Referat

La disciplina „Educaţia fizică”

Tema:

Istoria culturii fizice în aspect general a culturii mondiale

[1]

Planul referatului:

1. Istoria şi contemporanitatea mişcarilor olimpice şi sportive.

2. Infiinţarea Jocurilor Olimpice

3. Mişcarea sportiva studenţeasca. Universiadele.

4. Organizarea şi petrecerea jocurilor sportive contemporane.

[2]

1. Istoria si contemporanitatea miscarilor olimpice si sportive:

Jocurile olimpice

“Fericit acel care a cucerit gloria.Laurii victoriei, impodobindu-i fruntea,El arata multimii, care il sarbatoreşte;

Drept rasplată, el va gusta bucuriile gloriei,Muzele îi vor aşeza o cunună pe frunte

Şi un cîntec nemuritor se va adăuga la măreţia triumfului,La frumuseţea tinereţii: numele învingătorului”

[3]

(Imnul Olimpic pe versuri de Pindar)

Citius, altius, fortius – mai repede, mai sus, mai puternic – aceste cuvinte, care formeaza deviza olimpică, cuprind în ele o parte din năzuinţa permanentă a omului spre perfecţiune, cuprind în ele lupta milenară a omului împotriva spaţiului şi a timpului pe care a căutat să le invingă cu propriile sale posibilitaţi. Marii sportive ai lumii au realizat performanţe de-a dreptul uimitoare, negînd întotdeauna limitele stabilite de diferiţi specialiştişi dînd dovada tăriei capacitaţilor biologie ale fiinţei umane. Citius, altius, fortius depăşeşte astazi cadrul olimpic, această deviza are o valoare general umană care însufleţeşte, nu o dată la 4 ani, ci în permanenţă pe sportivii tuturor ţărilor lumii în stabilirea celor mai înalte performanţe. De aceea cuvintele citius, altius , fortius apar astăzi ca un refren al unui imn închinat frumosului, eternei tinereţi, ideilor nobile de înfrăţire umană si pace.

Marii sportive ai lumii s-au bucurat întotdeauna de popularitate în rîndul maselor, iar numele lor a dăinuit uneori chiar peste milenii. Şi astazi ne minuneaza puterea lui Milon din Crotona de şase ori coronat la Jocurile Olimpice antice, şi astazi cunoaştem numele primului învingator – Coroebelus – la Jocurile Olimpice desfaşurate în anul 776 î.e.n.

Mai aproape de zilele noastre numele campionilor sau recordmanilor olimpici, mondiali şi europeni, sau al altor sportivi ai lumii, circulă pe toate meridianele globului. Cine nu a auzit de Nurmi, Yatopek, Kuţ, Eusebio, Pelle, Sailer, Schollander, Joe Louis, Yukio Endo etc?

Jocurile Olimpice (JO) aveau loc din patru în patru ani şi durau cinci zile, începând din prima săptămână cu lună plină după solstiţiul de vară. Intervalul dintre două ediţii ale jocurilor se numea Olimpiadă. Jocurile se celebrau în onoarea lui Zeus. În cei 1 172 de ani au avut loc 293 de ediţii. În anul 394, printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, jocurile sunt desfiinţate. În anul 426, Teodosiu al II-lea ordonă distrugerea edificiilor din Olympia. Jocurile Olimpice antice se desfăşurau în Olympia, locul sacru devenit simbolul vieţii greceşti. În centrul ei a fost ridicat măreţul templu al lui Zeus, patronul jocurilor, iar în interior, statuia zeului, opera marelui sculptor al antichităţii, Phidias, devenită una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Zeus era considerat mai mare peste toti zeii din Olimp, fiind reprezentat cu o coroana din frunze de maslin (sau stejar), tinand in mana un sceptru, iar la picioare avand un vultur. El era fiu al Geei si al lui Cronos, zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Alături de temple se afla măslinul sacru, sădit de Hercules, din ramurile căruia se împleteau cununile învingătorilor, simbolul victoriei supreme. În jurul templului s-au ridicat construcţiile palestrelor, gimnaziului, stadionului, hipodromului, a edificiilor administrative, altare şi statui închinate zeilor şi eroilor jocurilor. Numele învingătorilor, începând cu prima ediţie a jocurilor, erau înscrise în Tabelele de onoare, Olimpiada ce urma purtându-le numele. Altarul zeiţei Hera a rămas locul în care, şi azi, după un ritual neschimbat, se aprinde de la soare flacăra olimpică. Întreg complexul arhitectural, deosebit de măreţ, a fost întregit prin plantaţii de arbori, porticuri şi fântâni cu bazine. În timpul jocurilor veneau aici în pelerinaj peste 40 000 de vizitatori de pe tot întinsul Eladei. Jocurile Olimpice antice durau cinci zile, dintre care prima şi ultima erau consacrate ceremoniilor religioase şi premierii; celelalte erau rezervate concursurilor propriu-zise. În prima zi avea loc procesiunea concurenţilor şi depunerea jurământului în templul lui Zeus, în jurul rugului de sacrificiu, în faţa senatului elenilor. A doua zi se trăgea la sorţi ordinea în care atleţii intrau în concurs şi începeau întrecerile. În programul jocurilor figurau următoarele întreceri: alergarea, pugilatul, pancraţiul, cursele de care în hipodrom şi pentatlonul. A doua zi incepeau jocurile propriu-zise pe stadion si pe hipodrom.Pe stadion se desfăşurau alergări, concursuri de

[4]

forţă ,luptă, box si pentatlonul.La lupte participanţii se ungeau cu ulei pentru a fi mai greu de imobilizat.La box îşi înveleau mîinile în piele împletită care avea prinse din loc in loc lame de plumb ceea ce facea din acest sport unul foarte periculos.La pentatlon se cuprindea lupta, alergarea,saritura în lungime si aruncarea discului şi a suliţei.Pe hipodrom aveau loc curse de cai.Se desfaşurau în toate cele patru zile.Cursele de care erau între vehicule cu două roţi şi doi cai şi între care cu patru roţi şi cu doi cai sau patru cai. La încoronare a jocurilor, învingătorului acestei probe complexe decernîndu-i-se cel mai valoros premiu. Ultima zi era a triumfătorilor.Cei care se întorceau de la o lupta importanta pentru ţara lor defilau încărcaţi cu arme strălucitoare în timp ce poporul îi aclama.

Nu numai pentru Zeus se faceau jocuri ci şi pentru ATENA in orasul Kekrops .Semanau cu jocurile olimpice, în prima parte cuprinzînd curse de alergare ,întreceri de car şi lupte, şi se deosebeau prin zilele dedicate concursurilor de poezie şi muzica fiindca Atena simboliza forţa gîndirii si perfecţiunii în arte şi de la ea venisera către oameni tainele ştiinţelor.

Probele propuse erau următoarele: proba de 100 m garduri, proba de aruncare a suliţei, proba de canotaj, proba de triplu salt, proba de saritură la înalţime, proba de saritură în înalţime, proba de aruncare a ciocanului, proba de înot, proba de slalom nautic, proba de aruncare a greutaţii, proba de tir cu arcul, proba de 400 m, proba de ciclism viteză, proba de 100 m. La olimpiadă pot participa de la 2 la 8 jucători. Admiterea concurenţilor se făcea după reguli stricte, pregătirea lor reprezentând un lung şi riguros proces de antrenament. Erau acceptaţi doar cetăţeni liberi, bărbaţi de origine grecească, femeile nefiind admise nici ca spectatoare. În preajma începerii jocurilor, concurenţii erau supuşi unor examene şi teste care le dădeau dreptul de a fi trecuţi pe listele de concurs. Conducerea jocurilor era încredinţată unor magistraţi învestiţi cu un an înainte, care se bucurau de un mare prestigiu: erau îmbrăcaţi în purpură şi purtau coroane de lauri. Învingătorul la Olympia însemna obţinerea titlului de erou naţional, un fel de semizeu. La reîntoarcerea în cetatea de origine, el se bucura de o intrare triumfală, i se compuneau ode, poeţii îi închinau versuri, sculptorii îi ridicau statui. Era scutit pe viaţă de impozite, primea pensii şi locuri de onoare la festivităţi, iar din partea cetăţii pe care a reprezentat-o la întreceri primea sclavi, vase, cupe de aramă, veşminte şi bani. Odata cu înflorirea Romei, a început declinul Jocurilor Olimpice. În secolul I î.e.n. romanii cucereau Grecia. Anii ce au urmat au consemnat declinul Jocurilor Olimpice antice. Împăratul Nero participa la jocuri mistificând rezultatele. Apar atleţi profesionişti. Grecii se îndepărtează tot mai mult de gimnaziul şi stadionul olimpic, locul lor fiind ocupat de concurenţii din Asia Mică, Alexandria şi Roma. În 393 e.n. imparatul roman crestin Theodosius I, a abolit Jocurile Olimpice, ca parte a eforturilor sale de a suprima pagînii din Imperiul Roman. După edictul lui Teodosiu al II-lea, invazia vizigoţilor ce pradă Olympia, cutremurele, jocurile olimpice adorm în uitare timp de 1 500 de ani.

La deschiderea jocurilor olimpice moderne de la Atena, Regele Georgios I al Greciei şi o mulţime de 60.000 de spectatori au primit cu braţele deschise atleţi din 13 naţiuni, care urmau sa participe la aceasta competiţie internaţională. La Atena, 280 de participanti din 13 ţări, s-au întrecut în 13 probe, printre care: atletism, nataţie, gimnastica, ciclism, lupte greco-romane, ridicare de greutaţi, scrima, tir şi tenis. Toţi competitorii erau barbaţi, iar cîţiva participanţi erau turişti care erau prezenţi în perioada Jocurilor şi li s-a permis să se înscrie. Probele de atletism s-au desfaşurat la Stadionul Panathenaic, construit in anul 330 î.e.n. şi restaurat pentru Olimpiada din 1896. Americanii au cîştigat nouă probe din cele 12 probe de atletism. La Olimpiada din 1896, a fost prezentă de asemenea şi prima competiţie de maraton, care urma ruta de 25 de mile, de la Maraton la Atena, pe care a alergat un soldat grec ce trebuia să aducă vestea victoriei împotriva persanilor, în anul 490 î.e.n. Numărul sportivilor participanţi la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14 ţări) la Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 ţări) la Jocurile Olimpice de la Atena.

[5]

Numărul participanţilor la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din 2006, numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de ţări.

Oraşe gazdăPână în 2010, Jocurile Olimpice au fost găzduite de 41 de oraşe din 22 de ţări. În 2012,

Londra va deveni primul oraş care găzduişte Jocurile Olimpice moderne de trei ori.Numărul din paranteză de după oraş/ţară arată de câte ori oraşul/ţara respectivă au găzduit Jocurile Olimpice.

  Jocuri Olimpice de vară   Jocuri Olimpice de iarnă

An Ediţie Oraş gazdă Ţară Ediţie Oraş gazdă Ţară

1896 I Atena (1) Grecia (1)

1900 II Paris (1) Franţa (1)

1904 III Saint Louis (1) Statele Unite (1)

1908 IV Londra (1) Marea Britanie (1)

1912 V Stockholm (1) Suedia (1)

1916 VIBerlin (anulate)

Germania (anulate)

1920 VII Anvers (1) Belgia (1)

1924 VIII Paris (2) Franţa (2) I Chamonix (1) Franţa (1)

1928 IX Amsterdam (1) Olanda (1) II St. Moritz (1) Elveţia (1)

1932 XLos Angeles (1)

Statele Unite (2) III Lake Placid (1)Statele Unite (1)

1936 XI Berlin (1) Germania (1) IVGarmisch-Partenkirchen (1)

Germania (1)

1940 XIIHelsinki (anulate)

Finlanda (anulate) (V)Garmisch-Partenkirchen (anulate)

Germania (anulate)

1944 XIIILondra (anulate)

Marea Britanie (anulate)

(V)Cortina d'Ampezzo (anulate)

Italia (anulate)

1948 XIV Londra (2) Marea Britanie (2) V St. Moritz (2) Elveţia (2)

1952 XV Helsinki (1) Finlanda (1) VI Oslo (1) Norvegia (1)

1956 XVI Melbourne Australia (1) VII Cortina d'Ampezzo (1) Italia (1)

1960 XVII Roma (1) Italia (1) VIII Squaw Valley (1)Statele Unite (2)

1964 XVIII Tokyo (1) Japonia (1) IX Innsbruck (1) Austria (1)

1968 XIX Mexico (1) Mexic (1) X Grenoble (1) Franţa (2)

[6]

1972 XX Munich (1) Germania (2) XI Sapporo (1) Japonia (1)

1976 XXI Montréal (1) Canada (1) XII Innsbruck (2) Austria (2)

1980 XXII Moscova (1) URSS (1) XIII Lake Placid (2)Statele Unite (3)

1984 XXIIILos Angeles (2)

Statele Unite (3) XIV Sarajevo (1) Iugoslavia (1)

1988 XXIV Seul (1) Coreea de Sud (1) XV Calgary (1) Canada (1)

1992 XXV Barcelona (1) Spania (1) XVI Albertville (1) Franţa (3)

1994 XVII Lillehammer (1) Norvegia (2)

1996 XXVI Atlanta (1) Statele Unite (4)

1998XVIII

Nagano (1) Japonia (2)

2000 XXVII Sydney (1) Australia (2)

2002 XIX Salt Lake City (1)Statele Unite (4)

2004 XXVIII Atena (2) Grecia (2)

2006 XX Torino (1) Italia (2)

2008 XXIX Beijing (1) China (1)

2010 XXI Vancouver (1) Canada (2)

2012 XXX Londra (3) Marea Britanie (3)

2014 XXII Soci (1) Rusia (1)

Comitetul International Olimpic a anuntat ca Chicago, Tokio, Madrid si Rio de Janeiro sunt orasele candidate pentru gazduirea Jocurilor Olimpice din 2016, transmite Reuters.

Simboluri olimpice Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia şi purtată până în oraşul gazdă de atleţi; joacă un rol important la ceremonia de deschidere şi arde pe tot parcursul olimpiadei. Torţa olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin Mişcarea olimpică foloseşte mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile şi idealurile lui Coubertin. Probabil, cel mai

cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice. Aceste cinci inele înlănţuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic de culoare

[7]

albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), roşu, albastru, verde, galben şi negru au fost alese astfel încât fiecare naţiune să aibă cel puţin una din ele reprezentată pe steagul naţional.

Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar primele Jocuri la care a fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din 1920.

Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Flacăra OlimpicăProbabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic:

„Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câştigi ci să participi, aşa cum în viaţă nu contează triumful ci lupta. Esenţial nu e să cucereşti ci să lupţi bine. ”

Mascota olimpică, un animal sau o figură umană reprezintă moştenirea culturală a ţării gazdă şi a fost introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico. A început să joace un rol important de la JO din 1980 de la Moscova cu debutul ursuleţului Misha.

Franceza şi engleza sunt cele două limbi oficiale ale mişcării olimpice.

Premii si recompense Olimpice

Medaliile sunt confecţionate şi puse la dispoziţie de către Comitetul de organizare a JO. Pentru locul 1 se acordă o medalie de argint aurită si o diplomă, pentru locul 2 se acordă o medalie de argint si o diplomă, pentru locul 3 se acordă o medalie de bronz si o diplomă. Medaliile sunt gravate pe faţa cu un episod din sportul respectiv, iar pe cealaltă cu emblema JO şi anul. Medaliile au un diametru de 60 mm şi o grosime de 3mm. Concurenţii clasaţi pe locurile 4, 5, 6, 7, 8, dacă este cazul, primesc cîte o diploma fără medalie. Numele tuturor campionilor olimpici este gravat pe unul din zidurile stadionului principal unde au avut loc Jocurile.

Tactica acordării medaliilor primilor trei clasaţi a fost introdusă în 1904; la Olimpiada din 1896 numai primii doi câştigători au primit medalii, de argint şi bronz, în timp ce la Olimpiada din 1900 s-au acordat premii variate. Din 1948 sportivii plasaţi pe locurile patru, cinci şi şase primesc diplome; din 1976 primii trei clasaţi primesc şi ei diplome iar începând cu 1984 şi sportivii clasaţi pe locurile şapte şi opt.

Acesta este tabelul sportivilor olimpici care au primit cele mai multe medalii:

Sportiv   Ţară   Sport   Olimpiadă   Aur   Argint   Bronz   Total  

Larissa Latynina

URSS Gimnastică 1956–1964 9 5 4 18

Nikolai Andrianov

URSS Gimnastică 1972–1980 7 5 3 15

Paavo Nurmi Finlanda Atletism 1920–1928 9 3 0 12

Mark Spitz SUA Înot 1968–1972 9 1 1 11

Carl Lewis SUA Atletism 1984–1996 9 1 0 10

Bjørn Dæhlie Norvegia Schi fond 1992–1998 8 4 0 12

Birgit Fischer Germania Canoe racing

1980–2004 8 4 0 12

Sawao Kato Japonia Gimnastică 1968–1976 8 3 1 12

Jenny SUA Înot 1992–2004 8 3 1 12

[8]

Thompson

Matt Biondi SUA Înot 1984–1992 8 2 1 11

Ray Ewry SUA Atletism 1900–1908 10 0 0 10

Probleme la Jocurile Olimpice şi alte mişcari sportive.Boicot

Ţările care au boicotat JO în 1976 (galben), 1980 (albastru) şi în 1984 (roşu)

Originea boicotului: Charles Cunningham BoycottBoicotul. Cuvântul s-a născut în Irlanda, în urma crizei economice (1845-1849), şi se leagă de numele căpitanului Charles Cunningham Boycott. Căpitanul Boycott era administrator al moşiilor lordului Earne din comitatul Mayo. Era coşmarul arendaşilor irlandezi, cărora li s-au impus taxe insuportabile. Charles Cunningham Boycott a contribuit la istoria universală a culturii printr-o expresie cu conţinut negativ: boicotul.

Proteste la Jocurile OlimpicePrimul boicot împotriva unei ediţii a Jocurilor Olimpice s-a consemnat în 1936. Nu era însă primul conflict în istoria Olimpiadelor. Jocurile Olimpice moderne au avut parte de mai multe proteste - politice ori sportive.• 1912, Stockholm. Sportivii maghiari şi cehi au refuzat să participe sub steagul Monarhiei. Până la urmă ungurii au reuşit participarea cu propria delegaţie, cehii însă au fost nevoiţi să participe sub denumirea "Österike-Tschecher". Un conflict similar a avut loc între Rusia şi Finlanda (ocupată). "Geografia sportului diferă mult faţă de geografia politică", a concluzionat Baronul de Coubertin.• 1920, Anvers. Ţările învinse în Primul Război Mondial nu au primit invitaţie. Pe lângă Germania, Austia, Ungaria, Turcia şi Bulgaria, a fost ignorată Uniunea Sovietică - noul imperiu, viitoarea mare putere sportivă. • 1924, Paris. Germania nu a primit invitaţie nici la această ediţie din parte organizatorilor, care nu puteau garanta siguranţa sportivilor nemţi.• 1928, Amsterdam. În 1928, atletele britanice au refuzat să participe la Jocurile Olimpice din Amsterdam, deoarece din cele zece competiţii atletice pentru femei, anunţate iniţial, n-au fost organizate în final decât cinci.• 1936, Garmisch-Partenkirchen (ediţia de iarnă). Schiorii elveţieni şi austrieci au refuzat să participe, deoarece monitorii de schi fuseseră cotaţi drept schiori profesionişti, interzicându-li se astfel dreptul de a participa la competiţie.• 1936, Berlin. În anul 1932 a vaut loc o manifestaţie nazistă, cerând excluderea jucătorilor de culoare. SUA, Canada, Franţa şi Marea Britanie au renunţat în ultimul moment la boicotarea Jocurilor, menite să demonstreze lumii potenţialul Germaniei. Tot la această ediţie, Führer-ul a refuzat să dea mâna cu sportivul Jesse Owens - eroul ediţiei-, datorită doctrinei rasiale. În afară de culoarea pielii, Owens a mai avut o vină: s-a împrietenit cu concurentul german Luz Long.

[9]

• 1948, Londra. Considerate răspunzătoare pentru declanşarea celui de-al doilea război mondial, Germaniei şi Japoniei li s-a refuzat participarea. În cuvântarea sa, rostită la ceremonia de deschidere, filosoful britanic Gilbert Murray a atacat această decizie, arătând că "în antichitate pe timpul Jocurilor nu exista război sau duşmănie, sportivii spartani putând deveni campioni..." Din tabăra opusă a lipsit URSS, considerând că este o competiţie "burgheză".• 1952, Helsinki. Partidul Comunist Chinez a cîştigat în 1949 războiul civil cu forţele naţionaliste reprezentate de partidul Kuomintang. Guvernul format de Kuomintang s-a refugiat în insula Taiwan, unde a proclamat Republica Chineză care contesta legitimitatea conducerii comuniste a Chinei. Din cauza acestui conflict Taiwan nu putea participa la Jocurile Olimpice.• 1956, Melbourne. CIO a discutat despre reprogramarea JO, din cauza unor evenimente politice critice, ca revoluţia din Ungaria, ori criza Suezului (războiul din Sinai). Propunerea nu a fost votată, însă mai multe ţări au boicotat această ediţie. Trei ţări europene au ales această formă de protest împotriva URSS, care a înăbuşit revoluţia din Ungaria. Trei ţări total diferite: Olanda liberală, Spania francoistă şi Elveţia neutră. Egiptul, Irakul, Cambogea şi Libanul au lipsit din cauza crizei Suezului.• 1968, Mexic. Ţara gazdă a avut parte de evenimente similare celor din Tibet. Studenţi mexicani - profitând de atenţia lumii - au formulat revendicări politice şi economice, spunând că "avem nevoie de revoluţie, nu Jocuri Olimpice!" Răspunsul puterii a fost brutal: poliţia a tras în manifestanţi, cu 10 zile înaintea deschiderii oficiale a JO. Guvernul mexican a recunoscut 4 victime, martorii oculari însă vorbesc de 2-300. Faţă de acest eveniment nu s-a formulat niciun protest politic! Doi sportivi americani de culoare au fost însă expulzaţi din Mexic. Tommie Smith (câştigătorul probei atletice de 200 m) şi John Carlos (medaliat cu bronz) au realizat un gest provocator - în opinia organizatorilor -, aplecând capul în timpul ceremoniei de premiere, în numele organizaţiei "Black Power". (Pentru un mesaj politic similar, sârbul Milorad Cavici a fost penalizat anul acesta de Liga Europene de Nataţie.)• 1972, München. 27 de ţări africane au anunţat boicot, din cauza participării Rhodesiei (ţară care avea legături de prietenie cu Africa de Sud - boicotat pentru politica sa de apartheid). Până la urmă Rhodesia nu a fost acceptat la această ediţie. Alte două ţări s-au retras de la JO în urma actului terorist împotriva sportivilor israelieni. Israel a dorit să protejeze sportivii săi, iar Egiptului ia fost teamă de o eventuală răzbunare.• 1976, Montreal. China şi Taiwan nu au fost acceptate din cauza divergenţelor politice dintre cele două ţări. Din cauza participării Noii Zelande (care a spart boicotul sportiv împotriva Africii de Sud), 28 de ţări africane prezente la Montreal au părăsit competiţie.• 1980, Moscova. SUA, RFG şi alte 63 de ţări occidentale au boicotat ediţia în semn de protest faţă de invazia Afganistanului. Între boicotişti se regăsea şi Albania, acesta însă avea probleme cu interpretarea sovietică a comunismului. Existau însă şi spărgători de boicot, în frunte cu Marea Britanie: Andora, Australia, Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Puerto Rico, Spania, Elveţia, Noua Zelandă, San Marino.• 1984, Los Angeles. Ca răspuns la ultimul boicot, a sosit unul de "opoziţie", din partea lagărului comunist. Singura ţară membră a blocului comunist, care a participat totuşi la această ediţie, a fost tocmai România, care a ocupat în final locul 2 în clasamentul pe naţiuni, cucerind în total 53 de medalii (20 aur, 16 argint, 17 bronz).• 1988, Seul. Corea de Nord dorea să fie co-organizator al acestei ediţii. Propunera a fost în principiu acceptată de Corea de Sud, însă cele două ţări nu au reuşit să stabilească detaliile. În semn de protest, Corea de Nord a anunţat boicot, la care s-a alăturat Cuba, Nicaragua şi Etiopia.Din 1988 încoace Olimpiadele au fost cruţate de boicoturi, doar guvernul iranian a găsit de fiecare dată pretext pentru a refuza invitaţia. Motivul dispariţiei boicoturilor poate fi căutat în încheierea războiului rece, dar motivul adevărat constă probabil în ineficienţa protestelor anterioare. Liderii politici trebuiau să observe că generalii nu s-au emoţionat din cauza

[10]

boicoturilor. Niciun boicot nu a reuşit să contribuie la transformarea realităţilor politice. În urma lo, doar spiritul olimpic a avut de suferit.

Una din problemele principale ale Jocurilor Olimpice este dopajul. La începutul secolului XX, mulţi sportivi olimpici ai început să folosească medicamente pentru a-şi îmbunătăţi performanţele sportive. De exemplu, câştigătorul maratonului de la Olimpiada din 1904, Thomas Hicks, a primit de la antenorul său stricnină şi brandy pentru a putea termina cursa.Primul caz de deces la Jocurile Olimpice din cauza dopajului a avut loc în 1960, la Roma. În timpul cursei de ciclism, danezul Knut Enemark Jensen a căzut de pe bicicletă şi mai târziu a murit. Autopsia a arătat că sportivul se afla sub influenţa amfetaminelor. După acest episod, CIO a introdus testul antidoping.

Primul sportiv olimpic găsit pozitiv la testul antidoping a fost pentatlonistul suedez Hans-Gunnar Liljenwall la Olimpiada din 1968. Liljenwall a pierdut medalia de bronz. În următorii ani, mai mulţi sportivi au fost depistaţi pozitiv la testul antidoping. Cazul cel mai mediatizat a fost al sprinter-ul canadian Ben Johnson care a câştigat proba de 100 m la Seul 1988 dar trei zile mai târziu, când în urma testului a fost depistat că a utilizat stanozolol, i s-a retras medalia de aur.În ciuda testelor, mulţi sportivi au continuat să se dopeze. În 1990, documentele au relevat că mai multor sportivi est germani li s-a administrat steroizi anabolizanţi în urma unui program de stat al fostului regim comunist din Germania de Est.

La sfârşitul anilor 1990, CIO a luat iniţiativa şi a organizat o luptă împotriva dopării, condusă de Agenţia Mondială Antidoping. Jocurile Olimpice de vară din 2000 şi Olimpiada de iarnă din 2002 au arătat că bătălia nu s-a terminat; câţiva medaliaţi au fost descalificaţi după ce au fost depistaţi pozitiv. La JO de la Sydney 2000, gimnastei Andreea Răducan i s-a reras medalia de aur la individual compus, după ce controlul antidoping a ieşit pozitiv la efedrină, din cauza unei pastile de nurofen administrate de medicul echipei.Mai recent, în timpul Olimpiadei de iarnă 2006 numai un sportiv a fost depistat pozitiv şi i s-a retras medalia. Doisprezece sportivi au fost suspendaţi cinci zile din motive de sănătate pentru un nivel mare de hemoglobină în sânge. Comitetul Internaţional Olimpic a introdus pentru prima dată testul de sânge în timpul acestor Jocuri Olimpice.

Jocrurile Olimpice este cel mai important eveniment sportiv, insă ape lîmgă el mai sunt şi alte evenimente şi mişcari sportive uriaşe, ca campionatele modiale de fotbal, baschet, vollez, hockey etc. Fotbalul fiind regele sporturilor, vom examina istoria Campionatului Mondial de fotbal.

[11]

Campionatul Mondial de Fotbal este cea mai importantă competiţie ce se dispută între echipele naţionale. Este împărţită în preliminarii (calificări) şi turneul final. Preliminariile se dispută pe durata a 1 an, fiecare continent având propriile reguli de calificare. Turneul final are loc o dată la 4 ani şi se dispută la începutul verii pe durata unei luni (aproximativ). Toate meciurile se dispută în aceeaşi ţară, care este stabilită de FIFA cu cel puţin 4 ani înainte. Prima ediţie a avut loc în anul 1930 în Uruguay, iar ultima în 2006 în Germania.

IstorieUruguay 1930

Visul Preşedintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediţia inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naţionale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franţa, România şi Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-şi vecinii din Argentina cum au făcut şi în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia 1934Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pamânt european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima şi singura ediţie în care o echipă nu şi-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în faţa Cehoslovaciei.

Franţa 1938Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie câştigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leonidas. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.

Brazilia 1950Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracana, fiind determinaţi să organizeze Campionatul Mondial în ediţia 1950. Totuşi, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câştigând cel de-al doilea titlu în faţa a 175.000 de oameni uluiţi. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.

Elveţia 1954Germania de Vest a fost câştigătoarea surpriză a ediţiei din 1954, revenind de la 2 goluri în faţa Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri şi marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0. Totuşi, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet şi nu Ferenc Puskas.

Suedia 1958Primul trofeu câştigat de Brazilia a fost în ediţia din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu şi-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri,

[12]

2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franţa a ieşit deasemenea în evidenţă, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formaţia "Les Bleus" pe locul 3.

Chile 1962Brazilia a fost câştigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător şi-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simţită, purtând naţionala "Seleçao" spre victorie şi terminând pe primul loc din clasamentul golgeterilor.

Anglia 1966Ţara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârşit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deşi discuţia dacă mingea a trecut sau nu de linia porţii la unul din şuturile sale continuă până astăzi. În această ediţie a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Koreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.

Mexic 1970Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori şi nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă şi Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieţii lui Mario Zagalo au fost de neoprit şi au învins în finală pe Italia, câştigând trofeul pentru a treia oară. Deşi a fost turneul Brazilei, neamţul Gerd Muller a contribuit şi el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiţiei.

Germania 1974Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă şi performanţa Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.

Argentina 1978Argentina, ţara gazda, a câştigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câştigat şi trofeul de golgeter al competiţiei. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecţionata Perului, departajarea facându-se la golaveraj dar a câştigat finala mică împotriva Italiei.

Spania 1982Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câştigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului modial, într-o semifinală dramatică împotriva Franţei. Dacă Italia a câştigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiţie.

Mexic 1986Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna şi golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franţa lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.

Italia 1990A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deşi s-au marcat puţine goluri, ediţia din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgeterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne şi până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

[13]

S.U.A. 1994Ediţia din America 1994 a fost un succes uriaş, având cei mai mulţi suporteri prezenţi, şi s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario şi Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi şi columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în faţa Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanţă din istoria naţionalei României.

Franţa 1998Ţara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliştii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în faţa Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediţie cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croaţia, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediţie la care a participat echipa naţională a României.

Coreea de Sud şi Japonia 2002Brazilia a câştigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în faţa Germaniei. A fost prima ediţie găzduită de Asia, ambele ţări organizatoare, Japonia şi Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franţei şi s-a terminat cu Turcia câştigând finala mică.

Germania 2006Italia a câştigat pentru a patra oară trofeul, în ediţia 2006 disputată în Germania,

învingând Franţa la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiţiei a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediţie specială şi pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.

Următoarea ediţie este programată pentru anul 2010 şi se va disputa în Africa de Sud. Campionatul Mondial de Fotbal este unul dintre cele mai importante evenimente ale planetei.

În urma unui sondaj efectuat de compania LG s-au confirmat următoarele:51% dintre europeni vor urmări transmisiile televizate ale Jocurilor Olimpice în această vară, pe locul următor în topul transmisiilor sportive se află campionatul de fotbal Euro 2008, care va avea loc în iunie, cu 36% dintre europeni conectaţi în faţa televizorului.Vizionarea transmisiilor sportive se numără printre preferinţele europenilor de a-şi petrece timpul liber, 17% dintre aceştia petrecând între 4 şi 8 ore pe săptămână pentru evenimentele sportive televizate. Mai mult, 66% dintre europeni deschid televizorul pentru a urmări cele mai recente evenimente sportive cel puţin o dată pe săptămână.“Studiul dezvăluie că vizionarea transmisiilor sportive televizate face parte din modul de viaţă European, devenind parte din rutina săptămânală, ” a afirmat dl Han Khyu, preşedinte LG Electronics Romania. “Pe parcursul derulării agendei încărcate de evenimente sportive, începând cu Jocurile Olimpice şi Euro 2008, televizorul va juca un rol central în urmărirea activităţilor sportive, în cadrul confortului de acasă.”Conform studiului, realizat pe un eşantion de 12,000 de persoane din 12 ţări europene, 90% dintre respondenţi aleg să urmărească transmisiile sportive televizate în această vară acasă. Doar 4% vor merge într-un bar şi doar 2% vor urmări evenimentul live, la locaţie.

Se observă ca majoritatea prefer Jocurile Olimpice în defavoarea altorcompetiţii sportive.

[14]

2. Infiinţarea Jocurilor Olimpice:a)Înfiinţarea Jocurilor Olimpice antice.b)Reînvierea. Înfiinţarea Jocurilor Olimpice moderne.

Când au debutat Jocurile Olimpice antice?Jocurile Olimpice antice erau la început o parte a unui festival religios în onoarea lui Zeus,

tatăl tuturor zeilor şi zeiţelor greceşti. Festivalul şi jocurile se ţineau la Olympia, sanctuar rural din partea de vest a Peloponezului.

Model al Sanctuarului lui Zeus de la Olympia, unde primele jocuri ţinute erau parte a festivalului religios în cinstea lui Zeus. Templul lui Zeus era chiar în centru.

Grecii veneau la Sanctuarul lui Zeus de la Olympia împărtăşind aceleaşi credinţe religioase şi vorbind aceeaşi limbă. Atleţii erau toţi cetăţeni bărbaţi ai oraşelor-state din toate colţurile lumii greceşti, începând cu îndepărtata Iberia (Spania) din vest şi până la Marea Neagră (Turcia) în est.

Sanctuarul a fost numit în antichitate după muntele Olympos, cel mai înalt munte din Grecia continentală. În mitologia greacă, muntele Olympos era casa celor mai mari zei şi zeiţe greceşti.

Începând cu anul 776 î.d.Hr., Jocurile Olimpice s-au ţinut în Olympia la fiecare 4 ani vreme de aproape 12 secole. 776 este data retinuta de traditie pentru celebrarea primelor Jocuri Olimpice.In orice caz,in acel an se retine pentru prima data numele unui invingator la aceste jocuri,un castigator al cursei stadionului,proba ce rezuma,ea singura, aceasta mare manifestare sportiva a epocii.

Acest reper cronologic are o importanta considerabila.Intr-adevar,in epoca elenistica,adica in secolele al IV-lea si al III-lea i.hr.,grecii au luat obiceiul de a data

[15]

evenimentele istoriei lor conform cu olimpiadele,si deci in functie de data simbolica 776.Aceasta totusi,nu este in unanimitate admisa de istoricii moderni care pledeaza pt o data mai indepartata…sau mai recenta.Pe data de o parte,intr-adevar,descoperirea in sanctuarul de la Olimpia a ex-votoului din teracota,datand din secolul al x-lea i.hr.,reprezentand care si cai,indeamna la presupunerea ca aceste curse hipice au putut avea loc aici inca din acea epoca.Pe de alta parte,inaintea secolului al VII-lea i.HR.,nici un vestigiu arheologic nu da posibilitatea sa se constate existenta efectiva a unui stadion,monument considerabil totusi,lung de aprox.190 m.,si din care ar fi trebuit sa ramana urme ;mai mult chiar mentionarea altor probe in afara de cursa,care sa permita sa se vorbeasca de ‘’jocuri ‘’ la plural,nu intervine decat in preajma aceleiasi epoci,adica tardiv,in 708 I.HR.,pentru pentatlon,in 688,pentru box…

Probe atletice adiţionale au fost adăugate treptat până când, din sec. 5 d.Hr. festivalul religios se desfăşura timp de 5 zile. Probele atletice includeau:3 curse de alergarestadion , diaulos şi dolichos deasemeneapentatlonul(5 întreceri: aruncarea discului, aruncarea suliţei, săritura în lungime, luptele şi cursele)pugme (box) pale (lupte)pankration şi hoplitodromos

Probe suplimentare, ecvestre şi pentru oameni, au fost adăugate de-a lungul istoriei Jocurilor Olimpice. Probele ecvestre se ţineau pe hipodrom şi erau o importantă parte a Jocurilor Olimpice antice. Din sec. 5 î.e.n. au fost incluse curse cu un cal şi cu 4 cai.

Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î.e.n., când Koroibos, un bucătar dintr-o localitate vecină cu oraşul Elis, a învins în turul de stadion, o alergare pe lungimea de 600 picioare.Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura probă atletică a jocurilor la primele 13 Jocuri Olimpice, până în anul 724 î.d.Hr.Contrar evidenţei, atât literare cât şi arheologice, este posibil ca jocurile să existe la Olympia mult mai devreme decât această dată, probabil de prin secolele 10 sau 9 î.d.Hr.O serie de vase de bronz (tripod) au fost găsite la Olympia, din care unele pot fi datate în sec. 9 e.n. şi aceasta sugerează că ele puteau fi în realitate premii pentru unele probe mai noi ţinute la Olympia.

Nuditate la Jocuri? Sunt doua legende care se referă la această întrebare. Una dintre ele spune ca a fost un alergător din Megara, Orsippos sau Orrhippos care, în 720 î.d.Hr., a fost primul care a alergat gol pe stadion, atunci când şi-a pierdut şortul în timpul cursei. După cealaltă legendă, se spune că spartanii au introdus nuditatea la Jocurile Olimpice în secolul 8 î.d.Hr., după tradiţia lor. Nu se ştie sigur dacă primul câştigător al olimpiadei a alergat gol sau nu. Dar, din sec. 8 î.d.Hr. nuditatea era deja prezentă la întrecerile masculine.

În realitate, cuvântul athlete în greaca veche însemna "cineva care concurează pentru un premiu" şi provenea din alte două cuvinte greceşti, athlos însemnând "întrecere" şi athlon însemnând "premiu".

[16]

O primă privire fugară despre organizarea jocurilor atletice la greci ne este dată în cartea a 23-a a Iliadei Homer, unde Achille organizează jocuri funerare pentru prietenul său Patrokle, care a fost ucis în războiul troian. La fiecare din cele 8 probe desfăşurate pe câmpia Troiei, au fost oferite premii materiale fiecăruia dintre competitori, incluzând vase din bronz (tripod), metale preţioase, boi şi femei.

Curse de trăsuri la jocurile funerare în cinstea lui Patrokle: prima noastră ilustrare despre cursele atletice la greci, unde câştigătorii erau premiaţi cu vase de bronz.

* premiile atleţilor * vase de bronzscuturimantii de lânăulei de măsline Totodată, la cele mai prestigioase festivaluri atletice (festivaluri pan-helenice), singurele premii date erau crengi cu frunze:de măslin la Olympia,de lauri la Delphi,de pin la Isthmia, şipde pătrunjel la Nemea.Conform lui Phlegon, un istoric roman din sec. al 2-lea d.Hr., o creangă de măslin a devenit premiu pentru câştigătorii de la Olympia începând cu anul 752 d.Hr., la sfatul Oracolului din Delphi.

Bunuri materiale erau date ca premii la cele mai multe dintre festivalurile atletice în toată lumea greacă. Pe timpul sec. 8 şi 7 î.d.Hr. o mulţime de probe atletice se desfăşurau ca parte a unor festivaluri religioase în cinstea unor eroi, zei sau chiar bătălii victorioase.

Atleţii care câştigau la oricare din jocurile pan-helenice putea fi siguri de o mare bogăţie atunci când se reîntorceau acasă.

Conform relatărilor unui istoric roman, Plutarh, un învingător la Olimpiadă care era cetăţean al Atenei se putea aştepta să primeasca în anul 600 d.Hr. un premiu în bani, toţi odată, de 500 drahme, o adevărată comoară. Un învingător Isthmian putea primi 100 drahme. Dintr-o inscripţie ateniană din sec. al 5-lea d.Hr., cunoaştem că un

[17]

învingător olimpic atenian a primit mâncare gratuită în piaţa oraşului pentru tot restul vieţii sale, un fel de pensiune zilnică. Mai târziu, în epoca helenistică şi romană, pensiunile atleţilor au devenit mai formale şi puteau fi cumpărate sau vândute.

Aceasta sugerează că atleţii din Grecia antică nu erau nici amatori, dar nici profesionişti în înţelesul de mai târziu, deci nu se făcea distincţie între cele două categorii, toţi erau pur şi simplu atleţi.

Conceptul de "atlet amator" dezvoltat în sec. al 19-lea d.Hr. a fost străin grecilor antici până când câştigarea unor premii prestigioase a devenit o determinare în a deveni atlet.

Erau Jocurile Olimpice antice doar pentru bărbaţi? Pe timpul întrecerilor atletice desfăşurate în vechea Olympia, concomitent şi separat se

ţinea un festival în onoarea Herei (soţia lui Zeus). Acest festival includea curse de alergare pentru fete nemăritate. Deşi nu se cunoaşte cât de vechi era acest festival, este posibil ca el să fie aproape la fel de vechi ca şi festivalul pentru băieţi şi bărbaţi.

Se ştie câte ceva despre acest festival de la Pausanias, un călător grec din sec. al 2-lea d.Hr. El menţionează în descrierea sa templul Herei din Sanctuarul lui Zeus, şi spune că jocurile erau organizate şi supervizate de un comitet din 16 femei din oraşul Elis. Festivalul se ţinea aici la fiecare 4 ani, când în templu era prezentată Herei o nouă mantie exterioară desfăcută.Pe timpul festivalului Herei, fetele nemăritate concurau în 3 grupe de vârstă la curse de alergare pe o singură distanţă (aproximativ 5-6 lungimi de statdion pentru bărbaţi şi ţinute pe acelaşi piste folosite pentru întrecere de băieţi şi bărbaţi). Fetele victorioase la aceste curse de alergare puteau avea imagini dedicate (probabil pictate) în altis (pădurice) pentru a comemora victoriile lor şi puteau participa la sacrificiul vacilor în onoarea Herei.

Planul Sanctuarului lui Zeus la Olympia în sec. al 5-lea î.d.Hr.(Se pot vedea Templul Herei, Altarul Herei şi stadionul)

Fetele nemăritate aveau anumite avantaje la Olympia. Ele nu numai că aveau propriile lor întreceri atletice la festivalul Herei, dar aveau voie să se uite la întrecerile băieţilor şi bărbaţilor de la festivalul lui Zeus. Femeile (măritate sau nu) nu puteau să participe la întrecerile atletice de la festivalul Herei şi erau pedepsite cu moartea dacă se duceau la Sanctuarul lui Zeus pe timpul competiţiei atletice masculine. Nu se cunoaşte dacă femeile erau lăsate de bărbaţi măcar să privească întrecerile fetelor!

[18]

Grecii antici onorau sau chiar "marcau" eroicii lor atleţi. Mai înainte de sec. al 5-lea şi al 4-lea î.d.Hr. victoriile cucerite de atleţi erau puternic sărbătorite. Poeţii erau deseori puşi să celebreze aceste victorii în ode, iar sculptorii erau angajaţi să redea înfăţişarea atletului victorios. În plus, se emiteau monede prin care se comemorau victorii ecvestre.

Monede pentru a comemora victoriilesau primele medalii olimpice?

1)Nike înaripată încoronează un călăteţ victorios pe această tetradrahmă de argint din Syracuza, sec. 5 î.d.Hr.2)Nike înaripată zboară cu coroana peste o trăsură victorioasă, al cărei echipaj era dotat cu scuturi, armuri şi coifuri. Dekadrahmă din argint din Syracuza, mai devreme de sec. 4 î.e.n.

Sculptorii erau puşi să facă statui ale atleţilor victorioşi pentru a fi ridicate în Sanctuar sau în oraşul natal al atletului. Conform lui Pliniu, cele mai multe statui au fost ridicate în Sanctuarul lui Zeus din Olympia, ca imagini idealistice ale atleţilor. După câte se ştie, pentru a avea o reprezentare realistică în Sanctuar un atlet trebuia să câştige la 3 olimpiade. Pausanias a descris un mare număr din statuile ridicate în Sancuarul lui Zeus. Din inscripţiile de pe piatra de bază a unei statui şi de la un ghid local, Pausanias ne dă informaţii detaliate, aproape chiar prea detaliate:

"Dikon, fiul lui Kallibrotos, a învins în 5 probe de alergare la Delphi, 3 la Isthmia, 4 la Nemea şi una la Olympia în cursa pentru bărbaţi. De câte ori a câştigat o cursă i s-a ridicat o statuie în Olympia. Când băiatul s-a proclamat că este din Caulonia, nu a negat. Dar mai târziu el s-a autoproclamat ca fiind din Syracusa." Trişori şi mită? La olimpici? Incredibil!Dar adevărat. Sunt unele statui ridicate în altis (pădurice) pentru a comemora atleţi care au fost prinşi că au trişat sau mituit la Jocurile Olimpice. Aceste monumente au fost ridicate pe aleea ducând dinspre centrul altisului către arcadele care conduceau spre stadion, nu în mod întâmplător, căci pe acea cale atleţii trebuiau să treacă pentru a intra la locul competiţiei atletice.

[19]

b)Reînvierea. Infiinţarea Jocurilor Olimpice modernePrimele Jocuri Olimpice moderne s-au ţinut la Atena, Grecia, în 1896. Omul responsabil pentru renaşterea lor a fost un francez, baronul Pierre de Coubertin, care şi-a prezentat ideea în 1894.

Pierre de Frédy, Baron de Coubertin (1 Ianuarie 1863 –2 septembrie 1937) era un pedagog şi istoric francez, care e cunoscut drept fondatorul CIO (Comitetului internaţional Olimpic). Pierre De Coubertin a fost înspirat de Dr William Penny Brookes care a organizat un Joc Naţional Olimpic la Crystal Palace în Marea Britanie în 1866, de asemenea el a adoptat idei de la Evangelis Zappas care a reînascut Jocuile Olimpice în Grecia. De Coubertin a dezvoltat ideile lui Dr Brookes pentru o competiţie internaţională atletică. El a observat că interesele internaţionale pentru Olimpul Antic erau în creştere, înspirat de rivalii moderni a Jocurilor Olimpice din Grecia şi Marea Britanie şi săpaturile arheologice din Olimpia. De Coubertin a decis să creeze Comitetul Internaţional Olimpic.Pentru a-şi publica planurile, el a organizat un congres internaţional pe data de 23 iunie 1894 la Sorbonne, Paris. Acolo el a propus renaşterea vechilor Jocuri Olimpice. Congresul a condus la înfiinţarea Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) şi De Coubertin a devenit secretarul general a acestuia. De asemenea a fost luată decizia de a petrece primele Jocuri Olimpice în Grecia şi ca pe vremurile antice, să se petreacă din 4 în 4 ani. Jocurile s-au dovedit a fi un success şi De Coubertin a devenit preşedinte în scurt timp, dupa abdicarea Demetrius Vikelas. Necatînd la succesul iniţial Mişcarea Olimpică a trecut prin vremuri grele ca în 1900 şi 1904, cînd au primit puţină atenţie.

Olimpiada de Vară din 1908 a reînviat mişcarea şi Jocurile Olimpice a devenit cel mai important eveniment sportiv. De Coubertin a creat penthatlonul modern Olimpiada din 1912, şi a abdicat de la preşedenţia CIO dupa Olimpiada din Paris, 1924, care a fost un adevarat succes. Preşedintele belgian Henri de Baillet-Latour l-a înlocuit.De Coubertin a murit în 1937 în Geneva, Elveţia. A fost îngropat în Lausanne (sediul CIO), inima sa a fost îngropată separat într-un monument lînga ruinele Olimpiei.

Maratonul nu a fost probă la Jocurile Olimpice antice. Cursa de maraton este o probă modernă şi a fost introdusă pentru prima dată la Jocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursă de la Marathon, din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanţă de 40 kilometri. Cursa comemorează alergarea lui Pheidippides, un curier antic, care a dus vestea debarcării perşilor la Marathon în anul 490 î.e.n. la Sparta (o distanţă de 149 mile) cu cererea de

[20]

a trimite ajutor pentru bătălie. Conform relatărilor istoricului grec antic Herodot, Pheidippides a dus vestea Spartanilor a doua zi.

Distanţa maratonului modern a fost standardizată la 26 mile şi 385 yarzi sau 42,195 kilometri în 1908, când Jocurile Olimpice s-au desfăşurat la Londra. Distanţa a fost măsura exactă între castelul Windsor şi linia oficială de start/finiş a cursei din stadionul White City.

Steagul olimpic modern cu 5 cercuri înlănţuite, fiecare dintr-o culoare primară utilizată în steagurile ţărilor participante la jocuri, a fost introdus în 1908. Nu există o bază pentru simbolul modern.

Jurământul olimpic a fost introdus în 1920.În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare Jocuri Olimpice de iarnă separate,

începând cu anul 1916, dar, din cauza primului război mondial, aceasta nu s-a putut face până în anul 1924, când ele s-au desfăşurat la Chamonix. Începând cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an par să fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă alternativ), ele desfăşurându-se la fiecare 4 ani. Toate acestea din cauza programului reţelelor TV şi a audienţei.

Flacăra olimpică. Ideea torţei olimpice şi a flăcării olimpice a fost inaugurată la Jocurile Olimpice din 1932, de la Los Angeles. Construcţia Colosseumului de la Los Angeles includea o facilitate pentru o mare flacără. Nu se cunoaşte nici-o relatare despre transmiterea torţei la Jocurile Olimpice antice. Totuşi, se ştie că se practica transmiterea de torţe la alte festivaluri atletice antice greceşti, inclusiv la acela ţinut la Atena. Transmiterea torţei la Jocurile Olimpice moderne s-a introdus pentru prima dată în anul 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin.

Probele pentru femei au fost adăugate pentru prima dată la Jocurile Olimpice moderne în anul 1900 la Paris.

Primul maraton feminin s-a desfăşurat la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los AngelesSoftballul şi-a făcut debutul olimpic la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. Este o

probă numai pentru femei.Echipa de hochei feminină a SUA a făcut istorie la Jocurile Olimpice de iarnă din 1998

de la Nagano, câştigând prima medalie de aur la debutul olimpic al hocheiului feminin.Introduse în anul 2000 la Sydney:polo feminin;săritura cu prăjina pentru femei;sărituri de la trambulină pentru femei;înot sincron pentru femei;aruncarea ciocanului pentru femei.Probele de călărie sunt singurele sporturi olimpice unde bărbaţii şi femeile concurează ca egali.

altis: dumbravăathlete: cineva care concura pentru un premiu athlon: premiu

athlos: întrecere dekadrachm: zece drachme

[21]

diaulos: o cursă de alergare egală cu două lungimi de stadion dolichos: o distanţă de alergare variind de la caz la caz, în general 12 la 24 lungimi de stadion (cca. 1,5 la 3 mile) drachma: moneda uzuală a grecilor dromos: locul de alergare sau traseul de alergare gymnasion: loc pentru oameni dezbrăcaţi halteres: ridicarea greutăţilor hellanodikai: arbitri greci himantes: mănuşi de box

hippodromos: treseul curselor pentru cai hoplite: soldat cu armură hoplitodromos: cursă cu soldaţi în armură keles: cursă de cai Nike: zeiţa victoriei palaistra: locul de desfăşurare a luptelor pale: lupte pankration: o probă sportivă care combină luptele şi boxul pantheon: locul tuturor zeilor

3. Mişcarea sportiva studenţeasca. Universiadele.

Universiada — competiţie internaţională sportivă petrecută între studenţii Federaţiei Internaţionale a Sportului Universitar (FISU). Demumirea provine de la cuvintele «Universitate» şi «Olimpiadă». Deseori supranumite: «Jocurile studenţeşti mondiale» sau «Jocurile Universitare mondiale»Locul organizării Universiadelor precedete:

Year Games Summer Universiade Games Winter Universiade

1959 I Torino,  Italia —

1960 — I Chamonix,  Franţa

1961 II Sofia,  Bulgaria —

1962 — II Villars,  Elveţia

1963 III Porto Alegre,  Brazilia —

1964 — IIIŠpindlerův Mlýn,  Cehoslovacia

1965 IV Budapest,  Ungaria —

1966 — IV Sestriere,  Italia

1967 V Tokio,  Japonia —

1968 — V Innsbruck,  Austria

1970 VI Torino,  Italia VI Rovaniemi,  Finlanda

1972 — VII Lake Placid,  S.U.A

1973 VII Moscova,  Uniunea Sovietica —

1975 VIII Roma,  Italia VIII Livigno,  Italia

[22]

1977 IX Sofia,  Bulgaria —

1978 — IXŠpindlerův Mlýn,  Cehoslovacia

1979 X Mexico,  Mexic —

1981 XI Bucureşti,  România X Jaca,  Spania

1983 XII Edmonton, Alberta,  Canada XI Sofia,  Bulgaria

1985 XIII Kobe,  Japonia XII Belluno,  Italia

1987 XIV Zagreb,  Iugoslavia XIII Štrbské Pleso,  Cehoslovacia

1989 XV Duisburg,  Germania XIV Sofia,  Bulgaria

1991 XVI Sheffield,  Marea Britanie XV Sapporo,  Japonia

1993 XVII Buffalo,  S.U.A. XVI Zakopane,  Polonia

1995 XVIII Fukuoka,  Japonia XVII Jaca,  Spania

1997 XIX Sicily,  Italia XVIII Muju,  Coreea de Sud

1999 XX Palma de Mallorca,  Spania XIX Poprad Tatry,  Slovacia

2001 XXI Beijing,  China XX Zakopane,  Polonia

2003 XXII Daegu,  Coreea de Sud XXI Tarvisio,  Italia

2005 XXIII İzmir,  Turcia XXII Innsbruck / Seefeld,  Austria

2007 XXIV Bangkok,  Thailanda XXIII Turin,  Italia

2009 XXV Belgrade,  Serbia XXIV Harbin,  China

2011 XXVI Shenzhen,  China XXV Erzurum,  Turcia

2013 XXVII Kazan,  Rusia XXVI Maribor,  Slovenia

Prima Universiadă:

Universiada de Vară din 1959 — I Universiadă de vara, a fost organizată in Torino, Italia de pe data de 26 august pîna la 7 septembrie 1959. Principala arena sportivă — Stadio Comunale di Torino

Medalii:

 Locul  Ţara Aur Argint Bronz Total

1 Italia 19 10 9 38

[23]

2 URSS 15 11 3 29

3 RFG 6 10 10 26

4 Ungaria 6 4 3 13

5 Franţa 4 2 7 13

6 Iugoslavia 3 0 0 3

7 Marea Britanie 2 0 0 2

România 2 0 0 2

Cehoslovacia 2 0 0 2

Japonia 2 0 0 2

Fédération Internationale du Sport Universitaire (FISU, Română: Federaţia Internaţională a Sportului Universitar), cu sediul la Bruxeles, Belgia coordonează activitaţile a peste 100 de federaţii a sportului universitar şi organizează Universiadele de Vară şi de Iarnă şi Campionatele Universitare Mondiale.

Istoria:FISU a fost official infiinţat în 1949, dar originile sale se iau inca din 1920 cînd

francezul, Jean Petitjean, a organizat primul "Joc Mondial al Studenţilor" în Paris, Franţa în mai 1923. Anul următor s-a născut Confederaţia Internaţionala a Studenţilor (I.C.S.), care a ţinut un congres în Varşovia, Polonia. Cîteva delegaţii au luat parte şi astfel s-a început mişcarea sportivă studenţeasca. Din 1925 pînă 1939, multe mari evenimente sportive au fost organizate de către studenţi şi de I.C.S.: în Praga, Cehoslovacia în 1925, Roma, Italia în 1927, apoi iaraşi în Paris, Darmstadt, Germania (1930), Torino, Italia (1933), Budapest, Ungaria (1935), Paris (1937) şi Monaco (1939). Cel de-al II-lea Razboi Mondial a intrerupt aceste întilniri, însa cînd pacea a revenit, Franţa a reînceput Jocurile Mondiale Universitare.Această pace a fost relativă, deoarece umbra războiului rece în scurt timp a divizat sportul universitar. În 1949, totuşi (I.C.S.) a organizat jocuri la care foarte puţine ţări vestice au participat, Federaţia Internaţională a Sportului Universitar (FISU), născută in Luxemburg, a fost oficial fondată şi a organizat prima sa Saptămînă a Sportului Universitar Internaţional împreunînd delegaţiile din vest. Aceste întîlniri s-au petrecut în Merano, Italia (1949), Luxembourg (1951), Dortmund, Germania (1953) şi San Sebastián, Spania (1955). Într-o noua deplasare în 1957, Federaţia Franceză a organizat Campionatul Mondial a Sportului universitar, care a unit studenţii din blocul de Vest şi cel de Est. Pornind de la această întilnire a aparut dorinţa de a organiza un eveniment universal în care stundenţii din toate parţile lumii ar putea participa. În 1959, FISU şi I.C.S. au fost de accord să participle la jocurile organizate in Torino de asociaţia italiană (C.U.S.I). Acel an, indubitabil a lăsat cele mai mari impresii asupra federaţiei. De fapt, organizatorii italieni au botezat aceste jocuri drept Universiade şi au creat steagul: "U" înconjurat de stele stars, care era să inceapă călatoria sa în jurul lumii. Şi a înlucuit imnurile naţionale în timpul ceremoniilor de acordare a medaliilor. Universiada din Torino a fost un success a comitetului executiv şi pentru omul care avea să schimbe viitorul mişcarii sportive studenţeşti: Dr Primo Nebiolo. La această Universiadă, care a împreunat 43 de ţări şi 1400 de studenţi, multe federaţii străine au cerut permisiunea de a devein membru FISU.

Oricum, chiar daca sportul universitar a inceput sa coexiste în pace, “modus vivendi” trebuia stabilit. În adiţie la acordul asupra simbolurilor naţionale (înafară de steaguri şi imnuri) şi asupra programului, FISU şi-a determinat filosofia în articolul 2 a statutului său, spunînd: "FISU îşi urmăreşte obiectivele fără considerarea sau discriminarea unor probleme politice sau rasiste ". De atunci, FISU era nevoită să organizeze Jocurile la un nivel Mondial.

[24]

Dupa această perioadă importantă, Universiadele au continuat să atragă în continuu tot mai mulţi participanţi. S-a ajuns de la un total de 1407 participanţi la Torino în 1959 – la un total de 6009 în 1999 (Palma de Mallorca, Spain) – din mai mult de 125 de ţări.Universiadele de Iarnă au avut parte de acelaşi succes. De fapt, statisticile arată că 98 de studenţi au participat în 1958 la Universiada din Zell am See, Austria pe cînd 1007 de participanţi veniţi din 41 de ţări la Universiada din Zakopane, Polonia în 2001.

Campionatele

Expansiunea sportului universitar în jurul lumii a creat o noua nevoie de întîlniri şi competiţii conform finisării programului Universiadelor. Totuşi, FISU a dirijat campionatul Mondial universitar de la începutul anilor ’60. Aceste Campionate, care au loc în anii pari şi succesul cărora a crescut din an în an, garantau continuitatea programului competiţional. De asemenea, ei au permis întîlnirea liderilor sportului universitar şi cu alte ocazii, înafara Universiadelor.

Emblema şi steagul înainte

Centrul de Sport Universitar Italian (CUSI) au creat emblem Universiadei din 1959, stele curbate în jurul literei U. Recent, FISUa reînoat design-ul emblemei sale pentru a îmbunătaţi consistenţa a emblemelor la evenimetele organizate de acesta. Emblema e format din o literă neagra "U" pe un fon alb, ce stă deasupra la 5 stele aranjate în 2 rînduri. Stelele sunt aranjate în conformitate cu cele 5 inele olimpice.. Steagul FISU include emblema aranjată în centru pe o stofă albă.

Structura: după

FISU este compus din Adunarea Generală, ce reprezintă membrii (134 Federaţii a Sportului Universitar). Aceasta e principala putere de guvernare a organizaţiei. Ea alege Comitetul Executiv pe o perioadă de 4 ani, ce ia toate deciziile necesare pentru o activitate cît mai netedă a FISU. 10 Comisii permanente sfătuiesc Comitetul Executiv în ariile specializate pentru a-i simplifica datoria.Preşedintele actual a FISU e George E. Killian.

Următoarele Universiade:Selecţia oraşelor pentru Universiada din 2011

Pe 16 Ianuarie, 2007 Shenzhen şi Erzurum au fost anunţate drept oraşe gazdă pentru Universiada din 2011.Oraşele candidate pentru organizarea Universiadei din 2011 au fost următoarele:

Shenzhen - China - cîştigător Kaohsiung - Taiwan Kazan - Rusia

[25]

Poznań - Polonia Murcia - Spania

Pentru Universiada de Iarnă din 2011, au fost urmatoarele candidaturi: Erzurum - Turcia - cîştigător Maribor - Slovenia

Oraşele candidate pentru Universiada din 2013

De Iarnă: Maribor, Slovenia

De vară: Gwangju, Korea Kazan, Russia Vigo, Spania

Decizia finala de a oferi dreptul de a organiza Universiada din 2013 a fost luată la Brussels, Belgia pe data de 31 mai, 2008, şi oraşele selectate au fost: Maribor şi Kazan.

4. Organizarea si petrecerea jocurilor sportive contemporane.

A XXIX-a ediţie a Jocurile Olimpice va fi cel mai important eveniment sportive din vara anului 2008, urmat de Campionatul European de Fotbal. Sa analizam organizarea si petrecerea acestor 2 evenimente:A XXIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice se va desfăşura la Beijing, China în perioada 8 august - 24 august 2008 iar ceremonia de deschidere va avea loc la ora 8 p.m. În cultura chineză, numărul 8 este asociat cu prosperitate.Comitetul Internaţional Olimpic a anunţat pe 8 iulie 2005 că probele de călărie se vor desfăşura la Hong Kong.Jocurile Olimpice de vară de la Beijing constituie evenimentul sportiv major al anului. Nu e de mirare că acesta poate deveni ţinta unor manevre politice şi diplomatice. Mai multe ţări au luat în calcul o eventuală boicotare, ca formă de protest împotriva politicii chineze. Boicotul Jocurilor Olimpice nu este o noutate absolută. Iubitorii sporturilor îşi amintesc de Moscova, Los Angeles. Însă totul a început mai devreme. "Responsabil" pentru toate, poate fi considerat căpitanul irlandez Charles Cunningham Boycott...

PregătiriÎn timpul celei de-a 112-a sesiuni a CIO de la Moscova, la 13 iulie 2001 s-a anunţat că Beijingul a obţinut dreptul de găzduire a celei de-a 29-a ediţii a olimpiadei de vară în detrimentul oraşelor: Toronto, Paris, Istanbul şi Osaka.La 13 decembrie 2001 a fost înfiinţat Comitetul de Organizare a Olimpiadei din 2008 de la Beijing (BOCOG). La 26 iunie 2005 s-a lansat deviza olimpiadei de la Beijing: „O singură lume, un singur vis" iar la 11 noiembrie 2005 au fost făcute publice mascotele, numite „Fu Wa".Cu doi ani şi o zi înainte de începerea Olimpiadei, la 7 august 2006 au fost lansate cele 35 de pictograme care reprezintă cele 35 de discipline sportive iar pe 8 august 2006 şi-a făcut debutul postul de radio dedicat jocurilor olimpice. Acesta emite 24 de ore din 24 în 9 limbi: chineză standard, engleză, rusă, franceză, spaniolă, arabă, japoneză, coreeană şi germană şi transmite informaţii despre olimpiadă, despre economia şi cultura Chinei, cursuri de limba engleză etc.

[26]

A fost lansată o serie de mărci poştale care constă din 4 timbre cu imagini din baschet, scrimă, iahting şi gimnastică.În septembrie 2006, China a lansat un satelit de telecomunicaţii pentru a îmbunătăţi facilităţile de comunicaţii înaintea Jocurilor Olimpice.

MascotaMascota Olimpiadei (chineză 福娃, Fúwá, „copii aducători de fericire şi noroc”) a fost anunţată pe 11 noiembrie 2005 marcând cele 1000 de zile rămase până la deschiderea jocurilor olimpice.Mascota este formată din 5 figuri: Beibei, Jingjing, Huanhuan, Yingying şi Nini, care, potrivit filosofiei antice chinezeşti, simbolizează cele 5 elemente primordiale ce alcătuiesc universul.Fiecare din cele cinci figuri reprezintă de asemenea câte o culoare olimpică.

Bèibei (贝贝): mascota albastră sub formă de peşte. Reprezintă sporturile acvatice.

Jīngjing (晶晶): mascota neagră sub formă de Panda. Reprezintă sporturile de luptă.

Huānhuan (欢欢): mascota roşie sub formă de flacără olimpică. Reprezintă sporturile cu mingea.

Yíngying (迎迎): mascota galbenă sub formă de antilopă tibetană. Reprezintă atletismul.

Nīni (妮妮): mascota verde sub formă de rândunică. Reprezintă gimnastica.

Dacă cele cinci silabe ale numelor mascotelor sunt rostite consecutiv se obţine "北京欢迎你 Běijīng huānyíng nǐ" ceea ce s-ar traduce prin "Beijingul vă primeşte cu drag".

Flacăra olimpicăFlacăra olimpică, la Londra, 6 aprilie 2008, păzită de poliţişti.

Pe 26 aprilie 2007 a fost anunţat traseul flăcării olimpice care se va întinde pe 137.000 de kilometri, pe o durată de 130 de zile. Traseul a început pe data de 24 martie 2008 şi a pornit din Olympia, Grecia, de la templul Herei, când flacăra olimpică a fost aprinsă de la soare cu ajutorul unei oglinzi parabolice. De acolo, a traversat Grecia şi a ajuns la Beijing la 31 martie. Din Beijing, torţa va urmat un traseu care va parcurge cinci continente urmând să trecă şi prin cel mai înalt punct al Terrei, vârful Everest (8.848 metri). Nepalul a declarat că va închide accesul pe Everest în momentul trecerii flăcării olimpice (primele 10 zile ale lunii mai), la solicitarea Chinei.

Proiectul traseului includea şi trecerea prin Taipei, capitala insulei Taiwan, considerată de regimul comunist chinez drept o provincie a Chinei totuşi, guvernul din Taiwan a renunţat să mai găzduiască orice festivitate legată de acest eveniment. La 7 aprilie, când torţa olimpică a ajuns la Paris, oficialităţile au decis să stingă torţa din cauza protestelor demonstranţilor protibetani împotriva Chinei, după ce cu trei zile înainte, la Londra, s-a încercat stingerea flăcării olimpice.Torţa olimpică este confecţionată dintr-un aliaj de aluminiu şi magneziu cu greutatea de aproximativ 1 Kg, are culoarea argintie iar cu roşu este imprimat motivul „Flacăra promisiunii” (祥云). Este proiectată astfel încât să rămână aprinsă la o forţă a vântului de 65 km/h şi la ploi de 50 ml/h. Torţa este umplută cu gaz propan care alimentează flacăra timp de 15 minute.

Sporturi olimpice

[27]

Atletism (47)

Badminton (5)

Baseball (1)

Baschet (2)

Box (11)

Caiac canoe (16)

Canotaj (14)

Ciclism (18)

Echitaţie (6)

Hochei pe iarbă (2)

Fotbal (2)

Gimnastică (18)

Haltere (18)

Handbal (15)

Înot sincron (2)

Judo (14)

Nataţie (34)

Pentatlon modern (2)

Polo (2)

Sailing (11)

Sărituri nataţie (8)

Scrimă (10)

Softbal (1)

Taekwondo (8)

Tenis de masă (4)

Tenis de câmp (4)

Tir (15)

Tir cu arcul (4)

Triatlon (2)

Volei (4)

Wrestling (18)

CalendarUrmătorul calendar al Jocurilor Olimpice reprezintă cea mai recentă actualizare a programului ( 9 septembrie 2006). Fiecare cutie albastră reprezintă o rundă de calificare al unui eveniment competiţional. Cutia galbenă reprezintă acordarea premiilor pentru un anumit sport. Numărul din fiecare cutie reprezintă numărul de finale din ziua respectivă. ●  Ceremonia de deschidere

 ●  Eveniment competiţional

 ●  Premiere eveniment

 ●  Ceremonia de închidere

Zi august 6-a 7-a 8-a 9-a 10-a 11-a 12-a 13-a 14-a 15-a 16-a 17-a 18-a 19-a 20-a 21-a 22-a 23-a 24-a T

Ceremonii ● ●

Atletism 3 4 5 6 5 3 6 7 7 1 47

Badminton 1 2 2 5

Baschet 1 1 2

Basebal 1 1

Box 5 6 11

Caiac canoe 2 2 6 6 16

Canotaj 7 7 14

Ciclism 1 1 2 2 2 2 1 1 3 3 2 1 1 18

Echitaţie 2 1 1 1 1 6

Hochei pe iarbă 1 1 2

Fotbal 1 1 2

Gimnastică 1 1 1 1 4 4 4 1 1 18

Haltere 1 2 2 2 2 2 1 1 1 1 15

Handbal 1 1 2

Înot sincron 1 1 2

Judo 2 2 2 2 2 2 2 14

Nataţie 4 4 4 4 4 4 4 4 1 1 34

Pentalon 1 1 2

[28]

modern

Polo 1 1 2

Sailing 2 1 2 2 2 2 11

Sărituri nataţie 1 1 1 1 1 1 1 1 8

Scrimă 1 1 1 1 1 2 1 1 1 10

Softbal 1 1

Taekwondo 2 2 2 2 8

Tenis de masă 1 1 1 1 4

Tenis de câmp 2 2 4

Tir 2 2 2 2 1 2 1 2 1 15

Tir cu arcul 1 1 1 1 4

Triatlon 1 1 2

Volei 1 1 1 1 4

Wrestling 2 2 3 2 2 2 2 3 18

Zi august 6-a 7-a 8-a 9-a 10-a 11-a 12-a 13-a 14-a 15-a 16-a 17-a 18-a 19-a 20-a 21-a 22-a 23-a 24-a 302

Campionatul European de Fotbal 2008 are loc în Austria şi Elveţia.Austria şi Elveţia se vor califica automat ca ţări gazdă. Celelalte 14 echipe au fost determinate într-un turneu de calificare care a început în 2006.

Trix si Flix

Trix si Flix sunt mascotele EURO 2008 pe care UEFA se asteaptă să caştige mulţi bani deoarece, doar o şapcă cu Trix si Flix costă 10 euro.

Calificări Trix si FlixExtragerea pentru etapa de calificări la UEFA EURO 2008™ a avut loc la Montreux, Elveţia în 27 ianuarie 2006 la 12:00 (CET) [13:00 ora Moldovei]. Grupele de calificare sunt:

Grupa A Grupa B Grupa C Grupa D

Portugalia Polonia Serbia Belgia Finlanda Armenia

Franţa Italia Ucraina Scoţia Lituania Georgia

Grecia Turcia

Norvegia Bosnia şi

Herţegovina Ungaria

Republica Cehă

Germania Slovacia Irlanda Ţara

[29]

Azerbaidjan

Kazahstan

Insulele Faroe

 Moldova Malta

Galilor Cipru

San Marino

Grupa E Grupa F Grupa G

Anglia Croaţia Rusia

Israel Estonia Republica

Macedonia

Andorra

Suedia Spania

Danemarca Letonia Irlanda de

Nord Liechtenstei

n

Islanda

 România Olanda Bulgaria Slovenia

Albania Belarus Luxembur

g

Turneul finalMingea oficială a turneului.

Turneul final se va desfăşura între 7 şi 29 iunie 2008, pe 8 stadioane din Austria şi Elveţia. Ora indicată între paranteze este ora Europei de Est (EET).Tragerea la sorţi a grupelor turneului final a avut loc pe 2 decembrie 2007 la Lucerna, Elveţia. Grupele sunt:

Grupa A Grupa B Grupa C Grupa D

Elveţia Republica

Cehă Portugalia Turcia

Austria Croaţia Germania Polonia

Olanda Italia  România Franţa

Grecia Suedia Spania Rusia

[30]

RezultateGrupa A

Echipa J V E Î GM GP GOL Pt

Portugalia 1 1 0 0 2 0 +2 3

Cehia 1 1 0 0 1 0 +1 3

Elveţia 1 0 0 1 0 1 -1 0

Turcia 1 0 0 1 0 2 -2 0

7 iunie (19:00)

Elveţia 0 - 1 Cehia Basel

Arbitru: Roberto Rosetti (Italia)Spectatori: 39.730

Svěrkoš  71'

7 iunie (21:45)

Portugalia 2 - 0 Turcia Geneva

Arbitru: Herbert Fandel (Germania)Spectatori: 29.106

Pepe  61'

Meireles  92'

11 iunie (19:00)

Cehia - Portugalia Geneva

11 iunie (21:45)

Elveţia - Turcia Basel

15 iunie

[31]

(21:45)Elveţia - Portugalia Basel

15 iunie (21:45)

Turcia - Cehia Geneva

Grupa B

Echipa J V E Î GM GP GOL Pt

Germania 1 1 0 0 2 0 +2 3

Croaţia 1 1 0 0 1 0 +1 3

Austria 1 0 0 1 0 1 -1 0

Polonia 1 0 0 1 0 2 -2 0

8 iunie (19:00)

Austria 0 - 1 Croaţia Viena

Arbitru: Pieter Vink (Olanda)Spectatori: 51.428

Modrici  4' (pen.)

8 iunie (21:45)

Germania 2 - 0 Polonia Klagenfurt

Arbitru: Tom Henning Øvrebø (Norvegia)Spectatori: 30.000

Podolski  20'  72'

12 iunie (19:00)

Croaţia - Germania Klagenfurt

12 iunie (21:45)

Austria - Polonia Viena

[32]

16 iunie (21:45)

Austria - Germania Viena

16 iunie (21:45)

Polonia - Croaţia Klagenfurt

Grupa C

Echipa J V E Î GM GP GOL Pt

Olanda 1 1 0 0 3 0 +3 3

România 1 0 1 0 0 0 0 1

Franţa 1 0 1 0 0 0 0 1

Italia 1 0 0 1 0 3 -3 0

9 iunie (19:00)

România 0 - 0 Franţa Zürich

Arbitru: Manuel Mejuto González (Spania)Spectatori: 30.585

9 iunie (21:45)

Olanda 3 - 0 Italia Berna

Arbitru: Peter Fröjdfeldt (Suedia)Spectatori: 30.777

van Nistelrooy  26'

Sneijder  31'

van Bronckhorst  79'

13 iunie (19:00)

Italia - România Zürich

[33]

13 iunie (21:45)

Olanda - Franţa Berna

17 iunie (21:45)

Olanda - România Berna

17 iunie (21:45)

Franţa - Italia Zurich

Grupa D

Echipa J V E Î GM GP GOL Pt

Spania 1 1 0 0 4 1 +3 3

Grecia 0 0 0 0 0 0 0 0

Suedia 0 0 0 0 0 0 0 0

Rusia 1 0 0 1 1 4 -3 0

10 iunie (19:00)

Spania 4 - 1 Rusia Stadionul Tivoli-Neu, Innsbruck

Arbitru: Konrad Plautz (Austria)Spectatori: 30.772

Villa  20'  44'  75'

Fàbregas  90+1'

Pavliucenko  86'

10 iunie (21:45)

Grecia - Suedia Salzburg

Arbitru: Massimo Busacca (Elveţia)

14 iunie (19:00)

Suedia - Spania Innsbruck

[34]

14 iunie (21:45)

Grecia - Rusia Salzburg

18 iunie (21:45)

Grecia - Spania Salzburg

18 iunie (21:45)

Rusia - Suedia Innsbruck

Etapa eliminatoare

Sferturi de finală19 iunie (21:45)

1A - 2B Basel

20 iunie (21:45)

1B - 2A Viena

21 iunie (21:45)

1C - 2D Basel

22 iunie (21:45)

1D - 2C Viena

Semifinale25 iunie

[35]

(21:45) Câştigătoare sfert 1 -

Câştigătoare sfert 2

Basel

26 iunie (21:45)

Câştigătoare sfert 3 -

Câştigătoare sfert 4

Viena

Finala

29 iunie (21:45)

- Viena

Date reinnoite pina pe data de 10.06.2008

PremiiUEFA a anunţat că va premia cu un total de 184 milioane € cele 16 echipe participante la turneu astfel:

Participarea la competiţie: 7.5 milioane € Faza grupelor

o Victorie: 1 milion €o Egal: 500.000 €

Calificarea în sferturi: 2 milioane € Calificarea în semifinale: 3 milioane € Calificarea în finală: 4.5 milioane € Câştigarea finalei: 7.5 milioane €

Premiul maxim pe care îl poate câştiga o echipă este de 23 milioane €.Atit Jocurile Olimpice, cit si Campionatul European de Fotbal incepe cu o Ceremonie de deschidere, si se incheie cu o Ceremonie de inchidere.

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice.Individual, fara a ţine cont de tradiţii, ţara gazdă prezintă spectacole de muzica, dans,

teatru a artiştilor naţionali.Multe tradiţii sunt comune pentru toate ceremoniile de deschidere. De obicei ceremonia

începe cu ridicarea steagului şi înterpretarea imnului ţarii gazde. Apoi, începe parade naţiunilor, a atleţilor ţarilor participante, în timpul căreia majoritatea atleţilor intră pe stadion, ţară dupa ţară. Un atlet onorabil, de obicei din top, duce steagul ţării sale, iar dupa el, urmeaza ceilalţi atleţi din

[36]

ţara dată.Ca o tradiţie, începuta la Jocurile Olimpice din 1928, Grecia mărşăluieşte prima, deoarece din această ţara se tind Jocurile Olimpice, iar ţara gazda mărşeluieşte ultima..Dupa ce toate ţările au intrat pe stadion, preşedintele Comitetului Olimpic de Organizare ţine un discurs, urmat de preşedintele CIO. La sfirşitul discursului, prezintă reprezentantul ţarii gazde, care declară Jocurile Olimpice deschise, spunînd:«Declar deschise Jocurile din ... (numele oraşului gazdă) celebrînd a ... (numărul olimpiadei) Olimpiada a Jocurilor moderne»După aceasta Steagul Olimpic este adus orizontal (de la Jocurile Olimpice din 1960) şi ridicat în timp ce sună imnul olimpic..

Ceremonia de închidere a Jocurilor OlimpiceDiverse elemente tradiţionale sunt şi în cadrul ceremoniei de închidere a Jocurilor

Olimpice, care au loc după finisarea evenimentelor sportive. Purtătorii de steaguri din toate ţările participante intră pe stadion singuri, însă sunt urmaţi de toţi participanţii la Jocuri indiferent de sport, grupă sau naţionalitate – o tradiţie ce se trage de la Olimpiada de vară din 1956 din sugestia unui şcolar pe nume John Ian Wing, care credea că acesta e un mod de a-i uni pe toţi atleţii împreună ca o naţiune.Dupa aceasta 3 steaguri sunt ridicate concomitent cu interpretarea imnului ţării respective. Primul, Steagul Greciei în mijloc semnificînd naşterea Jocurilor Olimpice, steagul ţării gazde în stînga şi steagul următoarei gazde în partea dreaptă.Dupa aceste elemente tradiţionale, următoarea ţară gazdă se prezintă prin spectacole artistice .Ca şi la deschidere preşedintele Comitetului Olimpic a ţarii ţine un discurs, urmat de discursul preşedintelui CIO, care spre sfirşitul discursului spune: «Eu declar a (nr. Olimpiadei) Olimpiadă a jocurilor de ... (Vară/Iarnă) închisă şi în conformitate cu tradiţia, eu chem tinerii lumii să se adune peste patru ani ... pentru a celebra a ... Olimpiadă a Jocurilor… de vară/iarnă.»Flacăra Olimpică se stinge şi în timp ce sună imnul Olimpic, steagul Olimpic este coborît şi dus, orizontal de pe stadion.

Din an în an jocurile contemporane sportive tot evoluează şi chiar apar unele noi. Un exemplu ne poate servi:

Jocurile Olimpice de TineretJocurile Olimpice de Tineret (YOG, Young Olympic Games) sunt planificate a fi o

versiune a Jocurile olimpice pentru tineri, completînd Jocurile Olimpice şi vor participa doar atleţi de 14-18 ani. Ideea unui astfel de eveniment a fost luată în considerare în 2001 de preşedintele CIO Jacques Rogge şi la 199-a sesiune a Jocurilor, în Guatemala, în iulie 2007, COI a aprobat aceste Jocuri Olimpice de Tineret.

Jocurile Olimpice de Tineret vor ţine mai puţin timp în comparaţie cu cele pentru adulţi: cele de vară vor ţine max 12 zile, pe cînd cele de iarnă maximum 9 zile. CIO vor permite participarea a maximum 3,500 de atleţi şi 875 titulari pentru a participa la jocurile de vară, pe cînd 970 de atleţi şi 580 titulari sunt aşteptaţi la jocurile de iarnă. Fiecare ţară ce participa la aceste jocuri e nevoită să trimită minimum 4 atleţi. Întrecerile sportive vor fi aceleaşi ca şi la jocurile tradiţionale, dar cu un număr limitat de discipline şi evenimente şi cîteva rugaminte special adresate tinerilor. Educaţia şi cultura sunt de asemenea elemente cheie la această ediţie pentru tineri. Cheltuielile estimate pentru Jocurile Olimpice de Tineret la moment consista 30$ milioane pentru ediţiile de vară şi 15$–20$ milioane pentru ediţiile de iarnă. Primul oraş gazdă va fi Singapore în 2010!

[37]

Astfel ne dăm seama ca pe viitor vom avea parte de multe surprize plăcute în domeniul sportului, deoarece “Scopul sportului este acela de a destepta şi înviora temperamentele, caracterele, de a înnobila sentimente, de a scoate la lumina şi cizela trasaturi fără de care viaţa noastra n-ar putea fi conceputa. Sportul este mijlocul cel mai accesibil de educare fizica şi morala a indivizilor. Gîndiţi-va: curaj, onestitate, dîrzenie, tenacitate, perseverenţa, sunt numai cîteva din calitaţile cu care omul se recomandă prin sport în societate.”

(Mircea Lucescu)

Bibliografie:

Victor Bănciulescu, Virgil Ludu : “ Sport şi artă”;

Ioan Dragan: “ Martor la 8 olimpiade”;

Stela Petecel: “ Antichitatea Greco-romană despre sport”;

Flavia Rusu, Istoria educaţiei fizice şi a sportului, Cluj-Napoca, 2006

www.olympic.org

www.steroizi.ro - Istoria steroizilor

encarta.msn.com, Ancient Olympic Games

http://www.pitesti.ro/centrul-cultural/arhiva/arges/aprilie2004/pag04.htm

[38]

http://www.aafla.org/OlympicInformationCenter/OlympicReview/1963/BDCE83/BDCE83j.pdf

http://www.fifa.com/worldcup/archive/

http://www.euro2008.com/

http://www.uefa.com/

ro.wikipedia.org

wikipedia.org

[39]