Irevocabila SATU MARE 11710_296_2010

Dosar nr. 11710/296/2010* Cod operator: 11276

R O M Â N I A TRIBUNALUL SATU MARE

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 131/R/CA Şedinţa publică din 21 Februarie 2013

Completul compus din: PREŞEDINTE : Paula Ştefan Judecător : Mihaela Hăprian

Judecător : Nilda Preda Târnoveanu Grefier : Elena Farkas

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către recurenta - petentă O. B. R S.A, cu sediul în …….., str. …………………., împotriva sentinţei civile nr. 932 din 08.02.2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosar cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD VEST CLUJ, cu sediul în Cluj Napoca, str. Năvodari nr. 2, judeţul Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de azi,nu se prezintă nimeni. S-a făcut referatul cauzei, după care: Instanţa constată că dezbaterea cauzei a avut loc în şedinţa publică din 15

februarie 2013, când concluziile şi susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, când în vederea deliberării şi întrucât studiul actelor de la dosar a necesitat un timp mai îndelungat, când în urma deliberării avute a pronunţat decizia de mai jos:

INSTANŢA deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 932/08.02.2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar cu nr. unic de mai sus a fost respinsă plângerea la contravenţie formulată de petenta O. B. R. SA, în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia consumatorilor Satu Mare , împotriva procesului verbal de contravenţie seria ……….., nr…………… întocmit la data de 14.10.2010 . Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria

………..nr. ………………… încheiat la data de 14.10.2010 de către intimata Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Satu Mare, petenta O. B. R. S.A a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 10.000 RON, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 46 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 86 alin.(1) din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în sensul că valoarea totală plătibilă de împrumutat nu corespunde cu graficul de rambursare din 12.10.2010, valoarea prevăzută la pct. 5.13 făcând referire la valoarea totală plătibilă la data încheierii contractului iniţial din data de 15.03.2007 şi cu sancţiunea avertismentului, în temeiul art. 35 alin. (1) lit. d din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori coroborat cu dispoziţiile art. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, constatând în aceea că în ziua de 14.10.2010 în urma controlului efectuat, s-a constatat că „în actul adiţional nr. ---/

Textul a fost prelucrat conform Legii nr. 677/2001

2

12.10.2010 şi nr. ……../02.09.2010 aferente contractelor …………. şi nr. ………………., la

art. 5 TAXE şi comisioane la pct. 5.7 costuri aferente contului curent deschis în valuta

creditului la alin. 2 se specifica în mod expres „comision de retragere numerar de pe contul

curent" fără a se face referire expresă că acesta nu se percepe pentru creditul acordat. Instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu art. 35 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori: „fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri aferente contractului, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie." În considerentele deciziei de casare s-a menţionat că actul adiţional reprezintă un act distinct faţă de contractul de credit în ceea ce priveşte stabilirea răspunderii contravenţionale, acesta fiind rezultatul unei noi manifestări de voinţă. În consecinţă, din moment ce la data emiterii actelor adiţionale erau în vigoare dispoziţiile OUG nr. 50/2010, actul adiţional trebuia să respecte dispoziţiile acestui act normativ; ca atare, este firesc că şi nerespectarea dispoziţiilor OUG nr. 50/2010 cu privire la încheierea acestora să atragă răspunderea reglementată de acest act normativ. Sub aspectul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina petentei, instanţa de fond a reţinut că acestea reprezintă contravenţii, deoarece după apariţia OG nr. 50/2010 (intrată în vigoare la data de 21.06.2010) şi după termenul de 90 de zile s-a constatat faptul că operatorul economic nu şi-a aliniat contractele conform acestor dispoziţii. După data apariţiei OUG nr. 50/2010 banca nu şi-a aliniat contractele, iar introducerea sau aplicarea prevederilor din contracte care sunt contrare OUG nr. 50/2010 sunt nule de drept.

În condiţiile în care banca vine cu un contract preformulat, înseamnă cp contractul de credit nu a fost negociat cu consumatorul.

Conform art. II alin. 1 din OUG nr. 50/2010, „actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile OUG nr. 50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi.” De asemenea, potrivit art. II alin. 2 din legea de aprobare, „actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” Această prevedere impune voinţa consumatorului cu privire la notificarea de mai sus. Actele adiţionale cu privire la care s-a reţinut săvârşirea faptelor contravenţionale au fost întocmite după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010. Aceasta înseamnă cp nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 95 din OUG nr. 50/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2010. Instanţa de fond a reţinut că nu se pune problema nerespectării Directivei nr. 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori, în condiţiile în care OUG nr. 50/2010 stipulează expres faptul că acest act normativ transpune prevederile acestei directive.

Ca atare, în lipsa unor probe temeinice, nu se poate vorbi de răsturnarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului verbal.

Instanţa de fond a mai reţinut că nu se justifica nici înlocuirea amenzii raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei, cu implicaţii negative asupra drepturilor consumatorilor.


3

În lumina acestor aprecieri, ţinând cont de dispoziţiile art. 31 din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa de fond a respins plângerea la contravenţie formulată de petenta, ca fiind neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen petenta O. B. R. SA solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii contravenţionale ca întemeiată şi a anulării procesului verbal de contravenţie.

În motivare recurenta susţine că Sentinţa civilă nr. 932/08.02.2012 a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., arătând că:

În mod nelegal şi netemeinic, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate împrejurarea ca „actele adiţionale cu privire la care s-a reţinut săvârşirea

faptelor contravenţionale au fost întocmite după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010.

Aceasta înseamnă că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 95 din OUG nr. 50/2010

astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 288/2010". Recurenta învederează instanţei de control judiciar că prin adoptarea şi

publicarea Legii nr. 288/28.12.2010 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a intervenit dezincriminarea faptei pentru care a fost sancţionată contravenţional.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, recurenta petentă a fost sancţionată cu sancţiunea avertismentului, în baza art. 46 alin. 1 lit. h) şi cu amenda contravenţională, în baza art. 46 (1) lit. h) din OUG nr. 50/2010 deoarece în actul adiţional la contractul de credit nr. ……………, la art. 5.13, valoarea totală plătibilă de împrumutat din graficul de rambursare din 12.10.2010 nu corespunde cu valoarea totală plătibilă la data încheierii contractului iniţial, şi anume 15.03.2007.

Potrivit prevederilor art. 1 pct. 39 din Legea nr. 288/28.12.2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 „Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins: Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor art. 371, ale art. 66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durata nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 66-71.". Prin urmare, conform prevederilor art. 95 din OUG nr. 50/2010, modificate prin Legea nr.288/2010, prevederile art. 35 alin. 1 şi art. 46 din OUG nr. 50/2010 nu se aplică contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010. Astfel, prevederile art. 35 alin. 1 şi art. 46 din OUG nr. 50/2010 nu se aplică nici contractului nr. ………………….. şi nici contractului …………………., urmând a se face aplicarea principiului aplicării legii contravenţionale mai favorabile, aşa cum este prevăzut în art.15 alin. 2 din Constituţie.

Astfel, potrivit prevederilor art. 15 alin.(2) din Constituţie „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Prin intrarea în vigoare a legii noi (Legea nr. 288/2010) care dezincriminează fapta contravenţională, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, sancţiunile nu se mai executa.

Efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare.

În acest sens, este şi Decizia nr. 228 din 13.03.2007 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia „aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează

contravenţional fapta trebuie analizata prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia

şi la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenţia, ca faptă antisocială, trebuie privita atât


4

sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia, cat şi sub aspectul aplicării şi executării

sancţiunii. Din acest punct de vedere sintagma „nu se mai sancţionează" trebuie înţeleasă în

sensul că, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie,

sancţiunile contravenţionale nu se mai aplica, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de

executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai executa. Efectele legii noi

se aplica tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale

în vigoare" Prin urmare, faptele pentru care recurenta a fost în mod nelegal sancţionată

nu mai constituie contravenţie, teză nereţinută însă şi de către instanţa de fond în considerentele Sentinţei civile nr. 932/08.02.2012.

2. De asemenea, recurenta susţine că instanţa de fond a pronunţat Sentinţa civilă nr. 932/08.02.2012 cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., deoarece:

Instanţa de fond a reţinut în mod nelegal şi netemeinic în considerentele sentinţei atacată împrejurarea că: „sub aspectul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina

petentei, instanţa reţine că acestea reprezintă contravenţii, deoarece după apariţia OG nr.

50/2010 (intrată în vigoare la data de 21.06.2010) şi după termenul de 90 de zile s-a constatat

faptul ca operatorul economic nu şi-a aliniat contractele conform acestor dispoziţii. După data

apariţiei OUG nr. 50/2010 banca nu şi-a aliniat contractele, iar introducerea sau aplicarea

prevederilor din contracte care sunt contrare OUG nr. 50/2010 sunt nule de drept". Se învederează că actele adiţionale puse la dispoziţia clienţilor P. M.N. şi N.

M. reprezintă demersurile efectuate de către recurentă pentru transpunerea prevederilor OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Precizează ca art. 5.7 din actele adiţionale la contractele de credit nr. ………. şi nr. ………………, reflectă prevederile art. 35 alin. 1 lit. a din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Astfel, în cazul în care clientul va retrage numerar de pe contul curent, acesta „va plăti un comision de 0.50% din suma retrasă din contul curent, minim 0,50 Ron sau minim 1 eur echivalent în valuta contului, pentru sumele în valută.(...)"

De asemenea, articolul mai sus menţionat prevede faptul că „Pentru retragerile de numerar din contul curent ce depăşesc 5001 Eur sau echivalent este necesară programarea prealabilă cu 1 zi lucrătoare în intervalul orar 08:30 - 16:00 la unitatea teritorială de unde se face retragerea de numerar de pe contul curent, caz în care clientul va plăti comision pentru retragerea de numerar de pe contul curent de 0.50% din suma retrasă, minim 0.5 Ron sau minim 1 Eur echivalent în valută contului, pentru sumele în valută".

Aspectele detaliate mai sus sunt prevăzute şi în art. 6.3.2 din Contractele cadru de cont curent - persoane fizice nr. ……….. şi nr. …………… (depuse odată cu plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie seria ……….. nr. ……………. la Anexa 6) şi vizează aceeaşi ipoteza, cea a retragerii de numerar de la ghişeul unităţii teritoriale a O. B., din contul curent al clientului, indiferent de provenienţa sumelor aflate în acest cont.

Recurenta precizează că tragerea creditului reprezintă operaţiunea prin care suma creditului este pusă la dispoziţie de către banca împrumutatului în contul de credit/ împrumut al acestuia deschis la O. B. R. SA, iar retragerea sumelor reprezentând operaţiunea prin care suma creditului este transferată integral din contul de credit/ împrumut deschis pe numele împrumutatului în contul curent al acestuia deschis la O. B.R. SA.

Din cele enunţate anterior, rezultă că recurenta nu percepe comision pentru retragerea sumelor din credit, dar precizează că în art. 35 din OUG nr. 50/2010 nu este specificat faptul că este vorba de retragere „numerar", ci doar „retragere".


5

Totodată, obligaţia creditorului de a menţiona expres aceste servicii prestate consumatorului în actele adiţionale la contractele de credit ……………. şi nr. ………………. derivă din dispoziţiile O.U.G. nr. 174/2008, respectiv art. 93 alin. 1, litera d): „În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi sa respecte următoarele reguli:

d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane."

3. Recurenta susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., arătând că:

Instanţa de fond nu s-a pronunţat şi cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art. 46 alin. 1 lit. h din OUG nr. 50/2010, reţinută în cuprinsul procesului verbal de contravenţie seria ……… nr. …………. întocmit de CJPC Satu Mare, deşi recurenta petentă a formulat plângere contravenţională şi împotriva acestei fapte contravenţionale reţinută în sarcina sa.

Faţă de această situaţie, precizează faptul că în jurisprudenţă s-a reţinut faptul ca „nemotivarea are şi conotaţii care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât ne aflăm

în situaţia nesocotirii unei obligaţii legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea

hotărârii în cazurile prevăzute de lege". Potrivit art. 46 alin. 1 lit. d din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit

pentru consumatori, potrivit căruia „Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele: (...) d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului".

Recurenta învederează instanţei de control judiciar că nu este vorba despre acordarea unui credit nou, sens în care ar fi trebuit prevăzută valoarea totală plătibilă la momentul semnării contractului de credit, ci despre un act adiţional de conformare la rigorile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori în care este stipulată valoarea totală plătibilă a creditului la momentul acordării creditului nr. ……… şi anume ……………... În susţinerea argumentelor sale vin şi dispoziţiile art. 46 alin. 1 lit. d din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care prevăd următoarele: „Contractul de credit specifica în mod clar şi concis următoarele: (...) d) valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului". Însă operaţiunea efectivă de tragere (punerea la dispoziţia împrumutatului a sumelor de bani din creditul contractat) a creditului acordat conform contractului nr. ……………… a avut loc la data de 19.03.2007, deci anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (21.06.2010).

Pentru considerentele anterior exprimate, solicită admiterea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 932/2012 de Judecătoria Satu Mare şi modificarea în totalitate a sentinţei civile recurate, în sensul admiterii plângerii formulată de recurenta pententă împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ……….. nr……………… din 14.10.2010 încheiat de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Satu Mare şi anularea acestui proces-verbal ca fiind nelegal şi netemeinic

În drept, invocă art. 299 şi urm., art. 304 pct.7, 8 şi 9, art. 3041 C.proc.civ., art. 35 alin. (1) lit. d), art. 46 alin. (1) lit. h) din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, modificata şi completata prin Legea nr. 288/2010, art. 93 alin. (1) lit. d) din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul COMISARIATUL JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR SATU MARE solicită respingerea


6

recursului declarat de petentă ca nefondat cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate şi a procesului verbal de contravenţie contestat.

În motivarea întâmpinării, intimatul susţine că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală pentru următoarele considerente :

- Cu privire la contextul aplicării OUG nr. 50/2010 intimatul precizează următoarele:

Controlul a fost efectuat şi procesul verbal a fost întocmit când încă era în vigoare OUG nr. 50/2010.

S-ar fi putut reţine aplicarea legii contravenţionale mai favorabile numai în situaţia în care Legea de aplicare nr. 288/2010 ar fi intrat în vigoare între momentul constatării faptei contravenţionale şi momentul aplicării efective a sancţiunii, fapt ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. Astfel atât timp cât legea de aplicare nr. 288/2010 a intrat în vigoare după aplicarea sancţiunii contravenţionale, legea contravenţională mai favorabilă nu îşi poate produce efectele în prezenta cauză.

Potrivit art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, dacă printr-un actul normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşita înainte de intrarea în vigoare a noului act normativ. Aceste prevederi au ca obiect decontravenţionalizare - dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârşite şi produc efecte pentru viitor începând cu intrarea în vigoare a actului normativ nou şi, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior încetează de la data apariţiei noului act normativ.

Aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează contravenţional fapta, trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei.

Sintagma „nu se mai sancţionează" a interpretat-o Curtea Constituţională prin Decizia 288/2007 în sensul că trebuie înţeleasă în sensul că, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai pot aplica, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută.

Curtea Constituţională a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate, dar neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunii aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ în sensul că acestea nu se mai execută.

În prezenta cauză atât timp cât sancţiunea a fost aplicată înainte de intrarea în vigoare a legii contravenţionale mai favorabile, singura situaţie care poate fi admisă este aceea ca sancţiunile să nu se mai execute. Ori, faţă de această situaţie clară şi expresă nu prin plângere împotriva procesului verbal de contravenţie se poate ajunge ca sancţiunile contravenţionale să nu mai poată fi executate, ci prin recurgerea la altă cale legală.

De altfel Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 nu dezincriminează contravenţia stabilită în temeiul OUG nr. 50/2010.

Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori la art. II stipulează „(1) Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi.

(2) Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care


7

consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.". Intimatul învederează faptul că la momentul apariţiei OUG nr. 50/2010 în forma nemodificată consumatorul a beneficiat de un drept legal, drept care trebuie să i se aplice pe toată perioada derulării prezentei acţiuni la fel cum pentru cauza din speţă se aplică legislaţia care era în vigoare la momentul introducerii acţiunii de către unitatea bancară.

Ba mai mult, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1656 din 2010 a statuat faptul că: creditorii aveau obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile ordonanţei de urgenţă. Termenul de 90 de zile menţionat s-a scurs până la data la care s-a dezbătut de către Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr. 50/2010. În acest timp, prevederile art. 95 şi-au epuizat efectele, obligaţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă trebuind să fie îndeplinite de către creditori. În aceste condiţii, textul ordonanţei de urgenţă a fost modificat de Camera decizională prin legea de aprobare. Prin urmare, dispoziţiile art. 95 din ordonanţa de urgenţă, astfel cum au fost modificate prin legea de aprobare, trebuie citite şi interpretate în coroborare cu dispoziţiile art. II alin. (1) din aceeaşi lege, care prevăd că „Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi". Mai mult, prevederile art. II alin. (2) din legea de aprobare stipulează că „Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi", intimatul consideră că trebuie interpretate ca impunând şi acordul de voinţă al consumatorului cu privire la notificarea mai sus menţionată, întrucât ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în aplicarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, directivă care prevede în preambulul său, la pct. 9, că „O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi pentru crearea unei veritabile pieţe interne".

Suntem în situaţia discriminatorie în care consumatori cărora li s-au modificat corect contractele prin acte adiţionale corect întocmite beneficiază pe deplin de efectul legii, iar alţi consumatori aflaţi în situaţii identice nu beneficiază de prevederile legale, deoarece actele adiţionale nefiind corect întocmite au optat să le conteste pentru a le fi respectate drepturile conferite de lege.

Intimatul precizează faptul că, dacă legiuitorul vroia să abroge dispoziţiile legale o făcea expres, dar prin modificarea OUG nr. 50/2010 a învederat faptul că aceste acte adiţionale rămân în vigoare.

Chiar Legea nr. 288/2010 dă posibilitatea păstrării în vigoare a actelor adiţionale, fie semnate fie considerate acceptate tacit, însă unitatea finanţatoare cu buna ştiinţă a întocmit în mod defectuos actele adiţionale prejudiciind consumatorii de drepturile lor conferite de lege, fiind ştiut faptul că aceste acte produc consecinţe juridice. De altfel în momentul formulării cererii, s-a născut un drept la acţiune conform legii aflate în vigoare la momentul formulării cererii, lege care trebuie să se aplice inclusiv până la soluţionarea prezentei cauze de către instanţele de judecată.

Intimatul învederează faptul că normele procedurale sunt menite să slujească normele de drept substanţial şi nicidecum să lase normele dreptului material fără aplicare sau fără eficienţă practică, fiindcă după cum bine se ştie actele juridice şi


8

implicit actele normative se interpretează în sensul producerii de efecte juridice şi nicidecum în sensul neproducerii lor.

Ori se poate discuta despre decontravenţionalizare doar în situaţia în care actul normativ nou nu mai sancţionează deloc fapta contravenţionala ceea ce evident nu este vorba în cazul din speţă.

Legea nr. 288/2010 care a modificat OUG nr. 50/2010 nu a avut drept scop vidarea de conţinut a unei norme juridice şi privarea consumatorilor de drepturile lor legale conferite prin lege în condiţiile în care unităţile finanţatoare au decis să nu îşi îndeplinească sau să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile.

- Cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului verbal intimatul învederează că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei, descrierea faptelor contravenţionale sunt făcute cu exactitate, menţionându-se toate împrejurările care au stat la baza faptei contravenţionale, considerând că documentul de control a fost întocmit cu respectarea OG nr. 2/2001.

Precizează faptul că documentul de control a fost încheiat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare şi aşa cum prevede OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate atât timp cât nu se aduc probe contrare în acest sens, iar din întâmpinările formulate şi actele depuse la dosarul cauzei nu s-au indicat probe noi care să înlăture caracterul de legalitate a procesului verbal întocmit.

- Pe fondul cauzei, intimatul arată că în data de 12.10.2010 comisarii CJPC Satu Mare au efectuat un control la O. B. R. - Sucursala Satu Mare, din Satu Mare, ………………, aparţinând O. B. R. S.A. cu ……………………... În urma controlului tematic efectuat s-au constatat:

1. În actele adiţionale la art. 5 taxe şi comisioane, la pct.5.7 costuri aferente creditului, se specifică în mod expres „comision de retragere de numerar de pe contul curent” fără a se face menţiunea expresă că acesta nu se percepe pentru creditul acordat. Acest lucru contravine art. 35 alin. 1 lit. d din OUG nr. 50/2010 unde se specifică: „(1) Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit:

d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit."

Din aceste considerente operatorul economic a fost sancţionat cu sancţiunea Avertisment.

2. Tot în urma controlului s-a mai constatat faptul că valoarea totală plătibilă de împrumutat nu corespunde cu graficul de rambursare din 12.10.2010, valoarea prevăzută la pct. 5.13 făcând referire la valoarea totală plătibilă la data încheierii contractului iniţial din data de 15.03.2007.

Acest lucru contravine art. 46 alin. 1 lit. h din OUG nr. 50/2010 unde se specifică: „(…) h) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate;”

Din aceste considerente operatorul economic a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 10.000 lei.

În baza art. 88 lit. c s-a dispus aducerea contractelor în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Faptele reţinute în sarcina băncii reprezintă contravenţii deoarece după apariţia ordonanţei de urgenţă şi după termenul de 90 de zile s-a constatat faptul că operatorul economic nu şi-a aliniat contractele conform dispoziţiilor legale din OUG nr. 50/2010. După apariţia OUG nr. 50/2010 banca nu a înţeles să aducă aceste corecturi contractului prin actul adiţional, din aceste considerente fiind sancţionată contravenţional.


9

Aplicarea OUG nr. 50/2010 contractelor în curs de derulare nu contravin normelor comunitare, ci actul normativ creează cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite în condiţii de transparenţă şi liberă concurenţă, instituindu-se astfel mecanisme care să menţină un grad suficient de solvabilitate atât debitorilor, cât şi creditorilor, pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României.

Invocarea faptului că doar anumite părţi din OUG nr. 50/2010 trebuie respectate şi doar anumite articole trebuie transpuse în contractele de credit este total eronată, deoarece OUG nr. 50/2010 stabileşte clar la Capitolul IV Informaţii şi drepturi privind contractele de credit, împărţind capitolul în mai multe secţiuni cum ar fi dispoziţii comune, informaţii ce trebuie incluse în contractele de creditare, informaţii privind rata dobânzii etc.

Dispoziţiile comune trebuiesc aplicate tuturor tipurilor de contracte de creditare indiferent că este vorba despre credit de nevoi personale, credit sub forma descoperitului de cont, credit pe durata nedeterminată etc.

Aceste dispoziţii comune trebuie să se regăsească în toate tipurile de contracte, iar mai apoi, legiuitorul alocă secţiuni separate în plus pentru toate tipurile de contracte de creditare. Astfel că banca vine, în funcţie de creditul solicitat, cu un contract preformulat şi ne aflăm în situaţia în care simpla alegere a posibilităţilor de creditare nu înseamnă că, contractul de credit a fost negociat cu consumatorul.

Tocmai pentru a corecta aceste lipsuri legiuitorul prin OUG nr. 50/2010 a decis să se stipuleze clar drepturile şi obligaţiile părţilor, fapt pe care reclamanta nu l-a respectat.

Deoarece după data apariţiei OUG nr. 50/2010 banca nu şi-a aliniat contractele, iar introducerea sau aplicarea prevederilor din contracte care sunt contrare OUG nr. 50/2010 sunt nule de drept. De altfel Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori la art. II stipulează „(1) Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi.

(2) Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Intimatul învederează faptul că la momentul apariţiei OUG nr. 50/2010 în forma nemodificată consumatorul a beneficiat de un drept legal, drept care trebuie să i se aplice pe toată perioada derulării prezentei acţiuni la fel cum pentru cauza din speţă se aplică legislaţia care era în vigoare la momentul introducerii acţiunii de către unitatea bancară.

Consideră faptul că legea trebuie să fie unitară pentru toţi, iar anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei ar crea un precedent operatorilor economici în a nu mai respecta clauzele contractuale în relaţiile lor cu consumatorii

În drept, invocă dispoziţiile art. 299-316 C.proc.civ, OUG nr. 50/2010, OG nr. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi a dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ., instanţa de recurs a apreciat recursul petentei ca fiind nefondat pentru următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat,


10

administrează orice alte probe, prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării” iar potrivit art. 5 alin. 5 din acelaşi act normativ,,Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”, iar la art. 21 se prevede că “sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” În mod corect prima instanţă a analizat procesul verbal de contravenţie contestat sub aspectul motivelor de nulitate a procesului verbal de contravenţie , actul de constatare a contravenţiei contestat îndeplinind exigenţele de formă şi de fond prevăzute sub sancţiunea nulităţii de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În ce priveşte starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenţie contestat, analizată în coroborare cu probele administrate în cauză, instanţa de recurs constată că este corespunzătoare realităţii, susţinerile petentei formulate prin plângere şi prin cererea de recurs nefiind de natură să dovedească contrariul celor reţinute prin procesul verbal de contravenţie contestat. Astfel, contrar celor susţinute de către petentă , probele administrate analizate prin prisma dispoziţiilor legale reţinute de agentul constatator în procesul verbal , ca fiind nerespectate de către petentă , confirmă existenţa contravenţiilor reţinute şi vinovăţia petentei în comiterea acestora. Potrivit art.35 alin.1 lit. d din OUG nr.50/2010 „ se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit „ În actele adiţionale din prezenta cauză la art.5 taxe şi comisioane , la pct.5.7 costuri aferente creditului , se specifică în mod expres „ comision de retragere numerar de pe contul curent, fără a se face menţiunea că acesta nu se percepe pentru creditul acordat , şi în consecinţă se constată încălcarea dispoziţiei legale mai sus arătate . Petenta se face vinovată şi de săvârşirea contravenţiei prev. de art.46 alin.1 lit. h din OUG 50/2010 „Contractul de credit specifică în mod clar şi concis următoarele: h) dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit; se menţionează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate”. În condiţiile în care în urma controlului s-a constatat că valoarea totală plătibilă de împrumutat nu corespunde cu graficul de rambursare din 12.10.2010, valoarea prevăzută la pct.5.13 făcând referire la valoarea plătibilă la data încheierii contractului iniţial din data de 15.03.2007. Nu poate fi primită apărarea petentei că disp.art.46 alin.1 lit. h din OUG 50/2010 nu sunt obligatorii în cazul actului adiţional întrucât nu este vorba de un acordarea unui credit nou , ci despre un act adiţional de conformare la rigorile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori în care era stipulată valoarea totală plătibilă a creditului la momentul acordării creditului şi anume 15.03.2007. Aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 50/2010 contractelor în curs de derulare creează cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite în condiţii de transparenţă şi liberă concurenţă, instituindu-se astfel mecanisme care să menţină un grad suficient de solvabilitate atât debitorilor , cât şi creditorilor, pentru a se evita posibilitatea declanşării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României.


11

Faptele reţinute în sarcina băncii reprezintă contravenţii deoarece după apariţia ordonanţei de urgenţă şi după termenul de 90 de zile s-a constatat că operatorul economic nu şi-a aliniat contractele conform dispoziţiilor legale din OUG nr.50/2010. Tribunalul apreciază , totodată, că nu se poate reţine dezincriminarea faptelor contravenţionale reţinute în actul constatator contestat, textul legal aplicabil situaţiei din prezenta speţă este art. II -1) „ Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi .

2) Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

S-ar fi putut reţine aplicarea legii mai favorabile numai în situaţia în care legea de aplicare –Legea nr.288/2010 ar fi intrat în vigoare între momentul constatării contravenţiei şi momentul aplicării sancţiunii .Or, în prezenta cauză şi sancţiunile s-au aplicat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.288/2010 şi singura situaţie ce ar putea fi admisă ar fi ca sancţiunile să nu se mai execute şi nu constatarea dezincriminării faptei contravenţionale sau anularea procesului verbal contestat. Pentru cele ce preced, reţinând că au fost dovedite toate contravenţiile pentru care a fost sancţionată petenta , şi constatând că prima instanţă a procedat la o analiză şi soluţionare corectă a plângerii la contravenţie formulată, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenţie contestat sau a sentinţei recurate, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 3041, art. 312, art. 274 C.proc.civ., instanţa urmează să respingă recursul declarat de petenta O. B. R. SA , ca nefondat şi să menţină ca temeinică şi legală sentinţa recurată, conform dispozitivului prezentei.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta - O. B. R. SA , cu sediul social în ……………………………….. , în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia consumatorilor Satu Mare , cu sediul în Satu Mare, str. Gh. Lazăr, nr.3, jud. Satu Mare , împotriva sentinţei civile nr. 932/08.02.2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. 11710/296/2010*.

Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 februarie 2013.

Preşedinte, Paula Ştefan

Judecător, Mihaela Hăprian

Judecător, Nilda Preda Târnoveanu

Grefier, Elena Farkas


12

Irevocabila SATU MARE 11710_296_2010

Documents

Transcript of Irevocabila SATU MARE 11710_296_2010