I. EgiptulCronologie: -Regatul Vechi(3000 a.C. - 2263 a.C., dinastiile(I-VIII); -Prima perioada intermediara(2263 a.C. - 2133 a.C.); -Regatul Mediu (2133 a.C. - 1660 a.C., dinastiile XI-XII); -A doua perioada intermediara(1660 a.C.-1580 a.C.); -Regatul Nou (1580 a.C. -1100 a.C., dinastiile XVIII-XX); -Perioada tarzie (inc. Sec. X-610, dinastiile XXII-XXVI). Cultura si civilizatia egipteana se dezvolta in paralel cu evolutia panteonului politeist autohton si sunt orientate catre cultul mortilor. In 525 a.C , Egiptul este cucerit de persi, iar in 332 a.C. De Alexandru Macedon. In 323 a.C.se constitue statul elenistic egiptean al Ptolomeilor, care dureaza pana in 30 a.C., cand este anexat de Roma. ARHITECTURA Regatul Vechi Programul de arhitecura fundamental este cel funerar. Constructia caracteristica este piramida, derivata dintr-un tip mai arhaic de edificiu, in forma de trunchi de piramida , numit mastaba. Primele piramide sunt alcatuite din cateva gradene mari (Piramida Sakkarah). Ulterior ele se apropie de forma obisnuita a piramidei geometrice, uneori avand o forma romboidala (Piramida Dahshur). Cel mai important ansamblu de piramide este cel de la Gizeh, format din piramidele lui Kheops,Khefren,Mikerions. Sectiunea intr-o piramida caracteristica arata ca volumul interior este in cea mai mare parte plin. Accesul se face pe latura nord, la o inaltime de 15 m; un coridor strampt ce coboara mai intai pana aproape de nivelul solului, apoi urca, pana la anticamera incaperii funerare. Camera ce contine sarcofagul se afla la inaltimea de 42 m de sol. -ansamblul funerar al regelui Djoser, Sakkarah format dintr-o piramida in trepte si din diverse edificii de cult, grupate intr-o incinta dreptunghilara (arh. IMHOTEP). -piramida Meydum; -Sfinxul, Gizeh; Regatul Mediu Monumentele funerare sunt sapate in stanca; acest tip de constructie, dotat cu o fatada placata pe versantul stancos se numeste hypogeu. -monumentul funerar al printului Sirempowet, Assuan. -mormintele Regilor, Teba. Regatul Nou In aceasta perioada, templele reprezinta cel mai important program de arhitectura. Organizarea in plan este urmatoarea: fatada este formata dintr-un pylon, un zid ecran care, cu exceptia intrarii axiale, este complet opac, mai gros la partea inferioara si progresiv mai subtire catre partea superioara. In spatele sau se gaseste o curte interioara, apoi, dupa un alt pylon, este dispusa o sala hypostila (la care tavanul este sustinut de coloane plasate aproximativ echidistant, pe toata suprafata ei), dupa care urmeaza sanctuarul propriu-zis. Coloanele egiptene sunt clasificate in functie de forma capitetului: papiforme (in forma de tulpina de papirus), lotiforme (in forma de flori de lotus), palmiforme (in forma de frunze de palmier), campaniforme (in forma de clopot inversat), hathorice (pe care sunt reprezentate figuri omenesti). -Templul lui Amon, Karnak -Templul lui Ramses II, Teba. Perioada tarzie Templele au o configuratie asemanatoare cu cele din Regatul Nou, dar planul e mai compact, redus, in general, doar la un pylon, o curte interioara, o sala hypostila si sanctuarul.

-Templul lui Hathor, Dendera SCULPTURA Personajele sunt reprezentate in atitudini statice( in special in cadrul scolii memphite). Se practica atat scluptura reliefurilor ( de obicei plate), cat si cea in ronde-bosse Scoala din Memphis: Scribul, Printul Rahotep si sotia sa Nofret Scoala din Teba: Capul reginei Nefertiti, Sarcofagul faraonului Tutankamon, statuile colosale ale lui Amenothis III de la Teba(colosii lui Memnon). Regatul Nou incep sa fie reprezentate personaje in miscare: Akhenaton aducand ofrande PICTURA Viu colorata, cu personaje reprezentate in mod invariabil din profil, cu un singur ochi(vazut insa din fata). Sunt realizare ansambluri de o deosebita valoare, indeosebi in dinastiile XVIII-XIX, in mormintele de la Teba. Pictura e predominant simbolistica neexistand vreo preocupare deosebita pentru redarea spatiala, procedandu-se frecvent la juxtapuneri si rabateri de planuri(Bazinul cu pesti).

IIARHITECURA

Arta Antichitatii. Europa

ZONELE VESTICE ALE BAZINULUI MEDITERANEAN SI DACIA

Tipuri pariculare de edificii: -nuraghe-le(turnuri masive, cilindrice) in Sardinia -trulli (locuinte cilindrice scunde, cu acoperisuri conice) in sudul Italiei; -bories-urile (locuinte din piatra de forma prismatica) in Sudul Frantei; -temple de la Malta cu forme variate in plan Cetatile dacice erau imprejmuite cu incinte realizate fie din caluri de pamant(Costesti), fie din piatra(Blidaru, Piatra Rosie). Ansamblurile rituale erau situate pe platforme patrulatere sau circulare. CRETA (ARTA MINOICA) Cronologie: -Minoicul Vechi (2600 a.C. - 2150 a.C.); -Minoicul Mediu(2000 a.C. - 1700 a.C); -Minoicul Recent(1700 a.C. - 1400 a.C.); Arta cretana este in mod direct relationata cu arta Greciei continentale, dar influente artistice au venit in mod sigur si din Egipt si din zona Asiei Mici. ARHITECTURA Cele mai caracteristice edificii sunt palatele, cu plan neregulat, avand incaperi grupate in jurul mai multor curti interioare, fara sisteme de fortificatii, executate din piatra, caramida nearsa, cu coloane din lemn, construite in Minoicul Mediu si refacute in Minoicul Recent in urma unui dezastru de natura incerta, survenit in jurul anului 1000 a.C. De asemenea, se construiau locuinte cu mai multe etaje cu pereti pictati: palatul de la Cnossos

SCULPTURA Este reprezentata indeosebi prin productii din ceramica. Productia cea mai importanta artei decorative minoice este sarcofagul din alabastru pictat gasit la Hagia Triada. PICTURA Este reprezentata in special prin picturi murale realizare intr-o cromatica mai degraba simbolistica decat imitativa(situatie asemanatoare oarecum cu cea din arta egipteana), in care nu exista grija pentru reprezentarea spatiala ( de exemplu cele de la Cnossos: "Parizianca", "Printul cu flori de crin"). MICENE Oras dezvoltat incepand cu prima parte a mileniului II a.C., odata cu stabilirea primelor populatii indo-europene, Micene detine pana in secolul al XII-lea a.C. (presupusa invazie a dorienilor) o pozitie de maxima importanta in zona estica a Mediteranei. ARHITECTURA Arhitecura miceniana este reprezentata de sisteme de fortificatii, palate, constructii funerare. -Orasul Micene este un oras fortareata cu sistemul de fortificatii executat din blocuri mari de piatra, accesul facandu-se prin asa-numita "Poarta a Leilor". -Fortareata de la Tirint, cu sistem de fortificatii cu galerii si cazemate subterane. Arhitecturii miceniene ii apartine si crearea tipului de cladire numit megaron, a carui organizare planimetrica (naos precedat de pronaos deschis) si volumetrica sta la baza constituirii templelor grecesti din perioada clasica. SCULPTURA "Masca lui Agamemnon" GRECIA Cronologie: -Epoca arhaica (apox pana in sec VI aC); -Epoca clasica (sec. V-IV aC); -Epoca Elenistica (dupa cuceririle lui Alexandru Macedon). Fara a avea o unitate politica Grecia realizeza o arta unitara, cu o incomparabila personalitate si influenta in lumea antica. In timpul perioadei arhaice societatea greaca se organizeaza sub forma oraselor-state (polisuri) si se constitue panteonul politeist. De asemenea se contureaza principalele forme de expresie artistica, in arhitectura si artele figuratice Periada clasica are drep centru de influenta politica si culturala orasul Atena. Artele ajung la deplina maturitate si implinire formala, mai ales in vremea lui Pericle(443 429 aC). Perioada elenistica este cea a expansiunii culturii si civilizatie grecesti in Orientul Apropat. Apar sau se dezvolta noi centre de civilizatie: Alexandria, Pergam, Antiohia, Milet, Priene. Artele manifesta trecerea spre un anumit manierism, caracterizat prin grija excesiva pentru forma si decorativism, spre compozitii dinamice si, in cazul artelor figurative, asimetrice. Lumea greaca din perioada clasica cuprinde trei zone mari: Grecia peninsulara si arhipelagul

grecesc din Marea Egee, teritoriile estice ale Asiei Mici si sudul peninsulei italice si Sicilia(Magna Grecia). ARHITECTURA In secolele VII -VI aC se ajunge la constituirea, din punct de vedere planimetric, volumetric si decorativ, a bazelor arhitecturii din viitoarea perioada clasica. Programul de arhitectura cel mai reprezentatic este templul, dezoltat sub aspect functional si formal din cladirea miceniana de tip megaron. Cele mai importante ansambluri urbanistice ale arhitecturii grecesti sunt cele de pe colina Akropolis din Aten, cuprizand Partheonul, Erechteionul, Templul Nike Apteros si scarile monumentale (Propileele), precum si ansamblul de la Delfi. Organizarea in plan Templu grecesc are un nucleu, forat dintr-o incapere rectungulara, destinata oficierii propriuzise a slujbei, numita naos. Naosul poate fi divizat in trei nave tranversale prin intermediul coloanlor. Accesul se face printr-un vestibul numit pronaos. In partea opusa pronaosului se gaseste o a treia incapere, asemanatoare pronaosului, care insa nu comunica direct cu naosul, ci are acces doar in interior si care poarta numele de opisthodomos. Ansamblul celor trei incaperi amintite, naos, pronaos si opisthodomos, poate fi inconjurat de o anvelopa de coloane, care genereaza, intre ele si peretii repectivelor incaperi, un spatiu de circulatie acoperit (portic). In functie de numarul de coloane de pe latura scurta (latura pe care este dispusa intrarea, din care cauza numarul coloanelor de pe aceasta latura este de regula par, pentru a se obtine in axul compozitiei un gol), templele grecesti se numesc: -distile ( cu 2 coloane); -tristile (cu 3 coloane); -tetrastile (cu 4 coloane); -pentastile (cu 5 coloane); -hexastile (cu 6 coloane); -heptastile (cu 7 coloane); -octastile(cu opt coloane); -eneastile(cu 9 coloane); -decastile(cu zece coloane); -dodecastile(cu 12 coloane); Din punct de vedere al configuratiei planului, clasificarea templelor gercesti se poate face in felul urmator: -periptere, la care celula formata din naos-pronaos si ophistodomos este inconjurata perimetral de o fila de coloane, formand portic pe toate cele patru laturi ale cladirii. -pseudoperiptere, la care pe laturile lungi nu exista coloane ci pilastri, inglobati in zidurile laterale ale naosului. -aptere, la care exista coloane doar pe laturile scurte astfel: a) amfiprostile, la care coloanele exista pe ambele laturi scurte si b) prostile, la care colonele exista doar pe altura scurta anterioara. -in antis, la care exista coloane pe latura scurta, dar prinse intre peretii laterali ai pronaosului; -diptere, la care celula naos-pronaos-opisthodomos este inconjurata perimetral de o dubla fila de coloane, obtinandu-se doua portice concetrice. -monoptere, la care naosul are in plan forma circulara si este inconjurata de o anvelopa de coloane ce creeaza un portic inelar. Organizarea in elevatie In functie de organizarea elevatiilor, templele grecesti sunt construite conform a trei ordine: a) Ordinul doric. Aparut in sec al VI-lea aC. Coloana dorica sta direct pe platforma cu rol de soclu(stilobat). Fusul coloanei este aproximativ tronconic, raportul intre diametrul mediu si inaltimea coloanei fiind de ~1/5-1/6. Fusul are un numar de 16-20 de caneluri veritcale putin adanci. Aceasta conformatie, aproximativ tronconica, a fusului se cheama enthais. La partea superioara se gaseste capitelul, care are rolul constructiv de a micsora presiunea exercitata de

elementele orizontale superioare ale constructiei pe coloana, si care este format dintr-un cuzinet foarte aplatizat, in forma de clopot inversat, la partea inferioara (echina), deasupra careia de afla o placa de plan patrat (abaca). Elementul orizontal al constructiei, sustinut de coloane, se numeste antablament. Acesta are trei registre orizontale. Cel inferior grinda care reazema direct pe capitelurile coloanelor se numeste arhitrava. Ea are rolul de a sustine grinzile orizontale ale sarpantei. Deasupra ei se afla friza, alcatuita ditnr-o alternanta de placi: cele care mascheaza extremitatile capetelor grinzilor sarpantei au doar trei santuri verticale (triglifi). Ele alterneaza cu palci pe care sunt reprezentari figurative in relief (metope). Deasupra fizei se gaseste cornisa, care constitue baza acoperisului, cu pante in general destul de reduse. Pe laturile scurte, timpanele triunghilare sunt mascate de un fronton, in interiorul caruia este de obicei o reprezentare figurativa, in baso sau altorelief, de dimensiuni mari. Templele dorice arhaice ( de pana la mijlocul sec al V-lea aC) au coloanele mai scunde, echinele proeminente si enthasis-ul puternic accentuat. Ex: Templul Herei de la Olympia, Templul lui Poseidon de la Paestum, Partenonul din Atena. b)Ordinul ionic. Aparut aproximativ in acelasi timp cu ordinul doric in provincia Ionia din Asia Mica. Diferentele dintre ionic si doric sunt urmatoarele: fusul coloanei nu sta direct pe stilobat si pe o baza formata dintr-un cavet prins intre doua toruri, numita profil atic. Fusul coloanei este mai svelt(raportul intre diametrul mediu al coloanei si inaltime fiind ~1/6-1/7), cu 24 de caneluri verticale, mai adanci decat la coloana dorica, si cu enthasis-ul mai putin accentuat. Capitetul este separat de fusul coloanei printr-un tor (astragal) si este format din doua perechi de volute. Fetele opuse ale capitelului ionic sunt indentice, doua cate doua, cu exceptia capitelurilor de colt, la care fetele identice sunt cele alaturate. Antablamentul are friza formata ditnr-o banda continua, pe care sunt reprezentari figurative in baso sau altorelief. Ex: Templul Herei de la Samos, Templul lui Ilissu de la Atena. c) Ordinul corintic. Apare la mijlocul secolului al V-lea aC. Este derivat al ordinului ionic. Diferenta majora intre corintic si ionic este conformatia capitelului: volutele sunt mult diminuate ca dimensiuni. Miezul capitelului este in forma de clopot inversat, acest miez fiind imbracat intr-un buchet de frunze de acant. Capitelul corintic are, spre deosebire de cel ionic, toate cele patru fete identice. Ex:Monumentul coregic al lui Lysicrates de la Atena, Templul lui Zeus Olimpianul de la Atena. Teatre Teatrele au gradenele sprijinite pe panta naturala, lipsite de perete de scena: teatrul de la Epidaur, Tatrul de la Delfi. Contributie insemnata aduce, in domeniul urbanismului, Hyppodamos din Milet, creator, pe cat se pare, al sistemului stradal ortogonal regulat, adaptat de multe din orasele elenistice. Alte Constructii : Poarta de la Milet, Stadionul de la Atena., Monumentul funerar Xantos. Influentate de arhitectura greaca sunt si constructiile din coloniile cartagineze din Sardinia. SCLUPTURA Perioada arhaica: Primele reprezentari figurative sunt cele ale civilizatiei arhaice cicladice din mileniul III aC idoli realizati din marmura, cu forme extrem de stiliate si cu functie probabila apotropaica [destinat apararii impotriva duhurilor rele]: -Statuie feminina de la Amorgos, Idol de la Amorgos; Pana in secolul al VI-lea, nu se poate vorbi despre un progres remarcabil in modul de reprezentare a corpului omenesc. Figurile sunt infatisate intr-un mod mai degraba simbolic decat descriptiv, lipsind corecta proportionare a elementelor compozitionale: Statueta din Boetia cu

picioarele mobile, Doamna din Auxerre. Perioada cuprinsa intre inceputul secolului al VI-lea aC si inceputul secolului al IV -lea aC poate fi numita preclasica, intrucat acum se ajunge la un mod corect de reprezentare a corpului omenesc. Ilustrative in acest sens sunt statuile de tineri si tinere, bine proportionare, dar cu expresii stereotipe : Kouros din Pireu, Kore de la Chios Alte lucrari din perioada preclasica: "Calaretul Payne-Rampin", Apollo Piombino, "Auriga de la Delfi" Perioada clasica Este perioada cand reprezentarile figuratice ajung la perfectiune si cand creeaza cei mai importanti artisti ai Greciei: Policlet, Fidias, Myron, Lisip, Scopas, Praxiteles. Policlet: Diadoumenos Fidias: Atena zisa "de la Varvakeion" Myron:Discobolul Cresilas:Amazoana Paionos:Nike din Olipmia Praxiteles:Apollo Belvedere Scopas:Menada danasnd Lisip:Apoxyomenes Perioada elenistica Accentul este pus acum pe miscare, pe expresia fetei, care reflecta deseori pasiunile intense ale sufletului. Compozitiile sunt frecvente asimetrice si deseori corpul omenesc e reprezentat cu o accentuata torsiunie in "S".: -"Efebul de la Anticitera", Nike de la Samotrace, Laocoon si fii sai, Venus din Milo. O deosebita valoare artistica si documentara o au statuetele zise "de Tanagra". PICTURA Din operele marilor pictori greci POLIGNOT, ZEUXIS, APELLES nu s-a pastrat nimic. Picturile cele mai importante care s-au pastrat pana astazi sunt cele de pe vasele din ceramica, predominant simbolice si lipsite de reprezentare in profunzime. ETRURIA Civilizatia etrusca, de origine destul de neclara, a inflorit in centrul Italiei in secolele VII-IV aC. Aportul sau a fost remarcabil, atat in arhitectura cat si in pictura si sculptura. ARHITECTURA Cea mai importanta inovatie a arhitecturii etrusce consta in descoperirea si utlizarea arcului cu boltari radiali, care constitue o alternativa deosebit de eficace la sistemele liniare de inchidere (trilic) folosite pana atunci. Sistemul trilic (cu grinzi orizontale) prezenta dezavantajul ca in grinzi se induc, pe langa efectele de compresiune, pe care piatra le poate suporta, si forte de intindere si incovoiere, care pot duce la ruperea grinzilor. In arce apar doar forte de compresiune, generate de incarcaturile statice. Astfel, daca la constructiile bazate pe stalpi si grinzi (trilici) marirea traveei peste o anumita limita ( de obicei destul de mica), poate duce la ruperea grinzilor sub propria greutate, la cele cu arce marimea traveei este apreciabila, sistemul mentinandu-se autostabil. Acest element apare la portile de intrare ale oraselor etrusce: Poarta din Voltera, Poarta din Perugia. Celelalte inovatii ale arhitecturii etrusce se refera la organizarea planimetrica a templelor,

cu o colonada de intrarea si un corp principal divizat in trei sub-spatii (cella), ai a caselor de locuit al caror plan este organizat in jurul unui atrium(curte interioara), ambele tipuri preluate de arhitectura romana. Deosebit de caracteristice sunt constructiile sepulcrale[care apartine mormantului, preivitor la mort] etrusce, de mai multe tipuri: -de tip camera -cu cupola in encorbellement -de tip tumului -de tip hypogeu -sau izolate. In domeniul urbanisticii, etruscii impun planul ortogonal al localitatilor, organizat pe doua axe principale de compozitie: cadro(directia N-S) si decumano (directia E-V). PICTURA In constructiile sepulcrale de la Tarquinia se gaseste cel mai frumos si mai vast ansamblu pictat al antichitatii dupa cel roman de la Pompei, caracterizat prin culori exceptional de vii, inspirat in parte din pictura greaca. SCULPTURA Secolele VIII-V aC sunt marcate de opere din teracota cu puternice influente orientale. Vasele (canope) prezinta elemente de antropomorfism (capete omenesti). Primele opere cunoscute ale sculpturii etrusce par influentate de sculptura greaca, lucru vizibil in productiile asa-numitei "Culturii de la Chiusi", aceste influente combinandu-se ce altele, de origine asiatica sau italice arhice. Ex Sarcofag de la Cerveteri, "Lupa Capitolina" ROMA Cronologie: -Epoca regala(753 aC 509 aC); -Epoca republicana (509 aC 31 a.C); -Epoca imperiala(31 aC 476). Arta romana preia cele mai multe din caracteristicile stilistice ale artei grecesti pe care o continua, combinundu-le cu traditiile italiene(etrusce). ARHITECTURA Arhitectura romana este mai diversificata si mai complexa din punct de vedere tehnic decat cea greaca, desi este derivata direct din aceasta. Romanii preiau ordinele clasice grecesti, pe care le prelucreaza relativ putin, dar diversifica in mod remarcabil programele de arhitectura si tehnica de constructie. Programe de arhitectura Foarte variate, acestea reflecta complexitatea vietii romane. In cele ce urmeaza, constructiile romane sunt clasificate in functie de programul de arhitectura. Organizarea morfologica a elevatiei Arhitectura romana preia, cu modificari minime, cele trei ordine clasice grecesti, doric, ionic si corintic, carora le adauga inca doua: ordinul toscan si cel compozit, variatii pe tema doricului, respectiv a corinticului. Atunci cand ele slujesc la decorarea unei fatade organizate pe mai multe niveluri, se recurge la asa numita suprapunere a ordinelor: la parter se utilizeaza ordinul doric sau

cel toscan, la nivelul al doilea cel ionic, la al treilea si eventual la cele urmatoare, cel corintic sau cel compozit. Tehnici de constructie Romanii folosesc arcul in plin cintru, impreuna cu derivatele sale spatiale: bolta (semicilindrica sau in cruce, ultima fiind rezultata geometric din intersectia a doi semicilindri cu generatoare perpendiculare si cu diametre egale) si cupola in forma de calota. Pe langa tehnica obtinerii acestor elemente constructive din boltari radiali, constructorii romani adopta si solutia, foarte eficienta, a realizarii boltilor si cupolelor din beton turnat in cofraj, cofraj care poate asigura si subtieri locale ale stratului de beton, in zonele de eforturi statice mai reduse( boltile si cupolele casetate). Prin folosirea intensiva a procedeelor de constructie amintite, romanii ajung sa creeze spatii interioare de dimensiuni nemaintalnite in arhitectura de pana atunci (Pantheon-ul din Roma, Bazalica lui Maxentiu din Roma etc). Urbanismul Urbanismul roman este influentat de cel etrusc si de cel elenistic; orasele cu plan prestabilit au o trama stradala regulata, ortogonala. Centru social, administrativ, cultural, comercial si religios al orasului era forul: Forul de la Pompei, in Roma: Forul Roman (axa N-S) si forurile imperiale (forului lui Caesar, August, Nerva, Traian, axa NV-SE); Cladiri de cult Cladirile de cult (templele) sunt derivate, in elevatie, din cele grecesti, dar in plan, organizarea planului este inspirata de cea a constructiilor etrusce(de obicei, o cella, templul fiind, de regula, prostil). Temple cu plan dreptunghilar: templul lui Hercule de la Cori, "Maison Carree" de la Nimes Temple cu plan circular sau plan derivat din cel circular:Pantheonul de la Roma, care ofera cel mai grandios exemplu de spatiu interior din Antichitatea romana. Constructie circulara, este acoperita de o mare cupola casetata, din beton. , Templul zis "al Vestei" de la Roma Temple cu planuri variate ca forma: sanctuarul Fortunei Primigena, Templul lui Hadrian Teatre De mare importanta la romani, acestea prezinta ca inovatie, fata de teatrul grecesc, introducerea asa-numitului perete de scena, monumental, cu rol de fundal. Accesul si evacuarea spectatorilor se fac prin galerii interioare, dispuse sub gardene. Ex: Teatrul lui Marcellus, Roma, Odeonul, Pompei Amfiteatre Sunt constructii eliptice, ce se desfasoara in jului unei arene de jur imprejului careia se gasesc locurile, dispuse pe gradene. Amfitatrul este o inovatie a arhitecturii romane. Accesul si evacuarea spectatorilor se fac prin galerii interioare, dispuse sub gradene. Ex:Colosseul de la Roma, Arena de la Nimes. Terme Sunt edificii desosebit de complexe; ele cuprind numeroase incaperi de mari dimensiuni, cu functiuni diferite; vestiare, sali pentru bai reci sau calde, sali pentru bai de abur, pentru exercitii fizice. Ex: Termele lui Caracala, Termele lui Diocletian de la Roma. Locuinte Existau trei categorii mari de locuinte curente: locuinte colective cu densitate mare (insula), de forma unor blocuri cu cateva etaje, casele individuale (domus), care preiau si amplifica modelul etrusc al locuintei, si casele suburbane(villa). Insulae: Casa di Diana de la Ostia Domus: tip cu plan organizat in jurul unui atrium (curte interioara cu portice) cu bazin central (impluvium), din care se accede in incaperea principala (tablium). Fatada dinspre strada poate fi

ocupata de magazine (tabernae). Ex: Atrium Vestae, Roma, Casa di Livia, Roma Villae:Ex: Villa Adriana de la Tivoli; Palate: Ex: Domus Aurea, Domus Augustana de la Roma Monumente funerare si comemorative de diferite configuratii EX: Mormantul lui Caecilia Metella de la Roma, Columna lui Traian de la Roma Arce de triumf Ex: Arcul lui Constantin de la Roma, Arcul lui Tiberiu de la Orange. Porti Urbane: sunt construite fie cu scop decorativ, izolate, fie integrate fortificatiilor Ex Poarta Maggiore de la Roma Lucrari de inginerie civila Apeducte, lucrari edilitare destinate aprovizionarii cu apa a locuintelor. Ex Pont du Gard cu trei etaje. Cladiri publice diverse: Bazilicile sunt edificii avand functiune comerciala sau administrativa: de ex; Basilica Ulpia de la Roma Arhitectura romana este remarcabila si prin faptul ca, odata cu ea, se elaboreaza o solida baza teoretica: arhitectul VITRUVIU din sec I aC elaboreaza tratatul De Arhitectura. SCLUPTURA Influentata si ea in mare parte de scluptura Greciei, realizeaza un numar considerabil de replici ale statuilor antice grecesti La sfarsitul epocii republicane si la inceputul celei imperiale, sculptura romana isi dobandeste o personalitate proprie, chiar daca nu va ajunge niciodata la rafinamentul celei grecesti. Ex Octavian August zis "de la prima porta", reliefurile de pe columna lui Traian. PICTURA Pictura romana depaseste, din punct de vedere calitativ, si pictura greaca si cea etrusca. Perspectiva este stapanita foarte bine, desi este greu de demonstrat ca exista o baza teoretica propriu-zisa a acesteia Ex: Frescele de la Pompei, Portret funerar de la Fayoum MOZAICUL Arta mozaicului a cunoscut o larga dezvoltare in Roma Antica, fiind comparabila cu cea a picturii, sub aspectul nivelului reprezentarii spatiului tridimensional.Ex batalia de la Issos, Mozaicul de la Tomis.

III Arta crestina timpurie. Arta BizantinaPornind de la o formula stilistica unica rezultanta a solutiilor decorative si spatial volumetrice ale artei romane arta crestina timpurie se desparte treptat in Arta paleocrestina occidentala (corespunzatoare zonelor in care se va impune ulterior catolicismul) si in Arta ambiantei bizantine (corespunzatoare zonelor in care se va impune ortodoxia).O prima faza a artei crestine este cea de pana la anul 313, cand crestinismul are un statut neoficial, marcat de dese

perioade de persecutie din partea autoritatilor, prima si poate cea mai mare fiind cea din secolul I (64), din timpul imparatului Nero. A doua faza este cea de dupa anul 313(Edictul de toleranta de la Milano, dat de Constantin cel Mare si Licinius), prin care, de jure si de facto, crestinismul devine religia oficiala de stat a Imperiului Roman. Desi atat in arhitectura cat si in artele figurative arta crestina timpurie (palocrestina)foloseste (in special pana in sec V-VI) limbajul formal al artei romane tarzii, ea isi va crea , pana la sfarsitul mileniului, modalitati stilistice proprii de expresie, diversificate in functie de zona geografica unde se manifesta. Perioada cea mai importanta din apus in epoca dintre Constantin cel Mare si anul o mie este reprezentata de domnia lui Carol cel Mare (800-814), care realizeaza unitatea, e drept, efemera, a Occidentului in imperiu cu capitala la Aachen(Aix-la Chapelle). Perioada carolingiana a reprezentat, din punct de vedere artistic, sinteza elementelor stilistice elaborate in perioada de inceput a crestinismului si conturarea unui limbaj artistic relativ unitar al Europei occidentale, care va avea ca rezultat la sfarsitul secolului al XI-lea si la inceputul celui de-al XII-lea aparitia Artei Romanice. ARHITECTURA Arhitectura crestina de pana la inceputul secolului al IV-lea este redusa la forme de expresie de tipul catacombelor, retele subterane, deseori pe mai multe niveluri, de tuneluri, care constitue cai de acces catre spatii mai ample destinate reuniunilor membrilor comunitatilor crestine arhaice, desfasurarii slujbelor si de incaperi sepulcrale.Ex: catacombele Sant'Agnese de la Roma. Arhitectura crestina "oficiala" are drept principal program edificiul de cult crestin. Adoptarea oarecum intempestiva a crestinismului ca religie oficiala a Imperiului Roman a silit constuctorii epocii sa gasesca rapid solutii de organizare spatiala a cladirii de cult, dat fiind ca, spre deosebire de templul pagan greco-roman aceasta terbuie sa fie un loc de adunare a credinciosilor si nu doar un spatiu cu acces limitat. Astfel , se contureaza cateva solutii distincte de organizare spatiului de cult. Organizarea planului a)Cruce latina. Este planul cruciform la care unul dintre brate este in mod sensibil mai lung decat celelalte trei. Acesta este, de regula, cel care contine intrarea si poarta numele de naos. Accesul in biserica se poate face printr-un spatiu intermediar numit pronaos sau narthex . Naosul poate fi separat, prin intermediul coloanelor, intr-un numar oarecare (in general impar) de nave longitudinale. Bratul crucii perpendicular pe naos se cheama transept, iar intersectia acestuia cu naosul, careu. Al patrulea brat al crucii, in continuarea naosului, in care se gaseste altarul principal si in care se oficiaza slujba, se numeste cor. Frecvent, corul are in plan forma semicirculara, generand in elevatie o absida. Navele laterale se pot continua si in cor, creand un pasaj de circulatie in spatele altarului principal, separat de nava centrale de asemenea prin coloane, numit deambulator. Planul in forma de cruce latina va fi folosit mai ales in occidentul Europei. b)Cruce greaca. Este planul cruciform la care toate bratele sunt de lungime aproximativ egala. Va fi preferat in special de canstructorii din rasarit, si sub forma sa derivata, crucea greaca inscrisa intr-un patrulater. c)Planul central. Este folosit de cele mai multe ori la biserici de dimensiuni mai reduse sau la constructiile destinate cu precadere botezurilor (baptisterii). Spatiul central poate fi inconjurat de un deambulator inelar, de care este despartit prin coloane. Organizarea spatiala a)Bazilica. Spre deosebire de arhitectura romana pagana, unde termenul bazilica semnifica un program de arhitectura, in arta crestina acesta are intelesul unei anumite conformatii spatialvolumetrice a edificiului de cult. Se numeste "bazilica" o biserica de regula in forma de cruce latina, relativ simetrica in raport cu o axa longitudinala, cu un numar impar de nave si la care nava centrala este in mod sensibil mai inalta decat la navele laterale, astfel incat sa permita luminarea naturala a

acesteia pe deasupra navelor laterale. Deasupra navelor laterale se poate organiza un spatiu aditional de incarcare a naosului(tribunele sau emporele), care se deschid prin arcade catre nava centrala. In acest caz, elevatia navei centrale are trei etaje: 1)arcadele de separatie dintre nava centrala si cea laterala, 2) arcadele tribunelor si 3) ferestrele. b)Biserica sala. Este biserica la care naosul nu este impartit in nave ci formeaza nava unica. Multe din bisericile paleocrestine occidentale sunt construite asfel incat in subsol se realizeaza un spatiu destinat pastrarii si desfasurarii cultului relicvelor sfintilor, criptele, construite pana in perioada romanica. Procedee constructive Elementele verticale de sprijin sunt anvelopa exterioara de ziduri, in general masive si perforate cu goluri relativ mici, pentru a nu afecta rezistenta acestora, iar la interior, daca este cazul, coloanele. Arcele sunt, de regula in plin cintru. Acoperirea se face, in functie de necesitati, in mai multe feluri: a)Cu tavane orizontale, de obicei din lemn. b)Cu bolti semicilindrice. c)Cu bolti in cruce sau bolti manastiresti, ambele rezultate geometric prin intersectarea a doi simicilindri cu generatoarele perpendiculare si cu diametre egale. d)Cu cupole in forma de calota sferica (asezata sau nu pe un tambur cilindric). Descarcarea eforturilor statice generatoare de cupole pe stalpii ce alcatuiesc un plan poligonal(in general patrat) se poate face prin doua modalitati diferite: 1)prin pandantivi, adica printr-o serie de triunghiuri sferice care asigura trecerea de la planul circular al cupolei la cel poligonal al stalpilor si 2) prin tropme de colt, adica printr-o serie de arce in consola in forma de jumatate de palnie inversata, care indeplinesc acelasi rol. e)Cu semicalote, care acopera absidele. ARTELE FIGURATIVE Pictura si sculptura paleocrestine au ca baza de pornire pictura, respetiv pictura romana din perioada tarzie. Cu toate acestea, o data cu elaborarea treptata a unui sitem propriu de expresie plastica, artele figurative paleocrestine abandoneaza, mai mult sau mai putin deliberat, o buna parte a metodelor traditionale de reprezentare a formelor si a volumelor din arta romana tarzie. In pictura si mozaic, bunaoara, reprezentarea tridimensionala, frecventa in iconografia romana este acum inlocuita cu o reprezentare preponderent simbolica, in care artistul nu mai urmareste neaparat asemanarea cu realitate si in care cea de-a treia dimensiune dispare. Arta Paleocrestina Occidentala ARHITECTURA ITALIA Basilici: San Pietro din Roma, Sant'Apollinare in Classe din Ravena Edificii cu plan central:Santa Costanza din Roma, San Vitale din Ravena. FRANTA Arhitectura paleocrestina franceza este initiata in timpul dinastiei merovingiene. Tipurile constructive folosite cel mai frecvent sunt baptisteriul cu plan central (octogonal cu sau fara deambulator sau quadrilobat, precum si bazilica) ex: Baptisetriul Sain-Jean de la Poitiers

NORDUL SPANIEI Initiata de vizigoti, arhitecura din nordul Spaniei prezinta scheme mai compacte decat in cazul Italiei biserici-sala (cu o singura nava) sau bazilici terminate spre est nu in hemiciclu ci rectangular. Ex: San Pedro de la Nave din Zamora. GERMANIA Perioada de maxima dezvoltare a arhitecturii paleocrestine din zona germanica este cea carolingiana. Monumentul cel mai important este, fara indoiala, Capela Palatina de la Aachen, direct inspirata din capodopera lui Justinian, San Vitale din Ravenna. Dar in Germania se elaboreaza si scheme originale, precum bazilica avand doua abside opuse (Oberzell) sau cea dotata cu westwerk . ANGLIA Edificiile anglo-saxone sunt cladiri cu plan simplu, cel mai adesea de tipul sala, terminat rectangular si dominate, in general, de cate un turn masiv. Ex: S.Peter on the Wall din Bradwell SCULPTURA De traditie romana, sculptura paleocrestina devine mai austera si mai rigida. De semnalat reliefurile de pe sarcofage. In perioada carolingiana intalnim reprezentari foarte reusite in rondebosse: Ex: Statuia ecvestra a lui Carol cel Mare PICTURA MINIATURILOR Din secolele VIII-IX sunt remarcabile miniaturile, in special cele din Franta, Insulele Britanice si Germania (asa numitele enluminures), manuscrise pictate intr-un stil figurativ cu elemente de abstractizare, perspectiva si proportiile fiind neglijate, dar reprezentarea de ansamblu si culorile fiind pline de farmec. Elemente decorative complementare sau geometrice si florale Ex: Evanghelierul lui Ebo din Reims. MOZAICUL SI PICTURA MURALA Derivat din mozaicurile romane, mozaicul paleocrestin este mai solemn, personajele detasandu-se pe carateristicul fond de aur, perspectiva si proportiile fiind tratate intr-o maniera arbitrara, iar anturajul fiind de obicei, redus la minimum. Cele mai frumoase ansambluri de mozaicuri se gasesc in bisericile din Ravenna. Picturile murale sunt realizate, in general, conform unor principii stilistice si de organizare a compozitiei asemanatoare cu cele din reprezentarile in mozaic.Ex Mozaic de la San Vitale, Ravenna Arta ambiantei bizantine In perioada incipienta (sec IV-VII), diferentele dintre arta crestina occidentala si cea orientala sunt destul de putin semnificative, fie ca este vorba de arhitectura, fie de artele plastice. Aceste deosebiri se accentueaza puternic in secolele urmatoare. Orasul Constantinopol, fondat de imparatul Constantin cel Mare in anul 320 si inaugurat in anul 330, devine rapid centrul cultural si artistic al Orientului european. Arta de tip bizantin va fi, pana in secolele XVIII-XIC, stilul tarilor ortodoxe, evident, cu particularitati locale importante. ARHITECTURA

Si in Orient, in prima faza, se realizeaza edificii de cult asemanatoare cu cele din Occident bazilici, edificii cu plan central si cladiri cu o formula planimetrica de compromis intre cele doua solutii amintite. Treptat, in zona constantinopolitana si in cea balcanica, constructorii se vor opri asupra tipului de plan numit cruce greaca sau asupra celui numit cruce greaca inscrisa(intr-un patrat sau dreptunghi). De obicei, in stanga si in dreapta absidei principale se construiesc doua mici incaperi anexa, destinate pastrarii impartasaniei si vesmintelor pentru slujba, numite "prothesis" respectiv "diakonikon" Lucrari edilitare: Poarta Aurea de la Constantinopol Bazilici din Orientul Apropiat:Biserica Nativitatii, Bethleem Bazilici cu plan central din aceeasi zona: Biserica Sf. Mormant, Ierusalim Bazilici din zona constantinopoliteana: Sf. Ioan in Studion, Constantinopol Biserici cu plan central si deambulator inelar: Sf. Sofia din Constantinopol (arh ANTHEMIS DIN TRALLES si ISIDOR DIN MILET) La manastirile de la Muntele Athos se elaboreaza un tip particular de biserica in forma de cruce greaca inscrisa, la care se adauga cate doua abside si la capatul bratelor N-S ale crucii care poarta numele de athonit. Biserici din zona Constantinopolului si Grecia cu plan in forma de cruce greaca inchisa Tipul crucii grecesti inscrise este cel mai frecvent in zona de sud a Balcanilor si, in special in Grecia La intesectia bratelor crucii se gasesc o cupola prevazuta cu tambur inalt, de forma prismatica sau cilindrica. Uneori, biserica poate fi prevazuta si cu alte cupole, la colturile patrulaterului in care este inscrisa crucea greaca. Ex: Sf. Teodor din Constantinopol, Sf. Ecaterina, Salonic. BULGARIA Bisericile caracteristice sunt cu plan derivat din cel bazilical(Sofia, Vechea Mitropolie, Messembria), sau in forma de cruce greaca inscrisa ARMENIA Arhitecura armeneasca ofera formule stilistice interesante si o mare autonomie in cadrul artei zonei bizantine. Bisericile armenesti sunt derivate ale tipului bazilical din Asia Mica sau sunt construite pe baza planului central, cu cupola cu tambur cilindric inalt si acoperis conic si au fatadele decorate cu serii de arcaturi oarbe(elemente de decoratie specifice armanesti). Volumele de care este alcatuita biserica sunt net conturate. Bazilici: Bazilica Ereruk Interpretari ale tipului crucii grecesti inscrise:Ex Biserica Ripsime din Ecimiadzin Constructii de tip rotonda: Biserica Mantuitorului de la Ani. Specifice pentru arhitectura armeneasca sunt constructiile de tip gavit(sali pentru intruniri obstesti sau in scopuri didactice), la care apar sistemele de arce incrucisate armenesti Ansambluri monastice: Manastirea Sanain Arhitecura de aparare:cetatea Ilan din Cilicia GRUZIA Asemanatoare cu arhitectura Armeniei, cea a Gruziei propune o decoratie ceva mai simpla. Arcele oarbe apar mai rar, volumetria este si aici exprimata transant, formele sunt insa mai elansate. Plan central cu capele auxiliare Ex: Biserica Gevari, Mheta Plan in forma de curce greaxa inscrisa: Ex: Biserica de la Fitoreti

ROMANIA Si in Tarile Romane se face simtita puternic influenta bizantina. In Muntenia si in Moldova se elaboreaza tipuri arhitecturale autohtone originale: Muntenia Modelul planimetric al crucii grecesti inscrise apare relativ rar, fiindu-i preferat tipul trilobat: partea de est al bisericii avand trei abside, orientate respectiv catre est, nord si sud. Plan in forma de cruce greaca inscrisa: Ex Biserica Domneasca de la Curtea de Arges. Plan trilobat: Incepand cu secolele XV-XVI se construiesc din ce in ce mai des pronaosuri deschise(exonarthex-uri).Ex: Biserica manastirii Cotmeana In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, se amplifica din punct de vedere spatial modelul caseri populare de tip valcean, cu foisor, introducandu-se detalii de facutra venetiana (ancadramente, arce polilobate), creandu-se Palatul brancovenesc ex: Palatul Mogosoaia. Moldova Este folosit, de preferinta tipul de plan trilobat. Moldova primeste influente gotice(detalii de ancadramente, tendinta spre alungirea longitudinala a planului si spre elanasrea pe verticala a siluetei cladirii) si armenesti (configuratia exterioara a turlei), dar si din domeniul arhitecturii populare(configuratia acoperisului, volumetria exterioara). Inovatia tehnica de cea mai mare importanta este bolta moldoveneasca(arce piezise, etaje, in consola). Sub aspectul configuratiei spatial-volumetrice, biserica moldoveneasca este formata dintr-o succesiune de incaperi separata intre ele(pronaos eventual camera mormintelor sau gropita-naos), avand una sau mai multe turle elansate pe verticala, cea mai importanta gasindu-se deasupra naosului, alteori insa turlele sunt mascate de acoperis, Ex Sf Nicolae de la Radauti derivata din modelul bazilical Biserici cu plan trilobat din secolele XIV-XV Prima dinte ele Sf. Treime din Siret, din secolul al XIV-lea.Celelalte, din timpul lui Stefan cel Mare sunt cu turla sau fara turla. EX Biserica manastirii Voronet. Biserici cu plan drept(o singura absida aparenta) Ex: Biserica de la Arbore. Biserici cu plan trilobat fara turla, cu o singura turla sau cu doua turle din secolele XVI-XVII Ex: Biserica manastirii Sucevita, Biserica Trei Ierarhi de la Iasi, Bisrici cu plan drept si doua abside apuse: Biserica Balinesti Biserici cu plan drept cu o absida sau cu trei abside, din care cele laterale sunt prinse in grosimea zidurilor Sf Sava din Iasi, Biserica Manastirii Golia, Iasi cu detalii de arhitctura renascentista. RUSIA Primele edificii de cult ruse dezvolta planul bazilical cu mai multe nave si cu cupole. Aceste cladiri cu planuri complexe nu sunt insa excesiv dezvoltate dupa asa longitudinala EX : SF. Sofia Ulterior, se recurg la solutii mai compacte: cruce greaca inscrisa, cu o turla si volumetrie generala piramidala. Se adopta turala cu invelitoare de tip bulb, acoperisurile fiind terminate cu timpane in forma de acolada (bocika) si cu arce oarbe semicirculare suprapuse(kokosnice). Scoala rusa din sec XI-XIV pastreaza si mute elemente constructive(tribunele)sau decorative(arhivolte, ancadramente de goluri, care amintesc de scolile romanice din Occident. Scoala din Kiev si din Suzdal-Vladimir Ex Biserica Piatnita de la Cernigov. Scoala din Pskov Ex; Sf. Ioan Botezatorul de la Pskov Scoala moscovita. Biserici cu planul de tip cruce greaca inscrisa: Catedrala Uspenski de la Moscova Scoala moscovita. Biserici de tip stalp Ex Biserica din Kolomenskoe din Moscova

Incepand cu secolul al XVII-lea, pe structura traditionala a bisericii ruse se grefeaza elemente decorative de factura baroca apuseana, rezultand asa-numitul stil Nariskin, stil de tranzitie de la arhitectura medievala rusa la cea baroca din secolul XVIII EX:Biserica Putniki de la Moscova PICTURA ROMANIA Cela mai importante realizari ale picturii medievale romanesti sunt anasmblurile de la manastirile din nordul Moldovei, realizate in secolul al XVI -lea. Ex decoratia exterioara pictata de la biserica Voronet. RUSIA Pictura rusa medievala ( in special pictura de icoane) are ca sursa principala de inspiratie pictura bizantina din secolele XII-XIV (una dintre capodoperele picturii de icoane bizantine, Maica Domnului din Vladimir a fost adusa inca de timpuriu in Rusia) Dupa 1350-1400 apar principalii maestri ai picturii ruse: Teofanul Grecul, Andrei Rubliov, Dionysius Ex Icoana Maicii Domunlui de pe Don. ANDREI RUBLIOV: Sf. Treime. DIONYSIUS: Rastignirea

IV Arta romanicaRomanicul este stilul international al artei occidentale, care face trecerea de la Arta Caroligiana tarzie la Arta Gotica, si este cuprins aproximativ intre anul 1000 si (in functie de tara) mijlocul sec al XII-lea (in Franta) sau mijlocul sec al XII-lea (in Germania). ARHITECTURA In arhitectura, Arta romanica se caracterizeaza prin folosirea arcelor in plin cintru si a boltilor semicilindrice (intarite sau nu cu arce dublouri) sau in cruce, a cupolelor cu tropme sau pe pandativi (mai rar), in cadrul edificiilor de cult cu plan de tip curce latina sau cu plan central. Procesul de elaborare a formelor si de cristalizare spatial-volumetrica inceput in perioada paleocrestina ajunge acum la maturitate. Zidurile sunt relativ masive, cu ferestre inca de mici dimensiuni. Tipurile de cladiri sunt bazilica, biserica-sala(uninavata), bisrica-hala(cu toate navele de inaltime aproximativ egala), precum si cele cu plan central. FRANTA Dintre toate tarile Europei, Franta poseda, in mod incontestabil, cele mai multe si mai valoroase exemple de arhitectura romanica. Caracteristicile regionale sunt aici deosebit de evidente. Cladiri de cult Normandia In general bisricile normande nu au bolti ci sunt acoperite cu tavane din lemn. Eventualele bolti sunt adaosuri ulterioare. Fatadele sunt flancate de turnuri. Peste careu se realizeaza un turn care, de obicei, formeaza lanterna in interior Ex: La Trinite de la Caen Bazinul inferior al Loirei

Naosurile bisericilor sunt largi, cu bolti semicilindirce intarite cu arce-dublou. Ex Biserica abatiala, Saint-Benoit-sur-Loire, Biserica abatiala, Fontevrault nava unica este acoperita cu cupole pe pandantivi, asezate in fila. Bretania Naosurile sunt deseori acoperite cu bolti din lemn, in forma de carena, si sunt lipsite de ferestre inalte, caracteristica transmisa si bisericilor de dimensiuni mai mici din epoca gotica. Ex: Rotonda Sainte-Croix de la Quimperle Poitou, Limousin, Berry In Berry apare un tip de biserica foarte raspanadit aici(si nu numai) in perioada romanica si care va fi folosit frecvent(mai ales in Germania) in perioada gotica: biserica-hala. O biserica-hala are navele laterale de aceeasi inaltime (sau aproape de aceeasi inaltime) cu nava centrala, astfel incat aceasta din urma nu mai poate fi luminata prin feresrte pe deasupra colateralilor. In general, atat nava cenrtala cat si navele laterale se gasesc sub un acoperis unic. Ex Notre-Dame-laGrande de la Poitiers Angoumois, Saintonge, Perigord Biserici-sala cu cupole pe pandantivi, dispuse in fila EX: Saint-Piere de la Angouleme Biserici cu bolti semicilindrice si fatada-ecran(bogat sculptata):Saint-Amand de la Saint -Aman-de-Coly Auvergne Bisericile din Auvergne sunt de tipul "pseudobazilica"(sau bazilici cu naosul obscur): deasupra navelor laterale sunt tribune care nu mai permit luminarea navei centrale prin ferestre inalte. Corurile sunt prevazute cu deambulator si capele radiale. Ex: Saint-Paul de la Issoire Midi Bisericile de dimensiuni mari din Midi sunt de tip pseudobazilica, avand corul cu deambulator si capele radiale Ex: Saint-Serin din Toulouse Provence Bisericile provensale sunt caracterizate prin turnuri patrate, invelitori destul de plate, decoratie sculptata abundent si de buna calitate. Uneori constructorii preiau detalii ale monumentelor romane locale Ex: Catedrala Notre-Dame-la-Major din Marsilia. Savoia:ex: Saint-Martin de la Aime Burgundia Scoala burgunda a produs cateva dintre cele mai importante capodopere ale arhitecturii romanice franceze si europene(Tournus, Paray-le-Monial, Vezelay, Autun, Cluny). Cele mai importante biserici burgunde sunt de tip bazalical EX:Saint-Philibert de la Tournus In Bourgogne iau nastere doua ordine religioase foarte importante: cel cistercian, fondat in 1098 de Robert de Solesmes, si cel cluniacens, fondat in 910 de Guillaume cel Pios, ordine care au raspandit tipologii aparte de arhitectura in Franta si Europa. Ordinul cluniacens dezvolta o formula bazilica cu turn central(Cluny, Paray-le-Monial, Semur-en-Brionnais). Cel cistercian a creat un tip special de cladire de cult, foarte austera, cu cor drept sau poligonal, care s-a mentinut in epoca gotica si s-a difuzat in Europa. Franche-Comte Ex: Biserica de la Saint-Hymetiere

Nordul Frantei Ex: Saint-Omer de la Lillers Alsacia Volumetrie simpla si clar exprimata, sculptura putina, decoratii cu arcaturi oarbe (benzi lombarde). Ex: Saint-Pierre-et-Saint-Paul de la Neuwiller Ile-de France, Champagne, Lorena Ex: Saint-Loup de la Saint-Loup-de-Naud Corsica: EX:Catedrala de la Nebbio Lucrari de inginerie militara: Constructii militare sunt realizate fie sub forma unui turn izolat de aparare, de obicei cu sectiune patrulatera (donjoane), fie sub forma unui sistem de aparare cu ziduri (curtine) intarite local cu turnuri ce alcatuiesc o incinta fortificata. Donjoane patrulatere: Ex Donjonul de la Crest. Donjoane cu planuri diverse: Ex: donjonul de la Houdan Siteme de fortificatii tip incinta: Castelul de la Falaise ITALIA Lambardia Biserica romanica lombarda caracteristica este de tip bazilical sau pseudobazilical, fara deambulator, cu careul transeptului acoperit adesea de o cupola octagonala pe trompe. Fatada este lipsita de turnuri iar decoratia este relativ redusa(benzi lombarde). Ex: Sant'Ambrogio de la Milano Piemonte, Liguria:Ex Santa Maria de la Vezzolano Emilia: Scoala emiliana este foarte apropiata stilistic de cea lombarda Ex: Complexul de biserici Santo Stefano de la Bologna Veneto:Ex: San Lorenzo de la Verona, San Marco de la Venzia- plan in forma de cruce greaca avand 5 cupole pe pandantivi. Toscana : Atat exterioarele cat si interioarele sunt placate cu marmura colorata. Frecvente sunt decoratiile cu arcaturi suportate de coloane detasate de zid Ex: Catedrala din Pisa, Catedrala din Luca Lazio, Marche, Umbria, Italia de Sud:EX: San Ciriacor de la Ancona Sardinia: Ex Santa Maria de la Uta Sicilia Arhitectura siciliana este de origine normanda(insula se gasea in acea vreme sub stapanire normanda), dar se fac simtite si influente arabe EX Catedrala de la Cefalu GERMANIA Cele mai importante realizari ale scolii romanice se gasesc in zona renana si in sud. In general, bisericile romanice germane sunt de tip bazilical, avand deseori doua transepte si, in zona renana, doua abside opuse, reminescenta a arhitecturii carolingiene. La intersectia transeptului

principal cu naosul, acoperirea se face deseori printr-o cupola octogonala pe trompe. Decoratia adosata arhitecturii este redusa, de cele mai multe ori, la motive geometrice( benzi lombarde). In Germania, perioada romanica se prelungeste pana in primele decenii ale secolului al XIII-lea. Scoala din Hirsau derivata din cea franceza burgunda de la Cluny Ex: Biserica manastirii de la Hirsau Constructii cisterciene EX: Biserica la la Otterberg Scoala renana si influenta ei: Ex: St. Michael de la Hildesheim, Caterdrala de la Bamberg, Catedrala de la Worms, Catedrala de la Bonn. Germania de nord: Ex Catedrala de la Ratzeburg ANGLIA Arhitectura romanica engleza se dezvolta dupa cucerirea Angliei de catre normanzi (1066) si este inspirata, in mod firesc, de cea a scolii din provincia franceza Normandia. Astfel, o biserica romanica engleza este de tip bazilical, avand un turn lanterna la intesectia navei centrale cu transeptul. Exista putine edificii de cult engleze romanice pastrate integral, deoarece multe au fost continuate si transformate( frecvent in mod radical) in epoca gotica. Lucrarile de inginerie militara sunt construite deasemenea in maniera normanda, avand ca nucleu un donjon (forma patrulatera in plan fiind cea mai frecventa), in jurul caruia se pot dezvolta un sistem inelor de ziduri de aparare. Ex:Catedrala de la Durham, White Tower de la Londra, Castelul Dover SPANIA Arhitectura mozarba Arhitectura paleocrestina din Spania in sec IX-X prezinta, in unele cazuri, unele influente notabile ale artei arabe. Aceste influente pot fi semnalate in cazul formei particulare, de potcoava, a arcelor si in plan, a absidelor, precum si la nivelul registru decorativ. Ex: San Miguel de Escalada de la Leon Cladireile romanice spaniole poarta influente franceze si lombarde. Ca si bisericile din sudul Frantei, cele spaniole au o decoratie sculptala bogata: Ex: Santa Maria de la Ripoll, Catedrala de la Santiago de Compostela cu fatada baroca vezi barocul spaniol asemanator cu plan si volumetrie cu Saint-Serin din Touluse si cu Sainte-Foy din Conques. PORTUGALIA Ex: Catedrala de la Coimbra TARILE DE JOS EX: Catedrala de la Tourani BOEMIA Cele mai importante cladiri romanice pastrate in Boemia vadesc influenta romanicului german Ex: Biserica Sf. Gheorhe de la Praga. SCANDINAVIA EX: Catedrala de la Lund UNGARIA Ex: Biserica de la Jak. POLONIA EX: Biserica la Tum ROMANIA Arta romanica se dezvolta in Transilvania. Tipul preferat de constructori pentru edificiile de cult este cel bazilical compact, frecvent fara transept. Decoratia este foarte retinuta. Ex: Biserica de

la Herina Influente romanice puternice se vadesc si la bisericile ortodoxe de zid din Transivania Ex Biserica de la Strei PICTURA a) Pictura murala - Cel mai valoros ansamblu este cel de pe bolta semicilindrica a naosului bisericii din Saint-Sarvin-sur-Gartempe. Alte ansambluri picturale importante sunt, in Franta, cele de la Vic, Tavant, Montoire, Le Liget, Ebreuil, Brinay, in Spania cele de la Taull, San Isidoro din Leon si San Quirce din Pedret, in Italia la San Clemete din Roma, in Germania la St. Georg din Oberzell. In general se poate spune ca pictura romanicului continua, mai ales ca tehinica de lucru, pictura carolingiana, cu vadite influente bizantine. Se distinge prin lipsa decorului si, in general, a reprezentarii tridimensionale, personajele in atitudini statice si se inspira din subiecte si teme ale Vechiului si Noului Testament. b)Mozaicul direct inspirat din iconografia bizantina si paleocrestina occidentala ofera cateva exemple deosebit de interesante in Italia, la catedrala din Torcello, la biserica Martorana din Palernmo, la Palatul regal din Palerno si in Franta la Germigny-des-Pres. c)Pictura miniaturilor continua si imbogateste marea scoala carolingiana, precum si cea din Insulele Britanice.Ex: Apocalipsul Sf. Sever SCULPTURA Apare rareori izolata. Cel mai frecvent se intalnesc ansambluri sculptate incoporate in compozitii arhitecturale ( timpane ale potalurilor, capitelurilor). In unele zone (Normandia, Alsacia, zona renana a Germaniei, Lombardia), sculpturile sunt preponderent nefigurative(dinti de fierastrau, denticuli, varfuri de diamant, entrelacs, torscade, arcaturi intersectate). Dar sunt frecvente (in Franta centrala si de sud, in Spania) ansambluri sculptate figurative exceptionale FRANTA : fatada Bisericii Notre-Dame-la-Grande din Poitiers ANGLIA: portalul Bisericii din Kilpeck. SPANIA: portalul Bisericii din Ripoll GERMANIA:Calaretul de la Bamberg(Catedrala de la Bamberg); ITALIA: Reliefurile foste pe amvonul Catedralei din Parma.

V.Arta goticaGoticul, aparut in Franta, reprezinta ultima si cea mai evoluata faza de dezvoltare a sistemului de forme elaborat in Evul Mediu timpuriu, odata cu inceputurile artei crestine. Ca si Romanicul, Goticul este un stil international, care dureaza, in linii mari, din secolul al XII-lae, pana in secolul al XVI-lea (Franta -mij sec al XII-lea inceputul sec al XII-lea, Anglia a doua jumatate a sec al XII-lea sfarsitul sec al XVI lea, Italia inceputul sec al XIII-lea incep sec XV-lea, Germania incep sec al XIII-lea inceputul sex al XVI lea, Spania inceputul sec al XIII-lea incep sec al XVIlea). ARHITECTURA Caracteristicile principale ale arhitecturii gotice sunt: folosirea arcului frant si a boltii pe ogive, reducerea treptata a rolului portant al peretilor, rol care revine stalpilor (stalpi ce continua nervurile boltilor), inlocuirea in mare masura a peretilor laterali prin ferestre de dimensiuni mari cu vitralii, crearea unor spatii interioare de o amploare deosebita si realizarea unei ornamentici specifice la edificiile de cult. In aceata perioada, arhitectura militara cunoaste deplina maturitate. Castelele sunt alcatuite dintr-un turn central (donjon), incinta sau incintele concentrice fiind formate

din turnuri (bastioane), de obicei cilindrice, legate intre ele prin ziduri numite curtine. Aceste constructii sunt dotate la partea superioara cu guri de tragere, metereze, precum si cu orificii prin care proiectile diverse puteau fi trimise, prin cadere libera, asupra asediatorilor (masiculiuri). Constructia era astfel gandita incat cucerirea de catre dusman a incintei exterioare (doatata sau nu cu forturi avansate numite barbacane) nu avea drept consecinta capitularea integii cetati, asediatii retragandu-se in incinta interioara. FRANTA Cronologie : gotic primitiv (sec XII) gotic rayonnant(sec XIII-XIV) gotic flamboyant(sec XV prima jumatate a sec XVI) Cladiri de cult a) Goticul primitiv Proportiile sunt inca relativ scunde, stalpii sunt masivi, de obicei cilindrici, peretii au inca un rol portant relativ important, din care cauza ferestrele sunt inca de dimensiuni modeste, planul caracterizat prin asa-numitul sistem legat( la o travee din nava centrala corespund doua travee in nava laterala). Taveele au planul aproximativ patrat. Se mentin tribunele deasupra colateralilor. Elevatia navei centrale este fie cu patru etaje (arcadele dintre nava centrala si nava laterala, tribunele, galeria tehnica ce asigura accesul in podul de deasupra colateralilor, numit triforium, ferestrele inalte prin care nava centrala se lumineaza pe deasupra colateralilor), fie cu trei etaje(arcade, tribune, ferestre), In aceasta perioada, aria de raspandire a Goticului este limitata pe o raza de circa 1000 km in jurul Parisului. Ex: Catedrala, Saint-Denis , Catedrala Notre-DAme de la Laon , Catedrala Notre-Dame de la Paris b) Gotic rayonnant Ile-de-France, Champagne, Picardie si Artois Arhitectura gotica ajunge la deplina maturitate Sistemul legat este inlocuit cu cel format dintr-o travee dreptunghilara in nava centrala, careia ii corespunde o singura travee in navele laterale. Tribunele dispar si elevatia laterala a nevei centrale are, de regula(atunci cand cladirea este de tip bazilical), trei etaje: arcade, triforium si ferestre. La cladirile de tip bazilica, sistemul de sustinere laterala format din arce butante si contraforturi este deosebit de dezvoltat si are un rol structural, dar si plastic, esential. Peretii isi pierd aproape in intregime rolul portant, iar ferestrele sunt de dimensiuni foarte mari. Este epoca in care stilul gotic se raspandeste in intreaga Franta si in Europa si in care se realizeaza cele mai mari capodopere ale arhitecturii ale acestui stil : catedralele din Chartres, Bourges, Strasbourg, Metz, Troyes, Le Mans, Tours, Saint-Chapelle din Paris Lorena si Alsacia Aici constructiile sunt, cu unele exceptii (Catedrala din Metz, Notre-Dame din Avioth, Saint-Matin din Colmar), lipsite de deambulator. Relativ frecvent se construiesc biserici-hala. Ex: Catedrala Notre-Dame din Strasbourg Normandia Frecvent, bisericile normande au un turn-lanterna peste careu. Tipul bazilical este folosit aproape in exclusivitate. Ex: Catedrala Noter-Dame din Rouen, Saint-Ouen din Rouen, Catedrala Notre-Dame din Coutances, Abatia Mont-Saint-Michel. Bazinul mediu si inferior al Loirei

Pe langa bisericile de tipul celor din Ile-de-France(Tours, Orleans, Vendome, Saint-Julien de Le Mans), aici se elaboreaza un tip special de biserica, de tip sala sau hala, avand bolti pe ogive foarte bombate, asemantoare calotelor, numit biserica de stil angevin.Ex: Catedrala Saint-Gatien din Tours. Bretania Arhitectura bretona manifesta un anumit arhaism, avand afinitati si cu cea normanda si cea engleza. Bisericile mai mici au naosul acoperit cu bolta de lemn in forma de carena, naosul fiind lipsit de ferestre. Goticul se mentine aici pana in a foua jumatate a secolului al XVII-lea pe structura gotica grefandu-se acum elemente decorative din vocabularul stilistic al Renasterii. Complexele parohiale rurale grupeaza de obicei biserica, o capela osuar, o poarta monumentala si un calvar, monument izolat, specific breton, in care sunt reprezentate in ronde-bosse scenele Patimilor. Bisericile mari(catedrale) sunt de tip bazilical si au bolti din piatra cu ogive. Datorita caracteristicilor particulare ale arhitecturii gotice bretone din secolele XV-XVI, oarecum mai arhaice decat cea din alte regiuni ale Frantei de nord, am preferat sa nu o tratez in cadrul sectiunii despre arhitectura flamboyanta, ci ca o continuare tarzie a celei rayonnante. EX: Catedrala SaintPierre din Nantes. Centrul si sud-vestul Frantei Influentele cele mai importante sunt cele ale goticului din Ile-de-France, dar se intalneste si tipul de biserica-hala sau sala. Ex Catedrala Saint-Etienne din Bourges Midi 1) Biserici inspirate de Goticul din nordul Frantei: Ex: Catedrala Noter-Dame din Rodez , Catedrala Sain-Just din Narbonne. 2)Biserici apartinand variantei meridionale a goticului francez. Aceasta se caracterizeaza prin forme masive, suportii verticali fiind atat stalpii cat si zidurile portante. Inveliturile au pante mici. Deseori cladirile sunt de tip sala, cu capele laterale, constructia fiind frecvent realizata din caramida. Lipsesc arcele butante, dar peretii laterali sunt intariti local cu contraforturi solide sau lesene. EX: Catedrala Saint-Cecile din Albi. - capodoperea goticului meridional Burgundia, France-Comte, Lyonnais, Bourbonnais si Dauphine Ex: Notre-Dame din Dijon Provence Goticul provensal este asemanator din multe puncte de vedere cu cel din Midi, dar aici constructiile sunt realizate in general din piatra si nu din caramida. Ex: Catedrala de la Frejus. c)Goticul flamboyant Se caracterizeaza printr-o mare bogatie ornamentala. Boltile au nervuri multiple, arcele decorative sunt in forma de flacara sau de maner de cos. Elevatia navei centrale se reduce la doua etaje, triforium-ul fiind de regula suprimat. Nervurile boltii patrund in stalpi direct, fara intermediul capitelurilor. La sfarsitul perioadei (sec XVI) pe structura gotica incep a fi introduse elemente de decoratie renascentiste. Ex: Noter-Dame de l'Epine din Lepine, Saint-Maclou din Rouen Arhitectura de aparare Respectand caracteristicile generale ale arhitecturii militare aratate mai sus, constructiile franceze se disting fata de cele din alte zone ale Europei printr-o articulare mai supla a volumelor componente si prin turnuri cilindrice cu acoperisuri conice (toits en poivrere), la care crenelurile si

masiculiurile contribuie la conturarea volumelor. Incinte si lucrari edilitare: Ex: Sistemul de fortificatii al orasului Carcassonne. Castelele: Ile-de-France:EX: Castelul de la Vincennes Alsacia: Ex: Castelul Haut-Koenigsburg Normandia: Castelul de la Carroudes Bazinul mediu al Loirei: Castelul de la Saumur Bretonia: Castelul de la Nantes Berry, Limousin, Perigord, Angoumois: Castelul de la Meillant Provence: Castelul de la Tarascon Locuinte urbane Ex Hotel de Cluny de la Paris Cladiri publice: Primariile, dotate frecvent cu un turn inalt (beffroi), reprezinta programul de arhitectura publica cel mai caracteristic pentru Franta medievala.Ex Primaria de la Compeigne. ANGLIA Cladiri de cult Cronologie: Early English (sf. Sec. XII- inc. Sec XIV) Decorated Style(sec XIV) Perpendicular Style(sec XV -mij sec XVI). Catedralele engleze, spre deosebire de cele franceze, sunt lungi si joase, inaltimea curenta a navei centrale fiind cuprinsa intre 16 si 25 de m, nedepasind 30 de m. De multe ori, deasupra careului transeptului, se ridica un turn-lanterna cu sectiune patrulatera. Sistemul bazilical este folosit aproape in exclusivitate, iar bisericile au cateodata doua transepte. Corul se determina de regula dreptunghilar, este lipsit de deambur si are in ax o capela dedicata Sfintei Fecioare (Lady's Chapel). Numeroase catedrale engleze au origini monastice, din care cauza ele sunt inconjurate de anexe manastiresti, cele mai caracteristice fiind salile capitulare, de forma poligonala. Boltile au nervuri multiple si deseori sunt realizate din lemn. Datorita inaltimilor mici ale boltilor, sistemul de sprijin exterior cu arce butante este aici putin dezvoltat. Planul bazilical este, de regula, cu teri nave, capelele laterale fiind excluse. Fatadele sunt tratate destul de plat, impartirea in registre distincte nefiind puternic acuzata. Cu rare exceptii(Salisbury), catedralele engleze sunt construite in campanii foarte lungi, care se intind pe cele trei perioade aratate mai sus sau cuprind chiar parti romanice. Caracteristicile regionale sunt mult mai putin accentuante decat in Franta. EX:Catedrala de la Cantebery, Catedrala de la Lincoln, Catedrala la de Wells, Catedraka de la Salisbury, Catedrala de la Lichfield, Catedrala de la York, Catedrala de la Peterborough, Catedrala de la Ely, Westminster Abbey de la Londra Constructii tipice pentru goticul Perpendicular sunt capelele de tip sala, cu o decoratie bogata si cu ferestre mari, care icupa tot spatiul dintre suportii verticali. In constructia lor se folosec arcul in forma de carena, arcul in forma de maner de cos si arcul in acolada, iar boltile sunt cu nervuri multiple, in forma de evantai. Ex: King's College Chapel de la Cambridge Specific engleze sunt cladirile medievale ale colegiilor Oxford is Cambridge, colegii realizate dupa sistem pavilionar. Constructia acestor colegii a fost completata in secolele urmatoare. Castele Spre deosebire de castelele franceze, cele din Anglia nu folosec turnurile cilindrice cu acoperisuri conice, ci turnuri terminate in terasa. Ex: Turnul Londrei, Castelul Bodiam din

Sussex Edificii publice: Ex The george Inn din Glastonbury

SCOTIA SI IRLANDA Influenta engleza in arhitectura scotiana si cea irlandeza este fundamentala. In Scotia se pot identifica insa si ecouri notabile ale arhitecturii gotice franceze. EX: Scotia: Catedrala de la Edinburg EX: Irlanda Catelul de la Donegal ITALIA Goticul italian se deosebeste de cel transalpin prin mai multe aspecte: constructiile sunt mai masive, cu ziduri mai groase si cu ferestre mai mici. Rolul portant al acestor pereti e important, Goticul italian pastrand sub acest aspect importante reminescente romanice. Zidurile sunt tratate mult mai plat decat in cazul constructiilor franceze sau engleze si sunt incomparabil mai putin traforate decat la acestea. Decoratia lor se realizeaza in mozaic, fresca(la interior)sau in intarsii la nivelul paramentului. Datorita suprafetelor opace importante ce se cer decorate, arta frescei cunoaste o mare dezvoltare in detrimentul celei a vitraliilor. Se foloseste inca pe scara larga arcele semicirculare(o alta reminescenta romanica), arce ce coexista in cadrul constructiei cu cele frante. Din cauza faptului ca zidurile au inca un rol important, arcele butante sunt foarte rar folosite(Catedrala din Milano, San Francesco din bologna). Stalpii fasciculati din goticul francez sunt inlocuiti aici cu coloane. Acoperisurile au invelitori cu pante reduse. Elansarea puternica pe verticala, caracteristica pentru arhitectura gotica franceza, este aici mult diminuata. Datorita faptului ca, inca de la inceputul sec. XV-lea, Italia va deveni terenul de manifestare a Renasterii, epoca gotica de aici este redusa, spre deosebire de restul Europei occidentale, la doua secole: al XIII-lea(Duecento) si al XIV-lea (Trecento). Cladiri de cult Primele cladiri gotice din Italia sunt bisericile cisteciene, avand caracteristicile generale ale constructiilor realizate de acest ordin religios: structura bazilicala, cor de forma rectangulara, lipsit de deambulator, capele orientate catre est, deschise catre bratele transeptului. Ex: Biserica abatiala de la Fossanova. Piemonte: Ex: Sant'Adrea de la Vervelli Lombardia: EX: Catedrala de la Monza, Catedrala de la Milano Vento: EX: San Giovanni e Paolo din Venezia Emilia, Toscana, Umbria, Marche Ex;Catedrala Santa Maria del Fiore din Firenze Lazio, Italia de Sud: Ex: Santa Maria sopra Minerva de la Roma Edificii rezidentiale EX: Ca d'Oro de la Venezia Edificii publice. Lucrari de inginerie civila. Palatul Dogilor de la Venezia Si in Italia, palatele destinate functiunii administrative au, de regula, un turn inalt(Firenze, Siena, Montepulciano). Ex: Palazzo Vecchio de la Firenze

Lucrari de inginerie militara: Ex:Castelul de la Sabbionara d'Avio. GERMANIA, AUSTRIA,BOEMIA, ELVETIA Primele edificii pur gotice apar in Germania dupa anul 1220. Cele din zonele sudice si vestice se inspira din modele franceze, impunandu-se aici atat tipul bazilical cat si cel al bisericiihala. In nordul Germaniei, goticul capata, in special dupa 1300, o mai larga autonomie, fiind caracterizat prin folosirea caramizii ca material principal de constructie, prin restrangerea decoratiei sculptate si prin forme mai simple si mai plastice. Aceasta varianta nord-germana a goticului se numeste Gotic specific. Cladirile de cult Goticul din sec. XIII-XV Biserici hala : Ex: Sf. Elisabeta din Marburg, Stephansdom din Viena Plan cental: EX: Liebfrauenkirche de la Trier Bazilici: Ex: Catedrala de la Koln, Catedrala de la Freiburg im Breisgau Goticul tarziu Elementul cel mai caracteristic al acestora sunt boltile cu nervuri multiple, in forma de plasa. Ex: St. Ana de la Annaberg Sub influenta goticului specific din nordul Germaniei este deosebita in nordul Europei, atat la sud, dar si la nord de Marea Baltica(in Suedia, Catedrala din Uppsala). Castele Ex: Castelul Marienburg Cladiri publice: Fatadele primariilor germane sunt dominate de amplul pinion triunghilar. Ca si in Franta sau Anglia, sunt frecvente constructiile avand peretii cu structura din sarpanta din lemn. Ex: Primaria de la Koln TARILE DE JOS Aici, goticul patrunde prin nordul Frantei, astfel incat edificiile de cult sau publice sunt asemanatoare cu cele din Picardia, Artois sau Flandra franceza. Cladirile de cult Ex: Catedrala Sainte-Gudule de la Bruxelles Edificii publice: Ex: Hala de postav de la Ypres SPANIA SI PORTUGALIA Sursele de inspiratie sunt arhitectura franceza si cea germana. Interioarele bisericilor sunt insa mai slab luminate, constructia in general mai greoaie, formele sunt destul de incarcate. Influenta ornamenticii arabe este deseori destul de vizibila. Cladirile de cult EX: Catedrala de la Burgos, Catedrala de la Sevilla. Castele Ex: Castelul Belmonte de la Cuenca constructii civile urbane: Ex: Palatul ducal de la Guadalajara SCANDINAVIA ex: Catedrala de la Uppsala POLONIA ex Catedrala Wawel de la Cracovia ROMANIA

Goticul se dezvolta in Transilvania continuand traditia romanica. De fapt, in Transilvania, formele romanice se perpetueaza pana relativ tarziu, in secolul al XIV-lea. Tipul de biserica preferat este hala. Cladirile de cult: Biserica parohiala de la Sibiu Castele: Castelul de la Hunedoara ORIENTUL APROPIAT Constructiile gotice din Orient au fost realizate de cruciati, in special in regatul franc al Siriei (sec XII-XIII) si in Imperiu latin de la Constantinopol. EX: Castelul Krak de la Siria, Sf. Sofia de la Nicosia PICTURA ITALIA Ruptura de pictura de tip bizantin este facuta de doi pictori:Cimabue si Giotto, in a doua jumatate a sec al XIII-lea. Pictura gotica va neglija inca in mare masura perspetiva, precum si elementele de cadru. Datorita lipsei unei metode stiintifice de compunere a spatiului in tei dimensiuni, nu exista nici o proportionare justa intre diferitele parti constructive ale compozitiei. Elementele de cadru arhitectural sunt reprezentate cel mai adesea sub forma asa-numitelor spatiicutie, prezentate deschise pe una din fete (cea dinspre privitor), pentru a se putea observa interiorul acestora. Reprezentarea spatiului tridimensional este facuta in mod empiric, in functie de posibilitatile de exprezie ale fiecarui artist. De asemenea, umbrele proprii si purtate sunt reprezentate tot in mod empiric, iar culorile folosite sunt adesea destul de fanteziste. DUECENTO PIETRO CAVALLINI Mozaicurile din Biserica Santa Maria in Trastevere, din Roma CIMABUE( CENNO DI PEPPO) Maesta TRECENTO GIOTTO DI BONDONE - Detaliu de fresca din Cappella dell'Arena din Padova, Madonna Ognissanti este cel mai mare pictor medieval italian. Desi empiric, el incearca sa rezolve problemele create de reprezentarea in perspectiva si de reprezentarea umbrelor. Influenta sa asupra picturii italiene din secolul al XIV -lea (Trecento) va fi capitala. Scoala florentina Este de filatie giotteasca. Artistii din cadrul acesteia continua aplicarea principiilor compozitionale promovate de maestru. Chiar daca multi dinter pictorii florentini ai secolului al XIV -lea sunt practicieni excelenti (Taddeo Gaddi, Bernardo Daddi, Andrea da Fireze, Giovanni da Milano, Andrea da Fireze, Giovanii da Milano, Andrea Orcagna, Spinello Aretino), pictura florentina nu aduce inovatii deosebite si da dovada unui conservatorism care va persista pana la inceputul secolului urmator, odata cu lucrarile ultimilor pictori goticizanti(Lorenzo Monaco, Gentile da Fabriano). GIOVANO DA MILANO Fecioara cu Pruncul si sfinti LORENZO MONACO Altarul de la Monte Oliveto GENTILE DA FABRIANO Altarul Bisericii de la Valle Romita

Scoala sieneza Este cea care domina arta picturii din Trecento. Este mai decorativa decat cea florentina. Maestrii sienezi folosesc culori mai stralucitoare si mai rafinate decat pictorii gittesti florentini, iar compozitiile sunt mai complexe, dar splendoarea picturii gotice sieneze prevesteste si decaderea acesteia din Quattrocento, ea manifestand o inadaptabilitatea pronuntata la aparitia limbajului stilistic al Renasterii. Incontestabil insa, cei mai mari pictori italieni din perioada cuprinsa intre Giotto si Masaccio sunt sienezii: Duccio di Buoninsegna, fratii Lorenzetti, Simone Martini. DUCCIO DI BOUNINSEGNA Madonna Ruccellai este fondatorul scolii sieneze, avand in cadrul acesteia un ro lasemanator cu cel al lui Giotto in cadrul celei florentine. Lucrarea sa capitala este marele tablou de altar Maesta in care traditia florentina de facura giotteasca este sintetizata intro modalitate geniala, accentuandu-se latura decorativa a compozitiei, element fundamental al viitoarei picturi sieneze din Trecento SIMONE MARTINI Maesta PIETRO LORENZETTI Fecioara cu Pruncul, Sf. Francisc si Sf. Ioan Botezatorul. AMBROGIO LORENZETTI Fecioara cu Pruncul, Oras de pe malul marii este cel mai important maestru sienez din Trecento. Lucrarile sale de referinta sunt cele dou mari compozitii in fresca de la Palazzo Publico din Siena, alegoriile bunei si relei guvernari, remarcabile (in special prima dinter ele) prin modul in care artistul surprinde aspecte variate din viata cotidiana a orasului medieval italian, reprezentat intr-o vedere panoramica, precum si Orasul de pe malul Marii, probabil primul peisaj autonom din istoria picturii, Scoala din nordul Italiei Stilul este mai arhaic, dar acest arhaism este compensat deseori printr-o exceptionala complexitate a compozitiilor, supraincarcate cu detalii de arhitectura. VITALE DA BOLOGNA Frescele de la Catedrala din Udine LORENZO VENEZIANO Casatorie mistica a Sf. Ecaterina PISANELLO (ANTONIO PISANO DI CERRTO) Bunavestire Scoala din sudul Italiei COLANTONIO Altarul Sf. Vincent Ferrier

TARILE DE JOS Pictura neerlandeza se orienteaza spre reprezentari in ulei pe panouri de lemn (nu exista o traditie flamanda a picturii in fresca). Tehnica picturii in ulei permite un grad mult mai mare de detaliere. In perioada gotica, aici apare peisajul cu figuri, in care cadrul natural "contine" personajele, in loc sa fie un fundal pentru acestea si tabloul de gen, adica o pictura de sevalet, de obicei de dimensiuni reduse in care sunt reprezentate aspecte aparent nesemnificative din viata cotidiana. Desi pictura flamanda asimileaza, incepand cu Van Eyck, tehnica italiana a perspectivei liniare, modalitatile de expresie raman pur gotice pana la inceputul secoluui al XVI-lea. MAESTRUL DIN FLEMALE (ROBERT CAMPIN) Tripticul Merode

JAN VAN EYCK Altarul poliptic al Mielului Mistic. Panou central , Madona cancelarului Rolineste cel mai important pictor al Goticului flamand si, potrivit traditie, inventatorul picturii in ulei. Stilul sau adopta tehnica italiana a perspectivei geometrice dar, spre deosebire de maniera folosita la sud de Alpi, este caracterizat si printr-o deosebita precizie a detaliilor. Acest lucru se poate vedea cel mai bine in trei dintre cele mai vestite capodopere ale picturii flamandre si ale picturii universale : Altar poliptic al Mielului Mistic, Sotii Arnolfini si Madona cancelarului Rolin. Influenta exercitata asupra picturii flamande din secolul al XV-lea dar si asupra integii arte figurative din nordul Europei si din Spania, de personalitatea si maniera picturala a lui Van Eyck este capitala. ROGIER VAN DER WEYDEN Judecata de Apoi Van der Weyden mosteneste de la Maestrul din Flemalle un spirit oarecum arhaic (manifesta cu pregnanta intr-o lucrare precum Coborarea de pe Cruce de la Prado), iar de la Jan Van Eyck o deosebita rigoare compozitionala si o grija remarcabila pentru detalii (in capodopera sa Judecata de Apoi de la Beaune), dar si in exceptionalele sale portrete. GEERGEN TOT SINT JANS Sf. Ioan Botezatorul doua din lucrarile lui Geertgen tot Sint Jans au o importanta particulara in istoria artelor: Plangerea lui Cristos este una dintre primele picturi nocturne, iar Sf. Iona Botezatorul va inaugura un nou gen de compozitie: peisajul cu figuri. PETRUS CHRISTUS Portretul unei tinere DIRK BOUTS Portretul unui barbat HUGO VAN DER GOES Tripticul Portinari are un stil mai rigid, cu culor mai reci. Caracterul orecum "oficial" al picturii maestrului flamand se poate vedea cel mai bine in capodopera sa, "Tripticul Portinari de la Uffizi. Aceasta lucrare a avut o influenta importanta asupra picturii italiene de la sfarsitul Quattrocento-ului, influentata vizibila in special in Adoratia pastorilor a lui Ghirlandajo HANS MEMLING Patimile lui Cristos HIERONYMUS BOSCH Via Crucis picteaza scene fantastice, cauta sa exploreze subconstientul, sa imagineze fiinte monstruase, de obicei antropozoomorfe, grupate in compozitii onirice, asa cum sunt capodoperele sale Gradina desfatarilor si Ispitirea Sf. Anton de la Lisabona. Este un precursor indepartat al Suprarealismului, dar, in mod aparent paradoxal, prin mult din scenele sale in care reprezinta aspecte din viata rurala cotidiana, al Naturalismului flamand din sec XVI- XVII, influentandu-l in mare masura pe Brugel. Cronologia operelor sale nu este stabilita cu exactitate, lipsind datele certe, iar lucrarile maestrului sunt prezentate intr-o ordine aproximativa , stabilita mai mult pe baza evolutiei stilistice. GERARD DAVID Tripticul lui Jean des Trompes TARILE GERMANICE In tarile germanica, genul cel mai raspandit este pictura pe panouri de lemn, pictura ce manifesta insa fata de cea flamanda un anumit arhaism. Tehnica reprezentarii perspectivale este mai putin evoluata, spatiile in care se desfasoara actiunile sunt mai echivoce, iar efectele de clar-obscur sunt mai putin evidente. Germania de nord si zona renana STEPHAN LOCHNER Fecioara intre trandafiri

Germania de sud si Elvetia CONRAD WITZ Altarul Heilsspiegel Austria MAESTRUL DE LA HEILIGENKREUZ -Dipticul de la Heiligenkreuz Pictori germani din Alsacia MARTIN SCHONGAUER Fecioara inter trandafiri MATHIAS GRUNEWALD Rastignirea este autorul marii capodopere a picturii gotice germane: monumentalul Altar de la Isenheim care, desi cronologic apartine Renasterii, prezinta caracteristicile specifice artei gotice tarzii. Nurnberg(Scoala). HANS PLEYDENWURF Boemia MAESTRUL TEODORIC Sf. Matei FRANTA Pictura vitraliilor se dezvolta in special incepand cu secolul al XIII-lea, personajele fiind dispuse in cadrul compozitiei dupa criterii mai curand simbolice si decorative. Sunt de mentionat aici marile ansambluri de vitralii de la catedralele din Chartres, Bourges, Metz, Evreux si de la Sainte-Chapelle din Paris, iar in perioada de sfarsit a perioadei gotice, cele de la catedralele din Moulins, Auch, Troyes, de la bisericile Sainte-Madeleine din Troyes si Saint-Etienne-du-Mont din Pris si de la capela din Champigny-sur-Veude. Arta miniaturii cunoaste o remarcabila inflorire. De fapt, arta miniaturistilor gotici francezi reprezinta deplina dezvoltare a picturii de manuscrise din perioada caroligiana si din cea romanica. Rolul pur decorativ al acestora este insa depasit. Acum se realizeaza adevarate tablouri de mici dimensiuni, care evoca o intreaga lumea. In acelasi timp se dezvolta pictura de panou, legaturile acesteia cele mai stranse fiind cu arta din Flandra Miniaturi JEAN PUCELLE Breviaire de Belleville. POL, HERMAN SI HENNEQUIN DE LIMBOURG Les Tres Riches Heures du Duc de Berry MAESTRUL "DES HEURES DE ROHAN" Grandes Heures de Rohan Pictura de panou Franta de nord si Burgundia JEAN FOUQUET Dipticul de la Melun MAESTRUL DIN MOULINS Nasterea lui Cristos

Provence NICOLAS FROMENT Tripticul "du Buisson Ardent" este autorul celei mai importante realizari a picturii din sudul Frantei de la sfarsitul perioadei gotice: Tripticul "du Buisson Ardent", in care influenteaza picturii flamande este evidenta. MAESTRUL DE LA AVIGNON Pieta de la Avignon LOUIS BREA, FRANCOIS BREA, JEAN CANAVASIO -fac parte din Scoala din Nisa, influentata deopotriva de arta italiana si de cea franceza a sfarsitului de Gotic. SPANIA LUIS BORRASSA Altarul Sf. Petru BENARDO MARTORELL Altarul Sf. Gheorghe JAIME HUGUET Biciuirea lui Cristos PEDRO BERRUGUETE Altarul sf. Maria PORTUGALIA NUNO GONCALVES - Polipticul Sf. Vicente SCULPTURA Ca si arhitectura gotica, sculptura gotica isi are originile in Arta Romantica. Si in perioada romanica si in cea gotica, in regiunile de la nord de Alpi (in special in Franta), sculptura se dezvolta in ambianta constructiilor ecleziastice, dar in vreme ce la o biserca romantica sclupturile se gasesc in relativ putine locuri (portaluri, capiteluri, fatada), o biserica gotica franceza sau germana poate deveni aproape in intregime un suport penrtu acestea. Relieful relativ plat tinde sa fie inlocuit cu reprezentari in ronde-bosse. Statuile gotice vadesc o preocupare deosebita din partea autorilor atat pentru reprezentarea cat mai fidele a corpului omenesc si a vesmintelor, dar si pentru surprinderea unor anumite stari sufletesti. In unele regiuni(Germania, Spania), se practica in mod curent arta sculpturilor policrome din lemn. Deseori intalnim in sculptura gotica reprezentari grotesti sau anecdotice(statuile de boi de pe turnurile Catedralei din Laon, omagiu adus de constructori animalelor de povara de pe satierul de constructie). FRANTA Scluptura adosata arhitecturii Decoratia sculptata a Catedralei din Reims( fatada cu V cu Ingerul care surade...) , Decoratia sculptata a Catedralei din Strasbourg (Le pilier de Anges, Biserica si Sinagoga). Sculptura independenta caracteristice sculpturii gotice franceze sunt monumentele funerare avand plasate deasupra sarcofagului statuia celui defunct, fie culcata (gisant), fie in genunghi (orant). De asemenea, un loc foarte important in istoria sculpturii medievale franceze il au anexele interioare sculptate ale bisericilor: Stalele din cor, jube-urile (galerii ce separa, in unele cazuri, naosul de cor, numele lor venind de la primul cuvant al slujbei cantate de aici: Jube, Domine, benedicere), inchiderile perimetrale ale corului.

Ex: Inchiderea perimetrala a corului Catedralei din Paris., Monument funerar al cardinalilor d'Amboise de la Catedrala din Rouen, Calvarul din Plugastel-Daoulas, Monumentul funerar al senesalului Philippe Pot. TARILE DE JOS Scoala flamanda se dezvolta, ca si pictura, in stransa legatura cu cea franceza, in particular cu cea din Bourgogne. CLAUS SLUTER Le Puits de Moise ITALIA Stilul gotic italian este in scluptura, ca si in pictura, mai temperat si mai putin incisiv decat cel de la nord de Alpi, formele cultivate de artisti fiind mai rotunjite, lucru datorat probabil unui anumit atavism al antichitatii. In Italia, de regula, sculptura nu serveste ca un complement al arhitecturii, asa cum se intampla in Franta. NICCOLO PISANO Amvonul Baptisteriului din Pisa ARNOLFO DI CAMBIO Monument funerar al cardinalului Guillaume de Braye. GIOVANNI PISANO Amvonul Bisericii Sant'Andrea TINO DI CAMAINO Monument funerar al lui Gastone della torre TARILE GERMANICE Germania de sud. Franconia. VEIT STOSS Altarul poliptic al bisericii Sf. Elisabeta, Cracovia TILMAN REIMENSCHNEIDER Altarul de la Munnerstadt Germania de nord BERNT NOTKE Altarul Sf. Ioan Austria ANTON PILGRAM Amvonul de la Stephansdom, Viena SPANIA Cele mai importante influente sunt cele flamande si franceze, lucru vizibil in lucrarile lui Gil de Siloe. Spre sfarsitul perioadei gotice, in lucrarile celui mai important sculptor iberic, Alonso Berruguete incep sa se vada si influentele Renasterii italiene. Ex: Altarul din Capilla Mayor de la Catedrala din Sevilla.

VI Renasterea

ITALIA Rensterea este un fenomen cultural complex care apare in Italia inceputului de secol XV. Arta de tip renascentist are ca sursa principala formala de inspiratie arta antichitatii clasice si, in special, cea romana, ale carei modele de exprimare erau mai accesibile in Italia si are un larg suport umanist. Aparitia ei este cauzata de situatia economica-sociala desosebit de infloritaore a statelor italiene din perioada respectiva (in particular a Toscanei, regiunea de origine a Renasterii): prosperitatea economica, ascensiunea burgheziei urbane si cucerirea de catre aceasta a unor pozitii politice influente in cadrul societatii, dezvoltarea productie manufacturiere si a capitatlului bancar. Odata cu aceste evolutii pe plan social, economic si politic, arta capata un statut particular in cadrul celorlalte activitati sociale. Exclusa inca din antichitate din cadrul disciplinelor liberale, considerata inainte vreme ca o activitate manuala mestesugareasca, productia artistica ca capata, in timpului secolului al XV-lea, o recunoastere deosebita in cadrul societatii, schimbarea calitatii mecenatuui si comanda sociala de o factura mai evoluata conducand si la sporirea prestigiului si autoritatii artistului. De-a lungul celor doua secole de dezvoltare(Quattrocento si Cinquecento),Renasterea cunoaste urmatoarele etape: Renasterea incipienta(~1420-1480) In aceasta perioada, arta de tip renascentist se raspandeste pe intreg teritoriul italian. Avand drept centru de difuzare orasul Firenze, ea se va propaga pana in Lombardia si Venezia(la nord) si in Sicilia (la sud), inlocuind forma de expresie artistica gotica. Renasterea la apogeu(~1480-1525) Apogeul Renasterii, situat la sfarsitul Quattrocento-ului si la inceputul Cinquecento-ului, este caracterizat de atingerea unei modalitati de exprimarea artistica perfect structurate, din care ultimele reminescente gotice sunt inlaturare. Acum se manifesta cele mai importante personalitati ale artei italiene din Renastere: Andrea Mantegna, Giovani Bellini, Vittorio Carpaccio, Sandro Botticelli, Andrea Verrocchio, Giorgione, Tiziano, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelangelo, Andrea del Sarto, Bramante. In jurul anului 1500, orasul Firenze pierde rolul de centru al artei italiene, locul sau fiind luat de Venezia si de Roma. Manierismul (~1525 inceputul secolului al XVII-lea) Perioada manierista reprezinta epoca de tecere de la Renastere la Baroc. Marile personalitati ale Renasterii la apogeu dispar( cu exceptia lui Michelangelo si a lui Tiziano), iar "maniera" lor este continuata de elevii acestora, multi dinter ei artisti de o mare forta de creatie (Parmigianino, Correggio, Pontorma, Tintoretto, Veronese, Benvenuto Cellini, Andrea Palladio etc). Manierismul reprezinta in mare masura si arta Contrareformei, in special dupa Conciliul din Trento (1545-1563) manifestandu-se in arta un nou val de frevoare religioasa. QUATTROCENTO PICTURA Pictura Quattrocento-ului isi cauta sursele de inspiratie din ce in ce mai mult in operele antichitatii clasice. Inovatia capitala aparuta la inceputul perioadei este dundamentarea perspectivei geometrice, metoda de redare a spatiului tridimensional bazat pe proiectia conica, acest lucru ducand la infatisarea obicetelor in cadrul reprezentarii figurative asa cum sunt ele percepute in mod real de catre subiect si la stabilirea inter diferitele parti ale compozitiei a unor raporturi dimensionale juste. Regulile constructiei spatiale bazate pe perspectiva geometrica au fost stabilite de arhitectul Filippo Brunelleschi, iar metoda a fost aplicata si perefctionata de pictorii Tommasco Masaccio, Paolo Uccello si Fra Angelico. Tehnica dispunerii umbrelor este acum stabilita de asemenea in mod stiintific, pe baza proiectiilor paralele sau conice. Liniarismul lucrarilor din

Trecento este acum progresiv substituit de o metoda picturala bazata pe treceri mai nuantate de la portiuni luminate la cele umbrite(clar-obscur), iar compozitia generala este organizata in mod echilibrat si, pe cat posibil, simetric. Scoala florentina MASOLINO DA PANICALE Frescele de la Cappella Brancacci de la Santa Maria del Carmine din Firenze TOMMASO MASACCIO Frescele din Cappella Brancacci de la Santa Maria del Carmine din Firenze este primul mare pictor al Renasterii, in perioada in care predominau in arta florentina formele inca goticizante(Masolino, Pesellino etc). Marea sa capodopera este ansamblul de fresce din Cappella Brancacci de la Biserica Santa Maria del Carmine din Firenze, lucrare capitala a istoriei picturii universale, prima compozitie de amploare realizata pe baza perspectivei geometrice, si in care se pot vedea ilustrate cu claritate regulile estetie care vor sta la baza integii picturi a Quattrocento-ului. FRA ANGELICO Incoronarea Fecioarei este legat prin organizarea de detaliu a compozitiilor pictate si prin colorit inca de arta gotica a lui Lorenzo Monaco, la influenta caruia s-a format, insa lucrarile sale sunt realizate pe baza tehnicii perspectivei geometrice, specific renascentista. Pictura sa va marca persistenta unor principii plastice tarziu medievale in arta florentina pana cater 1450 PAOLO UCCELLO Batalia de la San Romano este al teilea mare pictor al inceputului de Renastere la Firenze. Arta sa, mai geometrizanta decat cea a lui Masacio si a lui Fra Angelico, manifesta inca reminescente gotice, in special in ceea ce priveste coloritul, cu totul lipsit de conventionalism si, uneori, chiar de asemanare cu r