Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

62
1 Universtitatea din Bucureş ti Facultatea de Sociologie ş i Asistenţă Social ă , Masterul “Studii de Securitate” ISLAM, ISLAMISM ŞI TERORISM ÎN ORIENTUL MIJLOCIU Masterand: Andreea Radu

Transcript of Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

Page 1: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

1

Universtitatea din Bucureşti Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială,

Masterul “Studii de Securitate”

ISLAM, ISLAMISM ŞI TERORISM

ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Masterand: Andreea Radu

Page 2: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

2

Cuprins

Introducere

I.Consideraţii teoretice

I.1 Regiunea

I.2 Religia

I.3 Terorismul

II Delimitarea geografică şi caracteristicile regiunii

III Islam şi islamism

• Statistici şi date referitoare la populaţia musulmană din Orientul Mijlociu

• Comentarii şi concluzii pe baza datelor prezentate

IV. Terorismul religios – Fundamentalismul

• Statistici şi date referitoare la terorismul religios în Orientul Mijlociu

• Comentarii şi concluzii pe baza datelor prezentate

V. Politica în ţările islamice

• Ideile pe care se bazează introducerea doctrinelor Islamului în politică

• Ideile pe care se bazează grupările radicale implicate în politică

• Formele politice actuale ale Islamului

VI.Economie şi societate în Orientul Mijlociu

• Irak – situaţia actuală

• Statistici şi date referitoare la situaţia economică din Orientul Mijlociu

• Comentarii şi concluzii pe baza datelor prezentate

VII. Concluzii

Bibliografie

Anexa 1. Hărţi ale Orientului Mijlociu

Anexa 2. Hărţi ale distribuţiei populaţiei musulmane pe glob

Anexa 3. Organizaţiile teroriste cunoscute în principalele state ale Orientului Mijlociu

Anexa 4. Clasificarea atacurilor teroriste din perioada 1993-2003, după ideologia

grupărilor teroriste

Anexa 5. Atacuri teroriste în perioada 1993 – 2003

Page 3: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

3

Anexa 6. Date privind economia unor state din Orientul Mijlociu

Anexa 7. Distribuţia zăcămintelor de petrol în Orientul Mijlociu

Page 4: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

4

Introducere

La începutul mileniului trei, situaţia geopolitică şi geostrategică a cunoscut

transformări profunde, cu urmări esenţiale asupra stării de securitate a tuturor statelor,

asupra capacităţii acestora de a-şi promova şi proteja interesele naţionale ori ale

coaliţiilor din care fac parte. Complexitatea mediului de securitate, rezultată ca efect al

proceselor de globalizare, precum şi al altor procese, suprapuse cu tendinţele, aparent

contradictorii, de fragmentare şi regionalizare, cu apariţia unor noi actori de securitate

statali ori nonstatali, cu accentuarea decalajelor economice şi tehnologice, precum şi cu

evoluţiile mediului, au generat şi continuă să genereze noi riscuri şi ameninţări, tot mai

puţin predictibile. Mai mult, evoluţia acţiunilor teroriste de la nivelul unor acţiuni

izolate la nivel de operaţie organizată şi condusă planificat, în manieră militară a adus

omenirea, şi implicit mediul de securitate, într-o stare de securitate deosebită,

periculoasă. La nivel global, mediul de securitate rămâne complex şi dinamic, cu evoluţii

aparent contradictorii şi cu surprize de mari proporţii. Astfel, apariţia unor noi actori

globali de securitate, cum sunt China, India, Iranul, Pakistanul, alături de noii actori

nonstatali cu veleităţi globaliste cum sunt organismele internaţionale de protecţie a

mediului şi drepturilor omului sau unele organizaţii teroriste, încă nebănuit de dezvoltate

şi de eficiente, face tot mai puţin predictibil mediul de securitate pentru următoarele

decenii. Este posibil să crească rolul unor state ca superputeri regionale sau mondiale, în

jurul cărora să graviteze coaliţii de state aliate sau cele interesate în realizarea aceloraşi

obiective, în detrimentul organismelor internaţionale de securitate, ale căror soluţii la

problemele globale sunt tot mai puţin eficiente, iar mecanismele de implementare tot mai

greoaie. Este la fel de posibil ca, într-o conjunctură diferită de cea de până mai ieri, să

apară o nouă variantă de asociere la acest nivel, determinată de evoluţiile, de asemenea

globaliste, ale unor fenomene prea puţin luate în seamă la această scară, cum sunt

terorismul, migraţia populaţiilor sau accesul la resurse vitale (apă, energie, condiţii

normale de mediu). Astfel de evoluţii ar putea da naştere la organisme mondiale

specializate, mai eficiente, cu pârghii mai puternice de influenţare ori constrângere în

evoluţia domeniilor de referinţă, inclusiv forţa armată.

Page 5: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

5

Fenomenul terorist cunoaşte evoluţii fără precedent iar prin evenimentele de la

11 septembrie 2001, a trecut de la faza de acţiune la cea de operaţie teroristă, cu obiective

majore. Pe de altă parte, prin atacurile din Statele Unite ale Americii, de la 11 septembrie

2001, fenomenul nu mai are conotaţii strict politice sau religioase, a căpătat amploare şi

complexitate mult mai mari, declanşând conflictul între societatea democratică, deschisă,

uşor penetrabilă şi societatea închisă, cu acţiuni din umbră, conspirative şi clandestine. În

acest context, este de aşteptat ca şi alte organizaţii teroriste să adopte acest model de

acţiune sau să-1 perfecţioneze, atacul terorist devenind tot mai distructiv, fără, limite

morale, umane ori tehnologice.

Din aceste motive am considerat necesară studierea acestei regiuni unde se

împletesc mai multe fenomene, Islamul, fundamentalismul islamic, dar şi acţiuni

teroriste. Am ales Orientul Mijlociu deoarece această zonă a globului a fost în ultimul

deceniu sursa majoră de conflicte a globului (conflicte de natură religioasă), şi în special

de natură teroristă. Ne vom referi aici deci la caracteristicile acestei regiuni, şi anume

Islamul şi islamismul, şi petrolul, precum şi la terorism. Am considerat necesară

alcătuirea acestui dosar tocmai pentru a vedea în ce măsură religia islamică implică, sau,

mai degrabă, permite utilizarea unor astfel de metode în numele său, şi în ce măsură ele

sunt doar acte teroriste săvârşite de facţiuni sau grupări care utilizează Islamul numai la

nivel declarativ şi ca motivaţie de suprafaţă a acţiunilor lor (sau pentru a impresiona sau

manipula opinia publică mondială).

Lucrarea este structurată pe şapte capitole. Primul se referă la consideraţiile

teoretice, la principalele concepte folosite în lucrare, şi anume regiunea, religia şi

terorismul. Cea de-a doua parte analizează delimitarea geografică şi principalele

caracteristici ale regiunii, care sunt religia islamică şi rezervele de petrol. A treia parte

analizează Islamul şi latura sa extremistă, islamismul sau fundamentalismul islamic,

încercând să desprindă principalele caracteristici ale acestei confesiuni religioase; este

urmată de un subcapitol care cuprinde date şi statistici privind numărul, rata de creştere şi

distribuţia populaţiei musulmane pe glob, şi în special în Orientul Mijlociu, precum şi o

analiză a acestora. Terorismul religios – fundamentalismul este subiectul părţii a patra,

care cuprinde şi o listă a principalelor grupări şi organizaţii teroriste din Orientul

Mijlociu, precum şi lista organizaţiilor teroriste străine considerate a fi cele mai

Page 6: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

6

periculoase de către Oficiul de Contraterorism din Statele Unite, dar şi principalele

acţiuni teroriste revendicate de grupări teroriste din Orientul Mijlociu. În partea a cincea

este analizată politica în ţările islamice, felul în care Islamul este nu numai o religie ci şi

modul de guvernare dezirabil în multe dintre aceste state. Al şaselea capitol se referă la

economie şi societate în Orientul Mijlociu, şi include şi un subcapitol referitor la situaţia

actuală din Irak; acesta cuprinde de asemenea date privind elemente de economie şi

calitate a vieţii în statele regiunii, care au fost apoi analizate; ultima parte a lucrării

cuprinde concluziile extrase.

Page 7: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

7

I. Consideraţii teoretice

I.1 Regiunea.

Regiunea este o delimitare în interiorul unui stat care rezidă din combinarea

factorului etnic cu o anumită situaţie geografică şi un anumit profil economic şi

demografic (J Fouere apud I. Bădescu şi D. Dungaciu, 1995, vol 2). Chiar dacă acest

model se referă la regiuni intrastatale, care ar trebui să capete autonomie regională

(obţinând astfel un model artificial ce ar duce la multiplicarea frontierelor interne),

definiţia dată regiunii este compatibilă şi unor regiuni suprastatale ale globului, care sunt

percepute ca atare în cadrul internaţional. Regiunea este deci un teritoriu spaţial coerent

compus din două sau mai multe state (B. Buzan, O. Waever, J. de Wilde, p. 19-20).

America Latină, de exemplu este caracterizată prin faptul că este formată din ţările aflate

în sudul continentului american, cu populaţie vorbitoare de limbă spaniolă şi cu anumite

caracteristici rasiale (culoarea mai închisă a pielii, constituţia fizică, etc.), precum şi

printr-o situaţie economică în general precară a cestor state, şi printr-un sistem politic

nedemocratic. De asemenea, această regiune este asociată cu un trafic intens de droguri,

de arme, şi de carne vie.

Regiunea poate fi definită şi ca produsul unui proces de regionalizare a spaţiului

social, proces ce suportă două etape: apariţia unui nou tip de relaţie socială între grupuri

sau unităţi sociale preexistente, şi generalizarea acestui tip de relaţie (I. Bădescu şi D.

Dungaciu, 1995, vol 1, p.305). K. Deutsch arăta că regiunea este cadrul ce circumscrie un

set de graniţe multiple şi consistente, adică, care afectează majoritatea contactelor –

sociale, economice, politice, militare (K. Deutsch, apud I. Bădescu şi D. Dungaciu, op.

cit., p. 327-328).

O astfel de regiune este şi Orientul Mijlociu, însă aici este vorba şi despre un alt

factor foarte important, şi anume apartenenţa religioasă. Regiunea este deci situată pe

continentul asiatic, cu centrul în bazinul est-mediteranean, şi care cuprinde şi statele

aflate în jurul Golfului Persic. Din punct de vedere etnic, populaţia Orientului Mijlociu

este în majoritate arabă, cu un profil demografic caracterizat printr-o rată de creştere

superioară mediei mondiale şi cu un procent ridicat al populaţiei tinere. Din punct de

vedere economic, chiar dacă unele state au un potenţial natural foarte ridicat (rezervele de

petrol şi gaze naturale din zona Golfului), regiunea este asimilată “lumii a treia”.

Page 8: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

8

Caracteristica cea mai importantă însă, mai ales în contextul internaţional actual, este

apartenenţa majorităţii populaţiei la religia islamică, fapt care are implicaţii specifice de

natură politică şi socială (despre care vom vorbi ulterior pe larg). Aceste trei caracteristici

majore, etnia, religia şi petrolul conferă acesti regiuni o importanţă geopolitică majoră.

I.2 Religia.

În această regiune, religia islamică devine ceea ce Haushofer numeşte pan-ideea

islamică. Pan-ideea se referă la agregarea dintre o etnie şi teritoriul său de expansiune

legitimă, ceea ce devine o ideologie etno-spaţială (Haushofer, apud I. Bădescu şi D.

Dungaciu, 1995, vol 2, ). În acest caz, la cele două elemente enunţate de Haushofer, se

adaugă şi Islamul, ideologia fiind una etno-spaţială islamică, constituindu-se practic

conţinutul a ceea ce se numeşte o zonă nostalgică. Zona nostalgică se poate constitui în

zona vechilor imperii, şi se referă tocmai la acele regiuni ce pot fi atrase foarte uşor în

zona pan-ideilor; este desigur şi cazul Orientului Mijlociu, aflat pe spaţiul geografic

ocupat în trecut de Imperiul Otoman. Pan-ideea islamică se refră tocmai la ideea de a

reconstrui un astfel de imperiu, în care caracteristica principală de apartenenţă să fie

tocmai Islamul; apartenenţa etnică nu mai este deci cea decisivă, ci cea religioasă. Acest

tip de discurs este cel promovat de fundamentaliştii islamici, pentru care religia islamică

nu este doar un palier al existenţei (chiar dacă strâns legat de celelalte) ci singura

posibilitate de existenţă, iar situarea în afara ei constituie un păcat de moarte. Ei încearcă

deci să lupte împotriva acestui păcat, deci a tuturor popoarelor non-islamice; problema

fundamentală însă este faptul că această luptă se duce pe orice fel de căi, inclusiv cele

teroriste, în numele Islamului.

Toate credinţele religioase, fie ele vechi şi elementare, fie mari religii ale

modernităţii, clasifică lucrurile ca fiind fie sacre, fie profane. Cele sacre sunt considerate

superioare ca demnitate şi putere celor profane, în timp ce oamenii se autoconsideră în

general inferiori lucrurilor sacre şi aparţinând, în absenţa unor calităţi speciale, spaţiului

profan. Sacrul şi profanul au deci dimensiuni antagonice şi nu pot să se apropie unul de

altul şi în acelaşi timp să-şi păstreze natura caracteristică. Opoziţia dintre sacru şi profan

semnifică, în termeni ai modernităţii, o ieşire în afara experienţei religioase şi admite

prezenţa unor experienţe diferite, egal valabile şi îndreptăţite; în contextul istoric şi

Page 9: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

9

cultural premodern, profanul ca atare nu exista, totul era sacru, dar la niveluri diferite. În

cadrul experienţei religioase nu ar trebui de fapt să fie prezent sacrul şi profanul, ci numai

sacrul, şi de altfel, în prima faza acesta distingea între ceea ce era şi ceea ce nu era

consacrat, dar la nivelul ei, orice participa la sacru. Trecerea de la faza în care totul era

religios (la diferite niveluri) la distincţia între religios şi secular, transforma distincţia

între sacru şi profan. Pentru lumea modernă, aceasta devine de fapt distincţia dintre

natural şi “supra-natural”, care pot coexista. În cazul Islamului însă, situaţia este diferită,

deoarece Islamul reprezintă nu numai o credinţă religioasă ci şi un mod de viaţă. Coranul

acoperă toate palierele existenţei, ceea ce înseamnă cu un musulman nu aparţine sacrului

doar în moschee sau doar în timpul diverselor ceremonii religioase; el se comportă după

prescrieri religioase în toate situaţiile de viaţă, deci aparţine în totalitate acestui spaţiu.

Distincţia dintre sacru şi profan este deci în acest sens aceeaşi cu cea a premodernităţii:

tot ce aparţine religiei islamice, tot ce se realizează în interiorul ei, adică practic întreaga

societate musulmană, este sacru, restul spaţiului fiind profan. Mai mult decât atât, în

accepţiunea fundamentalistă (despre care vom discuta pe larg în continuare), aceste

lucruri sau evenimente sunt nu doar profane, ci considerate a fi păcate impardonabile, ce

trebuie împiedicate. Astfel se pot explica fenomenele petrecute în lumea islamică şi care

au avut un impact devastator asupra populaţiei globului.

La fel ca Iudaismul şi Creştinismul, Islamul este originar din Orientul Mijlociu.

Aderenţii tuturor celor trei religii sunt consideraţi a fi copiii lui Abraham. Musulmanii

cred că Dumnezeu, pe care ei îl numesc Allah, şi-a trimis revelaţiile către oameni mai

întâi prin Moise – prin scripturile ebraice, Torah-ul, apoi prin Iisus – prin Noul Testament

din Biblia creştină, şi apoi prin Muhhamad, prin Coran, scripturile islamice. Islamul se

bazează deci pe Coran şi pe exemplul profetului Muhhamad. Implicarea Islamului în

politică datează de la începuturile sale, prin fondarea unei comunităţi cu caracteristici

statale de către Profet, în secolul 7. Sub conducerea politică a lui Muhammad şi a

succesorilor săi, cunoscuţi sub numele de califi, Islamul s-a extins din punctul său de

origine (actualul teritoriu al Arabiei Saudite) în imperii şi culturi Islamice, care se întind

de-a lungul Africii de Nord, prin Orientul Mijlociu, către Asia şi Europa. Islamul îşi

revendică astăzi peste 1.2 miliarde de adepţi, mai mulţi decât orice altă religie, cu

excepţia creştinismului (Encarta Encyclopedia Online, 2002).

Page 10: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

10

I.3 Terorismul.

Terorismul nu este un fenomen de dată recentă, el a însoţit toate societăţile

umane pe scara istoriei, de la terorismul peşterii la ciberterorism, mijloacele fiind mereu

perfecţionate, în funcţie de treapta de civilizaţie la care a ajuns omenirea, esenţa

ramânând însă aceeaşi: inducerea fricii, panicii, groazei şi terorii.

Terorismul este poate răul cel mai mare care s-a abătut asupra lumii, este criza

care la rându-i provoacă alte crize majore, este partea fanatică din noi şi dintre noi. Este

rezultatul puterii excesive, al răzbunării şi al egocentrismului. De aceea acest fenomen

este specific doar mediului uman şi trebuie investigat, analizat şi luat aşa cum este, de pe

poziţii cât se poate de obiective în scopul decelării sensurilor şi mecanismelor, pentru a-i

determina cauzele şi a-i limita efectele.

De-a lungul timpului, noţiunea de terorism a suferit unele modificări de conţinut.

La un moment dat in Evul Mediu, cruciaţii, porniţi să elibereze Ierusalimul şi Mormântul

Sfânt din mâinile credinciosilor lui Mohamed, s-au văzut loviţi de împotrivirea

băştinaşilor, care-i socoteau pe de o parte invadatori, iar pe de alta şi necredincioşi

deoarece creştinii nu-l venerau pe profetul lor. Cei mai înverşunaţi s-au dovedit a fi

membrii sectei musulmane arabe “hashihishin” (asasin), care ucideau făra scrupule,

luptând până la unul, convinşi că, murind pentru credinţa lor religioasă, vor avea parte de

paradisul lui Allah. <Assassin> a devenit de atunci, prin intermediul cruciaţilor, care-i

considerau pe musulmanii respective terorişti, un termen care a rămas ca sinonim

criminalilor ce ucid cu cruzime. Tot de atunci, deşi religia mahomedană interzice

sinuciderea, s-a perpetuat o credinţă sectară, în virtutea căreia a muri pentru Allah ar fi un

gest răsplătit prin aşezarea celui ce se jertfeşte direct în Paradis. Aşa s-au născut Intifada

şi Jihadul Islamic, organizatorii care stau la baza terorismului de sorginte arabă. Intifada

şi Jihadul sunt denumirile pe care le dau musulmanii acţiunilor teroriste asupra evreilor

precum şi a celor care îi susţin, indiferent de credinţa lor religioasă (vezi Gh.

Arădăvoaice, 1997).

Terorismul se prezintă ca un fenomen social extrem de complex constând din

manifestarea spectaculoasă a violenţei, cu scopul de a atrage atenţia, a înspăimânta şi a

impune un anumit tip de comportament, uneori pur şi simplu pentru a teroriza, printr-o

gamă foarte diversificată de acţiuni limită, în care omul este deopotrivă armă şi victimă,

Page 11: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

11

călău şi condamnat (I. Bodunescu, 1978, p. 25). Această definiţie din sfera socialului

poate fi întregită de psihologi şi oameni politici, astfel: din punct de vedere psihologic

“terorismul reprezintă o conduită agresivă, cronica, caracterizată în special prin folosirea

unor mijloace psihologice persuasive, prin prelungirea în timp a aplicării sistematice a

acestor mijloace, urmărind cu tenacitate distrugerea îndeosebi morală a partenerului”(P.P.

Neveanu, 1978, p. 719). Din punct de vedere politic, terorismul este definit ca acţiune

intenţionată de înfricoşare, prin ameninţări de aplicare a represiunii fizice şi a

presiunilor psihologice asupra adversarilor politici, asupra demnitarilor, instituţiilor şi

chiar a statelor (Dicţionarul politic, 1975, p. 588).

Analizând conţinutul definiţiilor de mai sus putem evidenţia unele caracteristici

comune ale acestora astfel: terorismul este un fenomen social; el se manifestă prin acţiuni

violente duse de către un individ, un grup de indivizi, o organizaţie (militară sau

nonmilitară) sau chiar de către un stat; acţiunea este violentă, ofensivă şi este dusă

împotriva unor ţinte arbitrar alese, inoculând frica şi teroarea; se urmăreşte obţinerea unor

scopuri de natură politică în principal, economică, religioasă, etnică, etc., prin impunerea

voinţei terorii asupra unui individ, comunităţi, popor, ba chiar faţă de o întreagă

civilizaţie.

După părerea noastră terorismul reprezintă un fenomen social, complex, care

însumează un mare număr de acţiuni violente săvârşite de unul sau mai mulţi indivizi,

grupuri sau chiar organizaţii statale, cu scopul de a atrage atenţia, a pune în vedere, a

înfricoşa, îndurera şi înspăimânta ţinte de natură umană (individ, comunităţi, popoare,

civilizaţii) şi a impune în acest fel un anumit tip de conduită sau pentru a obţine anumite

avantaje în special de natură politică. Actele teroriste se pot clasifica după aria de acţiune

în terorism intern şi internaţional. Primul poate fi la rândul lui, terorism de stat (regim de

teroare), terorism de stânga sau de dreapta (deci motivat ideologic), naţionalist sau

separatist (motivat de idealuri naţionale). Scopurile lor sunt total opuse. Terorismul intern

vizează, din punctul de vedere al iniţiatorilor, intărirea statului, iar cel internaţional

distrugerea sau compromiterea instituţiilor statale. După cum au demonstrat actele teroriste

comise la 11 septembrie 2001 pe teritoriul SUA, terorismul a depăşit stadiul unor simple

asasinate şi atentate cu bombe. În prezent unele organizaţii teroriste au capacitatea tactică

Page 12: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

12

de a ucide mii de persoane dintr-o singură acţiune şi de a ameninţa comunităţi întregi în

timp de pace.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, organizaţiile şi grupările teroriste, apelează

la o mare varietate de procedee de acţiune (după Arădăvoaice, Gheorghe; Iliescu,

Dumitru; Niţă, Dan Laurenţiu, 1997, pp. 383; I. Bodunescu, 1978, pp. 28-33 şi Simion,

Teodor, 1998).

◆ Acţiunea directă constă în atacul deschis, armat asupra obiectivului vizat, în

scopul ocupării acestuia şi luării de ostatici; distrugerii, capturării sau răpirii unor

persoane; creării de panică, deruta şi groaza în rândul personalului obiectivului sau al

populaţiei din zonă. În funcţie de natura obiectivului vizat, vulnerabilităţile acestuia,

posibilităţile de acţiune, scopul imediat şi îndepărtat urmărit, în cadrul operaţiunii directe

pot fi utilizate mai multe procedee:

• Atentatul. Se adoptă în scopul suprimării fizice a unor personalităţi marcante din

diferite domenii (şefi de stat şi de guverne, miniştri, şefi de partide, diplomaţi,

comandanţi militari, magistraţi, oameni de afaceri) care în activitatea lor au afectat

interesele organizaţiei teroriste respective. Ca modalităţi concrete de acţiune asupra

persoanelor vizate, teroriştii au la îndemână:

• asasinatul;

• răpirea de persoane;

• sechestrarea de persoane sau luarea de ostatici;

• atentatul executat prin atac armat în forţă, rapid şi prin surprindere;

• atentatul executat printr-un atac armat izolat;

• atacul realizat prin acţiune armată specială (atacul nominal).

• Atacul obiectivelor fixe vizează ocuparea unor obiective militare sau civile la

care dacă se produc distrugeri însoţite de victime omeneşti sunt afectate relatiile dintre

state, economia, se generează panică în rândul populaţiei. Printre modalităţile de acţiune

cele mai răspândite din cadrul acestui procedeu se numară:

• atacul simultan pe mai multe direcţii care constă în desfăşurarea rapidă a grupului

terorist, pătrunderea acestuia în obiectiv, anihilarea dispozitivului de pază şi apărare,

ocuparea obiectivului, luarea de ostatici, şi declanşarea de negocieri pentru satisfacerea

revendicărilor;

Page 13: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

13

• atacul pe o direcţie favorabilă, precedat de o acţiune demonstrativă pe o altă direcţie;

• atacul legendat, care constă în pătrunderea în obiectiv cu o acoperire credibilă (prin

folosirea unor substituiri de persoane, utilizarea unor documente sustrase sau

contrafacute), urmată de sechestrarea personalului sub ameninţarea armelor.

• Atacul obiectivelor mobile (deturnarea) este un act premeditat de capturare a

unui mijloc de transport (rutier, feroviar, naval sau aeronaval) urmată de sechestrarea sau

uciderea personalului tehnic şi călătorilor în diverse scopuri: obţinerea de fonduri,

eliberarea unor membri ai organizaţiei aflaţi în închisoare, crearea unei publicităţi

deosebite a organizaţiei prin mass media.

◆ Acţiune acoperită include asasinarea unor persoane, distrugerea sau incendierea unor obiective prin folosirea unor încărcături explozive, toxice, bacteriologice sau nucleare, plasate în locuri şi medii frecventate de persoanele vizate sau prin lovirea ţintelor de la distanţă. Dintre procedeele utilizate cel mai frecvent, mentionăm:

• expedierea sau înmânarea de obiecte explozive (plicuri, colete buchete de flori, cadouri) prin poşă sau curieri, care se pot declanşa în momentul deschiderii sau cu întarziere;

• plasarea obiectelor explozive în interiorul imobilului vizat, prin pătrunderi legendate sau cu ajutorul unor persoane corupte care-şi desfăşoară activitatea în locul respectiv;

• abandonarea de autovehicule pline cu exploziv în apropierea obiectivului vizat şi declanşarea exploziei prin telecomandă;

• lovirea obiectivului de la distanţă cu ajutorul unor mijloace tehnice reactive. ◆ Acţiunea indirectă (psihologică) vizează distrugerea sau slăbirea capacităţii de

rezistenţă psihică a unor persoane, grupuri sau naţiuni ţintă. Procedeele cel mai frecvent utilizate în astfel de acţiuni sunt:

• ameninţările sau cererile adresate prin telefon sau scrisori anonime diferitelor

personalităţi, direct sau indirect (membrilor de familie);

• lansarea de alarme false prin telefoane anonime sau prin mass media care anunţă

iminenta producerii unui act terorist;

• preocupări pentru procurarea şi folosirea de armament chimic bacteriologic şi

nuclear.

Page 14: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

14

II. Delimitarea geografică şi caracteristicile regiunii

Orientul Mijlociu este o zonă geografică cu centrul în bazinul est mediteranian;

cea mai limitată versiune a ceea ce include Orientul Mijlociu se referă la Syria, Liban,

Israel, Palestina, Iordania. O altă versiune a termenului include şi Ciprul, Turcia, Irakul şi

Egiptul, iar cea de-a treia, mai largă, extinde termenul şi la Iran, Kuwait, Arabia Saudită,

Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Oman şi Yemen. Versiunea cea mai des utilizată

a termenului cuprinde însă şi regiunea aflată la nord-est de această zonă, şi anume

Kazakstan, Uzbekistan, Kyrgyzstan, Azerbaijan, Tadjukistan, Turkmenistan, Afghanistan

şi Pakistan (vezi harta) dar primele şase state pot fi asimilate şi Asiei Centrale. În unele

cazuri, Orientul Mijlociu privit şi mai extins, incluzând ţări din Nordul Africii în legătură

clară cu Islamul, precum Libia, Tunisia, Algeria, Maroc, Mauritania şi Sudan, Eritrea,

Djibouti, Somalia (vezi www.britannica.com/middle-east.html şi http://i-

cias.com/e.o/t.gif). În această lucrare ne vom referi la Orientul Mijlociu ca fiind alcătuit

din: Syria, Liban, Israel, Palestina, Iordania, Irak, Egipt, Iran, Kuwait, Arabia Saudită,

Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemen, Afghanistan şi Pakistan.

În concluzie, criteriul geografic nu este singurul criteriu care delimitează această

zonă. Cel mai des în Enciclopedia Britanică şi National Geographic, se utilizează criteriul

apartenenţei religioase (corelat desigur cu cel al amplasării pe continentul asiatic), ţările

considerate ca făcând parte din Orientul Mijlociu fiind ţări cu o majoritate netă (în medie

de peste 90%) de populaţie musulmană. Un alt criteriu utilizat ar fi cel economic; chiar

dacă zona Golfului Persic, situat în centrul regiunii, este una dintre cele mai bogate zone

ale globului datorită zăcămintelor de petrol, Orientul Mijlociu este considerat ca fiind

format în mare parte din ţări ale lumii a treia (Universitatea din Texas, Mohammad

Azoob, 1992, Londra)

Din punct de vedere geopolitic, Orientul Mijlociu este o zonă a globului ce

trebuie analizată din pricina faptului că aici se îmbină două caracteristici de o

importanţă majoră: religia islamică şi petrolul. Anual economia mondială utilizează

cantităţi imense de combustibil, folosind peste trei miliarde de tone ţiţei (T. Simion,

1998, p. 110); petrolul însă este la limita de epuizare, resursele mondiale fiind suficiente

pentru încă maxim 50 de ani. Tocmai din aceste considerente, petrolul are o foarte mare

Page 15: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

15

importanţă geopolitică. Eurasia este regiunea cu cele mai importante rezerve de

hidrocarburi, aflate în Siberia, în Marea Nordului, China, Caucaz, şi Golful Persic (idem).

Golful Persic, “heartland-ul” Orientului Mijlociu, a fost miza geopolitică a petrolului

timp de mai multe decenii, fiind astfel cauza a foarte multe conflicte de interese, cele mai

importante fiind războiul dintre Irak şi Iran din anii ’80, cel dintre Irak şi Kuwait de la

începutul anilor ’90, care a devenit imediat un război între Irak şi comunitatea

internaţională (în special SUA, dar cu sprijinul Naţiunilor Unite şi NATO), şi în mare

măsură, după părerea mea, actualul război pornit de Statele Unite în Irak.

Cea dea doua caracteristică ce trebuie analizată este confesiunea religioasă

majoritară din această regiune, şi anume Islamul. Islamul a suferit încă de la începutul

secolului 20 o adâncă schimbare de orientare a forţelor pe care apartenenţa religioasă le

conferă unei comunităţi, prin apariţia fundamentalismului. Islamismul este o mişcare

reformistă ce doreşte întoarcerea la marile surse de credinţă şi la marile modele de

organizare a cetăţii, la puritatea iniţială a Islamului (N. Anghelescu, 1933), pretinzând

asfel că şterge secolele în care comunitatea credincioşilor a fost lovită de declin.

Islamiştii doresc utilizarea Shari’a (legii islamice) în toate domeniile vieţii ceea ce

înseamnă că instituţiile şi formele de guvernare seculare sunt considerate inacceptabile

într-o societate musulmană. Fundamentalismul a apărut datorită confruntării cu

civilizaţiile mai puternice şi mai avansate, sau, mai degrabă, percepute ca fiind mai

puternice şi mai avansate, şi se bazează pe ideea că adevărata superioritate, cea morală, şi

puritatea nu se găsesc acolo ci în valorile dintotdeauna ale Islamului: “Pentru a-i depăşi

pe cei a căror înfăţişare dispreţuitoare răneşte, nu trebuie să imiţi, ci să refuzi idealurile

care cinduc spre declin. Trebuie să alegi din trecut elementul cel mai nobil, devenind

asfel revoluţionar” (P. Claval, 2001 [1996], p. 192). Prin acest curent început în Egipt în

anii ’20, odată cu fondarea Freeriei Musulmane (Egiptul era în acea perioadă cea mai

occdentalizată dintre ţările arabe), Islamul începe o revoltă împotriva Occidentului.

Creşterea atât ca intensitate cât şi ca răspândire a curentelor fundamentaliste islamice,

retransformă deci dimensiunea religioasă într-una din coordonatele majore ale

geopoliticii.

Fundamentalismul Islamic s-a manifestat şi se manifestă şi în prezent, în toate

ţările din Orientul Mijlociu, unele dintre ele devenind chiar republici sau monarhii

Page 16: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

16

islamice (Iranul a fost primul stat care a devenit republică islamică, în 1975, când partidul

islamic a determinat căderea regelui Mahommed Reza Pahlavi şi preluare puterii de către

Ayatolahul Komeiny, iar apoi şi Sudanul, Syria, Egiptul, Libia, Algeria şi Pakistanul au

devenit republici islamice, iar Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Kuwait monarhii

sau principate islamice. Între anii 1993 – 1994, pe glob s-au manifestat 109 conflicte de

natură etnică şi religioasă, dintre care ţările islamice au fost implicate în 54 (T. Simion,

1998, p. 109). Tot fundamentalişti islamici din Orientul Mijlociu au fost şi teroriştii din

Al-Qaeda vinovaţi de Tragedia de la 11 septembrie 2001. Fenomenul este deci unul

importanţă globală majoră.

Vom analiza deci caracteristicile fundamentalismului islamic şi ale lumii islamice

din aceasta regiune, atât din punct de vedere al numărului de membrii şi al evoluţiilor

demografice, căt şi din punct de vedere al conţinutului acestei religii, având în vedere

implicaţiile sale în viaţa politică şi economică a regiunii dar şi în exteriorul său.

Page 17: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

17

III. Islam şi islamism

Estimările privind numărul total de musulmani de pe glob variază foarte mult, de

la 1,2 miliarde în 1999 la 1,5, sau aproximativ 2 miliarde în 2001 (vezi statisticile

prezentate). Oricum, ei reprezintă aproximativ 20% din populaţia globului, în timp ce

populaţia creştină reprezintă apoximativ 30%. Însă rata anuală de creştere este mult mai

mare la populaţia musulmană (2,9 – 3% după estimările ONU) decât cea a întregii

populaţii a globului (2,3% în 2000 după aceeaşi sursă), ceea ce înseamnă că există

posibilitatea ca în câteva zeci de ani Islamul să cuprindă majoritatea locuitorilor

planetei. Între anii 1970 – 1999 populaţia în majoritatea ţărilor musulmane s-a dublat (în

Egipt populaţia a crescut de 29,4 milioane în 1965 la 67,5 milioane în 1999). Acelaşi

fenomen se petrece şi cu minorităţile musulmane din restul lumii (Macedonia de

exemplu); în Statele Unite în aceeaşi perioadă , populaţia musulmană s-a mărit de şase

ori, iar în 1998 75 din nou-născuţii din Uniunea Europeană aparţineau comunităţii

islamice, în timp ce la Bruxelles cifra acestora se ridica la 57%. De asemenea, dacă

piramida vârstelor este îngroşată spre vârf în ţările occidentale, majoritar creştine (deci

raportul dintre populaţia vârstincă şi cea tânără este foarte aproape de 1, în unele cazuri

chiar supraunitar), în cele musulmane situaţia este inversă; în Algeria de exemplu, în

1999 mai mult de 50% din populaşie era de vârste sub 20 de ani, ceea ce înseamnă că la

vârstele fertile ale acestei populaţii va exista o rata a natalităţii foarte înaltă, ceea ce va

creşte deci procentul populaţiei musulmane al acestui mileniu. (cazul Algeriei este similar

cu cel al majorităţii statelor musulmane din lume şi deci şi din Orientul Mijlociu).

Termenul de Islam se referă la religia monoteistă care are la bază Coranul şi al

cărei Profet este Muhamad, dar şi la întreaga civilizaţie, cu cadru legislativ unic,

structuri politice specifice, cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la această

religie (N. Anghelescu, 1993, p. 64). Coranul confirmă că, comunitatea musulmană este

“cea mai bună dintre comunităţi” (3, 10) şi deci nici o religie nu realizează transcedenţa

lui Dumnezeu mai bine ca Islamul. Comunitatea est împărţită în trei sub-culturi,

deosebite prin principiile pe care le promovează în legătură cu conducerea Califatului

după moartea lui Muhamad. Există patru califi care se presupune că ar fi condus intre anii

632 şi 661: Abu Bakr (632-634), Omar (634-644), Othman (644-656), şi Ali (656-661).

Page 18: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

18

Majoritatea credincioşilor musulmani sunt sunniţi (aproximativ 85%), care consideră că

toţi cei patru califi au existat cu adevărat; şiiţii nu îl recunosc decât pe califul Ali (sunna

înseamnă tradiţie, obicei, iar shi’a înseamnă grupare separată, facţiune), iar aceştia

formează cam 50% din populaţia din Irak, Iran şi Lybia; kharijiţii nu recunosc decât

existenţa primilor doi profeţi iar numărul acestora este mai mic (idem p. 56-58).

Musulmanii Shi’a (aproimativ 12%) sunt dispreţuiţi de cei Sunni, şi marginalizaţi în

statele unde sunt o minoritate precum în Pkistan sau Afghanistan. Ei sunt caracterizaţi

prin pasiunea lor pentru martiriu şi sacrificiu de sine precum şi printr-un “puternic

sentiment de opresiune, ceea ce îi face foarte buni luptători” (E.S. Margolis, 2001, p.16).

Shari’a este “jurisprudenţa islamică” (Seyyd Ebul A’la el Meududi, 1991, p. 90),

şi însemnă “calea dreaptă”, cuprinzând toate poruncile lui Allah privind oamenii şi

faptele lor. Ea cuprinde două tipuri de reguli: cele privitoare la cultură, politici şi acte

juridice, şi cel referitoare la relaţiile dintre sexe, haine, mâncare, etc. Indemnurile

privitoare la aplicarea voinţei divine se aplică deci la fiecare circumstanţă de viaţă;

esenţa acestei legi canonice este conţinută în Coran (creaţie divină, a lui Allah) şi Hadis

(cartea sfântă creată de Profetul Muhamad), existând patru şcoli juridice summite şi una

şiită (N. Anghelescu, 1993, p. 77-78), care sunt însă asemănătoare, diferenţele pornind de

la faptul că se referă la realităţi diferite.

În Shari’a sunt stipulate (şi de alfel în Coran) patru mari obligaţii pe care le are

orice musulman: postul , rugăciunea, pelerinajul la Mecca (cel puţin o dată în viaţă) şi

obligaţia de a da pomană celor săraci. Jihadul, a cărui posibilă declanşare este văzută în

ţările occidentale ca un act terorist, şi sub care s-au “ascuns” diferite organizaţii teroriste

nu este un principiu de bază al Shari’a. El este însă foarte important şi apare şi în Coran

şi în Hadis. Termenul de “Jihad”, deşi tradus cu expresia “război sfânt”, înseamnă

“striving” adică “efort”, “luptă”, dar nu e neapărat luptă fizică; în semnul său primar

“Jihad” se referă la un efort interior al individului de a se îndepărta de lucrurile interzise

de Coran, în scopul de a atinge standarde morale înalte (Seyyd Ebul A’la el Meududi

Islamul, 1991, p. 90-91) nu se rezumă însă la individ ci se extinde la bunăstarea societăţii

şi a umanităţii în general, individul neputându-se dezvolta în izolare faţă de comunitate;

de aceea credinciosul musulman are datoria de a se “bucura de bine şi de a interzice răul”

(Coran, 3:104). Jihadul se referă deci la lupta înpotriva necredincioşilor, până la

Page 19: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

19

instituirea Islamului pe întreg pămantul (“Ucideţi necredincioşii oriunde s-ar afla”,

Coran, 9:5),dar şi la mobilizarea colectivităţii pentru a rezista unei ameninţări sau

agresiuni externe (N.Anghelescu, 1993, p. 67-70). Mijloacele de realizare a acestei lupte

sunt variate, de la cele diplomatice, economice sau politice, până la recurgerea la forţă, în

lipsa vreunei alte alternative viabile, acest lucru fiind înscris în Coran: “faceţi pace între

ele [două grupuri care se luptă], dar dacă unul dintre el persistă în agresiune, luptaţi-vă

cu el până se întoarce la Dumnezeu” (Coran, 49:9).

Acţiunea militară este deci numai o parte a Jihadului şi nu totalitatea sa, însă

Shari’a cuprinde prescripţii foarte clare, pe care orice musulman trebuie respecte, în

cazul în care lupta armată este declanşată. Astfel, orice musulman are îndatorirea de a

accepta în orice clipă sacrificiul suprem în numele lui Allah şi împotriva duşmanilor care

recurg la forţă, iar în orice comunitate, trebuie ca măcar o parte a bărbaţilor să participe la

Jihad, pentru ca aceasta să fie absolvită de îndatorire. De asemenea, dacă o ţară este

victimă a agresiunii unei puteri neislamice , toţi cetăţenii ei au datoria să participe la

Jihad, iar dacă ţara este mică, ţările vecine au datoria sfântă de a o ajuta; în cazul în care

duşmanul nu este respins, musulmanii din întreaga lume trebuie să se mobilizeze

împotriva agresorului. În aceste cazuri, Jihadul devine un principiu de bază al Islamului,

precum rugăciunea şi postul, iar musulmanii care s-ar eschiva de la această obligaţie ar

comite un păcat foarte mare.

În sensul pe care Coranul îl conferă acestui termen, Jihadul nu ar trebui deci să

constituie o ameninţare pentru lumea non-musulmană; de altfel ideea însăşi de

ameninţare cu Jihadul contravine Coranului, care se referă la Jihad ca la un mijloc de

răspuns la o agresiune din afară şi nu la unul de a începe o ofensivă. Fiind însă vorba de

o agresiune ce poate fi de natură psihică, acest lucru poate fi foarte uşor speculat:

agresiunea psihică nu trebie să fie probată în faţa unei alte comunităţi, şi mai mult decât

atât, un fapt considerat agresiv de către o comunitate poate părea un act normal în cadrul

unei alte comunităţi, aparţinând unei alte culturi. Din aceste motive, acte precum atacurile

teroriste pot fi justificate într-o anumită măsură prin apelul la legea canonică referitoare

la Jihad. Nu se poate spune însă că religia Islamică permite sau susţine în vreun fel

terorismul. Actele teroriste săvârşite de organizaţii musulmane (Jihadul Islamic, Al-

Qaeda sau multitudinea de astfel de organizaţii palestiniene), sunt numai atât – acte

Page 20: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

20

teroriste – chiar dacă cei ce la revendică încearcă să o facă în numele religiei. În

Orientul Mijlociu însă, luarea de ostatici, atacurile cu bombă, coletele capcană, sau

asasinarea unor personalităţi cunoscute, au devenit principala armă a celor care lupră

pentru Islam. Aceştia crează astfel un climat de insecuritate, prin efectele directe, dar în

special prin cele psihologice ale actelor lor (fapt care a “culminat” din păcate cu atacul

de la 11 septembrie 2001 din New York), ceea ce a transformat aceste grupări în

organizaţii teroriste, indiferent de scopurile lor declarate. Oricum, dacă o astfel de

organizaţie proclamă totuşi Jihad-ul, lumea musulmană are obligaţia, din punct de vedere

religios, să o ajute.

Jihadul nu este singurul act legat de Islam care generază conflicte, atât în Orientul

Mijlociu cât şi în întreaga lume. Islamul este învăţat (propovăduit) de către diferiţi

mullah-i (profesori, conducători religioşi ai unei zone), dintre care unii pot conduce

diferite şcoli religioase (madrass-uri) şi pot fi mujahedini, adică luptători în numele

religiei sau a madrass-ului din care fac parte (precum talibanii în Aghanistan). Între aceşti

mullah-i pot exista relaţii conflictuale, care pot genera chiar lupte armate, aşa cum s-a

întâmplat de alfel în Afghanistan sau Pakistan. În 1992 , de exemplu “ Afghanistanul era

“împărţit “ şapte facţiuni mujahedine iar “hoţia şi răpirile erau lucruri comune, în special

între triburile sălbatice ce nu cunoşteau nici o lege din trecătoarea Khyber [care face

trecerea spre Pakistan]” (Eric S. Margolis 2001, p. 8). De asemenea, conflicte între

musulmanii Shi’a şi cei Sunni există în multe dintre ţătile arabe, mai ales în cele în care

primii sunt o minoritate (în Afghanistan aceştia au fost îndelung persecutaţi). În aceeaşi

ordine de idei în Iran a existat (şi există) o puternică discriminare împotriva populaţiei

Baha’is, din rândul cărora au fost ucişi un număr mare de oameni, uneori fără a fi

condamnaţi de un tribunal. În Palestina, începând cu 1995, au existat un număr mare de

rapoarte privind discriminare a populaţiei creştine de către cea musulmană; în Lyban,

chiar după sfârşitul războiului civil, au existat conflicte între populaţii de diferite religii,

iar în Arabia Saudită guvernul nu permite construcţia unor clădiri cu destinaţie religioasă

aparţinând altei religii decât Islamului. În Irak sunt bine cunoscute discriminările,

persecuţiile, şi uciderea chiar, a populaţiei kurde, dar şi a populaţiei Yazidis.

• Statistici şi date referitoare la populaţia musulmană din Orientul Mijlociu

Page 21: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

21

1. Religiile globului în anul 1994, în milioane de adepţi. Sursa: Britannica Book of the Yearbook, 1995, în T. Simion, 1998

Religia Adepţi în America de Nord

Adepţi în America de Sud

Adepţi în Europa

Adepţi în Asia

Adepţi în Africa

Adepţi în Oceania

Total

Creştinism 319.9 269.7 402.5 261.2 296 21.2 1570.5 Buddism/Hinduism

2 1.7 0.5 1469.8 1 0.3 1475

Islam 5.2 0.2 12.9 529.8 282 0.1 830.6 Iudaism 6 0.7 4 4.4 0.1 0.1 15.3 Altele 5.9 30.6 17.3 106.2 108.5 4.3 272.8 Fără 30.6 - 46.7 2.8 12.8 3 135.9

• Trebuie menţionat însă că, din aceeaşi sursă (T. Simion, 1998, p. 102), aflăm

că populaţia islamică se ridica, în 1993, la cifra de 927 de milioane; din

păcate, de această dată aici nu mai este menţionată sursa iniţială a

informaţiei…

2. Numărul total de musulmani în 1997. Sursa: http://www.i-cias.com/e.o/t.gif

Dacă adunăm numărul musulmanilor din ţările musulmane cu cel al

musulmanilor ce trăiesc în ţări în care sunt minoritari (784,500,000+308,000,000),

obţinem un număr de 1092.5 milioane musulmani în 1986. După cum ştim, populaţia

musulmană a avut o rată de creştere de aproximativ 3% (aceste rate se pot găsi în

Encyclopedia Britannica Book of the Yearbook). Adăugând acest procent de creştere din

1986 [de când datau cifrele de mai sus], vom obţine un număr aproximativ de 1.780

miliarde de musulmani pe glob [în 1997].

3. Tabel comparativ privind numărul creştinilor şi cel al musulmanilor (în procente). Sursa: http://muslim-canada.org Procente din populaţia

anului… Creştini Musulmani

1900 26.9% 12.4% 1980 30% 16.5% 2000 29.9% 19.2%

2025 (populaţie proiectată) 25% 30%

4. Distribuţia musulmanilor pe glob. Sursa: Britannica Yearbook, 1997, la www.britannica.com

Continent Număr musulmani Procent Africa 308,660,000 27.4% Asia 778,362,000 69.1% Europa 32,032,000 2.8% America Latină 1,356,000 0.1%

Page 22: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

22

America de Nord 5,530,000 0.5% Oceania 385,000 0.0% Total 1,126,325,000 100%

5. Numărul musulmanilor de pe glob. Sursa: www.islam.about.com/library • Aproape una din cinci persoane de pe glob se declară astăzi musulman. Peste 50 de

ţări au o populaţie majoritar islamică, în timp ce alte grupuri de credincioşi trăiesc în comunităţi pe aproape fiecare continent.

• 0.700 milioane sau peste, în Barnes & Noble Encyclopedia 1993 • 0.817 milioane, The Universal Almanac (1996) • 0.951 milioane, The Cambridge Factfinder (1993) • 1.100 milioane, The World Almanac (1997) • 1.200 milioane, CAIR (Consiliul pe Relaţii Americano-Islamice) (1999)

6. Numărul şi rate de creştere a populaţiei musulmane de pe glob comparativ cu cea creştină. Sursa: http://www.islamfortoday.com; http://www.ourislam.com

… În număr de aproximativ 1.2 milioane, musulmanii reprezintă între 19.2% şi 22% din populaţia globului. Islamul a devenit cea de-a doua mare religie a globului, Creştinismul având adepţi în procent ceva mai mic de 30%. Rata de creştere anuală în Islam (1994-1995)....………………6.40% (conform ONU) Rata de creştere anuală a populaţiei creştine (1994-1995)....…1.46% (conform ONU)

Populaţia musulmană (1998)........1,678,442,000 Populaţia musulmană (proiectată in 2000)........1,902,095,000

Procentul de creştere a populaţiei musulmane între 1989-1998: America de Nord….................25% Africa........................................2.15% Asia.........................................12.57% Europe...................................142.35% America Latină..........................4.73% Australia................................257.01%

Populaţia musulmană a crescut cu aproximativ 235% în ultimii 50 de ani până la aproape 1.6 miliarde. Prin comparaţie, populaţia creştină a crescut cu numai 47%, cea hindusă cu 117%, iar cea buddhistă cu 63%. Islamul este a doua mare religie în Franţa, Marea Britanie şi SUA.

7. Religiile în Orientul Mijlociu. Sursa: http://i-cias.com/e.o/t.gif

Religia Numărul credincioşilor Procent din populaţia totală Baha'i 605000 0.3 %

Creştinism 5500000 2.4% Druidă 595000 0.3% Hindu 740000 0.45% Islam 217000000 94%

Iudaism 4680000 2% Mandea 30000 0.15%

Page 23: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

23

Samaritanism 10000 0.05% Yazidism 700000 0.3%

Total 230000000 100% Notă: totalul rezultă prin însumarea populaţiilor următoarelor ţări: Bahrain, Iran,

Irak, Israel, Iordania, Kuwait, Liban, Oman, Qatar, Palestina, Arabia Saudită, Syria,

Emiratele Arabe Unite şi Yemen.

• Comentarii şi concluzii pe baza datelor prezentate

Trebuie menţionat mai întâi faptul că cifrele şi procentele prezentate diferă destul

de mult în raport cu sursele de unde au fost extrase. Astfel, în 1995 Encyclopedia

Britannica, susţinea că numărul musulmanilor pe glob se ridica la 830.6 milioane, iar în

1997 acesta ajunsese la 1,126,325,000, iar The World Almanach publica o cifră

asemănătoare (1,100 milioane) pentru acelaşi an. De asemenea, Consiliul pentru Relaţii

Americno-Islamice, considera că numărul populaţiei islamice era de aproximativ 1.2

miliarde în 1999. Acestea sunt surse academice, occidentale. Dacă vom consulta însă

sursele electronice cu sediul în interiorul lumii islamice, chiar dacă nu este vorba despre

site-uri propagandistice sau instigatoare, vom descoperi cifre considerabil mai mari.

Astfel, conform http://www.i-cias.com/e.o/t.gif, populaţia musulmană număra 1.780

miliarde în 1997, conform http://www.islamfortoday.com, în 1998, pe glob erau

1,678,442,000 de adepţi ai Islamului, cifră susţinută şi de http://www.ourislam.com, care

vorbeşte despre aproape 1.6 miliarde de adepţi pentru acelaşi an.

Oricare ar fi cifrele reale, populaţia musulmană deţine aproximativ 20% din

populaţia globului, şi în mod cert are o rată de creştere mult mai mare decât cea a

populaţiei creştine (conform tuturor surselor citate), ceea ce înseamnă că într-adevăr,

dacă aceste proporţii se păstrează, peste 20 de ani, Islamul va avea mai mulţi adepţi decât

creştinismul, devenind deci cea mai mare (ca număr de adepţi) religie a globului. Şi

numai din acest considerent este necesar studiul acestei confesiuni; dacă adăugăm că,

între anii 1993 şi 1994, de exemplu, dintre cele 109 conflicte de natură religioasă şi etnică

de pe glob, ţările islamice au fost implicate în 54 (T. Simion, 1998, p. 109), şi că marea

majoritate a acestora provin din Orientul Mijlociu, precum şi faptul că aceste proporţii nu

s-au schimbat în mod semnificativ din perioada citată, acest studiu îşi găseşte pe deplin

justificarea.

Page 24: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

24

IV. Terorismul religios - Fundamentalismul

Fundamentalismul fie islamic, creştin sau mozaic, într-un cuvânt religios, nu este

numai o mişcare extremistă, cum se crede adesea. El este o filosofie, o credinţă şi se

bazează pe un sistem selectiv de valori. Selectarea acestora este însă o trecere la limită şi

se realizează nu doar prin „decuparea“ unor valori dintre alte valori, ci prin afirmarea

exclusivă şi agresivă a celor selectate şi negarea violentă a celor neselectate.

Fundamentalismul religios are ca expresie directă terorismul islamic şi este menit să

aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei, deoarece numai

această religie – se crede – este adevărată şi importantă, numai ea are o misiune

mesianică. El vizează lumea întreagă, dar mai ales civilizaţia occidentală, cu leagănul ei

european şi configuraţia ei actuală de influenţă americană.

Am putea spune că, din punct de vedere al acţiunilor extreme, fundamentalismul

religios a fost una din caracteristicile principale ale secolului al XX-lea. Religia s-a

constituit deopotrivă într-un suport al revigorării unor tensiuni vechi, dar şi într-un

instrument folosit cu abilitate şi, adesea, cu brutalitate de anumiţi conducători politici

pentru legitimarea publică a unor acţiuni.

Procesul de mondializare forţată, efectele colaterale ale acesteia, creşterea sărăciei

şi a gradului de insecuritate, concomitent cu mărirea enormă a decalajelor între bogăţie şi

sărăcie, între lumea bogată şi lumea săracă şi cu explozia demografică au determinat

populaţia să-şi pună speranţele în miracolul credinţei. Iar cea mai afectată populaţie a

planetei de pe urma procesului de mondializare, îndeosebi din lupta pentru resurse, a fost

şi este cea care trăieşte în lumea islamică. În plus, modul de viaţă islamic, valorile

străvechi, inflexibile, respingerea acestei lumi de către civilizaţia occidentală, care o

priveşte ca un fel de rezervaţie, s-au constituit în factori de consolidare a islamismului în

dimensiunea sa fundamentalistă, exclusivistă, punitivă, agresivă. Fundamentalismul

religios, în lumea islamică, ţine loc de naţionalism introducând norme morale, civile şi

penale într-un stat islamic. El este deasupra naţiunilor, întrucât consideră că toată lumea

islamică reprezintă o entitate religioasă şi etno-culturală de sine stătătoare intolerantă.

De aceea, în numele legii islamice, grupările fundamentaliste au declanşat

războiul sfânt, Jihad-ul.

Page 25: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

25

Acest război, deosebit de complex se duce prin toate mijloacele posibile şi are

două componente:

• realizarea şi menţinerea cu orice preţ a unităţii religioase şi etno-culturale a

lumii islamice, în acest sens principalele acţiuni fiind îndreptate împotriva

“liderilor arabi corupţi” şi pentru impunerea regulilor, legilor şi obiceiurilor

islamice;

• organizarea şi desfăşurarea unor ample şi diversificate acţiuni împotriva

Israelului şi a Statele Unite ale Americii, ţări pe care fundamentalismul

islamic le consideră răspunzătoare pentru situaţia statelor arabe.

Organizaţiile şi grupările fundamentaliste islamice declară că menirea lor este să

ducă la realizarea acestor obiective, iar legea lor unică este Coranul. Adevărul este că,

uneori, jocul de interese a fost mai presus decât Coranul.

În lumea musulmană, Shari’a este considerată o expresie a voinţei lui Allah.

Aplicarea acesteia se bazează pe un set de îndatoriri a căror respectare îi face pe supuşii

musulmani să devină ţinta favorurilor divine într-o viaţă viitoare. Shari’a a fost

definitivată la sfârşitului secolului IX, când de altfel a şi apărut sub forma unor manuale

elaborate de jurişti islamici. În forma ei clasică, legea diferă de sistemele juridice normale

prin faptul că nu reprezintă doar un cod care să reglementeze relaţiile dintre oameni, ci

legiferează şi legăturile oamenilor cu divinitatea. Strict juridic, Shari’a stabileşte limitele

legale ale existenţei umane şi are ca principale componente “legea penală” şi “legea

familiei”.

Webster’s New World College Dictionary on PowerCD (1998) defineşte

fundamentalismul ca fiind interpretarea literală a Scripturilor şi respectarea strictă a

preceptelor religioase, în special în cazul religiei creştine şi islamice. Încercările de a

stabili care sunt trăsăturile fundamentalismului islamic, şi chiar folosirea acestui termen

au dus la dezbateri aprinse. Acesta se manifestă ca o întoarcere la credinţa adevărată, într-

un Dumnezeu transcendental. Pe de altă parte, fundamentalismul apare ca o ideologie

militantă, care implică şi acţiuni politice. Astfel, mişcările fundamentaliste s-au

transformat în partide politice din care s-au desprins facţiunile armate. Poziţia acestor

grupări s-a schimbat în funcţie de interesele de moment.

Page 26: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

26

Liderii islamici au îndemnat popoarele arabe să pornească războiul sfânt

împotriva Vestului, ca apoi să determine o reconciliere. Resping capitalismul, dar apără

proprietatea privată. Condamnă civilizaţia occidentală, considerând-o un factor de

destabilizare a Islamului, dar achiziţionează tehnică de ultimă oră pentru ca statele sau

grupările islamice să devină tot mai puternice. Mişcările sunnite au purtat acţiuni militare

împotriva ocupaţiei sovietice, cooperând de multe ori cu SUA. America va deveni apoi

duşmanul de moarte al lumii islamice.

Pornind de la aceste elemente, de la aceste realităţi, putem considera că există

două tipuri de fundamentalişti: cei care cred în mod sincer că religia le cere să facă aceste

lucruri, şi fanaticii sau extremiştii, care se folosesc de religie în scopuri politice. Dar nici

această clasificare nu ajută foarte mult, deoarece primii devin în mod frecvent extremişti

şi invers, în funcţie de situaţie şi de schimbările de lider. Membrii acestor grupări aparţin

tuturor categoriilor sociale şi sunt situaţi pe diferite trepte ale ierarhiei politice.

Însă obiectivul lor este unul singur: să transforme Islamul într-o putere mondială.

Ei consideră religia islamică adevărata religie; de aceea, Islamul este şi trebuie să rămână,

potrivit concepţiei lor, o putere. Forţa mişcărilor islamice îşi trage seva din credinţa

adevărată în Allah. Pentru ei, Islamul reprezintă singura soluţie pentru toate problemele,

de la politică până la viaţa particulară a oamenilor, de la diferite aspecte ale vieţii şi până

la modul de organizare a lumii şi a statelor. Aceste idei vor putea fi puse în practică

numai prin crearea unor state cu adevărat islamice, închinate lui Allah, iar acest lucru

trebuie să fie îndeplinit prin toate mijloacele, inclusiv prin violenţă. Reuşita revoluţiei din

Iran a încurajat tot mai mult mişcările islamice, acţiunile acestora fiind îndreptate împotriva

atât a oficialităţilor, cât şi a oamenilor simpli care se opuneau ideii unui stat islamic.

Spre exemplu, numărul persoanelor ucise în confruntările dintre Israel şi

palestinieni, de la debutul Intifadei din 28 septembrie 2000 până în noiembrie 2001, era

de 1021 persoane, dintre care 799 palestinieni şi 222 evrei (conform

www.terrorism.com).

În ţările musulmane sau guvernate de musulmani, fundamentalismul islamic, ca şi

naţionalismul pan-arab, se constituie într-un mijloc de acces la putere. Fundamentalismul nu

este doar o mişcare religioasă, cum ar părea la prima vedere; el este deopotrivă o mişcare

politică radicală, cu o ideologie (politică, în primul rând) exclusivistă şi extremistă.

Page 27: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

27

• Statistici şi date referitoare la terorismul religios în Orientul Mijlociu

1. Principalele grupări şi organizaţii teroriste internaţionale islamice Sursa:

Encarta Encyclopedia Online, 2002; www.belie-hype.com; www.terrorism.com.

Nr. crt.

DENUMIRE (arii de acţiune în Orientul

Mijlociu) DESCRIERE

1. ORGANIZAŢIA ABU

NIDAL (ANO) (Irak, Liban)

Organizaţie teroristă internaţională condusă de Sabri-al Banna, desprinsă din PLO (OEP – Organizaţia pentru Eliberarea

Palestinei) în 1974; este compusă din nenumărate comitete funcţionale politice, militare şi financiare.

2. AL UMMAH Grup radical musulman indian fondat în 1992 de către S. A. Basha.

3.

FRONTUL/PARTIDUL POPULAR

REVOLUŢIONAR DE ELIBERARE (DHKP/C)

Gruparea promovează o ideologie marxistă şi o opoziţie virulentă faţă de SUA şi NATO.

4. AL – JIHAD

(Egipt, Afghanistan, Pakistan, Liban)

Obiectivul acestei grupări constă în răsturnarea guvernului de la Cairo şi transformarea Egiptului într-un stat islamic, precum şi atacarea intereselor americane şi israeliene din interiorul şi din

afara Egiptului.

5.

HAMAS (MIŞCAREA ISLAMICĂ DE REZISTENŢĂ)

(Fâşia Gaza, Iran, Syria, Liban)

S-a format în 1987 prin desprinderea din ramura palestiniană a Frăţiei Musulmane. Forţele principale ale Mişcării sunt

concentrate în Fâşia Gaza şi în câteva zone din West Bank.

6. AL-QAIDA

(Afghanistan, Pakistan, Irak)

Este o grupare de sprijin multinaţională, care finanţează şi orchestrează activităţile militanţilor islamici din întreaga lume. A

fost înfiinţată în urma războiului afgan împotriva ex-URSS, în 1988 de militantul saudit Osama Bin Laden. Principalul scop al

organizaţiei este răsturnarea a ceea ce aceasta consideră guverne corupte şi eretice ale statelor musulmane şi înlocuirea lor cu legea

islamică SHARIA. Gruparea este pronunţat antioccidentală şi consideră SUA ca inamicul principal al islamului. În prezent, scopul

declarat al grupării este restabilirea “Statului Musulman” în întreaga lume.

7. HARAKAT UL -

MUJAHEDIN (HUM) (Pakistan, Afghanistan)

Grup militant dislocat în Pakistan care operează în Kaşmir. HUM este o filială a organizaţiei lui Osama Bin Laden “Islamic World Front for the struggle against the Jews and the Crusaders” (Al-

Jabhah al-Islamiyyah al-Alamiyyah li-Qital al-Yahud wal-Salibiyyin).

8. HEZBOLLAH (PARTY

OF GOD) (LIBAN)

Hezbollah este o organizaţie-umbrelă a diferitelor grupuri radicale shiite şi organizaţii care au aderat la ideologia khomenistică.

Hezbollah a fost fondată ca un corp organizaţional al fundamentaliştilor shiiţi condus de clerici religioşi care

considerau că adoptarea doctrinei iraniene reprezintă o soluţie la stagnarea politică a Libanului.

Page 28: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

28

Nr. crt.

DENUMIRE (arii de acţiune în Orientul

Mijlociu) DESCRIERE

9. JIHADUL ISLAMIC PALESTINIAN (PIJ)

(Syria, Liban)

Este cunoscut din anul 1970 ca o facţiune formată din militanţi palestinieni din regiunea Gaza care luptau pentru distrugerea

statului Israel.

10. FORŢA 17 (Palestina)

Forţa 17 a fost formată în 1970 de către reprezentanţii Al-Fatah, chiar în momentul următor expulzării Organizaţiei pentru

Eliberarea Palestinei (OEP) din Iordania. Denumirea acesteia provine din corelarea numerelor 1 şi 7, care reprezintă, printre altele, şi localizarea sediului din Beirut, strada Faqahani nr. 17.

11.

JAISH-MOHAMMED (JEM)

sau ARMATA LUI MOHAMMED

(Afghanistan, Pakistan)

JEM este un grup islamist cu baza în Pakistan ce s-a extins rapid după ce maulana masood azhar, fost ultra-fundamentalist al

Mişcării HARAKAT UL-ANSAR (HUA), a anunţat constituirea propriei sale organizaţii. Scopul grupării constă în unirea

Kashmirului cu Pakistanul.

12.

MIŞCAREA ISLAMICĂ DIN UZBEKISTAN

(IMU) (Afghanistan, Pakistan,

Iran)

Coaliţie a militanţilor islamici din Uzbekistan şi din alte state din Asia Centrală, ce se opune regimului preşedintelui Islom

Karimov. Scopul acestei grupări este stabilirea unui stat islamic în Uzbekistan.

13. LASHKAR-E-TAYYIBA

(LT) (Pakistan)

LT este aripa înarmată a organizaţiei religioase din Pakistan MARKAZ-UD-DAWA-WAL-IRSHAD (MDI) – organizaţie

misionară sunită antiamericană formată în 1989.

14.

ORGANIZAŢIA MUJAHEDIN-Ă KHALO

(MEK SAU MKO) (Iran, Irak)

Formată în 1960, organizaţia urmăreşte o filozofie care amestecă principiile marxiste cu cele islamiste şi luptă împotriva eliminării

influenţei occidentale asupra regimului SHAH.

15.

FRONTUL DE ELIBERARE AL

PALESTINEI (PLF) (Liban, Syria)

A luat fiinţă în 1970, prin divizarea PFLP-GC, ulterior fracţionându-se în două grupări: una pro-OLP, condusă de

Muhammad Abbas (Abu Abbas) şi una prolibiană.

2. Lista organizaţiilor teroriste străine. Sursa: Fact Sheet, Office of Counterterrorism,

Washington, DC, Mai 23, 2003, pe www.gov.org. Organizaţiile islamiste au fost

caligrafiate cu litere îngroşate, iar cele ce se află şi în tabelul de mai sus au fost scrise cu

caractere italice.

1. Abu Nidal Organization (ANO) 2. Abu Sayyaf Group 3. Al-Aqsa Martyrs Brigade 4. Armed Islamic Group (GIA) 5. Asbat al-Ansar 6. Aum Shinrikyo 7. Basque Fatherland and Liberty (ETA) 8. Partidul Comunist din Filipine/New People's Army (CPP/NPA) 9. Gama’a al-Islamiyya (Islamic Group) 10. HAMAS (Islamic Resistance Movement)

Page 29: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

29

11. Harakat ul-Mujahidin (HUM) 12. Hizballah (Party of God) 13. Mişcarea Islamică din Uzbekistan (IMU) 14. Jaish-e-Mohammed (JEM) (Armata lui Mohammed) 15. Jemaah Islamiya organization (JI) 16. al-Jihad (Jihadul Islamic din Egipt) 17. Kahane Chai (Kach) 18. Partida Muncitorilor din Kurdistan (PKK) sau Congresul pentru Libertate şi Democraţie

din Kurdistan (KADEK) 19. Lashkar-e Tayyiba (LT) 20. Lashkar i Jhangvi 21. Tigrii libertăţii din Tamil Eelam (LTTE) 22. Mujahedin-e Khalq Organization (MEK) 23. Armata Natională de Eliberare (ELN) 24. Jihadul Islamic Palestinian (PIJ) 25. Frontul de Eliberare Palestinian (PLF) 26. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP) 27. PFLP-General Command (PFLP-GC) 28. al-Qa’ida 29. Real IRA 30. Forţele Armate Revoluţionare din Colombia (FARC) 31. Revolutionary Nuclei (formerly ELA) 32. Organizatia Revoluţionară 17 Noiembrie 33. Revolutionary People’s Liberation Army/Front (DHKP/C) 34. Salafist Group for Call and Combat (GSPC) 35. Cărarea Luminoasă (Sendero Luminoso, SL) 36. Forţele Unite de Autoapărare din Colombia (AUC)

3. Principalele acte teroriste care în care au fost implicaţi fundamentalişti

islamici. Sursa: www.emergency.com, Encarta Encyclopedia Online, 2002,

www.terrorismexperts.com, www.jerusalem.indymedia.com.

• Ianuarie 14, 2004: Trecătoarea Erez, Fâşia Gaza, Israel. Atac sinucigaş cu bombă, HAMAS (Islamic Resistance Movement) • Ianuarie 12, 2004: Lyon, Franţa. Atac nereuşit, Al Qaida • Noiembrie 8, 2003: Riyadh, Arabia Saudită. Atac sinucigaş, vehicul, Al Qaida • Aprilie 5, 2003: Irak. Maşină cu bombă, nerevendicat • Martie 16, 2003: Gool, Jammu şi Kashmir, India. Ambuscadã, Hizb ul-Mujahedin • Ianuarie 22, 2003: Kolkata (Calcutta), India. Asalt, Harakat ul Jihad I Islami (HUJI)

(Movement of Islamic Holy War) • Ianuarie 5, 2003: Tel Aviv, Israel. Atac sinucigaş cu bombă, Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Ianuarie 3, 2003: Paris, Franţa. • Noiembrie 21, 2002: Jerusalem, Israel. • Noiembrie 15, 2002: Mormântul patriarhilor, Hebron, Autoritatea Palestiniană. Ambuscadă,

The Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Noiembrie 9, 2002: Netzarim, Gaza. Mine anti-personal, nerevendicat • Martie 21, 2002: Jerusalem, Israel. Atac sinucigaş cu bombă, Palestine Islamic Jihad (PIJ)

Page 30: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

30

• Noiembrie 4, 2001: East Jerusalem, Isarel. Asalt cu mitralieră (AK-47), Palestine Islamic Jihad (PIJ)

• Septembrie 11, 2001: New York, World Trade Center, 2 avioane deturnate, aprox. 5000 de victime, al Qaida

• Noiembrie 23, 1999: Srinagar, India. Bombă, Tehrik-i-Jihad • Ianuarie 18, 1999: Bangladesh. Harakat ul-Jihad-I-Islami (HUJI) • Decembrie 28, 1998: Aden, Yemen. Răpire, nerevendicat • Iunie 25, 1998, Dhahran, Al-Khobar, bombă, al Qaida • Noiembrie 17, 1996: Istanbul, Turkey. Bombă, nerevendicat • Noiembrie 1996, Pakistan , ambasada Egiptului, 17 victime, al Qaida • Martie 4, 1996: Tel Aviv, Israel. Atac sinucigaş cu bombă, HAMAS • Noiembrie 19, 1995: Islamabad, Pakistan. Atac sinucigaş vehicul, nerevendicat • Noiembrie 13, 1995: Riyadh, Arabia Saudită, bombă, al Qaida • Iunie 1995, Sudan, atentat la viaţa preşedintelui egiptului, Hosni Mubarak, al Qaida • Aprilie 9, 1995: Gaza Strip, Israel. Maşină capcană, Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Noiembrie 25, 1993: Egypt. Maşină capcană, nerevendicat • August 18, 1993: Cairo, Egypt. Maşină capcană, nerevendicat • Iunie, 1993: atentat la viaţa prinţului Abdullah al Iordaniei, al Qaida. • Februarie 26, 1993: New York, World Trade Center, bombă, al Qaida • Decembrie 1992, Yemen, bombă, al Qaida • Martie 17, 1992: Buenos Aires, Argentina. Maşină capcană, Hizballah (Party of God) • February 4, 1990: Rafah - Cairo, Egypt. Ambuscadă, Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Mai (day unknown), 1988: Nicosia, Cipru. Maşină capcană, Abu Nidal Organization (ANO) • Aprilie 14, 1988: Napoli, Italia. Maşină capcană, nerevendicat • Martie 16, 1984: Beirut, Liban. Răpire, Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Octombrie 23, 1983: Beirut, Lebanon. Maşină capcană, Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Octombrie 23, 1983: Beirut, Lebanon. Maşină capcană, Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Aprilie 18, 1983: Beirut, Lebanon. Maşină capcană, Palestine Islamic Jihad (PIJ)

• Comentarii şi concluzii pe baza datelor prezentate

Se observă că toate organizaţiile teroriste considerate a fi cele mai importante de

către site-urile citate la primul punct, se regăsesc în lista oficială a organizaţiilor teroriste

internaţionale, emisă în mai 2003 de către Oficiul de Contraterorism american. Dintre

cele 36 de organizaţii nominalizate de acesta, 24 sunt islamiste, iar 18 dintre acestea

operează în state din Orientul Mijlociu (vezi Anexa 3), deci jumătate din numărul total al

grupărilor teroriste menţionate în documentul citat.

Lista organizaţiilor teroriste este însă mult mai mare, dar multe dintre ele

acţionează la nivel local, şi nu constituie deci o prioritate a oficiului american amintit.

Conform datelor din Anexa 3, în principalele state din Orientul Mijlociu sunt cunoscute

72 de organizaţii şi grupări teroriste, pe teritoriul fiecărui stat acţionând mai multe

grupări, după cum urmează:

Page 31: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

31

1. Afghanistan: 12 organizaţii teroriste 2. Pakistan: 50 organizaţii teroriste 3. Iran: 3 organizaţii teroriste 4. Irak: 6 organizaţii teroriste 5. Arabia Saudită: 1 organizaţie teroristă 6. Kuwait: 2 organizaţii teroriste 7. Syria: 5 organizaţii teroriste 8. Liban: 11 organizaţii teroriste.

Se poate observa deci, că dintre cele 72 de grupări, mai multe sunt

transfrontaliere, acţionând deci pe teritoriul mai multor state. Acestea sunt:

1. al-Jihad – Afghanistan, Pakistan, Liban

2. al-Qaeda – Afghanistan, Pakistan, Irak

3. ANO – Irak, Liban

4. DFLP – Liban, Syria

5. HUJI – Afghanistan, Pakistan

6. IMU – Afghanistan, Pakistan, Iran

7. LT – Afghanistan, Pakistan

8. HAMAS – Iran, Liban, Syria

9. MEK/MKO – Iran, Irak

10. PFAR – Afghanistan, Pakistan

11. PIJ – Syria, Liban

12. PFLP – Syria, Liban.

Dintre acestea, 9 – cele scrise cu caractere îngroşate – se află şi pe lista emisă de

Oficiul pentru Contraterorism al SUA.

Prin analiza acestor date se poate deci concluziona că Orientul Mijlociu este una

dintre regiunile globului cu cel mai mare risc în a produce acţiuni sau acte teroriste (de

către grupări şi organizaţii aflate pe acest teritoriu), fie în interiorul său fie în spaţiile

vecine sau chiar în cele occidentale. Din aceste considerente este necesară o strictă

monitorizare a acestui spaţiu; nu suntem în măsură să apreciem dacă ofensiva este cea

mai bună cale de apărare, dar în orice caz este necesară o strategie comună de luptă

împotriva terorismului, iar această regiune, indiferent de motivele reale sau invocate

pentru utilizarea unor astfel de metode, pare să prezinte în continuare un mare risc din

acest punct de vedere.

Page 32: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

32

V. Politica în ţările islamice

Islamul a exercitat o influenţă politică şi socială considerabilă de-a lungul istoriei

sale. Primii conducători din lumea musulmană, şi-au revendicat legitimitatea autorităţii

lor în numele Islamului, iar învaţăturile Islamice au conferit structura tuturor faţetelor

societăţii. Cu toate acestea, aceste state şi imperii musulmane nu erau theocraţii—

conduse prin autoritate religioasă. Nu a existat nici un stat theocratic sau condus de cler

în Orientul Mijlociu până la crearea Republicii Islamice Iran în 1979.

Cauzele renaşterii, reînvierii Islamului variază de la regiune la regiune, dar există

desigur anumite trăsături comune. Printre acestea, este sentimentul larg rãspîndit în multe

societăţi musulmane, de eşec şi de pierdere a respectului de sine. Cele mai multe ţări din

Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi-au dobândit independenţa în prima jumătate a

secolului 20, însă aşteptările care au apărut odată cu aceasta au fost sfărâmate de

prăbuşirea sistemelor politice şi economice şi de efectele negative apărute odată cu

modernizarea. Oraşe suprapopulate, cu sisteme de siguranţă socială insuficiente, rate

înalte ale şomajului, corupţie guvernamentală şi o prăpastie din ce în ce mai adâncă între

cei bogaţi şi cei săraci, caracterizau multe dintre naţiunile musulmane care-şi dobândiseră

independenţa. Modernizarea a condus de asemenea la rupturi în valorile tradiţionale

privind familia, religia şi societatea.

Mulţi musulmani au condamnat modelele politice şi economice de dezvoltare ale

Occidentului pentru aceste eşecuri. Astfel, deşi fuseseră iniţial percepute ca simboluri ale

modernităţii, aceste modele au fost apoi criticate din ce în ce mai tare, ca fiind sursele

declinului moral şi spiritual. În consecinţă, multe ţări au fost dezamăgite de Occident, şi

în special de Statele Unite, mai ales că acestea sprijineau liderii musulmani care susţineau

valorile Occidentale, precum Mohammad Reza Shah Pahlavi şi duceau o politică pro-

Israel. Victoria Israelului asupra forţelor unite ale mai multor naţiuni arabe în 1967 a

devenit simbolul acestui sentiment de eşec; Israelul a cucerit teritorii din Egipt, Syria, şi

Iordania, dar mai ales, Ierusalimul, oraşul considerat al treilea oraş sfânt al Islamului.

Renaşterea Islamului a afectat atât viaţa privată cât şi cea publică a musulmanilor.

Mulţi musulmani au reînceput să urmeze dogmele de bază ale Islamului, prin mersul la

Page 33: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

33

moschee, post, portul de haine musulmane, prin accentuarea valorilor familiale, şi prin

abstinenţă în ceea ce priveşte alcoolul şi jocurile de noroc. În ceea ce priveşte viaţa

publică, acest lucru s-a manifestat sub forma sistemului bancar islamic (despre care vom

vorbi ulterior), a programelor religioase din media, a proliferării literaturii religioase, şi a

apariţieie de noi asociaţii islamice dedicate reformei politice şi sociale.

Deoarece simbolurile, sloganele, ideologia, şi organizaţiile islamice deveniseră

elemente proeminente ale politicii musulmane din anii ‘80, Muammar Qaddafi,

conducătorul Libiei, generalul Muhammad Zia ul-Haq, conducătorul Pakistanului, şi alţi

lideri guvernamentali, au apelat la Islam pentru a-şi spori legitimitatea şi autoritatea şi

pentru a obţine suportul maselor. Mişcările de opoziţie faţă de guvernele din Afghanistan,

Egipt, Iran, Arabia Saudită, şi alte state, au abordat aceeaşi strategie.

Mişcarea islamică de opoziţie care a înregistrat cel mai mare succes a fost cea din

Iran, care a culminat cu instituirea Republicii Islamice Iran în 1979. De-a lungul anilor

‘80, Iranul a inspirat proteste antiguvernamentale în Kuwait şi Bahrain, şi a ajutat la

crearea miliţiilor islamice, precum Hezbollah-ul (Partidul lui Dumnezeu) din Liban sau

Jihad-ul Islamic, ambele grupări fiind implicate în răpiri şi luări de ostatici. Aceste

acţiuni, combinate cu asasinarea în 1981 a preşedintelui Egiptului, Anwar Sadat de către

extremişti religioşi, a contribuit la imaginea unei ameninţări din partea radicalilor

islamici, fundamentaliştii, la adresa guvernelor, atât din lumea musulmană, cât şi din

Occident.

Pentru a înţelege renaşterea Islamului, este fundamental să facem distincţia între

grupurile islamice moderate, care existau în interiorul societăţii şi funcţionau în

interiorul său, şi grupurile revoluţionare violente. Mulţi oponenţi ai Islamului ca sistem

politic au acuzat toate mişcările islamice ca fiind grupări extremiste, care încearcă să

submineze democraţia şi să manipuleze sistemul politic pentru a câştiga putere şi a-şi

îndeplini scopurile personale. Această catalogare poate însă să genereze şi ea reacţia de

radicalizare a grupărilor moderate (conform teoriei etichetării a lui Thomas!).

• Ideile pe care se bazează introducerea doctrinelor Islamului în politică

La baza renaşterii politicii islamice, se află mai multe credinţe şi presupuneri.

Prima se referă la faptul că lumea musulmană se află într-o stare de declin, iar cauza

Page 34: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

34

acestui declin se află tocmai în îndepărtarea de la calea cea dreaptă a Islamului. În

consecinţă, singura posibilitate de a îndrepta această stare de fapt, este de a reintroduce

Islamul în viaţa personală şi publică, ceea ce va asigura renaşterea identităţii, valorilor şi

puterii islamice. Mai mult decât atât, Islamul reprezintă, după cum am mai arătat, nu

numai o religie ci un mod de a gândi şi a trăi care afectează toate aspectele existenţei,

reflectat în exemplul oferit de Muhammad şi de primul stat-comunitate organizat de

Muhammad la Medina, şi întrupat în legile înscrise îm shari’a. În concluzie, pentru

revitalizarea guvernelor şi societăţilor musulmane este necesară restaurarea sau

reimplementarea legii islamice, care conferă bazele pentru un stat şi o societate islamice

în care să domine dreptatea socială (vezi www.meriec.utexas.org).

Chiar dacă politica islamică condamnă occidentalizarea şi secularizarea societăţii,

ea nu condamnă modernizarea ca atare. Ştiinţa şi technologia sunt acceptate, dar măsura,

direcţia, şi gradul în care se produc schimbările urmează să fie subordonate credinţelor şi

valorilor islamice, pentru ca societatea să poată fi păzită de pătrunderea sau de

dependenţa excesivă faţă de valorile occidentale.

• Ideile pe care se bazează grupările radicale implicate în politică

În timp ce o mare parte a activiştilor islamici caută să lucreze în interiorul

sistemului şi să provoace schimbări în direcţiile dorite (în sensul introducerii Islamului şi

a valorilor sale) din interiorul societăţii, există anumite grupări radicale, extremiste, care

consideră, sau cel puţin declară, că prin faptele lor îndeplinesc voinţa lui Dumnezeu.

Aceste grupări radicale consideră de asemenea că, din cauza faptului că liderii din lumea

musulmană guvernează într-o manieră autoritară şi anti-islamică, este necesară o

schimbare violentă şi prin violenţă. Ele încearcă să răstoarne guverne şi să obţină puterea

pentru a-şi putea impune proria viziune sau interpretare a Islamului asupra întregii

societăţi (vezi www.prasebese.com, www.lib.unc.edu).

Grupările islamiste radicale funcţionează deobicei ca urmare a prezumpţiei ca

lumea islamică şi cea occidentală se află într-un continuu război, ale cărui începuturi se

fală la începuturile lumii islamice, o bătălie care a fost profund influenţată de moştenirea

cruciadelor şi a colonialismului european, atfel încât prezentul nu este decât o urmare a

unei conspiraţii iudeo-creştine. Această conspiraţie, este, conform acestor grupări,

Page 35: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

35

rezultatul neocolonialismului superputerilor occidentale şi al puterii sionismului

(susţinerea unei comunităţi spaţiale evreieşti, naţionale şi religioase, care este acum statul

Israel). Aceste mişcări radicale condamnă Occidentul (Marea Britanie, Franţa, şi în

special Statele Unite) pentru suportul lor faţă de regimurile ne-islamice sau injuste,

precum şi pentru suportul lor în favoarea Israelului, în ciuda necesităţii deplasării

poporului palestinian de pe acel teritoriu (al statului Israel). În concluzie, violenţa

împotriva unor astfel de guverne precum şi a reprezentanţilor lor, precum şi a

companiilor multinaţionale occidentale, este considerată a fi legitimă autoapărare.

Fundamentaliştii islamici consideră de asemenea că Islamul nu este numai o

simplă alternativă ideologică pentru societăţile musulmane, ci un imperativ teologic şi

politic. Deoarece acesta este porunca lui Allah, implementarea sa trebuie să fie imediată,

şi nu graduală, iar obligaţia acestei implementări este is obligatorie pentru toţi adevăraţii

musulmani. Tocmai din aceste motive, aceia care ezită, rămân apolitici, sau opun

rezistenţă acestor acţiuni—fie ei indivizi sau organizaţii guvernamentale—nu mai pot fi

consideraţi adevăraţi musulmani. Ei devin atei sau necredincioşi, inamici ai lui

Dumnezeu, împotriva cărora toţi musulmanii adevăraţi trebuie să poarte războiul sfânt,

sub forma jihad-ului.

• Formele politice actuale ale Islamului

La începutul secolului 21, Islamul rămâne o prezenţă majoră şi o forţă politică pe

tot teriroriul lumii musulmane. Problema nu este dacă Islamul are un loc şi un rol în

societate, ci care este calea cea mai potrivită pentru religie de a-şi asuma acest rol. În

timp ce unii musulmani doresc să urmeze o cale mai seculară, mai laică, alţii doresc,

dimpotrivă, un rol mai vizibil al Islamului în viaţa publică. După cum am arătat,

majoritatea activiştilor şi mişcărilor islamice, funcţionează şi există în interiorul

societăţii. Există însă o minoritate distinctă, dar care nu trebuie neglijată, formată din

extremişti radicali, care încearcă să destabilizeze sau să răstoarne guverne şi care comit

acte de violenţă şi terorism în interiorul şi peste graniţele ţărilor lor, pentru a se face

auziţi şi ascultaţi.

La sfârşitul anilor ’80 şi în anii ’90, organizaţiile politice islamice au început să

participe la alegeri, în cazurile în care acest lucru le-a fost permis, şi să furnizeze astfel

Page 36: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

36

servicii educaţionale şi sociale foarte necesare în unele state musulmane. Conduse de

persoane educate mai degrabă decât de clerici aceste organizaţii islamice, au atras un

spectru foarte larg de membrii, de la profesionişti şi tehnocraţi la oameni needucaţi şi

săraci. În acest fel, candidaţii cu orientări islamice sau islamiste au fost aleşi în funcţii

înalte în mai multe state.

Principalele preocupări ale mişcărilor şi grupărilor islamice sunt de ordin

domestic sau naţional, chiar dacă în politicile musulmane au început să apară şi chestiuni

internaţionale. Printre chestiunile cele mai importante se află conflictul arabo-israelian şi

ocupaţia isaeliană a Ierulsalemului de est, ocupaţia sovietică a Afghanistanului în anii

’80, impactul devastator al sancţiunilor impuse de Statele Unite împotriva Irakului după

războiul din Golf (1991) precum şi chestiunea actualei situaţii din Golful Persic. De

asemenea este atinsă problema suprimării musulmanilor în Bosnia, Cecenia şi Kashmir.

Mai mult decât atât, state precum Iran, Libia şi Arabia Saudită au încercat să-şi extindă

influenţa la nivel internaţional prin susţinerea unor programe de islamizare a diferitelor

guverne precum şi a mişcărilor islamiste indiferent de originea acestora (vezi

http://members.tripod.com/arabicpaper.htm).

Page 37: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

37

VI. Economie şi societate în Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu a însemnat în anumite perioade istorice una dintre cele mai

avansate culturi ale timpului său, precum cultura Eiptului, Califatul musulman, şi

perioada timpurie a Imperiului Otoman. Astăzi însă, zona este caracterizată de tensiuni

politice puternice, precum chestiunea dintre Palestina şi Israel, chestiunea Kurdistanului,

problema dreptului la resursele de apă, precum şi problema ca prezenţa sirienilor în

Liban, problemele de la frontiera dintre Syria şi Turcia, dintre Egipt şi Sudan, dintre

Arabia Saudită şi Yemen, drepturile civile ale minorităţilor Shi’a în Irak şi Bahrain, sau

problema creştinilor în Egipt.

Ţările Orientului Mijlociu au trecut prin câteva decenii de relativ progres

economic, însă bogăţia este distribuită inegal între ţări, Emiratele Arabe Unite şi Israel

fiind cele ce oferă standardele cele mai înalte pentru toată populaţialor, iar Sudan şi

Yemen sunt cele care au cele mai grave probleme economice, la care se alătură desigur şi

situaţia incertă a Afghanistanului. Arabia Saudită a înregistrat o anumită creştere

economică, bazată pe exportul de petrol, însă în prezent Egiptul este ţara cu cea mai mare

creştere economică din zonă. Din punct de vedere al populaţiei, în Orientul Mijlociu

trăiesc în special arabi şi populaţii mongole (turci, hazara, uzbeci, baluci), urmate de

kurzi şi apoi evrei, dar şi populaţii cu rădăcini persane (tadjici, iranieni), şi alte minorităţi

(armeni, nuristani, nubieni, etc ). Limbile dominante sunt araba şi turca, urmată de kurdă,

engleză şi ebraică; există un număr important de dialecte folosite pe arii restânse (vezi

www.britannica.com/midlle-east şi http://i-cias.com/e.o/t.gif ).

Fundamentaliştii islamici sunt preocupaţi intens de diferenţele sociale între lumea

bogată şi cea săracă, dar şi de cele din interiorul lumii islamice; responsabilitatea faţă de

cei săraci este centrală în Islam (este o obligaţie prevăzută în Coran, după cum am arătat),

de aceea situaţiile în care bogăţia este inegal distribuită iar numărul de săraci este foarte

mare, este inacceptabilă pentru un musulman. Din acest motiv, islamiştii au în zone rurale

şi în cartierele săracedin oraşe instituţii de asistenţă socială. Desi acestea sunt în număr

mic, şi au fost susţinute mai degrabă pentru că s-au dovedit utile prozelitismului islamist,

ele au fost foarte utile în multe state islamice deoarece au deservit ca plasă de siguranţă

Page 38: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

38

pentru cei ce nu erau cuprinşi în politicile sociale ale statului privind asistenţa medicală

sau ajutoarele de şomaj.

Islamul este o lume în care religia musulmană şi statul islamic sunt create

impreună şi inseparabile, fiind religia care lasă mai puţin loc pentru secularism decât

orice altă religie majoră a lumii. Din acest motiv, tendinţele fundamentaliste în cazul

Islamului au jucat un rol politic de frunte încă din secolul al XVIII-lea (B.R. Barber,

2002 [1995], p. 199). Există însă diferenţe între statul islamic şi ordinea islamică (unde

islamismul nu este politică de stat), în prima formă de organizare, politică şi religia fiind

părţi ale Islamului care este unicul întreg, iar in cea de-a doua, politica este doar

derivată din spiritul Islamului (nu îl conţine şi nu este conţinută de Islam).

Astfel din punct de vedere al organizării politice şi economice, ţările musulmane

din Orientul Mijlociu au încercat să copieze fie sistemul capitalist fie pe cel socialist,

însă fără prea mare succes în prinipal din pricina grupărilor mujahedine care fărămiţează

într-o anumită măsură statul (ducându-l de multe ori la nivelul comuniuni de triburi).

Hilal Kashan arată dealtfel (1991, în B. Barber 2002 [1995], p. 200) că “în aproape toate

ţările musulmane, democraţia fie nu a fost încercată niciodată fie a fost respinsă după

experimente nereuşite”, deoarece “toate condiţiile prealabile necesare democraţiei

lipsesc din lumea arabă; democraţia arabă în termeni occidentali nu e decât un vis

frumos”. Cu toate acestea, democraţia are antecedente străvechi şi, în formele sale

premoderne şi preliberale, nu contravine neapărat Islamului fundamentalist (B.Barber,

idem, p.2002).

Pe acest teren, apariţia islamismului ca alternativă a fost una facilă şi îmbrăţişată

de multe state, în speranţa că va putea restabili acel sistem politic care odată a reuşit să

transforme societatea musulmană dintr-o sumă de triburi în conducători ai lumii în

numai câteve decenii. Astfel, în prezent islamismul a fost implementat ca o alternativă

politică reală în mai multe ţări (aşa cum am arătat anterior), care însă s-au confruntat cu

serioase probleme, ceea ce părea a fi o soluţie pentru economie, bunăstare şi siguranţă

socială nu au reuşit să rezolve nici una din aceste chestiuni, chiar înrăutăţind de multe ori

situaţia (cazul Sudanului, Pakistanului, Iranului sau Afghanistanului sub conducerea

talibană).

Page 39: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

39

De altfel, G. H. Jansen (1979, p. 187) arată că “Toate ţările mulsulmane sunt

împinse – condamnate, s-ar putea spune – fie să nege esenţialul Islamului şi să opteze

pentru un stat secular, fie să pornească o luptă asiduă pentru a încerca să creeze statul

islamic. Din această alegere nu există scăpare” . Prima alternativă, am adăuga noi, este

de neconceput pentru orice musulman, deoarece ar însemna negarea identităţii sale, şi nu

doar cea religioasă, deoarece Islamul, după cum am arătat, înseamnă mult mai mult decât

atât, înseamnă un stil de viaţă ce cuprinde toate palierele existenţei.

Programele politice şi economice islamice sunt foarte clare, fiind bazate exclusiv

pe Shari’a, latura legislativă a statului neputând iniţia legi, deoarece ele există deja în

Coran. Islamiştii, după cum am arătat, nu sunt democraţi, chiar dacă au existat totuşi

tentative de a se integra în structuri democratice (Iordania, Turcia), însă pe o scurtă

perioadă de timp; programele islamiste nu sunt totuşi (la nivel ideologic) în favoarea

dictaturii, chiar dacă acesta a fost rezultatul în state precum Iran, Sudan sau

Afghanistanul taliban. Fundamentaliştii susţin însă că dictatura este numai tranzitorie,

structura ideală a societăţii islamice fiind sistemul “shura”, în care liderii sunt în

contact cu întreaga societate, ţinând seama de nevoile şi ideile poporului, şi sunt obligaţi

să le repecte. Observăm că, teoretic, aceste concepte sunt foarte asemănătoare celor

democratice, în practică însă, islamiştii nu au definit nici un fel de structuri care să

împiedice liderii acestui sistem “shura” de la a deveni dictatori (şi din păcate acest lucru

s-a petrecut destul de frecvent).

În ceea ce priveşte politicile economice, fundamentaliştii islamici propun

programe apropiate de democraţiile sociale promovate în ţări europene, deci bazate pe

un sistem de politici sociale ce au ca obiect o mare pondere a populaţiei, şi care să

cuprindă un sistem de plase de siguranţă care să acopere un număr mare de cazuri.

Comunismul însă, nu a fost aplicat în nici o ţară arabă, deşi, în teorie ar părea doctrina

economică care răspunde cel mai bine obligaţiilor prevăzute de Coran cu privire la

păturile sociale defavorizate. Probabil că islamiştii nu au găsit însă o formulă care să

disocieze conceptele economice de viziunea marxistă asupra religiei, sau au ignorat pur şi

simplu această ideologie tocmai din aceste considerente. Politicile economice cele mai

specifice Islamului, sunt cele referitoare la sistemul bancar, şi anume refuzul de a

accepta dobânzi aplicate creditelor sau depozitelor bancare. Băncile ar trebui să lucreze

Page 40: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

40

ca organizaţii de investiţii financiare, câştigând bani numai din profituri reale. Au existat

încercări de a crea astfel de sisteme bancare, dar rezultatele au fost în unele cazuri

catastrofale, precum situaţia din Egipt din anii ’80 (http://i-cias.com/e.o/t.gif).

În prezent, situaţia este în continuă schimbare, mai ales din pricina prezenţei

americane în zonă, după războiul din Afghanistan, dar mai ales după cel din Irak. Să ne

oprim deci asupra situaţiei actuale din Irak.

• Irak – situaţia actuală.

Sursele media utilizate pentru realizarea acestui subcapitol sunt: www.cnn.com,

www.news.yahoo.com, www.news.com, www.afp.com, www.news.bbc.co.uk,

www.abcnews.go.com.

Intenţiile americane în ceea ce priveşte economia Irakului sunt destul de evidente.

Conform declaraţiilor secretarului Donald H. Rumsfeld, vor fi favorizate sistemele de

economie de piaţă, şi nu cele de comandă stalinistă (conform www.cnn.com). Atfel,

coaliţia condusă de americani a iniţiat o serie de noi legi menite să transforme economia:

tarifele au fost suspendate, a fost adoptat un nou cod bancar, a fost stabilită o limită de

15% pentru toate taxele ulterioare, iar porţile către investiţiile străine în Irak au fost larg

deschise. Paul Bremer III, conducătorul Autorităţii Provizorii a Coaliţiei, a abrogat toate

legile irakiene care restricţionau capacitatea cetăţenilor străini de a deţine proprietăţi şi de

a investi în afaceri irakiene. Actuala lege, cunoscută sub numele de ordinul 39, permite

investitorilor străini să deţină companii întregi, fără a fi obligaţi să reinvestească profitul

tot în Irak, fapt ce era limitat prin costituţia anterioară numai la cetăţenii statelor arabe.

Mai mult decât atât, autoritate a anunţat că intenţionează să vândă aproximativ 150 dintre

cele aproape 200 de intreprinderi deţinute de stat în Irak, de la mine de sulf şi companii

farmaceutice, până la compania aeriană naţională a Irakului.

Toate aceste schimbări, chiar dacă pot fi considerate benefice din punct de vedere

economic şi social, din punct de vedere al legislaţiei internaţionale, precum şi din punct

de vedere etic şi moral, pot ridica numeroase întrebări, în legătură cu ce este şi ce le este

permis ocupatorilor să facă. Dacă din punct de vedere al potenţialilor investitori, noua

legislaţie adoptată pentru a ajuta reconstrucţia economică a Irakului este bine-venită,

există specialişti în drept care sunt preocupaţi de faptul că Statele Unite ar putea viola

Page 41: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

41

anumite legi internaţionale referitoare la ocupaţia militară a unor teritorii de către

armatele altor state (vezi www.abcnews.go.com).

În ceea ce priveşte situaţia socială (din punct de veder etnic) din Irak, Consiliul

Interimar care guvernează Irakul în prezent a acceptat (conform unei declaraţii a

judecătorului kurd Dara Nuraddin, membru al Consiliului, preluată de pe www.afp.com)

o structură federală pentru acest stat, precum şi să păstreze autonomia administrativă a

kurzilor din cele trei provincii nordice (Sulaimaniyah, Dohuk şi Arbil), chestiune ce va fi

cuprinsă în constituţia ce va precede alegerile generale din 2005. În aceeşi declaraţie se

precizează că soarta altor trei provincii asupra cărora comunitatea kurdă a emis aceleaşi

pretenţii (Diyala, Nineveh şi Tamim, provincie bogată în petrol), bazate pe faptul că

Saddam Hussein a exilat un mare număr de cetăţeni kurzi în aceste provincii, va fi

hotărâtă în 2005 sau 2006.

În ceea ce priveşte poziţia kurzilor asupra acestor trei provincii, acelaşi membru al

consiliului de guvrnare a declarat că aceştia nu vor accepta o decizie prin care să nu le

revină cel puţin oraşul principal al provinciei Tamim, Kirkuk, care ar urma să fie capitala

zonei autonome kurde. Kurzii au fost însă de acord să amâne această decizie (graniţele

zonei autonome, precum şi soarta oraşului Kiruk). Secretarul de stat Colin Powell a

avertizat însă (vezi cnn.com) că teritoriul kurd din nordul ţării trebuie să rămână parte a

statului irakian, chiar dacă va avea autonomie administrativă.

În concluzie, la nivel declarativ situaţia pare să fie stabilă, însă în Irak se petrec în

continuare atentate teroriste, fie asupra populaţiei kurde, fie asupra forţelor occidentale

aflate în zonă, ceea ce înseamnă că grupările extremiste teroriste nu au fost încă eradicate,

lucru de altfel foarte dificil în condiţiile în care trupele aliate, şi nu organizaţii autohtone

sunt în continuare cele care menţin ordinea socială. Considerăm că problema principală

pe care Statele Unite o au în zonă, atât la nivel de imagine cât şi la nivel concret, este

aceea de a se implica prea mult în treburile şi problemele interne ale statului irakian, fapt

ce va fi perceput negativ, atât de poporul irakian (care nu este încă complet convins de

bunele intenţii ale ocupatorului – ar trebui probabil dusă o campanie de informare în acest

sens), cât şi de opinia publică mondială, care oricum nu a fost de acord cu acest război, şi

care încă mai consideră că resursele de petrol ale Irakului au avut un rol important în

această operaţiune.

Page 42: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

42

• Statistici şi date referitoare la situaţia economică din Orientul Mijlociu

1. Extrase din lista ONU referitoare la calitatea vieţii, pe 2001 – la rangul ocupat de

diverse ţări din Orientul Mijlociu din punct de vedere al calităţii vieţii locuitorilor lor.

Sursa: http://robots.cnn.com/2000/ASIANOW/south

Notă: prima coloană cuprinde rangul internaţional al ţării, iar ultima punctajul

ONU, maximul fiind de 100 de puncte (pentru mai multă claritate am înmulţit cu 100

punctajele originale). De asemena trebuie menţionat că Irak şi Palestina nu au fost incluse

în această listă, din pricină că erau considerate ţări – sponsor ale terorismului, precum

nici Afghanistanul şi Pakistanul, probabil din lipsa unor serii de date care să poată fi

considerate veridice.

40. Bahrain 82,4 43. Kuwait 81,8 45. Emiratele Arabe Unite 80,9 48. Qatar 80,1 65. Liban 75,8 68. Arabia Saudită 75,4 71. Oman 74,7 88. Iordania 71,4 88. Iran 71,4 97. Syria 70,0 133. Yemen 46,8 Pentru comparaţie, iată punctajele primelor 10 state: 1. Norvegia 93,9; 2. Australia, Canada şi Suedia 93,6; 5. Belgia 93,5; 6. SUA 93,4 7. Isalnda 93,2; 8. Olanda 93,1; 9. Japonia 92,8; 10. Finlanda 92,5.

2. Statistici privind diferiţi indicatori economici şi de calitate a vieţii în ţările

regiunii, pentru anul 2000. Sursa: www.hopia.net/kime/sat/find.htm

Ţara

Suma anuală alocată

educaţiei/persoană (USD)

Nr. Studenţi (mii)

Nr. Total şomeri (mii)

Nr. Total paturi

de spital

Total populaţia activă (milioan

e)

Rata mortalităţii

infantile (la mia loc.)

Chelt. anuale sănăt./p

ers. (USD)

Rata anuală

de creştere a pop. (%)

Rata de alfabetizare la pers.

adulte (%)

Afghanistan 163 2.69 Arabia Saudită

27864 20 22 3.14 76.10

Bahrain 1704 30 2.99 87.10 Egipt 1698 7.6 42 5 2.12

Emiratele 22 1.03 75.10

Page 43: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

43

Arabe Unite Iordania 85 147 1.08 25 5 1.66 89.20

Irak 29547 93 2.73 Iran 1573 105716 19.4 33 1.45 75.70

Kuwait 9.5 1.20 9 50 -3.08 81.90 Liban 26 1.74 85.60 Oman 208 5190 0.16 17 24 3.45 70.30

Pakistan 9 3127 93907 83 1 3.90 45 Palestina 75 98 4555 0.70 4.30 88.30

Qatar 9 7280 1346 0.32 9 96 3.57 Syria 155 469 19669 4.40 24 2.52 73.6

Yemen 23 147 469 9530 3.62 95 1 3.28

3. Rezervele de petrol şi influenţa acestora asupra situaţiei politice şi sociale din

ţările Orientului Mijlociu. Sursa: Fareed Mohamedi, în Oil, Gas and the Future of Arab

Gulf Countries, la www.merip.org/graphics/fareed.gif

• Golful Persic este cea mai importantă regiune exportatoare de petrol, ca volum,

pentru ţările din bazinul atlantic-mediteranean şi cele din Asia-Pacific.

• Golful şi-a mărit producţia de petrol cu 4.8 milioane de barili/zi din 1988; regiunea a

preluat astfel o treime din creşterea cererii de petrol, care a fost de 12.1 milioane de

barili/zi între 1988 şi 1996.

• În ultimii 20 de ani, hidrocarburile au ajutat familiile conducătoare din ţările

Orientului Mijlociu să-şi consolideze şi extindă puterea politică. În următorii 20 de

ani totuşi, se preconizează că această putere va fi subminată prin competiţia

generată de apariţia altori furnizori de petrol, precum şi prin presiunea economică

de a continua dezvoltarea acestui sector prin privatizare şi denaţionalizare.

• În prezent, în Arabia Saudită, există mai multe companii de petrol şi gaze naturale

constituite prin cooperarea între familii de comercianţi cu membrii ai familiei regale

(…), ceea ce indică existenţa unei oligarhii, mai degrabă decât monopolul impus de

familiile conducătoare din regiune după creşterea preţului petrolului de la începutul

anilor ’70.

• Dacă privim situaţia macroeconomică în unele din ţările din Golf, Arabia Saudită,

Iran, chiar Algeria, au acumulat mult capital şi şi-au plătit o mare parte a datoriilor

Page 44: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

58

externe. Din punct de vedere financiar, aceste ţări au o situaţie mult mai bună decât

acum numai câţiva ani.

• …Dacă sectorul petrolier este controlat de stat, aşa cum se întâmplă în prezent,

emergenţa unui regim non-democratic este aproape inevitabilă. Există desigur

excepţii, precum Norvegia [dar nu în ţările islamice], dar în general petrolul este un

important factor ce contribuie la instaurarea autoritarianismului. Pe de altă parte, o

totală liberalizare a sectorului, distribuirea directă a profitului către populaţie prin

fonduri controlate, aşa cum Banca Mondială procedat în Ciad, putem obţine un

sector eficient ce încearcă maximizarea producţiei. Un astfel de regim al petrolului

asigură imposibilitatea unui control individual asupra resurselor şi măreşte

posibilitatea instaurării democraţiei, însă ar putea conduce la serioase probleme pe

întreg globul.

• Comentarii şi concluzii pe baza datelor prezentate

Prin corelarea datelor din statisticile prezentate, şi împreună cu informaţiile

cuprinse în anexele 6 şi 7, se observă că statele regiunii pot fi împărţite în mai categorii,

în funcţie de nivelul de dezvoltare (trebuie reţinut că datele de care dispunem sunt la

nivelul anilor 2000-2001, dar este destul de probabil ca înafara situaţiei Irakului, despre

care am discutat, sau a Afghanistanului, să nu se fi produs mari modificări):

1. Statele cele mai dezvoltate din regiune (Bahrain, Kuwait, Emiratele Arabe Unite

şi Qatar), care au obţinut un punctaj între 80.1 şi 82.4, ocupând locurile 40, 43, 45 şi 48 în

lista ONU. Aceste state au o rată anuală de creştere a populaţiei mare – aprox. 3%, cu

excepţia Emiratelor Arabe Unite, unde aceasta este cea mai mică din regiune (1.03%), cu

o rată de alfabetizare de aprox. 80%, ceea ce reprezintă aprox. media în statele din

regiune (cu excepţia Pakistanului – 45%). Rata mortalităţii infantile este cea mai scăzută

din regiune în Kuwait şi Qatar (9 %0 ), şi destul de scăzută în Emiratele Arabe Unite,

22%o, având în vedere că media regiunii este de 47%o, însă aflată în intervalul median

(20-30%o) al regiunii. De asemenea, sumele alocate anual pentru sănătate per persoană

sunt cele mai ridicate din regiune. În ceea ce priveşte indicele şomajului, nu avem date

pentru aclcularea acestuia decât pentru Qatar, iar informaţiile ce rezultă din interpretarea

acestora sunt în aparenţă inconsistente cu restul datelor. Astfel, indicele şomajului în

Page 45: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

59

Qatar este de 7280000/320000*100, adică 2275% (I.ş.=nr şomeri/pop activă*100), ceea

ce înseamnă că fiecare individ care munceşte trebuie să susţină aproximativ 22 de şomeri.

Pare desigur o situaţie care ar pune acest stat pe unul dintre ultimile locuri din lume în

privinţa dezvoltării economice, ceea ce ar influenţa desigur şi calitatea vieţii locuitorilor

săi. Situaţia reală este însă cu totul alta, deoarece aici există mari resurse de petrol, iar

populaţia ocupată este deosebit de bogată, puând susţine financiar restul populaţiei. Un

alt indicator care susţine această afirmaţie este cel referitor la cheltuielile anuale pentru

sănătate/persoană, care sunt cele mai ridicate din regiune (96USD). De asemenea, cifra

şomerilor poate fi mărită artificial prin existenţa muncii la negru.

2. State aflate în intervalul mediu din punct de vedere al dezvoltării, faţă de restul

statelor din regiune (Liban, Arabia Saudită, Oman), care au acumulat între 74.7 şi 75.8

puncte, şi au ocupat locurile 65, 68, 71 în lista ONU. Ratele anuale de creştere din aceste

state sunt de 1.74, 3.14, şi respectiv 3.45, deci, cu excepţia Libanului, sunt mai mari decât

în categoria precedentă; unele dintre cauzele pentru care există această excepţie pot fi

incidenţa mai mare a atentatelor teroriste în Liban, precum şi o rată mai ridicată a

mortalităţii infantile decât în celelalte două state (26%0, faţă de 20%0 în Arabia Saudită şi

17%0 în Oman). Cheltuielile anuale pentru sănătate per persoană sunt de aprox. 23USD,

sumă aflată în intervalul median al datelor pentru acest indicator, precum şi foarte

apropiată de valoarea medie a acestuia pentru statele din regiune (26USD). Ratele de

alfabetizare în aceste state sunt însă foarte diferite (85.6, 76.1, 70.3), şi nu pot deci fi

asociate cu punctajele obţinute decât prin faptul că se menţine şi în acest caz ierarhia

stabilită de ONU.

3. State aflate pe poziţii inferioare în lista ONU (Iordania, Iran, Syria) – 88 (primele

2), respectiv 97; deşi poziţiile sunt destul de îndepărtate, punctajele obţinute sunt foarte

apropiate – 71.4 şi respectiv 70. Ratele de creştere nu sunt foarte mari, 1.66, 1.45 şi 2.52,

chiar dacă cea din Syria este mult mai ridicată decât cea din celelalte două state, ea se află

totuşi sub media regiunii (2.73, calculată cu datele de care am dispus). Ratele mortalităţii

infantile sunt sub media regiunii (25, 33, 24%0, faţă de 47%0), însă mai ridicate decât cele

din statele încadrate în categoriile superioare, însă trebuie menţionat faptul că în statele

mai puţin dezvoltate decât cele din această categorie ratele mortalităţii sunt foarte mari,

ceea ce face ca media să se mute foarte mult către stânga; dacă folosim însă media

Page 46: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

60

ponderată (22.8%0), observăm că este vorba despre valori aflate peste medie. În ceea ce

priveşte cheltuielile pentru sănătate per persoană, nu avem valorile decât pentru Iordania,

iar acestea sunt foarte reduse (5USD). În ceea ce priveşte indicele şomajului, acesta a

putut fi calculat pentru două dintre cele trei state (Iordania şi Syria), având valori

apropiate – 13.61% şi respectiv 10.65%.

4. Statele cele mai puţin dezvoltate, cu cei mai mici indici de calitate a vieţii sunt

Yemen, aflat pe poziţia 133 în lista ONU, cu un punctaj de numai 46.8, dar aici putem

include şi Afghanistan, Pakistan, Irak şi Palestina, chiar dacă aceste state nu au fost

incluse în lista ONU. În aceste state ratele anuale de creştere sunt mai mari decât în restul

statelor (3.28%, 2.69%, 3.90%, 2.73%, 4.30%), la fel ca şi mortalitatea infantilă, care

atinge valori foarte ridicate, alarmante – 163%0 în Afghanistan, 95%0 în Yemen, 93%0 în

Irak şi 83%0 în Pakistan; trebuie subliniat că aceste valori sunt mult mai mari decât

oricare dintre celelalte rate din celelalte state, unde 33%0 este valoarea cea mai ridicată.

În ceea ce priveşte rata de alfabetizare în rândul populaţieie adulte, se remarcă valoarea

extrem de scăzută pe care o are acest indicator în Pakistan – numai 45%. De asemenea

trebuie menţionat că în Pakistan şi Yemen, cheltuielile anuale pentru sănătate per

persoană sunt de numai 1USD.

Toate aceste statistici ridică probleme foarte serioase privind situaţiile din aceste

state şi din regiune în general. În afara resurselor de petrol, această regiune nu are nici o

altă bogăţie naturală care să poată fi exploatată (vezi în acest sens şi Anexa 6), deci dacă

statul respectiv nu dispune de petrol (Yemen, Afghanistan) sau are anumite embargouri

impuse, cum a fost cazul Irakului până anul trecut, posibilităţile de dezvoltare economică

sunt foarte reduse. În plus faţă de aceste lucruri, există şi problema modului în care sunt

concepute şi aplicate politicile economice şi sociale, şi anume implicarea principiilor

Islamului în orice strategie economică, ceea ce în mod evident nu a fost benefic pentru

această regiune. Este necesar ca aceste state să realizeze faptul că, cel puţin din punct de

vedere economic, capitalismul nu înseamnă numai lucruri rele sau care să contravină

Islamului, şi că este necesar să aplice măcar unele dintre principiile economice

occidentale (din nou, care să nu contravină religiei lor) pentru a se putea dezvolta şi

pentru a-şi putea ridica nivelul de trai.

Page 47: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

61

VII. Concluzii

Orientul Mijlociu este o regiune a globului caracterizată prin elemente distincte,

ce o diferenţiază şi îi conferă o identitate distinctă în cadrul sistemului internaţional. Dacă

din punct de vedere geografic, regiunea capătă mai multe accepţiuni în lucrările de

specialitate sau în diferitele enciclopedii (Encyclopedia Britannica, National Geographic,

www.maps.com, Middle East Research Institute Programme – MERIP, etc.), trăsăturile

de bază ce îi conferă identitate geopolitică sunt cele referitoare la aspecte demografice,

religioase, economice, politice şi sociale.

Din punct de vedere demografic, regiunea este caracterizată printr-o rată anuală

de creştere (populaţia la momentul t+1 minus populaţia la momentul t, raportată la

populaţia la momentul t, unde t este de obicei un an) mult mai mare decât rata medie

anuală de creştere pe glob (2.9-3% faţă de 2.3% în 2000, după estimările ONU). Mai

mult decât atât, în Orientul Mijlociu, precum şi în restul ţărilor musulmane, procentul

populaţiei tinere (sub 20 de ani) este foarte ridicat (în unele ţări se apropie de 50% sau

chiar peste, piramida vârstelor fiind foarte îngroşată la bază), ceea ce înseamnă că la

vârstele fertile ale acestor populaţii (15-49 de ani), rata generală de natalitate (număr de

născuţi vii raportat la totalul populaţiei) va înregistra o cifră foarte mare în raport cu

media globală. Dacă luate în sine aceste date pot să nu fie considerate extrem de

importante, ele devin fundamentale dacă avem în vedere faptul că populaţia Orientului

Mijlociu este în proporţie de 94% musulmană (conform http://i-cias.com/e.o/t.gif), deci

prin corelarea lor cu indicatorul apartenenţei religioase.

Numărul de musulmani de pe glob este o chestiune controversată, după cum s-a

observat din analiza datelor furnizate de sursele citate în partea a treia a lucrării (acesta

este şi motivul pentru care am citat toate sursele de care am putut dispune), însă făcând o

medie a acestora ajungem la o cifră de aproximativ 1.2-1.5 miliarde de musulmani în

2000, deci aproximativ 20% din populaţia globului. Dacă aceste rate se menţin, putem

asista în 2025 la o răsturnare de situaţie în ceea ce priveşte numărul de adepţi ai

principalelor culte religioase, populaţia musulmană depăşind ca procent din populaţia

globului pe cea creştină (conform unei proiecţii aflate pe site-ul http://muslim-

Page 48: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

62

canada.org). Este deci foarte important să înţelegem conceptele şi principiile de viaţă pe

care se bazează Islamul.

Termenul de Islam se referă nu numai la religia monoteistă care are la bază

Coranul şi al cărei profet este Mohamed, dar şi la întreaga civilizaţie, cu cadru legislativ

unic, structuri politice specifice, cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la

această religie. “Jurisprudenţa islamică”, Shari’a, este în totalitate conţinută în Coran,

care reglementează deci toate situaţiile de viaţă. Comunitatea internaţională trebuie să

înţeleagă că, pentru un musulman, singurele principii de viaţă viabile, imaginabile chiar,

sunt cele înscrise în Coran şi care apar în Shari’a, şi care sunt, de cele mai multe ori,

antagonice celor occidentale. Un astfel de principiu este şi cel al Jihadului. După cum am

arătat, Jihadul nu ar trebui să constituie o ameninţare pentru lumea non-musulmană; de

altfel ideea însăşi de ameninţare cu Jihadul contravine Coranului, care se referă la Jihad

ca la un mijloc de răspuns la o agresiune din afară şi nu la unul de a începe o ofensivă.

Problema este însă că aceste organizaţii teroriste există şi că ele nu contravin principiilor

Shari’a, ceea ce le face desigur foarte periculoase, mai ales că implică faptul că ele pot fi

susţinute de un stat islamist (deci fundamentalist) fără a săvârşi un delict moral. Nu cred

că sunt în măsură de a da o soluţie acestei chestiuni, dar, în opinia mea, problema nu este

abordată funcţional. Se acţionează numai asupra efectului (terorismul islamist), dar nu

asupra uneia dintre cauzele probabile: posibila interferenţă psihică a valorilor occidentale

, a “McWorld”-ului, în accepţiunea lui B. Barber (2002), asupra tradiţiilor şi modului de

viaţă islamic. Această agresiune este desigur una subtilă, dar care a făcut ca ţări precum

Egiptul sau Turcia să-şi modifice complet modul tradiţional de existenţă. Este acelaşi tip

de influenţă subtilă care se manifestă, de exemplu şi în ţara noastră (descrisă foarte realist

în lucrarea citată mai sus), dar dacă la noi poate fi privită şi ca “modernizare” sau

“schimbare de mentalitate”, deci privită în general ca având conotaţii pozitive, în lumea

islamică ea devine un atac asupra identităţii individului, al cărui unic reper şi ghid în

raportarea la lume şi viaţă este Coranul.

De alfel, chiar dacă indirect, Vestul şi valorile sale propagate în lumea islamică au

contribuit la apariţia fundamentalismului islamic, care luptă tocmai împotriva acestora

prin întoarcerea la marile surse de credinţă şi la marile modele de organizare a cetăţii, la

puritatea iniţială a Islamului. Acesta este practic curentul periculos, cel care a utilzat orice

Page 49: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

63

mijloce pentru a-şi impune obiectivele - dintre cele 109 conflicte de natură religioasă şi

etnică de pe glob între anii 1993 şi 1994, ţările islamice au fost implicate în 54 (T.

Simion, 1998, p. 109). Există însă două tipuri de astfel de conflicte: cele care pornesc din

afara regimului, din pricina unor posibile ameninţări percepute ca venind dinspre lumea

occidentală, despre care am vorbit mai sus, dar şi cele petrecute în interiorul regimului şi

a religiei islamice. Acestea se petrec intre adepţii celor două şcoli islamice principale,

Sunna şi Shia, tot din considerente religioase, dar şi pentru a accede la putere. În ambele

cazuri însă, esenţa conflictului este tot în religie (puterea se pate exercita numai prin

religie, prin Shari’a), ceea ce nu se poate explica decât prin imensa putere pe care Islamul

o exercită asupra fiecăreia dintre componentele existenţei în ţările musulmane.

Fundamentalismul islamic se manifestă în prezent în toate ţările din Orientul

Mijlociu; în Iran, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit sau Pakistan, precum şi

în alte state musulmane din nordul Africii, islamismul este politica şi doctrina de stat.

Islamiştii doresc utilizarea legii islamice în toate domeniile vieţii ceea ce înseamnă că

instituţiile şi formele de guvernare seculare sunt considerate inacceptabile într-o societate

musulmană. În statul islamic politica şi religia sunt forţe ale Islamului, care este singurul

întreg, programele politice islamiste fiind bazate exclusiv pe Shari’a (nu exista putere

legislativă, deoarece legile există deja în Coran). Programele islamiste nu sunt la nivel

ideologic în favoarea dictaturii, chiar dacă acesta a fost rezultatul în majoritatea statelor

în care au fost implementate. Fundamentaliştii susţin însă că dictatura este numai

tranzitorie, structura ideală a societăţii islamice fiind sistemul de shura, în care liderii

sunt în contact cu întreaga societate, ţinând seama de nevoile şi ideile poporului, şi sunt

obligaţi să le repecte.

Acelaşi lucru se petrece şi cu politicile economice şi sociale, ţările Orientului

Mijlociu trecând prin câteva decenii de relativ progres economic, în funcţie de rezervele

de petrol sau gaze naturale de care acestea dispun. Petrolul se afla deci în centrul

economiilor acestor ţări, fiind practic o miză geopolitică internaţională. Dacă sectorul

petrolier este controlat de stat, aşa cum se întâmplă în prezent, emergenţa unui regim non-

democratic este aproape inevitabilă. Un regim liberal al petrolului ar asigura

imposibilitatea unui control individual asupra resurselor şi ar mări posibilitatea instaurării

democraţiei, însă ar putea conduce la serioase probleme pe întreg globul.

Page 50: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

64

O altă problemă cu care se confruntă nu numai statele din regiune şi cetăţenii lor,

ci întreaga lume, este ameninţarea teroristă care pleacă din zonă. Lumea musulmană

trebuie să înţeleagă că actele teroriste precum cel de la 11 septembrie, sau mai recentele

bombardamente asupra sinagogelor din Istambul, nu fac decât să aducă un grotesc

deserviciu arabilor şi musulmanilor din întreaga lume, care ar trebui să condamne cu

tărie astfel de acte, mai ales atunci când criminalii pretind că acţionează în numele lor.

Nu doar comunicatele de presă sau guvernele sunt cele ce trebuie să ia atitudine

împotriva terorismului: votul de blam decisiv trebuie să fie cel al societăţii civile. Toţi

oamenii, de la studenţi sau oameni de afaceri, la asociaţii profesionale sau organizaţii

religioase, ar trebui vorbească public despre faptul că reputaţiile lor sunt murdărite prin

aceste strategii de vărsare de sânge care nu pot avea alt rezultat decât acela de a face ca

acestă regiune să devină şi mai instabilă decât este în prezent. Nimeni nu are dreptul să

decidă, pentru toţi arabii sau musulmanii, modul în care sunt percepuţi de restul lumii, cu

atât mai mult cu cât această percepţie este una de indivizi care comit masacre sau acte

împotriva umanităţii.

Lumea arabă şi musulmană a avut întotdeauna dificultăţi în a-şi exprima

nemulţumirile sau greutăţile în faţa lumii. Pe lângă faptul că actele teroriste sunt inumane

şi deci adânc condamnabile din punct de vedere moral şi uman, ele îngreunează şi mai

mult această comunicare, ceea ce reprezintă un motiv în plus pentru ca musulmanii să

lupte cu toate mijloacele paşnice împotriva oricărei forme de terorism şi a iniţiatorilor ei.

Alternativa este ca o minoritate de extremişti să dicteze cetăţenilor obişnuiţi, care

constituie majoritatea, că existenţa lor va fi subminată, reputaţiile le vor fi pângărite, şi,

mai mult decât atât, viaţa lor şi a copiilor lor va fi pusă în pericol.

În concluzie, avem de-a face cu două tipuri de conflicte. Conlictele ce au pornit

din interiorul regiunii (indiferent de faptul că au pornit ca urmare a perceperii unei

ameninţări din exterior, sau nu) şi s-au extins sau nu în afara ei, au avut la bază religia.

Fie că este vorba despre atacuri teroriste sau alte forme de luptă în numele Islamului,

însumate sub denumirea de Jihad, sau de conflicte intra regionale între musulmanii

sunniţi şi cei şiiţi, toate aceste conflicte s-au desfăşurat pe considerente religioase.

Islamul are deci o putere imensă asupra tuturor tipurilor de acţiune ale statelor din

Orientul Mijlociu, şi chiar dacă nu se poate spune că religia Islamică permite sau susţine

Page 51: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

65

în vreun fel terorismul, iar actele teroriste săvârşite de organizaţii musulmane (Jihadul

Islamic, Al-Qaeda sau multitudinea de astfel de organizaţii palestiniene), sunt numai atât

– acte teroriste – , cei ce le revendică o fac totuşi în numele religiei. Cel de-al doilea tip

de conflicte se ereferă la cele susţinute sau chiar pornite din exterior, şi care au ca miză

(şi cauză) petrolul. Acum, după războiul din Irak, şi având în vedere prezenţa

americanilor în regiune, este probabil ca acest tip de conflicte să scadă în intensitate şi

frecvenţă. Însă tot din aceste considerente, este posibil ca primul tip de conflicte să-şi

mărească probabilitatea de apariţie. Este deci necesară o cunoaştere profundă a stilului de

viaţă, tradiţiilor şi valorilor islamice, pentru a evita orice tip de acţiune care ar putea

constitui ameninţări la adresa acestora. Chiar dacă nu există scuze, şi cu atât mai puţin

motive, pentru atentate teroriste precum cele de la 11 septembrie 2001, lumea occidentală

ar trebui, în opinia mea, să încerce să înţeleagă, pe de o parte, conţinutul ideologic al

Islamului, şi pe de altă parte, faptul că, în Orientul Mijlociu, şi în orice parte a lumii

musulmane, Islamul, religia nu este numai o coordonată a existenţei, ci existenţa însăşi,

cu modele şi principii clare, ce nu pot fi încălcate, chiar dacă, din afară, par numai

aspecte minore. Poate că Huntington, chiar dacă nu s-a bazat în mare parte pe o ipoteză

viabilă, nu a fost totuşi atât de departe de realitate…

Page 52: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

66

Anexa 3. Organizaţiile teroriste cunoscute în principalele state ale Orientului

Mijlociu

Surse: www.emergency.com, Encarta Encyclopedia Online, 2002,

www.terrorismexperts.com, www.warincontext.com.

Grupări teroriste cunoscute care operează în Afghanistan: 1. Al Gama’a al Islamiyya (Islamic

Group, IG) 2. Al Jihad 3. Al Qaida 4. East Turkestan Islamic Movement 5. Harakat ul Jihad I Islami (HUJI)

(Movement of Islamic Holy War) 6. Harakat ul Mujahidin (HUM)

(Movement of Holy Warriors)

7. Hezb e Islami 8. Islamic Movement of Uzbekistan

(IMU) 9. Jaish e Mohammed E Tanzeem

(JEM) 10. Lashkar e Tayyiba (LT) 11. Popular Front for Armed Resistance

(PFAR) 12. Tunisian Combatant Group (TCG)

Grupări teroriste cunoscute care operează în Pakistan: • Al Badr • Al Barq • Al Jehad • Al Jehad Force • Al Jihad • Al Mujahid Force • Al Mustafa Liberation Fighters • Al Qaida • Al Umar Mujahideen • Baluch Students Organisation (BSO) • Baluch Students' Organistaion - Awami (BSO-A) • East Turkestan Islamic Movement • Haqiqi Mohajir Quami Movement (MQM-H) • Harakat ul Jihad I Islami (HUJI) (Movement of Islamic Holy War) • Harakat ul Mujahidin (HUM) (Movement of Holy Warriors) • Harkat ul Ansar • Hizb ut Tahrir al Islami • Ikhwan ul Mujahideen • Islami Inquilabi Mahaz • Islami Jamaat e Tulba • Islamic Movement of Uzbekistan (IMU)

• Islamic Students League • Jamaat I Islami • Jamaat ul Fuqra (JF) • Jamiat ul Mujahideen (JUM) • Jammu & Kashir National Liberation Army • Jammu & Kashmir Students Liberation Front • Kashmir Jehad Force • Lashkar e Jabbar (LJ) • Lashkar e Jhangvi (LeJ) • Lashkar e Tayyiba (LT) • Mahaz e Azadi • Muslim Janbaz Force • Muslim Mujahideen • Mutahida Majlis e Amal (United Action Forum) • Muttahida Jehad Council (MJC) • Muttahida Quomi Mahaz - MQM (A) • Nadeem Commando (NC) • People’s League • Popular Front for Armed Resistance (PFAR) • Sipah e Mohammed Pakistan (SMP) • Sipah e Sahaba Pakistan (SSP) • Taliban

Page 53: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

67

• Tehreek e Jaferia Pakistan (TJP) • Tehreek e Nafaz e Shariat e Mohammadi (TNSM) • Tehrik e Hurriat e Kashmir

• Tehrik e Jehad • Tehrik e Jehad e Islami • Tehrik e Nifaz e Fiqar Jafaria • Tehrik ul Mujahideen

Grupări teroriste cunoscute care operează în Iran: • HAMAS (Islamic Resistance Movement) • Islamic Movement of Uzbekistan (IMU) • Mujahedin e Khalq Organization (MEK or MKO) Grupări teroriste cunoscute care operează în Irak: • Abu Nidal Organization (ANO) • Al Qaida • Ansar al Islam • Mujahedin e Khalq Organization

(MEK or MKO) • Palestine Liberation Front (PLF) • Return Party

Grupări teroriste cunoscute care operează în Arabia Saudită: • Al Haramein Grupări teroriste cunoscute care operează în Kuwait: • Ahyaul Turaz al-Islami • Jamaat al Islah al Ijtimai Grupări teroriste cunoscute care operează în Syria: • Democratic Front for the Liberation of Palestine (DFLP) • HAMAS (Islamic Resistance Movement) • Japanese Red Army (JRA) • Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Popular Front for the Liberation of Palestine (PFLP) Grupări teroriste cunoscute care operează în Liban: • Abu Nidal Organization (ANO) • Al Jihad • Asbat al Ansar • Democratic Front for the Liberation of Palestine (DFLP) • Fatah • HAMAS (Islamic Resistance Movement) • Hizballah (Party of God) • Japanese Red Army (JRA) • Palestine Islamic Jihad (PIJ) • Popular Front for the Liberation of Palestine (PFLP) • Popular Front for the Liberation of Palestine–General Command (PFLP-GC)

Page 54: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

68

Anexa 4.

Clasificarea atacurilor teroriste în perioada 1993 – 2000, după ideologia grupărilor teroriste (procente). Sursa seriilor de date: http://hopia.net

100

0 0

65.3

30.1

3.80

102030405060708090

100

1993-1999 2000-2003

Fundamentalisti Nationalisti Grupari de stânga

Page 55: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

69

Anexa 5. Atacurile teroriste în perioada 1993 – 2003

Sursa seriilor de date: http://hopia.net

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

4 8 74

104 5 5

52

68

21

0

10

20

30

40

50

60

70

Numar atentate

Anul

Page 56: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

70

Anexa 6. Date privind economia unor state din Orientul Mijlociu

Surse: Encarta Encyclopedia Online, 2001 http://www.britannica.com/factbook

1. Iran

PIB: 426,000,000,000 USD Moneda: Rial iranian

PIB/cap locuitor: 6,400 USD Rata de creştere a PIB: 5.00 %

PIB din agricultură: 20.00 % PIB din industrie: 24.00 %

PIB din servicii: 56.00 %

Rata inflaţiei: 13.00 % Populaţia săracă: 53.00 %

Rata şomajului: 14.00 % Turism: 1,321,000.00 turişti anual

Exportul de electricitate: 24,000,000,000 USD Producţia de electricitate: 120,330,000,000 kWh

Importul de electricitate: 22,000,000,000 USD Consumul de electricitate: 111,907,000,000 kWh

Producţia de electricitate după sursă:

Petrol : 94.24 % Nuclear: 0.00 %

Apă: 5.76 % Alta: 0.00 %

Datoria externă: 7,300,000,000 USD Ajutor economic primit: 116,500,000 USD

Ajutor economic donat: 0 USD

Produse agricole: grâu, orez, alte grâne, sfeclă de zahăr, fructe, nuci, bumbac; produse lactate, lână;

caviar

Principalele industrii: petrol, petrochimice, textile, ciment şi materiale de construcţie, prelucrarea

produselor alimentare (zahăr, producţia de ulei vegetal), armament.

Rata de creştere a industriei: 5.50 %

Principalele importuri: 17,200,000,000 USD – materii prime pentru industrie şi produse intermediare,

produse alimentare şi de consum, servicii tehnice, produse militare.

Parteneri de import: Germania 11%, Italia 8.3%, China 6.1%, Japonia 5.3%, EAU 5%

Principalele exporturi: 27,400,000,000 USD - petrol 85%, covoare, fructe şi nuci, metal şi oţel,

chimicale.

Parteneri de export: Japonia 20.5%, Italia 7%, EAU 5.9%, Franţa 4.7%, China 4.1%

Indicele Gini: 0.00 %

Forţa de muncă: 18,000,000

Forţa de muncă după ocupaţii: agricultură 30%, industrie 25%, servicii 45%

2. Irak

Page 57: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

71

PIB: 59,000,000,000 USD Moneda: Dinar irakian

PIB/cap locuitor: 2,500 USD Rata de creştere a PIB: -5.70 %

PIB din agricultură: 6.00 % PIB din industrie: 13.00 %

PIB din servicii: 81.00 %

Rata inflaţiei: 60.00 % Populaţia săracă:

Rata şomajului: Turism: 51,000 turişti anual

Producţia de energie electrică: 27,300,000,000 kWh

Consumul de energie electrică: 25,389,000,000 kWh

Producţia de energie electrică după sursă:

Petrol : 98.17 % Nuclear: 0.00 %

Apă : 1.83 % Alta : 0.00 %

Datoria externă: $62,200,000,000 USD Ajutoare economice primite: 327,500,000USD

Ajutoare economice donate: $0 USD

Produse agricole: grâu, orez, orz, legume, curmale, bumbac; vite, oi

Principalele industrii: petrol, chimicale, textile, materiale de construcţii.

Rata de creştere a industriei: 0.00 %

Principalele importuri: 11,000,000,000 USD – alimente, medicamente, obiecte de manufactură

Parteneri de import: Franţa 22.5%, Australia 22%, China 5.8%, Rusia 5.8%

Principalele exporturi: 15,800,000,000 USD – ţiţei

Parteneri de export: SUA 46.2%, Italia 12.2%, Franţa 9.6%, Spania 8.6%

Indicele Gini: 0.00 %

Forţa de muncă: 4,400,000

3. Arabia Saudită

PIB: 241,000,000,000 USD Moneda: Riyal saudit

Rata de creştere a PIB: 1.60 % PIB per cap locuitor: 10,600 USD

PIB din agricultură: 7.00 % PIB din industrie: 48.00 %

PIB din servicii: 45.00 %

Rata inflaţiei: 1.70 % Populaţie în sărăcie:

Rata şomajului: Turism: 3,700,000 turişti anual

Producţia de electricitate: 123,500,000,000 kWh Exportul de electricitate: 42,000,000,000 USD

Consumul de electricitate: 114,855,000,000 kWh Importul de electricitate: 54,000,000,000 USD

Producţia de electricitate după sursă:

Page 58: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

72

Petrol : 100.00 % Nuclear: 0.00 %

Apă : 0.00 % Alta : 0.00 %

Datoria externă: 23,800,000,000 USD Ajutoare economice primite: 0 USD

Ajutoare economice donate: 548,000,000 USD

Produse agricole: grâu, orz, roşii, pepeni, curmale, citrice; oi, pui, ouă, lapte.

Principalele industrii: producţie de ţiţei, rafinării de petrol, petrochimicale, ciment, construcţii,

fertilizatoare, mase plastice.

Rata de creştere industrială: 1.00 %

Principalele importuri: 29,700,000,000 USD – maşini şi echipamente, alimente, chimicale, vehicule

motorizate, textile.

Parteneri de import: SUA 21.1%, Japonia 9.4%, Germania 7.4%, Marea Britanie 7.3%

Principalele exporturi: 66,900,000,000 USD – petrol şi produse petroliere 90%

Parteneri de export: SUA 17.4%, Japonia 17.3%, Koreea de Sud 11.7%, Singapore 5.3%, India

Indicele Gini : 0.00 %

Forţa de muncă: 7,000,000

Forţa de muncă după ocupaţii: agricultură 12%, industrie 25%, servicii 63%

4. Kuwait

PIB: 30,900,000,000 USD Moneda : dinar kuwaitian

Rata de creştere a PIB: 4.00 % PIB per cap locuitor: 15,100 USD

PIB din agricultură: 60.00 % PIB din industrie: 39.70 %

PIB din servicii: 0.30 %

Rata inflaţiei: 2.70 % Populaţie in sărăcie:

Rata şomajului: 1.80 % Turism: 77,000 turişti anual

Exportul de electricitate: 11,500,000,000 USD Producţia de electricitate: 31,200,000,000 kWh

Importul de electricitate: 17,200,000,000 USD Consumul de electricitate: 29,016,000,000 kWh

Producţia de electricitate după sursă:

Petrol : 100.00 % Nuclear: 0.00 %

Apă : 0.00 % Alta : 0.00 %

Datoria externă: 6,900,000,000 USD Ajutor economic primit: 0 USD

Ajutor economic donat: 0 USD

Produse agricole: nu există culturi; peşte

Principalele industrii: petrol, petrochimice, desalinizare, alimentară, materiale de construcţii

Page 59: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

73

Rata de creştere industrială: 1.00 %

Principalele importuri: 7,400,000,000 USD - alimente, materiale de construcţii, vehicule, îmbrăcămint

Parteneri de import: SUA 12%, Japonia 8%, Marea Britanie 8%, Germania 7%, China 5%, Franţa 4%,

Australia 3%, Olanda 2%

Principalele exporturi: 16,200,000,000 USD – ţiţei şi produse de rafinărie, fertilizatori.

Parteneri de export: Japonia 23%, SUA 14%, Koreea de Sud 13%, Singapore 7%, Olanda 6%,

Pakistan 6%, Indonesia 4%, Marea Britanie 2%

Indicele Gini : 0.00 %

Forţa de muncă: 1,300,000

5. Liban

PIB: 18,800,000,000 USD Valuta: liră libaneză

PIB per cap locuitor: $5,200 USD Rata de creştere a PIB: 1.00 %

PIB din agricultură: 12.00 % PIB din industrie: 21.00 %

PIB din servicii: 67.00 %

Rata inflaţiei: 0.50 % Populaţie în sărăcie: 28.00 %

Rata şomajului: 18.00 % Turism: 673,000 turişti anual

Producţie de electricitate: 7,950,000,000 kWh Import de electricitate: 8,900,000,000 USD

Consum de electricitate: 8,643,000,000 kWh Export de electricitate:

Export de electricitate: 4,600,000,000 USD Import de electriciate: 1,250,000,000 kWh

Producţia de electricitate după sursă:

Petrol : 96.86 % Nuclear: 0.00 %

Apă : 3.14 % Alta : 0.00 %

Datoria externă: 8,400,000,000 USD Ajutor economic primit: 3,500,000,000 USD

Ajutor economic donat: 0 USD

Produse agricole: citrice, struguri, roşii, mere, legume, cartofi, măsline, tutun; oi, capre.

Principalele industrii: bancară; alimentară; bijuterii; ciment; textile; produse minerale şi chimicale;

lemn şi mobilă; rafinării ţiţei; produse metal.

Rata de creştere industrială: 0.00 %

Principalele importuri: 6,600,000,000 USD - alimente, maşini şi echipamente de transport, bunuri de

consum, chimicale, textile, metale, combustibili, produse agricole.

Parteneri de import: Italia 11%, Franţa 8%, Germania 8%, SUA 7%, Suedia 6%, China 5%, Siria 5%,

Marea Britanie 4%.

Page 60: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

74

Principalele exporturi: 700,000,000 USD – alimente şi tutun, textile, chimicale, pietre preţioase,

metale şi produse din metal, echipamnte şi produse electrice, bijuterii, hârtie şi produse din hârtie.

Parteneri de export: Arabia Saudită 11%, EAU 11%, Suedia 7%, SUA 7%, Franţa 5%, Irak 4%,

Iordania 4%, Kuwait 4%, Siria 4%

Indicele Gini: 0.00 %

Forţa de muncă: 1,500,000

(Anexele 1,2 şi 7 nu au fost puse la dispoziţie publicului de catre autor – n.r.)

Page 61: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

75

Bibliografie:

1. * * *, Dicţionarul politic, Ed. Politica, Bucureşti, 1975.

2. * * *, Webster’s New World College Dictionary on PowerCD, 1998

3. Anghelescu, Nadia, Introducere în Islam, Ed. Enciclopedică, Buc., 1993

4. Arădăvoaice, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Niţă, Dan Laurenţiu, Terorism,

antiterorism, contraterorism, Ed. Antet, Bucureşti, 1997

5. Bădescu, Ilie, Dungaciu, Dan, Sociologia şi geopolitica frontierei, Ed. Floare

Albastră, 1995

6. Barber, Benjamin R., Jihad vs McWorld – Modul în care globalizarea şi

tribalismul modelează lumea, Ed. Incitatus, Buc., 2002

7. Bodunescu, Ion, Flagelul terorismului internaţional, Ed. Militară, Bucureşti,

1978

8. Buzan, Barry, Waever, Ole, de Wilde, Jaap, Security – A New Framework for

Analysis, Lynne Renner Publishers, London

9. Claval, Paul, Geopolitică şi geostrategie, Ed. Corint, Buc., 2001

10. Jensen, G.H., Militant Islam, Pan Books, London & Sydney, 1979

11. Margolis, Eric S., War at the top of the world. The struggle for Afghanistan,

Kashmir and Tibet, Routledge, NY, 2001

12. Mohamedi, Fareed, în Oil, Gas and the Future of Arab Gulf Countries, la

http://www.merip.org/graphics/fareed.gif

13. Popescu-Neveanu, Paul, Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti

1978

14. Rotariu, Traian (coord.), Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Ed.

Polirom, Iaşi, 1999

15. Seyyd Ebul A’la el Meududi, Introducere în Islam, S.C. Charter S.R.L., Buc.,

1991

16. Simion, Teodor, Geopolitica în pragul mileniului trei, Ed. Roza Vânturilor,

Buc., 1998

17. Tamaş, Sergiu, Geopolitica – o abordare prospectivă, Ed. Noua Alternativă,

Buc., 1995

Page 62: Islam, Islamism Si Terorism in Orientul Mijlociu

76

18. Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr (coord.), Dicţionar de sociologie,

Bucureşti, Ed. Babel, 1998

19. * * * Encarta Encyclopedia Online, CD, 2000 - 2002

20. http://i-cias.com/e.o/t.gif

21. http://members.tripod.com/arabicpaper/country.html

22. http://muslim-canada.org

23. http://robots.cnn.com/2000/ASIANOW/south

24. http://www.abcnews.go.com

25. http://www.afp.com

26. http://www.belie-hype.com

27. http://www.britannica.com/factbook/middle_east.html

28. http://www.cia.gov/cia/publications/factbook

29. http://www.emergency.com

30. http://www.globalsecurity.org

31. http://www.hopia.net/kime/sat/find.htm

32. http://www.islam.about.com/library

33. http://www.islamfortoday.com

34. http://www.jerusalem.indymedia.com

35. http://www.lib.unc.edu

36. http://www.maps.com

37. http://www.nationalgeographic.com

38. http://www.news.bbc.co.uk

39. http://www.news.com

40. http://www.news.yahoo.com

41. http://www.ourislam.com

42. http://www.prasebese.com

43. http://www.terrorism.com

44. http://www.terrorismexperts.com