1

Istoria Rusiei în date, povești și ilustrații

2

Anul 988 Creștinarea Rusiei

Moscova a fost înființată în timpul cneazului Iuri Dolgoruki (1090 – 1157), într-o perioadă în care înfloritoare era regiunea Vladimir-Suzdali. Moscova a fost așadar inițial doar una dintre multele cetăți de lemn construite de Dolgoruki. Moscova a fost înfiinţată pe colina Boroviţki, în locul adunării a 2 râuri – Moscova şi Neglinaia. Datorită acestei poziţii favorabile, Moscova a devenit centrul comerţului medieval rusesc şi apoi capitală neoficială a Rusiei la 11 septembrie 1375, iar oficial – din anul 1428.

Anul 1147 Prima menținere documentara a Moscovei

Creștinarea a avut loc, când la dom nie se afla cneazul kievean Vladimir Sviatoslavici, nepotul lui Igor, fiul lui Riurik. Creștinismul a fost adoptat ca credință unică pentru a întări puterea proaspăt adunată la un loc de Vladimir. Despre acesta se spune că atunci când a primit botezul creștin s-a prefăcut în cu totul alt om. Creştinarea Rusiei a influenţat mult dezvoltarea viitoare a statului. Creştinarea a ajutat la întărirea puterii cneazului, la adunarea triburilor ruseşti într-o populaţia omogenă, a dat posibilitatea Rusiei Kievene să intre în condiţii egale în „orchestra” ţărilor europene și a contribuit la dezvoltarea culturii, comerţului, construcţiilor din cărămizi.

Cnezatul Moscovei a devenit important în timpul lui Dmi-tri Donskoi (1350-1389). În locul zidurilor de lemn a fost construită o cetate din piatră albă– Kremlinul inițial. Rivalii principali, cnezatele Riazanu-lui și Tveri, au trebuit să-i ac-cepte supremația.

3

Cneazul moscovit Dmitri Donskoi refuză să plătească dările către hanul Mamai, ceea ce rezultă într-o serie de bătălii, dintre care cea mai răsunătoare rămâne cea de la Kulikovo, de pe Don, din care rușii au ieșit învingători. Ca urmare a înfrângerii principalelor forțe ale Hoardei de Aur, dominația politicǎ și militară a acesteia a primit o serioasă lovitură. Un alt inamic al Moscovei, Marele Ducat al Lituaniei, intrǎ și el ȋntr-o crizǎ politicǎ prelungitǎ.

Anul 1380 Batalia de la Kulikovo

sec. XIII - XV Dominanța Hoardei de Aur

Începând cu secolul al XIII-lea, pământurile rusești au fost invadate de mongolii-tătari. Distrugând un cnezat după altul, hanul Batîi a fost cel care a pus bazele Hoardei de Aur de care cnezatele au devenit dependente, păstrându-și totuși suzeranitatea. Pentru eliberarea de sub jugul mongol, era necesarǎ unirea cnezatelor rusești. Depășirea contradicțiilor dintre cnezatul Moscovei și cnezatul Tveri ȋn privința conducerii acestei uniuni devenise o sarcinǎ politicǎ majorǎ. In acest context, cneazul Moscovei, Ivan Kalita, obține o mare reușitǎ: el este investit de cǎtre hanul mongol sǎ colecteze și să livreze el ȋnsuși tributul cǎtre Hoarda de Aur. Obținȋnd un astfel de control, el acumuleazǎ sume mari de bani pentru dezvoltarea cnezatului Moscovei.

A fost primul pas pentru eliberarea definitivă a ță-rii. Bătălia a stabilit locul de conducere pentru cneazul din Moscova. Dmitri Donskoi transmite fiului său, Vasili, ti-tlul de Mare Cneaz fără apro-barea mongolo-tătarilor pent-ru prima dată în istorie.

4

Anul 1547 Încoronarea primului țar

Anul 1480 Rusia a devenit independenta de Hoardă

După obținerea independenței cnezatele rusești se unesc într-un stat condus de Ivan al III-lea. Statul crește și se întărește, iar Ivan al IV-lea (1533-1584) este primul încoronat țar. Încoronarea are loc în Biserica Uspenski din Kremlin. Țarul, marele suveran, era un titlu echivalent cu cel de împărat, rege sau han. Țarul era considerat trimis al lui Dumnezeu pe pământ și se bucura de înaltă stimă. Domnia lui Ivan al IV-lea a fost ținută minte ca un timp sângeros, de aceea țarul a fost și numit „cel Groaznic”. Dintr-un astfel de acces de furie și-a omorât și fiul, pe Dmitri, lovindu-l mortal în cap.

La 100 de ani distanță de la lupta de la Kulikovo, statul rus a obținut independența față de hoardă. Acest eveniment important a avut loc în timpul lui Ivan al III-lea, strănepotul lui Dmitri Donskoi. Ivan al III-lea a refuzat categoric să mai plătească dările reintroduse de hanii mongoli, fiind pregătit pentru un război. Dar soarta a făcut ca totul să se termine fără sânge, cele două armate s-au întâlnit pe Ugra, dar timp de trei luni nici una nu s-a hotărât să inițieze atacul. Apoi, hanul Ahmat a decis că e mai bine să se întoarcă acasă. Ideea monarhiei ruse ortodoxe absolute, a unui stăpân asupra tuturor meleagurilor ruseşti, limitat doar de legile ortodoxe prin conştiinţa ţarului este susţinută de întregul popor.

După moartea lui, țara rămasă fără moștenitor a intrat într-o perioadă tulbure, au apărut falși Dmitri, poporul s-a răsculat și străinii au început să considere Rusia o pradă ușoară.

5

La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, boierii ruși de la Moscova au început să se înțeleagă cu străinii și ajunseseră în punctul în care erau pregătiți să recunoască suveranitatea regelui polonez. S-a intensificat lupta dintre boieri și stǎpȋnirea țarului. Țara se afla într-o situație economică dificilă, agravatǎ de anii de foamete 1601-1603, care a condus la ruinarea a mii de gospodǎrii mari și mici. Poporul, aflând, s-a înfuriat și la chemarea negustorului Kuzma Minin din Nijni Novgorod și cneazului Dmitrii Pojarski s-au strâns in anuata populară.

4 noiembrie 1612 Eliberarea Moscovei de cotropitorii polonezi

11 iulie 1613 Inceputul dinastiei Romanov

In istorie, Minin și Pojarski sȋnt cunoscuți ca salvatori ai Patriei: sȋnt demne de apreciere eforturile lor alǎturi de ceilalți cetǎțeni care, ȋn vremuri atȋt de tulburi, au acționat ȋntr-o atȋt de surprinzătoare unitate. Pe 4 noiembrie 1612, milițiile populare conduse de Kuzma Minin și Dmitri Pojarski au luat cu asalt cartierul Kitai-Gorod, eliberând Moscova de oștirile invadatorilor polonezi. Astǎzi, ȋn Rusia, data de 4 noiembrie este sărbătoare națională: Ziua Unității Naționale.

Domnia familiei Romanovilor a ȋncetat pe 2 martie 1917, prin abdicarea împăratului Nicolae al II-lea, iar în noaptea de 16-17 iulie 1918, în conformitate cu decizia comitetului executiv al Sovietului Regional Ural al deputaților muncitori, țărani și soldați, împăratul, împreună cu familia și anturajul, au fost executați.

După eliberarea Moscovei de invadatorii străini, la Moscova au sosit deputați din toate colțurile țării, pentru a alege pe noul țar. După multe discuții a fost ales boierul Mihail Feodorovici Romanov, în vârstă de 16 ani, care a devenit astfel primul țar al dinastiei Romanov ce avea să domnească timp de 300 de ani.

6

Codul Consiliului este un set de legi al statului moscovit, care reglementează diverse aspecte ale societății ruse din acea perioadǎ. După încheierea perioadei Vremurilor tulburi, Romanovii a început o intensǎ activitate legislativă: ȋntre anii 1611-1648 au fost emise nu mai puțin de 348 de decrete, iar după emiterea codului de legi din anul 1550, ȋncǎ alte 445 de acte legislative. Codul Consiliului construiește un nou sistem de norme care sȋnt acum clasificate în funcție de domeniile de drept.

Marile transformări din Rusia secolului al XVIII-lea se leagă cu domnia lui Petru I, supranumit „cel Mare” încă de contemporani. Rusia medievală rămăsese în urmă față de restul Europei, iar Petru a reușit propulseze în rândul lumii, reformându-i armata și să dezvoltându-i comerțul. Noile teritorii adăugate de Petru în urma bătăliilor pe mare și pe uscat au avut o importanță comercială deosebită, deschizând posibilități de schimb pe mare prin Marea Baltică și Azov.

Anul 1649 Adoptarea legilor vitale

Anii 1689-1725 Anii de domnie ai lui Petru I

Codul nu a avut vreun precedent în istoria dreptului ȋn Rusia și depășește cu mult bogăția Codului de Legi al celor o sutǎ de capitole (Stoglav). Nici ȋn codurile europene de legi, ȋn practica acelor ani, nu a existat vreun echivalent. Codul Consiliului a funcționat până în anul 1832, când, sub conducerea reformatorului legislativ Speranski, a fost elaborat Codul de Legi al Imperiului Rus.

În timpul lui Petru I, Rusia devenise unul dintre statele de care depindea soarta întregii lumi. În Rusia s-a instalat puterea absolută, s-au întărit frontierele. Rusia a ajuns în sfârșit la mare. S-a modificat şi s-a dezvoltat armata. Rusia a devenit imperiu, iar Duma Boierilor a fost schimbată cu Senatul. Petru a introdus paşapoartele pentru ţărani. Era perioada dezvoltării accelerate a artelor, ştiinţei, tehnicii, industriei, construcţiei de case şi maşini.

7

Prin decretul lui Petru cel Mare din mai 1703 s-a început construirea unui nou oraș pe teritoriul nou cucerit de la suedezi, la vărsarea Nevei. Orașul trebuia să deschidă drumul către Europa Occidentală și să devină noua capitală a Rusiei. Planul viitoarei fortǎrețe a fost schițat de țarul Petru însuși. Construcția fortificațiilor trebuia sǎ se desfǎșoare foarte rapid, pentru a se finaliza ȋn decursul scurtei veri nordice.

16 mai 1703 Inființarea

Sankt- Petersburgului

Anii 1762-1796 Anii de domnie

a Ecaterinei cea Mare

Inițial, zidurile au fost construite din pǎmȋnt, iar ridicarea fortificațiilor de piatră a început cu trei ani mai târziu - în 1706. Nu a existat o decizie formalǎ, potrivit căreia Sankt-Petersburgul sǎ devinǎ capitalǎ. Transferul capitalei de la Moscova a ȋnceput în anul 1710, când ȋn Sankt-Petersburg au început să se mute oficialii de rang înalt, iar în anul 1711 s-au mutat și senatorii. În anul 1712 s-au mutat ambasadele Marii Britanii, Franței, Țărilor de Jos și Prusiei. Tot ȋn 1712, la Sankt-Petersburg s-a stabilit și curtea imperialǎ.

În anii domniei ei Rusia s-a întari și transformat într-o mare putere. A intrat în istorie ca reformatoare a statului. Ecaterina era renumită pentru priceperea cu care alegea oamenii necesari și credincioși Rusiei – Grigori Potiomkin, Aleksandr Bezborodko, Piotr Rumianțev, Aleksandr Suvorov, Fedor Ușakov. În această perioadă, Rusia a depășit Anglia din punct de vedere al tehnicii militare. S-a observat o creștere a industriei și a comerțului internațional, iar teritoriul imperiului s-a extins.

Această perioadă este, de asemenea, perioada de înflorire a artei ruse. Domnia Ecaterinei a lăsat o amprentă strălucitoare în istoria Rusiei datorită personalității ei puternice şi simţului de mare conducător al ţării. Ecaterina a obţinut ieşirea la Marea Neagră și a mărit teritoriul spre sud cucerind peninsula Crimeea. A câștigat o mare influenţă şi respect pe plan internaţional, niciun tun nu a tras fără permisiunea Rusiei de atunci.

8

Ofițerii participanți la Războiul Patriotic din 1812, cei mai importanți reprezentanți ai nobilimii ruse au încercat un atac împotriva puterii de atunci din Rusia. Ei considerau că principalul învingător al războiului cu Napoleon este poporul și cereau îmbunătățirea situației acestuia și, mai presus de orice, abolirea iobăgiei.

Anul 1812 Războiul Patriotic

14 decembrie 1825 Răscoala decembriștilor

Revolta din Piața Senatului a costat viața a 1271 de oameni. In plus, ȋn noaptea de 14 decembrie 1825, țarul Nicolae emite un decret pentru arestarea celor mai activi participanți la revoltǎ. 710 de persoane sȋnt trimise la închisoare. Organizarea revoltei a avut numeroase deficiențe, iar implicarea maselor populare a fost aproape inexistentǎ. Prin urmare, numărul mic de revoluționari decembriști a permis țarului suprimarea rapidǎ a revoltei. A fost, totuși, un prim semnal că ȋn țarǎ existǎ o mișcare activă împotriva puterii de stat.

Napoleon cucerise la începutul secolului al XIX-lea aproape întreaga Europă. Mai rămăsese doar Rusia pe care se hotărăște s-o supună, atacând Moscova. Poporul rus se dovedește însă de nesupus. După marea luptă de la Borodino, Napoleon se socotește învingător (26 august), și ocupă Moscova, dar strategia lui Kutuzov de a-și retrage armata și a distruge totul în urmă și în calea francezilor duce la pierderi imense pentru armata lui Napoleon și îl obligă pe acesta să se retragă. Pentru ȋntȋia oarǎ apar detașamentele de partizani ȋn rǎzboiul ȋmpotriva lui Napoleon. Pierderile armatei lui Napoleon ca urmare a acțiunilor partizanilor, numai ȋn Moscova, s-au ridicat la 25 de mii de oameni.

9

Anii 1860-1870 Marile Reforme

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in Rusia au început transformările care au intrat istorie drept Marile Reforme. Acestea au fost un punct de cotitură in istoria Rusiei. 10 Pe parcursul celor 10 ani s-au realizat: o reformǎ a statutului țǎranilor, care a dus la desființarea iobăgiei (1861); o reformǎ financiară (ȋncepȋnd cu anul 1863); o reformǎ a educației (1863); o reformǎ a guvernǎrii locale (zemstvo) și o reformă urbană (1864); o reformǎ judiciară (1864); o reformǎ a administrației publice (1870); o reformǎ militară (1874). Intr-o perioadǎ relativ scurtǎ de timp, reformele politice, administrative și financiare ale țarului Alexandru al II-lea au reușit să reconstruiască complet statul și sistemul de guvernare.

În anii 1905-1907 a avut loc prima revoluție din Rusia. Revoluția intratǎ ȋn istorie ca “Duminica sȋngeroasǎ”, a marcat începutul tulburărilor revoluționare. Trupele țariste au deschis focul la ordin asupra unei manifestații pașnice din fața Palatului de Iarnă, pentru depunerea unei petiții adresate țarului. Au fost ucise aproximativ o mie de persoane, și circa 2 mii au fost rǎnite.

9 ianuarie 1905 - 1907 Prima revoluție

Pe 17 octombrie, țarul Nikolae al II-lea semneazǎ Manifestul care proclamǎ libertatea politică și promite alegeri libere în Duma de Stat. Revoluția a fost ȋnfrȋntǎ din cauza lipsei de unitate a obiectivelor acțiunilor muncitorilor și țăranilor, din cauza problemelor organizatorice și a inexistenței unui lider politic al revoluției, la care s-a adǎugat și lipsa de sprijin din partea armatei. Revoluția a fost învinsă, dar puterea a fost nevoită să facă câteva concesii poporului.

10

O adevărată catastrofă pentru Imperiul Rus a fost Primul Război Mondial. Greutatea acțiunilor militare a atârnat în principal de Rusia. La război au participat 12 milioane de soldați ruși. În timpul războiului au apărut mulţi eroi – Generalul N.Yudenici nu a pierdut nicio bătălie, P.Nesterov s-a dovedit cel mai but aviator făcând „bucla” lui Nesterov, profesorul N.Zelinski a creat prima mască de gaze, general A.Brusilov a câștigat mult prin ofensiva bruscă şi reușită. Războiul a sleit complet țara de puteri. Imperiul care cu puțin timp în urmă era pe valul dezvoltării se afla acum aruncat cu un deceniu în urmă. O mare parte din forța de muncă se afla pe front, motiv pentru care agricultura a căzut la pământ. După trei ani de război Rusia însemna ruină, sărăcie, criză, transport nefuncțional. În țara care cu câțiva ani în urmă hrănea toată Europa a început foametea.

Anii 1914-1918 Primul Război Mondial

Revoluția din februarie 1917 și cea din octombrie 1917. Prima a dus la răsturnarea puterii. Nikolai al II-lea a abdicat de la tron și a fost executat un an mai târziu împreună cu întreaga familie regală. Puterea a fost împărțită între Guvernul provizoriu și consilii – organe colective de conducere formate din oameni din popor. Starea țării după revoluția din februarie s-a înrăutățit, iar de acest lucru a profitat partidul comuniștilor bolșevici.

Februarie - octombrie 1917 Revoluții din Rusia

11

Pe 25 octombrie (7 noiembrie, după noul calendar) 1917, bolșevicii au dat o lovitură de stat și au ajuns la putere. Această lovitură a intrat în istorie ca Revoluția din Octombrie. În luna octombrie, de partea bolșevicilor trecuserǎ 400 de mii de oameni. În cursul Revoluției din 25 octombrie 1917 toate punctele-cheie din oraș au fost ocupate de bolșevici, sub conducerea lui Lenin. În seara de 25 octombrie, la al 2-lea Congres al Sovietelor Deputaților din ȋntreaga Rusie, s-a anunțat transferul puterii cǎtre cel de-al 2-lea Congres al Sovietelor. Pe 26 octombrie a fost adoptat Decretul privind Pacea și Reforma Agricolǎ. Congresul a format guvernul sovietic, denumit Consiliul Comisarilor Poporului, din care fǎceau parte: Lenin (președinte), Troțki (Comisar al Poporului pentru afaceri externe), Stalin (Comisar al Poporului pentru Naționalități). A fost instituitǎ “Declarația drepturilor popoarelor din Rusia”, ȋn care se menționa că toți oamenii au drepturi egale la libertate și dezvoltare, ȋntr-o societate fǎrǎ clase exploatatoare și clase asuprite.

Societatea ȋmpǎrțitǎ pe clase a fost lichidatǎ, moșiile au trecut în mâinile țăranilor iar obiectivele industriale, - fabrici, mine – au trecut în mâinile muncitorilor. Ca urmare a Revoluției din Octombrie a început războiul civil, cu milioane de victime, ceea ce a condus la o masivǎ emigrare în alte țări. Marea Revoluție din Octombrie a influențat cursul ulterior al evenimentelor din istoria lumii.

12

Statul Sovietic s-a format în condițiile Războiului Civil, când o parte din popor lupta împotriva celeilalte. Țara s-a împărțit în două tabere: albi și roșii. Albii sȋnt ȋn cea mai mare parte ofițeri și soldați care juraserǎ credințǎ țarului și se aflau ȋn exercițiul funcțiunii la momentul declanșǎrii rǎzboiului civil. Jurământul de credințǎ fațǎ de țar îi obliga să apere patria și țarul. Roșii erau considerați ca o bandă de țărani analfabeți care au preluat puterea printr-o revoltǎ armată. Steagul lor era roșu, culoarea sângelui, ca o ilustrare a ideii de a câștiga libertatea prin sânge. Finalul războiului civil a fost marcat de victoria bolșevicilor. Istoricii considerǎ cǎ succesul lor se datoreazǎ sprijinului larg al maselor populare. Rezultatele războiului civil din Rusia au fost îngrozitoare. Țara a fost ruinatǎ. Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus și Ucraina de Vest, Basarabia precum și o parte din Armenia s-au desprins de Rusia. Pierderile de populație, inclusiv ca urmare a foametei, epidemiilor, etc. s-au ridicat la 25 de milioane. Ele sunt comparabile cu pierderile totale ale tuturor țărilor care luaserǎ parte la ostilitățile Primului război mondial. Nivelul de producție din țară a scăzut brusc. Aproximativ 2 milioane de oameni au părăsit Rusia, emigrȋnd în alte țări (Franța, Statele Unite ale Americii). Aceștia erau reprezentanți ai nobilimii ruse, ofițerii, clerul, intelectualii.

Anii 1917 - 1923 Războiul civil

13

Populația a susținut puterea bolșevicilor. Oamenii obosiseră să se mai lupte în războaie. Sperau ca puterea să fie o expresie a intereselor poporului și să fie capabilă să păstreze pacea și ordinea în țară. Pământul, fabricile și uzinele au devenit proprietate comună a întregului popor. Au început să fie înființate noi școli, institute, universități și astfel o mare parte a poporului a avut acces la educație. Cetățenii URSS beneficiau gratuit de locuință, educație și servicii medicale. În ciuda faptului că le lipseau multe lucruri și apăreau continuu probleme serioase de alimentație, mulți oameni sovietici fuseseră convinși: credeau că trăiesc bine și că va fi și mai bine. Perioada sovietică uimește prin entuziasm. Mulți oameni erau dispuși să muncească în ciuda foamei, a frigului, dificultăților și greutăților. Au fost obținute mari realizǎri în domeniul educației. In 1939, nivelul de alfabetizare în RSFSR atinsese deja 89 la suta. Stilul specific al perioadei - în literatură, pictură și alte forme de artă – devenise “realismul socialist”. Eroii artei oficiale din acea perioadǎ sȋnt animați de entuziasm ȋn muncă, de devotament față de ideile lui Lenin și Stalin, de principiile bolșevice. In arhitecturǎ, la ȋnceputul anilor ‘30 stilul dominant rǎmȋne constructivismul.

30 dec. 1922 Nașterea

Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste

În condiții grele, oamenii au făcut minuni – se construiește metroul, un pilot sovietic efectuează un zbor lung de-a lungul Polului Nord, planurile cincinale se realizează prin stahanoviți (muncitori ai Uniunii Sovietice dupa modelul minerului Alexei Stahanov) în trei ani, sunt construite 1500 de fabrici și uzine, etc.

14

Războiul cu Germania nazistă a intrat în istorie sub numele de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Conducătorul Germaniei Adolf Hitler se pregătea să șteargă Uniunea Sovietică de pe fața pământului, să distrugă o parte din populație, iar pe cealaltă să o transforme în sclavi. Războiul cu Germania nazistă a fost o încercare imensă pentru întregul popor sovietic, iar poporul a făcut față acestei încercări. Dar prețul ei a fost foarte mare: un număr imens de victime umane și pierderi uriașe. Numărul total al morților – 26,6 milioane de oameni care au avut o contribuție decisivă în înfrângerea fascistilor – Bătălia de la Moscova (septembrie 1941), Bătălia de la Stalingrad (iulie 1942), Bătălia de la Kursk (iulie 1943), Operațiunea Bagration (iunie 1944), Operațiunea Berlin (1945). Pe 8 mai 1945 a fost semnat actul de predare necondiționată a Germaniei, 9 mai 1945 – Ziua Victoriei trupelor sovietice asupra invadatorilor fasciști.

22 iun.1941- 9 mai 1945 Marele Război pentru Apărarea Patriei

15

În timpul războiului, Leningradul (așa cum se numea Peterburgul pe atunci) a trecut prin grele încercări. Aproape trei ani de zile, 872 de zile și nopți, orașul de pe Neva s-a aflat sub asediu. Din cauza blocadei nu se putea transporta produse alimentare în oraș. Aproape 850.000 de persoane au murit de malnutriție, frig, din cauza bombardamentelor constante și a tragerilor de focuri. Dar naziștii nu au reușit să-i pună la pământ pe leningrădeni. Orașul a rezistat, iar oamenii terminați de frig și de foame au așteptat ziua în care blocada a fost ruptă continuând să lucreze în fabricile și uzinele rămase, producând muniție pentru apărătorii orașului și pentru front.

8 sept. 1941 - 27 ian. 1944Blocada Leningradului

16

URSS in anii 1945 - 1991

Consecințele teribile ale ultimului război s-au făcut simțite pentru mult timp, dar treptat distrugerile au fost depășite și în anii ’50 economia a intrat pe făgașul normal. În perioada postbelică structura mondială a fost în mare măsură așa cum Stalin a sugerat-o la Conferința de la Yalta din anul 1945. Cu toate acestea, nimeni nu a putut întârzia începerea Războiului Rece și a blocului politic din Europa. URSS a început să își apere interesele și granițele, creînd centura statelor europene socialiste prietene. URSS dezoltă cu succes știința, construiește universități; în anul 1949 - testarea primei bombe atomice din URSS, pe 4 octombrie 1957 – lansarea primul satelit artificial al Pământului, 21 aprilie 1961 – Yuri Gagarin este trimis în spațiu. Pe 12 aprilie, în fiecare an, Rusia sărbătorește Ziua Cosmonauticii.

17

Începând cu anul 1964, Uniunea Sovietică a intrat într-o perioadă de stagnare, care se caracterizează printr-o relativă stabilitate în toate sferele vieții, absența șocurilor politice și economice și creșterea bunăstării cetățenilor. URSS și-a atins apogeul și a ajuns printre primele puteri ale lumii, dar, pe de altă parte, nu a pus cel mai bun fundament pentru dezvoltarea țării în viitor – în perioada reconstrucției. Perioada anilor ‘70 se caracterizează printr-o politică externă activă și prin realizarea de acorduri cu SUA privind securitatea în lume, odatǎ cu semnarea actului Conferinței de la Helsinki pentru Securitate și Cooperare în Europa. Venirea la puetere a lui Mihail Gorbaciov anunța o nouă perioadă de dezvoltare a statului, încercarea de a organiza reforma acestuia fără a-i schimba fundamentele existenței. Cu toate acestea, pierzând pârghiile conducerii țării, acesta a condus la prăbușirea URSS pe 26 decembrie 1991.

18

Pe 12 iunie 1990 se adoptă Declarația de suveranitate a Rusiei , incepe constituirea Federației Ruse. 12 decembrie 1993 se adoptă Constituția Rusiei, conform căreia Rusia este un stat cu structură federală, incluzând 85 de teritorii constituente, dintre care 46 sunt denumite zone, 22 – republici, 9 – ținuturi, 3 – orașe federale (Moscova, Sankt-Petersburg și Sevastopol), 4 – regiuni autonome și 1 – zonă autonomă. Conducătorul statului – Președinte. Primul Președinte ales a fost Boris Elțin. Puterea legislativă aparține Adunării Federale – Consiliul Federației (superioară) și Duma de Stat (inferioară). În Rusia se vorbesc 174 de limbi, limba de stat fiind rusa. Are graniţa cu 18 state. Scopul Rusiei este dezvoltarea continuă a statului, îmbunătățirea nivelului de trai ai populației, modernizarea statului, realizarea obiectivelor la nivel național. În politica externa Rusia optează pentru: sistemul internaţional multipolar, soluționarea provocărilor generale și respectul pentru diversitatea culturală şi de civilizație, dreptul popoarelor pentru autodeterminare, respectul reciproc a intereselor.Sistemul de învățământ superior reunește 607 instituții publice și 358 de universități private, unde ȋnvațǎ 4,7 milioane de studenți.

19

Rusia este una dintre cele marile puteri mondiale ȋn domeniul spațiului cosmic; lider mondial în privința numărului de lansări de nave spațiale; unul dintre cei trei lideri mondiali în domeniul producției de energie electrică nucleară, producǎtor important de supercalculatoare, posedǎ unica flotǎ de spărgătoare atomice de gheață, lider mondial în fabricarea de lasere industriale grele (80% din piața mondială), lider mondial în producția de titan pentru produse high-tech, lider mondial în domeniul producerii de sisteme de navigație marine și hǎrți electronice, posedǎ cel de-al doilea arsenal nuclear din lume. Federația Rusă a fost recunoscută de către comunitatea internațională ca stat-succesor al URSS. Sărbătorile legale ale Rusiei sunt: 1 ianuarie – Anul Nou, 7 ianuarie - Crăciunul, 23 februarie –Ziua Apărătorului Patriei, 8 martie – Ziua internațională a Femeilor, 1 mai - Ziua primăverii şi a muncii, 9 mai – Ziua Victoriei, 12 iunie – Ziua Rusiei, 4 noiembrie – Ziua Unităţii Naţionale, 9 decembrie – Ziua Eroilor Neamului, 12 decembrie – Ziua Constituţiei. Cea mai nouă sărbătoare este ziua de 18 martie – Ziua întrării Crimeei în componenţa Federaţiei Ruse. În total în Rusia sunt 211 sărbători mici şi mari.

20

Adresa: Bulevardul Lascăr Catargiu 50, sector 1Tel: 031 425 44 86Fax: 031 425 45 60

e-mail: romania@rs.gov.ruhttp://rou.rs.gov.ru/

https://www.facebook.com/CentrulrusdestiintasiculturaBucuresti

Tehnoredactare - Cherednik Anastasia

Vă așteptăm la Centrul Rus de Știința și Cultura la București