IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI ÎN VIZIUNE...
Transcript of IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI ÎN VIZIUNE...
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
1
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ARTE BUCUREŞTI 2007
IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI
ÎN VIZIUNE POSTMODERNISTĂ
TEZĂ DE DOCTORAT- REZUMAT
Doctorand
lect.univ. Dup Reka Krisztina
Conducător ştiinţific
Prof.univ.Dr.Mihail Mănescu
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
2
CUPRINS
MOTIVAŢIA DEMERSULUI PLASTIC PAGINA 6-18
CAPITOLUL I
PRINCIPALELE ELEMENTE STILISTICE ALE GNOZEI
PAGINA 19-37
• MISTERELE
• MITUL
• ELEMENTUL DUALIST
• ELEMENTUL FEMININ
CAPITOLUL II
SINAPSELE DUALISTE ALE CREŞTINISMULUI
PAGINA 38-127
• SURSELE CREŞTINISMULUI
• APOCRIFELE
• PATRISTICA
• SCOLASTICA
• EREZIILE MEDIEVALE
• CATARII
• INCHIZIŢIA
• RENAŞTEREA ŞI ERMETISMUL
• TEME „INDIVI-DUALISTE”
• TEMA FEMEII
• MADONELE NEGRE
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
3
• TEMA PĂCATULUI
• SEXUALITATEA SACRĂ
• EROS ŞI MAGIE
CAPITOLUL III
MĂRTURII PLASTICE ALE SUBLIMĂRII ZEIŢEI ÎN MAMĂ
CELESTĂ
PAGINA 128-169
• ORIGINILE
• MAMA GLIE
• TEMA MARIANĂ
• PARALELA EVA-MARIA
CAPITOLUL IV
VIZIUNE PERSONALĂ. PROIECTUL „DISCIPLINA ARCANI”
OBLIGAŢIA PĂSTRĂRII SECRETELOR.
PAGINA 170-203
• PÂINEA-PANEM NOSTRUM...
• PĂCATUL-SED LIBERA NOS A MALO...,
CAPITOLUL V
„ARCANA VIRGO”. COMENTARIU PLASTIC DESPRE
ROLUL ŞI SENSUL DESACRALIZĂRII ÎN SCULPTURA
POSTMODERNISTĂ.
PAGINA 204-233
• CE ESTE DE FAPT POSTMODERNISMUL?
• SACRUL
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
4
• OUL
• PÂINEA
• CORPUL
• SOPHIA/MARIA
• FĂURARI ŞI ALCHIMIŞTI
CONCLUZII PAGINA 234-247
CURRICULUM VITAE PAGINA 248-249
GLOSSAR PAGINA 250-251
BIBLIOGRAFIE PAGINA 252-255
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
5
GLOSAR
acroamatic, transmis pe cale orală
androgin, hermafrodit, fiinţă fabuloasă din motilogia greacă,
jumătate femeie, jumătate bărbat
apocrife, scriere religioasă nerecunoscută azi într celelalte
apofatic, care evidenţiază existenţa unui raport printr-o
afirmaţie sau o negaţie cu privire la ceva
arcan,-e taină, secret
canon, regulă, dogmă bisericească; tipici.
cateheză, instruire religioasă prin întrebări şi răspunsuri
dualism, concepţie filozofică conform căreia la baza
existenţei stau două principii opuse şi ireductibile: materi şi
spiritul, corpul şi sufletul, binele şi răul, etc.
ermetism, caracterul de neînţeles al unei opere, lucrări
teoretice, caracterul secret al unei doctrine.
eshatologie, totalitatea concepţiilor religioase care se referă
la destinele finale ale omenirii
exegeză, interpretare, comentare, explicare istorică şi
filologică a unui text literar, religios, juridic
gnoză , grecescul gnozis-cunoaştere bazată pe raţiune
imuabilitate, calitatea a ceea ce este imuabil; permanenţă,
fixitate, imutabilitate
monism, concepţie filosofică potrivit căreia la baza tuturor
fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material,
fie spiritual;
ontologie, ramură a filozofiei care studiază trăsăturile
generale ale existenţei
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
6
sinapse, punct de contact între doi neuroni, la nivelul căruia
se face transmiterea influxului nervos de la o celulă nervoasă
la alta
sinoptic, care este întocmit astfel încât permite o privire
generală asupra tuturor părţilor componente
sincretism, îmbinare de elemente eterogene aparţinând
unor arte diferite (literatură, muzică, dans etc.),
caracteristică folclorului şi mai ales fazelor primitive de
dezvoltare a culturii, când diferitele arte nu erau încă
diferenţiate.
semantică, ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea
sensurilor cuvintelor şi a evoluţiei acestor sensuri;
semasiologie, semantism
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
7
REZUMAT „ În adevăr, văd dublu ochii mei,
Şi dubla viziune este mereu în ei
În ochiu-mi dinlăuntru e un bătrân cărunt;
În ochiu-mi de afară, un spin în calea mea
William Blake
Fără să mă consider în măsură să abordez la nivel ştiinţific
tema acestei teze, am ales gnozele dualiste pentru un demers
plastic, deoarece mă fascinează viziunea lor inedită asupra
dogmelor creştine. Ţin să precizez că apropierea mea de conceptele
religioase şi filosofice folosite în continuare sunt doar punctul de
vedere al unui laic.
Care este legătura dintre filosofie şi sculptură, respectiv gnoză
şi postmodernism? Gnoza este revelarea unei „istorii secrete”
pentru cei neiniţiaţi, despre originea lumii, originea răului, şi
despre dualism. A avea gnoză poate desemna starea prin care ni se
arată răspunsurile la întrebări ontologice pe care ni le punem cu
toţii de-a lungul vieţii.
Mişcarea numită gnosticism s-a constituit încă din secolul
întâi şi are ca particularitate invocarea tradiţiei. Pe noi ne va
interesa gnosticismul prin relaţia sa specială cu creştinismul şi
faptul că este de fapt chiar o „complementară” al acestuia. Pe
parcursul tezei vom afla împreună cum se infiltrează elementele
gnostice în tezele teologice, cultură, simbolismul creştin sau cel
ermetic, etc. Practic, în toate straturile filosofice, religioase şi
culturale ale umanităţii.
În ceea ce priveşte curentul religios, respectiv sistemul de
valori morale şi culturale care este generat de creştinism în lumea
occidentală, ea va fi negreşit întreţesut de elementele acestui
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
8
sincretism religios straniu. Interesant din punctul nostru de vedere
este faptul că în Evanghelii (de exemplu) se vorbeşte în pilde,
pentru a nu fi înţeles decât de cei „ cărora le e dat să ştie tainele
împărăţiei lui Dumnezeu”. Celor salvaţi prin minuni după vindecare
li se spune să tacă. Celor înviaţi prin minune li se spune de
asemenea să tacă. Se impune tăcere chiar ucenicilor. Acest fapt
denotă clar o figură de stil a unei religii de mistere, iar păstrarea
secretului este element tipic gnosticist. Cele trei Evanghelii, ale lui Matei, Marcu şi Luca relatează în
fond aceleaşi fapte. Pildele, minunile, relatările au fost atât de
asemănătoare încât ele au fost numite Evaghelii sinoptice pentru a
arăta că trebuie considerate împreună. Cu toate acestea ele sunt în
fond trei texte complet diferite. Pentru a justifica acest fapt,
Biserica a introdus explicaţia datorită căreia aceste evanghelii ar fi
replici ai unei protoevanghelii care s-a pierdut.
În sfârşit dar nu din urmă cea mai interesantă Evanghelie după
mine este cea al Sfântului Ioan, numită şi Evanghelia Cuvântului.
Aceasta este într-adevăr diferită şi prin faptul, că ea este mai mult
una doctrinară, deoarece nu va relata nici pilde, nici vindecări, nici
alte minuni. Încă din primele momente Mesia este declarat
cuvântul lui Dumnezeu. („La început era Cuvântul şi Cuvântul era
la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”). Sublinierea importanţei
Cuvântului este un element care se regăseşte şi în cultura
postmodernă prin primordialitatea Textului, iar în arta
conceptuală nu există practic nici o rezolvare totală fără adaos
textual.
Dacă în tradiţia primelor scrieri răzbat deja semnele
gnosticismului, nu ne va mira, cum şi la ceilalţi părinţi ai bisericii
timpurii vor apărea asemenea idei, chiar dacă unii se vor apropia
de ele doar pentru a le combate.
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
9
De ce Postmodernism ?
Pentru că şi postmodernismul este o negare, negarea
realismului, a mimetismului. Opoziţia expresiei cu ilustrarea, a
tărâmului culturii moderne cu cel al tradiţiei.
Foarte interesant şi relevant din acest punct de vedere mi se
pare lucrarea „Erezie şi logos”1, o colecţie de eseuri scrise de
teologi tineri care încearcă să definească relaţia dintre logosul
creştin şi cel postmodern. Această culegere de eseuri este de fapt o
reactualizare a gândirii protocreştine în viziunea secolului XXI.
„Nostalgia după limbajul adamic ca mediu de comuniune cu
realitatea creată au împins minţile gânditorilor de-a lungul secolelor
în cele mai diverse direcţii. ... Din punct de vedere etimologic,
„apofantic” vine din limba greacă şi înseamnă „negare”. Teologia
apofantică mai mult decât anti-antropomorfism, este folosirea
sistematică a „căii negării” (Via Negativa) în discursul despre
Dumnezeu.
Clement din Alexandria în lucarea sa Stromata prezintă o
concepţie foarte interesantă despre limbaj. Teoria lui Clement vede
conceptele (noemata) ca fiind identice în minţile tuturor oamenilor,
întrucât ele sunt asemănarea lucrurilor care există. De aceea el
afirmă că gândirea este aceeaşi în toate culturile. Limba în schimb
diferă de la o cultură la alta, fiind doar un set de simboluri (symbola)
pentru conceptele gândirii.
Dacă procesele gândirii păstrează o oarecare corespondenţă
cu obiectele gândirii, legătura dintre limbaj şi concepte şi, în cele din
urmă dintre limbaj şi realitate, nu este decât „simbolică”. Clement
1 N.S. LANE, D. BULZAN, S. ROGOBETE, R.W. STOTT. „ Erezie şi Logos”, Edit. Anasatasia, Bucureşti, 1996
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
10
subliniază importanţa tăcerii în procesul cunoaşterii. Închinarea
înaintea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc în tăcere, într-o
contemplare mentală, fără vorbe.( Stromata VII, 1, 23.)
Vom vedea cum unele dintre temele areopagite, cum ar fi
întunericul, absenţa în sens ontologic, folosirea limbajului împotriva
structurii normale, înclinaţia spre contradicţie, reapar în discursul
postmodernismului.”2
Postmodernismul rămâne un fenomen al culturii
contemporane încă neevaluat în întregime. Rămâne de văzut dacă
ceea ce numim astăzi „postmodernism” este într-adevăr o ruptură
majoră cu proiectul luminilor sau doar răbufnirea nemulţumirii
faţă de tendinţa totalizantă a modernismului, ori o expresie a
pornirii moderne împotriva vechiului şi în favoarea a tot ce este
nou şi revoluţionar.
Termenul de „postmodern” a ajuns să se refere la o serie de
tendinţe manifestate în domenii ca arta , arhitectura, literatura,
filosofia. Dacă în artă şi arhitectură una din manifestările
postmoderne este mozaicul stilurilor şi sinteza dintre recuperare şi
originalitate, în filosofie marca este o accentuată întoarcere spre
limbaj. De remarcat una dintre trăsăturile postmodernismului,
semnalată de David Tracy, trăsătură care explică interesul
postmodern pentru tradiţia mistică şi apofantică. Aceasta este
inclinaţia spre marginal, spre exclus. Opoziţia ia forma actului de
rezistenţă. Postmodernii luptă să scrie „O istorie a prezentului ... în
aşa fel încât ceea ce fusese uitat, acel ”celălalt”; reprimat al tradiţiei
moderne - istericii, nebunii, nonconformiştii, misticii, artiştii de
avangardă- este lăsat să vorbească şi prin aceasta să descompună
un prezent modern lipsit de conţinut.”
2 N.S. LANE, D. BULZAN, S. ROGOBETE, R.W. STOTT. „ Erezie şi Logos”, Edit. Anasatasia, Bucureşti, 1996
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
11
Este surprinzător câte lucrări se publică astăzi despre
mistică, fie ea mistica dragostei sau cea apofantică, semn că
spiritul postmodern vrea s-o recupereze sau că se regăseşte în ea.
Simt nevoia să subliniez faptul că aceste teme mă preocupă
de multă vreme. În lucrare voi atinge numeroase idei care sunt
momentan foarte vehiculate, chiar mediatizate având o vădită
tentă eretică. Însă spre deosebire de acestea, ceea ce caut eu este
un demers plastic inedit (şi nu doar prin particularitatea temei
alese). Am fost crescută după rigorile catehismului romano–catolic,
iar motivele alese îmi sunt cât se poate de familiare. Ele fac parte
din cultura din care provin.
Folosesc elementele din religia pe care o practic cu libertatea
creatorului şi îmi asum acest lucru, precum şi rezultatele, chiar
dacă în unele aspecte ele sfidează anumite limite.
Aventura gnoseologică pe care o traversează omul modern,
aceea de a ieşi din tiparele şi categoriile logice şi de a accede la o
formă superioară de cunoaştere, paralogică, este asimilarea
schemelor arhaice de instalare în „ adevărata cunoaştere”.
Cuvântul grecesc „gnozis” semnifică cunoaşterea unui mister
de către iniţiaţi. Gnosticismul are două aspecte majore: 1. e vorba
despre o doctrină dualistă după care divinitatea (bună) stă
deoparte de materia independentă (rea), pe care a creat-o. 2. E o
doctrină care salvează sufletele şi le ajută să se desprindă de
închisoarea trupului.
Ce susţine de fapt această „cunoaştere” ?
Lumea a fost făcută de un Demiurg, nu de Dumnezeu, prin acesta
se motivează imperfecţiunile lumii create, printre care şi existenţa
Răului. Spiritul este prizonierul materiei iar crearea lumii
materiale este rezultatul unei decăderi. În genere demiurgul
creator este Dumnezeul din Vechiul Testament, iar spiritul uman
Formatted: Font: Bookman OldStyle, 9 pt
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
12
face parte din Fiinţa Supremă (pars divinae substantia). Scopul
oamenilor trebuie să fie revenirea lor în această ipostază (pleromă)
prin gnoză.
Teza cuprinde următoarele capitole:
I. PRINCIPALELE ELEMENTE STILISTICE ALE GNOZEI
II. SINAPSELE DUALISTE ALE CREŞTINISMULUI
III. MĂRTURII PLASTICE ALE SUBLIMĂRII ZEIŢEI PĂMÂNTULUI
ÎN MAMĂ CELESTĂ
IV. VIZIUNE PERSONALĂ. „DISCIPLINA ARCANI” OBLIGAŢIA
PĂSTRĂRII SECRETELOR
V. „ARCANA VIRGO”. TENTATIVE PLASTICE PROPRII PRIVIND
DEMITIZAREA REPREZENTĂRII FECIOAREI. COMENTARIU
PLASTIC DESPRE ROLUL ŞI SENSUL DESACRALIZĂRII ÎN
SCULPTURA POSTMODERNISTĂ. CONCLUZII PERSONALE.
I.PRINCIPALELE ELEMENTE STILISTICE ALE GNOZEI
MISTERELE / MITUL / ELEMENTUL DUALIST / ELEMENTUL
FEMININ
În primul capitol am căutat să parcurg oarecum un istoric al
acestui curent şi să stabilesc anumite elemente stilistice prin care
pot să-mi susţin temele plastice personale. Ţinând cont de faptul
că stilul însemna în tradiţia retoricii antice „genera dicendi”, adică
modul de a se exprima potrivit cu natura şi scopul conţinutului,
am considerat că pentru o reprezentare artistică există anumite
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
13
cerinţe, cum ar fi de exemplu cerinţa unităţii. Pe lângă acesta, stilul
este şi nota personală, individuală, pretutindeni recogniscibilă al
aceluiaşi artist.
În această ordine de idei am descoperit următoarele
elementele stilistice din temă:
1 Elementul mistere teme: - zeu care înviază
- cina
- păcatul
2 Elementul mit
3 Elementul dualist teme: - Dumnezeu/Demiurg
- lumină / întuneric
- bun/ rău
4 Elementul feminin teme: - Marea Mamă
- Maria-Magdalena
- Fecioara
- Sophia
În ceea ce priveşte misterele, riturile şi acţiunile erau adesea
imitarea încercărilor şi a victoriei zeilor salvatori. Aceste rituri erau
secrete şi dezvăluirea lor nu era admisă decât celor demni, după
pregătiri sub conducerea unui hierofant (dezvăluitor de lucruri
sfinte). Revelaţia nu era numai orală, ea consta într-un
spectacol sau o acţiune. Rostul secretelor misterelor rămâne
obscur. Explicarea semnului sau al obiectului sacru nu era
exprimat întotdeauna verbal, astfel gândirea s-a obişnuit cu
traducerea simbolică şi cu „descoperirea de adevăruri” fizice,
religioase sau morale. Ar fi scandalos să presupunem că unele
dintre cele mai importante mistere ale creştinismului nu existau în
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
14
perioada proto-creştină, dar dacă luăm în considerare cercetările
lui G. Ory3, ajungem la această concluzie.
Aşadar partea secretă se transmitea prin tradiţie orală,
printre care şi rugăciunea „Tatăl Nostru”. Partea scrisă a
misterelor era ţinută şi ea în taină, până reapare deodată undeva
între 70 şi 132 prin parabole, scrisori şi revelaţii pentru a susţine
riturile şi doctrinele. Prin cateheză se avea în vedere conduita şi
doctrina, se transmitea credincioşilor învăţătura despre calea
(odos) de urmat şi le revela cunoaşterea (gnozis). Misterul din
evanghelii este redat în traducerea românească prin taină.
Mitul este cel mai important element din discursul
gnoseologic. Funcţia mitului, după Eliade4, este esenţialmente una
regresivă prin care se înfăptuieşte „o întoarcere la origini”,
însemnând că se aboleşte timpul profan şi se instituie timpul
„sacru”.
Cuvântul dualism a fost inventat de Thomas Hide în 1700
pentru a traduce într-o formulă succintă una din caracteristicile
cele mai evidente ale religiei persane: opoziţia a două spirite.
Noţiunea de ambivalenţă şi calitatea diferită a acesteia se pare că
provine din funcţiile creierului bicameral şi este soluţia
antropologică a dualismului oferit de R. NEEDHAM. Specializarea
emisferei stângi în funcţia limbajului, deoarece ea coordonează
mâna dreaptă va duce la superioritatea mâinii drepte. Astfel ea se
asociază cu binele, iar stânga cu răul.
Plecând de la experienţa fizică a superiorităţii mâinii drepte,
clasificările binare dispun de un instrument foarte eficace pentru
ierarhizarea fenomenelor, care se prezintă ca duale deoarece un
4 3 ORY, G. Originile creştinismului, Bucureşti, 1981
Formatted: Line spacing: 1.5 linesELIADE.„Aspecte ale mitului”, 1963
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
15
nomos asociat cu mâna dreaptă va fi asociat implicit şi cu
termenul bun, iar contrastul va fi trimis imediat la polul stâng, cel
“rău”.
Elementul feminin este o temă frecventă în gnosticism, în
teză căpătând o amploare pe măsură. Premergătorii creştinismului
adorau Sfântul Spirit Feminin care era şi Mama lui Dumnezeu şi
Mama celor vii. Ea provenea în linie dreaptă din Marea Mamă
asiatică şi mediteraneană, fiind interpretarea mistică a bisericii
creştine. Fecioara Maria este în această citire doar o altă variantă a
zeiţei Iştar–Isis. Treptat, Marea Mamă cunoscută din secolul al VI-
lea î.e.n. va ceda locul său Fecioarei Maria. În general Marea Mamă
Gnostică este Înţelepciunea Celestă (Sophia), iar ipostaza sa cea mai
frecventă este una de cădere. În final ea se va transforma într-o
entitate masculină: Logosul.
Cât priveşte elementele stilistice alese subiectiv şi aleatoriu,
putem cu uşurinţă să le regăsim şi în epoca noastră catalogată în
continuare postmodernistă (în lipsă de o altă categorie mai
elocventă). Fenomenologic vorbind, în fond, raţionalismul
cibernetic care sufocă spiritualitatea începutului de mileniu a scos
la iveală nişte arhetipuri de gândire magico-mistice.
Angoasele existenţiale ale începutului de mileniu se combină
cu aşteptarea unor fenomene apocaliptice, iar toate acestea la un
loc formează un suport perfect pentru un „nou milenarism
medieval”.
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
16
II.SINAPSELE DUALISTE ALE CREŞTINISMULUI
SURSELE CREŞTINISMULUI / APOCRIFELE / PATRISTICA /
SCOLASTICA / EREZIILE MEDIEVALE / CATARII / INCHIZIŢIA /
RENAŞTEREA ŞI ERMETISMUL / TEME „INDIVI-DUALISTE” /
TEMA FEMEII / MADONELE NEGRE / TEMA PĂCATULUI /
SEXUALITATEA SACRĂ / EROS ŞI MAGIE
În al doilea capitol, care este şi cel mai important ca mărime
din lucrare, încerc să demonstrez cum aceste elemente dualisto-
gnostice se pot regăsi pretutindeni de-a lungul istoriei mai cu
seamă în scrierile teologice ale părinţilor bisericii cât şi în
literatură, filozofie, etc. Parcurg cu această ocazie perioada în care
s-au fundamentat toate dogmele bisericii catolice din Evul mediu
prin Părinţii teologiei, trecând prin apogeul întrepătrunderii care
este perioada Renaşterii cu operele filozofice şi credinţele
antichităţii care se bucură de o revigorare în această perioadă,
închizând cercul cu ereziile care s-au format şi reprimarea lor prin
Inchiziţie.
Un element care mă interesează în acest capitol în mod
special şi este dezvoltat ca atare, este tema femeii. Aici mă ocup pe
larg de Maria–Magdalena, respectiv de straniul şi ineditul
Madonelor Negre.
Ciudata reabilitare a persoanei biblice existente sau chiar
mitologice cunoscută în general sub numele de Maria-Magdalena,
se poate înscrie după unii în fenomenul mai larg cunoscut drept
emancipare. De-a lungul creştinismului s-a dezvoltat o viziune
aparte despre rolul femeii şi a bărbatului în societate, în familie şi
în viaţa religioasă, prin care bărbatul era ridicat în postura unei
fiinţe superioare, iar femeile au fost la rândul lor private de o serie
de drepturi fundamentale pe care „de facto” chiar Biblia le
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
17
asigurase. Pentru mulţi catolici Maria–Magdalena constituie ţinta
unei devoţiuni fervente, ea fiind cea mai importantă din istoria
bisericii după Fecioara Maria. Pe de altă parte Maria-Magdalena a
întruchipat de-a lungul istoriei mereu atitudinea contemporanilor
faţă de femei, fapt care nu era posibil pentru cealaltă figură
feminină, intangibila Fecioară. Acest personaj este unica femeie a
cărei nume este menţionat pe lângă cel al Fecioarei Maria pe
parcursul Evangheliilor. E greu de crezut, că părinţii evangheliilor,
care au fost redactate după cum bine ştim în secolele III – IV, să
alăture imaginii Mariei Născătoare, care începea deja să se
contureze, pe cea a unei penitente. E mai verosimilă tradiţia prin
care Maicii Domnului i se alătură Maria din Magdala, prima dintre
apostoli.
Din asocierea elementului feminin şi al elementului dualist,
rezultă un aspect a Madonei care ocupă un loc aparte în religie şi
în istoria artei, celebrele Madone Negre.
Reprezentarea ne evocă pe zeiţa Isis care este de regulă
infăţişată neagră. Nu ne este străin faptul că paleocreştinii au
transferat o serie din iconografia lui Isis aupra Fecioarei Maria. Ne
indică acest fapt însăşi cîteva din titluri pe care le poartă cum ar fi:
„ Stea a mărilor” şi cea de „Împărăteasa Cerurilor”. Şi Isis era
înfăţişată aşezată pe o semilună, cu stele în păr sau în jurul
capului.
În misticismul creştin întunericul sau negrul simbolizează
misterele care sunt ascunse mulţimii.
Cele două extreme polarizate ale femeii apar pe tot parcursul
evangheliilor sinoptice lângă Isus în figurile Mariei şi a Mariei–
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
18
Magdalena şi fac parte din punctul nostru de vedere din gama
elementelor stilistice gnostice cercetate.
III. MĂRTURII PLASTICE ALE SUBLIMĂRII ZEIŢEI
PĂMÂNTULUI ÎN MAMĂ CELESTĂ
ORIGINILE / MAMA GLIE / TEMA MARIAnă / PARALELA EVA-
MARIA
Capitolul al treilea este în întregime dedicat zeiţelor, de la
origini până în zilele noastre. Încerc să demonstrez cum zeiţa
primordială, cea care domina matriarhatul, a persistat de-a lungul
timpului şi a pătruns prin imagisitca şi adulaţia Fecioarei prin
creştinism pînâ în secolul XXI, în zilele noastre fiind martorii chiar
ai unei revigorări puternice ale acesteia.
Aşa cum arată miile de imagini care au supravieţuit pe parcursul
istoriei, cele mai timpurii faze ale dezvoltării omului au fost
influenţate de credinţe legate de puterea maternă.
Se pare că izvorul întregii creaţii a fost imaginat ca o zeiţă
care naşte totul din tenebrele pântecului său, ea fiind natura
însăşi aptă pentru o perpetuă regenerare în cadrul ciclului etern al
morţii şi al renaşterii. Însăşi arta paleolitică ne subliniază faptul că
divinitatea creatoare a fost imaginată ca femeie şi nu ca bărbat.
Zeiţa din paleo şi neolitic este partheogenetică. Madonele care ne-
au parvenit sunt tot o variantă a acesteia, chipul negru
semnificând pământul fertil. Bazându-mă pe cercetările Mariei
Gjimbutas, consider că datorită persistenţei cultelor pre-
indoeuropene Născătoarea şi Mama-Glie vor fuziona în perioada
precreştină în figura Sfintei Fecioare.
Putem să reconsiderăm totul prin prisma păgână a reînvierii
zeităţii htoniene, în defavoarea zeului celest-masculin.
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
19
IV. VIZIUNE PERSONALĂ. „DISCIPLINA ARCANI” OBLIGAŢIA
PĂSTRĂRII SECRETELOR
În ceea ce priveşte tema aleasă se poate pune întrebarea de
ce am ales această formulă ermetică de comunicare? Mă refer atât
la faptul că „ilustrez” o temă teologică, cât şi că ea este îmbogăţită
cu o multitudine de referiri din dogma catolică.
Consider că momentan multitudinea de negări a rezultat o
lipsă totală de constante în plastica contemporană. Postmodernul
a negat tot. Deci este necesară întoarcerea la valorile esenţiale şi de
bază ale civilizaţiei, care ţin de conţinut şi nu de formă, dacă vrem
să avem ceva nou de spus.
Este vorba de fapt de respingerea tradiţiei în favoarea explorării
unor zone noi, pentru aceasta fiind nevoie de o anumită gratuitate
a formei, scopul final nefiind altul decît noutatea. Rezultatul
acestui sincretism al negării valorilor şi a tradiţiilor accentuând
conţinutul (ideea) în favoarea formei, induce în artele vizuale
fenomenul numit artă conceptuală. Aceasta, câteodată numită şi
arta ideatică, este o artă unde idea în sine se consideră substanţa
reală a reprezentării plastice. În consecinţă arta conceptuală se
poate exprima chiar fără a produce un obiect de artă, e suficient să
fie perceput ca manifestaţia fizică a ideii.
“În arta conceptualistă idea sau conceptul este aspectul cel
mai important al lucrării. Când un artist foloseşte o formă de artă
conceptuală, prin asta se înţelege că tot ceea ce s-a plănuit şi toate
deciziile au fost luate înaintea execuţiei. Ideea devine maşina care
face arta.5
5 Sol le Witt
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
20
Cu toate acestea eu îmi exprim ideile prin materiale specifice
sculpturii, de exemplu, piatră, bronz, şticlu executat din ipsos, sau
proces tehnologic inclus în mesajul lucrării ca un element de
decriptare folosit pentru transmiterea corectă a ideii.
Deci susţin că fără media folosită inclusiv prin tehnologia
abordată, o mare parte din idei nu s-ar fi ivit, în consecinţă pot
spune, că în viziunea mea există sculptură postmodernistă.
Iată ipostazele plastice care se pot corela cu gnosticismul şi care
apar în proiectele mele. Sacrul, Oul, Pâinea, Corpul, Elementul
feminin, Maria-Sophia. Aceste propuneri nu sunt pur retorice,
deoarece partea în care prezint viziunea personală asupra acestor
idei le exprim printr-o serie de lucrări. Acestea pot fi considerate
ca soluţie plastică, dacă nu chiar un răspuns. Una din cele două
soluţii pe care le-am propus vis-avis de tema pâinii (sub titlul
generic de „ Panem nostrum quotidianum”), are ca element stilistic
pâinea propriu-zisă, pe când cea de-a doua se leagă de apostoli şi
de trinitate (Sfântul Duh).
Pâinea, care era deopotrivă hrana trupului şi a sufletului,
este surprinsă prin toate etapele metamorfozei sale. Iniţial
„gogoaşă” dospită, ea urmează prin transpunerea focului să devină
hrana noastră cea de toate zilele, cea a trupului şi a sufletului. În
acelaşi timp compoziţia realizată ilustrează trecerea de la o formă
nedefinită, gogoaşa care conţine forma din ceară care urmează să
fie transformată în bronz în toate etapele crisalidei în devenire: de
la forma împachetată - pănă la pâinea şlefuită, cea care chiar dacă
nu e masticabilă, este dătătoare de viaţă.
Cea de-a doua lucrare, legată de agapă este tot o masă, dar
de data aceasta ea poartă un simbolism mai aparte. Masa din
urmă nu e doar o ilustraţie sau un demers. Ea este un concept în
sine. Mai întâi suportul propriu-zis al tăbliei transparente,
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
21
inexistente este alcătuită din tacâmuri. Pe vremea când a mânca
cu tacâmuri era privilegiul nobililor, s-a creat şi o simbolistică ale
acestora, deoarece era un ritual al mesei; pentru că în Evul Mediu
şi nu numai tot ce se lega de masă trimitea la „Cina cea de taină”
şi la semnificaţiile legate de ea. Primele tacâmuri, pe lîngă faptul că
erau confecţionate din metale preţioase, erau ornate de regulă cu
figura unui apostol. Setul cuprindea iniţial treisprezece piese, cei
doisprezece apostoli şi pe Isus. Mai târziu s-a renunţat la prezenţa
Mântuitorului în setul de tacâmuri şi aşa s-a ajuns la serviciile de
douăsprezece persoane uzuale şi azi.
Cel de-al doilea proiect este legat de corp, şi de
reprezentarea sa plastică, implicit trimiţând la ceea ce se leagă de
corp în citirea cotidiană, păcatul. Cutiile de bronz care conţin
fragmente umane povestesc despre acest aspect al păcatului.
Referitor la aceste compoziţii am ţinut cont la realizarea lor şi de
rolul figurativului în sculptura contemporană. Se pune întrebarea
dacă îşi mai are rostul o asemenea reprezentare.
Fragmentele de marmură, închise în cutii de bronz, înseamnă
deopotrivă şi un tribut adus figurativului, cât şi un semn de
întrebare la actualitatea acestui mod de expresivizare a formei
sculpturale. Combinaţia bronz-marmură, specific barocului, am
ales-o ca să subliniez decadenţa subiectului.
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
22
V. „ARCANA VIRGO”. TENTATIVE PLASTICE PROPRII PRIVIND
DEMITIZAREA REPREZENTĂRII FECIOAREI. COMENTARIU
PLASTIC DESPRE ROLUL ŞI SENSUL DESACRALIZĂRII ÎN
SCULPTURA POSTMODERNISTĂ.
Despre imaginea elementului feminin ca zeitate supremă sau
parte complementară al zeului Tată, de la începuturile civilizaţiei
pînă în epoca creştină am vorbit deja.
În acest capitol doresc să dezvolt un element care ţine de
partea tehnologică a sculpturii, respectiv ideea care s-a ivit din
demers, şi care este de fapt tema principală a secţiunii „Arcana
Virgo” - viziune personală.
Nu voi expune o istorie culturală a metalurgiei, că e vorba de
un întreg evantai de mituri, rituri şi simboluri. Însă legătura dintre
substanţele minerale şi Pământul-Mamă este evidentă. Nu este o
continuitate între făurari şi alchimişti, însă ritualurile şi misterele
metalurgiştilor au legătură cu universul ermetic de mai târziu al
alchimiştilor. Ce e comun e că toţi topitorii revendică o experienţă
magico-religioasă specifică în raport cu substanţele. Această
experienţă este monopolul lor, iar secretul se transmite prin rituri
de iniţiere. Materia este transformată printr-un procedeu
tehnologic care are la bază un element viu şi sacru: FOCUL.
Stăpânirea focului - comună vrăjitorilor, şamanilor şi
făurarilor - a fost considerată în creştinism ca o operă diabolică,
cele mai frecvente imagini populare reprezentându-l pe Diavol
scuipând foc.
Am realizat cele două zeiţe simetrice şi perfect opuse, cea
albă şi cea neagră, ca într-o oglindă gnostică. Albul prototipului
din ipsos se transformă prin tehnologie în negrul materialului care
va fi ars, ceara. După această transpunere urmează marele mister
şi profana desacralizare, prin care în forma de ceară pregătită spre
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
23
turnare se bat nişte cuie care au rolul foarte clar definit de a
susţine miezul. Însă se ştie din cultura generală a fiecăreia că
acest gest de a bate cuie într-un simbol se poate traduce şi printr-
un demers magic. Oare ce se întîmplă în cazul din faţă?
Lucrând mult în acestă tehnică specifică de turnare a
bronzului numită „ceară pierdută” am stat adesea nedumerită în
faţa întrebării cine a fost mai întâi: şamanul sau făurarul; Dar cum
”tot ce sus e şi jos”, întrebarea va rămâne pur retorică.
Rămâne de văzut dacă demersul teoretic susţine sau nu
experimentul plastic care se dezvoltă sub ochii noştri în această
lucrare.
Cu certitudine doar originalitatea ideii şi motivaţia libertăţii
individului creator nu poate fi o justificare suficientă, însâ dacă
ţinem cont de datele înşirate în teză putem admite că am încercat
să transpun în limbaj plastic coerent un sistem de valori care
persistă atât în subconştientul colectiv, cât şi la nivel individual de
milenii, adesea fără să ştim.
În cazul meu sinceritatea introspecţiei cât şi dramatismul
revelaţiilor pe care le-am trăit au convins „liberul arbitru” să lase
artistul să exprime taina pe care omul îl păstra în secret.
„Nu e deloc limpede, de ce timpul curge numai într-o singură direcţie.
Şi nu e nici un motiv categoric ca cineva să nu se poată mişca
înainte şi înapoi pe continuum, în orice punct din spaţiul timp ar dori.
Cu alte cuvinte, se pare că multe dintre limitele noastre sunt mai
dificil de explicat decât unele dintre libertăţile noastre.”6
6 Charles Howard HINTON(1853-1907) , matematician englez
Formatted: Font: Bookman OldStyle, 9 pt
Formatted: Font: 9 pt, Not Italic
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
24
CURRICULUM VITAE
DUP REKA-KRISZTINA
Născută: 13.09.1967, Cluj-Napoca, jud.Cluj
Studii
1987 Liceul de Artă din Cluj-Napoca
1989-1992 Studentă la I.A.P. „Ion Andreescu” Cluj- Napoca, secţia
Grafică
1992-1993 Studentă la Academia de Artă din Bucureşti, secţia
Grafică
1993-1997 Absolventa Academiei Naţionale de Artă din Bucureşti
Secţia de Sculptură, clasa prof.Mircea Spătaru, lector
Darie Dup
Expoziţii
1992 Salonul de Gravură din Cluj
1993 Student Fest , Timişoara
1994 Tabăra de sculptură , Sângeorz –Băi
1994 Expoziţie de grup Academia de Artă din Budapesta,
Ungaria
1994 Expoziţie de sculptură Galeria Orizont
1995 „Dialogul Libertăţii” Galeria Galla
Bucureşti
1995 Expoziţia comemorativă a Academiei de Artă, Galeria
Etaj ¾ Teatrul Naţional, Bucureşti
1996 Expoziţia de sculptură mică Galeria Orizont, Bucureşti
1997 Expoziţie de grup Ludwig-Forum , Aachen, Germania
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
25
1998 Expoziţie de grup „Szinevaltozasok”, Mucsarnok,
Budapesta, Ungaria
1998 Biennala Internaţională Artele Focului, Galeria Etaj ¾
Teatrul Naţional, Bucureşti
1999 Galeria „ Gallerihuset” Copenhaga, Danemarca
1999 Tabăra de sculptură Morges, Elveţia
2001 Expoziţie de grup ,”Credite Agricole”, Angers, Franţa
2004 Expoziţie de grup 30-40, Galeria Apollo, Bucureşti
2007 Expoziţie de grup, „Urma corpului meu în spaţiu”
UNAGALERIA , Bucureşti
2007 „La ruinurile unui muzeu” dialog cu lucrări din colecţia
Kalinderu, UNAGALERIA, Bucureşti
2007 „Arhetipuri, ommagiu lui Brâncuşi” , National
Gallery of Modern Art , New Delhi, Mumbai,
India
Expoziţii personale
2000 Galeria Simeza, Bucureşti, Romania
2000 Galeria „Bredgade-Kunsthandel„ Copenhaga, Danemarca
2006 Galeria „ Frezia” Dej
2007 Galeria Ana, Bucureşti
Premii
1995 Premiul Rectorului Academiei de Artă Bucureşti
1995 Bursă la Kunsthochschule Weisensee-din Berlin, Germania
1997 Bursa Ludwig, Aachen, Germania
1998 Premiul pentru metal al Bienalei Internaţionale Artele
Focului
1999 Premiul pentru sculptură Morges, Elveţia
2000 Premiul „ George Apostu”
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
26
2002 Premiul Gaudeamus al Casei de Licitaţii „Mona
Vissa” ,Bucureşti
2007 Referat despre Universitatea Naţională de Arte Bucureşti,
la Facultad de Bellas Artes din Valencia, Spania.
2007 Lector universitar in cadrul Secţiei de Sculptură al
Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
27
BIBLIOGRAFIE
BANNERJEE, Mandra Nath, IRON AND STEEL IN THE
RIGVEDIC AGE, London, 1979
BEAUVOIR, Simone, AL DOILEA SEX, Univers, Vol I-II,
Bucureşti,1998
BRILL,E.J,SELECTED ESSAYS ON GNOSTICISM, DUALISM,
AND MISTERIOSOPHY, Leiden, 1978
BURCKHARDT,T, ALCHIMIA, Humanitas, Bucureşti, 1998
DELCOURT, M, HERMAFRODITOS, Symposion, Bucureşti,
1996
CULIANU, I.P., ARBORELE GNOZEI, Nemira, Bucureşti, 1998
CULIANU,I.P., GNOZELE DUALISTE ALE OCCIDENTULUI,
Nemira, Bucureşti,1995
CULIANU, I.P, EROS ŞI MAGIE ÎN RENAŞTERE, Nemira, 1994
DELUMEAU, J, FRICA ÎN OCCIDENT, O CETATE ASEDIATĂ,
Meridiane, 1986, Vol I-II
DRÂMBA, Ovidiu, ISTORIA CULTURII ŞI A CIVILIZAŢIEI,
Saeculum, Bucureşti, 1999.Vol VI,VII,VIII,IX
DURAND, G, FIGURI MITICE ŞI CHIPURI ALE OPEREI,
Nemira, Bucureşti, 1998
ECO, Umberto, ISTORIA FRUMUSEŢII, Enciclopedia RAO,
Bucureşti, 2007
ECO, Umberto, ISTORIA URÂTULUI, Enciclopedia RAO,
Bucureşti, 2007
ELIADE, Mircea, FĂURARI ŞI ALCHIMIŞTI, Humanitas,
Bucureşti, 1996
ELIADE/CULIANU, DICŢIONAR AL RELIGIILOR, Humanitas,
Bucureşti, 1993
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
28
ELIADE, M, MEFISTOFEL ŞI ANDROGINUL, Humanitas,
Bucureşti, 1995
FERENŢ, Eduard, MARIOLOGIA, Arhiepiscopia Romano-
Catolică, Bucureşti, 2003
FORBES, METALLURGY IN ANTIQUITY, Leiden, 1957
GHYKA, Matila, ESTETICA ŞI TEORIA ARTEI, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1981
GIMBUTAS, Marija, CIVILIZAŢIA MARII ZEIŢE ŞI SOSIREA
CAVALERIEI MARILOR RĂZBOINICI, Lucreius, Bucureşti,
1997
GRAND, P.M, ARTE PREISTORICA, ,Il Parnasso, Milano,
1967
GRIMME, E.G, EUROPÄISCHE BILDWERKE VOM
MITTELALTER ZUM BAROC, Dumont Buchverlag, Köln, 1977
HARKSEN, Sybill, WOMEN IN THE MIDDLE AGES, Edition
Leipzig, Leipzig, 1975
HUIZINGA, J, AMURGUL EVULUI MEDIU,.Univers, Bucureşti,
1970
N.S. LANE, D. BULZAN, S. ROGOBETE, R.W. STOTT. „
Erezie şi Logos”, Anasatasia, Bucureşti, 1996
LIPPMAN, A, DESPRE APLICAŢIILE CERAMICE ŞI
METALURGICE ALE OBSERVAŢIILOR ALCHIMICE, Berlin,
VOL I, 1919
LEWEY, Martin , CHEMISTRY AND CHEMICAL TEHNOLOGY
IN ANCIENT MESOPOTAMIA, Amsterdam, 1959
LES SCULPTEURS CELEBRES, Edit. d' Art Mazenod, Paris,
1954
MALINOWSKI, B, MAGIE ŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE, Edit.Moldova,
Iaşi, 1993
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
29
NEGOIŢĂ, A, MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ, Edit.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
PARKER, R. / POLLOCK, G, OLD MISTRESSES /WOMEN ,
ART, IDEOLOGY, Pantheon Books, New York, 1981
POLLOCK, Grizelda,VISION & DIFFERENCE, Routledge,
Londra, 1988
PHAIDON ENCYCLOPEDIA OF ART AND ARTISTS, Phaidon
Press limited, New York, 1978
PUECH, H.CH, EN QUETE DE LA GNOZE, Gallimard, 1972
PICKNETT, L/ PRINCE, C, MISTERUL TEMPLIERILOR, RAO,
Bucureşti, 2005
ROBERTSON,Archibald, ORIGINEA CREŞTINISMULUI,
Editura Politică, Bucureşti, 1958
SEZNEC, Jean,LA SURVIVANCE DES DIEUX ANTIQUES, Edit.
Flamarion, Paris, 1993
TĂNASE, Alexandru,CULTURĂ ŞI RELIGIE, Edit. Politică
Bucureşti, 1973
VENTURI, A, LA MADONE, Gaultier&Magnier, Paris, 19XX
http://www.religionfacts.com/christianity/beliefs/mary.htm
http://www.womenpriests.org/gallery/mast_cat.asp
http://www.pinakothek.de/alte-pinakothek/index_en.php
http://www.womenpriests.org/gallery/mast_cat.asp
http://www.pinakothek.de/kunstareal/html_karte.php
http://www.escurial.org/
http://iconesbyzantines.ifrance.com/portraits1.htm
http://kabbala.lap.hu/
http://www.louvre.fr/llv/commun/home.jsp?bmLocale=en
http://www.museumsinflorence.com/musei/ospedale_degli_inn
ocenti.html
Dup Reka IPOSTAZE PLASTICE ALE GNOZEI TEZĂ DE DOCTORAT
30
http://www.roma2000.it/zmunaro.html
http://szabadkomuves.lap.hu/
http://www.metmuseum.org/
http://www.discoverfirenze.com/Ufizzi/index.html
http://www.britishmuseum.org/default.aspx
http://campus.udayton.edu/mary/resources/blackm/blackm03.html
http://www.templaricavalieri.it/grande_madre_madonne_nere.htm
http://arts.guardian.co.uk/features/story/0,,1244981,00.html
http://www.ofspirit.com/deborahrose1.htm
http://altreligion.about.com/library/graphics/bl_serpentwomen3.htm