1

 

Managementul serviciilor publice în municipiile din România: eficienţă vs. costuri

Bucureşti

Octombrie 2010

2

 

Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului Şi contribuabilii au drepturi! Mecanisme eficiente pentru identificarea şi reducerea taxării excesive pentru serviciile publice locale implementat de IPP în cu sprijin din partea the Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe (CEE Trust). Autori: Elena Iorga, Coordonator studiu, IPP Loredana Ercuş, Asistent Programe, IPP Institutul pentru Politici Publice (IPP) Str. Sevastopol nr. 13 – 17, sector 1, Bucureşti Tel + 4 021 212 3126 Fax + 4 021 212 3108 E-mail: office@ipp.ro www.ipp.ro Bucureşti, octombrie 2010 © Toate drepturile sunt rezervate Institutului pentru Politici Publice (IPP). Atât publicaţia cât şi fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Institutului pentru Politici Publice. Opiniile prezentate în cadrul acestui studiu aparţin autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al finanţatorului, Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.

3

 

Cuprins Introducere……………………………………………………………………………… 4  

Metodologia de cercetare……………………………………………………………. 6  

Calitate vs. Costuri. Principalele tendinţe privind parametrii actuali de furnizare a principalelor servicii publice la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ…………………………………………………………………………………….. 10  

Politici fiscale locale. Există vreo corelaţie între banii localităţilor şi calitatea serviciilor?…………………………………………………………………………….. 23  

Anexe………………………………………………………………………………….. 32  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4

 

1. Introducere Aflat deja la a şasea ediţie anuală, bilanţul calităţii serviciilor publice la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ propune anul acesta o abordare nouă, în care, pe lângă aspectele analizate cu privire la parametrii de calitate deja tradiţionali incluşi în cadrul studiilor precedente, aduce în discuţie şi o perspectivă aplicată asupra resurselor financiare ale localităţilor care furnizează aceste servicii, în încercarea de a determina o viziune globală asupra conceptelor de eficienţă şi eficacitate în materia serviciilor publice. Cu alte cuvinte, încercăm să suprapunem peste analiza indicatorilor tehnici ai serviciilor şi o cercetare cu privire la capacitatea financiară a localităţilor pentru a determina în ce măsură anumite decizii ale autorităţilor locale în ceea ce priveşte managementul serviciilor sunt justificate şi pe criterii de eficienţă financiară (ex: subvenţionarea furnizării de energie termică, în condiţiile unor pierderi semnificative în sistem, corelaţia dintre puterea financiară proprie – reprezentantă de gradul de colectare/valoarea taxelor şi impozitelor locale colectate şi transferurile bugetare primite de la Bugetul de Stat, unele chiar cu destinaţia de a finanţa funcţionarea acestor servicii, etc.). Opţiunea pentru o asemenea abordare vine pe fondul nevoii acute de raţionalizare existente astăzi la nivelul administraţiei locale din România, dar şi al imperativului de a stabili nişte marje clare de calitate şi de cost în care autorităţile au obligaţia de a furniza servicii publice către cetăţeni. Tergiversarea acestei decizii la nivel guvernamental va marca invariabil falimentul unora dintre localităţile mici care astăzi nu au capacitatea de a funcţiona (şi, deci, de a furniza servicii primare) fără banii de la Bugetul de Stat, respectiv va instituţionaliza regula clientelismului politic în materia distribuţiei inechitabile de resurse către localităţile mari (municipii reşedinţă de judeţ). Alte argumente care vin în sprijinul „conjugării” analizei asupra calităţii serviciilor publice cu cea privind capacitatea financiară locală ţin şi de recent adoptatele modificări la legea privind finanţele publice locale, care impun, pe lângă alte condiţionalităţi, şi limite în ceea ce priveşte cheltuielile realizate din venituri provenind de la Bugetul de Stat pe anumite capitole. Normativele de personal instituite prin aceeaşi lege determină autorităţile locale să apeleze din ce în ce mai mult la soluţia externalizării serviciilor, fără însă ca această decizie să fie luată din considerente de eficientizare, ci doar ca un artificiu pentru a fi în acord cu legea. Numai urmărind cu consecvenţă evoluţia parametrilor tehnici şi de cost ai serviciilor publice se pot trage concluzii cu privire la managementul practicat de autorităţile locale în acest domeniu, iar puterea comparaţiei reprezintă în acest moment cel mai la îndemână instrument pentru a identifica performanţele, sau, dimpotrivă, lipsa de

5

 

performanţă, dar şi pentru a izola acele cazuri extreme care indică uneori evoluţii artificiale ale anumitor indicatori. Atragem atenţia pe această cale asupra faptului că, dincolo de tendinţa naturală de a asocia analizele realizate de IPP unor clasamente care marchează performanţele mai bune sau mai slabe ale autorităţilor locale în materia furnizării anumitor servicii – idee care de altfel a fost preluată şi dezvoltată de mai multe trusturi de presă în ultimii ani – intenţia reprezentanţilor Institutului este, înainte de toate, aceea de a pune la dispoziţia autorităţilor locale un instrument de lucru pe care aceştia să îl utilizeze în activitatea proprie, în vederea eficientizării serviciilor publice locale. Prin urmare, corectarea pe hârtie a unora dintre indicatori cu scopul de a înregistra rezultate remarcabile în eventuale astfel de clasamente nu este o soluţie, cu atât mai mult cu cât, prin raportare la evoluţia în timp a parametrilor, asemenea situaţii sunt uşor de identificat, iar creşterile artificiale sunt evidente. Ca în fiecare an, ne exprimăm încrederea că elaborarea cu periodicitate a unor diagnoze asupra stării serviciilor publice la nivel local reprezentative pentru toate municipiile reşedinţă de judeţ şi pentru sectoarele municipiului Bucureşti1, folosind mijloace de verificare a informaţiilor validate ştiinţific, reprezintă un mecanism prin care Institutul pentru Politici Publice militează pentru reformarea administraţiei româneşti în spiritul competitivităţii transparente şi al eficacităţii utilizării resurselor. În acelaşi timp, aducem la cunoştinţa opiniei publice şi a factorilor de decizie din administraţie faptul că IPP va da publicităţii, la finalul actualului mandat al administraţiei locale, un bilanţ pe 4 ani al performanţei în materia serviciilor publice, astfel încât opţiunile cetăţenilor la viitoarele alegeri locale să fie orientate şi de elemente concrete cu privire la calitatea vieţii în localitate, nu doar de discursuri politicianiste.  

                                                            1 Pentru acele servicii care intră în gestiunea sectoarelor Capitalei.

6

 

2. Metodologia de cercetare Prezentul studiu privind calitatea serviciilor comunitare de utilităţi publice, respectiv eficienţa politicilor fiscale la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ, are la bază o metodologie de cercetare consistentă şi aplicată astfel încât rezultatele analizelor întreprinse să fie reprezentative şi cât mai conforme cu putinţă cu realitatea. Componenta cantitativă a analizei întreprinse este cea care predomină, fundamentată fiind pe colectarea de date, procesarea şi interpretarea calitativă a datelor statistice. Concluziile studiului se doresc a viza atât aspecte cantitative cât şi calitative ale managementului serviciilor comunitare de utilităţi publice la nivel naţional, prin raportare la politicile fiscale locale ale respectivelor municipii, măsurate cu ajutorul informaţiilor detaliate cu privire la taxele şi impozitele locale. Cea dintâi etapă a analizei a fost reprezentată de colectarea de date, principalul instrument utilizat în acest sens fiind legea liberului acces la informaţii de interes public, legea nr. 544/2001, cu ajutorul căreia IPP a solicitat celor 41 de primării de municipii reşedinţă de judeţ din ţară precum şi Primăriei Municipiului Bucureşti şi Primăriilor Sectoarelor din Capitală furnizarea anumitor informaţii statistice şi financiare referitoare la nivelul taxelor şi impozitelor locale, respectiv la funcţionarea şi organizarea serviciilor publice locale de utilităţi publice. Solicitările de informaţii de interes public au fost organizate sub forma unor chestionare standard de colectare de date, pe fiecare serviciu public local (apă şi canalizare, iluminat public, termoficare, salubrizare, spaţii verzi, administrarea reţelei de străzi, transport public) respectiv chestionarul privind taxele şi impozitele locale. Fiecărei Primării dintre cele amintite i-a fost transmis un set de 8 astfel de chestionare, prin poştă cu confirmare de primire, perioada pentru care au fost solicitate informaţiile fiind 1 ianuarie – 31 decembrie 2009. Chestionarele aferente fiecărui serviciu public local au cuprins informaţii concrete cu privire la parametrii tehnici şi financiari ai serviciului:

• tipul gestiunii serviciului (directă sau delegată), denumirea operatorului şi perioada de concesiune în cazul gestiunii delegate;

• în cazul serviciului de alimentare cu apă şi canalizare: număr gospodării cu acces la reţeaua de apă, număr gospodării cu acces la reţeaua de canalizare, tariful apei potabile furnizate consumatorilor casnici/agenţilor economici, număr avarii înregistrate la reţeaua de apă şi canalizare, gradul de contorizare la nivelul populaţiei/agenţilor economici/instituţiilor publice, volumul total al apelor uzate evacuate respectiv al apelor uzate epurate, etc.;

• în cazul serviciului de salubrizare: număr contracte încheiate pe categorii de utilizatori, nivelul tarifului pentru serviciul de salubrizare la populaţie/agenţi

7

 

economici, costul total pentru curăţenia pe domeniul public, număr coşuri de gunoi amplasate pe domeniul public, volumul total al deşeurilor colectate, volumul deşeurilor colectate selectiv, volumul deşeurilor reciclate, etc.;

• în cazul serviciului de termoficare: număr gospodării racordate la reţeaua de termoficare, costul gigacaloriei pentru consumatorii casnici/agenţii economici, gradul de contorizare al gospodăriilor pentru furnizarea agentului termic, valoarea subvenţiei pe gigacalorie, număr avarii înregistrate, etc.;

• în cazul serviciului de administrare parcuri şi spaţii verzi: suprafaţa totală a spaţiilor verzi aflate în administrarea localităţii, suprafaţa totală a parcurilor existente în localitate, costul mediu anual de întreţinere a parcurilor, costul mediu anual de întreţinere a spaţiilor verzi, costul total al materialului dendrologic achiziţionat, etc.;

• în cazul serviciului de iluminat public: lungimea totală a reţelei de străzi cu iluminat public, costul iluminatului public în localitate, numărul total de sesizări privind serviciul de iluminat public, lungimea străzilor pe care s-au efectuat verificări luminotehnice conform standardelor, etc.;

• în cazul serviciului public de administrare a reţelei de străzi: lungimea reţelei de străzi modernizate, costul mediu al lucrărilor de modernizare pe tipuri de îmbrăcăminţi, valoarea totală a cheltuielilor anuale pentru lucrări de reparare străzi, numărul de locuri de parcare amenajate în municipiu, etc.;

• în cazul serviciului de transport public local de persoane: numărul mijloacelor de transport în comun, numărul mijloacelor de transport noi achiziţionate, numărul mijloacelor de transport în comun accesibilizate pentru persoane cu handicap, costul unei călătorii pe categorii de mijloace de transport, etc.

În ceea ce priveşte chestionarul privind nivelul taxelor şi impozitelor locale, au fost solicitate informaţii cu privire la gradul de colectare al taxelor şi impozitelor defalcat pe categorii de contribuabili, la valorile medii ale impozitelor pe clădiri, terenuri, mijloace de transport sau ale taxelor privind eliberarea diverselor certificate/autorizaţii, privind afişajul publicitar, ale taxelor hoteliere, ale taxelor pentru utilizarea locurilor publice etc. De asemenea, informaţiile solicitate fac referire şi la numărul şi valoarea taxelor speciale instituite de Consiliile Locale în temeiul Codului Fiscal, precum şi la pragurile de majorare a acestor taxe în cursul anului 2009. Colectarea informaţiilor complete a durat mai mult de 30 de zile, termenul maxim legal stipulat în legea nr. 544/2001. Numai jumătate dintre autorităţile cărora li s-au transmis solicitări de informaţii au înştiinţat IPP asupra necesităţii majorării termenului de răspuns de la 10 la 30 de zile, deşi legea prevede expres această obligaţie a autorităţilor publice. În numeroase cazuri, informaţiile au fost transmise în mai multe etape, incomplet. Au existat situaţii în care reprezentantul Institutului a fost nevoit să contacteze persoana responsabilă cu aplicarea legii nr. 544/2001 din respectivele instituţii pentru a solicita transmiterea informaţiilor (termenul legal de 10 zile, respectiv 30 de zile fiind depăşit) sau chiar pentru a solicita clarificări în legătură cu

8

 

valoarea datelor furnizate, unele inadvertenţe în acest sens fiind evidente prin comparaţia cu informaţiile furnizate în anii trecuţi. Verificarea şi, după caz, completarea datelor a constituit un demers semnificativ ulterior primirii tuturor răspunsurilor din partea primăriilor. Procesul de colectare şi verificare efectivă a datelor s-a încheiat la începutul lunii iulie a.c., în urma acestuia IPP acţionând în instanţă Primăria Sectorului 1 care a refuzat accesul la informaţii privind parametrii de furnizare a serviciului de salubrizare, invocând argumentul că aceste informaţii sunt confidenţiale. De asemenea, au fost transmise reclamaţii administrative pentru răspunsuri incomplete Primăriilor Municipiului Constanţa şi Sectorului 5, acestea rămânând însă fără nici un răspuns nici până în momentul de faţă. Datele astfel obţinute au fost introduse în baza de date de uz intern pentru proiect, unde se regăsesc şi informaţiile aferente anilor 2005 – 2008 pentru aceleaşi servicii publice locale. Cu ajutorul opţiunilor de verificare a informaţiilor existente în baza de date a fost posibilă corectarea, pe cât posibil, a eventualelor inadvertenţe în informaţiile furnizate în mod eronat de către autorităţile publice. Pentru studiul de faţă, IPP a analizat eficienţa serviciilor publice locale precum şi a politicilor fiscale locale în perioada 2008 – 2009 cu ajutorul a minim 2 indicatori de performanţă corespunzători fiecărui serviciu în parte (tehnici şi financiari), funcţie de care au fost realizate, mai departe, situaţii statistice privind evoluţia comparativă a fiecăruia dintre indicatorii analizaţi în perioada de referinţă. Pentru o mai bună vizualizare a datelor statistice, toţi indicatorii au fost reprezentaţi grafic iar acolo unde a fost posibil, graficele vizează şi dinamica comparativă pe ultimii 2 ani a respectivilor indicatori la nivelul tuturor municipiilor reşedinţă de judeţ. În unele situaţii, au fost introduse în grafic autorităţi care nu au furnizat datele de la un an la altul, pentru comparabilitate sau în alte situaţii, excluse din grafic acele autorităţi care, în ciuda verificării realizate de IPP, au furnizat date eronate2. Analiza comparativă a serviciilor publice şi a politicilor fiscale locale nu ar fi fost posibilă fără datele statistice furnizate de către Institutul Naţional de Statistică, în secţiunea dedicată Utilităţilor publice de interes local precum numărul populaţiei fiecărui municipiu reşedinţă de judeţ, lungimea totală a reţelei de străzi din municipiu sau suprafaţa intravilană a municipiilor, etc. Nu în cele din urmă, un instrument important în evaluarea şi prognozarea asupra evoluţiei sau involuţiei calităţii serviciilor publice de interes local prin raportare la costul acestora, l-a constituit monitorizarea presei locale. Jurnaliştii din plan local                                                             2 Prin comparaţie, aceste cazuri au putut fi identificate şi izolate şi, în măsura în care nu au fost furnizate explicaţii coerente, ele au fost eliminate din analiză pentru a nu afecta rezultatele/reprezentativitatea statistică.

9

 

surprind deseori situaţii care, deşi nu au corespondent în planul datelor statistice, reprezintă un indice semnificativ pentru calitatea serviciilor oferite cetăţenilor. În acest sens, portalul de ştiri dezvoltat de IPP în cadrul proiectului, disponibil la www.guvernarelocala.ro şi conceput ca un serviciu accesibil tuturor celor interesaţi de problematica performanţei serviciilor publice şi a politicilor fiscale locale, pune la dispoziţia cetăţenilor informaţii actualizate cu privire la starea financiară a localităţilor precum şi la calitatea serviciilor publice din municipiile reşedinţă de judeţ. De asemenea, în urma desfăşurării celei de-a III a ediţii a Conferinţei Naţionale Parteneriate pentru Servicii Publice de Calitate la Cluj Napoca3 în luna octombrie a.c., concluziile şi respectiv sugestiile venite mai ales din partea primarilor şi viceprimarilor participanţi au fost incluse în prezentul studiu astfel încât să putem avea o perspectivă comprehensivă asupra a ceea ce înseamnă performanţa serviciilor publice locale.                                                              3 Municipiul care în anul 2009 a câştigat trofeul Galei 10 pentru România la secţiunea cele mai performante oraşe.

10

 

3. Calitate vs. Costuri. Principalele tendinţe privind parametrii actuali de furnizare a serviciilor publice la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ  

La fel ca în anii anteriori, pentru fiecare serviciu public analizat au fost avuţi în vedere minim doi indicatori privind parametrii tehnici ai serviciului public în cauză, respectiv un indicator privind costul serviciului respectiv. În măsura în care au fost disponibile informaţii, analiza prezintă evoluţia dinamică a indicatorului pe ultimii 2 ani analizaţi (2008 – 2009), pentru a ilustra de o manieră clară tendinţele în ceea ce priveşte respectivul serviciu. Prezentăm în cele ce urmează analiza principalilor indicatori pentru fiecare dintre serviciile menţionate: Serviciul de alimentare cu apă şi canalizare Indicator 1: Ponderea pierderilor de apă în reţea (Grafic 1)

Ponderea pierderilor de apă în reţea4 = volumul total de apă produsă – volumul total de apă facturată/volumul total de apă produsă (mil m3)

Pierderile înregistrate în sistemul de alimentare cu apă reprezintă un indicator capital care trebuie luat în calcul atunci când se are în vedere eficientizarea serviciului. Cauzele acestor pierderi pot fi multiple – infrastructura veche de distribuţie a apei5, consumul necontorizat, furnizarea apei cu aceeaşi presiune continuu pentru consumatori cu debite şi nevoi de presiuni diferite etc. – iar autoritatea locală trebuie să aibă în vedere o analiză de corelaţie asupra volumului pierderilor cu fiecare dintre aceste potenţiale cauze. Media naţională a ponderii pierderilor de apă în reţea în anul 2009 a fost de 34%, cu 5 procente mai mică decât media pierderilor înregistrate în anul precedent. Cele mai mari pierderi de apă în anul 2009 se înregistrează, conform datelor comunicate, în municipiile: Iaşi (63%, faţă de 59% în 2008), Botoşani (61%), Suceava (60%, faţă de 48% în 2008), Craiova (58%, faţă de 56% anul trecut), Piatra Neamţ (54% - la fel ca în 2008), Bacău (52%, faţă de 41% în 2008). În cazul tuturor municipiilor menţionate considerăm că sunt necesare investigaţii urgente cu privire la acest fenomen, în

                                                            4 Pentru anul 2008, acest indicator a fost solicitat ca atare, dar a fost verificat şi prin calculul formulei menţionate anterior. 5 Indicatorul privind vechimea medie a reţelelor de apă a fost prezentat în studiul anterior, disponibil la http://www.ipp.ro/pagini/managementul-serviciilor-publice-la-nive.php

11

 

condiţiile în care practic mai mult de jumătate din cantitatea de apă produsă în sistem se pierde în reţea. La polul opus – municipii în cazul cărora s-au micşorat pierderile de apă în sistem în anul 2009 faţă de 2008 sunt: Târgu – Jiu (5%, faţă de 23%), Baia Mare (9%, faţă de 20%), Arad (14%, faţă de 41%), Tulcea (20%, faţă de 65%), Deva (33% faţă de 65%), Zalău (28%, faţă de 49%), Giurgiu (29%, faţă de 44%). Un caz extrem în analiză îl reprezintă municipiul Miercurea – Ciuc, care raportează micşorarea pierderilor de apă de 8 ori faţă de anul trecut (9% faţă de 72%), situaţie care solicită investigaţii suplimentare, datorită valorilor extreme înregistrate. Indicator 2: Variaţii ale tarifului apei potabile la consumatorii casnici (Grafic 2)

Variaţii ale tarifului apei potabile la consumatorii casnici = tarif apă potabilă consumatori casnici 2009 – tarif apă potabilă consumatori casnici 2008/tarif apă potabilă consumatori

casnici 2008 Media creşterii la tariful pentru alimentarea cu apă potabilă a consumatorilor casnici în anul 2009 a fost de 9% la nivel naţional, valoarea medie în cifre absolute fiind de 2,37 lei/m3, cu cel mai mare tarif înregistrat în municipiul Tulcea (3,25 lei/m3), respectiv cel mai mic tarif înregistrat în municipiul Târgu Jiu (1,07 37 lei/m3). Cele mai mari creşteri de preţ la apa potabilă pentru consumatorii casnici s-au înregistrat la Iaşi (54%), Buzău (41%), Tulcea (38%), Giurgiu (30%). Printre municipiile care declară că au scăzut preţul apei potabile în 2009 faţă de 2008 avem: Reşiţa, cu o reducere de 25%, Arad, cu 13%, Craiova, cu 11%, Călăraşi, cu 4%, Baia Mare, cu 1%. Corelând situaţiile în care au fost raportate scăderi ale tarifului la apă potabilă cu eventuale modificări de gestiune a serviciilor, constatăm că Aradul a trecut de la gestiune directă la gestiune delegată către SC Compania de Apă Arad S.A. În celelalte situaţii nu s-a schimbat furnizorul de apă din municipiu şi/sau gestiunea serviciului. Indicator 3: Variaţii ale tarifului apei potabile la agenţii economici (Grafic 3)

Variaţii ale tarifului apei potabile la agenţii economici = tarif apă potabilă agenţi economici 2009 – tarif apă potabilă agenţi economici 2008/tarif apă potabilă agenţi economici 2008

Media creşterii tarifului apei potabile la agenţii economici a fost mai mare decât în cazul consumatorilor casnici – ajungând la o creştere de 11% la nivel naţional. În cifre absolute, cel mai mare tarif în 2009 s-a înregistrat tot la Tulcea (3,25 lei/m3), respectiv cel mai mic la Târgu Jiu (1,07 lei/m3).

12

 

Municipiile care raportează cele mai mare creşteri de preţ la apa potabilă furnizată agenţilor economici în 2009 faţă de 2008 sunt: Iaşi (54%), Buzău (41%), Tulcea (38%), Brăila (32%), Giurgiu (30%), Slobozia (19%). Municipiile în care scade tariful apei potabile pentru agenţii economici sunt: Arad (cu 13%), Reşiţa (cu 10%) şi Călăraşi (cu 4%). Serviciul de iluminat public Principalii indicatori analizaţi în anii trecuţi în ceea ce priveşte serviciul de iluminat public au fost: ponderea străzilor cu iluminat public şi durata medie a întreruperilor neprogramate constatate. Analiza de faţă adaugă la aceştia 3 noi indicatori: numărul de sesizări privind calitatea iluminatului public formulate într-un an, costul total al iluminatului public stradal într-un an, respectiv costul per capita al serviciului de iluminat public la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ. Indicator 1: Ponderea străzilor cu iluminat public (Grafic 4) Ponderea străzilor cu iluminat public = lungimea străzilor cu iluminat public/lungimea totală a

străzilor din municipiu Media gradului de acoperire a municipiilor cu serviciul de iluminat public a crescut în 2009 faţă de 2008 cu 3 procente, ajungând de la 92% la 95%. Printre municipiile care au înregistrat cele mai semnificative creşteri a ponderii străzilor cu iluminat public, potrivit cifrelor raportate, se numără: Bistriţa, de la 86% la 100% şi Miercurea Ciuc, de la 52% la 64%. Cu toate acestea, mai există încă municipii mult sub media naţională în 2009 – Slatina (61%), Miercurea – Ciuc (64%), Deva (73%), Botoşani (76%). Există şi situaţii în care indicatorul a scăzut de la un an la altul: Alba – Iulia (de la 98% la 94%), Arad (de la 99% la 98%), Botoşani (de la 79% la 76%), Craiova (de la 100% la 98%), Râmnicu Vâlcea (de la 100% la 89%), Satu – Mare (de la 100% la 97%), Slobozia (de la 100% la 91%) etc., situaţie care arată fie ajustări ale indicatorului la valoarea reală fie, din nou, o inconsistenţă în comunicarea de informaţii şi/sau în relaţia cu operatorul privat. Facem precizarea că toate situaţiile unde indicatorul era supraunitar, el a fost notat cu 100%6.

                                                            6 Printre explicaţiile furnizate de funcţionarii publici cu privire la modul de înregistrare a indicatorului, solicitate telefonic de IPP la verificarea informaţiilor, s-a numărat şi aceea potrivit căreia lungimea străzilor acoperite de serviciul de iluminat public este calculată dublu dacă pe anumite străzi sunt montaţi stâlpi şi de o parte şi de alta a străzii.

13

 

Indicator 2: Numărul de sesizări privind calitatea serviciului de iluminat public (Grafic 5) Indicatorul măsoară valoarea absolută a acestui parametru, atât pentru anul 2008, cât şi pentru anul 2009. Cele mai crescute valori în 2009 sunt întâlnite în municipiile Constanţa (8.500 sesizări), respectiv Satu-Mare (3.913 sesizări) şi Focşani (2.974 sesizări). Municipiile unde a scăzut numărul de reclamaţii privind calitatea serviciului de iluminat public în 2009 faţă de 2008 sunt: Satu-Mare (de la 13.680 de reclamaţii), Oradea (de la 2.666 la 256), Suceava (de la 2000 la 1000), Galaţi (de la 1.661 la 786), respectiv cele în care s-au înmulţit sesizările cu privire la calitatea serviciului: Piteşti (de la 1.550 la 2.596), Piatra Neamţ (de la 214 la 1.739), Târgu Jiu (de la 170 la 1202). Fluctuaţiile mari înregistrate de acest indicator de la un an la altul în cazurile multor municipii arată, într-o anumită măsură, inconsistenţa evidenţelor păstrate de autorităţile locale în acest sens, cu atât mai mult cu cât serviciul este furnizat de operatori privaţi în cea mai mare parte a municipiilor. Cu alte cuvinte, deşi acesta ar trebui să reprezinte un indicator primar de măsurare a satisfacţiei cetăţenilor cu privire la calitatea serviciului de iluminat public, autorităţile locale nu îi acordă o prea mare importanţă – altfel s-ar sesiza probabil că, potrivit cifrelor, numărul de reclamaţii a crescut în anumite cazuri şi de 8 ori. Indicator 3: Costul total al iluminatului public (Grafic 6) Spre deosebire de anii trecuţi, în care am solicitat informaţii cu privire la costul iluminatului public raportat la diferitele intensităţi luminoase utilizate, pentru anul 2009 cifrele absolute reflectă efectiv sumele cheltuite de autorităţile locale cu acest serviciu. Astfel, media naţională a costului serviciului de iluminat public în 2009, potrivit datelor transmise, a fost de 3.204 mii lei (aproximativ 800.000 euro/an). Municipiile care au cheltuit cei mai mulţi bani cu iluminatul public în 2009 au fost: Ploieşti – 8.340 mii lei (aprox. 2,08 milioane euro), Constanţa – 8.300 lei (aprox. 2,07 milioane euro), Timişoara - 7.035 lei (aprox. 1,75 milioane euro), Iaşi – 6.781 mii lei (aprox. 1,69 milioane euro), Braşov – 6.724 mii lei (aprox. 1,68 milioane euro). Municipiile care au cheltuit cel mai puţin cu iluminatul public sunt: Călăraşi – 168.000 lei (aprox. 42.000 euro), Tulcea – 200.000 lei (aprox. 50.000 euro), Miercurea – Ciuc – 760.000 euro (aprox. 190.000 euro). Facem precizarea că acest indicator este necesar a fi întotdeauna corelat cu indicatori care reflectă calitatea serviciului.

14

 

Indicator 4: Costul total al iluminatului public per capita (Grafic 7)

Costul total al iluminatului public per capita = costul total al iluminatului public în 2009/numărul de locuitori

Atunci când avem în vedere analiza ponderată a indicatorului privind costul serviciului de iluminat public pe care populaţia îl suportă efectiv (indirect), media naţională a acestui indicator este de 22,2 lei/locuitor/an. În ce priveşte ierarhia oraşelor în care locuitorii plătesc cel mai mare cost pentru serviciul de iluminat public stradal, situaţia se schimbă faţă de indicatorul precedent: pe primul loc se situează municipiul Târgu – Jiu, cu un cost mediu anual de 57,6 lei/locuitor (operator - SC Romlux Lighting Company S.A.), urmat de Focşani, cu 44 lei/locuitor, Piatra – Neamţ (38 lei/locuitor, operator: SC LUXTEN Lighting Company S.A.) şi Ploieşti (36,4 lei/locuitor, operator: SC LUXTEN Lighting Company S.A).

Ca şi în cazul precedent, şi acest indicator trebuie corelat cu alţi parametri care reflectă calitatea serviciului; spre exemplu, dacă avem în vedere dinamica numărului de sesizări privind calitatea serviciului în 2009 faţă de 2008, respectiv costul serviciului per capita, putem constata că în două dintre municipiile care au cel mai scump serviciu – Târgu – Jiu şi Piatra – Neamţ, a crescut semnificativ nemulţumirea consumatorilor faţă de acest serviciu (prin numărul de reclamaţii înregistrate de operator).

Serviciul de termoficare Indicator 1: Ponderea pierderilor de energie termică din sistem (Grafic 8) Ponderea pierderilor de energie termică din sistem = cantitatea de energie termică produsă într-un an - cantitatea de energie termică facturată într-un an /cantitatea de energie termică

produsă într-un an (%) Acest indicator prezintă situaţia comparată a volumului pierderilor de energie termică din sistemul centralizat de termoficare în perioada 2008 – 2009, cunoscută fiind capacitatea limitată a actualei infrastructuri şi, în numeroase cazuri, pragul mare de nerentabilitate a C.E.T.- urilor. Aşa cum arătam în studiul anterior, prin O.G. nr. 13/2009 de modificare a Ordonanţei Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică, se prevede obligativitatea pentru autorităţile locale de a reorganiza societăţile din subordine care asigură servicii publice de producţie, transport, distribuţie şi furnizarea energiei termice, cu scopul eliminării pierderilor. Pentru perioada 2009 - 2015, sunt prevăzute ca obligaţii pentru autorităţile locale: implementarea unor programe de reorganizare a operatorilor economici, eficientizarea serviciului de termoficare prin implementarea celor mai

15

 

fezabile soluţii - inclusiv prin atribuirea unor contracte de concesiune de lucrări şi servicii. Potrivit datelor comunicate de autorităţile locale, media pierderilor de energie termică înregistrate în sistemul centralizat de termoficare la nivel naţional a scăzut în 2009, de la 29% la 26%. Cu toate acestea, există încă numeroase municipii care se situează mult peste media naţională a pierderilor, după cum urmează: Deva (52%), Reşiţa (51%), Braşov (50%), Vaslui (49%), Zalău (44%), Suceava (43%), Botoşani (42%), Călăraşi (41%), Bacău (41%). Există, de asemenea, şi destul de multe municipii în cazul cărora volumul pierderilor de energie termică în reţea a crescut din 2008: Deva (de la 47% la 52%), Zalău (de la 20% la 44%), Bacău (de la 26% la 41%), Braşov (de la 48% la 50%), Brăila (de la 32% la 37%), Cluj – Napoca (de la 27% la 30%), Suceava (de la 39% la 43%), Tulcea (de la 17% la 23%). De altfel, primarii şi viceprimarii participanţi la ediţia a IIIa a Conferinţei Naţionale Parteneriate pentru Servicii Publice de Calitate au admis că, odată cu preluarea acestui serviciu de către autorităţile locale, s-au născut şi o serie de probleme majore precum lipsa specialiştilor în domeniu, preţul foarte mare de producţie al energiei termice sau existenţa unor pierderi de energie termică în reţea nejustificat de mari. Astfel de aspecte contraproductive, şi nu numai, au demonstrat în timp că sistemul de furnizare a energiei termice prin CET-uri a devenit unul complet ineficient pentru care o serie de municipalităţi precum Satu Mare, Bistriţa, Sfântu Gheorghe, Slatina, Slobozia, Târgu Jiu au renunţat deja la acesta iar altele precum Reşiţa sau Râmnicu Vâlcea încearcă să găsească diverse soluţii (utilizarea cazanelor pe bază de biomasă) pentru asigurarea atât a calităţii serviciului cât şi a unui cost rezonabil pentru beneficiarii acestuia. Pentru consistenţa analizei, acest indicator este necesar a fi interpretat în strânsă legătură cu indicatorii de cost de producţie a gigacaloriei, respectiv cu indicatorul referitor la mărimea subvenţiei acordate populaţiei pentru gigacalorie, pentru a avea dimensiunea integrată a (in)eficienţei serviciului de termoficare. O asemenea comparaţie se regăseşte în Graficul 10 analizat la Indicatorul 4 mai jos. Indicator 2: Variaţia costului gigacaloriei la consumatorii casnici (Grafic 9) Costul mediu al gigacaloriei la nivel naţional pentru consumatorii casnici a scăzut cu foarte puţin în 2009, de la 190,56 lei la 189,91 lei. Municipiile care au înregistrat creşteri semnificative ale costului la gigacalorie în această perioadă au fost: Timişoara (de la 162,62 lei în 2008 la 288,41 lei în 2009 – o creştere de peste 40%), Craiova (de la 156,52 lei la 202,92 lei), Piatra Neamţ (de la

16

 

121,66 lei la 148,48 lei), Galaţi (de la 199,78 lei la 240,29 lei – 17%), Sibiu (de la 220 lei la 253,14 lei – 13%). Cel mai mare cost al gigacaloriei în valoare absolută se înregistrează în continuare la Vaslui (412,67 lei), urmat de Zalău (375 lei), Focşani (348 lei) şi Timişoara (288,41 lei). Municipii care au înregistrat scăderi ale costului la gigacalorie, conform datelor raportate în anii 2008 şi 2009 – caz în care sunt necesare analize suplimentare cu privire la acest fenomen sunt: Iaşi (de la 354,93 lei la 262,27 lei) şi Zalău (de la 437 lei la 375 lei). Indicator 3: Valoarea subvenţiei la gigacalorie (Grafic 10) Problema subvenţionării agentului termic reprezintă în continuare una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă administraţiile locale în prag de iarnă, fiind necesare eforturi considerabile din partea bugetelor locale pentru a menţine tarifele gigacaloriei la valori suportabile pentru populaţie. Valoarea medie a subvenţiei acordate la nivel naţional în 2009 a fost mai mare faţă de 2008, crescând la 129,83 lei. Municipiile care au acordat cele mai mari subvenţii în valoare absolută în 2009 au fost: Alba Iulia (382,64 lei), Botoşani (304,36 lei), Vaslui (232,67 lei), Piteşti (213,14 lei), Târgovişte (201,14 lei) şi Focşani (200,46 lei). Indicator 4: Comparaţie valoarea subvenţiei – pierderi în reţea (Grafic 11) Acest indice compozit nu este un indicator în sine, ci prezintă o analiză comparată a doi parametri tocmai pentru a arăta cum ar trebui interpretate aceste date pentru a determina concluzii cu privire la rentabilitatea serviciului de termoficare la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ. Cu alte cuvinte, în acele municipii identificate ca având pierderi majore de energie în sistem, ne aşteptăm ca politica de subvenţionare a tarifului gigacaloriei să fie una mai prudentă. Conjugând clasamentele municipiilor care înregistrează cele mai mari pierderi de energie termică în sistem, respectiv municipiile care acordă cele mai mari subvenţii, identificăm suprapuneri în cazul municipiilor Vaslui şi Botoşani. Primul are pierderi de aproape 50% şi o subvenţie de 232,67 lei, iar cel de-al doilea înregistrează pierderi de peste 40% şi subvenţionează gigacaloria la consumatorii casnici cu 304,36 lei. Asemenea situaţii trebuie avute cu prioritate în vedere de edilii locali, deoarece reprezintă un efort considerabil asupra bugetelor locale, investind practic resurse într-un sistem nerentabil.

17

 

Serviciul de salubrizare Indicator 1: Pondere deşeuri colectate selectiv (Grafic 12)

Ponderea colectării selective = cantitatea de deşeuri colectate selectiv/cantitatea totală de deşeuri colectate

Aşa cum arătam în studiile anterioare, colectarea selectivă este un indicator monitorizat la nivel naţional în ceea ce priveşte respectarea criteriilor de mediu impuse României de Uniunea Europeană. Începând cu anul 2010, colectarea selectivă devine obligatorie pentru autorităţile publice, odată cu adoptarea legii nr. 132/2010. În ceea ce priveşte măsurarea acestui indicator, în studiul trecut am prezentat situaţia accesului la infrastructură de colectare selectivă ca un prim pas în realizarea acestei obligaţii. Studiul de faţă introduce un calcul concret cu privire la ponderea deşeurilor colectate selectiv7 de municipiile reşedinţă de judeţ. Calculul este agregat pentru toate categoriile de deşeuri. Media naţională a ponderii deşeurilor colectate selectiv în anul 2009 a fost de doar 3,6%. În timp ce majoritatea municipiilor reşedinţă de judeţ (25 de municipii şi 2 sectoare ale Capitalei) se situează sub media naţională, există câteva municipii care raportează rate de colectare selectivă a deşeurilor mult mai mari – de aici şi media ridicată – anume: Braşov, cu o rată de colectare selectivă de 24,2%, Târgu Mureş, cu 22,3%, Sectorul 4 din Bucureşti - 19,4%, Piatra Neamţ – 19,2%, Cluj Napoca – 16,1%, Bacău – 13,1 % şi Suceava – 9,9%. Majoritatea municipiilor care declară aceste rate de colectare selectivă susţin în continuare că aceste deşeuri sunt reciclate aproape în totalitate. În cadrul Conferinţei Naţionale Parteneriate pentru Servicii Publice de Calitate organizată de IPP la Cluj Napoca, primarii au concluzionat că factorul economic ar trebui să stea la baza procesului de colectare selectivă şi reciclare a deşeurilor şi pe acest fundament, să se formeze, la nivelul populaţiei, exerciţiul şi educaţia de tip ecologic. Din păcate însă, procesul de colectare selectivă şi reciclare nu funcţionează încă la parametrii normali, adaugă reprezentanţii autorităţilor locale, exemplificând cu situaţii în care, la nivelul anumitor municipii, nu sunt disponibile modalităţi de valorificare a deşeurilor sau operatorii de colectare selectivă a deşeurilor nu sunt interesaţi să valorifice deşeurile optând pentru a le transforma în combustibil alternativ.

                                                            7 Pentru analize secundare, sunt disponibile şi date pe categorii de deşeuri (hârtie, metal, sticlă).

18

 

Indicator 2: Costul total anual al serviciului de salubrizare (Grafic 13) Ca şi în cazul serviciului de iluminat public, un atare indicator indică exclusiv efortul financiar asupra bugetelor locale pe care îl presupune serviciul de salubrizare8 şi nu atrage după sine judecăţi de valoare cu privire la cât de scump este serviciul decât în măsura în care este ponderat cu alţi indicatori – de calitate sau generali (ex: mărimea populaţiei). Aşa cum se poate observa din Graficul 13, ordinul de mărime este sensibil diferit de la sectoarele municipiului Bucureşti la municipii reşedinţă de judeţ mici (sectorul 2 – 90.000 mii lei/an – echivalentul a 22 milioane de euro, Miercurea – Ciuc – 734,7 mii lei/an – echivalentul a aproximativ 183.000 euro), de aceea nu a fost calculat un cost mediu pentru acest serviciu. Indicatorul următor ponderează însă costul la mărimea populaţiei – valoare care din nou poate fi corelată cu tariful serviciului de salubrizare la populaţie/agenţii economici. Indicator 3: Costul total al serviciului de salubrizare pe cap de locuitor9 (Grafic 14)

Costul total al serviciului de salubrizare pe cap de locuitor = costul total al serviciului de salubrizare/populaţia municipiului

Media la nivel naţional a costului serviciului de salubrizare în anul 2009 a fost de 57,69 lei/cap de locuitor. Municipiile/sectoarele pentru care costul mediu al salubrizării/cap de locuitor a fost cel mai mare în anul 2009 au fost: Sectorul 2 al Capitalei, cu 248,20 lei per capita, Sectorul 4 al Capitalei, cu 166,58 lei per capita şi Constanţa, cu 117,99 lei per capita. În acelaşi timp, cel mai mare tarif al serviciului de salubrizare din ţară în anul 2009 a fost în sectorul 3 (operator – SC Rosal Grup SRL), cu 8,9 lei/persoană la populaţie, urmat de sectorul 2 (SC Supercom S.A.), cu 8,5 lei/persoană şi sectorul 4 (SC REBU S.A.), cu 8,46 lei/persoană. În municipiul Constanţa – unul dintre municipiile în care costul mediu pe cap de locuitor al serviciului de salubrizare este, de asemenea, mare, tariful efectiv practicat la populaţie este mai mic decât media naţională (3 lei), în schimb operatorul de salubrizare din Constanţa (SC Polaris M Holding S.R.L) practică printre cele mai mari

                                                            8 Cu menţiunea că, după caz, contractele cu operatorii privaţi de salubrizare diferă ca şi tipuri de activităţi/operaţiuni de la un municipiu/sector la altul (ex: deszăpezire), fapt care poate justifica şi diferenţele semnificative de costuri. 9 A nu se confunda cu tariful pentru serviciul de salubrizare plătit de populaţie/agenţii economici.

19

 

tarife din ţară la nivelul operatorilor economici (205,27 lei/tonă, în condiţiile în care media naţională este de aprox. 70 lei/tonă). Serviciul de administrare parcuri şi spaţii verzi Indicator 1: Suprafaţa de spaţiu verde/cap de locuitor (Grafic 15)

Suprafaţa de spaţiu verde/cap de locuitor = nr. de m2 de spaţiu verde de pe raza municipiului/populaţie

Municipiile din România ar fi trebuit să se conformeze până la 1 ianuarie 2010 normei europene de 26 m2 de spaţiu verde/cap de locuitor. În realitate însă, variaţiile acestui indicator la nivel naţional indică fie un fenomen de creştere artificială „pe hârtie” a normei de spaţiu verde per capita, prin introducerea în intravilanul localităţii a unor spaţii aflate la periferiile localităţilor, fie chiar o tendinţă de scădere a valorii acestui indicator. Media naţională a suprafeţei de spaţiu verde pe cap de locuitor înregistrată pentru anul 2009 a fost de 10,40 m2, cu 0,74 m2 mai mare decât în 2008. Printre municipiile care au înregistrat creşteri majore ale suprafeţei de spaţiu verde sunt: Craiova (de la 0,27 m2 la 26,6 m2), Zalău (de la 1,41 m2 la 16,7 m2), Botoşani (de la 9,43 m2 la 19,64 m2), Bacău (de la 7,67 m2 la 14,93 m2). La polul opus – municipii care declară o suprafaţă totală de spaţiu verde mai mică faţă de anul 2008 sunt: Călăraşi (de la 19,18 m2 în 2008 la 2,47 m2), Buzău (de la 14,90 m2 la 0,92 m2), Târgovişte (de la 12,33 m2 la 6,80 m2), Oradea (de la 9,68 m2 la 2,98 m2). Şi în aceste cazuri sunt necesare analize ulterioare cu privire la cauzele care au generat atari cifre: fie modul de gestiune/raportare a informaţiilor la nivelul autorităţii locale nu este unul consistent de la un an la altul, fie suprafaţa de spaţiu verde a suferit modificări în sensul scăderii datorită unor alte decizii ale autorităţii locale. Indicator 2: Costul mediu de întreţinere a spaţiilor verzi (Grafic 16) Costul mediu de întreţinere a spaţiilor verzi = valoarea (lei) lucrărilor de întreţinere efectuate

într-un an/m2 de spaţiu verde Acesta este un alt indicator pentru care IPP a cerut valoarea pe m2 anul acesta, spre deosebire de situaţiile precedente în care indicatorul a fost calculat raportând costul total de întreţinere a spaţiilor verzi la suprafaţa totală de spaţiu verde din localitate. Astfel, pe baza cifrelor comunicate, valoarea medie a întreţinerii unui m2 de spaţiu verde la nivel naţional este de 5,6 lei, cu o plajă de costuri destul de variate de la un

20

 

municipiu la altul: cea mai mare valoare se înregistrează, potrivit datelor raportate, în municipiul Baia – Mare (50,16 lei), urmat de Buzău (35 lei), Giurgiu (17,3 lei), Galaţi (13,12 lei) şi Sector 1 (12,63 lei). Serviciul de administrare a reţelei de străzi Indicator 1: Ponderea străzilor modernizate (Grafic 17)

Ponderea străzilor modernizate = numărul de km de stradă modernizată în anul 2009/numărul total de km de stradă din municipiu

Acest indicator indică volumul de lucrări de infrastructură asumat de autorităţile locale într-un an. Menţinerea parametrului la valori crescute în fiecare an este o tendinţă indezirabilă, deoarece arată fie faptul că lucrările de modernizare nu au fost de calitate, fie că autoritatea locală organizează achiziţii pentru lucrări de modernizare în mod nejustificat. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru indicatorul pondere străzi reparate. Pentru anul 2008, datele comunicate nu sunt concludente, în sensul în care mai multe autorităţi ne-au sesizat faptul că au comunicat numărul de km de stradă modernizată existenţi în municipiu la data transmiterii informaţiilor. Pentru anul 2009 însă, cerinţa a fost formulată expres de a transmite exact numărul de km de stradă modernizaţi în 2009, prin urmare pornind de la această referinţă analizele pot continua în anii următori pe acelaşi parametru. Media naţională pe acest indicator înregistrată în 2009 a fost de 12,36%. Există însă câteva municipii care se situează mult deasupra mediei naţionale şi raportează, potrivit cifrelor transmise, că ponderea străzilor modernizate în anul 2009 a fost de: 89% în municipiul Piteşti10, 84% în municipiul Târgovişte, 83% în municipiul Reşiţa, 76,43% în municipiul Brăila şi 71,84% în municipiul Sfântu Gheorghe. Printre municipiile care declară că nu au angajat lucrări de modernizare în anul 2009 se numără: Focşani, Deva, Buzău şi Botoşani. Indicator 2: Costul mediu al lucrărilor de modernizare asfalt (Grafic 18) Costul mediu al lucrărilor de modernizare asfalt = valoarea unui km de drum modernizat cu

asfalt Acest indicator cantitativ arată potenţialele diferenţe de cost între lucrările de modernizare de acelaşi tip (asfalt) realizate la nivelul fiecărui municipiu reşedinţă de

                                                            10 Facem precizarea că indicatorul calculat la nivelul anului trecut la nivelul municipiului Piteşti era de 83% şi atragem atenţia pe această cale cu privire la sistemele de referinţă/unităţile de măsură indicate, pentru comparabilitate.

21

 

judeţ. Indicatorul a fost calculat pe km de drum asfaltat, indiferent de lăţimea drumului. Valoarea medie a indicatorului la nivel naţional anul trecut a fost de 1.049.480 lei (aproximativ 260.000 euro), dar variaţiile de cost de la un municipiu la altul sunt semnificative. Cele mai mari costuri pe km2 au fost raportate în municipiile/sectoarele: Târgu – Mureş (2.730 mii lei/ km2, echivalentul a aprox. 682.500 euro), Sector 1 (2696,25 mii lei/ km2), Baia Mare (2500 mii lei/ km2), Drobeta Turnu Severin (2400 lei/ km2). Serviciul de transport public Indicator 1: Numărul de mijloace de transport în comun la mia de locuitori (Grafic 19)

Numărul de mijloace de transport în comun la mia de locuitori = numărul de mijloace de transport x 1000/populaţie

În ceea ce priveşte accesibilitatea serviciului de transport public, potrivit recomandărilor formulate în urma analizelor de anii trecuţi de reprezentanţii administraţiei publice locale, am decis anul acesta să prezentăm acest indicator sub forma numărului de mijloace de transport în comun la 1000 de locuitori. Media naţională a acestui indicator în anul 2009 a fost de 0,7 mijloace de transport la fiecare 1000 de locuitori. Valoarea cea mai ridicată a indicatorului s-a înregistrat la Arad (2,5 mijloace de transport/mia de locuitori), respectiv cea mai mică la Focşani (doar 0,1 mijloace de transport în comun la mia de locuitori – practic, la finalul anului 2009 în municipiul Focşani existau, potrivit datelor comunicate, doar 14 mijloace de transport în comun (autobuze). Indicator 2: Gradul de subvenţionare al serviciului de transport în comun (Grafic 20) Subvenţionarea transportului în comun este o decizie exclusivă a autorităţilor locale adoptată în general ca o măsură de protecţie socială a categoriilor defavorizate (pensionari, studenţi, persoane cu dizabilităţi), însă o atare măsură trebuie luată, la rândul ei, în condiţiile analizei unor indicatori privind rentabilitatea serviciului de transport în comun, altfel riscă să devină o presiune asupra bugetului local. În anul 2009, mai multe municipii au luat decizia subvenţionării complete a transportului în comun pentru pensionari (care, practic, au gratuitate), respectiv: Braşov, Buzău, Constanţa, Drobeta Turnu Severin, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Slatina, Timişoara, Bistriţa şi Zalău. În ce priveşte subvenţiile acordate studenţilor,

22

 

acestea se ridică în cele mai multe cazuri la 50% din valoarea abonamentelor (Braşov, Constanţa, Oradea, Slatina, Timişoara, Bistriţa, Râmnicu Vâlcea, Vaslui, Sibiu). Un singur municipiu declară că acordă gratuitate studenţilor (Suceava). Printre municipiile care nu au subvenţionat deloc transportul public în 2009 se numără: Deva, Giurgiu, Reşiţa, Sfântu Gheorghe, Slobozia, Târgu Mureş, Focşani.

23

 

4. Politici fiscale locale. Există vreo corelaţie între banii localităţilor şi calitatea serviciilor?  

Studiul de faţă introduce pentru prima dată o secţiune distinctă dedicata analizei capacităţii financiare a localităţilor, deoarece această analiză este legată indisolubil de indicatorii de eficienţă şi eficacitate a serviciilor publice, ale căror costuri sunt acoperite – de o formă sau alta - din bugetul local sau din tarifele încasate de la populaţie. Politica fiscală locală constituie un instrument semnificativ pentru asigurarea calităţii vieţii cetăţenilor dar în acelaşi timp un mecanism care poate produce efecte nefaste majore atunci când este utilizat într-o manieră necorespunzătoare. Din păcate însă, nu există un „manual de instrucţiuni concrete” în aplicarea politicii fiscale locale, în afara Codului Fiscal care delimitează cadru major al fiscalităţii locale, parametrii de funcţionare a acesteia rămânând într-o mai mică sau mai mare măsură, la latitudinea conducerii politice a unităţii administrativ - teritoriale. Iată de ce este important ca în analiza asupra performanţei municipiilor în furnizarea de servicii publice către cetăţeni să avem şi dimensiunea performanţei financiare a acestora, pentru a înţelege eventualele diferenţe de cost între servicii la nivelul localităţilor, politicile de subvenţionare, modelele de fiscalitate aplicată etc. Analiza are în vedere principalele tipuri de venituri pe care autorităţile locale le deţin – respectiv surse proprii (taxe şi impozite locale) şi transferuri de la bugetul de stat, concentrându-se pe echilibrul şi capacitatea de prognoză pe care autorităţile locale trebuie să le aibă în vedere în raport cu ponderea acestor surse în bugetele locale pentru a preveni fie dependenţa excesivă de bugetul de stat, fie o fiscalitate prea împovărătoare pentru cetăţeni. Indicatorii propuşi pentru analiza în acest capitol sunt: gradul de colectare a taxelor şi impozitelor pentru anii 2008 şi 2009, defalcat pe persoane fizice şi persoane juridice, ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor municipiilor reşedinţă de judeţ, nivelul majorărilor de taxe aplicate în cursul anului 2008 şi numărul de taxe speciale în vigoare în anul 2009 la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ.

24

 

Indicator 1: Gradul de colectare a veniturilor proprii (taxe şi impozite locale) (Grafic 21, 22) Gradul de colectare a veniturilor proprii (taxe şi impozite locale) = valoarea totală a taxelor şi impozitelor colectate de la agenţi economici/populaţie raportată la valoarea totală a taxelor şi

impozitelor datorate la bugetul local de către agenţii economici/populaţie. Acest indicator reprezintă o măsură cu ajutorul căruia se pot aprecia, pe de o parte efectele politicii fiscale aplicate asupra cetăţenilor iar pe de altă parte, nivelul resurselor financiare necesare dezvoltării proiectelor şi programelor pentru dezvoltarea comunităţii. Acest indicator se află în strânsă legătură cu cel privind ponderea veniturilor proprii în veniturile totale. La categoria persoane fizice, în anul 2008, cel mai mare grad de colectare a taxelor şi impozitelor locale a fost atins la Râmnicu Vâlcea anume 98,33%, urmat de Miercurea Ciuc cu 96,47% şi Braşov cu 93,26%. La polul opus, cel mai mic grad de colectare s-a înregistrat la Buzău - 38,89% urmat de Drobeta Turnu Severin cu 40,11% aflându-se sub media naţională de 78,02%. În cazul acestor municipii, valorile s-au menţinut aproximativ la acelaşi nivel şi în anul 2009, numai o uşoară scădere înregistrându-se la Râmnicu Vâlcea şi la Miercurea Ciuc (95,80% respectiv 90,67%) în timp ce la Buzău şi Drobeta Turnu Severin procentul a crescut cu un punct sau două (39,84% respectiv 42,65%). Media naţională a gradului de colectare a taxelor şi impozitelor locale în anul 2009 a fost sensibil apropiată de cea din 2008 anume 77,12%. În cazul unor municipii precum Arad, Giurgiu, Satu Mare, Deva, Craiova, Bistriţa gradul de colectare a taxelor şi impozitelor de la persoane fizice a crescut semnificativ – cu 10 până la 20 de puncte procentuale - în 2009 faţă de 2008. Acest fapt denotă o preocupare sporită a autorităţii locale în a colecta venituri proprii. Interesant de observat în cazul acestor municipii este şi indicatorul ponderea veniturilor proprii în veniturile totale pe care îl vom prezenta în continuare. La polul opus, se află municipii ale căror grade de colectare a taxelor şi impozitelor locale au scăzut în 2009 faţă de 2008 anume Iaşi (de la 84,09% la 66,87%), Constanţa (de la 78,93% la 57,52%), Oradea (de la 71,38% la 56,68%). În afara municipiilor în care indicatorul analizat are o valoare supraunitară (Braşov, Brăila, Sector 6, Slobozia) datorită majorărilor sau penalităţilor aplicate taxelor şi impozitelor locale datorate de către persoanele fizice, cel mai mare grad de colectare a taxelor şi impozitelor locale în anul 2009 a fost la Giurgiu – 95,91% unde se poate observa o creştere de 33,46 puncte procentuale faţă de 2008.

25

 

În ce priveşte categoria persoanelor juridice, clasamentul municipiilor este distinct iar media naţională de colectare este mai mare decât în cazul persoanelor fizice atât în 2008 – 84,64% cât şi în 2009 – 84,10%. În 2009, Municipiul Buzău este cel care colecta taxele şi impozitele locale de la persoane juridice în cea mai mare proporţie anume 98,14%, urmat de Bacău cu 96,08% şi Râmnicu Vâlcea cu 94,43% (exceptând Slobozia şi Braşov unde indicatorul are valoare subunitară din aceleaşi considerente menţionate în cazul persoanelor fizice). Scăderi semnificative ale gradului de colectare a taxelor şi impozitelor locale de la persoanele juridice în 2009 faţă de 2008 se înregistrează în municipii precum Iaşi, Călăraşi, Alba Iulia. Pe de altă parte, municipiile Oradea, Târgu Jiu, Timişoara, Arad reuşesc să colecteze într-un procent mult mai mare aceste taxe şi impozite locale. De altfel se poate observa, în cazul persoanelor juridice, o dinamică inversă a gradului de colectare în sensul în care, cu mici excepţii, valorile acestui indicator scad în 2009 în municipiile care aveau în 2008 un grad de colectare peste medie şi cresc în municipiile care în 2008 colectau sub media naţională aceste taxe şi impozite. Prin comparaţia gradelor de colectare la persoane fizice cu cele la persoane juridice, în anul 2008, cele mai semnificative diferenţe se înregistrează în municipiile Drobeta Turnu Severin, Călăraşi, Giurgiu, Reşiţa, Galaţi. În schimb, valori apropiate se înregistrează în Bacău, Târgovişte, Iaşi. În anul 2009, diferenţe majore între gradele de colectare la cele două categorii sunt în municipiile Oradea, Buzău, Drobeta Turnu Severin, Slobozia. Indicator 2: Ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor municipiului (Grafic 23)

Ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor municipiului = valoarea totală a veniturilor proprii (taxe şi impozite locale, cote defalcate din impozitul pe venit, etc.) înregistrate într-un

an raportat la valoarea totală a veniturilor municipiului din respectivul an. Acest indicator ilustrează gradul de dependenţă financiară a unui municipiu faţă de bugetul de stat. Cu cât ponderea veniturilor proprii este mai redusă cu atât respectivul municipiu nu se va putea dezvolta decât în baza transferurilor de la bugetul de stat, care din păcate, sunt alocate în multe situaţii pe criterii arbitrare şi nu conform nevoilor şi proiectelor propulsate de edilii locali. Faptul că în anul 2008 s-a renunţat chiar şi la formula prin care se distribuiau sumele de echilibrare la nivel local, acestea urmând a fi alocate prin hotărâri ale Consiliului Judeţean, reafirmă necesitatea sporirii pe cât posibil a veniturilor proprii ale unei localităţi. La nivelul anului 2008, municipiile cu cea mai mare pondere a veniturilor proprii în totalul veniturilor erau Braşov, Timişoara, Cluj Napoca - 70%, urmate de Sibiu – 67%,

26

 

Constanţa şi Ploieşti – 65%, situându-se peste media naţională de 55%. La polul opus, se aflau municipiile Botoşani – 42%, Sfântu Gheorghe – 43%, Vaslui – 44%. În 2009, media naţională a ponderii veniturilor proprii în veniturile totale era de 54%, Sibiu şi Timişoara înregistrând cele mai mari ponderi ale veniturilor proprii anume 67%, urmate de Constanţa – 66% şi Cluj Napoca – 65%. Valorile minime sunt înregistrate la Botoşani – 40%, Piatra Neamţ – 42%, Brăila şi Vaslui – 45%. Municipiile în care ponderea veniturilor proprii a crescut cu 2 până la 6 puncte procentuale, în 2009 faţă de 2008, sunt Slobozia, Călăraşi, Zalău, Sfântu Gheorghe, Alexandria. Pe de altă parte, în Braşov s-a înregistrat o scădere de la 70% în 2008 la 60% în 2009 iar în Alba Iulia de la 62% în 2008 la 53% în 2009. Alte scăderi ale ponderii veniturilor proprii au fost în Timişoara, Cluj Napoca, Oradea, Iaşi, Tulcea, Târgovişte, Brăila, Piatra Neamţ, Botoşani. Corelând indicatorul privind ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor municipiului cu cel privind gradul de colectare a veniturilor proprii, se poate observa că în Giurgiu, spre exemplu, unde se înregistra cel mai mare grad de colectare a taxelor şi impozitelor locale la persoane fizice în 2009, cu o creştere majoră faţă de 2008, ponderea veniturilor proprii a crescut cu 3 puncte procentuale în 2009. În schimb, în municipii precum Arad, Bistriţa sau Deva, unde deşi creşte semnificativ gradul de colectare a impozitelor de la persoane fizice şi chiar de la persoanele juridice, ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor scade de la un an la altul. Explicaţia ar putea fi aceea că volumul transferurilor de la Bugetul de Stat creşte mai mult decât volumul veniturilor proprii ceea ce indică o dependenţă financiară mai mare faţă de Bugetul de Stat. În legătură cu situaţia ponderii veniturilor proprii în totalul veniturilor la nivelul tuturor unităţilor administrativ – teritoriale din ţară, primarii prezenţi la Conferinţa Naţională Parteneriate pentru Servicii Publice de Calitate, ediţia a III a, s-au exprimat în favoarea necesităţii comasării acelor comune şi chiar oraşe care nu reuşesc să colecteze venituri proprii nici pentru a asigura plata salariilor funcţionarilor, respectiv a cheltuielilor proprii de funcţionare fiind practic total dependente de bugetul de stat. De asemenea, aceştia au apreciat că procesul autentic de regionalizare sau de constituire a unor poli de dezvoltare sau zone metropolitane care să aibă ca scop primordial dezvoltarea localităţilor componente reprezintă o soluţie imperativ necesară pentru a alinia România la standardele medii ale calităţii vieţii din spaţiul european. Indicator 3: Numărul taxelor speciale (Grafic 24) Numărul de taxe speciale adoptate la nivelul fiecărui municipiu constituie un indicator al tipului de fiscalitate practicat de autoritatea locală. Fiscalitatea specială are pe de o

27

 

parte, rolul de a suplimenta veniturile proprii ale municipiului, dar în măsura în care taxele adoptate nu au o fundamentare solidă pot lua uşor forma unor abuzuri majore la adresa contribuabililor. Informaţia privind numărul taxelor speciale a fost furnizată ca atare de către Primăriile municipiilor reşedinţă de judeţ, iar în urma centralizării acestora, a reieşit faptul că în 2009 Municipiul Reşiţa se află în fruntea clasamentului cu un număr de 124 de taxe speciale urmat de Municipiul Târgu Mureş cu 80 de taxe speciale, Arad cu 67, Timişoara cu 56, Iaşi cu 40, Piatra Neamţ cu 33, Constanţa cu 23, Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe cu 20 de taxe speciale. Municipii precum Drobeta Turnu Severin, Buzău, Focşani, Călăraşi, Craiova, Baia Mare, Piteşti, Giurgiu, Târgovişte, Târgu Jiu, Slobozia au declarat că nu au instituit nicio taxă specială la nivelul anului 2009. Acest fapt nu este neapărat unul pozitiv în condiţiile în care apreciem că fiecare primar ar trebui să facă tot posibilul pentru a strânge cât mai multe venituri proprii la bugetul local, mai ales în condiţiile în care majoritatea dintre aceste municipii se află sub media naţională în ce priveşte ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor municipiului. Uneori însă, taxele speciale se pot constitui în abuzuri sau exagerări ale autorităţii locale caz în care este cel mai probabil că vor fi respinse de către comunitatea locală, în măsura în care aceasta este conştientă de existenţa lor. Utilitatea unor taxe precum cele prezentate în continuare este dificil de identificat şi cu atât mai mult, justificarea necesităţii instituirii acestora sau valoarea exagerat de mare a acestora. Astfel de exemple pot fi următoarele taxe speciale aplicate la nivelul anului 2009:

• Alba Iulia - taxa de parcelare a cărei valoare este de 747 lei pentru 2 parcele, respectiv 200 lei pentru fiecare nouă parcelă;

• Deva – taxa acord dezmembrare parcele, pentru persoane fizice are o valoare cuprinsă între 50 lei şi 200 lei, pentru persoane juridice între 100 şi 250 lei;

• Bistriţa – taxa pentru atribuire în folosinţă a locurilor de înhumare în cimitir a cărei valoare porneşte de la 60 lei până la 700 lei, funcţie de zonă şi de perioada de timp;

• Braşov – taxa salvamont, salvare în munţi şi prevenirea accidentelor turistice care trebuie plătită de orice turist, indiferent dacă acesta beneficiază sau nu de acest serviciu, în valoare de 1 leu/zi/turist în cazul serviciilor de cazare sau 0,75% din încasările realizate în cazul serviciilor de transport pe cablu;

• Constanţa - taxa pentru irigaţii spaţii verzi în staţiunea Mamaia în valoare de 31 lei/loc de cazare/an sau 31 lei pentru fiecare 15 m² sau fracţiune pe an; taxa de acces în staţiunea Mamaia pentru autoturisme care nu au număr de înmatriculare în Municipiul Constanţa în valoare de 3 lei pentru fiecare intrare sau 4 lei pentru un abonament de 24h, 25 lei pentru un abonament de 7 zile sau 250 lei pentru un abonament aferent întregului sezon estival; taxa privind

28

 

creşterea gradului de linişte şi siguranţă în derularea activităţilor economice în Constanţa, Mamaia şi Sat Vacanţă înregistrând valori de la 11 lei până la 18.261 lei pe an;

• Iaşi – taxa pentru promovarea imaginii comunităţii economice în Iaşi precum şi a sportului de performanţă în valoare de 153 lei, aferentă numai persoanelor juridice; taxa privind acordul pentru organizarea şi desfăşurarea jocurilor de artificii în valoare de 525 lei pentru 10 minute;

• Timişoara – taxa artificii în valoare de 200 lei/minut; • Tulcea – taxe pentru publicitatea sonoră cu mijloace mobile/zi în valoare de

1200 lei în intervalul de timp 10:00 – 12:00 respectiv 16:00 – 18:00 şi taxa pentru foc de artificii/eveniment în valoare de 1200 lei în intervalul de timp 21:45 – 22:00

Astfel de taxe speciale trebuie aduse la cunoştinţa locuitorilor acestor municipii spre a fi dezbătute aspectele ce ţin de justificarea ce stă la baza instituirii acestora, precum şi de necesitatea intrinsecă a acestora la bugetul local. În acest sens, IPP va organiza în perioada următoare dezbateri locale în 5 municipii în care se aplică taxe speciale nejustificate sau cu valoare exagerat de mare pentru a determina comunitatea locală să facă presiuni asupra reprezentanţilor locali spre a anula aceste taxe. Indicator 4: Nivelul de majorare al taxelor şi impozitelor locale Acesta reprezintă un indicator ce arată în ce măsură autoritatea locală practică o politică fiscală echilibrată excesivă sau de „dumping”, preferând statutul de asistată de la bugetul de stat. Dintre cele 41 de municipii reşedinţă de judeţ, numai 22 au aplicat în general majorări ale taxelor locale în anul 2009, pentru un număr mai mic sau mai mare de taxe locale, şi anume:

Bistriţa Piteşti Braşov Ploieşti Constanţa Râmnicu Vâlcea Craiova Sfântu Gheorghe Deva Sibiu Focşani Suceava Galaţi Târgovişte Giurgiu Târgu Mureş Iaşi Timişoara Miercurea Ciuc Tulcea Oradea Vaslui

29

 

Procentajul de majorare a taxelor locale a început de la 5% (ex: impozitul pe teren în extravilan pentru persoane juridice şi impozitul pe mijloace de transport cu 1601 cm – 2000 cm pentru persoane juridice în Municipiul Iaşi) la 10% (ex: impozitul pe clădiri în Municipiul Târgovişte) la 20% (ex: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport în Municipiul Vaslui), 33% (ex: taxa hotelieră în Municipiul Bistriţa) până la 43%, cea mai mare majorare aplicată taxei de habitat în Municipiul Tulcea. Media nivelului de majorare a taxelor şi impozitelor locale la nivelul celor 22 de municipii care au aplicat majorări în 2009 este de 16%. Alocări din Fondul de Rezervă la dispoziţia Guvernului pentru finanţarea unor servicii de utilităţi publice locale Un alt aspect pe care apreciem că este important să îl analizăm în contextul studierii performanţei autorităţilor locale în furnizarea de servicii publice de calitate prin raportare la resursele financiare este acela al capacităţii unora dintre municipii de a atrage surse alternative pentru acoperirea costurilor cu serviciile publice locale, pentru a nu crea o presiune asupra cetăţenilor din respectivele localităţi sau asupra bugetelor locale. Un asemenea mecanism de finanţare este cel din fondul de rezervă de la dispoziţia Guvernului, comentat pe larg într-unul din studiile IPP intitulat Bugetele autorităţilor locale din România la cote de avarie. Unul dintre cazurile tipice în acest sens îl reprezintă acoperirea costurilor de producere, transport şi distribuţie a energiei termice, prin transferul unor sume importante din fondul de rezervă pentru operatorii de termoficare, o practică ce, în opinia Institutului, nu face decât să prezerve un sistem nerentabil.

În anul 2009 a fost alocată din Fondul de Rezervă la dispoziţia Guvernului, prin H.G. nr. 1218/2009 respectiv prin HG nr. 1296/2009 pentru modificarea şi completarea anexei la H.G. nr. 1218/2009, suma de 160.000 mii lei (aproximativ 40 milioane euro) pentru compensarea costurilor generate de obligaţia de prestare a serviciului public de producere, transport şi distribuţie a energiei termice în sistem centralizat către populaţie, pentru asigurarea continuităţii acestui serviciu. Municipiile reşedinţă de judeţ care au primit aceşti bani sunt după cum urmează:

Unitatea administrativ - teritorială

Denumirea operatorului Suma (mii lei)

Municipiul Braşov Societatea Comercială CET Braşov S.A.

56.000

Municipiul Arad Societatea Comercială CET Arad S.A.

16.500

Municipiul Botoşani Societatea Comercială Termica S.A.

10.000

30

 

Municipiul Deva Serviciul Public de Distribuţie a Energiei Termice

10.000

Municipiul Târgovişte Societatea Comercială Termica S.A.

9.000

Municipiul Reşiţa Societatea Comercială CET Energoterm S.A.

8.000

Municipiul Iaşi Societatea Comercială CET IASI S.A.

8.000

Municipiul Târgu Mureş Societatea Comercială Energomur S.A.

6.000

Municipiul Brăila Societatea Comerciala CET S.A.

5.500

Municipiul Cluj - Napoca Regia Autonomă de Termoficare - R.A.

5.000

Municipiul Focsani Societatea Comercială Enet S.A.

4.000

Municipiul Buzău Regia Autonomă Municipală RAM R.A.

2.000

Municipiul Alexandria Societatea Comercială Terma Serv S.R.L.

2.000

Municipiul Tulcea Societatea Comercială Energoterm S.A.

1.000

Municipiul Oradea Societatea Comercială Electrocentrale Oradea S.A.

1.000

Municipiul Ploieşti Societatea Comercială Dalkia Termo Prahova S.R.L.

1.000

În anul 2008, din Fondul de Rezervă la dispoziţia Guvernului, Municipiului Sfântu Gheorghe i s-a alocat suma de 200 mii lei pentru extinderea reţelei de apă potabilă - Câmpu Frumos prin H.G. nr. 364/2008 precum şi suma de 4.500 mii lei pentru întreţinerea şi reabilitarea reţelei de străzi prin H.G. nr. 1155/2008. În acelaşi an, prin H.G. nr. 1155, Municipiul Craiova a primit 17.000 mii lei pentru cheltuieli de capital ce privesc dezvoltarea infrastructurii stradale, Municipiul Miercurea Ciuc a primit 1.000 mii lei pentru reparaţii capitale ale străzii Topliţa, 1000 mii lei pentru lucrări exterioare şi utilităţi în strada Morii şi 200 mii lei pentru construire serviciu public comunitar. Nu în cele din urmă, prin aceeaşi hotărâre, Municipiului Zalău i s-au alocat 1.500 mii lei pentru cheltuieli curente de reparaţii străzi. Asemenea practici de „suplimentare” a bugetelor locale cu fonduri provenind de la bugetul de stat pentru servicii publice locale, dintr-o sursă care ar fi trebuit să constituie un fond utilizat în condiţii excepţionale, reprezintă, în opinia noastră, un

31

 

mecanism folosit în mod arbitrar, pe criterii politice, de natură să creeze dezechilibre în administraţie şi inechitate de tratament între autorităţile locale, cât şi o investiţie neproductivă în anumite cazuri (cum este cel al serviciului de termoficare).

*** Apreciem că pe fondul experienţei anterioare, argumentarea în continuare a utilităţii unor analize de tipul celei de faţă este redundantă: categoric că, odată ce ne-am asumat în mod responsabil şi strategic acest demers timp de 6 ani, ne propunem să îl transformăm într-un mecanism care să determine, în timp, schimbări structurale în materia managementului serviciilor publice la nivel local. Un pas important în acest sens îl reprezintă încurajarea tuturor autorităţilor locale care au înţeles mesajul şi importanţa măsurării an de an a performanţei în livrarea serviciilor publice locale către cetăţeni să continue în acest sens, plecând de la premisa că aceasta este menirea principală a administraţiei publice locale. Pornind de la acest fapt, performanţele sunt recunoscute şi apreciate atât în timpul mandatului – şi mărturie stau aici evenimente de marcă – cât şi la finalul acestuia. Cu acest prilej, Institutul pentru Politici Publice îşi anunţă încă din acest an intenţia de a lansa bilanţuri detaliate ale performanţei autorităţilor locale în materia administrării serviciilor publice la nivelul fiecărui municipiu reşedinţă de judeţ pentru perioada 2008 – 2012, prezentând date statistice comparate dinamic, cât şi orizontal, între localităţi de acelaşi rang, scopul acestui demers fiind acela de a pune la dispoziţia cetăţenilor din municipiile reşedinţă de judeţ o radiografie obiectivă a performanţei autorităţilor locale în administrarea serviciilor publice pe parcursul acestui mandat.  

 

32

 

Grafic 1: Ponderea pierderilor de apă în reţea 2008 – 2009 (%)

72,0%

66,2%

65,1%

64,7%

58,6%

56,3%

55,2%

54,1%

49,0%

47,8%

45,7%

44,3%

44,0%

43,0%

40,9%

40,9%

40,5%

40,0%

39,6%

39,0%

37,9%

36,9%

36,7%

35,2%

33,8%

30,7%

28,5%

28,1%

27,4%

23,1%

20,0%

16,0%

14,7%

14,6%

13,8%

13,1%

9,0%

33,0%

20,0%

62,7%

58,5%

47,6%

54,2%

28,4%

59,7%

44,6%

48,6%

29,1%

43,1%

14,0%

51,7%

45,2%

34,0%

44,4%

32,7%

37,9%

34,1%

31,0%

30,0%

36,0%

33,7%

30,6%

4,5%

9,1%

21,0%

18,7%

18,9%

18,5%

26,7%

61,0%

34,1%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

Miercurea

 Ciuc

Constanța

Deva

Tulcea Iaşi

Craiova

Cluj Napoca

Piatra Neamț

Zală

uSuceava

Galați

Orade

a Giurgiu

Sibiu

Bră

ilaArad

Bacău

Timişoara

Piteşti

MED

IETârgu Mureş

Râmnicu

 Vâlcea

Sfântu Ghe

orghe

Alba Iulia

Buzău

Slob

ozia

Ploieşti

Satu M

are

Târgovişte

Târgu Jiu

Baia M

are

Slatina

Vaslui 

Călăr

aşi

Focşani

Reşița

Bistrița

Botoşani

Dr. Tr. Severin

Pierderi de apă 2009 Pierderi de apă 2008 

33

 

Grafic 2: Variaţii ale tarifului apei potabile la consumatorii casnici 2008 – 2009 (%)

‘

53,9%

40,8%

37,7%

29,7%

24,6%

17,6%

16,4%

15,3%

15,1%

14,9%

14,5%

14,2%

13,9%

13,3%

11,1%

9,6%

6,6% 9,0%

5,5%

4,6%

4,3%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

‐0,1%

‐1,1%

‐4,3%

‐6,6%

‐10,7%

‐13,2%

‐25%

na na na 0,0%

‐30%

‐20%

‐10%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%Iaşi

Buzău

Tulcea

Giurgiu

Slob

ozia

Suceava

Sibiu

Miercurea

 Ciuc

Târgu Jiu

Piatra Neamț

Piteşti

Zală

uSatu M

are

Ploieşti

Bră

ilaDeva

Cluj Napoca

MED

IE

Târgu Mureş

Timişoara

Orade

a 

Bacău

Galați

Râmnicu

 Vâlcea

Sfântu Ghe

orghe

Slatina

Târgovişte

Vaslui 

Focşani

Baia M

are

Călăr

aşi

Alba Iulia

Craiova

Arad

Reşița

Bistrița

Botoşani

Constanța

Dr. Tr. Severin

 

34

 

Grafic 3: Variaţii ale tarifului apei potabile la agenţii economici 2008 – 2009 (%)

53,9%

40,8%

37,7%

31,9%

29,7%

18,8%

17,7%

16,4%

15,3%

15,1%

14,9%

14,5%

14,2%

13,9%

13,2%

11,0%

11,3%

9,6%

6,7%

6,6%

5,5%

4,9%

4,3%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

‐0,1%

‐4,3%

‐10,5%

na

na na na na 0,0%

‐20%

‐10%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

Iaşi

Buzău

Tulcea

Bră

ilaGiurgiu

Slob

ozia

Baia M

are

Sibiu

Miercurea

 Ciuc

Târgu Jiu

Piatra Neamț

Piteşti

Zală

uSatu M

are

Ploieşti

MED

IE

Alba Iulia

Deva

Craiova

Cluj Napoca

Târgu Mureş

Timişoara

Orade

a 

Bacău

Galați

Râmnicu

 Vâlcea

Sfântu Ghe

orghe

Slatina

Târgovişte

Vaslui 

Focşani

Călăr

aşi

Reşița

Arad

Bistrița

Botoşani

Constanța

Dr.  Tr. Severin

Suceava

 

35

 

Grafic 4: Ponderea străzilor cu iluminat public – evoluţie 2008 - 2009 (%)

98%

99%

93%

100%

86%

79%

96%

100%

95%

100%

100%

0% 100%

62%

92%

81%

100%

93%

98%

92%

52%

80%

100%

100%

87%

100%

0% 100%

100%

100%

59%

100%

100%

99%

100%

97%

87%

88%

100%

100%

94% 98%

97% 100%

100%

76%

95%

96%

95% 100%

100%

100%

98%

73%

100%

80%

100%

95% 99%

95%

64%

83%

100%

98%

87%

89%

100%

97% 100%

100%

61%

91%

87%

99%

92% 99

%

89%

82%

100%

100%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

Alba

 Iulia

Arad

Bacă

uBaia M

are

Bistrița

Botoşani

Braşov

Brăi

laBu

zău

Călă

raşi

Cluj Napoca

Constanța

Craiova

Deva

Drob

eta T

urnu

 Severin

Focşani

Galați

Giurgiu

Iaşi

MED

IE

Miercurea

 Ciuc

Orade

a 

Piatra Neamț

Piteşti

Ploieşti

Râmnicu

 Vâlcea

Reşița

Satu M

are

Sfântu Ghe

orghe

Sibiu

Slatina

Slob

ozia

Suceava

Târgovişte

Târgu Jiu

Târgu Mureş

Timiş o

ara

Tulcea

Vaslu

i 

Zală

u

Pondere străzi cu iluminat public 2008 Pondere străzi cu iluminat public 2009

36

 

 

Grafic 5: Numărul de sesizări privind calitatea serviciului de iluminat public 2008 - 2009

1368

033

5028

2026

6624

9824

7320

9120

0018

7618

0017

5416

6115

5011

5510

1192

560

058

6

540

452

380

322

316

315

249

216

214

206

179

170

142

87 75 50 45 34 283913

0 2974

256

1874

2293

238

1000

1485

1500

1817

786

2596

1191

1011

275

1282

1074

677

220

135

323

382

260

300

234

1739

48 197

1202

246

100

120

62 130

28 29 8500

335

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000Satu M

are

Vaslui 

Focşani

Orade

a Arad

Bacău

Craiova

Suceava

Braşov

Cluj Napoca

Baia M

are

Galați

Piteşti

Ploieşti

Deva

Râmnicu

 Vâlcea

Dr. Tr. Severin

Timişoara

MED

IE

Bră

ilaSlatina

Buzău

Botoşani

Alba Iulia Iaşi

Bistrița

Sfântu Ghe

orghe

Piatra Neamț

Tulcea

Călăr

aşi

Târgu Jiu

Târgovişte

Sibiu

Slob

ozia

Miercurea

 Ciuc

Giurgiu

Târgu Mureş

Zală

uCo

nstan ța

Reşița

Număr sesizări privind calitatea iluminatului public 2008 Număr sesizări privind calitatea iluminatului public 2009 

    

37

 

  

Grafic 6: Costul total al iluminatului public stradal în valoare absolută 2009 (mii lei)

8340

8300

7035

6781

6724

6120

5508

5436

5226

4351

4337

4330

4080

3804

3734

3520

3204

2605

2601

2420

2409

2306

2300

2277

2136

1950

1800

1600

1400

1374

1330

1120

1113

1056

949

760

269

200

168

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

Ploieşti

Constanța

Timişoara Iaşi

Braşov

Craiova

Târgu Jiu

Piteşti

Cluj Napoca

Sibiu

Buzău

Focşani

Piatra Neamț

Bră

ilaGalați

Satu M

are

MED

IESuceava

Baia M

are

Bacău

Arad

Dr.Tr. Severin

Târgu Mureş

Râmnicu

 Vâlcea

Târgovişte

Alba Iulia

Reşița

Vaslui 

Deva

Giurgiu

Zală

uBistrița

Slatina

Botoşani

Slob

ozia

Miercurea

 Ciuc

Buftea

Tulcea

Călăr

aşi

Orade

a Sfântu Ghe

orghe

    

 

38

 

 

Grafic 7: Costul total al iluminatului public stradal per capita 2009 (lei)

 

57,6

44,0

38,0

36,4

32,8

32,6

31,2

28,7

28,2

27,3

24,4

24,2

24,1

22,8

22,6

22,2

22,0

21,7

21,6

21,0

20,7

20,5

20,5

20,2

18,7

18,2

18,2

17,9

17,1

15,8

14,5

14,4

13,7

13,3

12,8

12,7

9,1

2,3

2,2

0

10

20

30

40

50

60

70Târgu Jiu

Focşani

Piatra Neamț

Ploieşti

Buzău

Piteşti

Satu M

are

Alba Iulia

Sibiu

Constanța

Suceava

Braşov

Târgovişte

Vaslui 

Timişoara

MED

IEIaşi

Dr. Tr. Severin

Reşița

Deva

Zală

uRâmnicu

 Vâlcea

Craiova

Giurgiu

Baia M

are

Slob

ozia

Miercurea

 Ciuc

Bră

ilaCluj Napoca

Târgu Mureş

Arad

Slatina

Bacău

Bistrița

Galați

Buftea

Botoşani

Călăr

a şi

Tulcea

Orade

a 

    

39

 

Grafic 8: Ponderea pierderilor de energie termică în reţea 2008 – 2009 (%) 

 

53%

53%

48%

47%

47%

47%

36%

0% 41%

34%

32%

32%

32%

9% 27%

26%

26%

22%

20%

20%

17%

17%

12%

0% 1% 0% 0% 0% 41%

49%

51%

50%

42%

52%

37% 40% 43%

36%

32%37

%31

% 33%

32%

30%

29%

41%

18%

44%

14%

23%

13%

11%

41%

0% 0%15

%0%

22%

32%

29%

25%

20%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

Vaslui

Reşița

Braşov

Botoşani

Deva

Piteşti

Târgovişte

Suceava

Ploieşti

Arad

Bră

ilaGiurgiu Iaşi

Râmnicu

 Vâlcea

Cluj Napoca

MED

IAB

acău

Buzău

Zală

uTimişoara

Tulcea

Orade

a Co

nstanța

Miercurea

 Ciuc

Călăr

aşi

Alba Iulia

Baia M

are

Piatra Neamț

Sibiu

Bistrița

Craiova

Dr. Tr. Severin

Focşani

Galați

Satu M

are

Sfântu Ghe

orghe

Slatina

Slob

ozia

Târgu  Jiu

Târgu Mureş

Pierderi în rețea 2008 Pierderi in rețea 2009 

    

40

 

Grafic 9: Variaţia costului gigacaloriei la consumatorii casnici 2008 – 2009 (lei)

 

437

433

355

348

220

215

207

200

200

199

188

184

178

176

165

163

160

158

191

157

156

155

150

138

131

130

122

121

119

119

118

108

375 41

326

234

825

321

520

720

0 240

199

184

184

178

191

165

288

149 165 190

203

185

141

150

138 166

109 14

813

011

7

118 146 19

311

8

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

Zală

uVaslui Iaşi

Focşani

Sibiu

Giurgiu

Arad

Târgovişte

Galați

Miercurea

 Ciuc

Botoşani

Braşov

Suceava

Piteşti

Reşița

Timişoara

Baia M

are

Cluj Napoca

MED

IECraiova

Buzău

Bră

ilaTulcea

Bacău

Deva

Alba Iulia

Piatra Neamț

Râmnicu

 Vâlcea

Ploieşti

Constanța

Călăr

aşi

Orade

a Târgu Mureş

Dr. Tr. Severin

Bistrița

Satu M

are

Sfântu  Ghe

orghe

Slatina

Slob

ozia

Târgu Jiu

Tarif Gcal 2008 Tarif Gcal 2009 

   

 

41

 

 

Grafic 10: Valoarea subvenţiei la gcal 2009 (lei)

383

304

233

213

201

200

192

187

179

176

155

140

136

135

135

131

130

126

120

116

114

108

88 80 7660 57 55 52 46 33 30 24

0

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

Alba Iulia

Botoşani

Vaslui

Piteşti

Târgovişte

Focşani

Zală

uSuceava

Cluj Napoca

Braşov

Tulcea

Reşița

Călăr

aşi

Bacău

Miercurea

 Ciuc

Piatra Neamț

MED

IETimişoara

Giurgiu

Baia M

are

Buzău

Ploieşti

Bră

ilaArad

Orade

a Deva

Iaşi

Râmnicu

 Vâlcea

Drobe

ta Turnu

 Severin

Craiova

Târgu Mureş

Sibiu

Galați

Dr. Tr. Severin

Bistrița

Constanța

Satu M

are

Sfântu Ghe

orghe

Slatina

Slob

ozia

Târgu Jiu

 

 

 

 

42

 

 

Grafic 11: Comparaţie valoarea subvenţiei la gcal – volum pierderi de energie termică în reţea 2009

6014

0 176

233

192

187

304

136

135

201

8821

310

8 130

55 5280

120

179 200

5724

155

46 3311

4 131

126

7613

538

311

630

52 51 50 49 44 43 42 41 41 40 37 37 36 33 32 32 32 31 30 29 29 25 23 22 20 18 15 14 13 11 0 0 0

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

Deva

Reşița

Braşov

Vaslui

Zală

uSuceava

Botoşani

Călăr

aşi

Bacău

Târgovişte

Bră

ilaPiteşti

Ploieşti

MED

IERâmnicu

 Vâlcea

Drobe

ta Turnu

 Severin

Arad

Giurgiu

Cluj Napoca

Focşani

Iaşi

Galați

Tulcea

Craiova

Târgu Mureş

Buzău

Piatra Neamț

Timişoara

Orade

a Miercurea

 Ciuc

Alba Iulia

Baia M

are

Sibiu

Bistrița

Constanța

Satu M

are

Sfântu Ghe

orghe

Slatina

Slob

ozia

Târgu Jiu

Valoarea subvenției pe gcal 2009 (lei) Pierderi in rețea 2009 (%) 

 

 

43

 

 

Grafic 12: Pondere deşeuri colectate selectiv 2009 (%)

24,2%

22,3%

19,4%

19,2%

16,1%

13,1%

9,9%

3,6%

2,9%

2,7%

2,5%

1,8%

1,6%

1,5%

1,4%

1,3%

1,0%

0,6%

0,6%

0,6%

0,6%

0,6%

0,5%

0,4%

0,4%

0,3%

0,3%

0,2%

0,2%

0,2%

0,2%

0,2%

0,1%

0,1%

0,1%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0,0%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%Braşov

Târgu Mureş

Sector 4

Piatra Neamț

Cluj Napoca

Bacău

Suceava

MED

IEIaşi

Zalău

Deva

Focşani

Satu M

are

Călăraşi

Miercurea

 Ciuc

Sector 3

Timişoara

Tulcea

Buzău

Arad

Slob

ozia

Târgu Jiu

Sector 6

Reşița

Râmnicu

 Vâlcea

Galați

Piteşti

Botoşani

Alba Iulia

Ploieşti

Bistrița

Slatina

Orade

a Baia M

are

Giurgiu

Sector 2

Constanța

Dr. Tr. Severin

Brăila

Vaslui 

Craiova

Târgovişte

 

 

 

44

 

 

Grafic 13: Costul total anual al serviciului de salubrizare 2009 (mii lei)

9000

054

140

3565

622

722

1881

713

756

1325

212

249

1126

111

060

1093

510

574

1003

392

2390

2982

3072

8366

7766

3052

5051

4550

1344

9644

9139

7737

4435

3731

5031

2922

7022

3021

6217

3514

5013

2013

0473

5

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

90000

100000

Sector 2

Sector 4

Constanța

Galați

Cluj Napoca

Iaşi

Craiova

Târgu Mureş

MED

IESatu M

are

Braşov

Orade

a B

uzău

Suceava

Timişoara

Piteşti

Ploieşti

Alba Iulia

Bacău

Dr. Tr. Severin

Bistrița

Târgu Jiu

Sibiu 

Călăr

aşi

Bră

ilaSlatina

Giurgiu

Sfântu Ghe

orghe

Botoşani

Tulcea

Vaslui 

Piatra Neamț

Deva

Zală

uSlob

ozia

Reşița

Miercurea

  Ciuc

Arad

Baia M

are

Focşani

Râmnicu

 Vâlcea

Sector 1

Sector 3

Sector 5

Sector 6

Târgovişte

 

 

 

45

 

 

Grafic 14: Costul total al serviciului de salubrizare pe cap de locuitor 2009 (lei) 248

167

118

98

98

86

84

78

76

62

61

61

58

52

52

52

51

49

49

49

45

44

39

37

32

32

29

29

27

26

25

25

23

20

19

18

16

0

50

100

150

200

250

300

Sector 2

Sector 4

Constan

țaAlba Iulia

Satu M

are

Suceava

Târgu M

ureş

Galați

Buzău

Călăr

aşi

Cluj Napoca

Bistrița

MED

IETârgu Jiu

Giurgiu

Oradea 

Sfântu Gheorghe

Piteşti

Dr. Tr. Severin

Slatina

Iaşi

Craiova

Braşov

Bacău

Vaslui 

Ploieşti

Sibiu 

Timişoara

Botoşani

Deva

Slobozia

Tulcea

Zalău

Piatra Neam

țB

răila

Miercurea Ciuc

Reşiț a

Arad

Baia Mare

Focşani

Râm

nicu Vâlcea

Sector 1

Sector 3

Sector 5

Sector 6

Târgovişte

Costul total pentru curăţenia pe domeniul public pe cap de locuitor

46

 

Grafic 15: Suprafaţă spaţiu verde/locuitor comparativ 2008 – 2009 (m2)

22

,2

22,0

19,6

19,2

19,0

18,9

17,6

17,2

16,2

15,4

14,9

14,6

14,1

12,3

10,1

9,7

9,4

9,3

8,7 9,7

8,4

8,3

7,7

7,4

7,3

6,3

6,2

6,0

4,8

4,6

4,3

4,0

3,3

3,2

3,2

3,1

3,1

2,1

1,4

0,7

0,3

15,8

18,4

22,2

2,5

19,1

5,6

18,6

17,3

16,3

15,6

0,9

10,8

14,3

6,8

9,9

3,0

19,6

9,3

8,9 10

,4

8,6

13,1 14

,6

7,9

9,8

6,3

10,8

6,6

5,6

4,5

3,6

7,5

4,0

8,6

2,2

3,8

5,9

16,7

7,1

26,6

1,0

7,1

19,7

0

5

10

15

20

25

30Suceava

Vaslui 

Brăila

Călăraşi

Braşov

Slatina

Baia M

are

Slob

ozia

Timişoara

Piteşti

Buzău

Galați

Satu M

are

Târgovişte

Alba Iulia

Orade

a 

Botoşani

Sector 1

Ploieşti

MED

IE

Sibiu

Reşița

Bacău

Constanța

Sector 2

Târgu Jiu

Giurgiu

Arad

Sector 6

Buftea

Cluj Napoca

Miercurea

 Ciuc

Deva

Tulcea

Bistrița

Sector 4

Râmnicu

 Vâlcea

Iaşi

Zalău

Focşani

Craiova

Dr. Tr. Severin

Piatra Neamț

Sector 3

Sector 5

Sfântu Ghe

orghe

Târgu Mureş

Suprafață spațiu verde/loc  2008  (mp) Suprafață spațiu verde/loc  2009 (mp) 

 

47

 

Grafic 16: Costul mediu de întreţinere a spaţiilor verzi 2009 (lei/m2)

 

50,16

3517

,313

,12

12,63

6,6

6,5

5,64

5,6

4,9

4,67

4,06

73,55

3,29

3,13

3,1

2,89

2,87

2,8

2,58

52,1

1,84

1,79

1,74

1,69

1,67

1,64

1,6

1,55

1,38

1,35

41,27

0,98

60,92

0,65

0,56

0,4

0,00

16

0

10

20

30

40

50

60Baia M

are

Buzău

Giurgiu

Galați

Sector 1

Iaşi

Călăr

aşi

Târgu Jiu

MED

IECluj Napoca

Miercurea

 Ciuc

Focşani

Orade

a Arad

Bistrița

Drobe

ta Turnu

 …Râmnicu

 Vâlcea

Timişoara

Slob

ozia

Alba Iulia

Deva

Piteşti

Zală

uPloieşti

Suceava

Constanța

Sfântu Ghe

orghe

Sector 2

Satu M

are

Sibiu

Bacău

Vaslui 

Buftea

Sector 6

Botoşani

Bră

ilaBraşov

Tulcea

Craiova

Slatina

Piatra Neamț

Reşița

Sector 3

sector 4

Sector 5

Târgovişte

Târgu Mureş

48

 

Grafic 17: Pondere străzi modernizate în 2009 (%)

89,01%

84,50%

76,43%

71,84%

12,36%

12,12%

11,45%

10,45%

7,95

%7,79

%6,88

%6,43

%5,71

%4,52

%4,37

%4,34

%4,24

%4,11

%3,67

%3,37

%3,20

%3,05

%3,05

%2,95

%2,83

%2,59

%2,59

%1,97

%1,74

%1,05

%0,95

%0,84

%0,75

%0,70

%0,56

%0,32

%0,31

%0,20

%0,17

%0,00

%0,00

%0,00

%0,00

%0,00

%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%Piteşti

Târgovişte

Bră

ilaSfântu Ghe

orghe

MED

IEBaia M

are

Alba Iulia

Slob

ozia

Călăr

aşi

sector 4

Braşov

Cluj Napoca

Arad

Iaşi

Bistrița

Dr. Tr. Severin

Sector 6

Bacău

Târgu Jiu

Ploieşti

Sector 2

Satu M

are

Sector 1

Râmnicu

 Vâlcea

Miercurea

 Ciuc

Timişoara

Tulcea

Galați

Buftea

Târgu Mureş

Slatina

Reşița

Sibiu

Vaslui 

Craiova

Orade

a Giurgiu

Piatra Neamț

Zală

uBo

toşani

Buzău

Deva

Focşani

Suceava

Constanța

Sector 3

Sector 5

   

  

  

49

 

 

Grafic 18: Costul mediu al lucrărilor de modernizare asfalt 2009 (mii lei/km)

2696

2500

2400

2390

2311

2276

2150

2054

2045

1605

1331

1216

1124

1090

1049

865

818

808

800

754

742

684

515

479

435

391

385

384

345

322

273

233

215

201

160

149

133

98 48

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

Sector 1

Baia M

are

Dr. Tr. Severin

Botoşani

Sector 6

Orade

a Sector 2

Bistrița

Satu M

are

Craiova

Vaslui 

Galați

Iaşi

Călăraşi

MED

IEZalău

Piatra Neamț

Alba Iulia

Deva

Miercurea

 Ciuc

Sfântu Ghe

orghe

Piteşti

Bacău

Reşița

Brăila

Tulcea

Sector 3

Slob

ozia

Sibiu

Târgu Jiu

Târgu Mureş

Giurgiu

Timişoara

Râmnicu

 Vâlcea

sector 4

Arad

Braşov

Buzău

Cluj Napoca

Focşani

Ploieşti

Slatina

Suceava

Constanța

Sector 5

Târgovişte

  

Notă: Primăria Municipiului Târgu – Mureş a comunicat ulterior Institutului pentru Politici Publice (IPP) eroarea materială în completarea de către instituţie a chestionarului cu datele solicitate de IPP privind costul mediu al km de drum modernizat. Eroarea a fost asumată şi public în conferinţa de presă organizată de reprezentanţii Primăriei. Noile date comunicate au fost reintroduse în Graficul nr. 18 de mai sus.  

50

 

  

Grafic 19: Numărul de mijloace de transport în comun la mia de locuitori 2009

 

2,5

1,3

1,3

1,2

1,2

1,1

1,1

1,0

0,8

0,8

0,8

0,7

0,7

0,7

0,7

0,7

0,7

0,7

0,6

0,6

0,6

0,6

0,5

0,5

0,5

0,4

0,4

0,4

0,4

0,4

0,4

0,4

0,3

0,2

0,2

0,2

0,2

0,2

0,2

0,1

0,0

0,5

1,0

1,5

2,0

2,5

3,0Arad

Deva

Alba Iulia

Galați

Cluj Napoca

Bră

ilaPloieşti

Iaşi

Braşov

Suceava

Constanța

Piatra Neamț

Orade

a Craiova

Timişoara

Zală

uPiteşti

MED

IEBaia M

are

Drobe

ta Turnu

 Severin

Reşița

Sibiu

Târgu Mureş

Tulcea

Bistrița

Satu M

are

Târgu Jiu

Bacău

Călăr

aşi

Râmnicu

 Vâlcea

Sfântu Ghe

orghe

Târgovişte

Vaslui 

Slob

ozia

Buzău

Botoşani

Slatina

Giurgiu

Miercurea

 Ciuc

Focşani

      

51

 

  

Grafic 20: Gradul de subvenţionare al serviciului de transport în comun 2009 (%)

010

010

010

010

010

0

50 5034

1040

100

7510

032

4410

010

010

010

050 50 50 50 50 45,5

3630

,66

186,25

0 0 0 0 0 0

100

50 50 50 50 50 50 50 50 50 50 5038

3025

2010

1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

0

20

40

60

80

100

120Suceava

Braşov

Constanța

Orade

a Slatina

Timişoara

Galați

Bistrița

Râmnicu

 Vâlcea

Vaslui 

Sibiu

Târgu Jiu

Cluj Napoca

Iaşi

Craiova

Buzău

Bacău

Ploieşti

Drobe

ta Turnu

 Severin

Miercurea

 Ciuc

Tulcea

Zală

uAlba Iulia

Baia M

are

Călăr

aşi

Piteşti

Satu M

are

Piatra Neamț

Botoşani

Arad

Bră

ilaTârgovişte

Deva

Giurgiu

Reşița

Sfântu Ghe

orghe

Slob

ozia

Târgu  Mureş

Focşani

Subvenție abonamente pensionari % Subvenție abonamente studenți % 

 

 

52

 

 

Grafic 21: Comparaţie grad de colectare taxe şi impozite de la persoanele fizice 2008 – 2009 (%)

98%

96%

93%

91%

90%

89%

88%

88%

87%

87%

85%

84%

84%

82%

79%

79%

78%

78%

78%

77%

77%

76%

75%

74%

73%

71%

71%

71%

71%

70%

70%

70%

68%

67%

63%

62%

62%

53%

51%

49%

40%

39%

96%

91%

181%

90%

87%

85%

88% 10

1%70

%16

6%96

%67

% 76%

73%

58%

82%

65% 77

%74

%10

8%83

%

73%

72%

69%

57% 70

% 84%

74%

68%

60%

57% 65%

94%

96%

75%

42% 49%

40%

43%

40%

29%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

140%

160%

180%

200%

Râmnicu

 Vâlcea

Miercurea

 Ciuc

Braşov

Bacău

Cluj Napoca

Botoşani

Piatra Neamț

Brăila

Târgovişte

Sector 6

Bistrița Iaşi

Sfântu Ghe

orghe

Reşița

Constanța

Târgu Jiu

Alba Iulia

MED

IETârgu Mureş

Slob

ozia

Craiova

Galați

Focşani

Sibiu

Piteşti

Orade

aBaia M

are

Deva

Zalău

Timişoara

Sector 4

Sector 2

Ploieşti

Slatina

Satu M

are

Giurgiu

Arad

Sector 1

C ălăraşi

Tulcea

Dr. Tr. Severin

Buzău

Sector 3

Sector 5

Vaslui

Grad colectare persoane  fizice 2008 % Grad colectare persoane  fizice 2009 % 

 

 

 

53

 

Grafic 22: Comparaţie grad de colectare taxe şi impozite de la persoanele juridice 2008 – 2009 (%) 10

5%

98%

97%

96%

96%

96%

95%

95%

93%

92%

92%

92%

91%

91%

89%

89%

88%

86%

85%

84%

82%

82%

81%

81%

81%

81%

79%

78%

77%

76%

73%

73%

72%

71%

68%

65%

64%

64%

60%

58%

27%

83% 88%

76%

170%

94%

90%

88%

62%

90%

83%

96%

89%

83%

74%

89%

71% 83

%

84%

65%

52% 63

%

76%

73%

77% 83%

85%

83%

87%

187%

65% 70%

95%

79%

77% 84%

85% 94

%

80%

44%

98%

65%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

140%

160%

180%

200%Re

şița

Piatra Neamț

Giurgiu

Braşov

Râmnicu

 Vâlcea

Brăila

Miercurea

 Ciuc

Sector 2

Cluj Napoca

Galați

Focşani

Bacău

Botoşani

Sibiu

Sfântu Ghe

orghe

Zalău

Târgovişte

Piteşti

MED

IE

Iaşi

Călăraşi

Alba Iulia

Slatina

Constanța

Târgu Mureş

Craiova

Deva

Satu M

are

Bistrița

Slob

ozia

Baia M

are

Sector 4

Sector 6

Sector 1

Dr. Tr. Severin

Târgu Jiu

Timişoara

Orade

a

Arad

Ploieşti

Tulcea

Buzău

Sector 3

Sector 5

Vaslui

Grad colectare persoane  juridice 2008 % Grad colectare persoane  juridice 2009 % 

54

 

 

Grafic 23: Ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor municipiilor reşedinţă de judeţ 2008 – 2009 (%)

70%

70%

70%

67%

65%

65%

62%

62%

60%

60%

58%

58%

58%

57%

57%

56%

56%

55%

55%

55%

55%

54%

53%

53%

52%

52%

50%

50%

50%

49%

49%

49%

48%

48%

48%

47%

46%

45%

44%

43%

42%

60%

67%

65%

67%

66%

64%

61%

53%

61%

59%

54%

57%

55%

56%

53%

52%

55%

54%

61%

53%

54%

55%

53%

53%

47%

52%

48%

53%

54%

50%

45%

42%

48%

50%

52%

49%

48%

51%

45%

47%

40%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

Braşov

Timişoara

Cluj Napoca

Sibiu

Constanța

Ploieşti

Arad

Alba Iulia

Galați

Piteşti

Targu Mures

Deva

Orade

aSlatina

Iaşi

Tulcea

Bistrița 

Rm. Valcea

Slob

ozia

Baia M

are

MED

IECraiova

Satu M

are

Buzău

Târgovişte

Resita

Târgu Jiu

Giurgiu

Călăr

aşi

Focşani

Bră

ilaPiatra Neamț

Drobe

ta Turnu

 Severin

Bacău

Zală

u Miercurea

 ‐Ciuc

Suceava

Alexand

ria

Vaslui

Sfântu Ghe

orghe

Botoşani

Pondere venituri proprii 2008 Pondere venituri proprii 2009 

 

 

55

 

 

 

Grafic 24: Numărul taxelor speciale 2009 12

480

6756

4033

23 20 20 17 16 12 12 12 11 10 8 6 3 2 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

0

20

40

60

80

100

120

140

Reşița

Târgu Mureş

Arad

Timişoara Iaşi

Piatra Neamț

Constanța

Miercurea

 Ciuc

Sfântu Ghe

orghe

Tulcea

Vaslui

Deva

Ploieşti

Bistrița

Braşov

Bră

ilaAlba Iulia

Sibiu

Satu M

are

Cluj Napoca

Zală

uRâmnicu

 Vâlcea

Suceava

Slatina

Galați

Bacău

Orade

aBo

toşani

Drobe

ta Turnu

 Severin

Buzău

Focşani

Călăr

aşi

Craiova

Baia M

are

Piteşti

Giurgiu

Buftea

Sector  1

Sector 2

Sector 3

Sector 6

Târgovişte

Târgu Jiu

Slob

ozia

Sector 4

Sector 5