Ion

|IGANIADA

BUDAI-DELEANU

4

Ion Budai-Deleanu

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Editura „Litera Internaþional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, Româniatel./fax +(01) 3303502; e-mail: info@litera.ro

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuRedactor: Tudor Palladi

Tehnoredactare: Tudor Raileanu

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 20004

CZU 821.135.1-1B 88

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiBudai Deleanu, Ion.

Þiganiada: versuri/ Ion Budai Deleanu; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi DanVidraºcu; conc. gr. col. ºi coperta/ Vladimir Zmeev. µ Ch.: Litera, B.: LiteraInt. 2001 (Combinatul Poligrafic). µ 400 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã,nr. 220).

ISBN 9975-74-370-6. µ ISBN 973-8358-22-7

821.135.1.-1

ISBN 9975-74-370-6 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001ISBN 973-8358-22-7 © LITERA, 2001

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuPe copertã: Broboada roºie ºi Târg de Drãgaicã de Ioan Andreescu (colaj)

Concepþia graficã a colecþiei: Vladimir Zmeev

REFERINÞE ISTORICO-L ITERARE :

G. Cãlinescu,Dumitru Popovici,

Tudor Vianu, Paul Cornea,Ion Oanã, Mircea Vaida,

Alexandru Piru.

5

|iganiada

CUPRINS

Tabel cronologic .......................................................................... 6

Prolog ......................................................................................... 9Epistolie ]nchin[toare ................................................................. 11

| I G A N I A D As a u

TA B {R A |I G A N I L O RC`ntecu I .................................................................................. 17C`ntecul a II ............................................................................ 50C`ntecul a III ............................................................................ 78C`ntecul a IV .......................................................................... 111C`ntecul a V ............................................................................ 141C`ntecul a VI .......................................................................... 164C`ntecul a VII ......................................................................... 190C`ntecul a VIII ........................................................................ 218C`ntecul a IX .......................................................................... 249C`ntecul a X ............................................................................ 283C`ntecul a XI .......................................................................... 319C`ntecul a XII ......................................................................... 353

Glosar .................................................................................... 384Referin\e istorico-literare ......................................................... 392

6

Ion Budai-Deleanu

TABEL CRONOLOGIC

1760 (?) Ion Budai-Deleanu se na=te la 6 ianuarie în comuna Cigm[u.Primul din cei zece copii ai preotului unit Solomon Budai dinlocalitate.

1770—1777 Studiile elementare =i le face în satul natal. În 1777 esteînscris la Facultatea de filosofie din Viena, ob\inând, la începutulanului urm[tor, o burs[ la Colegiul Sf. Barbara.

1783—1784 Ca bursier, î=i încheie studiile de filosofie =i le continu[(pân[ în 1783) cu studii teologice. La Barbareum, se afl[ în razade influen\[ a prefectului de studii S. Micu =i a colegilor de semi-nar Gh. +incai =i P. Maior. Scurt[ vreme prefect de studii la Blaj,revine la sfâr=itul anului 1784, la Viena, urmând, se pare, cur-surile Facult[\ii de drept. Se între\ine func\ionând ca psalt labiserica Sf. Barbara =i copist cu ziua la cancelaria ConsiliuluiAulic de R[zboi (de fapt, traduc[tor), func\ie cerut[ de realizar-ea politicii iluministe a lui Iosif II.

1786 Pe lâng[ o Carte trebuincioas[ pentru dasc[lii =coalelor de jos,traduce codul civil =i codul penal.

1787 Devine secretar.

1790—1791 O absen\[ de =ase luni de la tribunalul din Lwow a datna=tere ipotezei c[ Budai-Deleanu s-ar fi putut afla în acest timpîn Transilvania =i ar fi putut contribui la elaborarea Suplex-ului.I s-au mai atribuit, recent, dou[ importante lucr[ri cu caracterpolitic: o Combatere anonim[ a comentariilor lui Eder la Su-plex (Wiederlegung der zu Klausenburg 1791 über die Vor-stellung der Walachischen Nation herausgekommenen No-ten), care dovede=te dep[=irea ideologiei Suplex-ului în sensulunei gândiri revolu\ionare =i a unei concep\ii istorice moderne,=i un memoriu confiden\ial în favoarea na\iunii române adresatîmp[ratului în 1804.

CUPRINS

7

|iganiada

1796 Devine consilier la Forum Nobilium din Lwow.

1800 Termin[ prima variant[ a |iganiadei.

1807 T[lm[ce=te, la Lwow, noul cod penal.

1812 T[lm[ce=te noul cod civil. Duce la bun sfâr=it cea de-a doua vari-ant[ a |iganiadei.Ca r[spuns la o solicitare oficial[ întocme=te memoriul Kurzge-fasste Bemerkungen über Bukovina, de fapt o monografie aregiunii. În linia preocup[rilor generale ale +colii ardelene,dep[=indu-=i îns[ contemporanii prin orizont cultural =i prinmodernitatea concep\iei, Budai-Deleanu a l[sat în manuscris obogat[ oper[ istoric[ (De originibus populorum Transylvaniae),lingvistic[ (Temeiurile gramaticii române=ti, cu o prim[ redac-tare latin[, din 1812, Fundamenta grammatices linguae ro-maenicae; Dasc[lul românesc pentru temeiurile gramaticiiromâne=ti) =i lexicografic[ (un Lexicon românesc-nem\esc,început înc[ la Viena, fragmente din proiectatele dic\ionare ger-man-, francez-, latin-român, român-latin, -francez =i dintr-undic\ionar de neologisme, Lexicon pentru c[rturari). Dac[ prinopera sa istoric[ =i lingvistic[, subordonat[ ideii de unitatena\ional[, Budai-Deleanu împline=te, modernizându-l, progra-mul cultural iluminist al +colii ardelene, prin opera sa poetic[(poemul neterminat Trei viteji =i, mai ales, |iganiada) eldep[=e=te acest program =i nu d[ literaturii române modernedoar un punct de pornire, ci =i prima ei capodoper[, compara-bil[ cu crea\ii europene de valoare universal[.

1820 24 august Poetul Ion Budai-Deleanu se stinge din via\[ la Lwow.

1875—1877 Apare în Buciumul român al lui T. Codrescu, Ia=i, I, 1875,II, 1877 |iganiada sau Tab[ra \iganilor.

1925 La Bucure=ti este publicat[ |iganiada în forma definitiv[ din 1800-1812, cu introducere, indice de nume =i glosar de Gh. Carda=.

1927 La Bucure=ti vede lumina tiparului lucrarea Trei viteji, edi\ie deGh. Carda=.

1953 La Bucure=ti este editat[ |iganiada, ed. de J. Byck, studiu introduc-tiv de I. Oan[.

1956 La Bucure=ti apare Trei viteji, ed. =i glosar de J. Byck, prefa\[ de I. Oan[.

8

Ion Budai-Deleanu

1969 La Editura tineretului, ]n colec\ia Lyceum, vede lumina tiparului|iganiada. Edi\ie critic[ de Florea Fugariu. Studiu introductiv, tabelcronologic de Romul Munteanu.

1970 La Cluj apar Scrieri inedite, ed. îngrijit[, studiu introductiv, note =icomentarii de I. Pervain.La Bucure=ti sunt editate Scrieri lingvistice, text stabilit =i glosar deM. Teodorescu, introducere =i note de I. Ghe\ie.

1974—1975 La Bucure=ti apar Opere vol. I-II, ed. critic[ de FloreaFugariu, studiu introductiv de Al. Piru.

1981 La Editura Minerva, în seria Patrimoniu, apare |iganiada, ed.îngrijit[ de Florea Fugariu; repere istorico-literare de Andrei Rusu.

1997 La Editura Litera din Chi=in[u vede lumina tiparului, ]n colec\iaBiblioteca =colarului, |iganiada. Edi\ia este ]ngso\it[ de un tabelcronologic =i de referin\e istorico-literare.

9

|iganiada

ÞIGANIADASAU

TABÃRA-ÞIGANILOR

POEMATION EROI CÓMICO-SATIRÍC.ALCÃTUIT ÎN DOAOSPRÃZECE CÂNTECE

DE LEONÀCHI DIANÈU.

ÎMBOGÃÞIT CU MULTE ÎNSÃMNÃRI ªI LUÃRI AMINTE CRITICE.FILOSOFICE, ISTORICE, FILOLOGICE ªI GRAMATICE, DE CÃTRÃ

M I T R U P E R E A º-alþii mai mulþi in anul 1800.

PROLOG

Sã fie preceput º-alte neamuri a Europei preþul voroavei ºi dulceaþagraiurilor bine rânduitã, adecã ritòrica ºi poesia, cum au înþãlesu-o elinii ºiromanii, o! câþi eròi slãviþi sã ar ivi dintre vàrvari, sau doarã din cei ce sãnumea sãlbateci, pe carii oameni luminaþi, lipsind, întru neamul lor ºi pevremile când au trãit, un Omèr º-un Virghil, vecinicã i-au acoperit nepo-menire. ª-unde era Ector, cel a Troii naltã sprijanã, ºi Ahil, tãria ºi zidulgrecilor, de nu sã ar fi nãscut cântãreþul Omèr?

Deci nu pentru cã numai Ellada ºi Roma au putut naºte oameni înalþi ºiviteji luminaþi, ne mirãm cetind vieþile slãviþilor eroi elineºti ºi romani, ci maivârtos pentru cã Ellada ºi Roma au crescut oameni întru podoaba ºi mãestriavoroavei deplin sãvârºiþi, carii cu supþirimea ºi gingãºia condeiului sãu, auºtiut într-atâta frumsãþa pe eroii sãi, cât noi astezi, necunoscând pe alþii asemene,ne uimim de mare-sufleþia, naltã-cugetarea, bãrbãþia º-alte vãrtuþi a lor, ºidoarã nu luòm sama cã mai mare partea întru aceasta este a scriptoriului.

Luând firul istorii neamului nostru romãnesc, de când sã au aºezat înDacia, câþi ºi mai câþi bãrbaþi, cu tot feliul de vãrtuþi strãlucitori, am cunoaºtedoarã acum, deacã sã ar fi aflat între români, din vreme în vreme, bãrbaþicare sã fie scris viaþa lor ºi cu mãestru condeiu împodobindu-le fapte ºiînãlþându-i dupã vrednicie, sã îi fie trimis strãnepoþilor viitori. La lipsa unòrca aceºti autori, acum pre toate acele persoane luminate din cãruntele veacuri,ceaþa uitãciunii i-au acoperit. Puþine raze a mãrimii lor, cu care vieþuindstrãlucea, au putut strãbate la noi.

CUPRINS

10

Ion Budai-Deleanu

ªi unde aflãm la istorie un eròe asemene lui Stefan, principul Moldavii,sau unui Mihaiu, domnului Ugrovlàhii, cãròra nu lipsea numai un Omer,ca sã fie înãlþaþi preste toþi eroii.

Rãvãrsându-ºi întru mine neºte scântei din focul ceresc a muselor,bucuros aº fi cântat doarã pre vreun eroe dintru cei mai sus numiþi; însãbãgând de samã cã un feliu de poesie de-aceste, ce sã chiamã epiceascã,pofteºte un poet deplin ºi o limbã bine lucratã, nesocotinþã dar ar fi sã cântfapte eroiceºti, mai vârtos când nice eu mã încredinþãz în putere, iar neajun-gerea limbii cu totul mã desmântã...

Cu toate aceste, rãpit fiind cu nespusã poftã de a cânta ceva, am izvoditaceastã poeticeascã alcãtuire, sau mai bine zicând jucãreauã, vrând a formaº-a introduce un gust nou de poesie romãneascã, apoi ºi ca prin acest feliumai uºoare înainte deprinderi sã se înveþe tinerii cei de limbã iubitori a cercaºi cele mai rãdicate ºi mai ascunse desiºuri a Parnasului, unde lãcuiescmusele lui Omer ºi a lui Virghil!...

Eu (spuind adevãrul!) vrui sã mã rãpez într-o zburatã, tocma la vârfulmuntelui acestui, unde e sfântariul muselor, ca sã mã deprind întru armoniaviersului ceresc a lor; dar ce folos! Cãzui ºi eu cu mulþi alþii depreunã, ºicãzui tocma într-o baltã, unde n-auzii numa broaºte cântând!...

Pentru aceasta, pânã la un alt prilej, când mi sã va lovi sã beu din fântânacuratelor surori, primeºte, iubite cetitoriu, cu bunã voinþã aceastã izvo-diturã!... ºi socoteºte cu priinþã, aducându-þi purure aminte cã apa de baltãnice odinioarã nu este limpede ca de fântânã.

Leonachi DIANEU

11

|iganiada

EPISTOLIE ÎNCHINÃTOARE

CÃTRÃ MITRU PEREA, VESTIT CÂNTÃREÞ!

Treizãci de ani au trecut, drãguþ Pereo! de când eu fui sâlita mã înstrãina din þara mea. De-atunci încoace, usãbite þãri amtrãpãdat; dar’, ca sã-þi arãt în scurt toate pãþirile mele, ascultã ºijudecã.

Întâi, învitându-mã zburãtãþia minþii mele încã necoapte, cândsã începu rãzboiul cel de pe urmã a nemþilor cu turcii, mã fãcuivolentiriu. Pãciuindu-sã apoi lucrurile, precum ºti, fiind cã primisãmslujbã la austrieni, fui trimis asupra franþozilor ºi supt Mantuacãzui rob. De-acolo trimis fiind la Gàllia, întru prinsoareadelungatã, dobândii prilej a învãþa carte ºi mai multe limbi,procopsindu-mã mai vârtos la învãþãtura oºte-neascã. În urmãprimii slujbã la franþozi ºi purtându-mã bine, în scurtã vremeajunsãi cãpitan. În urmã, cu oaste care fu trimisã la Eghipèt,m-aflai ºi eu. O, cu câtã bucurie fãceam eu acea cãlãtorie,socotind cã acolò voi s-aflu doarã cuibul strãmoºilor noºtri ºineamul nostru adevãrat!... Cãci auzisãm totdeuna, ºi deobºte sãzice cum cã soiul nostru þigãnesc sã trage de la Eghipet ºipurcede din faraonii cei slãviþi.

Însã, iubite Pereo! în zãdar fu toatã cercarea mea, cã nuaflai nici o urmã de adevãraþi strãmoºii noºtri, ºi mã încredinþai,spre mâhnirea mea, cumcã þiganii noºtri ºi la Eghipet tot aceiaºsunt ca ºi pe la noi, adecã defãimaþi ºi de toþi urgisiþi, ce nu vorsã pãzeascã nice o rânduialã sau sã sã îmbunãtãþeze cu nãravurimai polite sau sã-ºi lumineze mintea cu învãþãturi alese.

Fiind eu în Eghipet mai la toate bãtãliile de faþã, s-au întâmplatpe mine o nenorocire, cã trecând un glonþ de tun aproape, mi-au uscat un picior º’am rãmas învalid. Deci am luat slobozie dela slujba oºteneascã. De-atuncia tot aici sunt, la Eghipet. Dar,crezi-mã sau ba? cu toate aceste nu-mi pociu scoate din inimã

CUPRINS

12

Ion Budai-Deleanu

dorul þãrii în care m’am nãscut, ºi màcar trãesc aici în prisos detoate, totuº’, spre fericirea deplin patria-mi lipseºte.

Având aici vreme de ajuns, mã îndeletnicesc mai mult cucetera ºi cu cântãri. Am dat în cunoºtinþã cu mulþi de ai noºtri,iar’ mai vârtos cu Mârza. O, sã-l cunoºti ce ales om e acela, ºidoar’ unul dintru toþi, care are iubire de neam ºi râvnã cãlduroasãde-a aduce pe soiul nostru la oarecare rânduialã. Acesta mi-audeschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcedereanoastrã, cãci au fost nãscut ºi crescut acolo, de-unde ne-amdesghinat noi, nefericiþii. Dupã cum spune el, noi suntem dinIndia, ºi limba noastrã sã grãieºte acolo pânã în zioa de astezi;însã pentru aceasta þi-oi scrie de altã datã.

Întru altele, ºi aceastã istorie care þ-o trimit (pe care amtituluitu-o Þiganiada), mai mare parte este alcãtuitã din spuselelui; cãci un strãmoº a lui au fost, pe vremea lui Vlad Vodã, cuturcii în Þara Munteneascã. Din gura acelui au luat moºu-sãu,apoi tatã-sãu, de la care au auzit spuind dânsul.

Drept aceasta, aducându-mi aminte de þara în care m-amnãscut (mãcár cã noao ne este máºterã), multe cântam eu dellenoastre, amegind vremea în ceasurile mele mâhnicioase. Aceastafu pricina ºi aceºtii izvodiri poeticeºti, care în ce datã o pusãi lacévaº’ rânduialã, gândii la tine, drãguþ Pereo! ºi hotãrâi ca, de s-ar tâmpla acest fãt întii nãscut al mieu sã iasã cândva laluminã, þie sã þi-l închin, pe care am cunoscut mãestru cântãreþºi viersuitoriu, mai ales a vremilor noastre!...

Priimeºte darã, în semnul vechii pretenii, ca un dar,pârga ostãnelii mele ºi-þi adã aminte, în zilele tale fericite,de prietenul tãu Dianeu!... Adevãrat cã de pe acest nume numã vei cunoaºte, cãci pribegind eu din þarã, l’am schimbat,dar’ þie-þi voi da cheia, ca sã poþi intra la tainã. Eu mãchiem acum Leòn Dianeu, sau Leonáchi Dianeu (precum ºtitu bine, cã la noi în Þara Munteneascã, ba ºi la Moldova,toþi º-adaugã numele cu achi sau cachi, dupã grecie, fiind cãsunã mai cilibiu; adecã, în loc de Leonaº sau Leonuþ, ei zicLeonachi º. c.) Dar’ sã ºtii cã acest nume, Leon Dianeu,cuprinde în sine întreg numele mieu, prin strãmutareaslovelor sau anagrámã.

13

|iganiada

Deacã-þi vei aduce aminte de toþi cunoscuþii ºi de unul careodatã trecând prin Sásrèghen, unde erai atunci, te-au cãutat ºiau împrumutat o cronicã scrisã cu mâna de la tine, îndatã veiºti cine sunt. Pentru aceasta ºi numele tãu este strãmutat, prinanagramã, cãci am avut multe pricini la aceasta, ca sã nu ºtietoþi cine este izvoditoriul aceºtii poesii ºi cãrùi s-au închinat. Amînþãles eu aici, cã ºi tu ai scris ceva foarte bun pentru þigani ºiscriind adevãrul, ai atins pe voievodul cum sã cade; care decându-i, n-au suferit neamul sãu ºi n-au fãcut nice un bine, cinumai au strâns pãrale ca sã îmbuibeze pre boieri. Doamne,când va fi sã mai ajungã alt vòievod, care iubeºte pe ai sãi? Eusocoteam cã voi auzi cât de curând cã pe tine au rãdicat ceatavòievod, dar bag de samã, nãtãrãul acela tot trãieºte ºi împutelumea!...

Scrie-m, rogu-te, cum vã aflaþi, cã eu încã mã þân de ceatavoastrã ºi nu mã am lãpãdat pânã acum; ba zioa ºi noapteapentru dânsa lucru º-ostãnesc.

În cât e pentru firea aceºtii alcãtuiri a mele, adecã aÞiganiadei, am sã-þi aduc aminte cumcã eu învãþând lãtineºte,italieneºte ºi franþozeºte, întru care limbi sã aflã poesiifrumoase, m-am îndemnat a face o cercare: de s-ar puteaface º-în limba noastrã, adecã cea romãneascã (cãci a noastrã,cea þigãneascã, nu sã poate scrie ºi puþini o înþãleg) cèvaºasemene; º-am izvodit aceastã poveste, pe care, dupã limbaînvãþatã, am numit poemation (adicã micã alcãtuire poeticeascã),întru care am mestecat întru adins lucruri de ºagã, ca mailesne sã sã înþãleagã ºi sã placã. S-aflã întrânsa ºi criticã,pentru a cãrii dreaptã înþãlegere te poftesc s-adaugi oarecareluãri aminte, cãci ºtiu bine cã vei înþãlege ce-am vrut eu sãzic la multe locuri.

Iarã cât priveºte faptul istoricesc, pentru Vlad Vodã, cãau fost aºa precum l-am scris eu, dovedesc cu scriptorii dela Vizant, precum vei ºti tu bine; iar de þigani, cã VladVodã i-au armat oarecând împrotiva turcilor, scriu º-unelecronice scrise cu mâna munteneºti; însã istoria alcãtuitãîntracest chip este ostãneala mea, ce am pus’o în stihuri,dupã izvodul ce am aflat la mãnãstirea Cioarei, în Ardeal,

14

Ion Budai-Deleanu

care întru toate sã loveºte cu pergamèna ce s-au aflat, nudemult, în mãnãstirea Zãnoaghei.

Eu socotesc cã þiganii noºtri sunt foarte bine zugrãviþi înpovestea aceasta care sã zice cã ar fi fost scrisã mai întâi deMitrofàn ce au fost de faþã la toate ºi care la nunta lui Parpangelau iscodit un epitalamion sau cântare de nuntã; de unde þiganiilesne vor cunoaºte pe strãmoºii sãi. Însã tu bagã samã bine, cãcitoatã povestea mi se pare cã-i numa o alegorie în multe locuri,unde prin þigani sã înþãleg º-alþii carii tocma aºa au fãcut ºi fac,ca ºi þiganii oarecând. Cel înþãlept va înþãlege!...

În urmã trebue sã ºti, bade Pereo! cumcã aceast’ operè(lucrare) nu este furatã, nici împrumutatã de la vreo altãlimbã, ci chiar izvoditurã noao ºi orighinalã romãneascã.Deci, bunã sau rea cum este, aduce în limba aceasta unproduct nou. Soiul acestor feliu de alcãtuiri sã cheamãcomicesc, adecã de râs, ºi de-acest feliu sã aflã ºi într-altelimbi. Însuº’ Omer cel vestit, moºul tuturor poeþilor (cântãreþilorîn stihuri), au alcãtuit Bãtãlia ºoarecelor cu broaºtele. Deci Omereste, de bunã samã, începãtoriul, precum aceii înalteineasãmãnate poesii ce s-aflã în Illiada ºi Odiseea, aºa ºi aceºtiimai gioase, ºuguitoare, a noastre. Dupã dânsul, (în cât ºtiu),au scris Tassòni italieneºte, un poemã La sèchìa rapìta, adecãVadra rãpitã ºi, precum înþãlesãi, în ceste zile, un abate Càsti,acum pe vremile noastre, încã au alcãtuit o asemene istorie,ce au numit-o Li animali parlanti, adecã Jivinele vorbitoare.Numai cât povestea lui nu atârnã pe temeiu istoricesc ca anoastrã. Iarã, sã fie alcãtuit cineva ceva despre þigani, n-amcetit nice într-o limbã. Doarã pentru cã la alte neamurieuropeºti puþin sunt cunoscuþi þiganii, ºi pentr’ aceasta oalcãtuire ca aceasta la dânºii n-ar avea haz. Darã la oameniidin þara noastrã, care treesc cu þiganii ºi le cunosc firea, nupoate sã nu fie primitã o izvoditurã ca aceasta, cu atâta maivârtos, cu cât eu m-am silit, în cât era cu putinþã, a metahirisimulte cuvinte ºi voroave dupã gustul þigãnesc, mai vârtosunde vorbesc þiganii între sine.

Cu toate aceste, dragul mieu Pereo! multe am scris acolo ce

15

|iganiada

poate cã la mulþi nu le va plãcea, însã toate adevãrate. Greu eraa vicleni cronica ºi a scrie într-alt chip, cãci din fir în pãr aºagãsii scris la cele doao mai sus numite cronice, iar cele alalteam luat din gura Mârzii.

Cea mai de pe urmã, sã ºtii cã fiind eu þigan ca ºi tine, amsocotit cuvios lucru de a scrie pentru þiganii noºtri, ca sã sãpreceapã ce feliu de strãmoºi au avut ºi sã sã înveþe a nu faceºi ei doarã nebunii asemene, când s-ar tâmpla sã vie cândva lao tâmplare ca aceasta. Adevãrat cã aº fi putut sã bag multeminciuni lãudând pe þigani ºi scornind fapte care ei n-au fãcut,cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de începutulnorodului sãu, sã suie pãnã la Dumnezieu ºi tot lucruri minunatebârfãsc. Dar’ eu iubesc adevãrul.

De-oi vedea cã aflã priinþã aceastã ostãnealã a mea, veidobândi ºi alte alcãtuiri, însã nu de ºagã, ci serioase ºi adevãrateroice. Fi sãnãtos. Dat. 18 marþ, 1812. La piràmidã. În Eghipet.

16

Ion Budai-Deleanu

* |iganiada, adec[ lucru sau povestea \iganilor. Omer înc[ de la Illion,t[ria Troádei, au numit cântecul s[u Illiada. Virghil, de la Enèa, eroele pecare au cântat, au chiemat cântarea sa Enèada etc. +i autoriul ceast[ istoriea \iganilor nume=te |iganiada. Mitru Perea.

Þ I G A N I A D A *

SAU

T A B Ã R A Þ I G A N I L O R

17

|iganiada

A R G U M E N T U L

Pãn Vlad Vodã pe þigani armeazã, Asupra lor Urgia-întãrâtãPe Sãtana, ce rãu le ureazã, Întracea luându-º’ de drum pitã,De la Flãmânda pleacã voioasaÞigãnimea drept cãtrã-Inimoasa.

Musã ce lui Omir odinioarã Cântaºi Vatrahomiomahia, 1

Cântã ºi mie, fii buniºoarã,Toate câte fãcu þigãnia,

Când Vlad Vodã-îi dede slobozie,Arme º-olaturi de moºie,

Cum þiganii vrurã sã-ºi aleagã,Un vodã-în þarã º-o stãpânie,

Cum, uitându-ºi de viaþa dragã,Arme prinsãrã cu vitejie,

CÂNTECU I

1 Mus[. Acest cuvânt este elinesc, obicinuit acum mai la toate limbile,mai vârtos la poesie sau când scriu cu stihuri. Precum s-arat[ la mithologhìaelinilor, mus[ va s[ zic[ =tiin\[, sau mai vârtos zâna afl[toare de =tiin\[.Elinii cinstea noao muse, precum: Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene,Terpsihore, Eráto, Polìmnia, Urania =i Calliope, care toate s-au zis ziéle sauzâne, n[scute de Joie (sau Zevs) =i fecioare viergure, de mùsic[ =i poètic[afl[toare. Pentru aceasta poeticii eline=ti =i l[tine=ti, vrând s[ înceap[ vreuncântec, le chiema întru ajutoriu. Iar’ poèticul nostru aici chiam[ îndeos[bitpre acea mus[, care oarecând au cântat lui Omer Vatrahomiomahia, adec[B[taia =oarecilor cu broa=tele. Mitru Perea.

1

2

CUPRINS

18

Ion Budai-Deleanu

Ba-în urmã-îndrãznirã º-a sã bateCu murgeºtile pãgâne gloate,

Cum apoi, prin o gâlceavã-amarã(Cãci nu sã nãrãvea depreunã),

Toþi cari-încãtrò fuga luarãLãsându-ºi þarã vodã ºi corunã.

Însã toate-aceste se fãcurãPrin dimoneasca amegiturã,

Cã, mãcar cel fãrã-asãmãnareMai rãu duh dintru toate, Sãtana,

Purure-în iad lãcaºul sãu are,Focului nestins fiind el hrana,

Dar’ totuº’, pe furiº’, câteodatã,Rãzvrãtind lumea, el se desfatã.

Iar’ de-astã datã-l întãrâtaseUrgia (precum spun) blãstãmatã

Ce vãzând cu sãcuri ºi baroasePe þigãnimea noastrã-înarmatã,

În tot chipul hotãrî s-o strice,Vrajbã-întru dânsa-aducând ºi price.

O! tu, hârtie mult rãbdãtoare 1

Care pe spate-þi, cu voie bunã,Toatã-înþãlepþia de supt soareªi nebunia porþi împreunã,

3

4

5

6

1 Hârtia e r[bd[toare, c[ci pe dânsa po\i scrie ce vrei, bun =i r[u. Pentruaceasta poeticul nostru lips[ având doar[ de patròni =i me\ena\i, închin[ost[neala sa hârtii!...

19

|iganiada

Poartã º-aceste stihuri a mele,Cum þi le dau, ºi bune ºi rele.

Apoi zicã cine câte ºtie,Eu cu mândru Solomòn oi zice:

Toate-s deºerte ºi nebunie!...Cãci numa de-acel este ferice

Care pe sine-a cunoaºte-începe.ªi firea lucrurilor pricepe.

Dela miazã noapte mai departe,Sus, în vãzduhul întunecos,

Este-un loc (precum scrie la carte) Cãrùi zic filosofii haòs, 1Unde neîncetata bãtãlieFace-asupra stihii stihie!...

O zânã rea þara stãpâneºte, 2Carea nu sufere nice-un bine,

Ci toate stricã ºi desuneºte,Toate sfarmã, spulbãrã ce-i vine

Înainte, º-Urgie sã chiamã,Rea prãsilã de tatã ºi mamã.

De-acolò privind corbiº’ la toate,Urgia vãzu pe ticãloase

Gloatele þigãneºti înarmateCu sãcuri, ciocane ºi baroase;

1 Haòs va s[ zic[, dup[ noima elinilor, întunerec f[r[ margini, unde toatesunt mestecate stihiile depreun[.

2 Zân[. Cuvântul acesta va s[ zic[ ziea sau ca cum ai zice dumnezieoaie;îns[, spre în\[lesul tuturor am socotit s[ aduc aminte cetitorilor c[ vrândpoeticul a da un gust nou poesii noastre al[turind-o poesii altor neamuri, au

7

8

9

10

20

Ion Budai-Deleanu

Precepând apòi ce va sã fie,Mai cã nu leºinã de mãnie!...

Cãci nu rabdã nãsâlnica zânãCa rând bun oamenii sã pãzascã,

ªi temându-sã ca sã nu vinãLa cevaº’ rând gloata þigãneascã,

Gândi cum sfaturi sã le strãmutã;ª’indatã, iaca, sã scoalã iute;

Pe arepi de volburi cu fortunãÎncãlecând, la iad sã pogoarã.

Pe-unde mèrgere, fúlgerã, túnã,Toate spulbãrã, frânge º-oboarã.

Însuº’ pe diavoli prinsã mirareDe nãpraznã-aºa iute ºi mare.

metahirisit (trebuin\at) obiceaiul elinilor =-a latinilor, care personisesc patimile=i v[rtu\ile (îmbun[t[\irile), c[ci prin aceasta sângur s[ os[be=te poeticul(cânt[re\ul) de orator (ur[toriu). M. Perea.)

a) Adec[ ca =i \[ranii no=tri la pove=ti, când spun de cium[, de mama-p[durii =i a vânturilor =.c.d. Chir Simpli\ian.

b) Adec[ teac[-fleac[, vorbe goale, pagub[ de hârtie. Mai bine era s[cânte ca \iganii no=tri, =i cu ver=uri cum sunt obicinuite. Eu toate câte s-au zisp[n[ aice, în scurt le-a= fi cântat:

Frunz[ verde de s[car[,Iac[ \iganii s-armar[Ca s[-= puie-un vod[-în \ar[,Asemene lor, pe-o cioar[;Dar sf[dindu-s[-între sineL[sar[-=’ vod[ =-ocine+i mearser[-în \[ri str[ine,Precum le-au p[rut mai bine.

Iat[ toate, în scurt, f[r[ a se l[\i pe la haos =i urgii sau nu =tiu ce \[ripustii! Cocon Idiotiseanul.

v) Dar las[, frate, nu critisì cele ce nu în\[legi, ca s[ nu te faci de râs, c[a=a judecând ca tine, trebue s[ def[im[m to\i poeticii =i s[ cânt[m pùrurefrunz[ verde. Cocon Simpli\ian.

11

12

21

|iganiada

Iar’ deacã stete fãrã sfialãNaintea négrii mãrii-sale

Sãtanei ce cu multã pofalãStãpâneºte-a tartarului vale,

Rãdicând ia sprinceana sumeaþã,Zisã-ameniþând celùi în faþã:

„Sãtano, de nu mi-ai fi pãrinteªi de n-aº fi-întii nãscutã þie

(Când cãzuºi din ceriu, dacã þii minte, Mã-avu cu tine-oarba Zavistie!), 1

Necãutând cã-aceasta-i a ta þarã,Aº grãi cu tine-almintre doarã.

Unde-i duhul º-inima nefrântãAcelui mândru Luceafãr care

Nu sã-îndoi ºi pre cea mai sfântãLuminã-în ceriu vieþuitoare

A sã scula cu rãzboiu, odatã!Ce negrijã-acum te þine,-o tatã?

1 Urgia zice c[ S[tana i-au fost tat[ =i Zavistia mam[. Trebuie a =ti c[poeticul vrând s[ obr[zuiasc[ mai chiar =i poetice=te lucrul, prin S[tana în\[legepre cel mai întii duh necurat care mai nainte de osândire fusese arhanghel =i,precum s[ zice la c[r\ile beserice=ti, s[ numea Luceáfer, adec[ purt[toriu delumin[, iar[ S[tana s[ zice =i la Biblia acela=’ duh necurat. Spun cei înv[\a\iîntru dogmele cre=tine=ti c[ acela=, mai nainte de c[dere au fost cel mai întiiarhanghel; =i apucându-l zavistia au gândit s[-= pue tronu s[u asemene cuDumnezieu; pentru aceasta fu surpat cu to\i care au fost într-un gând cu el.Drept aceasta poeticul zice c[ s-au împreunat cu Zavistia =i au n[scut pe Urgie.Întracest chip trebuie s[ se în\[leag[ =i cuvintele Urgii, unde zice c[ S[tanaodinioar[ nu s-au îndoit =i au cutezat a s[ scula pe Dumnezieu. M. Perea.

a) Bine ar fi doar[ de alte, îns[ nu s[ cade s[ s[ pomeneasc[ diavolulîntre cre=tini, =i este împrotiva credin\ii noastre ca lucruri de-aceste s[ nuscrie la c[r\i de aceste, =i mai vârtos la povestea \iganilor. P[rinteleDisidemonescul.

13

14

15

22

Ion Budai-Deleanu

Tu ºezi aici, fãrã nice-o teamã,Adevãrat! Dar sus ce sã face,

Pe lume, nu ºtii sau nu bagi samã.Nu vezi ce nãpraznã vine-încoace

Pe iadul tãu? Eºi numai, afarã,ª-însuº’ a ta vedea-vei ocarã!...

Încã ºi þiganii miºei cautãCa sã sã puie la rânduialã,

Pãrãsându-ºi ciocane ºi lautãªi-întrarmaþi pe Mahomèt sã scoalã.

Îi vãzui sfãtuind cum sã-ajuteLui Vlad, în toate chipuri plãcute.

Sângur acel Vlad, de-l laºi în pace,Gata-i a prãpãdi pãgânimea...

ª-atuncia iadul tãu ce [va] face?Unde-þi va fi slava ºi mãrimea

Cã-ai scornit legea mahometanã?Înþãlesu-m-ai acum, Sãtanã!...“

Aceste zicând, ca ºi curcanulÎntãrâtat sã gânfã ºi iatã!

Toatã fierea ºi turbat cãtranulÎn tatã-sãu varsã sluta fatã;

Iar’ el, mai nu plesni de mãnieª-abea cât putu zice: „O mie!...“

b) A=a judec[ odat[ un feliu de dobitoc, de m[rg[ritariu socotind c[-icèva de mâncat. Bunul p[rintele de bun[ sam[ n-au cetit Biblia =i istoria luiIov!... cu mult mai pu\in facerea vestitului inglèz Miltòn care au alc[tuit unpoem[ supt titula Raiul pierdut. Coconul Musofilos.

16

17

18

19

23

|iganiada

ªi mai rãsuflând: „Fiicã iubitã!Pe-aceasta te cunosc adevãratã

Prãsila mea: dar’ fii odihnitã:Acuº vei vedea cã al tãu tatã

Tot acel e, care-odinioarãVru pe Cel înalt din ceriu s-oboarã!...“

Urgia de-aci sã-întoarsã-îndatã,Iarã Sãtana, iute ca vântul

Sau din arc slobozita sãgeatã,Pãtrunzând în curmeziº pãmântul

Ieºi la lumea de sus, afarã,În chip de fum cu vânãtã parã.

Iar’ dupã ce pãmânteascã boareRãsuflã puþinel întru sine

ªi cevaº’ i sã fãcu rãcoare,Socoti cum ar face mai bine

Ca nevãzut el toate sã vazãPe unde-ajunge-a soarelui razã,

ªtiind el foarte bine cã-afarãDe ceata-îngereascã pânditoare

Ce pregiur a toatã lumea zboarã,Sânt Ilie prorocul încã-are

Asupra lui pazã foarte bun㪒unde-l zãreºte,-acolea-l detunã. 1

1 Pentru Illie proroc este un cr[z[mânt între \[rani cumc[ el umbl[ cu c[ru\asa de foc pe nuor când tun[ =i, dac[ oblice=te undeva pe diavolul, îndat[-lfulger[. De-acolea au luat =i poetul nostru aceste, fiindc[ el în toate urmeaz[socotin\elor de ob=te a norodului, cum au f[cut =i Omer. Dar’ în lucruri ca aceste,nice s[ cuvine a face almintre, c[ci apoi nu ar fi poveste de ob=te. M. Perea.

20

21

22

23

24

Ion Budai-Deleanu

Din ceste cuvioase pricineMult nehotãrât el nu rãmasã,

Ci formã de corb luând pe sine,Sã bãgã-într-o negurã prea deasã

ªi sã rãdicã-în aripi uºoarePãn la nuòri, aproape de soare.

Cum vulturul silit de foame,Împregiur, pretutindene zboarã,

Câmpuri, pãduri ºi grãdini cu poameStrãbãtând cu vederea, ca doarã

Va zãri stârvuri ºi mortãciuneSau ceva vrednic de vânãciune,

Aºa Sãtana cu faþa viclenitãCautã de sus, nevãzut de nime,

ªi zãreºte toate-într-o clipitã,Din Ochian pãnã la Tãtãrime;

Vede toþi mâncãtorii de pâne,Încã ºi pe cei cu cap de câne. 1

De-acolò vede nenumãratãOastea lui Mahomet cum vine,

S’o robeascã Muntenia toatã;ªi vãzând sã bucurã-întru sine,

Hotãrând pãgânilor s-ajuteÎn toate chipurile ºtiute.

1 Ace=ti oameni cu capete de câne s-au obicinuit, în norodul nostru, a s[numi c[tc[ùni, care s[ zic c[ au fost mânc[tori de oameni. Ba pe une locuriam auzit numindu-i capcâni, adec[ ca când ar avea cap de câne. Aceast[poveste la neamul nostru au r[mas de bun[ sam[ de la da\i, fiind c[ =i Erodotscrie în p[r\ile +titii de ne=te androfagi, adec[ mânc[tori de oameni.

24

25

26

27

25

|iganiada

Vede ºi tabãra þigãneascã, Între-Alba ºi Flãmânda-adunatã, 1

Care, dupã porunca domneascã,Acum era ºi-în arme-îmbrãcatã,

Aºteptând cea de pe-urmã poruncã,Încãtro ºi pre-unde sã se ducã.

Acolo era din þara-întreagãStrinºi þiganii cu mic ºi cu mare,

Pãrãsindu-ºi viaþã pribeagãªi puindu-sã la noao stare,

Sã nu mai umble din þarã-în þarã,Nici sã mai fie-altòra de-ocarã.

Cãci Vlad-Vodã locuri de moºieLe dedusã cu ceastã-învoialã,

Ca de-acuma ºi dânºii sã fie Oameni ca º-alþii cu rânduialã, 2

Iar ei mult sã sfãtuiea-între sineCum º-ar tocmi trebile mai bine.

28

29

30

1 Alba =i Fl[mânda sunt doao sate aproape unul de altil, în \inutul,precum îm pare, a Argìsului. M. P.

a) Minunat lucru c[ tocma au t[b[rit \iganii între Alba =i Fl[mânda;doar[ va s[ zic[ c[ \iganii nu era nici albi, nici fl[mânzi! Chir Onochefalos.

b) La o iscodire de =ag[ =i glumitoare, mai vârtos despre \igani, nu estede a s[ mira, când s[ afl[ de aceste numiri întradins c[utate, pentru ca s[ s[fac[ gluma mai cu haz. C. Musofilos.

2 S[ afl[ la une cronice române=ti c[ Vlad Vod[ au armat \iganii asupraturcilor, =i aceasta este o tâmplare istoriceasc[ adev[rat[; dar’ c[ le ar fi datp[mântulri, nu aflai scris la nice un letopise\. Îns[ s[ vede a fi asemene cuadev[rul, c[ci de nu ar fi strins \iganii mai nainte launloc, nu i-ar fi pututînarma; apoi trebuiea s[ le arete =i lor vreun folos, vrând ca s[-i îndemne alua armele asupra turcilor! M. P.

26

Ion Budai-Deleanu

O zi de sfat era ºi de-ast’ datã,Unde toatã-acuma s-adunasã

Boierimea cea mai învãþatã,Multã fãcând voroavã ºi deasã.

În urmã Drãghici rostul deschisãª-acest chip cãtrã-adunare zisã:

„Bãrbaþi buni! Trãind eu pã-astã lume,Multe pãþii ºi bune ºi rele,

La multe privii adinsuri ºi glume,Dar’ (vã spun drept) din toate ahele,

Ca º-ahasta-ori adins, ori în ºagã,Eu nu vãzui în viaþa-întreagã.

Noi þiganii sã-avem þãriºoarã!...Unde sã him numa noi dã noi!...

Sã-avem sate, cãsi, grãdini º-ogoareªi dã toate, ca º-alþii, mai apoi?

Zieu! privind la lucruri aºa rare,Ca când treaz fiind, aº visa-îm pare...

ªi ce ne mai trãbuie doar-încãSpre vieþuirea fericitã?

Zieu nimicã!... Numa cât mã mâncãO gândire!-adecã ha clipitã

Mai dã pã urmã-a vieþii mele,Cãci acum a muri mi-ar hi jele!...

Eu mã tem cã n-oi ajunge doarãSã vãd þigãnimea la rând pusã.

O! dulcea ºi draga primãvarã

31

32

33

34

35

27

|iganiada

A zâlelor mele, cum apusã!...Acum ar hi-în lume dã-a trãireaPã chieful tãu, cum te trage hirea! 1

Voi, tinerilor, luaþi aminteCe moºul Drãghici acum vã zice:

Faceþi-vã bune-aºezãmânteªi lãcuiþi dãpreunã-aice;

Fiþi purure-într-o minte º-o voie,Mai vârtos la vreme dã nevoie.

Cã, dacã nu vã veþi prinde dã mânã,Pãrtãºiri iubind ºi-împãrãchiare,

Asupri-vã-va limbã strãinãªi veþi hi periþi fãrã scãpare,

Nice veþi mai face-un neam pã lume,Ci veþi hi fãrã þarã ºi nume.

Ba veþi hi cum furãt pãn-acum,Cumu-s jidovii blãstãmaþi, iacã!...

Ce n-au þarã, ci trãiesc pã drum...Sã hie þara cât dã sãracã,

36

37

38

1 Eu tot ascultai p[n[ acum, socotind c[ doar[ poeticul au gre=itortografia; dar’ v[d c[, de când au început \iganul Dr[ghiciu a vorbi, cutotul alt[ voroav[ sau chip de-a vorbire întrebuin\az[, precum: ahaia, ahast[,hie =. a. Chir Simpli\ian.

a) Poeticul face foarte bine, c[ci, de vreme ce arat[ cum au vorbit\iganii, trebuie s[ arete =i chipul de vorbit a lor, adec[ dialectul lor deatunci, care nu putea s[ fie alt f[r[ muntenesc. Acesta=’ dialèct s[vorbe=te astezi în Ardeal, în valea Ha\egului. Îns[ \iganii între sine,precum zice autoriul, a=a vorbea; =i doar’ =i autoriu a=a au aflat scris.M. P.

28

Ion Budai-Deleanu

Dulce-i când poate cineva zice:Asta-i þara mea, eu-s dã aice!...“ 1

De-aci Goleman luã cuvântulªi le sfãtui pre larg ºi tare,

Întii, ca sã-ºi împartã pãmântul,Ca tot însul din vreme sã-l are,

Sã-º’ poatã face mãlaiu ºi pâine,S-aibã ce mânca de-azi pãnã mâine.

„Oameni buni! Oare n-ar hi mai bine(Zicea el) sã numim astã þarã

Cu nume nou, pãcum sã cuvine,Fãcând º-o rânduialã-adevarã,

Noi între noi, cãrii toþi sã hieSupuºi, întru d-alba þigãnie? 2

Cã fãrã dã rând nu-i nice-un bine!Cãsi apoi sã ne facem ºi mese,

Cum au º-alaltre neamuri vecine;Sã ºedem cu-a noastre jupânese

39

40

41

1 Adec[ va s[ zic[ Dr[ghiciu: fi\i una =i v[ \inè\i de mân[, c[, de ar fineamul cât de mic, deac[ este unit între sine =i nu s[ împ[r[chiaz[, nici unneprieten din afar[ poate s[-l strice =i s[-l r[sipeasc[!... Vede\i, zice el, pejidovi care n-au \ar[ =i sunt pretutindene str[ini =i purure în drum. În urm[,de-ar fi \ara cât de mic[ =i s[rac[, totu= mai fericit este acel’ neam care are\ar[ =i l[cuie=te întrâns[. O, de-ar în\[lege neamul mieu ce bun[tate este aavea \ara sa, nu ar huli a=a pe sine, nici =-ar def[ima neamul slujindstr[inilor care o asupresc =-ar dori s[ stâng[ dintru pomenirea oamenilor =inumele lui. M. P.

2 Alba \ig[nie. Nu =tiu ce-i s[ zic de acest epitheton alba, care nu s[ poatezice de \ig[nie, fiind ia din firea sa neagr[. Asemene chip de vorbire am auziteu =i de la \[ranii no=tri, când spun ei pove=ti de \igani =i-i bajocoresc. Debun[ sam[, de-acolo au împrumutat-o =i poeticul nostru; =i pentru aceastasocotesc eu c[ trebuie acel epitheton s[ s[ în\[leag[ ironice=te. M. P.

29

|iganiada

La cumândãri, zã²fèturi º-ospeþe,Închinând cu pãhãrele-isteþe.“

Iarã Mircea de-altã parte zise:„Fraþilor! Mie nu mi sã pare

Cã-aveþi voi minþile-aºa deschise,Ca sã faceþi vreo bunã-aºezare

Sânguri dân voi. Drept ahasta, euV-oi spune pã scurt sfatul mieu.

Sã púnem neºte oameni aleºi,Care-înþãleg puþinel ºi carte,

Oameni întregi la minte, direºi,Aheºti sfãtuindu-sã de-o parte

ªi sãmnându-ºi toate pã-o hârtie,Cum or afla ei, aºa sã hie.“

Însã Burda n-aºteptã sã zicãMircea tot sfatul sãu: „Darã (zisã)

Pãnã cându-þi vorbi tot nimicã? Mãmãligã, mãi! brânzã ºi clisã! 1

Dã-aheste vã sfãtuiþi nainte,Dar’ nu dã-a voastre goale cuvinte. 2

Când om avea ce mânca ºi bere,Lesne-om sfãtui noi ºi dã-ahele.

42

43

44

45

1 Clis[. Cuvântul acesta s[ obicinue=te =i în zioa de astezi =i însemneaz[aceaia ce pe alte locuri sl[nin[, iar în Ardeal, pe une locuri, lard, care mai depe urm[ cuvânt e chiar rom[nesc, dela l[tenie, în care s[ zice lardum, adev[ratcuvânt str[mo=esc. M. P.

2 Aici s[ vede unde mere gândul autoriului, adec[ s[ arete cum s[ sf[tuiesc\iganii, c[ nici unul las[ pe altul s[-=’ fâr=asc[ vorba =i unul gr[ie=te de unlucru, altu de altele. Aceasta-i adev[rat |iganiada!... Simpli\.

30

Ion Budai-Deleanu

Aºa zic; asta-i a mea pãrere!...Când nu-i ce roade între mãsele,

Atuncia, zieu, nimica nu-þi ajutã,De-ai ceti mãcar ºi cãrþi o sutã!...“

Întracea sã rãdicã cu ciudãCucavel, fãcãtoriu de ciure:

(Strâgând) „Voi faceþi dân iarbã crudãGrâu, dân toporâºte sãcure!...

Hoho! nu vã rãpeziþi aºa tare,Cã nu sunt toate, pãcum vã pare!...

Au doarã ºtiþi voi dân ce pricinãVodã-aºa v-armã dã minunat?

Cine ºtie ce limbã pãgânãDoar’ asupra lui iar’ s-au sculat;

Armele-aheste nu-s cobe bunã;Sau încai trebile-aºa nu sunã“. 1

„Eh! ce ne pasã d’ahele toate(Grãi Boroº’ mândru cu mãhnire);

Au n’am nimeri noi º-a ne bateª’în rãzboi adins a hãrþuire?...

Noi încã-avem câte doao mâini,Inimã-în sân ºi duh în plumâni!

1 Dintru aceste voroave a \iganilor, care am cetit p[n aici s[ vede în destulfirea lor ner[bd[toare, c[ci nici unul n-a=teapt[ s[ fâr=asc[ cela ce au începuta gr[i =i s[-=’ închiee cuvântul, ci apuc[ vorba gr[ind de altele. M. P.

a) Eu cred c[ nu numa \iganii vorbesc a=a, dar fie=tecare norod prost, cenu are înv[\[tur[ =i nu e bine n[r[vit. Cocon Coántre=.

46

47

48

31

|iganiada

Eu gândesc cã ha mai grea tâmplareCare poate sã ne tâmpineze

Ar hi când sã se scoale nescareVrãjmaºi, ca þara sã ne prãdeze,

ª’am fi sâliþi s-oºtim ºi noi doarã,Apãrându-ne iubita þarã.

Dar’ º-atunci n-ar hi cu caleSã ne temem fãrã de mãsurã,

Cãci nici noi suntem neºte dârdale 1

Sau ha dã pã-urmã lãpãdãturã,Ca sã nu cutezãm a sta-în faþãMãcar cu ce feliu de-oaste-îndrãzneaþã.“

Goleman era sã mãi înceapãA grãire, ºi de-abea cât zisã:

„Toate-aheste nu plãtesc o ceapã!...“Când Satana care-aci sosisã

Desbrãcând negura-întunecatã,În chip de corb la þigani s-aratã.

ªi vrând sã le facã-o nãtãrie,Zburã-în giur, pe deasuprã-le, roatã,

Câteva ori, ca º-o ciocârlie,Purure cântând cha! câr! ºi iatã,

49

50

51

52

1 Dârdal[ este un cuvânt numa pe une locuri de norodul prost obicinuit =iîns[mneaz[ un lucru de nimic sau om de nimic; sau, precum zic =-amintrele,o neag[! un înd[r[tnic! S[ fie aceasta alc[tuire despre lucruri alese =i s[ sevorbeasc[ întru o adunare cinstit[, nu s-ar putea întrebuin\a cest pregiositcuvânt, îns[ unde vorbesc \iganii între sine, cu atâta mai vârtos au c[utat s[se puie, c[ci, cum socotesc eu, poeticul toate sfaturile aceste le-au aflat elînsu=’ a=a scrise =i nu s-au cuvinit s[ le str[mute. M. P.

32

Ion Budai-Deleanu

Bietului Goleman, ce pe iarbãªezând ura, sã cufuri-în barbã!...

ªi tot croncãnind, de-acolea mearsã,Iar’ dintr-un alb nuor Sânt Ilie,

Trosc!... aºa-l pogni cu sãgeatã-arsãTocma-într-a capului gãvãlie,

Cât corbul cãzu mort, iar’ SãtanaFugi zberând º-astupându-ºi rana. 1

De-aceastã-arãtare minunatã,La toatã-adunarea cãzu greaþã.

Toþi sã mira cu gura cãscatãªi de fricã toþi albisã-în faþã,

Iar’ ºtergându-º’ barba GolemanSudui de mamã pe croncan.

Nime nu grãia, ci câteodatãOchii-º mai învolbea cãtrã stele,

Pãn’ ce Drãghici dupã o bucatãDe vreme, suspinând cu jele

(Zise): „Hai! mult mã tem dã ahastãSã nu cazã pã noi vo nãpastã.

53

54

55

1 Trosc! Este onomapoèticon, pref[cut cuvânt din sunetul care face fulge-rul c[zând sau dup[ as[m[narea sunetului de tunet care s[ zice pe une locuri=i treznet, precum a fulgera, sau a tuna, zic al\ii a trezni. M.P.

a) Bine s[ zice c[ dac[ o min\i, s[ o min\i groas[! Ce au f[cut corbuls[racu, ca s[ se pedepsasc[; mai bine era s-omoar[ Sânt Ilie pe S[tana decâtpe bietul corb! C. Onochefalos.

b) A=adar’! deac[ ar fi S[tana muritoriu! dar’ el e nemuritoriu, cum sunttoate duhurile. C. Musofilos!

33

|iganiada

Auzit-am (ºi þân minte)-odatãDe la dada, Dumnezieu sã-l ierte,

Cã mare nevoie va sã patãAhãla ºi greu va sã se certe

Asupra cãruia corbul zboarã.Sau croncãnind sã spurcã doarã. 1

Pãntru-ahaia vã luaþi aminteCa nu pentru neºte lucruri doarã

Dã care vã sfãtuiaþi maiânte Lui Guladel bine sã nu-i parã, 2

ªi prin hastã-arãtare cereascãVa dã primejde sã vã fereascã.“

Drãghici era pã vremile-aceleCel mai bãtrân din cetele toate,

ªi prorocea când bune, când rele,Cum sã tâmpla-în þarã ºi prin sate.

Toþi pe dânsul ca pe-un cel-mai-mareAsculta, cu multã-încredinþare.

Dar’ atunci Neagul, cãci avea fireDe-a grãi bagiocuri câteodatã,

56

57

58

59

1 Cuvântul dada este \ig[nesc =i însemneaz[ tata. Îns[ Dr[ghiciu, caunul ce era b[trân =i p[\it, din ispitire poate c[ s[ înv[\as[ c[ corbii binenice odat[. Acest feliu de cobe era =i la romani, care avea vulturii de cobebun[, iar[ corbii =i bunele de cobe rea. +i zice[aî omina acestòr feliu decobiri. M. P.

2 Aici s-arat[ c[ poeticul este vrednic de toat[ credin\a, fiind c[ a=a auscris toate, cum le-au aflat în izvod. Pentru c[ cuvântul Guladèl putea s[-lt[lm[ceasc[ rom[ne=te =i s[ puie Dumnezieu în loc de Guladel (c[ci aceaia=v[ s[ zic[ acest cuvânt rom[ne=te); dar el mai bine au vrut s[ r[mâe neîn\eles,decât s[ vicleneasc[ scrisoarea. M. P.

34

Ion Budai-Deleanu

La Drãghici cu ciudoasã zâmbireCãutând zisã: „Dar ian’ mai înceatã,

Badeo Drãghici, de-a proroci releª’a ne mai descânta dintru ele. 1

Ahaia ºtim ºi noi fãrã >de< tine, *

Cùm cã hãlùi pã-a cui creºtet ºedeUn corb sau cioarã nu-i merge bine!...Iar’ eu socotesc cã-i mai dã-a crede

Cumcã noroc va sã ne tâlneascã,Cãci corbu-i pasere þigãneascã.“

Aºa þiganii cu traista plinãÎntrã-Alba ºi Flãmânda mâind,

Sfãtuiea din prânz pãnã în cinã.Toþi spunea pãrerea sa pe rând,

Iar’ când era-în urmã, la fârºit,Rãmânea lucru nehotãrât.

Dar’ întracea poruncã le vineCa toþi cât mai curând sã sã gate.

Cetele sã fie pãnã mâine 2

60

61

62

1 Dintre ele. Este un obiceaiu între \[rani, pe multe locuri, c[ vreun lucrur[u nu numesc, ci zic el sau ele; precum s[ sfiesc a zice dracul, ci mai vârtosel, cel r[u =. c. A=a este =i cu cuvântul ele. Prin ele s[ în\[leg duhuri rele; =ifiindc[ babele descântând dintru ele =optesc =i vorbesc multe, pentr’ acea s[zice de ob=te despre unul care vorbe=te multe f[r[ isprav[, c[ descânt[ dintruele. Aceast[ zicere de ob=te au într[buin\at =i Neagul asupra lui Dr[ghiciu, înbatjocur[, precum s[ vede.

* Parantezele ascu\ite ale editorului marcheaz[, pe baza variantei primea |iganiadei, acele silabe sau litere „hipermetrice“, care figureaz[ incorect întextul de baz[ (n. ed.).

2 Cetele. |iganii din Ardeal p[n[ ast[zi zic pe to\i care sunt supu=i unuivoivod, o ceat[; =i a=a sunt to\i os[bi\i în cete.

35

|iganiada

Dimineaþã, toate bine-armate.Pe lângã-aceasta, multe-încãrcateSosirã ºi carrã cu bucate.

A doao zi, când rãsãrea soare,Vodã cu cãpitanii de frunte

Întracolò mearsã la prãâmblare,Unde prin corturi negre mãrunte

Þiganii, ca ºi broaºtele-în baltã,Durmea prãvãliþi toþi peste-olaltã.

Atunci porunci cât mai îndatãCei armaþi sã iasã la privealã

Cu toþi, º-apoi ceatã de ceatã,În paradã ºi cu rânduialã

Sã treacã ca ºi gata de calePe denaintea mãrii-sale.

O, musã! rogu-te de-astã datãSã-mi dai viers cu vrednice cuvinte,

Ca sã pociu cânta cum înarmatãÞigãnimea purceasã nainte

Cãtrã-Inimoasa cu vitejie,Vrednic lucru ca lumea sã-l ºtie. 1

Întâi, darã, dintru toþi purceasãCeata lui Goleman vestitã;

Toþi ciurari ºi feciori de acasã,Vai de-acela care-i întãrâtã!...

63

64

65

66

1 Vlad Vod[, precum s[ vede, au vrut s[ fac[, precum s[ zice, r[viue,adec[ cercetare de o=tile \ig[ne=ti. M. P.

36

Ion Budai-Deleanu

Trei sute era ei pe-îndelete,Afarã de prunci, muieri ºi fete.

Armele lor cele mai cumpliteEra furce ºi rude de ºatrã,

La vârv cu fierr ager þintuite;Cu cestea-îndatã trântea de vatrã

Pe vrãjmaº de-aproape ºi de parte.Acolò sã vezi capete sparte! 1

Steagul! de mânzã codalbã-o piele 2

Le era, de-un pãrâng aninatã,Pe care sta, cu roºii petele,O veºcã de ciur sus îndreptatã.

Cânta de marº în cimpoi foite, 3

Bãtând în ciure negãurite.

Ce sã mai zic de-a lor voievod mare?Goleman voinicul! Oh, acela,

De nu-l va prãpãdi vo tâmplare, Nu va bate el în zãdar lela, 4

67

68

69

1 În stihu acesta poeticu vorbe=te ca când ar fi de fa\[ când s[ bat ciurari;dar este un chip de vorbire istoriceasc[ =i poeticeasc[. M. P.

2 Codalb[ este adiectiv[, ca cum s-ar zice: cu coad[ alb[, =i va s[ zic[ c[pielea de o mânz[ cu coada alb[. M. P.

3 Cimpoi foite, adec[ cimpoi cu foale de capr[, cum s-au obicinuit. M. P.4 Precum s[ vede, poeticul au vrut s[ puie în obiceaiu sau doar[ s[ pomeneasc[

numai ne=te cuvinte obicinuite în multe p[r\i, pe-unde s-afl[ românii, mai vârtosîn Ardeal, doar[ ca s[ le scape de pierire, c[ci acum pu\in foarte =i numai între\[rani le vorbesc. Precum este =i acest cuvânt lèla, care trebue bine a s[ os[bi de c[tr[alt asemene cuvânt léle. În Ardeal, spre p[r\ile |[rii Ha\egului, au copii \[ranilor, maivârtos cei care p[storesc vitele, un feliu de cântec ce-i zis lèla. Î= strâng grumazii =i s[scutur[ din tot trupul, =-a=a cânt[ isbucnind cuvinte tres[rite =i f[când shime urâte,ru=inoase =i din gur[ cântând lucruri de ru=ine =i adev[rat satirice=ti. De-acoãloî s[zice de ob=te de oarecare ce nu lucreaz[ nimic, c[ bate lèla. M. P.

37

|iganiada

Nice va zãcea prãvãlit pã spateCând i s-or fârºi-în traistã bucate.

Dupã-aceºte venirã nainteArmaþi º-în rânduri tocmite bine,

Argintarii, de-inele ºi þânteFãcãtori, doao sute. Dar’ cine

Îi duce ºi le este povaþã?Tânãr Parpangel ºi mândru la faþã.

Acesta purcede-în dreaptã spiþãDin craiu Jundadel a cãrui mare

ªi preste toþi înãlþatã viþãTocma de-unde soarele rãsare,

Cu soarele-împreunã rãsãrisã.Precum cronica ciorascã scrisã.

Tot dintr-aceaiaº viþã nãlþatã,(Pãn’ au stat întregã-împãrãþia

Þiganilor) pogorârea din tatãPe fii, schiptru ºi nalta domnie

Pãn’ la craiu Jundadel pe careLipsi de tron Cinghiºhan cal mare. 1

70

71

72

1 Cinghi=hán este numele unui mare han a mongolilor, pe care al\ii nu-mesc Ghenghi=cán, =i care au pustiit toat[ Asia =i au pr[dat toate \[rileîncepând de la marginile Hânii p[n[ la India. Adev[rat c[ el pr[dind auîntrat în India, dar’, de au domnit atunci în India Jundadel, cum zice poeticul,=i de au purces Parpangel din vi\a aceluia= Jundadel, aceasta n-am cetitnic[ieri, afar[ de cronica m[n[stirii de la Cioara, care s[ vede a fi foartep[rt[=itoare \iganilor. Îns[ aceaia-i dovedit lucru, c[ \iganii nu-s eghipteni,cum s-au \inut p[n[ acum, dar adev[ra\i indieni, ce s-au dovedit prin inglezi,ce negu\[toresc în p[r\ile acele =i au aflat c[ limba \ig[neasc[ s[ vorbe=tep[n[ acum în Siam =i în Malabár.

38

Ion Budai-Deleanu

Fost-au de când lumea stã-îm picioareMulte neamuri slãvite-odinioarã,

Viteze º-altor poruncitoare,A cãror nepoþi acum de-ocarã

Sunt la noi; ºi noi l-alþii-om fi doarã,De nu vom bãga samã de þarã.

Ian’ cãutaþi la þigãnescul soiuCumu-i astãzi de-ovilit, cum el

De cãtrã toþi sã-împinge-în gunoiu;Darã când trãia craiu Jundadel

ªi stãpânea-în India bogatã,Viþa lor era mult luminatã.

A lor preste toþi nalt împãratSã numea-în ferman a lunii frate

ªi-a soarelui fiiu pre luminat; 1Iar’ lui sã-închina nenumãrate

Noroade, þãri, crai ºi mari ostroave.Aceste nu-s deºerte voroave!

Parpangel de pe moº sã nãscusãDin cea mai frumoasã þiitoare

A lui Jundadel; aºa sã dusãApoi strãlucind raza de soare

Pãn’ la dânsu; ºi care nu crede,Caute la el, cã-în faþã i-o vede. 2

1 Pentru titula crailor Indii, c[ s[ numesc fii soarelui =i fra\ii lunii, nu-i de a s[mira, c[ci a=a s[ chiema =i s[ chiam[ =i astezi împ[ratul Mogolul =i a per=ilor.

2 Lucru minunat zice poetul: care nu crede, s[-i caute în fa\[. Dar’ cum vac[uta în fa\[ la unul care nu-i mai mult pe fa\a p[mântului =i au murit deoarecâte sute de ani înainte! Onochef.

a) De bun[ sam[ a=a au aflat scris, iar acea scrisoare au fost f[cut[tr[ind înc[ Parpangel. Musofilos.

73

74

75

76

39

|iganiada

Era nalt ºi ghizdav la fãpturã,Bun lãutariu, pre bun cântãreþ;

La toate faptele cu mãsurã,Iarã de-inele meºter ales.

Acest chip era voievodul mareA zlãtarilor mergând cãlare.

Iarã dupã dânsul, tot aleseªireaguri din sângura lui ceatã

Sã ducea,-într-un rând tot câte ºese,Cãror urma ceailaltã gloatã

În pielcuþa goalã-goliºoarãªi scripind de neagrã ca º-o cioarã.

Cei [într]armaþi avea buzduganeDe-aramã ºi neºte lungi cuþite,

Toþi oameni nalþi ºi groº’ în ciolane,Cu pãr îmburzit, barbe sperlite;

Haine-avea lungi, scurte º- învârstate,Unii fãrã mâneci, alþii rupte-în spate.

În loc de steag purta ei o cioarãDe-argint, cu penele rãºchierate

Întracel chip, cât gândeai cã zboarãPlesnind în arepi cu-aur suflate.

Músicã fãcea cu drâmboaie,Zdrâncãnind clopoþei de cioáie.

A treia, cu pasuri mãsurate,Cãldãrarii mari de stat sã-ivirã;

Toþi cãciulaþi, cu barbe-afumate.De tãria lor lumea sã mirã,

77

78

79

80

81

40

Ion Budai-Deleanu

Taie-în arãmuri ca ºi-în ºindileªi rabdã foame câte trii zile.

Armãtura lor era ciocaneFerecate; toþi erau cãlare.

Dar unde mã tragi, [o,] Bãlãbane,Ducãtoriul acestòr, pre tare?

De-asculta þigãnia de tine,Era de dânsa cu mult mai bine!...

Ei încã dupã-al sãu steag urmeazã,Ce era de-aramã-o tipsioarã

Strãlucind în toate pãrþi cu raze,Ca ºi soarele de primãvarã.

Marº sufla-în trâmbiþã rãgitoareª’în loc de dobã, bãtea-în cãldare.

A patra venind sã vãzurãFierarii cu ale sale baroase,

Arzãtoriãiî de cãrbuni ºi zgurã.Înarmaþi era ei [ºi] cu coase

Pe neºte druguri lungi îndreptateªi-în chipul lãncilor ferecate.

Ducul lor era Drãghici cu minte 1

Carele multe veacuri vãzusãªi totuº’ din gurã nici un dinteÎncã pãnã-atuncea nu-i cãzusã;

Acum þinea el a ºeptea muiereªi totuº’ sã sâmþea la putere.

82

83

84

85

1 Ducul, adec[ duc[toriu sau pova\[. Aici s[ vede poeticu a imita preOmer când scrie de b[trânul Nistor.

41

|iganiada

Trei sute de-armaþi numãra ceata,Pedestrime-aleasã! Fieºcare

Mergea voios ºi de rãzboiu gata.Purta cu sine ºi de vânzare

Seceri, cuþite, foarfece, zaleªi nu le lipsea numa parale.

Cinghia lor mergea înaintea, 1

Ce era de clopote ºi chimvale.Steag era tigaie de plãcinteÎmpodobitã în jur cu zale

Mãrunte, de-oþãl ºi sclipitoare,Aninatã pe-o lungã frigare.

Sosirã-apoi în ºireaguri groaseLingurarii cu sãcuri pe spate,

Toþi bine-îmbrãcaþi, cu barbe rase,De-a brâuri purtând neºte bãrzi late

Ce toate soiuri de lemne taie,Arme pre bune ºi de bãtaie.

Povaþa lor ºi vrednicul judeEra iubitoriul de dreptate

Neagul ce numai de-o parte-aude. 2

ªi-i cel mai bun meºter de covate,De scafe, cauce, linguri, tãiere,Hâmbare, rãváre ºi cuiere.

86

87

88

89

1 Adec[ musica.2 Oarecum nu s[ love=te!... Zice c[ Neagul au fost iubitoriu de dreptate =i

apoi zice c[ n-auzeiea numai de-o parte. Deac[ asculta el numa pe o parte,vai de judecata lui! Mândril[.

a) Ei! Deacã nu auziea de o parte, atuncea dar trebuiea sã-ivorbeascã de cea parte de care auziea... Onochefalos.

42

Ion Budai-Deleanu

Horiul lor în fluiere ºi triºte 1

Cânta, lin tocãnind pe-o covatã,Cât putea sâmþirile sã miºteFieºcui. Iarã de steag, o lopatã

Prelungã-avea ºi cu dãscãlieFãcutã de maistor Pintilie.

Dar’ cine-m va spune cum sã cadeCeata slãvitã care-acum vine!

Musã º-Apolloane, drãguþ bade, 2

ªopteºte-mi vorbe ºi graiuri line,Cã fãrã de-a ta dulce-însuflarePoetul haz ºi priinþã n-are.

Aceºti>a< era (pre limba curatã Grãind) aurari, cea mai aleasã, 3

Ordine din þigãnia toatã.Acestòr’ nici de vodã le pasã,

Când ploao la munþi ºi pot sã speleAurul din apã, prin vãlcele.

Avea la dreapta suliþe lungeªi neºte sãbii de-a stânga scurte.

Care ºtia cum suliþa-împunge,Cum de sabie trupul amurte,

90

91

92

93

1 Trebuie a lua sama c[ cuvântul acesta, horiu, aici s[ pune în aceaia=’noim[, în care la latini s[ zice horus, adec[ ceata cânt[re\ilor. M. P.

2 Apolloane. Poeticul chiam[ pe Apollon întru ajutoriu, care era zieulmusicii la elini =i înv[\[toriul muselor... f[când dup[ obiceaiul poe\ilor l[tine=ti.M. P.

3 Aurariu. Cuvânt adev[rat rom[nesc; adec[ s[ numesc a=a cei care spal[aurul. Pe une locuri s[ zic b[ia=i, de la baie, adec[ aur[rie, unde s[ sap[ dinp[mânt aurul. M. P.

43

|iganiada

Acela trebuia sã-aibã fricãªi groazã de-astã ceatã voinicã.

Steagul o suliþã era, toatãDe-aur, cu codorâºte vãpsitã

ªi cu fluturi de-argint învrâstatã. Iar’ orhestra, bine rânduitã, 1

Cânta marº în diple º-alãúteBãtând în dobe-anume fãcute.

Iarã pe dânºii cu falã duceTandaler inimosul, de care

Nu cuteza nime sã sã-apuce,Aºa era de harnic ºi tare.

Spun cã nu cunoºtea nici o spaimã,Cã-ar fi fost cu dracul unii-l defaimã. 2

Pe-urmã-în rânduri groase, neînchieiate Mergea lãieþii, goleþii droaie, 3

Mâncãtori zãdarnici de bucate,

94

95

96

1 Orhestr[ va s[ zic[ horiul de musicári cu tot feliu de music[.2 Este o vechie întru norod credere de=art[ cumc[ unii oameni au leg[tur[

cu dracu, pe care îl poart[ cu sine, =i acela le d[ putere =.c.d. Într’ aceast[noim[ trebuie s[ s[ în\[leag[ =i ce zice aici autoriul pentru Tandaler; îns[adauge =i el cumc[ numa unii a=a-l defaim[, adec[ pisma=ii. În urm[ trebuiea lua sama c[ cuvântul defaim[ s[ în\[lege ca =i clevete=te, iar’ nu întralt[noim[. M. P.

3 L[ie\i s[ zic de la laie, adec[ cea mai de pe urm[ adun[tur[ a norodului.|iganii l[ie\i pe une locuri ast[zi s[ zic cei care n-au loc st[t[toriu, ci îmbl[pribegind dintr-o \ar[ într-alta. A=ijdere =i gole\ii s[ zic de la gol[tate, fiindei mai detot goli, mai vârtos copii =i copilele lor. Ace=te =i acum sunt cei maiurgisi\i dintre to\i, c[ci nu au nice un me=te=ug, ci tr[iesc cu cer=itul =ifuratul. Droaie înc[ este un cuvânt doar[ la mul\i necunoscut, care însemneaz[o gr[mad[ nerânduit[, adec[ s[ zice în vorba de ob=te mergea cu droaia, s[în\[lege în gr[mezi. M. P.

44

Ion Budai-Deleanu

Înarmaþi cu mãciuci ºi cu maie;Muierile cu prunci mici în spate,De tot goale sau de jumãtate.

Corcodèl pe dânºi avea poruncãSã povãþuiascã-în rânduialã,Corcodel care cu bobi aruncãªi cu vrãjituri oameni înºalã.

Ori cine ce va fura el ºtie,Spuindu-i dracu din rãspântie.

Iarã steagul era, dupã careSã ducea gloata de mortãciune

ªi de toate stârvuri mâncãtoareO tearfã-aninatã pe-o prãjinã.

Marºul sunã-în cornuri mugãtoare,Toþi lolãindu-sã-în gura mare.

Dupã ce toþi în giur s-aºezarãRânduindu-sã ca º-o cununã

Lãudã principiul adevarã 1

Ascultarea lor ºi voia bunã;Apoi tare le dete poruncãSpre-Inimoasa-îndatã sã sã ducã. 2

97

98

99

1 Principul. S[ afl[ =i în limba noastr[ întrebuin\at de c[tr[ mai mul\ial\ii înv[\a\i, în deos[bite c[r\i. M. P.

2 Adec[ \iganii s[ duc de la Fl[mânda (unde acum dobândir[ bucate)c[tr[ Inimoasa, adec[ la b[taie!... În\[leg acum înc[trò merge alegoria!Mândril[.

a) Dar’ cum s-au putut întâmpla ca Vlad Vod[ s[-i mâie la Inimoasa? Ceva s[ zic[ aceasta? C. Onochefalos.

b) Dar bine, vere, nu =ti tu c[ s-afl[ satul acela =i astezi în |araMunteneasc[? C. Idiotiseanul.

45

|iganiada

Toate ce pãnã-acum sã cântarã, Într-o vechie foarte pergaminãS-aflã,-în mãnãstirea de la Cioara, ªi pot avea credinþã deplinã,Fiind cã sã cetesc ºi-în hârþoagaDin mãnãstirea de la Zãnoaga.

Cartea din Cioara nu spune-aice Mai multe, iar cea din ZãnoagãMai adauge-încã (prin un „sã zice“) ª-o voroavã-a lui Vlad-Vodã-întreagã,Care el cu cea tâmplare zisã,Iacãt-o, precum o gãsii scrisã:

„Viteazã eghipteanã rãmãºiþã! De faraoni viþã strãlucitã,Din vechi iroi tânãrã mlãdiþã! O, mândrã þigãnie cernitã,Ascultã, ca sã þii bine-aminteToate-a mãrii-mele cuvinte.

Iacã þ-am dat pãmânturi º-olate, Împãrþitu-þ-am arme voinicePrecum ºi tot feliul de bucate, Vrând ca odatã sã sã rãdiceªi neamul tãu dintru miºelie,De râsul altor sã nu mai fie!

100

101

103 *

104

* Numerotarea gre=it[ de aici, ca =i din alte locuri, se datore=te autorului (n. ed.)

46

Ion Budai-Deleanu

Pentru cã de-acum ca ºi þãranii Ceialalþi în mândra MuntenieVeþi fi socotiþi ºi voi þiganii, Dacã veþi arãta hãrnicie,Apãrând þara cum sã cuvineDe turci sau alte limbe strãine!... 1

Între Bãrbãteºti º-între-Inimoasa Este-un sat, care Spãteni sã chiamã. 2

Acolo va fi nespãrioasa Tabãra voastrã, bãgând de samãDe-a face [toate] * câte domneascãMãria-mea va sã-i porunceascã.“

105

106

1 Acum, vere Idiotisene, o b[gar[m to\i în teac[!... Iac[ c[ spune poe-ticul c[ toate ce-au cântat el p[n[ acum, a=a le-au aflat în scrisori vechi; =ice avem s[ zicem mai încoló! Chir Onochefalos.

a) Mai sus au zis poeticul c[ \iganii-s din India, =i aici zice c[ suntvi\[ eghiptean[ =i faraoneasc[; s[ împrotive=te una cu alta. P[rinteleFilologos.

b) Trebuie a =ti c[ aici gr[ie=te Vlad Vod[ =i precum gândea el =idup[ socoteala de ob=te de atunci, iar’ mai sus au gr[it poeticul dinsine =i dup[ adev[rata cuno=tin\[ de acum. Deci nu e nice o împro-tiveal[. C. Simpli\ian.

2 Eu tot am ascultat p[n[ aici. M[car c[ multe vedeam împrotivacrez[mântului omenesc, totu= m[ îndoieam, dar acum v[d c[ omul acesta,adec[ poeticul, bârfe=te =i ne spune ne=te pozne. C[ci cum poate s[ fie caVlad Vod[ anume s[ fie c[utat aceste locuri, adec[ s[ puie pe \igani laSp[teni, într[ B[rb[te=ti =i între Inimoasa? Aceste sunt cuvinte întradinsc[utate, ca s[ arate doar[ cumc[ \iganii, de nu vor fi b[rba\i =i inimo=i, vorlua b[taie pe spate. Idiotiseanul.

a) Ba nu a=a, vere! c[ci deac[ le-au aflat el a=a în scrisorile de la Cioara=i de la Z[noaga, trebue s[ fie adev[rate cele ce zice =i n-ai ce mai zice.Onoch.

* Între paranteze drepte se cuprind cuvintele sau silabele împrumutate,pentru corectare, din prima variant[ a textului (n. ed.).

47

|iganiada

1 Cu adev[rat vrednic[ cerere de un gogoman!... Eu cred c[ de la acestGogoman s-au luat pe unele locuri, de zic n[t[r[ilor gogomani... Îns[ oricums[ fie, ori poeticul nostru, ori izvoditorul cel dintâi, de la care au luat aceast[poveste, au vrut de bun[ sam[ s[ =uguiasc[ în bajocura \iganilor. C. Simpl.

Atunci, într-o gurã gloata zisã: „Mulþãmim foarte mãrii-tale,Mai vârtos pentru mãlaiu ºi clisã. Ian’ vie-acum dã hãi cu cealmale!Sã dee pã-a noastrã þigãnie,I-om sãtura noi dã bãtãlie.“

Iar’ apucând Gogoman voroava,„Luminate doamne!-În þara toatã

(Zisã) ºtim cã þ-au rãzbãtut slavaªi nu este cineva sã poatã

Cãlca porunca mãrii-tale,Ba [nici] pe dreptate sã te-înºale.

Dar (sã ierþi mãria-ta!) sã ziceCã-ar hi dã tâlhari cãile pline.

Noi n-am vrea sã-avem cu dânºii price,Ci-am trãi cu toatã lumea [bine] !

Deci ne temem sã nu ne-asupreascãCumva pã drum laia tâlhãreascã!...

Rugãm dar pã mãria-sa foarteCa sã ne deie pã drum vo pazã,

Ori oºteni ce n-au fricã de moarteSau ºi haiduci cu groaznice-obrazã,

Ca la primejdie sã ne-ajute;Dã-ar hi mãcar numa doao sute!“ 1

107

108

109

110

48

Ion Budai-Deleanu

La aceastã cerere minunatã Vlad zâmbind zisã: „N-aveþi teamã!Orice laie tâlhãreascã-armatãSã deie pe voi; numa luaþi samã

Sã n-arãtaþi cã cum v-ar fi fricãªi-þi vedea cã nu vã-o face nimicã“.

Aceste zicând vodã purceasãLãsând pe þigani porniþi în cale

De la Flãmânda cãtr’ Inimoasa,Dupã porunca mãrii-sale.

Pãnã-aici cartea Zãnoaghei spuneCe-în alte cronici nu sã pune;

Iarã cele ce de-acum urmeazã,Într-un chip s-aflã-în cãrþile toate,

ªi fieº’care poate sã creazãCestor întâmplãri adevãrate

Ce sã vor spune de-acum nainte,De nu cumva toatã cartea minte. 1

FÂRªIT

1 Fiindc[ v[d c[ mul\i cu multe feliuri de critice s-au sculat pe poeticulnostru, am socotit s[ spuiu aici, în scurt, tot scoposul autoriului =i s[ ar[t cefeliu de izvoditur[ este aceasta.

Întii trebue a lua aminte c[ poeticul, care-i unul din prietenii miei, auvrut s[ aduc[ în limba noastr[ un feliu de poesie noao, precum s[ afl[ laitalieni =i la alte neamuri; =i fiindc[ la noi p[n[ acum pu\in au fost obicinuitealte stihuri afar[ de cele de ob=te, ce le numim vier=uri =i s’au obicinuit lacântece de doru lelii =i de frunz[ verde =i ca de aceste.

Latinii =i elinii înc[ au avut cânt[ri de acel feliu \[r[ne=ti, precum autoate neamurile =’acum dar[ acest (feliu) de ver=uri sunt pentru gloata deob=te. Îns[ [elinii] =i latinii au avut =i alt feliu de stihuri, obicinuite numai decei înv[\a\i =i la cânt[rile cu care s[ povestea faptele eroilor =i a vitejilor, sau

111

112

113

49

|iganiada

la imni alc[tui\i spre lauda zieilor, 1 precum s[ pot vedea la Omer =i la Virghil.Deci autoriul acestui poemation au socotit s[ fac[ o cerc[tur[ =i s[ alc[tuiasc[în limba noastr[, ceva cu un feliu de stihuri noao. Dar’ n-au cutezat a face unpoem[ eroic, sau s[ cânte faptele vreunui viteaz izbânditoriu, c[ci limbanoastr[ înc[ nu-i de ajuns lucrat[ =i dreas[ spre acel feliu de izvodituri. Dreptacea au ales un feliu de izvodire de =ag[, unde nu trebuiesc atâta în[l\ategânduri =i cuvinte alese. +i fiindc[ limba it[lieneasc[ este mai aproape întrutoate de a noastr[, au luat forma de stihuri de la italieni, îns[ cu oarecaremut[ri. Adec[, în loc de opt stihuri la o strof[, el a pus numa =ese; =i în loc de=ese m[suri (metruri) numai cinci sau câte înc[p pe o mân[. Îns[ nu dup[metrul latinesc, dup[ silaba scurt[ =i lung[ num[rând, ci numa dup[ silabe,num[rând la un metru doao silabe. Fiindc[ dintru toate neamurile acumvie\uitoare, nice una nu face stihuri dup[ metrul elinilor sau al latinilor, cinumai dup[ râtm[ 2 sau asemene fâr=ire sau termin[ciune a cuvântului,precum s[ vede din toat[ aceast[ lucrare. Nu s[ poate zice c[ au ie=it r[ucugetul autorului, dar’ totu=’ s[ vede neajungerea limbii în ritme, neavândatâte feliuri de râtme ca italienii. Deci ar fi dorit s[ s[ fac[ o cercare cu altfeliu de metru, dup[ obiceaiul elinilor =i a latinilor. Întru alte poeticul, dup[regulile poetice=ti, au într[buin\at màhine, adec[ precum elinii =i latinii prezieii s[i =i zieu[le sau zânele =i nimfele sale au întrebuin\at, a=a el, dup[credin\a de ob=te de acum, pre îngeri =i dimoni.

1 Vreme ar fi s[ începem odat[ a ne cunoa=te limba =i a vorbi cum s[ cuvine. Cuvântulacesta, Dumnezieu, este îmbinat din doao cuvinte adec[ domnu =i zieu, ca când ai zicedomnu zieu. Deci acea ce au zis latinii deus, noi românii trebue s[ zicem zieu =i ce zic eidominus deus, noi zicem dumnezieu. Acum dar’ pre adev[ratul zieu noi bine numimdumnezieu, pentru ca s[-l os[bim de to\i al\ii ziei a p[gânilor. Îns[ r[u foarte au obicinuitt[lmacii c[r\ilor beserice=ti, a numi ziei p[gânilor bozi, cu cuvânt împrumutat de lasloveni, având numele str[mo=esc zieu. Mai bine au nimerit unii zicându-le zâni, precumDosifei la Vie\ile Sfin\ilor. Aceaia= are s[ \ie =i pentru zicau[ sau zica de parte muiereasc[cu mult mai vârtos, c[ci la noi cre=tinii nu sunt dumneziele sau dumnez[oaie.

2 Râtm[. L[tine=te ritmus, s[ zic viersurile ce s[ fâr=esc asemene, precum: ele, meleetc., precum: o! var[ frumoas[, vreme mâng[ioas[ etc.

50

Ion Budai-Deleanu

A R G U M E N T U L

Þiganii trimit la Vlad solie, Sã le scurte cale delungatã.Dar’, întracea, cum pe dãscãlie Trebuieºte-a sã-arma º-a sã bateSfãtuiesc. Pe Romica rãpeºteCel rãu, iar Parpangel pribegeºte.

Grija þiganilor cea mai mareAcum rãzãma toatã-în bucate,

A rãmânea-înapoi fieºcareSã sâlea, lângã cele-încãrcate

Carrã cu mâncãri, iar la-împãrþalãEra multã sfadã ºi cârtealã.

Dar’ º-altã nevoie le sta-în cale,Cãci pe nemâncat nu putea merge,

Zâcând cã l-e greaþã cu rânze goaleSã trapede-atâta ºi s-alerge!...

Când era sãtui, punea pricinãCã le-ar fi rãu ºi fãcea hodinã. 1

Aºa fãcând, abea câte-o millã Cãlãtorea pe zi, pãn’ ce-odatãBunul Drãghici chemã pe Ciurilã

1

2

3

CÂNTECUL A I I

1 Hodin[, adec[ cum zic al\ii popas.

CUPRINS

51

|iganiada

(Era-într-o zi pe-hodinã-aºezatã):„Pasã! (grãi) strigã sã sã-aduneVóievozii ºi feþele bãtrâne,

Cã bune lucruri eu am ºi multeDe-a le zice-în puþine cuvinte,

Dacã-or voi doarã sã mã-asculte;ªi m-or asculta, de au minte!...“

Ciurilã-îndatã mearsã de-aciaªi strigã-întru toatã þigãnia:

„Tot omul s-audã ºi sã ºtie!...Cã moºul Drãghici sã strig mã mânã,

Ca tot îns’ la cortul lui sã vie,Din cei ce-s dã vârstã mai bãtrânã,

Cãci premulte are sã vã zicã,Dar’ veniþi, curând, f...l în ticã“. 1

Cum s-auzi aceasta-în þigãnie, La bãtrânul Drãghici iaca vine

4

5

6

1 Stihul acesta nu-i întreg; eu însu=’ am cercat la izvodul, dar’ n-am aflatalt[ f[r[, în loc de doao silabe, numa doao slove, f =i l, =i între acele, doaopunturi. Îns[ stihul, de s[ va ceti cum zace, nu are nice un în\[les, c[ci ce vas[ zic[: veni\i curund... în piic[? Trebuie dar s[ fie fost acòlo, un cuvânt careau legat aceste doao cuvinte. Cu adev[rat c[ s[ vede acolo o r[sur[, dar’ cums-ar putea împlini, aceasta este întrebarea. S-afl[ la izvod de-o parte, lamargine, însemnat de în\[leptul p[rintele T[l[l[u, adec[ c[ lui i s[ pare c[acolo, de bun[ sam[, au fost cuvânt prost =i de ru=ine, care cetindu-l doar[vreun evlavnic p[rinte c[lug[r l-au =ters, ca s[ nu fie cuiva de scándal[. Iardup[ lung[ batere de cap =i desput[ciune, încheie într-acest chip: „S-arat[dar’ l[murat c[ n-au putut fi alt cuvânt, numai cel prost \[r[nesc futu-l, dinpricina c[ cetind stihul cu acest cuvânt, are în\[lesul întreg. Apoi arat[vederat =i slovele ce-s denainte, f, =i denapoi, l, care nu s[ lovesc cu altcuvânt“. P. Filologos.

52

Ion Budai-Deleanu

ªi sã-adunã murga boierie Cu feþele cele mai bãtrâne.Iar’ dupã ce toþi în giur stãturã,Întracesta chip moºneagul urã:

„Voi, bãrbaþi buni! ºi-oameni de-omenie!... Dã mult am vrut sã vã-aduc aminteDã hele ce-îmblã pân cuget mie. Ori cum lucrurile sã vã-alinte,Totuº’ pare cã-ar hi mai cu trabãSã cãlãtorim noi mai dãgrabã...

Cã dacã-þi îmbla durmind pã cale Cum voi aþi fãcut-o pãn’ aice;Nu-împliniþi voia mãrii-sale. Dãci cautã-a vã teme dã cerbice!ªi vai noao! de cumva-ar înþãlegeVodã cã voi durmiþi zile-întrege!“

Atunci Ghiolban cãldãrariu-începe (Necãutând cã Drãghici nu gãtasãCu zisul): „Toþi carii vreu sã crepe Dã cãldurã, grãbeascã, nu-mi pasã;Dar’ eu n-oi merge dã-a nãduºita, 1

De-ar mai hi Vlad Vodã pã atâta. 2

7

8

9

1 De-a n[du=ita, adec[ n[du=indu-m[. S[ zice de ob=te întracest chip, =idespre alte lucruri, precum: de-a rupta, de-a omu de omenie, adec[ ca =-unom de omenie. M. P.

2 De ar mai fi pe-atâta, adec[ de ar mai fi de doao ori precum esteputernic =i temut! M. P.

53

|iganiada

Dar, dã vreþi a face cum voi spune, Sã ºtiþi cã vom nimeri [mai] bine.S-arãtãm adecã în plecãciuneDomnii, ca sã nu ne [mai] mâne

De-acum aºa departe ºi iute,Sau încai drumul sã ne mai scurte.

Sã trimeatã vodã pe-un vechilCare sã-aºeze ca sã nu hie

Pãnã la Spãteni mai mult de-un mil;Apoi sã ne deie slobozie

Dã-a face trii hodini câte-odatã!...“Aici voroava lui fu curmatã,

Cãci Avèl striga din gura toatã:„Ahãsta m-i sfat, ahasta-i minte!...“

De-aci toatã mulþimea-adunatãLãudã sfat ºi vorbele sfinte,

ªi cu toþii-împreunã-aºezarãSolii sã porneascã pãnã-în sarã.

Lângã-acele ei mai hotãrârã,Dupã-a lui Drãghici bunã pãrere,

Întracea sã meargã câte-o þârã,Dar’, ca sã poatã mai cu plãcere

Cãlãtori þiganele gloate,Au pus în frunte sã meargã bucate!

Socotind bãtrânii-înþelepþeºte Cumcã gloata sâlitã de foame

10

11

12

13

14

54

Ion Budai-Deleanu

Va cãuta sã meargã bãrbãteºte, 1

Ca flãmând pântece sã-º întrame.Ce nu face-un sfat bun câteodatã!...Fereºte de rãu o þarã toatã!...

Îndatã ºi numita soliePurceasã, ce fu din doao feþe

Cele mai harnice-în þigãnie,La cuvinte ºi gânduri isteþe:

Unul Gârdea, cel cu gura strâmbã.Altul Gãvan, cântãreþ în drâmbã.

Iarã ceaialaltã bãtrânimeÎncã mai ºezu la sfat, s-aleagã

Ce-ar fi mai bun pentru þigãnimeªi-în ce chip trebile sã-º’ direagã,

Cã-acum îº bãgasã-în cap sã-º facãTocmealã în þigãnia sãracã.

15

16

1 Trebue aici s[ fac cetitoriului o aducere aminte, adec[ c[ acestpoemation s-au scris cu ortografie noao. Autorul socotind c[ slovelecare le trebuin\[m noi românii, sunt aflate =i hot[râte pentru limbasloveneasc[, dintru care multe s[ afl[ netrebnice la limba noastr[, auaruncat multe afar[, precum •, ", þ, w, q, <, m =i fiindc[ g este dedoao feliuri, au luat un e latinesc, în loc de g, =i din g cu ac\ént (²) auf[cut ,e. Apoi în loc de <, pretutindene pune # (ius) cu; În loc de " puneïa; în loc de þ pune ³s. Apoi în loc de q pune u, =i în loc de w, iar[=pretutindene pune î. Îns[, cu toate aceste nu s[ afl[ greutate la cetire =i,socotind lucru f[r[ p[rtenire, fie=care va afla c[ toate acele slove pot ficu adev[rat trebuincioase la limba sloveneasc[, dar[ la a noastr[, sunttocma prisosnice =i netrebnice. C[ci • nu este alt[ f[r[ un e r[dicat =ilung, care s[ poat[ scrie cu un é, cu ac\ent, sau =i cu un g, adec[ etagrecesc ce nu este alta f[r[ e îndoit; iar’ unde s[ punea p[n[ acum, înurma cuvintelor, •, autoriu nostru pune ea, pentruc[ a=a pofte=te firealimbii =i regulile gramatice=ti care toate mai pre larg s[ vor ar[ta lagramatic[. M. P.

55

|iganiada

Bãlãban voievod acum de-odatã, Vrând ºi el sfatul bun sã-º’ arete,Aºa grãi, ºezând pe-o covatã:„Îmi pare cã voi pre pe-îndelete

ªi fãr’ nice-o grijã faceþi drum,ªi doarã nice ºtiþi de ce? ºi cum?

Însã eu aºa gândii în mine,Cã pãnã vom merge mai dãparte,

Aici sã ne-armãm cum sã cuvine,Cã nu sã ºtie dân care parte

Vrãjmaºul vine, º-e dã-a sã temeDoarã-apoi sã nu ne-ajungã vreme.

Trãbuie dar ca toþi hãi cãlareNaintea taberii sã purceadã

Armaþi, cãutând oare dân careLature turci[i] taie ºi pradã;

Vãzând[u-i] apoi, cât pot dã tareS-alerge dându-ne înºtiinþare.

Noi atunci cu tabãra ha groasã,Vãzând cã vin asupra dâncoace,

Sã-apucãm fuga ha sãnãtoasãÎncolo ºi sã mérgem în pace

Pãnã când ne vor purta picioare,Numa sã scãpãm de la strâmtoare.“ 1

Rãzvan fierrariul încã sã scoalãªi-într-acest chip rostul sãu deschide:

17

18

19

20

21

1 S[ fac[ toate o=tile a=a, n-ar pieri atâ\ea oameni! Vintil[.

56

Ion Budai-Deleanu

„Bine sã zice: la fala goalã 1

Traista-i uºoarã!... Zieu cã-i de-a râdeCum Bãlãban a fugi ne-învaþã,Dupã ce ne armã cu gura-îndrãzneaþã.

Dar cã[z]! dã n’avem chief dã bãtaieDece sã purtãm atâta [pazã]

Ca doarã turci[i] sã nu ne taie?La ce sã-apucãm arma viteazã,

Când fãr’ arme ca fãrã povarãFuga este cu mult mai uºoarã?...

Aici, Bãlãbane,-altã putereNu este fãrã sau a te bate

Pentru þarã, copii ºi muiere,Cum ºi pentru dragile bucate,

Sau aruncându-þi arme necrunteA fugi gol-goliºor la munte.“

Rãzvan era sã mai zicã,Dar’ Vlaicu lingurariu începe

A râde ºi glasul sãu rãdicã:„Eu nice-într-un chip nu pociu precepe

Ce sã-învârteºte voao pân minte,Ca când aþi avea boalã herbinte.

Nici veste-i doar’ pe-aproape sã hieTurci[i], ºi iacã-unii cã sã gatã

1 Însemneaz[ c[ poeticu nostru au sâlit s[ bage în povestea aceast[ toatezisele sau proverbele de ob=te ce s[ obicinuesc la \[rani, dintru care e =iacesta: „Fal[ goal[, traist[ u=oar[“, adec[ la mult[ laud[ mai totdeauna s-afl[mult neadev[r. M. P.

22

23

24

25

57

|iganiada

Dã fugã cu mare vitejie,Iar’ alþii sã cocoresc îndatã

ªi vor sã taie-într’înºii ca-în clisãGândire-ai cã ºi-unii º-alþii visã. 1

În ce chip am venit pãnã-aice,Aºa sã mergem dar’ ºi dã-acie,

Iar’ dã ni s-ar pune doar’ în priceCineva pã drum, cu vrãjmãºie,

Totdãuna-are sã sã pãzascãRãgula noastrã þigãneascã, 2

Adecã fruntea hãlui mai tareSã plecãm cu multã rugãminte

(De-om vedea cã-în fugã nu-i scãpare).Iarã când cu nãvalã herbinte

Ar da pã noi o mai slabã laie,Atunci sã stãm ºi noi la bãtaie.

Însã numa când n-ar hi cu putinþãDã-a scãpa º-a sã-împãca cu buna...

Cãci, dupã-a mea dreaptã [socotinþã], Viaþa noastrã-i numai una,Care dã-o pierzi fãrã trabã-o datã,Nu-o mai afli, dã-ai da lumea toatã.“ 3

26

27

28

1 Vis[, adec[ viseaz[.2 R[gul[ s[ zice deob=te, înc[ mai bine s[ gr[ie=te règul[, cu ac\entul pe silaba

dintii. În Ardeal, pe unele locuri, prin cuvântu acel regùl[, în\[leg n[rav r[u. +i cândzic om cu r[gùl[, în\[leg om cu n[rav r[u sau, cum zic moldovenii, om cu toane.

3 O, sfânt adev[r în proaste cuvinte înv[luit! C[ci dup[ toate legiledumnezie=ti =i fire=ti, nu suntem datori a pune la primejdie via\a, numa în ceamai de pe urm[ tâmplare, când ar voi cineva s[ ne lipseasc[ de dânsa =i s[ nufie alt[ sc[pare f[r[ a o pune la pierire. Adrofilos.

58

Ion Budai-Deleanu

„Sã mã batã Dumnezieu, cã bine O nimeriºi, Vlaice!... (barba surãªtergându-ºi Gogu zise) Dar’ cineEste-aºa dã nebun fãrã mãsurã,

Sã sã bage-în foc dã viu, ºi doarãMinte-întreagã-având ar vrea sã moarã!

Pãntru-ahaia nebun e hãl careSã scoalã ºi dã rãzboiu sã gatã

Asupra hãlor dã preste mare,Pã cari n-au vãzut niceodatã,

Apoi pã-acei ucide ºi stricãCari lui nu i-au fãcut nimicã. 1

Dãci nice eu vãd vreo pricinãCa sã ne batem noi întradins

ªi sã ne-ucidem fãrã dã vinã;Dar’, fiindcã-odatã-armele-am prins,

Sã le þinem numa dã-o tâmplare,Când doarã-altã n-am avea scãpare,

Ca vrãjmaºului încài dã parte Sã ne putem nãscocorî-întrânseNoi încã cevaº dã-a noastrã parte.Dar’ sã nu-întrãm la bãtãi adinse,

29

30

31

32

1 +i cine va zice c[ \iganii nu au minte fireasc[ istea\[? De bun[ sam[socotind lucru în sine cum este, Gogul bine gr[ie=te, c[ci când s[ scorne=ter[zboiu între cre=tinii de Europa cu turci, s[ tâmpl[ de vine unul din Sibiriasau din Ispania de o parte, =i altul de la Anadòl de alt[ parte, care nu s[ auv[zut niceodat[, =i s[ tâmpin[ la Dun[r[ t[indu-s[ =-omorându-s[ cu ceamai turbat[ m[nie!... Ce-i mai de mirat, neavând =i ne=tiind pricina. Îns[aceasta este spre pofala veacurilor noastre omenite!... M. P.

59

|iganiada

Cãci acolo n-ar hi mai mult ºagã,ªi-ar pieri doar þigãnia-întreagã.

Numa º-altã-încã règulã bunãÞigãneascã-am sã vã-aduc aminte:

Ca sã cãlãtorim totdãunãAproape dã pãduri, cã nu minte

Zisa vechie: „fuga-i ruºinoasã,Darã-i dân toate mai sãnãtoasã!...“

Într-ahãst>a< chip, vãzând noi dãparteCã vrãjmaºul vine cu putere,

Apucând tufa, scãpãm dã moarte,Iar’ pã câmp (dupã a mea pãrere),

Ca un iepure fuga dã-ai întinde,Totuºi iuþii gonaci te vor prinde.“

Bratul aurariu ºi el atunci 1

ª-aduse-aminte de graiu ºi zise:„Dar cum?... Voi uitarãþi dã porunciªi dã hele ce Vlad Vodã scrise?...

Socotind c-eþi umbla cum vã placeDã capu vostru-încolea ºi-încoace?

Ce au fost, au trecut; acum cioare 2

Nu sunteþi mai mult, ci lãudatã

33

34

35

36

1 Aurariu va s[ zic[ din ceata \iganilor care caut[ =i spal[ aurul din ape.M. P.

2 De-aici s[ vede c[ =-atunci muntenii bajocorea pe \igani zicându-lecioar[, cum îi bajocoresc =i pe aceste vr[mi. Îns[ pare c[ Vlad Vod[ au opritca s[-i nu-i chieme mai mult a=a, c[ci amintere nu ar fi putut zice Bratul a=a.P. Filologos.

60

Ion Budai-Deleanu

Oastea lui Vlad, cãci el dã mâncare Vã dete ºi v-armã dã-astã datã.Dãci trebue-a ne lua sama bineCa sã nu pãþim cumva ruºine.

Iar’ eu vã zic rupt, ales, în faþã,Cã-aºa fãrã nice-o rânduialã

Nu putem nici pãnã demineaþãRãmânea. Ce duh pã voi vã-înºalã!...

Cât e zioa gura nu vã tace,Dar’ a-închieia cèva nu vã place.

Dãci, dacã aþi luat armele-odatãTrãbuie-întrânsele-a vã dãprinde;

Cãci arma nu este voao datãCa pã mãlaiu doar>ã< sã-o puteþi vinde

Sau sã tãiaþi numa cãpãþâneDã curechiu, ci capete pãgâne.“

Atunci sculându-sã-în picioareTânãr Boroºmândru luã graiul

ªi zise: „Fraþilor! Mie-m’ pareCumcã, dã n-ar avea ghimpuri scaiul,

N-ar împunge; ghimpul darã faceFirea lui cea dârzã ºi pungace.

Arma la om e[ste] ca þãpuºaLa scaiu; dã-ahaia-armatul aratãCu-îndrãznealã fiecãrui uºa ªi-e totdãuna dã rãzboi gata;Iar’ acum, ahãl tare sã þineCare sã sânte-înarmat mai bine.

37

38

39

40

61

|iganiada

Dãci dar’ [întâi] dã-armãturã bunã Sã ne grijim cât mai dãgrabã.Dã mult un cuget pân cap îmi sunã:Cum s-ar putea face mai cu trabã

Ca sã ne-armãm cu vreo dãscãlie?ª-aflu aºa c-ar putea sã fie:

Ca fieºte care dintre noiSã fie cu totul ferrecat, 1

Adecã-îmbrãcat în hierr la rãzboiu,Ca sã n-aibã teamã dã tãiat

Sau puºcat, nici fricã dã moarte,Ci tot vitejeºte sã sã poarte.

Cu-adevãrat hire-ar ºi mai bineSã ne putem face toþi legaþi,

Ca vitejii dân zile bãtrâne,Cari dã multe ori ºi ne armaþi

Aflându-sã-în mijloc dã rãzboaieNici un feliu dã armã putea sã-i taie.

Dar hiind cã-ahastã legãturãÎn zioa dã-azi nu sã poatã face

Fãrã numa prin fermecãturã,Care-acum dã multã vreme-încoace

Nu s-au mai pomenit, pentru-ahastãVrând sã ne apãrãm la nãpastã,

1 Fierrecat. Autoriu pretutindine scrie fierr, iar nu fier, c[ a=a s[ cuvine.+i s-arat[ din num[rul înmul\it (plural), c[ a=a trebu s[ s[ scrie, fiindc[amintrele nu s-ar putea deos[bi de la fiere care este cu totul alt[ ceaia.Deci, când s[ vorbe=te mai de multe, fierr[ =i fierr[le trebue s[ s[ scrie, darnu fierele etc. M. P.

41

42

43

44

62

Ion Budai-Deleanu

Nu e-alta-a face fãr’ a ne-ascunde În hierr, dã la cap pân’ în picioare.Aºa, cu vrãjmaºul noi oriundeVom sta fãrã fricã la strâmtoare,

Cãci, pãn’ el taie-în hierrul vârtos,Eu taiu în carnea lui º-în os.

Oastea noastrã aºa-purure-întreagãVa rãmânea ºi nebiruitã.

Aºa facã cui viaþa e dragã,ªi va scãpa dã moartea urâtã.

Numai cât, lângã ahaiaTrebuie º-alta-în zi dã bãtaie.

Adecã sã nu facem cum facAlþii rãzboiul, numa cu-o mânã

Lãsând alantrã mânã dã brac 1

Ci dupã-orânduialã mai bunãTrãbuie cu amândoao dã-odatãÞigãnimea noastrã sã sã batã.

Pãntru-ahasta-dar’, tot însul s-aibãO sabie bunã-în mâna dreaptã,

Iar’ în stânga-o suliþã cu trabã,Ca sosind cu vrãjmaºul la faptã,

Cu suliþa sã-împungã, s-oboarã,Cu sabia sã taie, s-omoarã,

Apoi ºi s-aibã fieºte careUn laþ dã fune pe lângã sâne,

45

46

47

48

49

1 Adec[, ca netrebnic[.

63

|iganiada

Ca, când s-ar ostãni foarte tare,Sã-l arunce-între-oºtile strãine,

ªi-apucând pe-unul sã-l târnosascãPãnã la tabãra þigãneascã. 1

Cum vã place dar a mea pãrereªi dã-aveþi ei împrotivã-a zice?...“

Dragomir atunci arãtã vrereDe-a grãi doarã ceva de price,

ªi sã grãiascã gura-ºi deschisã,Dar’ apoi iarã tãcu ºi râsã.

Dar’ iacã Dondul cu fruntea latã,Dondul lingurariu, ºi el zisã

(Barbã netezându-ºi afumatã):„Boroºmândru taie-în turci ca-în clisã,

Ba târnosi pe unul º-acasãCu armãtura sa ha frumoasã!...

Fraþilor, sfatul ahãl ºi toateCe vorbiþi voi n-ajung o zalã.

Ce ni-s dã folos atâte înarmate!... Eu ºtiu o mai bunã rânduialã,Dupã care noi pã dãscãliePutem sã facem ºi bãtãlie

1 Ce spus[ mai sus Boro=mândru pentru leg[tur[, aceasta au fost ode=art[ crez[torie a oamenilor pro=ti, =i doar’ este =-acum; care este împotrivafirii. Dar’ ce zice de îmbr[cat în fierr, de o parte n-ar fi lucru r[u, îns[ estelucru care mai mult ar strica la r[zboiu, decât ar ajuta, c[ci oamenii a=aîmbr[ca\i nice s-ar putea cl[ti din loc. Apoi sunt s-altele care mustr[de=ert[ciunea acestui feliu de arm[tur[. Îns[, încât pentru la\uri, am cetit laErodot c[ în oastea care scul[ Xers, împ[ratul Persii, asupra grecilor, s[ aflane=te oameni p[dure\i care purta cu sine acest feliu de la\uri. Cocon Erudi\ian.

50

51

52

64

Ion Budai-Deleanu

Adecã,-împrejur dã þigãnie Sã ne sãpãm neºte gropi afunde,Ca venind turcii cu rãpezieSã cazã-în iele ºi sã sã-afunde

Unul dupã-alaltul, toþi grãmadã,Ca ºi lupii ce merg dupã pradã.

Gropile sã hie-acoperiteCu frunzare, paie ºi nuiele,

Numadãcât sã cazã-oborâte,Când ar cãlca cineva pã ele.

ªi vã-încredinþãz, dã bunã samã,Cã n’om avea-în þigãnie teamã.“ 1

Atuncea ºi Tandaler sã scoalãGrãind: „ª-asta tu chiemi bãtãlie,

Dondule, când tu ºezând în poalãLa muiere, vrãjmaºul sã-þi vie

Orbiº’, cãzând în gropile tale?Ce mai bulguiri! Ce mai tândale!“

Însã când era sfatul cel mai mare,Iacã Zãgan ursariul aleargã

Într-un suflet la neagrã-adunare,Ce era pe o ºèºtinã largã,

ªi sosând abea putu sã zicã:„Vaileo! vaileo, cã nu ºtiþi nimica!“...

53

54

55

56

1 +’aceasta îm pare c[ am cetit la scriptorii bizantine=ti. Adec[ avândper=ii cu hunii sau t[tarii b[t[lie, t[tarii a=i=dere au f[cut asemene gropi,iar[ c[l[rimea persian[ repezit[, gonind pe t[tari, au dat întru acele gropi =is-au pr[p[dit. Unde împ[ratul per=ilor au pierdut o m[rgea nestemat[ c[riaasemene p[n[ atunci =i de atunci încoace n-au fost. C. Erudi\ian.

65

|iganiada

Obosit cu faþa spãimântatã, Abea rãsuflând, gura cãscasãSã spuie tâmplarea-înfricoºatã,Darã-în gâtlej º-atunci îi rãmasã

Cuvânt, ºi-abea cât zise: “Romica!...Au, vaileo! cã voi nu ºtiþi nimica!...

Întracea cãutând gloata murgie 1

Sta cu gura de-o palmã cãscatã,Neºtiind ce feliu de miºelie De-a le mai spune-ursariul sã gatã, 2

Pãn’ ce-în urmã-apucând rãsuflareAºa spusã jelnica tâmplare:

„Oh! (strigã el) voi nu ºtiþi nimica,Ce tâmplare v-oi spune jeloasã!...

Váileò cã vi s’au rãpit RomicaLui Goleman, Romica frumoasã!“

Asta-auzind, ca ºi muþi stãturã,Spânzurând dintr’ a lui Zãgan gurã.

Cei mai mulþi dupã-acea sã scularãªi-adunarea era sã sã spargã,

Când sumeþul Tandaler în poarãSã puse zicând: „Lãsaþi sã meargã

Pã hãi cãror dã dânsa le pasã,Ce-avem noi cu Romica frumoasã?

57

58

59

60

1 Murgiu este adiectiv[ de la murg, ca cum de la negru s[ zice negriu, [.M. P.

2 Nu s[ =tie pentru ce nume=te poetul pe Z[gan ursariu, c[ci într[ cetelecele mai sus pomenite nu s[ afl[ ceata ursarilor! Dubitán\ius.

a)A=a au aflat scris în cronica de la Cioara. Onoch.

66

Ion Budai-Deleanu

Fugit-a hi, doar cine ºtieCu ce feliu dã flecãu, pãntru care 1

Dor va fi sâmþind ºi libovie,Dar noao pentru-o fatã fugare

Nu sã cade-a lãsa lucru-n doao,Aºa grãieºte Tandaler voao!...“

„Ba latrã Tandaler ca º-un câne“(Tânãr Parpangel atunce zisã).

„Un fleac º-om dã nimic el rãmâne 2

Pãnã va dovedi cele zise.“Aceste zicând, cu buzduganulAmeninþã mãnios þiganul.

Iarã mândrul aurariu mult steteÎn cumpãnã, ce-ar avea sã facã:

Ori sã-i rãspunzã, sau sã-i areteCu fapta, decât prin vorbã sacã,

Zlãtariului, cã n-are dreptate,Însã-îl apucã Bratul de spate.

Acesta cu mulþi alþii l-oprirã De nu putu la cela pãtrunde,Dar’ nice lui Parpangel slãbirã 3

61

62

63

64

1 Fiindc[ cuvântu flec[u nu este obicinuit în toate dialecturile rom[ne=ti,am socotit a-l t[lm[ci pentru cei care doar[ nu l-or în\[lege. Flec[u s[ zice peune locuri ca =i pe alte z[bl[u, cotâng =. a.

2 Un fleac s[ zice pe une locuri, ca =i cum ai zice netrebnic =i de nice otreab[. Un fleac de om la noim[ s[ as[meneaz[ cu zisa l[tineasc[ flòc\i homosau nihili homo. M. P.

3 Nu-i sl[bir[ coardele, iar[= o proverbie de ob=te sau vulgáre, =i va s[ zic[ea: înc[ de a sa parte s[ \inu tare =i nu muiè. M. P.

67

|iganiada

Coardele vãzând cã nu-i rãspundeVrãjmaºul, ci spre dânsul aleargãChibzuind tocma capul sã-i spargã.

ª-îi fãcea capul tot bucãþeleCu greu buzduganul sãu de-aramã,

De nu-l sprijineai tu, Viorele,Care bine bãgaseºi de samã

Cã Parpangel sã gatã sã deieªi-l opriº þinându-l de minteie. 1

Apoi mai mulþi de-o parte º-alaltãMestecându-sã-abea-i despãrþirã,

Cã, de nu, doarã sângele baltã Curgea º-unul pe-alt fãcea tot þirrã, 2

Însã mãcar cã-osãbiþi stãturã,A sudui nu-înceta din gurã.

„Aºteaptã, tâlhariule dã câine,Aºa n-ei scãpa tu totdãunã.“

Strigã Tandaler, pe care þine Bratul, Danciul ºi mai mulþi împreunã;Dar cela-încã-i strigã: „Vino-încoace,Cioroiule, dacã moartea-þi place!“

65

66

67

1 Minteie, sau mai bine mintie, s[ zice întrunele dialecturi rom[ne=tihaina cea deasupra, sau acea ce zic al\ii hlámid[. M. P.

2 |ârr[, încât =tiu, s[ obicinuie=te numai la norodul ardelenesc, doar[ dela l[tinescul \ìrrus, încre\itur[; iar’ poeticul, de bun[ sam[, l-au pus pentruritm[, urmând lui Omer, care la poesia sa au trebuin\at cuvinte din toatedialecturile f[r[ os[bire. Îns[ \ìr[ va s[ zic[ o buca\ea de oareceva, deci aface pe cineva tot \ârr[ este a-l face buc[\ele. M. P.

68

Ion Budai-Deleanu

[i

Aºa, dintr-o micºoarã scânteie, O mare sã scornea bobãtaie 1;Pentru-o tânãrã mândrã femeieEra doi viteji mai sã sã taie!

Însã zlãtariu-º adusã-aminteDe-a lui Zãgan groaznice cuvinte,

Adecã, pe draga sa RomicãPrecum ar fi dus cineva-în silã;

Deci, nezicând nimãrui nimicã,Gândi sã meargã dupã copilã,

Apoi aflând-o sã-întoarcã iarãªi sã facã pe-aurariu de ocarã.

Dar Ganafir cu Pãparã iatã S-apucasã acum ºi de piicã, 2

Pentru-a lui Goleman mândrã fatã.Cesta zicea cã buna Romicã

Este-a lui, cela-a lui. Dupã-îndatãLor, apoi s-au prins de-a depãrta.

Dupã ce destul sã dãpãrarã, Neputând unul pe-alt sã supunãSau la pãmânt oarecum s-oboarã,Dederã-a sã prici [depreunã]

68

69

70

71

1 Bob[taie. Fiindc[ nu =tiu fi-va de to\i în\[les acest cuvânt, c[ci estevulgar, pentru aceaia trebuie a însemna c[ este imitativ, adec[ scornit dup[as[m[narea sunetului ce face focul când s[ face mare =i apuc[ putere; dinsunul acela, adec[ bo! bo! s-au f[cut verbul bobotesc =i substantiva bob[taie,adec[ mare foc. M. P.

2 Pi c[. Autoriul au scris pretutindene a=a, ca s[ os[beasc[ de la pic[, ceva s[ zic[ cade. Îns[ piica este substantiv[ =i va s[ zic[ p[r împletit, sau legatîmpreun[; unii au obicinuit r[u a zice tic[ în loc de piic[. M. P.

69

|iganiada

Care-întii (de voie, nu de fricã!)Trebuie sã-ºi ia mâna din piicã...

„Lasã-mã dã pãr“ (striga Pãparã).„Lasã tu-întii“, zicea Ganafir,

Cela „ba tu“, cesta „ba tu“, iarãZâcând tot îº smugea câte-un fir.

Pãn’ ce dupã lungã dãpãratãAmândoi sã lãsarã deodatã.

Era (cum s-au zis) Romicã fatãÎn toatã tabãra mai frumoasã,

Fatã-în pãr ºi-încã nemãritatã, 1

Parpangel în tainã-o încredinþasã, 2

ªi cât mai curund cununie,ªi fãrã de popã era sã fie.

Nu departe de Cetatea NeagrãEra vestit din zile bãtrâne

Un codru (precum sã zicea prin sate) Lãcuit numa de mândre zâne,Ce sã zic mãestre ºi frumoase,Cele tari, ba ºi cele vântoase,

72

73

74

1 Fat[ în p[r. M[car c[ aceast[ zis[ este de ob=te =i vulgáre, pe unelelocuri, precum în Ardeal, îns[ este adev[rat str[mo=easc[; s-afl[ în legilelongobardilor asemene zise, virgo in capillis, adec[ vergur[ nem[ritat[. Aiciînc[ trebue a în\[lege a=a, fiindc[ fetele nu sunt înv[lite, ci sunt în p[r, careeste semnul feciorii, precum a femeilor m[ritate este semnul înv[litoarea.Filologos.

2 Acest cuvânt încredin\as[ va s[ zic[ aici logodis[, iar[= cuvânt nupretutindene obicinuit întru aceast[ noim[. M. P.

70

Ion Budai-Deleanu

Adecã cele ce, de cu sarã Pãnã târziu cãtrã miazãnoapte;Prin vãzduh cântând joacã ºi zboarãªi-osãbite pricinuiesc fapte,

De puþini vãzute sau de nime,Precum s-au pomenit din vechime. 1

Mulþi povestea c-acolo s-aratãNãluci, ce spárie ºi-înfioarã

Pe-oameni, iar’ care-în el întrã-o datã,Ori cã nu mai nemereºte-afarã,

Ori, deºi esse, totuº’ or’câtãVreme-i rãmâne mintea schimositã.

Aici era curtea nãlucitãCe Sãtana de curând zidisã,

Cu gândul ca sã bage-în ispitãPre toþi vitejii creºtineºti ºi sã

Facã ca,-întru dezmierdãri º-ospeþePetrecând, de-arme sã sã dezveþe,

Iar’ a lui Vlad sã frângã putereªi sã-l deie turcilor pe mânã,

Cãci, dupã-a lui gubávã pãrereEra turceasca lege pãgânã

75

76

77

78

1 Aici în strofa aceasta, ne spune poetu de zâne =i alte mai multe, carenu to\i doar[ le vor în\[lege. Trebuie dar a =ti c[ în Ardeal între norod esteo crez[torie vechie, =i doar[ înc[ de pe vremile p[gânit[\ii, cum c[ umbl[pe sus, mai vârtos seara, ne=te zâne, care pe-unde trec cânt[ în v[zduh, =ipe care afl[, mai vârtos dormind pe câmpuri sau în p[duri, le pricinuiescmulte stric[ciuni =i rele; aceste zâne, precum s-au pomenit =i mai sus, s[numesc apoi de la norod în multe chipuri, adec[: cele frumoase, cele tari,vântoasele =. c. d.

71

|iganiada

Din ce din ce mai mare sã creascãªi sã sã stângã cea creºtineascã.

Acolo dar’, în cea curte-aleasã,Prin osãbite tâmplãri ciudate

Cei mai viteji voinici s-adunasã;Uitându-ºi de sine ºi de toate,

O desmierdatã ducea viaþãFãrã grijã, supãrãri ºi greaþã.

Inima ce le poftea, de toateAvea ei în cea curte mãiastrã:

Tot feliu de beuturi ºi bucate,Vãºmânturi cu pòrfirã ºi lastrã,

Casele domneºte împodobiteª’ori ce poate-ochi omeneºti s-învite. 1

Tinere ºi frumuºele-argateDupã gust: oachieºe, nierioare,

În urºinìc ºi mãtasã-îmbrãcateEra voinicilor slujitoare,

Ibovnice ºi dragi soþioare,Fãrã pismã, sfadã ºi mustrare.

Ici vedeai o pãrechie voioasã,Dãnþuind la cântare de lautã;

79

80

81

82

1 Trebue a lua sama c[ doao pove=ti aici ne spune autorul: una, c[ îndosul taberii \ig[ne=ti au fost un codru în care s[ zicea din b[trâni c[ l[cuiesccele frumoase =i multe n[luci s[ fac; iar alta, cumc[ în acela codru, S[tanazidis[ o curte cu toate desmierd[rile îndestulat[ =i smomis[ acolo pre vitejiilui Vlad; îi \inea ca închi=i. M. P.

a) P[durea n[lucit[ au împrumutat poeticul nostru de la Tasso, numaicu oarecare us[bire, iar’ curtea au luat-o de la Ariosto. Erudi\ian.

72

Ion Budai-Deleanu

Iar’ coleà, pe divan de mãtasã,Alta zãreai ºezând ce nu cautã

La cei alalþi, numa între sineCântã-a lui Amòr patime line.

Icea râd ºi ºuguiesc o parte,Colea sãrutând sã strâng în braþã,

Iar’ alþii cautã ºi mai departeªi, ca când n-ar fi nime de faþã,

Fãrã de nunu mare fac nuntãª-aduc lui Amor jârtvã necruntã. 1

Cel rãu ºtia cã-a Romicii faþãMai la mulþi tineri þigani plãcusã,

Deci învãlind’o-într-o neagrã ceaþã,O rãpi din tabãrã º-o dusã

Tocma-întracea curte-a lui vrãjitã,Din afarã cu totul auritã. 2

Acest lucru pre gloata murgieUmplusã de jele ºi de fricã.

Dar’, o tinãr Parpangele, þieNu-þi mai tihneºte-în lume nimicã

83

84

85

1 Aici eu nu în\eleg ce va s[ zic[ poeticu, ce feliu de jârtv[ necrunt[ aduc.Onoch.

a) A=a au aflat scris! Mândril[.b) Adec[ s[ iubesc f[r[ a fi cununa\i! C. Adev[rovici.2 Dar ce scopos au avut cel r[u de a r[pi pe Romica, nu s[ spune aici?

Simpli\ian.a) Dac[ poeticul n’au aflat la izvod pricina, de bun[ sam[ nice noao

poate s[ spuie, c[ci el înc[ nu =tie. Onoch.b) Poate c[ s[ va ivi din cursul pove=ti[iî; s[ a=tept[m pu\inel. J.

R[bd[ceanul.

73

|iganiada

ªi te mistuieºti cu jele ascunsãDe când Romica ta sã rãpusã.

Dupã ce prin tabãrã º-afarãPe lunci, prin vãi, prin cele dumbrave,

Bietu-º’ cãutã pierduta fecioarã,Slãbindu-i picioarele cimpave,

În urmã, de dor ºi jele mare,Sã trânti gios ºi vru sã sã-omoare.

„Ai! ursitã neagrã ºi pãgânã! 1

(Strigã cu lacrime ºi duroare!)Cum de-mi rãpiº’ tu iubita zânã!Ah! cum întunecaºi al mieu soare!

Iar’, dã-mi iai a traiului dulceaþã,Pentru ce- mi cruþi ahastã viaþã?

O! mie ca sufletul Romicã,Dragã, neasãmãnatã copilã!

Dã mursa proaspãtã mai dulcicã,Decât o turturea mai cu milã,

Decât o mieluºicã mai blândã,Mai netedã ºi mai dã oglindã,

86

87

88

1 Ursit[. |iganii, pe une locuri, mai vârtos în Ardeal, \ân p[n[ în zioa deastezi obiceaiul str[mo=ilor s[i, a romanilor, =i în noaptea dintâi dup[ na=tereafie=tecui prunc sau prunc[, mai nainte de botejune, a=tern masa frumos =ipun într’un blid curat ap[ limpede cu trii linguri noao, zâcând c[ întraceanoapte au s[ vie ursitorile s[ ursasc[ pruncului toate câte va fi s[ p[\asc[,bine sau r[u. Ei cred c[ sunt trii ursitori =i fie=care dintrânse, îi spune ceva; =iaceia ce au hot[rât ele trebue s[ împlineasc[ cu noul n[scut; pentru [c[î s[zice aceasta c[ e ursita lui, adec[ hot[râta, ca cum s[ zice la latini fatum.Aceast[ crez[torie au luat-o ei de la str[mo=ii s[i, care a=ijdere credea, c[ triiziele pe care numea Atropos, Lahesis =i [Clothoî, la noul n[scut spunea ce vas[ p[\asc[, torcând firul vie\ii. M. P.

74

Ion Budai-Deleanu

Mai linã decât umbra de varã, Mai dragã decât vremea sãrinã,Mai lúcedã dã steaua dã sarã! Deh! vinã-m [o,] drag suflete! Vinã,Dulce Romicã, ºi buniºoarã,Nu lãsa pe Parpangel sã moarã!“.

Doarã-atunci sãracu-º’ fãcea moarte Sã fie-avut un cuþit la sine,Însã tabãra era departe, ªi-în pregiur nu era nici un spineSã sã-împungã, nici apã sau groapã,Sãrind întrânsa sã sã potoapã.

Dar ce-mi ºopteºti, musã, în urechie!... 1 Cântecul doarã sã-m fârºesc? ÎnsãNu vezi tu cum Pegazul îmi strechie!... Cum cãpãstru ºi zebele frânsã,[Nice] vra de poposit sã ºtie,Nici s-abatã-în d-alba þigãnie?

Apoi ºti cum Parpangel rãmasã Sângur-sângurel în cea pãdure,Plângându-ºi pe Romica frumoasã,

89

90

91

92

1 Aici poeticul =uguie=te, ca când musa i-ar =opti în urechie s[ întoarc[ cupovestirea la \igani, iar’ iel zice c[ Pegazul râmpând frâul îi strechie, adec[fuge =i nu vra s[ r[mâie în loc. Pegazul este un cal cu arepi, despre care maimulte vei afla la mithologhie. Deci, în loc de a zice poetul cu alte cuvinte: „euv[d c[ ar fi rândul s[ spun mai încolo despre \igani, dar, fiind c[ acum amapucat a zice de Parpangel, mai bine este a fâr=i cu dânsul“, în loc adec[ dea zice aceste, el au zis tot aceaia=’, îns[ poetice=te. M. P.

a) A=adar poeticii aceia trebuie s[ fie un feliu de nebuni ce nu vorbesc caoamenii. Idiotiseanul.

b) Dar nu-i a=a, vere! c[ci îm pare ai auzit c[ poeticul a=a afl[ scris. Onoche.

75

|iganiada

1 Adec[ va s[ zic[ c[, de ar fi oastea cât de mare =i harnic[, dac[ n-arece mânca, nu poate s[ mearg[ împrotiva vr[jma=ului s[-l biruiasc[. M. P.

De piatrã-ar fi care sã sã-îndureA-l lãsa de jaf sau a nu spuneDe-au ajuns el încã zile bune!...

Dupã ce el mult geli ºi plânsã, În zãdar moartea chiemând amarã,Dorul de-a trãi-în urmã-l învinsã ªi sã sculã la drumul sãu iarã.ªi cu lãuta de-a susuoarãMearsã toatã zioa pãnã-în sarã.

Dar’ în zãdar merge el ºi catã, Cãci în drum pe nime nu tâlneºte;ªi mãcar poposind câteodatã, În toate laturile priveºte,Totuº’ nu vede-omeneascã viþã,Ba nice vitã, câne sau mâþã.

Iarã el tot trapãdã nainte Pã drumul care-întii apucasã,Pãn’ ce-are clisã-în traista cu þinte, Dar, când merindea fârºi de-acasã,Atunci întii bãgã el de samãCã e greu a trãi fãrã zamã

ªi cumcã mãcar ce viteaz mare Cu foamea nu poate sã sã batã.De unde scoasã-o dovadã tare, Cã nu oastea cea mai bine-armatã,Însã mai vârtos hrana cea bunãBate pre nepreten totdeunã. 1

93

94

95

96

76

Ion Budai-Deleanu

Dar’ este-un feliu de lucru nemare, Cui latinii zic cásus fortùitus,Iar pre limba noastrã-oarbã tâmplare ªi nu sã ºtie, de zios au de susIvindu-sã-aòrea-într-o minutã,Oamenilor la nevoi ajutã.

Aceasta ºi zlãtariului nost, 1 Neaºteptatã-ajutorinþã dede;Cãci acum i sã-urâsã cu post ªi iaca nimeri, cine-ar crede!La o curte-în mijloc de pãdure,Tocma su poalele-unii mãgúre.

Adecã la curtea cea frumoasã ªi de cãlãtori amegitoare;El gândea cã merge drept pe-aleasã Cãrare ºi pe-a sale picioare,Dar’ a iadului nãluci îl poartãªi-l pun tocma supt a curþii poartã.

ªtiind el cã cântãreþul bun Pretutindene-e primit în þarã,Mearsã drept la poartã (precum spun) ªi dede portarului bunã sarã,Iar’ cela vãzând cã e lãutaº,Grãi: „Bine-ai venit þigãnaº!... 2

97

98

99

100

1 Adec[ nostru.2 Acum în\eleg eu pentru ce S[tana au zidit acea curte amegitoare =i

pentru ce s[ zice c[ mul\i acolo voinici viteji ab[tus[; de bun[ sam[ =i peaceia f[r[ voia lor i-au pov[\uit acolo duhurile amegitoare. Simpli\ian.

a) Ei! dar vezi Vicleanul! R[pind adec[ pe Romica, au vrut s’aduc[ =i peibovnicul ei ca s[-i tâlneasc[ împreun[. Mândril[.

77

|iganiada

Tocma ne lipseºte-unul ca tine, Ian’ pasã numa sus în polatãªi sã ºti cã vei fi primit bine!“ Iar’ el n-aºteptã multã-îmbiatã;Ci-în grabã drept acolo sã duse,Unde cela-i arãtã ºi-i spusã.

„Ei! bre, bre! bine-ai venit þigane!...“ „Bine-am gãsit, coconaºilor!...“Aºa rãsunarã-îmbele strane. 1 „De mult de un lãutariu aveam dor“,Adausãrã coconaºii careAcolo fãcea chief º-ospãtare.

Þiganul vãzând mesele pline Cu mâncãri îºi linge buze-adesª-ochii-înfipþi tot la bucate þine. În urmã le spune pe-înþelesCumcã de ieri sarã n-au mâncatªi limba-în gurã i s-au uscat.

Deci îndatã fãcurã sã-i deie De mâncat ºi de beut, cât va cere.Sãrac Parpangel !...-era sã pieie 2

Cu tine ºi cea sfântã putereCântãreaþã ce aveai tu rarã,De n-ai fi cântat întracea sarã.

FÂRªIT

101

102

103

104

1 Adec[ a=a întrebar[ ceia =i a=a r[spunse \iganul.2 S[ pieie va s[ zic[ s[ piar[. Poeticii au ne=te slobozii =i privileghii care

nu au ceialal\i ce nu scriu cu stihuri; pentru aceasta, ca s[-i vie stihul laritm[, au pus în loc s[ piar[, s[ pieie! M. P.

78

Ion Budai-Deleanu

A R G U M E N T U L

Bietul Parpangel cântã la masã De lìbov, de vin ºi de jele,ª-apoi vede-o copilã frumoasã, ªi stã dus cu ochii cãtrã stele.Florescu spune de þigani º-alteA lui Vlad tocmeli ºi fapte nalte.

Musã, ian’ curmã-þi odihna linã; Vezi cum zorile d-albe roºiteSã ivesc cu zâmbire sãrinãAlungând ceaþa nopþii cernite,

Cum soarelui viitoriu sã-închinãCântându-i deºteptata jivinã.

Sus’, muso! iar spre cãlãtorie,Cã mult încã drum avem de-a mere.

Mulþi aºteaptã º-ar dori sã ºtieDe Parpangel, dar ºi rândul cere

A spune-întii despre-a lui tâmplare,Care-acum cinasã, cum îm pare.

Dupã ce el pofta de mâncare ªi de beuturã stâmpãrasãªi iar s-întorsese la-adunare,Fiind cã-acum era dupã masã,

1

2

3

CÂNTECUL A I I ICUPRINS

79

|iganiada

Îmbrãcându-l cu noao veºtmânte,Îndatã-l pusãrã sã cânte. 1

Iar el, ca un cântãreþ mãestru 2

Care-în ospeþe ºi pe la mese,Când arma celui Marte buiestru 3

Cu stihuri nalte cânta º-alese,Când pe fiiul Vinerii frumoaseCu viersuri line ºi mângãioase,

Vru ca sã desfete º-astã datãCu cântece line sâmþitoare

Tovarãºia noastrã-adunatãDragostele cântând zburãtoare.

ªi, precum hârþoaga Cioarei scrie,Aºa le cântà de libovie:

„Iubiþi, o suflete muritoare, Cã libovul este legea-întieA toatei fiinþe de supt soare!Tot care nu sâmte libovie,

4

5

6

1 Poeticu, dup[ obiceaiu s[u, iar[ chiam[ musa s[-i înceap[ a cânta maiîncolo. +i \iind firul pove=tii, începe de unde curmas[ în cântecul trecut,adec[ pentru p[\irea lui Parpangel, pe care zice c[ l-au îmbr[cat în noaove=tmânte =i l-au f[cut s[ cânte. M. P.

2 M[estru. Ca s[ nu s[ în\[leag[ doar[ într’alt[ noim[ cuvântul acesta,trebu a =ti c[ acest cuvânt e chiar rom[nesc =i este adiectiv[, adec[ m[estru,m[iastr[ =i va s[ zic[ me=ter, me=ter[, sau me=ter iscusit. +i într’aceast[noim[ trebuie s[ iae =i aici. M. P.

3 Buestru, va s[ zic[ turburat, sbrevuiat, care s[ zice bine de Marte, ceeste zieul r[zboiului la poetici. Îns[ Vinerea aici nu s[ semneaz[ alta f[r[ pezieaua libovului, care latinii zic Venus, iar grecii Afrodita; iar’ noi rom[ne=tenu putem zice amintrile, f[r[ Vinere, c[ci de-acolo chiem[m =i zioa Vineri, cacum s’ar [zice] zioa Vinerii; iar’ fiiul Vinerii este Amor sau Lìbòvul. M. P.

80

Ion Budai-Deleanu

Mult defãimeazã legea fireascãªi nu e vrednic sã mai trãiascã.

Tot ce sâmte, sã miºcã, viazã,Tot ce-înverde, ce-înfloare ºi creºte,

Cu poftã linã sã-îmbrãþoºazã,Cu dulce dor sã leagã, sã meºte, 1

O! Amor! þie toatã sã-închinã,Toatã þie jertfeºte jivinã!

Însuº pe-astã lume trecãtoare,Din háos un sânt libov o scoasã,

ªi dragoste, cu-întia lucoare, 2

Îi suflà în mãdulãrile ghieþoase,Aºezând ca legea ei întiePriinþa º-armonia sã fie!...

Dupã-aceastã lege nemutatã,Fãptura toatã merge, sã þine;

În toate libov ºi dor s-aratã:Iubescu-sã stelele-între sine,

Iubeºte-sã ceriul cu pãmântul,Iubescu-sã mãrile cu vântul.

Sus în vãzduh toate zburãtoare,Gios pre pãmânt toate dobitoace,

Pãn’ ºi rãcile jigãni de marePrin cea patimã linã, ºegace,

7

8

9

10

1 S[ me=te, adec[ s[ mestec[, m[car c[ este cuvânt vechiu, totu= la poesies[ poate tr[buin\a. M. P.

2 Lucoare va s[ zic[ lumin[. Poeticul va s[ zic[ c[ pe aceast[ lume unsfânt libov o scoas[ dintru nimica =i legea ei cea întie este armònia. M. P.

81

|iganiada

Cu strânse laþuri sã-împreuneazã,Cu dulce libov sã-înrooreazã!...

Numa voi suflete muritoare,Defãimaþi astã patimã blândã,

De dânsa ferindu-vã-inimioareCa când ar fi libovul osândã.

Ah! ne-ajunsã-omenire deºartã,Încã firea te rabdã, te iartã! 1

Voi dar, care-aveþi inimã bunãªi lãmuritã minte cereascã,

O, iubiþi! Iubiþi-vã împreunãÎn aceastã viaþã trupeascã,

Pãnã sunteþi în vârstã ºi stare,Cã vremea-i rapede trecãtoare...

Vezi cele paseri pre rãmureleCe jucându-sã vesele cântã;

Ard cu flacãrã de-amor ºi eleMãrind a naturii lege sântã.

Cautã cum din creangã-în creangã zboarãTot soþul cu câte-o soþioarã.

Sã iubim dar ºi noi pãnã-în faþãRumeioarã sângele ne joacã,

11

12

13

14

1 Dar =ti ce, vere Idiotisene, oricum î\i pare, dar[ mie-m începe a pl[ceapoeticul, =i mai vârtos ce zice aici! Onoch.

a) Gândurile =i mie-m plac, vere, dar stihurile cele lungi =i împletecite,acele nu-mi plac; dar, de oi avea vreme, tot aceasta= cântare voi s[ fac cuvier=uri de a noastre, ca s[ ne o cânte apoi \iganul nostru; atunci îi vedea c[altmintrele sun[. Idiotiseanu.

82

Ion Budai-Deleanu

Pânã-avem o logodnicã soaþã, Pãn’ încã n-ajungem la soroacãCã vârsta scapãtã, vremea sboarã,Nice mai întoarce-a doao oarã. 1

Sã iubim! cã tâmpul acuº’ trece,Iar zilele noastre s-împuþinã:

Mai bine-i în amor a le petrece,Sã nu ne-apuce vârsta bãtrânã

Cu tusa ºi cu durere de-oaseSau cu mãdulãri neputincioase!

Sã iubim! pãnã-în tinere vineSângele saltã ºi sã rãvarsã;

Sã iubim pãn’ a iubi ne vine,Rãcorind inima de dor arsã,

Ca nu cumva-apoi, odinioarã,Cumcã n-am iubit rãu sã ne parã.

Sã iubim pãn’ Amor ne prieºte,Pãn’ Vinerea ne poartã pe braþã, 2

Pãn’ încã cu libov ne zâmbeºte Vro tinerã copilã iubeaþã,Pãnã dragostele ne desfatã,Ca sã nu ne bãnuim odatã.

1 De au cântat a=a Parpangel, atunci bine zice poeticul c[ au fost iscusitcânt[re\, ba înc[ =i poet. Simpl.

a) Curios lucru! Cum s[ nu fie cântat, când se afl[ scris a=a! Onoch.2 Vinerea. Poeticul înc[ ia cuvântul acesta în noima poeticilor l[tine=ti,

adec[ cum am zis mai su[sî, mama Libovului.

15

16

17

83

|iganiada

La cântãri de ceterã º-în horã 1

Sã jucãm în giur, mânã de mânã,Tot frãþiorul þiind o sorãSpre care sâmte dragoste linã,

ªi sã strigãm toþi cu bucurie:Viie zieu-Amor! Amor sã viie!“ 2

„Bravo! bravo!“ oaspeþii strigarã,Plesnind în palme juni ºi fecioare;

ªi zicea, sã le-o mai cânte iarã,Poftorindu-ºi dintr-acea cântare

Stihul de pe-urmã, cu veselie:Viie zieu-Amor! Amor sã viie!

Închinându-ºi cu pline pãharãToþi-ºi dãdusã la veselie,

Pãnã Parpangel începu iarã Din facerea lui Pintilie 3

O cântare bine-alcãtuitãªi pe-acele vremi deobºte iubitã:

„Vinule dulciu, tu roadã de raiu De la Dumnezieu datã pe pãmânt,A toate roduri de pe lume craiu!...Laude þi-oi cânta, cum purure cânt,

Numa de beut cându-mi vine dor,Tu sã mi te-îmbii cu plinul urcior.

18

19

20

21

1 Adec[, cum s[ joac[ în hor[. M. P.2 Viie. Trebuie a =ti c[ este verbul viu sau viez; deci s[ viie va s[ zic[ s[

viaz[, s[ tr[iasc[! Aceast[ vorb[ este =i la Biblie, unde s[ zice: vie Dumnezieu!adec[ viaz[ Dumnezieu! tr[ie=te Dumnezieu! M. P.

3 Facerea, adec[ alc[tuirea, scornirea. M. P.

84

Ion Budai-Deleanu

Tu eºti mirul sânt, dintru toate-ales,Ce viaþã dai, mângãind pre toþi;

Fie fericit care te-au cules!... A lui Dionis veniþi, o preòþi, 1

Sã-închinãm, sã bem cu pãharul plin,Sã trãiascã toþi cei care beu vin!

La toate nevoi tu ne-ajuþi ºi daiPutere la slabi, bolnavilor leac.

Hranã la bãtrâni, iar când în cap sai, 2

Voie bunã faci ºi celui sãrac,Alb, roºiu º-or’cum de-ai fi tu-în obraz,La toþi ce te beu, purure faci haz.

Care te-au beut, de-ar fi cât de trist,Prinde-îndatã chief º-uitã de necaz.

Fiece nãuc pare-un trismeghìst,Fiece miºel sã þine-un viteaz...

Sã bem, sã-închinãm cu pãharul plin,Sã trãiascã toþi cei care beu vin.

Veniþi, fraþilor, la cerescul mustSã ne bucurãm bindu-l ºi-închinând:

De sete-un pãhar, altul pentru gust,A tria de chief, a patra cântând,

1 Dionis este la poe\ii eline=ti un zieu ce au aflat vi\a vinului, pe carelatinii au chiemat Bahus. Poeticul chiam[ pe preò\ii lui Dionis, adec[ pre ceice-l cinsteau ca s[ vie s[ beie vinul. Îns[ aici, prin metafor[ s-au luat cuvântulDionis =i însemneaz[ vinul.

2 Sai, adec[ sari, va s[ zic[: când te bagi în capul omului de-l înc[lze=ti!

22

23

24

25

85

|iganiada

A cincia de saþ, cã-a ºasa-i prisos,De-a ºepte-încolò n-aduce folos.“ 1

Fârºind cântãreþul toþi beurãCu pãharul plin ºi de-a-împrumut.

Închinându-ºi ei cânta din gurãªi poftorea stihul cel plãcut:

„Sã-închinãm, sã bãm, cu pãharul plin,Sã trãiascã toþi cei care beu vin!“

Iar’ o copilã din adunare,Ce nu demult acolea sosisã

ªi pãrea cã nici un chief are,Cu faþã-învãlitã fiind zisã:

„Dar’ ian’ cântã-ne vruna de jele,Carea þi-e mai dragã, Parpangele!“

ªi zicând sã-întoarsã-într-altã parte,Cât þiganul nu putu s-o vazã.

Iar’ el a sa pomenindu-º’ soarte, Strunele întocmeºte º-ofteazã,ªi pãn’ alþii zic cele ºi ceste,Aºa-începu jelnica poveste:

26

27

28

1 Aici s[ vede c[ =i poeticul nostru au fost iubitoriu de vin c[ci sloboadea bea =epte p[har[; dar’ aceasta nu poate s[ fac[ numai un beutoriu, fiindc[=epte fac mai mult de o òc[. Onoch.

a) Cine =tie ce p[har[ au în\[les poetul, =i doar[ unele mai mici. Mândr.b) Am aflat îns[mnat pe orighinal, la margine, pecum se vede acela=

preînv[\at mai sus numit, T[l[l[u, cumc[, dup[ dreapta m[sur[ care oîn\[les-o poeticul, ar fi, dup[ m[sura noastr[ de astezi, o oc[ =i jum[tate;îns[ adauge c[, dup[ vremile acele, nu era mult, fiindc[ oamenii [eraî cumult mai tari decât acum. Erudi\ian.

86

Ion Budai-Deleanu

„Voi suflete sâmþite ºi bune, Voi care-aveþi inimã duioasã,O! cine cum sã cuvine va spunePatima voastrã, o, pãrechie aleasã!...

Libovul Illenii cãtrã tineªi dorul tãu cãtrã dânsa,-Arghine!

O! tu musã, care câteodatãAd-umbrã ºezând în hainã-albastrã

Colò, supt mãgura gemãnatã,Lui Amor în ceterã mãiastrã

Cânþi a duòr inime liboviteDulcile necazuri suferite,

Lasã puþinel desiºuri umbroase,Pogoarã încoace aducând aminte

A Ilenii domniþii frumoaseª-a lui Arghin dragoste fierbinte,

Cã-amândoi mult dor ºi amar pãþirãPãnã ce târziu iarã sã tâlnirã!

Tânãrul Arghin dupã ce strãinãMultã þarã-îmblã, multe-oraºe, sate,

În urmã vãzând cã-în zãdar suspinã ª-întreabã-în zãdar de Neagra Cetate,Cã nime ºtiea, cu mic ºi cu mare,Sã-i spuie sau sã-l ducã la cãrare, 1

1 Aici f[c[toriul acestui cântec înc[ chiam[ întrajutoriu pe musa cea carecânt[ lui Amor patimile dragostii! Îns[ prin M[gura Gem[nat[ s[ în\[legemuntele Parnásului; întru [careî s[ zicea c[ l[cuiesc musele. Gem[nat[,adec[ îndoit[ sau despicat[, c[ci a=a s[ zice a fire Parnasul. Iar’ cât e pentrupovestea lui Arghin =i a Ilenii, trebuie s[ bagi de sam[, cetitoriule, c[ aceast[

29

30

31

32

87

|iganiada

Obosit într-o vale-adâncã-ajunsã, De-amor, de necaz, mintea turburatã,De jele, de dor, inima pãtrunsã,De pe murg uºor sã pogoarã-îndatã;

Smulgându-º apoi sãbioara luceMãnunchiu la pãmânt, vârv la piept aduce.

ª’ochii lãcrãmoºi rãdicând la stele,Cu suspin adânc aºa graiu deschisã:

„Tu, þântã-a toate dorinþelor mele,Ileanã iubitã! ah! sã ºtii tu (zisã)

Cã-Arghinul tãu e la pragul de moarte,Cum te-ar întrista jelnica lui soarte!...

Dar poate cã tu nice-odinioarãDe-a mele tâmplãri triste ºi cumplite

Nu vei auzi, nice vei ºti doarã;Încài stâncele voiu, neînsufleþite,

Jele sã-mi asculte, marture sã-mi fieCã fui credincios pãn’ la moarte þie.

Multe þãri îmblai, dragã, pentru tine!Dar’ acuma-mi vãd cãrarea curmatã;

poveste este la românii cei de la Ardeal foarte vechie; numai cât aflu os[bireîn numele lui Arghin, care la povestea norodului de Ardeal se zice Arghir =i nus[ poate =tire cum ar trebui s[ fie: Arghin sau Arghir?

Îns[ eu socotesc mai bine a fi cum au pus poeticul aici, fiindc[ el a=a au aflatla scrisorile vechi, iar’ norodul au putut cu vreme s[ schimosasc[ cuvântul, fiindc[în adev[rata istorie Ileana s[ zice cu cosi\[ de aur, apoi norodul îi zice Ilean[Cosintean[. Deci s[ vede c[ în gura norodului s-au str[mutat cuvântul. Pentruaceast[ Ilean[ au pov[stit =i un dasc[l din Avrig, în Ardeal, dar’ întralt chip începe,nu precum s[ spune aici, =i cu ver=uri de ob=te, nu cu tot bine legate. Erudi\ian.

a)Ba m[ rog de ertare, c[ vier=urile sunt frumoase =i pe în\[lesul fie=te-cui, adec[ vier=uri de ale noastre. Idiotis.

33

34

35

36

88

Ion Budai-Deleanu

La locuri sosind puste ºi strãine, Nedejdea-mi pieri de-a te-afla vrodatã.Dar’ nice a-întoarce fãrã tine-acasã,Libovul nestâns º-inima mã lasã!...

Deci rãmâni în veci, dragã, sãnãtoasã!ªi deacã vei ºti cumva-odinioarã

De fârºitul mieu, de moartea jeloasã,O fierbinte-încai varsã-mi lãcrãmioarã

ªi zi: „Lin oase-þi pãuseze,-Arghine, 1

Ce cu tot te-ai jertvit pentru mine!“.

Asta zicând, era sã-º’ afundeÎn piept gingaº sabiã-ageritã,

Când glas cunoscut urechia-i pãtrunde: „Arghine, ce faci!“ º-într’acea clipitã,Iacã fierrul crud îi cãzu din mânã,Iar’ el sã trezi-în braþul tãu, Erminã.

Ermina, cea lui de mic priitoareªi din toate mai înþãleaptã zânã,

Ce pe el crescu ºi-i fu-învãþãtoareCum sã sã deprinzã-în toatã faptã bunã,

Grija lui º-acum poartã nevãzutã,În ceasul cumplit sare ºi-i ajutã.

Cât glasul sunã, vóinic ochi întoarsã,Lumine-i fiind mai întunecate,

Slobozind abea din buzele d-arsãUn dulce suspin, vorbe-înjumãtate,

37

38

39

40

1 P[useze, adec[ î\i odihneasc[.

89

|iganiada

„Ah! ce vãd, tu-mi eºti, o Erminã bunã!“„Eu, Arghine, eu! (zisã ea-împreunã).

Venii sã te-abat de la prag de moarte.Ah! cine þi-au dat gânduri aºa slute?

Ce grea te-apasã ºi varvarã soarte?Cum de þi-ai uitat de nalta vãrtute

Spre care de mic eu-þi fui povaþã...ªi vruº’ a-þi curma dorita viaþã? 1

Nu ºtii tu cã nu-i vrednic de dulceaþãCare-amar n-au tras? Dupã zi nuoratã,

Dupã vânt cu ploi, negurã ºi ceaþãSoare mai frumos strãlucind s’aratã!

Lucru-i ticãlos d-inime giosite,Gânduri a purta deznãdãjduite.

Deci sus, Arghine, cãci încã te-aºteaptãMulte supãrãri ºi multã-ostãnealã,

Dar’ cu vãrtutea ºi mintea-înþãleaptãToate-i birui. Ai numa-îndrãznealã!

41

42

43

1 Nu s[ =tie din ce pricin[ autoriul sau izvoditoriul |iganiadei au b[gat aicicântarea aceasta, care îi alc[tuit[ întralt feliu de stihuri, care ies afar[ dinm[sura celoralal\i, fiind cu un picior sau metru mai lungi. Cu adev[rat alt[pricin[ nu vede a fire, afar[ de c[ a=a au aflat-o în orighinalul vechiu =i n-au vruts[ o prefac[, dup[ celeala[lîte vier=uri, mai vârtos socotind =-aceasta, c[ nu estefâr=it[, ci numai începutul, precum s[ va vedea din cele ce urmeaz[. M. P.

a) Am cercetat în tot feliu s[ pociu afla =i ceailalt[ parte a pove=tiiace=tii de ob=te iubite, dar nu am putut-o afla. De atâte ori pomenitulpreînv[\at Talal[u a l[sat o îns[mnare la orighinal, c[ ceaialalt[ parte cutotul s-au pierdut. Adauge =-aceaia, cum c[ întiiul izvoditoriu au fost dincetatea Ceúgmei, care acum demult s-au n[roit =i s[ afl[ n[ruitura =i astezilâng[ \[rmurile Mur[=ului în Ardeal, unde aproape este un sat ce s[ chiam[Cigm[u, de bun[ sam[ nume pref[cut din cetatea Ceugma. Cine =tie! doar[s[pând la n[ruiturile aceii cet[\i s-ar afla manuscritul. P. Filologos.

90

Ion Budai-Deleanu

Cã norocul bun nu-i în pat cu pene,Nice sã-însoþeºte cu trândava lene.

Iar când þ-ar fi greu doar la vro tâmplare,Adu-þi aminte de mine º-a mele

Bune-învãþãturi, fii cu cutezare,Nici locul sã dai la gânduri miºele;

ªi fi-încredinþat cã-i scãpa de toateÎn urmã-ajungând la Neagra Cetate!“

Ermina de-aci mearsã nevãzutãLãsând pe voinic în uimire-adâncã,

Cu ochii-în pãmânt ºi cu gura mutã,ªi doarã mai mult ar fi stãtut încã,

De nu vrea zãri stându-i înaintePre bunul verin lãcrãmând fierbinte.

Atunci tinãrul ca din somn adâncSã trezi ºi fãr’ a zice-un cuvânt

Sabia-întecã ºi sãri-în oblânc;Iar’ murgul uºor îl duce ca vânt,

Îl duce de nou, pe dealuri, pe vãi,Pe locuri pustii, fãr’ sate ºi cãi,

Pe neºte câmpii sterpe, sãcetoase, Pin plaiuri, pe munþi, pin pietrii ºi stâncePintre codri deºi, pin pãduri umbroase.Nici acum avea sã beie, sã mânce,

Când iacã dedu supt poale de munte,De-un groaznic omoiu c’un ochiu în frunte,

44

45

46

47

91

|iganiada

Care lui strigã fiind de departe: „Stãi, voinic strãin, nu pãºi nainte,Nici un pas mai mult cã te bagi la moarte!...“Stete-Arghin cevaº’ cu-îndoitã minte,

Nu cã s-au temut doarã de nãpastã,Ci cã n-au vãzut namilã ca ceastã.

Cu-îndrãznealã-apoi: „Dar cine cuteazã(Rãspunsã)-a þinea drumul lui Arghin...?

Care de nime, nici teamã, nici groazã Pãnã-acum avu?“ ª-acesta zâcân’Smulge sabia, calu-ºi înteþeºte,Namila-urâtã nice sã fereºte.

Fulgerul aºa iute nu detunãDin nuòri încãrcaþi, cum june viteaz

Lovi pe neom, dorind sã-l rãpunã.Nu-i dete nice-o clipitã rãgaz,

Fierrul învârtând de-unã º-altã parte,Ca doarã-i va da vreo ranã de moarte. 1

Dar’ omul grozav stete nemiºcat Cu capul clãtind ºi zâmbind amar,Cu trupul întreg ºi nevãtãmat.Când Arghin vãzu cã taie-în zãdar

Ciudã ºi mãnie deodatã-l cuprinsã,Iar nãmila slutã-a-i zice-aºa prinsã:

48

49

50

51

1 Acest feliu de oameni cu un ochiu în frunte era urie=, =i poe\ii cei demult le zic ciclopi sau, de pe grecie, cìiclòpi. Trebuie a =ti c[ povesteaaceasta este f[cut[ pe acele vremi când românii înc[ era p[gâni =i s[închina la idoli; pentru aceasta vorbe=te de zâna Ermìn[, care au crescut peArghin. M. P.

92

Ion Budai-Deleanu

„Foarte tu te-înºeli, tânãr ticãloase, De-în arme te-încrezi ºi-întru mâna tare!Cã nici vãrtute, nici arme tãioasePot sã-þi aducã þie vro scãpare,

Deacã legii mele nu te vei supune,Care eu acuº’ de-amãrunt þ-oi spune.“

Tocma când fârºea ceste cuvinte,Copila cu faþa coperitã

Ce-l fãcusã de jele sã cânte,Doarã vrând sã-l aducã-în ispitã,

Desvãlindu-ºi obrazul s-aratã,ªi iacã povestea lui curmatã, 1

Cãci alãuta-i cãzu din mânãªi el stete ca fãrã sâmþire.

Iar’ întracea copila strãinãIeºi din casã fãrã de-a ºtire

Ce s-au fãcut. Toþi sã minuneazãªi nu ºtiu ce vor mai sã creazã.

Iar Parpangel venindu-º’ în sine Rapede sã scoalã... iasã-afarã,Cautã,-întreabã prin odãi vecine,Cearcã-în zãdar ºi sã-întoarce iarã,

Mult apoi în sine sã mâhneºteCã fata doritã nu gãseºte.

52

53

54

55

1 Adec[ când Parpangel cântând fâr=i acele cuvinte, atunci din oaspe\i,copila cea ce-l f[cus[ s[ cânte de jele, dezv[lindu-=i fa\a s[ ar[t[ cânt[re\ului,iar’ el îndat[ curm[ cântarea =i povestea. M. P.

93

|iganiada

Oaspeþii dintru toate aceste Nu putea sã gâceascã nimicã,Numa cã li sã curmã povesteªi rãmasãrã fãrã músícã.

De-aci multã glumã ºi voroavãSã-iscã de-a þiganilor ispravã. 1

Iar Florescul de la Vercicani,Un voinic de vârtute ºi falã,

Când veni voroava de þiganiDezvolbind a lui vodã tocmalã,

Acest chip grãi cãtrã-adunare:„Lucrul tot aceastã pricinã-are:

Vãzând vodã-atâta þigãneascãGloatã încolea ºi-încoace,

Ce nu vra c-alþi sã agoniseascã,Ci numai a trândãvire-i place,

Socoti sã-i armeze cum poateFãgãduindu-le case º-olate.

Ba le ºi dãrui de moºie,Prin milostivã domneascã carte,

Toatã-acea mândrã periferieCe s-aflã-într-a þãrii ceºtii parte:

56

57

58

59

1 Adec[, dup[ ce z[rî Parpangel pe fat[, îi c[zu lauta din mân[ =i elr[mas[ ca împietrit. Venindu-=i apoi în fire =i v[zând c[ fata ie=i dinsal[ afar[, de grab[ mears[ dup[ dânsa. Iar’ oaspe\ii ne=tiind ce va s[zic[ aceste lucruri, s[ mira =i le p[rea r[u c[ cânt[re\ul n-au fâr=itpovestea, =i din aceast[ istorie apoi începur[ a vorbi de trebile \iganilor.M. P.

94

Ion Budai-Deleanu

De la Corbi pãn la Cetatea Neagrã,Giur în pregiur epárhia-întreagã. 1

Zic unii cã Vlad numai o ºagãPrin asta cugetã sã facã,

Alþii,-împrotivã, de samã bagãCã vra pe þigãnimea sãracã

Sã prãpãdeascã, puind-o în poarãCu turcii, ca mai curând sã piarã.

Eu mã þin de-aceastã socotinþãCum cã trebile lui Vlad oºtene

Au poftit atare sârguinþã, 2

Ca sã-armeze gloatele-eghiptene;ªtiind cã turcii acuº or sã vinã,Iar’ el oaste are foarte puþinã.

Prin þigani vru el sã dobândeascãDoao scòposuri: unul, sã vazã

Pe gloata murgã faraoneascãCum este la rãzboiu de viteazã,

60

61

62

1 De aici acum s[ poate =ti cu temeiu p[mântul care Vlad Vod[ au dat\iganilor. M. P.

a) Nu pociu eu s[ cred ca s[ fie dat Vod[ locurile cele mai frumoase\iganilor! Idiot.

b) Ba caut[ s[ crezi, vere, c[ci a=a este scris; =i dac[-i scris odat[, îiscris!... Onoch.

v) Ei dar[, de la Corbi p[n[ la Cetatea Neagr[! Ce va s[ zic[ aceasta!Cine nu vede c[-i o =ag[! Mândril[.

2 Atare, tot aceaia= va s[ zic[ ca ac[tare, =i îns[mneaz[ acest feliu,asemene. Este cuv`nt str[mo=esc de la latini: talis, numai c`t noipronun\iem l ca r =i punem ]nainte un a, ca în multe altele. Pentru aceasta,m[car nu este în obiceaiu pretutindene, totu=’ rom[ne=te s[ zice bine:atare om, adec[ asemene om, acest feliu de om; atare lucru, adec[ unlucru ca acesta, asemene. M. P.

95

|iganiada

Iar altul, ca sã facã-arãtareTurcilor cumcã mai multe-oºti are.

ªi, macar cum vom socoti noi,Amândoao scoposuri sunt bune;

Prin cel dintei, þigãnescul soiLa rând bun sã-învaþã ºi sã pune,

Prin a doia,-în vreme de nãvalãSã pot bãga turcii-în amegealã.“

Zicând aceste fârºi cuvântul,Iar’ deacã-oaspeþii sã-împrãºtiarã,

Un cãlãreþ strãin cu vãºtmântul,Stãtúrã ºi frumsaþã rarã

ªi (cum sã vedea) de viþã-aleasã,Sângur lângã Florescul rãmasã;

Un nemernic din þarã strãinã,Cum s-arãta din port ºi fãpturã.

Vãzând º-o vreme cu îndemânãGrãi: „Multe-acum zile trecurã

De când astã curte minunatãMult ºi cu toate mã desfatã.

Fiindcã dumneta eºti de-aice, Nu-mi vei þinea de rãu o-întrebareCe nimãrui nu poate sã strice:Cine-i stãpânul ceºtii curþi rare?

Ca sã-i dau cãzutã mulþãmitãPentru-ospãtarea bunã, cinstitã...“

63

64

65

66

96

Ion Budai-Deleanu

„Bucuros aº face, drag jupâne, 1

Îndestul dreptei cererii tale(Zisã Florescul), dar ºi pe mineAicea mã abãtu de la cale

O sângurã tâmplare ciudatã,Nici am cunoscut curtea vodatã.

Însã (precum deobºte) sã ziceCã venind un neguþãtoriu mare

Cu multe persoane veneticeªi bogãtate de preste mare,

Nu demult aici s-au aºezatÎn codrul acesta neumblat. 2

Iar’ aceastã curte minunatãAu zidit º-au hotãrât sã fie

Pentru cãlãtori o desfãtatãLãcuinþã, cum º-ospãtãrie,

Grijind-o cu tot feliu de hranãªi toatã trebuinþa curteanã.

Toate aceste femei ºi fecioareSunt roabe, de prin þãri cumpãrate

Anume, sã fie slujitoareCelor care-aice vor abate,

Ba ºi cu desmierdãri sã-i desfetePe chieful fieºtecui ºi-îndelete.

67

68

69

70

1 Nu trebuie a s[ mira c[ Florescul zice str[inului „jupâne“, c[ci pe acelevremi aceast[ titul[tur[ s[ da numa la boieri, nu ca în zioa de ast[zi lafie=tecare.

2 Acum s[ =tie în ce chip au zidit S[tana curtea cea vr[jit[, adec[ în chipde negu\[toriu de preste mare, din Anadól. Simpli\.

97

|iganiada

Unde-e stãpânul, nimene ºtieªi nimene-a ºti sã nevoieºte,

Fiindcã prisosinþa sã-îmbieÎn toate, nimica lipseºte.

Dar’ este-o vãtãºiþã bãtrânãCe toate þine supt a sa mânã.“ 1

De-aceastã poveste neaºteptatãMirându-sã strãinul adausã:

„Spuiu drept cã de sîrg a merge-mi cautã,ªi totuº’ pare cã nu mã lasã

Cineva: aºa, de-azi pãnã mâne,Drumul mieu împiedecat rãmâne.

Deprins întru-oºteneºtile trude,Inima neîncetat spre arme-mi bate, 2

Când aici nimica nu sã-audeFãr’ jocuri ºi cântãri desmierdate.

Zioa-îm pare ca º-un veac de lungã,Macar de toate-alte sã-mi ajungã.

Auzind de-a lui Vlad vitejie,Dorit-am sã fiu la cea nãlþatã

Bãtãlie ce are acum sã fieªi-a cãrii fârºit Evropa toatã

71

72

73

74

1 De-acolea s[ cunoasc[ c[ au fost lucru dievolesc, c[ au adunat acoloatâte copile tinere =i cu tineri depreun[ ca s[-i trag[ la p[cate. P[r. Desi-demon.

a) Cine =tie, doar[ toate acele fete au fost dr[cule\i în chip de om!P. Agnosie.

2 Vra s[ zic[ c[ el deprins fiind la o=tenie, inima-l trage tot spre lucrurio=tene=ti =i la r[zboiu.

98

Ion Budai-Deleanu

Îl aºteaptã cu nesuferinþã,Poftind creºtinilor biruinþã. 1

Însã, dacã-ajunsãrãm pãnã aice,De nu þi-ar fi doar’ cu greutate,

Dorire-aºi-în scurt a ºti ce priceEste ºi din care au fost iscate,

Toate-aceste rãzboaie cumplite,Cã la noi sunt veºtile-împãrþite.“

„Bucuros cred (Florescul rãspunsã),Cãci noi suntem aice de faþã,

De toate-având cunoºtinþã ajunsãªi totuº pisma cea ºugubeaþã

Fiece tâmplare vederatãPrefãcând întralt chip ne-o aratã.

Iar’ eu fãrã de pismã ºi priinþãNeavând spre nice-una vro pricinã,

Voi povesti cu bunã credinþãTot lucrul cum este, cum sã-aþine;

Nici gândesc cã-þi va fi neplãcutLuând firul din prim început. 2

Acum a lui Constantin cetateSupt mânile cãzuse-agarene,

75

76

77

78

1 Precum s[ vede, voinicul acest str[in au fost din Ardeal, c[ci amintrelen’ar fi putut gr[i rom[ne=te! Onoch.

2 Prim, adec[ întii, este adiectiv[ numeral[: prim, prim[, ca =i întiiu,întie. Sunt în limba noastr[ =i derivate de la acest cuvânt, precum primariu,primare, cum s[ zice de ob=te v[r primariu, adec[ întielea v[r, ca s[ s[os[beasc[ de la al doile v[r. De-acolo s[ zice la noi începutul verii, prim[-var[, ca cum s-ar zice întie var[. Chir Filologos.

99

|iganiada

Pentrucã grecii-º’ uitasã-a sã bateªi le-era mai drag a zãcea-în pene

ª-a face sãboarã pe-întrecute,Decât sabii a purta ºi scute. 1

Apusenii sã desputa-într-unaCe-au fost mai întii, ou sau gãinã?

Cum ºi de-are lãcuitori luna?Unii, cã-i deºartã,-alþii cã-i plinã

De lãcuitori dovedea chiar,Însã dovada cãdea-în zãdar...

Cãci de-aci s-isca º-altã-întrebare;Oare-oameni sã-aflã-acolo sau vite?

ªi de-s oameni cuvântãtori, oare Putea-vor fi cu drept osânditeLunarele suflete, la careNu fu trimis Spãsitoriul mare?... 2

Domnul Romii cu fulgeru-în brâncãLega ºi deslega dupã voie;

79

80

81

1 Fiindc[ Florescu, ca un om bine n[scut =i cu bune înv[\[turi, nu vorbe=tea=a de ob=te ca \iganii, ci cu un stil mai ales =i r[dicat, pentru aceasta amsocotit s[ t[lm[cesc gândurile lui pentru unii, ca[reî doar[ nu-l vor în\[lege.Deci, zice el c[ acum cetatea lui Constantin (|arigradul) c[zus[ în mânileturcilor, din pricina c[ grecii apucând împ[r[\ia romanilor, nu s[ îndeletniceamai mult întru înv[\[tura armelor, ca romanii, =i s[ f[cus[ molateci =i evlavio=i,c[utând mai vârtos a s[ sf[di prin s[boare dese ce f[cea =i desputa pentrudogme neîn\[lese, decât a purta sabii =i scute.

2 Între ceialal\i cre=tini de la Apus (zice Florescul), s[ scornis[ alte întreb[rinetrebnice, cu care ei î= b[tea capul, precum: care s’au zidit mai întii, oul saug[ina? +i oare sunt l[cuitori în lun[? +i deac[ sunt, oare Hs. =i pentru ei aup[timit sau numai pentru p[mânteni? Cu aceste toate, Florescu nu vra altanumai s’arete de=[rt[ciunea sfezilor =i înv[\[turii de pe acele vremi.

100

Ion Budai-Deleanu

ªezând pe vârtoasa Chiefii stâncã Sã bucura-în sine cã pe-al doieFrate-a lui, Muftea-în Vizant alegeªi sultanul grecilor dã lege!... 1

Craii creºtineºti lãsând a saleÞãri de jaf, sã bãtea pentru sfinte

Locuri, cum a lui Iosofat valeªi de-alte-a Palestinii pãminte,

Pentru Ierusalim ºi cel sfântA Mântuitoriului mormânt. 2

Iar turcul, însumeþit de-atâteBiruinþe mari ºi luminoase,

La toate þãrile creºtinite Rea pierire ºi moarte jurase;Cu ºireaguri crude-întãrâtateJecuiea-împrejur þãrile toate.

Þara noastrã-încã era din celePe care el dorea sã-o supunã;

82

83

84

1 Domnul Romii. Spune mai încolo Florescu c[ papa =ezând pe scaunul luiPetru (Chiefa ovreie=te va s[ zic[ piatr[, =i de-acolea S. Petru care jidove=te sechiema Chiefa, s-au numit l[tine=te Petru, de la piatr[); de unde vei în\elegece va s[ zic[ Florescu, adec[ c[ întemeindu-s[ papa în domnia sa, precum îipl[cea a=a afurisea =i blagoslovea, bucurându-s[ întru sine c[ pe patriarhulde la |arigrad, muftea (popa cel mai mare turcesc) alege =i sultanul st[pâne=tepe greci care era protivnici în[l\[rii p[pe=ti. C[ nici ar fi fost papa vreodinioar[ a=a mare, s[ nu fie c[zut |arigradul. M. P.

2 Îns[ Florescu poveste=te la strofa urm[toare =i alta =i mai ciudat[: zicec[ craii Apusului l[sând \[rile sale, mergea cu o=ti la R[s[rit =i s[ b[tea cup[gânii pentru Ierusalim; =i apoi adauge: p[n[ ce ei f[cea întracest chip,turcii îndeletnicindu-s[ în politic[ =i r[zboaie, lua o \ar[ dup[ alalt[, precume |ara Greceasc[, Bulgaria =. al. M. P.

101

|iganiada

ªtiind toate-a noastre netocmele Socotea cumcã, de samã bunã,Cã-o þarã-învrãjbitã-ori azi, ori mâneTrebuie sã cazã-în mâni strãine.

Cãci aflân’-sã þara deslegatãªi-în cea mai mare nerânduialã,

Spre tot rãu nãravul învãþatã,Boierii puind la toate smintealã

Domnilor, iar’ ceialalþi pãmânteniDedaþi fiind la rãu ºi vicleni,

Aºa trãisã de multe veacuriÎntr-un feliu-anárhie fãr’ lege,

Învãþaþi la rãzboaie ºi jacuri,Pe carii pãnã-aci nime-a drege

Sau nu cutezã, sau nu vru doarãCãutând la venituri, nu la þarã.

Iar’, din ce oarã Vlad Vodã steteDregãtoriu trebilor muntene,

Frunþile vrajbii furã tãiate,Politice rânduieli º- oºtene,

Dupã firea þãrii mãsurate,În scurtã vreme furã-aºezate.

Cei care legilor întocmiteDintre boieri nu voia sã-urmeze

Cãdea la pedepse pre cumplite,Zicând cã ei sunt sã lumineze

Celoralalþi cu-obiceaiuri buneªi-întei legilor a sã supune,

85

86

87

88

102

Ion Budai-Deleanu

Cãci, dacã ascultãtori de lege Vor fi numai cei slabi ºi miºei,De þarã-în urmã ce sã v-alege?O þarã-adecã de lupi ºi de lei

Ce ºezând într-a sale bârloageSug sânge-a vitelor slãbãnoage.

Zicea cã boierii sunt supuºiAºa domniei ca ºi þãranii,

Ba fiind în toate mai ajunºi,Nu numai cu sfatul ºi cu bani,

Ci-însuº cu capul ar fi datoriA þãrii sã fie-ocrotitori.

Aceste zicea Vlad la divanªi la macar ce feliu de-adunare,

Adãugând cã-oricine, fie þãran,Târgoveþ, boiariu mic sau mare,

Mestec va-avea cu limbã strãinãCu capu-º’ va plãti ºugubinã.

Deci apreg pedepsea pe cei careAsupra patrii fãcea sfaturi

ª-avea cu turcii vro mestecare,Sau veri cu ce strãinãeî staturi,

Împãrþându-le-averi ºi moºiiLa-a patrii-apãrãtori ºi fii. 1

89

90

91

92

1 Florescul, dup[ ce arat[ starea lucrurilor în Europa =i între cre=tini,acum pogoar[ la Vlad Vod[ =i poveste=te istoria lui de când au st[tut domnîn |ara Munteneasc[.

103

|iganiada

Prin asta rând nou el introdusã: Pe tâlhãrii ºi mari fapte rele,Prin aºezate pravile, pusãDeosãbite pedepse ºi grele,

Din care cea mai obicinuitãEra þapa cu moarte cumplitã.

Apoi din toatã þarã º-aleasãPe cei mai harnici ºi cu vãrtute

Voinici, din cari o gardã frumoasã 1

Fãcu spre paza sa, de cinci sute,Pe cari în arme-atâta deprinsã,Cât o numim oaste nevinsã.

Dupã-acest izvod, ºi ceaialaltãCãlãrime-au fost orânduitã,

Învãþind-o mãiestria naltãA taberii º-armelor ispitã,

Iar’ boierii pismaºi a tot bune 2

Rândueli cocea sfaturi pãgâne.

Cãci, precum sã tâmplã totdeaunaCã cel ce va sã scoaþã la cale

Pre-un popor ºi apucã sã-l punãLa rânduialã, pentru-ale sale

93

94

95

96

1 Gard[, adec[ gvardie, va s[ zic[ p[zitoare, c[ci era obicinui\i domnii a\ine o sam[ de osta=i ale=i pentru paza sa, care =i acum s[ obicinuie=te.Rom[ne=te altmintrele nu s[ poate zice; pentru aceasta =i poetul au puscuvântu obicinuit în toat[ Europa. M. P.

2 Aici m[ rog s[ nu gândeasc[ cineva c[ prietenul mieu au vrut s[zic[ pentru t[\i boierii, ci numai pentru acei de-atunci cari pismuiea luiVlad. M. P.

104

Ion Budai-Deleanu

Ostãneli, bun scopos ºi mari trude,El mai mult rãu decât bine-aude,

Aºa fu º-a lui Vlad soarte-amarã:Pismaºii zic cã-i tiran ºi multe

Asupra lui scornit-au de-ocarã,ªi vor ca þara sã nu-l asculte;

Zicu-i ºi Þãpeluº, cã nu iartãTâlharii, ci cu þapa le ceartã. 1

Deci în tainã solii repeziteTrimit sultanului, dau de ºtire

Precum vodã vra þara sã-înviteAsupra Porþii cu rãzvrãtire,

ªi este foarte mult a sã teme,De nu sã va-împedeca din vreme.

Drept acea prin chipuri tãinuiteSultanul mai pe-un paºã, mai pe-alt

Învaþã, l-armeazã ºi-l trimiteAsupra acestui princip înalt,

Ca neîncetat ºi iarna ºi varaSã meargã sã-i jefuiascã þara.

97

98

99

1 Pentru acest Vlad Vod[ îndoite sunt cronicele; unele îl scriu ca pe untiran cumplit, iar’ altele ca pe un domn vrednic, îns[ apreg la pedepsire;precum s[ zice =i de Stèfan, principu Moldávii, c[ au fost iute la m[nie =iv[rs[toriu de sânge. M. P.

a) Fiindc[ aceast[ izvoditur[ au scosu-o un \igan, lesne s[ poate cunoa=tec[ prie=te lui Vlad Vod[, pe care socoti c[ au fost pretenul \iganilor, =i doar[din scrisorile \ig[ne=ti au luat unii cari îl laud[. Chir Criticos.

b) Eu socotesc almintre, adec[ prietenii lui au scris bine =i neprieteniir[u; dar s[ vedem ce au scris streinii, care n-au fost interesa\i. C. Ade-v[rovici.

105

|iganiada

Însã Vlad fiind cu bunã pazã,Oaste-având bine-în arme deprinsã,

Gloate tâlhare cu mânã viteazãDe multe ori în fugã ºi prinsã;

Celor prinºi dete moarte sureapãFãcând sã-i tragã de vii în þapã.

Acum la treizeci de mii aproapeDe tâlhari pãgâni el împãrasã,

Nici lãsa pe nime sã-i îngroape,Ci vulturilor mâncare-aleasã

ªi corbilor de jaf ca sã fie,Porunci spânzuraþi sã rãmâie.

Sultan Mahomet întiaº datãNu dete la toate crezãmânt,

Dar’ vinind pârâre ne’ncetatã,Vru sã ºtie cu temeiu de sânt

Oare acele toate-adevãrate,Prin persoane-a sale-încredinþate.

Pentru-acea-în chip de mare solie,Neºte capigii vicleni trimeasã.

Catavolìn avu cea d-întieParte la ceastã solie-aleasã,

Catavolin, logofãt primariu,Un grec turcit, fiiu de prevãtariu. 1

100

101

102

103

1 Câte s-au scris p[n[ aici pentru treaba lui Vlad cu sultanul Mahometsunt toate adev[rate =i nu pove=ti; s[ afl[ =i la scriptorii bizantine=ti, maivârtos la Dúca Honiates; îns[, s[ fie fost Catavolin copil de pr[v[tariu, n-amcetit. M. P.

106

Ion Budai-Deleanu

Cãtrã-acesta sultanul ascunsã Pofta sa ºi cugetul deschisã,Cu d-inima de-urgie pãtrunsã,Luându-l deosãbi, acest chip zisã:

„Mare treabã-am, o Catavoline,ªi puiu toatã credinþa mea-în tine!...

Vodã muntenesc, supusul Porþii,Aºa sã poartã cu neomenie,

Cât pe credincioºi dã crudei morþii,Ba necãutând a sa datorie,

Nice de haraci el va sã ºtie.Nice-a sã-închina voieºte mie.

Deci tu mergând ispiteºte bine,Cearcã de poþi sã-l aduci la cale,

Mai vârtos ca mie sã sã-închine,Iar’ vãzându-l cã stã pe-ale sale

ªi cu voia nu va sã sã plece,La nevoie cu sfatul vei trece. 1

Iar’ de-ajutoriu la ceastã-apucare Vei avea pe Hamza cu sâlinþã, 2

Numa-þi cautã-a fi cu pazã mare,Ca munteanul ceva sã nu sâmþã,

Cã-amintrele cu totul stricatãNe-ar fi doarã strãduinþa toatã...“

104

105

106

107

1 Adec[, va s[ zic[, de nu va vrea vod[ cu voia s[ s[ plece, atunci tu s[-laduci ca s[ fac[ de nevoie. M. P.

2 Hamza, precum sã ºtie de la istòrie, au fost paºã la Vidin peacea vreme. M. P.

107

|iganiada

Merge grecul cu ceastã poruncã ªi sfãtuind cu Hamza de toate,În urmã-acest chip mrejile-aruncã: 1

El însuº’ sã meargã ºi s-arateMunteanului a Porþii dorinþã,Cercând a-l aduce la credinþã. 2

Însã, de-ar vedea cã nu sã pleacã,De sârg la Vidin sã deie ºtire,

ªi când ar fi vodã sã-l petreacã,Pãn’ la hotar, dupã-obicinuire,

Hamza-întracea Dunãrea sã treacãªi din ascuns nãvalã sã facã.

Aºa grecul fãþarnic sã duceCredinþat cu ºtiuta solie;

Lui Vlad mai întii aminte-aduceToate ce-au trecut ºi vor sã fie,

Pentru trecute vestind iertare,Prietenie pentru viitoare.

„Mare-într-adevãr fãcuºi greºalã(El grãi), dar’ a Porþii pre tine

Milã este fãrã de-îndoialãNemãrginitã, cã-þ’ iartã vine

Trecute nevrând de-acuma sã ºtieNumai de prieten ºi prietenie.

108

109

110

111

1 Mrejile arunc[, va s[ zic[ pune sfaturi viclene cu care s[ încurce preVlad; ca =i pescariul, încurc[ pe=tii în mreje. M. P.

2 A-l aduce la credin\[. Nu trebue s[ s[ în\[leag[ legea sau sfânta credin\[,ci la credin\[ c[tr[ sultanul, adec[ s[-i fie credincios. M. P.

108

Ion Budai-Deleanu

Nici altã de la tine pofteºte Numa haraci ºi vreo cinci suteDe tineri; apoi ca prieteneºteTu viind la Poartã, cu cãzute

Plecãciuni sã te-închini celui mareSultan Mahomet cerând iertare.“

Ascultã vodã cu suferinþãTot cuvântul ºi pofta vicleanã,

ªi-întii aratã bunã voinþãVrând deamãrunt porunca tiranã

Sã-ispiteascã, iar’ dacã-o-înþãleasã,Cu mãrime-aºa din rost adausã: 1

„Spune celui care te trimeasã,Cã-întracest chip Vlad Vodã-i rãspunde:

„Haracii sunt gata, supt aleasãÎncuietoare, dar’ a pãtrunde

Nu poate-acolo poftã strãinãÎntralt chip fãr’ cu sabia-în mânã.

De sultanului de dânºi îi pasã,Vie, sã ºi-i ducã, de sã-încrede!...

Darã nici tinerii vor de-acasãDe voie bunã-a merge-în obede,

Zicând cã cu patria-împreunãVreu s-aibã soartea: rea sau bunã“,

Iar’, încât e despre-a mea persoanã, Sã merg sã mã-închin nãlþatei Poarte,

112

113

114

115

116

1 Cu m[rime, adec[ cu în[l\are de suflet. M. P.

109

|iganiada

Spune cã-atunci când iepurii-în goanãVor lua pe-ogari...! lupilor moarte

Mieii vor da, poate cã-atunci doarãM-oi închina, iar nu de-astã oarã!...“ 1

Solia vãzând din toate-acesteCã-a-l pleca nu este cu putinþã,

Lui Hamza la Vidin dete de vesteDe treabã ºtiutã sã sã gatã,

Iar’ cu Vlad aºa lucrul aºazã.Pãn la Dunãre sã-i deie pazã.

Iar Vlad prin iscoade credincioaseÎnþãlegând tot sfatul de-ocarã,

Patru mii de cãlãrime-aleasã Fãcu sã sã strângã de prin þarãªi-în tainã, la pãrþile din careEra Hamza sã-i þie cãrare.

Dând strinse porunci ca sã sã þieAscunse pãn la zi hotãrâtã,

1 Adec[ aceasta va s[ zic[ c[ nu vra s[ s[ închine nice odat[. Onochef.a) Prem[re\e sunt cuvintele aceste de c[tr[ un domn muntenesc c[tr[

puternicul Mahomet! C. Criticos.b) +i totu=’ sunt adev[rate; cu mult mai vârtos c[ tocma despre

acest Vlad am cetit într-o cronic[, c[ pe ne=te soli turce=ti au f[cut s[-=’ia înv[liturile =i cu capu gol s[ vie înaintea lui, iar’ ei r[spunzând c[legea lor opre=te ca s[-=’ desgoleasc[ capul de înv[litur[, porunci vod[s[ le înt[reasc[ mai bine c[tr[ cap înv[liturile =i s[ le bat[ cu cuie defierr, zicând vod[ c[ întracest chip nu vor fi nici odinioar[ în primejdiede a-= frânge legea. Care f[cându-s[ dup[ porunc[, to\i murir[ cucumplit[ moarte. Deci, unu care f[cu de aceste cu solii puterniculuisultan Mahomet, cu mult mai lesne putea s[ r[spunz[ într-acet chip luiMahomet. M. P.

117

118

119

110

Ion Budai-Deleanu

ªi la semnul dat gata sã fie De rãzboiu, cu vãrtute-îndoitã,Apoi ºi fãrã nice-o pestealãSã deie pe turci din dos nãvalã.

Întracea Vodã-în toate s-aratã Ca când de sfaturi n-ar ºti nimicã.Deci luându-º’ garda sa-înarmatã,La vremea ºtiutã sã rãdicã

ªi petrece pe solul cu tutãCinstirea ºi pompa lui cãzutã.

FÂRªIT

120

111

|iganiada

A R G U M E N T U L

Sfinþii din raiu sã gatã sã-ajute Muntenilor; Florescul mai spuneDe-a lui Vlad biruinþe fãcute. Curtea mãiastrã, prin o minune,Piere ca dracul de crucea sfântã.Lui Parpangel rãu cãrþile-i cântã.

O, fericite veacuri trecute,Când sã mai pogorea câteodatã

Pe pãmânt oamenilor sã-ajuteSfinþii, ori ca pe cei rãi sã batã

Sau pe credincioºi sã mângãiascãLa scârba ºi nevoia lumeascã.

Acum pare cã ceriul de lume ª-au uitat cu tot, nice mai bagãSamã de-oameni, lãsând sã-i sugrumeNevoile-întru viaþa-întreagã.

Îngeri nice-în vis acu s-aratãSã ne-înveþe vro tainã ciudatã. 1

Cu-adevãrat! eu altã pricinãN-aflu, fãr’ cã sau nice-o credinþã

CÂNTECUL A IV

1 Aici poetul s[ plânge de veacurile noastre, în care nu s[ aude de minunica mai demult, =i zice c[ nu numai aiavea, dar nice în vis acum îngerii nu s[arat[. M. P.

1

2

3

CUPRINS

112

Ion Budai-Deleanu

Noi avem acum sau pre putinþã Iar’ a bãtrânilor socotinþãRãzãma purure-în lucruri sfinte,Ceriul având în inimã ºi minte.

Ori de unde-aceasta sã purceadã,Destul cã pe vremea lui Vlad încã,

Sfinþii oblicind atâta pradãCe fãcea turcii-în creºtini º-adâncã

Rãutate, pe pãmânt venirãªi multe suflete mântuirã.

Aceasta nu numai cã sã zice,Ci s-au scris ºi la cronica vechie

Carea-i mai de mult fãrã de price,ªi decât cronica lui Urechie;

Apoi, sã-întãreºte prin hârþoagaA mãnãstirii de la Zãnoaga. 1

Acum o datã scãzusã luna ªi crescând iarã sã fãcea plinã, 2

De când oºtile turceºti întruna Jecuiea stãpânia românã.De cruzii multe ºi tâlhãrieRãmãsese þara mai pustie.

4

5

6

1 Spune apoi c[ pe vremea lui Vlad Vod[ s-au pogorât sfin\ii din ceriu =iau ajutat oamenilor, =i zice c[ aceasta este scris la o cronic[ care-i mai vechiedecât cronica vornicului Urechie. M. P.

a) M[ tem s[ nu fie o bârfeal[ despre autoriu, fiindc[ nu aflu nice la ocronic[ de aceste minuni. C. Criticos.

2 Adec[ va s[ zic[ poetul c[ acum era aproape de o lun[ de zile de cândturcii întras[ în \ar[. M. P.

113

|iganiada

Numa þigãnia noastrã-armatã Între-atâte valuri º-asupreleEra întreagã ºi nevãtãmatã Scãpând oarecum ca pintrã iele;Prin sfadã multã ºi hodini deseAproape de-Inimoasa-ajunsese.

Sân Spiridon prin o tâmplareDin raiu privind, sã mai vadã

Ce fac muntenii, „au, váileo!“ tareStrigã-înspãimântat, iar’ o grãmadã

De sfinþi ce cânta psalmi º-antifoaneL’întrebarã: „Ce-þi e, Spiridoane?“ 1

„O! (zisã) Dar’ nu vedeþi ce-mi este? Perit-au Þara mea Romãneascã!Nu e þarã, sterpele nevesteUnde-întratâta sã mã cinsteascã

Ca-în aceasta, º-acum, ian’ cãutaþiCum o prãdeazã turcii spurcaþi!...“

Toþi sfinþii mirându-sã privirãLa mulþimea taberii pãgâne;

7

8

9

10

1 Minunat lucru spune aici poetul, care cu nevoie este de a-l crede c[cicum au putut el s[ =tie ce-au f[cut =i ce-au vorbit sfin\ii în raiu? C. Idiot.

a) +i mie a=a-mi pare, vere! Dar nice poetul are vin[ dac[ au aflat a=ascris. Onoch.

b) Aceste trebuie s[ s[ în\[leag[ poetice=te =i într-acel chip cum poveste=teOmer, c[ s-au sf[tuit zieii în ceriu, unii s[ ajute troienilor, precum Mart,Vinerea, ba =i Apollòn, iar al\ii s-ajute pe elini, precum Minèrva (Athìna),Neptún (Posidoniu) =i Vulcán. Poeticul nostru fiind cre=tin n-au putut s[pomeneasc[ de zieii p[gâne=ti =i s[ le deie vreo putere; pentru aceasta au pusla lucrare sfin\ii cre=tine=ti. Îns[ aceste s[ în\[leg, cum am zis, poetice=te =ialegorice=te. Cocon Musofilos.

114

Ion Budai-Deleanu

Din umeri ºi cu capu clãtirã, Iarã Sân Nicoarã,-adânc în sineCugetând, din buzele sfinteUrmãtoare slobozi cuvinte:

„O, cuvioºilor! mie-mi pareCã nu-i vremea de-a clãti din spate

Sau a jelui fãr-ajutareª-aºteptând pãnã vor fi surpate

A noastre beserici de pãgâni,Ci sã-ajutãm ºi noi pe români!...

Drept aceasta, Spiridoane, darãLuând voinicii noºtri în soþie,

Pe Jòrgiu ºi pe Medru, gios te pogoarãª-ajutã lui Vlad în bãtãlie.

Aºa gândesc eu cã-ar fi mai bine,Însã n-aºteptaþi de-azi pãnã mâne!...

Ci cât mai curând trebuie-a merge,Cã-amintere poate fi zãdarã

Ajutarea. Ceºti doi pot s-alerge Degrabã fiind cãlãreþ, iarãTu pedestru (precum din canoane)Trebuie sã mergi, o Spiridoane!...“

Sân Giorgiu cu Sân Medru fiind de faþã,Întãrea sfatul lui Sân Nicoarã,

Numai Sân Spiridon avea greaþã,Cãci nu vãzusã nici odinioarã

11

12

13

14

115

|iganiada

Vreun rãzboiu având inimã blândãDin fire ºi neiubind izbândã. 1

Sân Giorgiu-îndatã sabia-încinsãªi zoáa-îmbrãcã nestrãbãtutã,

Coiful, scutul, sulìþa nevinsãLuã, ºi luând toate sãrutã,

Nu pentru cã-s bune ºi frumoase,Ci cã-acum de mult nu le purtasã.

Aºijdère Sân Medru s-armeazã Amândoi de-aci suind cãlare,Sân Medru pe iapa sa cea breazã,Iarã Sân Giorgiu pe murgul sãu, care

Îmbe dobitoace minunateSpun cã-ar fi mãiestre º-aripate.

Însemnându-sã cu sânta cruceCuvioºii cãlãreþi plecarã.

15

16

17

1 Întâi caut[ a lua aminte c[ poetul, în voroava sa de ob=te, s[ \ânepretutindene de chipul vorbei de ob=te =i întrebuin\az[ cuvinte ob=tite între\[rani, afar[ de tâmpl[ri când vorbe=te altcineva, c[ci atunci a=a-= chibzuie=tevoroava, ca s[ fie cuviincioas[ persoanei care vorbe=te. Deci =i aici fiindc[sângur poveste=te, nu zice sfântul Spiridon, sfântul Gheorghie, Dimitrie sauNicoláe, ci precum au fost obicinuit de demult =i s[ obicinuie=te ast[zi la\[rani care sunt mai st[tornici întru \inerea obiceaiurilor str[mo=e=ti. +i cuadev[rat nu =tiu de unde au luat c[rturarii no=tri beserice=ti acel cuvânt:sfânt, sfânt[, când adev[ratul cuvânt str[mo=esc este sânt,-[, care purureaau fost tr[itoriu în neamul nostru care =-ast[zi zice Sân Pietru, Sânt[ M[rie,Sân Giorgiu =. a. C. Filologos.

a) Dar, =-alta este a b[ga sama la locul acesta: c[ zice Sân Nicoar[ (SfântuNicolae) cumc[ Sân Spiridon trebuie s[ mearg[ pedestru, fiindc[, dup[ canoaneles. soboar[, vl[dicii =i c[lug[rii nu putea [s[î c[l[reasc[ numai pe asin sau catâr!+i pentru aceasta zice poetul c[ Sân Spiridon au trebuit s[ pogoar[ pe scara luiIacòv, adec[ care Iacòv pribegind de frica frate-s[u, o v[zu în vis.

116

Ion Budai-Deleanu

Sân Spiridon dupã ei sã duce Pogorând pe cea tainicã scarãCare Iacov (pribegind de-acasãDe frica lui Isav) o visasã...

Dar pãrându-i cale delungatãPe-încet a pãºi din spiþã-în spiþã,

Mãcar nu cãlãrisã nice o datãTotuº’, dacã-ar fi vreo mãgãriþã

Sau puiu de asìn! socotea-în sineCã-ar putea cãlãtori mai bine.

ªi iacã,-o minune! ce zãreºte!O asìnã despre mâna dreaptã

Grãind cãtrã dânsul omeneºte:„Sân Spiridoane, dar ian’ aºteaptã!...

ªi de voieºti a merge mai tare,Nu-întreba nimic, ci sui cãlare!...

Ásina lui Válam sunt eu, carePentrucã potignind odinioarã,

Îngerului ferii din cãrare(Ai auzit povestea mea doarã?),

Rãmãsãi pãnã-acuma-în viaþã,Ca oamenii limbã-având vorbeaþã.“ 1

18

19

20

1 Pentru aceast[ asin[ a lui Valám este scris la Biblie c[ mergând Valampe aceast[ m[g[ri\[, ca s[ blasteme pe Izrail, îngerul Domnului îi stete încale, iar ásina ferindu-l îngenunchie =i b[tându-o prorocul ca s[ mearg[, iagr[i c[tr[ dânsul: „Ce m[ ba\i?“... Iar[ cele ce s[ zic aici pentru dânsa,trebuie s[ s[ în\[leag[ poetice=te. Erudi\ian.

a) Toate ar fi cum ar fi, îns[ a scrie unele ca aceste, nu s[ cade despresfin\i; mai vârtos s[ s[ mestece la pove=tile \ig[ne=ti. P[r. Desidemonescul.

117

|iganiada

Sântul bucuros primi-îmbierea ªi de-acolea mearsã tot cãlare;Însã-aºa-i fu sfatul ºi pãrerea:Sã nu sã-arete la fieºcare,

Ci nevãzut ispitind el toateSã-apere pre oameni de pãcate.

Întracea turcii-încolea ºi-încoaceCa turbaþi alerga dupã pradã;

Þiganii nu ºtiea ce vor face,Cã-între dânºii sã scornisã-o sfadã

Unii voind sã cãlãtoreascã,Iar’ alþii pe loc sã hodineascã.

Din bãtrâni încã mai mare parte Stã pe-aceaia ca cât mai degrabãSã meargã la Spãteni, nici sã-întarteDomnia, prin zãbavã fãrã treabã.

Drept aceasta þiganii grãmadãStrângându-sã-începusã la sfadã.

Unii striga cã pentru o fatãA unui ciurariu nu sã cuvine

20*

21

22

23

b) +i ce r[u au scris poetul aici? Toate cu cuviin\[!... C[ au vrut s[ ajutesfin\ii cre=tinilor, aceasta nu-i nimic r[u, c[ci asemene tâmpl[ri sunt =i laBiblie, unde împrotiva necredincio=ilor ajut[ îngerii. Ba s[ afl[ =i la cronicilenoastre, unde s[ zice c[ lui Stefan Vod[ celui B[trân au ajutat un c[l[re\sfânt mergând asupra o=tilor.

Apoi, caut[ la Vie\ile Sfin\ilor =i vei afla =i mai minunate. Iar pentrum[g[ri\a, însu=’ Domnul Hs. au intrat în Ierusalim =ezând pe puiu de asin[!...

În urm[, în istoria aceasta nu s[ poveste=te numa de \igani, ci =i defaptele lui Vlad, ce sunt luate din istoria vremilor acelora. Nu s[ poate decidar[ zice c[ povestea aceasta pentru sfin\i, s-au mestecat cu povestea \iganilor.P[rintele Apologhios.

118

Ion Budai-Deleanu

Sã zãboveascã tabãra toatã, Alþii rãspundea cã fieºtineDatoriu e pãn’ atunci sã rãmâie,Pãn’ sã va ºti de-i Romica vie...

Iar’ în cea curte mândrã mãiastrã,Voinicii zãuitându-ºi de toate

Bea, mânca, juca, ºedea-în fereastrã;Parpangel fátá-ºi gãsi nu poate;

Florescul povestea ca nainteStrãinului cu ceste cuvinte:

„Iar când sosirã la locul undeGrecul ºtiea cã-s mrejile-întinse

ª-unde Hamza cu oaste sã-ascunde,Atunci, ca neºte pârjoale-aprinse,

Iacã zece mii de turci sã scoalãªi lovesc pe munteni cu nãvalã.

Iarã logofãtul cu sumeaþãSprânceanã lãpãdând fãþãrie:

„Nu-þi fie (zise) de mir, nici greaþã,O, Vodã! Iepurii iacã-îmbie

Pã câne sã sã dea legat, iarãMieii cei blânzi pe lup împresoarã!...

Sosit-au de tine hotãrâtãVreme,-în care tu de voie bunã

Vruºi sã te-închini la poarta mãritã!...Tinerii tãi încã-s de-împreunã

Gata-a merge departe de-acasã,Nice-acum de patrie le pasã!...“

24

25

25*

26

119

|iganiada

Stete vodã cu mintea-îndoitã De-are-în pieptul vânzariu sã împlânteFierrul, dar socotind ovilitãIzbândã, ca singur sã sã-încrunte

Însuº’ cu el, hotãrî sã-l lasãSpre-altã pedeapsã mai ticãloasã.

Sabia smulsã, ochi plini de-urgieAruncând la el, aºa rãspunse:

„Greculeþ miºel, nãscut la robie,Învãþat la viclenii ascunse,

Intrìgi a face,-a méºtere-otravã,Simþire neavând de-onor ºi slavã, 1

Voiu sã-þi arãt fãrã viclenieCã nici mâna lui Vlad a sã-întinde,

Nici cap sã sã plece la robieSunt fãcute, nice-e lesne a-l prinde,

Cãci ai gândit!... bagã samã bine,Oare prinde-or iepurii pe câne!“

Apoi întorcând spre-ai sãi cuvântul: „Nu-i vreme,-o voinici! (grãi) de-a spuneCu multe,-aici, tot înºãlãmântulCu care-au cercat a ne rãpune

Vrãjmaºul º-unde ne aflãm astã-oarã,Cãci înºii vedeþi!... Pentr’ acea darã,

27

28

29

30

1 Onòr, adec[ cinstire, cuvânt l[tinesc, primit acum mai la toate neamurile,înc[ =i la cele a c[rora limb[ nu purcede de la limba l[tineasc[; cu mult dar[mai vârtos putem s[-l primim noi, fiind limba noastr[ fiica limbii l[tine=ti. P.Filologos.

120

Ion Budai-Deleanu

Cred, o viteji! cã nu-i trebuinþã Sã vã-arãt cu mai multe dovedeCã scãparea-i numa-în biruinþã.Ceºtii numa putem a ne-încrede!

Deci acum, sau moarte cu dafine, 1

Sau izbândã,-altã nu ne rãmâne!...

La arme, dar’!... S-aratãm vãrtute,Sã stãm nefrânºi, cu inimã viteazã.

Nu biruiesc multe mii ºi sute,Ci cari a biruire cuteazã.

Alergaþi ºi vã luaþi izbândã;Slava voastrã fie-a lor osândã.“

Zice, ºi dând semnul de nãvalãLa oºtile-în ascuns pregãtite,

El cu garda sa de-aci sã scoalãªi-în ºireaguri bine-orânduite

Lovi pe turci cu-atâta iuþime,Cum cade tunetul din nãlþime.

ªi cum povoiul, pe þàrìnã coaptãCãzând, cu nãpraznã-într-o clipitã

Stricã truda plugariului dreaptã,ªi iacã, zace gios cutrupitã

Toatã þàrina, º-în loc de grâneNuma nãroiu ºi baltã rãmâne.

31

32

33

34

1 Dafin este un feliu de lemn de ob=te =tiut, care l[tine=te s[ chiam[làurus. Din frunzele acestui arbure f[cea oamenii cei de demult cunun[ =iîncununa pe biruitori, care s[ purta viteje=te la r[zboaie pentru patrie. Decinoima stihului acestui este: acum n-avem alt[ ce a=tepta, f[r[ ori moarteîncuãnuîna\i fiind cu slav[ sau izbând[. Filologos.

121

|iganiada

Aºa lovind viteaza-oºtiºoarãÎn turcime, trupuri poligneºte,

Rânduri întregi prãvale º-oboarã,Taie, surpã, dar mai mult stropºeºte,

ª-altã nu vezi fãr’ trupuri tãiateZãcând în bãlþi de sânge necate.

Vlad ca º-un leu întãrâtat foarte,Ce, de vânãtori luat în goanã,

Deacã sã vede cu câni de-o parteIar’ de alta cu mreaja vicleanã

Împresurat, unde-i cea mai mareGrãmadã de câni, acolo sare

ªi dorind sã-º’ facã-izbândã-amarã,Pe care cumu-i vine nainte

Frânge, spintecã,-încoalþã, º-înghiarã,Când cu brânci groaznice, când cu dinte

Apãrându-sã, sugrumã ºi ucideªi printre dânºii drumu-º’ deschide,

Aºa Vlad vãzând cã de toatePãrþi pe dânsul turcimea sã scoalã,

Unde vede cã-s mai îndesateGloatele,-întracoló dã nãvalã,

Învârtind arma-încolea º-încoaceLarg potec pintre pãgâni-º’ face.

În zãdar Hamza oºti împrãºtiateVa sã-adune, rãzboiu sã-întrejascã,

În zãdar a le-îndemna sã bateCu porunca tare-împãrãteascã,

Cãci oastea-în rãsipã-acum pornitãSã calcã fugind º-e neopritã.

35

36

37

38

39

122

Ion Budai-Deleanu

Iar’ Hamza de cetele munteneÎmpresurat, cade la prinsoare

Cu mai mulþi din oºtile-agarene.Grecul încã nevãzând scãpare,

Lui vodã cu multã plecãciuneCade-înainte ºi sã supune.

Atunci vodã-amar zâmbind îi zise:„Cum îþi pare-acum, Catavoline,

Urzitoriu de vânzãrii închise,Sol fãþarnic a Porþii pãgâne,

Ce nu te ruºini cu tâlhãrieA vinde creºtina stãpânie?“

Aºa zicând cu groaznicã moartePorunci ca pe toþi sã-i înþape,

Ce la tâlhãrie avurã parte,În pãdurea ce era de-aproape.

Hamza fu-înþãpat pe cel mai grosªi mai nalt copaci, grecul mai gios.

Crudã poruncã, moarte-îngrozitã!Dar acelui nevinovat pare

Cã vânzarea-i ºi mai neomenitã. Om ticãlos, totuº’ nu te spareDe la fapte rele câteodatãPedeapsa,-ori cu ce moarte-aºezatã!

Dacã estea-în Þarigrad s-auzirã,Sultanului nime nu cuteazã

A spune, mãcár cã el sã mirãUnde logofãtu-întârziazã,

Pãn’ ce-odatã viziriu-îndrãzneºteªi lucru cum e povesteºte.

40

41

41*

42

43

123

|iganiada

Iar’ tiranul aprins de mãnieCã-au cutezat a grãi de-acele

Basne ºi care nu pot sã fie,Lucruri de ruºine ºi miºele,

Porunci sã-l batã peste faþãPentru vorba proastã ºi-îndrãzneaþã.

Iar’ deacã din solii repeziteSã-încredinþã, mai nu turbã-în sine

De ciudã ºi de-urgie-ocãrâteVãzându-ºi porunci, nici sã-º-aline

Firea putu cu deobºte târzieIzbândã, ci cât mai tâmpurie.

Deci la paºi de aproape, de parte,Porunci de sârg oºti sã-ºi armezã,

ªi întracela chip ei sã sã poarteCa sã aducã cele mai viteze

Cu sine, iar’ pãn’ la primãvarãSã fie gata sã iasã-afarã.

Abea pe câmp iarba rãsãrisã,Iar’ codru noao frunzã apucasã;

Din toate pãrþi turcimea trimisã S-adùnã:-o parte pe mare-în vasãAlergând spre Þara Romãneascã,Cu totul acuº’ s-o jefuiascã,

Iar’ o parte duce cu pas iuteSultanul pãgân, suflând izbândã,

Cu care s-afla mii doao suteDe mulþime varvárã neblândã.

ª-acum la Vidin ajunseseStulurile cele mai alese.

44

45

46

47

48

124

Ion Budai-Deleanu

Era tocma-în miez de primãvarãCând zãfiri cu florile sã joacã,

Pãsãrelele vesele zboarã,Iar jivina ºi cea mai sãracã,

Voioasã saltã ºi sã desfatãÎn dezmierdare nevinovatã,

Când iacã Vestea-în trâmbiþã sunãCã vin turcii cât frunzã ºi iarbã,

Ca robiei þara sã supunã.Toþi sã gatã-a lua fuga oarbã.

Boierii cei mari ºi mai cu minteLuasã fuga mai înainte,

Iarã þãranii sãraci, în pripã,Ca º-o turmã de oi fãrã pazã

Cari încãtrò purced în rãsipã;Plini de fricã ºi cuprinºi de groazã

Toatã-º’ lasã avere ºi sudoare,Nedejdea puind numa-în picioare.

Fug copii cu tinere copile,Fug muieri cu mititei în braþã,

Iarã cei mai încãrcaþi de zile Îi mângãie ºi le sunt povaþã.De vaiet amar, þipete, jelePlini-s codrii, câmpii ºi vãlcele.

Ici unul îºi poartã pruncii-în spate,Altul colea pe slabul pãrinte,

Cel-ar fugi, bietul, dar’ nu poateªi stã ca zãpãcit de minte,

Neºtiind cui mai curând s-ajute:Pruncilor sau muierii cãzute.

49

50

50*

51

52

125

|iganiada

Nepotul duce pe moº de mânã,Moaºa pe nepoþiei ºi nepoate,

Iar’ nòra pe soacrã-sa bãtrânã;Fieºcare din primejdie scoate

Pre cel mai iubit, mai de aproape,Nãzuind cãtrã munte sã scape.

Numa Vlad, cu inimã nefrântãªi-înarmat, pre pãgânul aºteaptã.

Nimic de la scopos nu-l desmântã,Toate-orânduieºte, toate-îndreaptã

Spre pierirea pãgânelor gloate,Tocma sã fie nenumãrate.

Cu cãlãrimea lui cea viteazãPrin locuri dosite, lui ºtiute,

Oºtilor turceºti de-aproape-urmeazã.Din ascunziº cu nãvalã iute

Sãrind pe ºireaguri sângurate,Neaºteptat încungiurã ºi bate.

Ca lupul flãmând care, supt deasãTufã ciulit, pe pântece zace,

Când vede trecând o turmã groasã De-oi sau alte slabe dobitoace,Iar vãzând pre vreuna sânguratãSarã,-o rãpeºte ºi fuge îndatã,

Aºa Vlad urmând oºtii cei mareTurceºti, ordiilor despãrþite

Neaºteptat înainte le sareDe prin locuri ascunse, dosite,

ª-atâta ºtie-a-i zãtigni de bine,Cât nici mãcar unul viu rãmâne.“

53

54

55

56

57

126

Ion Budai-Deleanu

Florescul fârºind lunga povesteMearsã, fiind târziu dupã cinã,

Iar’ Parpangel dupã a nevesteSale-urmã-în zãdar, cautã, suspinã;

Deci plin de necaz cã n-o gãseºte,Se cùlcã pe un pat º-aþipeºte.

Însã lucrul cel mai de mirareEste cã bietul þigan, aice,

Unde sã culcasã-în supãrare,Aflã’ zioa cea mai de ferice,

Fiindcã-a doao zi dimineaþãSã trezi la Romica sa-în braþã.

Dracu nu doarme! cine-întii zisã,Bine-o nimeri...! cã aºa este:

Pãnã noi durmim cu geana-închisã,El turburã fete ºi neveste

ªi-osãbite feliuri de nãluce,În vis ºi-în aievea le aduce.

Nu ºtiu cum sã tâmplã de-astã datã(De bunã samã prin gevolie!)

Cã Romica era culcatãÎntr-acel pat º-aceaiaº chilie

Unde se culcasã ParpangelAsarã, mâhnit ca vai de el. 1

Când fu spre zio, el sã trezeºte,Fiind încã ea-în somn afundatã;

58

59

60

61

62

1 Vezi lucru dracului! Cum au =tiut el a-i întâlni, ca s[-l îndemne la p[cat.P. Sfântoievici.

127

|iganiada

Cautã-împrejur, ºi iacã-obliceºte Cã doarme lângã dânsul º-o fatã.Sã mirã! ºi nu sã poate-încrede:În vis sau într-adevãr el vede,

Dar’ apoi de pe semnele toateCunoscu pe draga sa copilã.

Cine-aici a povestire poateCu ce feliu de sâmþire ºi milã

O cuprinsã,-o sãrùtã ºi zisã:„O dragã, cine-aici mi te-închisã!...“

Atunci ºi Romica clipeºteªi vãzându-ºi ibovnicul faþã,

Nimica de dânsul sã sfieºte,Ci cuprinzându-l cu dor în braþã,

Îi rãspunsã:-„O, iubit Parpangele,O, câtã-mi pricinuiºi tu jele!“

Copila cu totul roºi-în faþãªi-i arsãrã buzele ca focul,

Junele-încã nu era de gheaþã ª-acu dracu-ºi începusã jocul:„Vai de mine, ce faci?“ dânsa zisãSpãimântatã, vrând sã sã rãdice.

S-ápãrã ca când nu i-ar fi voiaª-apãrându-sã-îl strânge la sine.

Ce-i de-a face când vine nevoiaPe om? Voi ºtiþi, dragi neveste, bine

Cã la-împrejurãri cum este-aceastã,Totdeuna vi sã tâmplã nãpastã.

63

64

65

66

128

Ion Budai-Deleanu

Însã spre-a Romicii norocire, Tocma ca când ar fi fost chiematã,A feciorii sosi scutire:Sân Spiridon pe-asinã aripatã

Trecea tocma-într-aceaiaº’ clipitãPe lângã ceastã curte vrãjitã.

ªi vãzând de sus pe cea perechieCare,-încã fiind necununatã,

Porunca-întie din legea vechieEra gata sã-împlineascã,-îndatã

Trasã-asupra curþii-un semn de cruce,De carele pier toate nãluce.

ªi iacã pieri curtea frumoasãCa când n-ar fi fost nice odatã.

Oaspeþii-într-o baltã puturoasã Sã trezirã. ªi-acea minunatãÎntâmplare la toþi au arãtatCã curtea n-au fost lucru curat. 1

Bunul Parpangel, pãnã prin baltãPlinã de broaºte sâlind sã iasã

Înoatã-încoace,-încolea ºi saltãª-orbecãind prin ceaþa-întunecoasã,

Iatã pierde pe Romica dragãªi-în zãdar o cautã balta-întreagã.

67

68

69

70

1 Pare c[ mi s[ r[dic[ o piatr[ de pe inim[! c[ci gândeam c[, de bun[sam[, s-au s[vâr=it p[catul! Dar, precum s[ arat[, sosi în vreme ajutoriulceresc. P. Sfântoiescul.

a) Ha! ha! ha!... bine le =ede a=a oaspe\ilor acelora, în balta puturoas[!A=a d[ruie=te diavolul pe cei care-i ascult[. P. Disidem.

129

|iganiada

Iar’ dupã ce cu multã trudã Abea sã vârgoli din bãltoacã,Plin de tinã ºi cu haina udã,Scuturându-sã stete-o soroacã

ªi-începu a socoti-întru sineAsupra cestor tâmplãri strãine.

Ci în zãdar cap ºi minte-º’ bate,Cã niciuna-i vine la mãsurã.

Curtea pieri cu casele toate,Nice sã ºtie ce sã facurã

Oaspeþii; patul ºi draga fatãÎncã pierirã din ochi deodatã!

Iar’ de altã parte ºtiea bine ªi-aceaia, cumcã-astã dimineaþãAu fost întru neºte cãsi strãineªi-în pat, ºiind pe Romica-în braþã;

În urmã, cã-în balta puturoasãAu cãzut, haina-l mustra tinoasã. 1

Estea socotind jelea-l cuprinsã,Mai vârtos pentru biata Romicã,

Iar inima cea de dor aprinsãMai numa cã nu i sã despicã.

Strígã-amar: „Dragã Romicã, vinã!“Iha 2 din vale-i rãspunde: „vinã!“

71

72

73

74

1 Poetul spus[ p[n[ aici cum Parpangel ie=ind din balt[ =i nev[zând nicicurte, nici oaspe\i, nici pe Romica, s[ frângea cu gândurile =i nu =tiea ce s[socoteasc[. M. P.

2 Iha este cuvânt formuit din firea lucrului =i însemneaz[ tot aceaia=’ ceiho la elini, iar eho la latini; va s[ zic[ în sâne r[sunetul ce dau unele locuri,mai vârtos unde sunt locurile între dealuri sau aproape de râpe afunde saupe=teri =i r[spund la fie=tecare strigát cu vorbe asemene, îns[ înjum[t[\ate,poftorind mai vârtos silabele cele de pe urm[. M. P.

130

Ion Budai-Deleanu

Iha, cea rãsunare deºartãCare din râpe ºi vãi afunde

La macar ce chiemare sã-întartãªi ca când ar îngâna rãspunde,

Aceaiaº’ ºi lui Parpangel atunciRãspundea din prãpãstii adânci.

Þiganul care n-auzisãNiceodatã rãsunare chiarã

Ca-aceasta, stete cu gura-închisãGândind cã cineva-l chiamã doarã,

Însã neauzind mai mult pe nime,Purceasã-înainte prin desime.

În urmã ieºind la o cãrareªi sângur vãzându-sã, de jele

ª-urât rupsã-a cânta cu glas mare:„O, voi dragi, vesele pãsãrele,

Pãraie limpede curãtoare,Copaci aducãtori de rãcoare,

Voi mândre poieni ºi vãi adânce, Voi mãguri cu desiºuri umbroase,Vârtoase ne sânþitoare stânce,ªi tu, coadre verde,-întunecoase!...

Cine-mi va spune nãcazul greuCe sânte-acum sufletul mieu?“ Iha: „eu!“.

Socotind cã cineva-i rãspundeª-acum, iar㺒 cu d-inimã frântã

Zise: -„Oricine-eºti, nu te mai ascunde,Sau eºti om, sau vreo fiinþã sântã,

Ieºi la mine-încoace ºi te-aratã,O! spune-m ºi mã desfatã!“ Iha: „fatã!“

75

76

78

79

80

131

|iganiada

1 Ce \igan nebun! Dar’ nu putea el s[ cunoasc[ c[ nimene nu-i r[spunde,ci numai sunetul vorbelor lui s[ r[zb[tea. Idiot.

„O! eu încã caut o fatã blândãCare sufletu-mi dusã cu sine,

Lãsându-mã-întru nãcaz º-osândã;Nice ºtiu prin ce locuri strãine

Va fi ia petrecând zile-amareªi de-are vreo mângãiare!“ Iha: „are!“

„Cine ºtie, vedea-ne-om vreodatãªi poate cã dupã vreme lungã!...

Cã nu-în zãdar au fost ea [furatã]Doar’ în þãri streine va s-ajungã

ªi-oh, amar! apoi cine mai ºtieCui va fi dragã soþie!“ Iha: „þie!“

„Hai, doarã mã-înºeli, copilã bunã,Alinându-mi puþinel nãcazul,

Cã eu vãd numa noori ºi fortunãDe când soarele-mi ascunsã-obrazul.

Deci, de-i adevãrat graiul tãu,Ian’ jurã-te pe Dumnezieu!“ Iha: „zieu!“ 1

Aici el era sã mai vorbeascãªi sã mai asculte ce-i vrãjeºte

Iha, fata cea pãdurãneascã,Când de-o lature, iacã zãreºte

Venind împotriva lui vrãjmaº,Pe cal înteþit, un cãlãraº.

Þiganul zãrind sabia luce,ªi voinicul sosindu-i aproape

81

82

83

84

85

132

Ion Budai-Deleanu

Tot înghieþã, nici fuga s-apuce, Nici în grabã-oarecumva sã scapeÎn pripã cutezã, cã din vremeVoinicul îi strigã: „Nu te teme!...

Asupra nearmaþi ºi de-a ta samãArgineanul sabia nu poartã;

Pentru-aceasta sã fii fãrã teamã,Ci tu-mi spune cu inimã neîntoartã:

Nu vãzuºi maìnte pe-oarecareTrecând pe-aici, pe ceastã cãrare?

Nu vãzuºi o copilã creºtinãTinãrã ºi dintr’o mie-aleasã,

Ca º’o mieluºicã fãrã vinãFugind repezitã, spãrioasã

ªi nãzuind úndeva sã scape,Dupã ea doi turci gonind aproape?“

Parpangel cu mintea-înhemeitãDe cele care lui sã tâmplasã,

„Drag (zisã) coconaº! o clipitãNuma [eu] vãzui pã ha frumoasã!

Darã, ca sã nu-þi vorovesc pleve,Însumi nu ºtiu: în vis sau aieve.“ 1

Voinicul cunoscu din cuvinteCã bietul þigan º-acu visazã;

Stete puþin cu-îndoitã minte, Dar’ murgul îi sare ºi rânteazã, 2

86

87

88

89

1 S[racu Parpangel! Voinicul întreba de alt[ fat[, iar’ el gândea c[ întreab[de Romica. Mândr.

2 Pe une locuri zic nec[ze=te, în loc de rânteaz[. M. P.

133

|iganiada

Flúturã cu capul, înspumateZãbele roade ºi pãmântul bate.

Acesta era viteazul de care Oastea pãgânã se temea toatã,Doar[ã] cel mai harnic ºi mai tare Din toþi ce-au purtat arme vodatã;Multe el fãcusã vitejii în lume,Jurat vrãjmaº turcescului nume.

Înþãlegând el darã cã vineSultanul cu toatã-a sa putere

Sã jefuiascã þãrile creºtine, κi pãrãsi tânãra muiereª-îmbrãcat în zoao luminoasãAsupra pãgânilor purceasã.

Sângur, cu nesupusã vitejie,Hotãrî pe turci sã nãvãleascã,

De-ar fi ei ºi mácar câþi sã fie;ª-acum de trei ori, cu voiniceascã

Îndrãznire,-asupra multor suteDete rãzboiu º-alungã pe tute. 1

90

91

92

1 Tute va s[ zic[ toate. Îns[ cele ce s[ povestesc aici de Argineanul, cuadev[rat nu s[ afl[ la cronica rom[neasc[, dar’ preînv[\atul Talal[u face oluare aminte, tot acolo=’ la izvod, precum s-au zis mai sus, zâcând c[ încopil[ria sa au auzit cântând de faptele acelui=’ Arginean; dar, precum toatecu vreme cad în uitare, a=a =i cântarea aceaia nu o pututu-o afla mai târziu.Pagub[!... (adauge înv[\atul) c[ ne=te cânt[ri ca aceste nu s[ însemneaz[despre cei procopsi\i a norodului, c[ci întru dânsele ar g[si multe f[pturiistorice=ti care ar putea s[ fie ocrotite de uit[ciunea vremilor. +i adev[ratzice acest om înv[\at, c[ eu însu=’ multe cânt[ri de viteji rom[ne=ti am auzitcând eram tin[r, care acum nu s[ aud mai mult. Erudi\ian.

134

Ion Budai-Deleanu

Nici unul poate mâna sã punã Pe dânsul sau ranã sã-i aducã,Iarã el ca fulgerul detunãÎntre dânºii, când sabia-º apucã;

ªi pare cã-împrejurul lui ploaoTrupuri de pãgâni tãiate-în doao.

Tocma sã tâmpinasã cu-o ceatãDe-aràpi, pe care-o dete-în rãsipã

Tãindu-i partea cea mai bãrbatã,Iar’ el ostãnit cãutasã-în pripã

Sã-odihneascã-a umbrã rãcuroasã,ªi veni-într-astã pãdure deasã.

Dar’ spre rãul sãu ºi soarte-amarã, Era pãdurea cea blãstãmatã!...Cum intrã ºi vru sã sã pogoarãSupt un pãltinaº, iacã deodatã

Doi turci vede, gonind o copilãCarea-l rugã de-ajutoriu ºi milã.

El neºtiind cã este-o nãlucã,Dupã dânºii nencetat aleargã

ªi-i pare cã-acuº’-acuº apucãPe gonaci, capetele sã le ºteargã,

Iar sosind lângã þigan pierirã,ªi de-aceasta el acum sã mirã. 1

93

94

95

96

1 Spune adec[ poetul c[ Argineanu ost[nit s[ culcas[ în p[dure supt uncopaci s[ odihneasc[, dar fiindc[ nimeris[ în p[durea cea vr[jit[, undeîndat[ i s[ ar[t[ o n[luc[, adec[ o fecioar[ fugind =i dup[ dânsa doi turcigonind, el vrând s[ mântuiasc[ copila, alerga dup[ turci, iar’ când sosi lâng[Parpangel, fata cu turcii pierir[! M. P.

135

|iganiada

Însã-alt nenoroc îi stã-în cãrare, Cã tocma nimerisã la celeDoao-izvoarã de-împrotivã, careDin sufletele mari fac miºele,

Iar’ miºeilor dau vitejie.El, sãracul, de-aceasta nu ºtie.

Acoléºi lângã dânsul de-o parteEra doao, supt un fag, izvoarã,

Din care curgea pe doao boarte,Doao pãraie, ca ºi vioarã,

Având limpede-apã ºi dulcie,Iar’ una-i de-împrotivã altie.

Care bea din cel pe mâna dreaptã,Pe-acel duhuri nalte-l împresoarã:

Mintea nu ºtiu cum i sã deºteaptãªi pare cã sus la nuori zboarã,

Face dintr-un iepure fricosViteaz neînvins ºi leu inimos.

Iar’ apa [cea] de pe mâna stângã,Tot focul sufletului potoale,

Face mintea tâmpã ºi nãtângã,Ba toatã firea trândavã, moale,

Cela ºi cesta pãrãuaº micEra-între þigan º-între voinic. 1

97

98

99

100

1 În aceaia=’ p[dure (zice poetul) era un fag, de supt care ie=ea doaop[raie cu ap[ foarte limpede, îns[ între sine deosebit[ fire =i v[rtute, c[ciapa din p[r[ul despre mâna dreapt[ f[cea pe om harnic, îi da duhuri nalte=i inim[ viteaz[, iar cea din p[r[ul de-a stânga strica toat[ firea omului =i-iîntuneca mintea f[cându-l tic[los =. a. M. P.

136

Ion Budai-Deleanu

Vede limpede ca ºi vioarãApa voinicul ºi frânt de sete

De pe cal îndatã sã pogoarã.Neºtiind, bea de saþ, pe-îndelete,

Ah! ºi bea cu multã lãcomieDe-a stânga, dintru ticãloºie.

Sãrace-Arginene! ce minutãNefericitã-acolea te-adusã,

La cest urât pãrãu º-apã slutã!...Iacã vitejia ta rãpusã!...

Dar ce folos, abea cât înghite,Iacã toate-întrânsul schimosite,

Lasã calul, armele desbracã,Apoi merge ºi-în codru s-afundã.

Parpangel tocma era sã treacãPãrãul ºi vãzând limpede-unde

Curgând pe su þermurile-înguste,Nu sã putu rãbda sã nu guste.

Cât putu-încãpea-în palma cufundã,Atâta luã ºi sorbi-îndatã,

ªi iacã-în faþa lui cea rãtundãSã vedea schimbarea minunatã,

Cãci ochi nu ºtiu cum i sã-înfocarãªi-înt-ralt chip cu tot sã strãmutarã.

Cu privire mândrã ºi viteazãTocma ca º-un altul acum stete,

Iar’ mintea-i sã luminà cu treazãIsteþime, º-osãbitã sete

101

102

103

104

104*

137

|iganiada

Sâmte el acum, nu de-apã, ci de-alteLucruri mai mari, de slavã ºi nalte.

Cautã la sine ºi sã ruºìnã Vãzându-sã-în hainele miºele,Toate ude ºi pline de tinã; Aruncã ceste ºi luã celeCarele-Argineanul lãpãdasãUna cu armãtura frumoasã.

Cu ochiul lacom toate petrece ªi una dupã-altã le îmbracã,ªi pãrea cã nu sã teme de zece, Dacã scoasã sabia din teacã.Iar apoi, vãzându-sã cãlareNici de-o oaste-întreagã fricã n-are.

De-aci zlãtariul fãrã zãbavã Luând cãrarea-îmblatã, purceasãPrin cea necunoscutã dumbravã. Acuma ºi de Romica-º’ uitasã,De nu i-o pomenea lui o tâmplareGroaznicã, fãrã de-asãmãnare.

Mãcarcã calul inimos îl duce Rapede ºi cum sã cade-în spate,Totuº’ el bãgând sabia luce În teacã, la un tufariu sã-abateªi rumpe-o nuiea, dar, ah, vedere!...Sânge pícã cu glas de durere:

105

106

107

108

138

Ion Budai-Deleanu

„Nu mã frânge, drãguþ Parpangele! O, lasã-mã s-odihnesc în pace!Tu nu ºti cã-în aceste nuiele Trupºorul Romicii tale zace!...Soarta mea fu crudã ºi nedreaptã,Líbovul altii pe tine te-aºteaptã!“ 1

Glasul tãcu; iar dacã-înþãleasã A logodnicii tristã tâmplare,Stete nemiºcat cu faþã jeloasã,Inima su piept bãtându-i tare.

Izbucnind în urmã jelea-închisã,Râu de lacreme varsã ºi zisã:

„Tu eºti, dragã Romicã doritã! Váileo, vai! ticãlosul de mine!...Cum de groaznicã þi-au fost ursitã!...Ah! nu pot eu trãi fãrã tine;

Ieu încã-a vieþii fir mi-oi rupe,Pe-amândoi o groapã sã ne astupe.“

Zicând aceste sabia scoasãªi vru-în doao gâtlejul sã-º’ taie,

Dar’ cu farmece trupu-i legasãMama sa, Brânduºa, ca-în bãtaie,

La rãzboiu sau mãcar ce-altã priceNice-o armã-în lume sã nu-i strice.

109

110

111

112

1 Ce aud! Cum poate s[ fie! Mainte fu cu Romica =i aici ia s[ fie moart[!Apoi, tufa s[ gr[iasc[! Onoch.

a) Vezi, dar[, vere, c[ nu toate ce se afl[ scrise sunt =-adev[rate! Idiot.b) Aceasta o împrumutat-o poetul nostru de la Virghil, unde s[ zice:

Quid miserum, Enea, laceras... nam Polydorus ego. Erudi\ian.

139

|iganiada

Deci sabia lunecã pe pieleCa pe marmurã nestrãbãtutã,

Iarã de mult bãnat ºi de jele,El în urmã la crièri sã strãmutã

ªi pare cã nimica nu mai sânteª-umblã ca º-unul fãrã minte.

De-aci-înteþindu-º’ calul, aleargãÎncoace ºi-încolea cu iuþime,

Cruciº’, curmeziº’ pãdurea largã,Cu tot feliul de nebune shime,

Tocma ca º-o sãlbatecã fiarãÞipã, rãcneºte, spumegã, zbiarã...

„Staþi, tâlharilor fãrã de lege(Strìgã el cãutând în toatã parte),

Suflete pãgâne ºi pribege,Pe toþi v-aºteaptã cumplitã moarte!...

Însã, dacã-mi veþi da pe Romica,Iatã cã nu voi face nimicã!“

De-aceste lui în minte puiazãFierbinþala! Câteodatã-îi pare

Cã vede pe Romica cu groazãDe dânsul fugind; el pe cãrare

Îi merge ºi purure-o-înteþeºte,Darã ea tot fuge bãrbãteºte.

Aºa fãcând pãnã când înoaptã,Adeseori zice: „Dulcea mea zânã,

Nu mã fugi! Deh, Romicã,-aºteaptã! Eu-s Parpangelu tãu! Ian’ vinã,

113

114

115

116

117

140

Ion Budai-Deleanu

Sã mergem la þigãnie-acasã.Vinã, dragã Romicã, frumoasã!...“

Rãu-mi pare, drãguþ Parpangele,Cã-atâta pãþeºti pentru-o copilã,

Cã nu-s vrednice de-atâta jeleCopilele, ba nice de-o milã!...

Cãci puþine sunt, foarte puþine!...Cu care sã te nãrãveºti bine.

FÂRªIT

118

141

|iganiada

A R G U M E N T U L

Þiganii la sfat n-au bunã plazã; Tandaler ca º-un bãrbat s-aratã,Vodã tabãra le cerceteazã Cu garda sa turceºte-îmbrãcatã.Pe Parpangel abea la viaþãÎntoarce mamã-sa isteaþã.

Acum laia þigãneascã-armatã Nu era departe d-InimoasaHodinind ºi mergând câteodatã; Iarã la crieri coapta ºi bãrboasaBãtrânime cu cei mai de cinsteSã sfãtuiea, ca ºi mai nainte.

Cãci acum ºi-înþãleaptã solie De-oarecâteva zile-întorseseCu rãspunsul bun de la domnie Zicând, precum vodã le spuseseªi cum au aflatau a sa mãrie,Toate dupã pofta lor sã fie. 1

1

2

CÂNTECUL A V

1 De-aici s[ poate cunoa=te c[ vod[ f[cea cu \iganii =ag[, fiindc[ lacererea lor a=a minunat[, au r[spuns ca s[ fie dup[ voia lor. C. Criticos.

a) +i ce avea s[ fac[ cu nebunii care gândea c[ vod[ poate s[ scurtedep[rtarea de la un loc p[n[ la altul =i s[ fac[ dintr-un mil numa o jum[tate!Mândril[.

CUPRINS

142

Ion Budai-Deleanu

Adecã-întii, ca de la Flãmânda Pãn la-Inimoasa numa trei mileSã fie, când or merge curânda;A doao, sã facã-în toate zile

Atâta hodini câte le place,Sã mânce, sã beie ºi sã joace.

Numa de una grijã sã poarte:Când s-ar tâmpina cu turci în faþã,

Sã nu-º aducã-aminte de moarte,Dar’ inimã s-arate-îndrãzneaþã,

Cã, de-or fugi º-or întoarce spate,Nu le va mai trimite bucate. 1

Dupã multe sfaturi ºi cuvinteSpuind fieºcare a sa pãrere,

Bãlãban, aducându-ºi aminteDe vorbit, graiu º-ascultare cere;

ªi vãzând cã nime nu-l sminteºte,Rãdicând glasul, aºa rosteºte:

„Bãrbaþi buni, mai nainte de toateCred eu cã-ar trebui sã sã-aºeze:

Oare suntem sâliþi a ne bateCu turcii? Cã-având minþile treze,

Lesne vom precepe dintru-ahastãCum cã-o mare ne-aºteptatã nãpastã!

3

4

5

6

1 De bun[ sam[, scoposul lui Vod[ era împlinit aducând pe \igani aproapede Inimoasa, unde doar[ voiea el ca s[ s[ afle; pentru aceasta le-au învoittoate câte cerea. M. P.

a) Crezi tu aceste, vere? Eu nu. C. Idiotiseanul.b) Dar cum s[ nu le cred, când a=a s-au aflat scrise! C. Onochefalos.

143

|iganiada

Pentru ce vodã-aici ne trimisã?Pentru ce ne pusã-armele-în spate?

Pentru ce dete mãlaiu cu clisã...?Aheste nu mi-s lucruri curate!...

ªi mã tem ca nu, cu bunã ºtire,Sã fim trimiºi aici la pierire.

Dãci eu socotesc cã-ar fi mai bineSã ne tragem în sus, cãtrã munte,

Sã nu-aºteptãm pãnã turcul vineÎn sângele nostru sã sã-încrunte;

ªi Cetatea Neagrã este locul,Unde ne vom aºtepta norocul.“

Goleman încã-atunci de potrivãÎntr-acest chip rostul sãu deschisã:

„Tot care n-are minte ponivãªi privind cu ochii doar’ nu visã,

Trebuie sã vazã, sã-înþãleagãCã Vlad Vodã-au fãcut cu noi ºagã.

Au socotiþi voi cã el nu ºtieCu câtã putere turcul vine,

Ca sã puie þara supt robie?Înprotiva-ahãstor oºti pãgâne

Noi avem sã stãm cu vitejie,Mãcar ºi de-ar fi de sute-o mie.

Adecã, turcii venind sã loveascãÎntii pã noi, º-întia nãvalã

Oastea þiganã s-o sprijineascã,Ca el apoi, fãrã de-ostãnealã,

7

8

9

10

11

144

Ion Budai-Deleanu

Sã deie pe dânºi, de-a noastrã moarteSlãbiþi, ºi biruinþã sã poarte.

Spúneþi-m acum: pentru ce s-ascunde? Pentru ce nu sunt oameni prin sate?Toþi au fugit ºi nu sã ºtie-unde, Ducând cu sine toate bucate.Au vãzut-aþi trecând din loc în locVrun om, vrun câine sau dobitoc?

Cum darã sã nu putem noi crede Cumcã suntem amânaþi la moarte,Ca ºi neºte miºele cirede? Oh! amarã ºi cumplitã soarte!Inima-m pare cã sã despicãDã mare jele, bãnat ºi fricã.“

Atunci Tandaler cu sumeþie Sculându-sã: -„O, voi toþi, iepuri fricoºi(Zise), câþi sunteþi în þigãnie! Dar’ de voi mã mir, bãtrânilor moºi,Cum puteþi asculta cu rãbdareTot dã fricã ºi dã spãimântare!

Noi sã fugim! ªi-încãtro? Dar’ unde? ªi pentru ce? Sau doarã dã fricã?Care sã teme sã poate-ascunde: Iacã codrul!... Darã cui voinicãÎncã-în sâniºor inima bate,Locului va sta pãnã când poate.

12

13

14

15

145

|iganiada

Iar’ de-au vrut vodã sã-º facã-izbândã Asupra toatei þigãneºti laieªi-ntr-ahãst chip doarã s-o prevândã Pentru neºte clise ºi mãlaie,Sã-i arete-acum þiganii darãCã nici ei sunt pui dã cãprioarã.“

Abea fârºi Tandaler cuvântarea, Când iacã, cu mare bucurie,Sfatu-i întãri toatã-adunarea Cea mai multã ºi mai tinerie,Numa bãtrânii ceva-îndoialãAvea pentr-a turcilor nãvalã. 1

Nici în zãdar sã temea, cã iatã, Sã-aud de departe þipete dese:Pentrucã-avangarda spãimântatã Care dupã bureþi sã dusese,De pe-un gruieþi oblicisã-o mareCeatã de pãgâni venind cãlare.

ªi-într-un suflet alergând acasã Striga: „Fugiþi, cã turcii vin, iacã!“Iar’ laia þigãneascã fricoasã De spaimã nu ºtiea ce sã facã.Cu vaiete mari ºi cu plânsoareCãuta-încoace ºi-încolea scãpare.

16

17

18

19

1 Tandaler s-arat[ încai cu gura, c[ nu s[ teme, dar vom vedea maiîncolo, de este el acel viteaz cum s[ arat[. M. P.

146

Ion Budai-Deleanu

Adunarea noastrã prenãlþatã, De-atâta zarvã cu rebelie,Abea-în urmã ºi ia sã deºteaptãª-uitându-ºi de arme, de bãtãlie,

Apucà fuga cea sãnãtoasãNãzuind la tufa cea mai deasã. 1

Însã-acuma nu e cu putinþãCíneva sã scape, sã sã-ascundã;

Pentru-aceaia toþi cu bizuinþã Acolo sã bagã ºi s-afundãUnde vãd cã-i grãmada mai mareª-unde-oamenii sã-îmbulzesc mai tare.

Cum oile blânde prin ocoaleCând aulmã lupul pe de-aproape

Ascunzându-ºi capetele sale,Care de care precât încape

Între celelalte sã vâreºte,Iar’ de-apãrat nici una gândeºte,

Aºa þiganii sãracii grãmadãÎmbulzându-sã-într-un loc s-adunã,

ª-ascund capetele sã nu vadã Cum turcii vin în chip de fortunã,

20

21

22

23

1 Bine zicea dar Goleman cu ceialal\i ca s[ fug[; de bun[ sam[ aveaplaz[ rea. Dar’ de-acea m[ mir, pentru ce avangarda (adec[ straja de nainte)mersese dup[ bure\i, când ea trebuiea s[ steie în loc =i s[ p[zasc[! C[pitanAlazonios.

a) Nu este de mirat, deac[ vom socoti c[ avangarda \ig[neasc[ nu-i cacelelalte a o=tenilor reguluite (regulate), ci \ig[neasc[! +i doar[ le era foame,iar’ foamea n-are lege. Dar caut[ =i la avangardele noastre ce fac câteodat[.Simpli\.

147

|iganiada

Hãi! pe dânºii-acuºi, acuºi sã deieªi dulce viaþã sã le ieie. 1

Dar’ când sosi vrãjmaºul în faþã,Toþi la pãmânt cãzând îºi plecarã

Grumazii ºi [în]tinsãrã braþã,Milã cerºind cu lacremi amarã:

„Vàileo, vai! (striga ei plângând) iacã,Pierit-au þigãnia sãracã!...“

Într-acea-un turc la grãmada-întieÞigãneascã de-aproape sosisã,

Care-în mânã þiind o hârtieÎntr-acest chip le ceti ºi zisã:

„Fiindcã voi, cioare blãstãmate,Aþi socotit cu noi a vã bate

ª-armele cu neauzitã-ocarãPe turci au rãdicat toatã ordia

Voastrã!-acum dar ian’ ieºiþi afarãS-alégem a cui e voinicia!

Care n-a ieºi este-un calic,Iepure fricos º-om de nimic. 2

24

25

26

1 Ce babe! Atâ\a oameni s[ s[ team[ de oarecâte sute de turci! Eu sângurnice de o sut[ nu m-a= teme! C[pitan Alazonios.

a) Lesne-i a gr[i de dup[ cuptoriu =i din unghie\! Dar’ ian’ s[ mergiodat[ la r[zboiu! Atuncia vezi tot câte zece în locul de unu. C[pitan P[\itul.

2 Tocma la locul acesta, am cetit la izvodul de la Cioara îns[mnareapreînv[\atului Talal[u care zice c[ au aflat =i la alte scrisori aceast[ istorie,cu ceva=’ os[bire, adec[: Vlad Vod[ vrând s[ ispiteasc[ pre \igani, ce ar faceei când ar vedea venind turcii asupra lor, au îmbr[cat pe a sa gard[ turce=te=i au f[cut n[val[ asupra \iganilor carii v[zând pe turci, de departe au trimis=i s-au închinat lor zicând c[ Vlad Vod[ i-au sâlit spre aceasta, iar munteniiîmbr[ca\i turce=te i-au dus p[n[ la Vlad care dup[ ce i-au oc[rât pentru

148

Ion Budai-Deleanu

ªi pentrucã-au cutezat sã poarte Armele ce-a purta sã cuvineLa voinici, sã va certa cu moarte, Drept ce-au fãcut armelor ruºine!...Iar’ muierea lui ºi copiiNevinovaþi sã vor da robii.“

Þiganii înþãlegând aceste, Toþi încremenirã de fricã:Cesta léºinã fãrã de veste, Cela-amúrte, nu sâmte nimicã,Altul sã vaietã-în gura mare,Iar altul plânge cu suspinare.

Mai toþi acu de sineº’ uitasã, Numa Neicul încã firea-º’ þineªi la tâmplarea cea mai jeloasã Socotindu-sã puþin în sine,Un bun cuget îi nimeri-în minte,Sã iasã turcilor înainte,

Ca doar va putea ceva sã facã Prin rugãminte ºi plecãciune,Pentru cea þigãnime sãracã. Deci luând º-alte feþe bãtrâne,Mearsã-înaintea celùi mai mareªi-îngenunchiend grãi cu plânsoare:

27

28

29

30

aceast[ a lor purtare, ei au r[spuns c[ n-au =tiut c[ aceia era munteni, c[, dear fi =tiut, nu s-ar fi supus. Erudi\ian.

a) Dac[-i a=a, trebuie s[ fie adev[rat ce zice aici izvoditoriul, c[ci s[ zicec[ el însu=’ a fost de fa\[ la toate de care s[ scrie aici. Onoch.

149

|iganiada

„Domnilor turci! deh, fie-vã milãDã þigãnia noastrã sãracã!

Cã zieu! nu dã voie, ci dã sâlã,Ca mai rãu doarã sã nu petreacã,

Au trebuit armele sã-îmbraceNeavând dã nevoie ce mai face!

Tot Vlad Vodã e-ahãstòr dã vinã,Numa Dumnezieu lui sã plãteascã,

Cãci el ne-au bãgat în hastã tinã,Dar’ viþa noastrã þigãneascã

Cu toatã lumea trãieºte-în paceªi zieu cã bãtãlia nu-i place.

Dãci nu vã lãcomiþi [într-]atâta La þigane suflete miºele.Luaþi-ne-averile ºi pita,Desbrãcaþi-ne pãnã la piele,

Numa ne lãsaþi dã mângãiereViaþã, copii ºi muiere.

ªtiþi bine cã ºi la voi sãraciiÞigani trãiesc numa din milã,

Fãcând slujbã ºi plãtind hãracii,Nici la rãzboiu merg numa dã sâlã.

Dãci iertaþi-ne acum de-o datã,Sã vã ierte Maica Precuratã!...

O! iertaþi-ne, luna sã vã-ajute! Mahomet mulþi ani sã vã trãiascã!Hie uitate hele trecute!... Dumnezieu pe loc sã ne trezneascã

31

32

33

34

35

150

Ion Budai-Deleanu

Dã suntem noi dã vinã-într-ahastã,Dar’ iacã-au fost pe noi o nãpastã. 1

ªi ce folos de-acolea vã este,Deacã ne luaþi dulcea viaþã

ª-a noastre vor rãmânea nevesteCu mititei copilaºi în braþã?

Noi om pieri,-adevãrat! dar’ eleOr purta dupã noi lungã jele.“

Aici Neicul era sã mai zicã,Când Rãzvan þiind ochi la povaþã,

Cu bucurie glasul rãdicã:„Eta! domnul mãria-sa, faþã!...“ 2

Cãci cunoºtea pe Vlad foarte bine,Mãcar era-în hainele strãine.

ª-aiavea cu cãlãrime-aleasãVlad era, pe care ca mai lesne

Sã poatã cercetare,-o-îmbrãcasãTurceºte din cap pãnã în glezne,

Într-adins hotãrând s-abatãLa þigãnimea noastrã-întrarmatã.

36

37

38

1 Neicu înc[ s[ vede a fi fost un om ca =i Gogoman. Zice c[tr[ turci s[-iierte Maica Precurat[, când ei nu o cred; apoi luna s[ v[ ajute! =i Mahomet s[v[ tr[iasc[, când Mahometu lor de mult acum nu tr[ia. C. Criticos.

a) Dar s[racu Neicu de fric[ nu =tiea ce zice =i mesteca toate împreun[,numa ca s[ scape de nevoie. Simpli\.

2 Eta s[ vede a fi cuvânt \ig[nesc, care s[ zice rom[ne=te iac[. Vra s[ zic[poetul c[ R[zvan \iganul care cuno=tea bine pe Vod[, strig[: „iac[ domnul,m[ria sa, este de fa\[“ =i prin aceasta s[ descoperi în=[l[ciunea, iar \iganiiîndat[ prins[ inim[. M. P.

151

|iganiada

Deci Vodã cu mânie sâlitã, Cãci abea putea râsul sã-º’ þie,„O! (strigã) prãsilã ticãitã! Aceasta-i a voastrã vitejie?Pentru-asta v-am dat arme º-olateªi vã hrãnesc, cioare blãstãmate!...

Ca,-în loc de-a vã-apãra draga þarã ª-a vã bate cu turcii pãgâni,Asupra mea sã vorbiþi ocarã? Dupã-aceaia sã vã daþi în mâniLa câteva sute de vrãjmaºi,Voi, atâte mii de-armaþi ostaºi?

Iacã, sã ºtiþi cã de-acu bucate Nu voi da, de n-eþi pune sâlinþãCu turcii-încai o datã-a vã bate Fãcând asupra lor biruinþã,Iar’ de v-eþi pleca turcilor ca noao,Pãn’ la cel mai mic voi tãia în doao!“ 1

„Sã ierþi Mãria ta (Neicu zisã), Noi suntem fãrã de nice-o vinã,Cã cine-ar hi crezut ca sã ni sã Tâmple-una ca-aceasta ºi sã vinãPe noi munteni îmbrãcaþi turceºte?Însuº’ mãria-ta socoteºte!...

39

40

41

42

1 Cât[ s-au spus p[n[ aici de pozna aceasta, nu [s[î afl[ foarte dep[rtatede însemnarea lui Talal[u. M. P.

152

Ion Budai-Deleanu

Dar’ totuº’ socotind pe dreptate, Zieu! nu sã cãdea mãrii-taleSã ne bagi atâta fricã-în spateCu cele blãstãmate cealmale!...

Asta (Dumnezieu sã te trãiascã),Zieu cã nu fu glumã þigãneascã!“

Într-acea iacã repezit vineUn cãlãraº dând lui Vodã ºtire

Cumcã-un stul din oºtile pãgâneNu departe, lângã-o mãnãstire

Odihnind ar fi ºi, cum sã pare,Aºteptând altã ceatã mai mare.

Cum principul aceastã-înþãleasã, Fãrã-a zice-un cuvânt mearsã-îndatãCu munteana cãlãrime-aleasã,Iar’ þigãnimea noastrã bãrbatã:

Ca din vis acuma sã rãdicãBucuroasã cã-au scãpat de fricã.

Ci peste puþin întoarsã iarãBãrbãþia lor cea de dupã-uºã:

Cât cãlãreþii sã depãrtarãMunteneºti, iatã, ca din culcuºã

Iepurii scorniþi, aºa ieºirãUitându-ºi de frica ce pãþirã.

Toþi apoi a sã mira-începurãCum au putut ei sã sã spãimânte

De-acea nevoiaºã-adunãturãDe munteni în strãine veºtmânte?

43

44

45

49

50

153

|iganiada

Toþi acum arãta vitejieCa când nu s-ar teme nici de-o mie. 1

Iar’ Muþul rumpând lunga tãcere, 2

„Dar, ian întoarceþi acum încoace,Vitejilor (din toatã putereStrigã), voi, cãror numa vã place

Furiº’ a veni cu-înºelãciuniª-a spãria pruncii din tãciuni!“

De-acolea-îndemnându-sã mai toatãMurga þigãnime,-inimã prinsã

ª-acum avea chief sã sã ºi batã,Dar’ ceata munteneascã fuga-întinsã

ª-altul nu era nime cu careSã-º’ poatã stâmpãra râvna mare.

Însã, de-ar fi-inimã ºi vãrtuteLa om, tot într-aceaiaº’ mãsurã

Cu gura,-o! câte ºi câte suteDe viteji ar fi biruiþi cu-o gurã

Atunci cel cu gura cea mai mareFire-ar doar’ viteazul cel mai tare. 3

51

52

53

1 Aici s[ vede ca tip[rit[ firea \iganilor, c[ci p[n[ a nu =ti ei c[ ceiîmbr[ca\i turce=te era munteni, socotind c[-s turci adev[ra\i, nici un cuvântnu putea s[ gr[iasc[ de fric[, iar[ deac[ s[ dus[r[ muntenii de acia, atuncea=i ei începur[ a s[ l[uda. C. Criticos.

2 Adec[ Mu\ul v[zând c[ acum munten[iiî sunt departe, nici pot s[ auz[,striga =i chiema pe munteni s[ întoarc[ iar[, c[ci acuma \iganii le-or ar[tac[ nu s[ tem. M. P.

3 Va s[ zic[ poetul: de s-ar putea bate vr[jma=ul cu gura, atuncea cel cugura cea mai mare, ar fi viteazul cel mai tare. M. P.

154

Ion Budai-Deleanu

Cumcã lucrul nu-i aºa, s-aratãDin cele ce eu acum voi spune:

Tocma când avea chief de-a sã bateÞiganii fãrã de-îmbieciune,

Un prilej bun tâmplarea le-adusãDe-a-º’ stâmpãra dârzia nespusã.

Cãci Omár Páºa iacã le vine Cu o groasã-ordie tocma-în faþã.Omar, care-a oºtilor pãgâneAtuncia era-întia povaþã,

Eºisã din tabãra turceascãLocurile-împrejur s-iscodeascã.

Cum þiganii zãrirã departeVenind cu oaste-aºa numãroasã,

Iar㺠cãzurã-în fiori de moarteªi toatã gura iarã-încetasã,

De nu le-ar fi scos grija din minteTandaler, cu ceste cuvinte: 1

„Tot omul s-auzã, sã-înþãleagãCã Vlad Vodã iarã pã noi vine

ªi vra doarã sã-º’ mai facã ºagã;Dar’ fiþi bãrbaþi ºi vã þineþi bine,

54

55

56

57

1 Poate c[ cineva neînv[\at fiind cu stihuri, nu va în\elege ce s-au zis maisus, am socotit a t[lm[ci acest loc. Spune poetul c[ tocma când \iganii acums[ îmb[rb[tas[ =-avea chief de a s[ bate cu muntenii, atuncia, prin o tâmplare,li s[ f[cu prilej de a-=’ ar[ta vitejia, c[ci Omar Pa=a ce era c[petenia o=tilorturce=ti, vrând s[ cerceteze pe împrejur, tocma sosis[ la locul acela, unde eratab[ra \ig[neasc[, dar \iganilor iar le sc[p[ vitejia. M. P.

155

|iganiada

Nice vã daþi cu-una sau cu doao,Cã nici voi sunteþi fãcuþi din oao.“

Mergând aceasta din gurã-în gurãªi din om în om prin þigãnie,

Mare la toþi fãcu-îndemnãturã;Deci gândeai cã morþii iarã-învie!

Fieºcare cum poate s-armeazãª-a ieºi la bãtaie cuteazã.

Pãnã ei sã-înarmã pe-apucate,Turciãiî-acu foarte-aproape sosisã,

Dar oblicind þiganele gloate,Omar stete ºi-o ceatã trimisã

Sã-i aducã oar’ câþiva-înainteCa sã-i cerceteze din cuvinte. 1

Însã-acu laia cea mai [voinicã]Era gata de-a sã tâmpinare,

Ca când n-ar cunoaºte nice-o fricã,Aºa era râvna lor de mare!

De lòlot, úiete ºi strigateSuna-împrejur locurile toate.

Nãvãlind apoi de toatã parteEra tocma sã sã ºi loveascã,

Când Parpangel sãrind îi desparte,Care-în buiguiala nebuneascã

58

59

60

61

1 |iganii numai cu aceasta s[ îmb[rb[tar[, c[ gândea c[ aceia iar[-smunteni, =i, precum s[ vede, =i Tandaler a=a gândea.

a) S[race Vlade! ce ajutoriu \-ai ales, care mai mare voie avea s[ s[ bat[cu tine, decât cu protivnicii t[i! Mândril[.

156

Ion Budai-Deleanu

Alergând, în cea parte-ajunseseªi fãr’ veste-înainte le iese.

Calu-îi alerga, gândeai cã zboarã,Drept la ºireagurile pãgâne.

Þigãnimea vãzând astã rarãVitejie, cã-un sângur de sine

Pe-o oaste-întreagã face nãvalãªi mai mare-încã-apucã-îndrãznealã. 1

Oblicind pãgânii-atâta gloatãAsuprã-le venind cu tãrie,

Iar mai vârtos armãtura toatãA lui Arginean n-au vrut sã þie

Nici o minutã locul, ci-în pripãMearsãrã care-încãtro-în rãsipã.

Parpangel dupã dânºii s-alungã,Dar, o! tâmplare nenorocitã,

Sãrind calul peste-o râpã lungãCãzu cãlãreþul fãrã-ispitã

Cu capu-în gios ºi-în tinã rãmasã;Calul fugi ca când nu i-ar pasã.

Þiganii, dacã din ochi scãparãPe turci cu cel voinic împreunã

(Cãci nu ºtia cã-i Parpangel), iarãSã-întoarsãrã-acasã-în voie bunã,

1 A=a fiind \iganii invita\i, to\i mergea pe turci =i era aproape de a da pedân=ii cu n[val[, când Parpangel, îmbracat cu armele lui Argineanu =i pecalul lui, alergând sosi înaintea \iganilor =i s[ dus[ drept pe turci; care lucruv[zând \iganii =i mai mult s[ îmb[rb[tar[. M. P.

62

63

64

65

157

|iganiada

Cu mare triumf ºi bucurieC-au alungat munteneascã-ordie. 1

Bine sã zice: cui vra norocul,ªi durmind îi cade piara-în gurã!

A norocului fu º-aici jocul,Însã þiganii nu pricepurã.

Tocma când Omar era sã vieSã-împresoare biata þigãnie,

Vlad Vodã cu garda sa voinicãFãrã veste ieºind îl nãvale,

Multe sute-i taie ºi dimicãStrâmtorându-l într-o-îngustã vale,

ª-abea sângur Omar cu puþineAu putut scãpa gloate pãgâne.

Dar’ þiganii noºtri credea tareªi vârtos cã munteni acei furã

Ce pe dânºi venisã sã-i omoare,Îmbrãcaþi în turceascã muntúrã;

Aceasta povestea ei cu falã.Cum nemintea pe oameni înºalã!... 2

Într-acea-a lui biet Parpangel mamã,Fiind afundatã-în jele mare

1 |iganii, precum s[ arat[, mergea asupra turcilor, îns[ pe încet; iar dac[v[zur[ c[ turcii întorc dosul, nu-i mai gonir[, ci întoars[r[ acas[. M. P.

2 Fiind \iganii scula\i asupra lui Omar, el f[cus[ orânduial[ s[ încungiurecu ai s[i pe \igani =i s[-i taie, dar’ Vlad Vod[ chibzuind vremea, tocmai atunciavenindu-i în dos, l-au silit s[-= trag[ înapoi ceata ce trimesese împrotiva \iganilor,s[ s[ apere sângur de n[vala lui Vlad Vod[. Iar’ \iganii de aceasta nu =tieanimica =i gândea c[ ei au gonit pe munteni ce întorsese adoooar[. M. P.

66

67

68

69

158

Ion Budai-Deleanu

ª-ºteptând cu luare de samã, Minunat acest lucru-i pareCã pre fiu-ºi cu a sa mireasãÎncã nu vede sosând acasã.

Deci Brânduºa (cãci aºa pe numeSã chiema) fiind fermecãtoare,

Doarã-atunci cea mai vestitã-în lume, Ce sâtirea dracii din vâltoare,Ba cu fermecãturi neauziteOamenii strãmuta-în fieri ºi vite,

Tot feliu-încântã ea de jivinãªi cumu-i vine-în minte-o preface,

Apoi descântã cât baþi în mânãStrãmutatele jivini sãrace,

ªi nu este-un feliu de mãestrieLa care-învãþatã sã nu fie, 1

Fiind amãrâtã ºi vrând sã ºtieUnde fiiul ei atâta rãmâne

ªi doar’ de este Romica vie,Luã doao fermecate frâne

Din róºii fãcute strãmãturã, 2

ªoptind cu sine ceva din gurã.

70

71

72

1 Aici poetul las[ pe \igani iar[ =i începe de Parpangel =i ne spune c[mama lui au fost o vr[jitoare foarte minunat[... M. P.

a) Brându=a, precum o scrie poetul, e un fel de Circe (Chirchi), precum s[afl[ la Odisèa lui Omer, care pe so\ii lui Ulis pref[cus[ în porci =i alte vite.Erudi\ian.

2 Vr[jitoarele noastre de astezi înc[ pun mult[ putere în firele de str[-m[tur[ ro=ii. M. P.

159

|iganiada

Cum fârºi neînþãlese cuvinte, Iacã doao pregroaznice baleFãrã veste-i steterã-înainte;Guºi avea pestricate ºi foale,

Însã cu-arepi ºi solzuri pe spateªi neºte coade lungi, cârlibate.

Puindu-le-apoi frâne de lânãObrazui-în pulbere-o cãruþã

Cu toiagu-învrâstat ce-avea-în mânã, Pe care ºezând bale sumuþãªi iacã-în cotigã fãr de roateVrãjitoarea vãzduhul strãbate. 1

Bãláurii-înhãmaþi zboarã ca vântulPrecum striga-i mânã ºi-i duce.

Într-[un] ceas cungiurã pãmântulMuntenesc, dar’ nice-o razã-i luce

De-a-ºi gãsi fiiul dorit. În urmãFoarte-amãrâtã cursul sãu curmã.

Supt o râpã-adâncã sã pogoarãªi luând de pe bãlauri cãpestre,

Le face semn ca din ochi sã piarã;Ducându-sã-apoi fierele mãiestre,

Scoasã-o vrãjitã din sân piscoaieªi cât poate, de trei ori þipoaie.

1 Acest feliu de vr[jitori =i cu acest feliu de \er[monii s[ afl[ la mul\i poe\ivechi, îns[ acum nu s-aude nimic de unele ca aceste. Erudi\ian.

a) Poetul nostru toate le-au împrumutat de la al\ii, ca s[-=’ fac[ maipl[cut[ izvoditura. Musofilos.

73

74

75

76

160

Ion Budai-Deleanu

Mai degrabã decât o clipitã, Mulþime de duhuri necurateDin toate laturi vinea pornitã, Iar’ ea-începe a-i sitiri sã caute 1

Sau sã spuie-unde fiiu rãmâneªi pentru ce-acasã nu mai vine!

Ei rãspund: „Fiiul tãu s-aflã-în viaþã,Dar’ numa cât sufletul nu-i iasã;

Noi þ-om fi pãn la dânsul povaþã!“Deacã-aceasta Brânduºa-înþãleasã,

Îndatã-alergã cu osârdieDucând-o cel din rãspântie.

Acolo sosind maica duioasãª-aflã fiiul mai fãrã viaþã.

Trupu-i rãdicã ºi frântele-oase,Luându-l pe bietele braþã,

Îl pusã-în cãruþa cea vrãjitãªi zburã cu el într-o clipitã. 2

Dusã-l între neºte munþi de-aproape,Sus pe-o stâncã naltã ºi rãtundã

77

78

79

80

1 Cuvântul sitiresc este vulgar =i obicinuit pe multe locuri, îns[ numa înnoima aceasta, adec[ sâlesc cu me=ter=ug sau vr[jituri; =i fiindc[ norodul credec[ prin râpe, vâltori =i r[spântii l[cuiesc duhuri necurate, drept aceasta zic =idespre vr[jitori c[ sitiresc (adec[ chiam[ cu sâla) dracii de pe acele locuri. M. P.

2 Cum putueia s[-=’ duc[ fiiul s[u în c[ru\a vr[jit[, când zis[ mai suspoetul c[ au desjugat b[laurii =i le-au poruncit s[ mearg[ în treab[-=’! Idiot.

a) Poetul au spus odat[ cum ea i-au chiemat =i i-au înh[mat; aici s[în\[lege de sine c[ aflându-= fiiul, iar[=’ i-au chiemat, îns[ poetul nu spune=tiind c[ fie=tecare va în\[lege c[, cum au mers de acas[ cu vr[jituri, a=aputea s[ mearg[ =i de-aci. Musofilos.

161

|iganiada

Unde-l scãldã-în noao feliuri de-apeCe sã-áflã-într-o peºterã afundã,

Apoi cu ierburi cunoscuteÎn tot chipul cercã sã-i ajute.

Unele fierbe ia-într-o cãldare,Din altele stoarce mustãreaþã,

Iar’ din altele-i face scãldãtoare:Iarba vântului ºi iarbã creaþã,

Iarbã mare, spânz, limbã-vecinã,Ròmoniþã, nalbã, mãtãcinã,

Plãtàginã, sovârv cu cicoare,Troscoþel, podbeál ºi mãtrãgunã

ªi de-alte mai multe ierburi care Stoarse, mestecate depreunãª-în mai multe chipuri prefãcuteTrebuie bolnavului s-ajute.

Iar’ dupã ce cu ceste toate Îl scãldã, l-învãlui ºi l-unsã,Inima-i începu iar’ a bate, Sânge-în moarte mãdulãri pãtrunsãª-a treia zi cãtrã dimineaþãSemne-aiavea dete de viaþã.

A rãsufla-începe câteodatã ªi-a miºca mânile ºi picioare;Ca ºi din somn apoi sã deºteaptã ªi, cãutând la toate împrejur, pareCã cautã la maicã-sa cu-obidãªi ochii iarã va sã-º închidã.

81

82

83

84

162

Ion Budai-Deleanu

Iar Brânduºa strângându-l de mânã Amar sã cânta: „Dãh, Parpangele!Dãh! mai clipeºte cu ha luminãA ochilor tãi plinã de jele!...

ªi cautã la mamã-ta sãracã,N-o lãsa-în amar sã sã petreacã!...“

Atâta furã de putincioaseVaietele de maica-obidatã,

Cât de la pragul morþii sã-întoarseSufletul lui Parpangel îndatã

ªi, deschizând ochii-adoooarã,Aºa cuvântã cu jele-amarã:

„O mamã! zieu, pãcat neiertat Fi-þ-va, cã mã treziºi la viaþã.O clipitã de m-ai hi lãsat, Eu vedeam faþã de faþãToate hele ce vor hi sã hieDe-acum nainte pãnã-în vecie!...“

Dar mamã-sa-l mângáie ºi-l sãrutã: Spuindu-i toate ce sã tâmplasã,ªi-într-acea cu leacuri îi ajutã. Iar’ dacã de Romica frumoasãκ’ adusã-aminte,-atunci de toateª-uitã de mai nainte visate.

Cãci Brânduºa l-încredinþã tare ªi vârtos cã Romica trãieºteªi-încã este-întreagã fatã mare, Nici pe altul cineva iubeºte.

85

86

87

88

89

163

|iganiada

Cu d-este ºi leacuri de folosCurând îl fãcu ea sãnãtos.

Iar’ dupã ce-întreg ca ºi nainteTânãrul þigan acuma stete,

Mamã-sã-i dete-în calde plãcinteFarmece, care-avea, pe-îndelete,

Farmece de somn aducãtoare,Însã trupului nestricãtoare.

Parpangel cãzu ca mort îndatã,Iar’ însã culcându-l lângã sine,

În cotiga sa cea fermecatã,Zburã din locurile strãine

Drept acasã-în d-alba þigãnie,Unde pe toþi aflã-în bucurie.

Cãci ºi Romica tocmai sosisãªi spusese toatã-a sa tâmplare:

Cum ea la cea curte nimerisã,Cum apoi curtea-într-o baltã mare

S-au prefãcut, de-unde pe ea scoasãÎn urmã-o mãgãriþã-aripoasã.

Brânduºa, de nimene vãzutã,Sosi tocma dupã cina mare

ªi iar㺒, prin farmecã ºtiutã,Trezindu-ºi fiiul din somnul tare

Trimisã dupã mândra RomicãCa sã º-o facã nuorã ºi fiicã.

90

91

92

93

164

Ion Budai-Deleanu

A R G U M E N T U L

Sãtana cade-în melanholie Socotind asupra sorþii sale;A iadului s-adùnã boierie ªi sã sfãtuieºte cu ce caleVa s-ajute turceºtilor gloate;Þiganilor sã fârºesc bucate.

Acum peste-ochian ºoimanul soare 1

Strãlucea dositelor ostroave,Noaptea cu neagra sa învãlitoareCâmpi acoperisã ºi dumbrave,

Iar’ de grele-ostãneli obositaDulce rãpãusa prin staure vita.

Numa fieri priveghia rãpitoareªi bãrbaþii cu cugete rele;

Lupul gonea dupã cãprioare,Buha vâna-în tufe pãsãrele,

ª-umbla º-alte jivini stricãtoareCe-întunerec iubind fug de soare.

CÂNTECUL A VI

1

2

1 Cuvântul =oiman doar[ nu este pretutindene obicit ca în Ardeal;pentru aceasta trebuie a =ti c[ prin acest epiteton s[ în\[leg numalucruri bune, curate =i oarecúmva sfinte. Nice de ob=te s[ zice =oiman,f[r[ numa soarele, albina, pânea =.c.d. S[ vede a fi cuvânt turcesc. P.Filologos.

CUPRINS

165

|iganiada

Era vremea tocma-întiaº datã Când cântã cocoºii de cu sarã,ª-încãlecând mãturi sau lopatãLa Rãtezat strigòile zboarã,

Când sã preumblã cele frumoaseStrâmbând oamenilor dreptele-oase. 1

Toate-adecã-odihnea cele bune,Numa cele rele, blãstãmate,

Umbla dupã-a lor înºelãciune,Cum sunt duhurile necurate

Care nu dorm nice-odinioarã,Ci noaptea-în toate pãrþile zboarã.

Tocma pe-acea vreme, supt afundaTartárului peºtere, Sãtana

Scoþind capul afarã din undaVãpãii nestânse, cu tirana

Sa privire, pe diavoli învitãSã munceascã fãptura osânditã,

Iar’ el prin aceasta sã desfatãCa º-un craiu tiran dupã bãtaie,

1 Poetul vrând s[ obr[zuiasc[ vremea de noapte, spune pe rând toate ces[ tâmpl[ pe acea vreme: într-altele, fiindc[ el, unde poate, bag[ =i pove=tilede ob=te, pomene=te aici =i de strigoi, care dup[ crez[toria de ob=te încalec[m[turi =i lopate =i cu acele zboar[ la R[tezat, adec[ la un munte ce este între|ara Rom[neasc[ =i între Ardeal. Erudi\.

a) De aci s[ cunoa=te c[ izvoditoriu cel de-întâi acestor stihuri au fostardelean, c[ci almintre nu ar fi pomenit de R[tezat. Criticos.

b) A=a dar[ ar trebui s[ fie =i din Thesalia, c[ci pomene=te Parnasul,muntele Thesalii; ar trebui s[ fie =i muntean c[ pomene=te Cetatea Neagr[ ceeste în |ara Munteneasc[! Mândril[.

3

4

5

6

166

Ion Budai-Deleanu

Când vede-oastea vrãjmaºã junghiatã,Când noroade-întregi stricã ºi taie

ªi e mâhnit numa cã nu poateAºa tãia noroadele toate.

Însã-într-aceastã noapte, de careZic eu, dupã ce oar’câtã vreme

Sãtana cãutã cu desfãtare Cum chinuita fãpturã geme,În gânduri cãzu ºi socoteleCe-i pricinuirã-amarã jele.

Pentru cã cugetând el în sineCumplita [sa] din ceriu scãpãtare,

Apoi tot pierdut vecinicul binePotrivind cu a sa de-acum stare,

Aºa rãcni de jele ºi-urgie,Cât clãti iadul din temelie.

Crunþi învolbind ochi apoi: „Oh mie!(Strigã) Cu totul nesuferitã

Viaþã ºi nemuritorie!...Mai bine era-într-acea clipitã,

Când fui surpat cu mândra mea ceatãSã fiu pierit cu totul de-odatã!... 1

1 Aici pentru mai bun[ în\[legerea, trebuie a lua sama c[ poetul obr[zuindnoapte, hot[r[=te vremea când cânt[ coco=ii întia= dat[, adec[ cu un ceas saudoao înaintea miezii-nop\ii; c[ci, pe cum spun c[r\ile babelor, atunci au putereduhurile necurate. Deci poetul vrând s[ vie cu povestea =i la S[tana, zice c[tocma pe acea vreme =i el au obicinuit a scoate capul de supt unda focului =ia-= petrece, c[utând cum s[ muncesc sufletele p[c[toase. Îns[ (adauge poetu)în acea noapte îi vinir[ S[tanei ne=te gânduri de care foarte s-au scârbit.Adec[ socotind el c[ oarecând era în raiu =i întru fericire, iar[ acum în iad,supus chinurilor, s[ mâhni =i a=a r[cni, cât tot iadul s[ cutremur[. M. P.

7

8

9

167

|iganiada

Câci, mãcar muream eu fãrã vintã, Dar’ mergându-mi în nimicã firea,Durerilor încai sã punea þântã,Nici mã-ar ghimpa tristã pomenirea

Fericirilor mele trecute,Curmatã fiind prin moartea iute.

Ci nu mi-au priit várvara soarteª-în rãzboiu îmi fu protivitoare,

Nice-a vínce-mi dete, nice moarte,Lãsându-mi aceastã rozãtoare

ªi nesuferitã pomenire.Oh! crudã, nespusã chinuire!...

Aceastã dar’ aducere-aminteM-apãsã-acum... nu tu, Savoate!

Cãci însuº’ a ta de-acu nainteAtotputernicie nu poate

Alta sã facã-asuprã-mi izbândãMai mult ocarnicã ºi neblândã.

Deci sus, Sãtano! Scoalã ºi-aratãCelui-de-Sus cã-ai încã putere;

ªi mãcar nu poate el sã patã,Nici sã sâmþascã vre o durere,

Totuº cere-a ta pe dânsul urãSã-þi izbândeºti pe a lui fãpturã.“ 1

Aceste zicând groaznic urlã, iarãTot iadul rãsunã cu greu muget.

10

11

12

13

14

1 Monologul acesta nu s[ poate în\[lege de to\i, numai de cei ce suntprocopsi\i la S. Scripturi. Musofilos.

168

Ion Budai-Deleanu

Însuº’ diavolii sã spãimântarã ªi vrând sã ºtie-a Sãtãnii cugetBoìerimea tartárului toatãÎntr-o clipitã fusã-adunatã.

Ochii Sãtana-îºi întoarsã roatãCercetând pe tot însul în faþã;

Inima pare cã-i sã desfatãVãzându-ºi boierimea sumeaþã.

Apoi, dupã puþinã tãcere,Acest chip grãi rozându-ºi ghierre: 1

„O, soþi credincioºi ursitei mele, Viteji protivnici naltei lumineCe stãpâneºte mai sus de stele,ªtiu cã v-aduceþi aminte bine

De cea vecinicã zio cumplitã,Domnia mea când fu cutrupitã.

Biruiþi fum cu drept! în bãtaie,Iar’ nu supuºi, asupriþi; iarã

Nice-într-astã pucioasã vãpaieCu vecinicã ºi nestânsã parã

Suntem plecaþi, unde fãrã spaimãFãptura pe Fãcãtoriu defaimã.

ªtiþi darã cã-a noastrã mângãiereEste în izbândã sângur º-urã

Asupra celii de sus putereCe pedepseºte ºi nu sã-îndurã!...

15

16

17

18

1 Ghierre va s[ zic[ brânc[ cu unghii mari, cum au vulturii sau ur=ii. M. P.

169

|iganiada

Dar’, precum vãd, sã pare mieCã vã-au apucat o trândãvie! 1

Nu vãd eu acum bujdind pe poarta Iadului suflete ca nainte,ª-acuºi va fi doar deºartã boartaAceastã-întunecoasã, fierbinte,

De n-om mai îndrãznire o datãA lupta cu oastea luminatã!

Fost-am în lume ºi de-amãruntulToate-am iscodit. Adevãrat!

Cumcã-încungiurând eu tot pãmântul,Mai cu samã-l vãd noao plecat,

Iarã þãri adevãrat creºtineSau nu vãzui, sau foarte puþine.

Dar’ ce folos! când vãd omenireaCare fu-în pisma noastrã ziditã,

Înãlþându-ºi pãnã la ceriu fireaªi pãnã la partea cea mai fericitã,

19

20

21

1 S[tana aici s[ închipuie=te, precum am zis la cântecul dintii, c[peteniaduhurilor necurate, care mai nainte de osândire era în ceriu cel mai întiiarhanghel =i s[ chema Luceaf[r, adec[ purt[toriu de lumin[. El aici gr[ie=tec[tr[ ceialal\i so\i ai s[i. Îns[ ce poate s[ gr[iasc[ S[tana alt[ f[r[ numabl[st[muri; îns[ poetul vrând s[-l arete poetice=te, precum este, foarte binel-au nimerit. Erudi\ian.

a) A=a, foarte bine, când îl face s[ gr[iasc[ hule asupra dumnezieirii!P[r. Desidemonescul.

b) Apoi =-alta este: de unde au =tiut poetul acesta cele ce au vorbit draciiîn iad! C. Idiotiseanul.

v) Dar’ c[ nu-i a=a, vere, c[ci \-am spus de atâte ori c[ le-au aflat a=ascrise. C. Onochefalos.

170

Ion Budai-Deleanu

Râvnind a fi-oarecândva pãrtaºãDeºertelor noastre-în ceriu lãcaºã. 1

Însã nu fie-asta-adevãratã!...Ca marele Sãtana sã vadã

Urgisita fãpturã vodatã Colò sus, în cereasca livadã,Mai mulþindu-sã de-acum nainte,Juru-mã pe tartarul fierbinte!...

Întii, creºtinãtatea sã piarã,Rãzboiu în tot pãmântul sã fie,

Întunerecul sã-întoarcã iarãCu tot feliu de pãcat º-urgie;

Aceste-s în scurt poftele mele,Ce rãspundeþi voi acum la ele?“ 2

Atunci Velzãvúv, hatmanul mareOºtilor negrii mãrii sale:

„Întunecate Doamne! mie-mi pare(Grãi) cã-ar fi lucru mai cu cale,

Lãsând aceste pe alt îndeleteSã strângem pe datã-a noastrã cete, 3

22

23

24

1 S[tana zice c[ Dumnezieu a f[cut omul în pisma lui =i a so\ilor lui, caoarecând s[ l[cuiasc[ acolo, unde au l[cuit ei fiind înc[ îngeri. Simpli\ian.

2 Ce m[nie s[t[neasc[! Simpli\ian.3 Velz[vúv este nume devolesc care s-afl[ =i la Evanghelie. Îns[ fiindc[

S[tana este împ[ratul întunericului, pentru aceaia Velzevuv îi zice ÎntunecateDoamne, apoi Neagr[ M[ria sa.

a) Oare nu este aici ascuns[ sáter[? C[ întru multe p[n[ aici am luat[sama] c[ poetul acesta multe zice care nu s[ pot în\[lege într-alt chip, îns[a=a =tie acoperi satera sa de bine, cât nu fie=te care o cunoa=te. C. Criticos.

171

|iganiada

Cãci eu din iscoade-încredinþate Care trimesesem sus, pe lume,Am înþãles cã vor a sã bateVlad Vodã cu Mahomet, ºi-anume

De cereºtii cãlãreþi sã ziceCã vor pe-agareni detot sã strice.

Nu s-ar cuvini sã lãsãm darãNice noi pe cei de-a noastrã parte,

Ci- îndatã sã purcedem afarãPurtând ºi noi creºtinilor moarte,

Cãci, de va birui Mahomet,Cade ºi creºtinia pe-încet.“

„Bine, hatmane, cã-mi dai de ºtire!...(Zisã muºcându-ºi negrele buze

Craiul întunecat cu rãstire.)Acum mãria-mea va sã-auzã

Cum e ºi-a celoralalþi socotealã,Ce au sã-mi spuie fãrã smintealã. 1

Întii, cum dintru voi fieºcareSã sâleºte spre-a iadului bine,

Amegind pe-om din dreapta cãrare,Apoi, în ce chip ni sã cuvine

Sã-ajutãm lui Mahomet îndatã:Pre-ascuns, ori cu sâlã vederatã?“

Aici Mamona sã sculà, mareVisternicul Domnului Sãtanei,

25

26

27

28

29

1 Acum precep povestea. Adec[ S[tana au strâns sfetnicii s[i, ca s[sf[tuiasc[ în ce chip are s[ ajute p[gânilor!

172

Ion Budai-Deleanu

Pe mâna lui sunt toate comoare De supt pãmânt, aurul ºi banii.„Tot iadul (grãi dâns) bine ºtieCât îi face-a mea dregãtorie!...

Zieu! mai mult decât toate-îi ajutãªi mai multã dobândã-i aduce.

Chipul ºi cãrarea mea bãtutãCare pre-om la strâmbãtate duce,

Este pofta de-averi desfrânatã,Într-alt chip lãcomie chiematã. 1

Omul e plecat spre lãcomie,Din leagãn, cãci firea bunã-i dede

Îndemnul curat de-a prii ºie,Din care, ca din izvor, purcede

Cruþarea vieþii ºi-o sâlinþãSpre-a-º’ plini trupeasca trebuinþã.

30

31

1 Mamona înc[ nume de diavol ce s[ afl[ la Evanghelie. De ob=te s[ ziceel duhul l[comii.

a) Pe Velz[vuv zis[ poetul c[ este hátmánul S[tanei, iar aici pe Mamonaface visternic! ca când =i diavolii ar avea în iad acest feliu de dreg[torii!Idiot.

b) Bag[-le în teac[, vere, \i-am zis nu o dat[, nu mai vinui poetul, cândel a=a au aflat scris! Onochef.

v) Vede\i dar[ c[ bine zis[i eu c[ aici [esteî o sater[ ascuns[! Criticos.g) Acum =i mie-mi scap[ r[bdarea când v[d lu[ri aminte de acest feliu!

Am luat sama mai înainte c[ care nu în\[lege ce este poesia =i ce va s[ zic[poetu, acela mai bine s[ tac[ =i mai bine s[ \ie cu dumnealui Chir Onochefalos,c[ci mai mult[ cinste-\i va face. Unde ar fi izvodirile poetice=ti a lui Omer, alui Virghil =i, în vremile noastre, a lui Miltón la inglezi, a lui Tásso la italieni=i a lui Clòpstoc la nem\i, de ar fi socotit aceste înv[\ate noroade de dân=ii,cum socotesc ace=ti mai sus cârtitori asupra poetului nostru? Musofilos.

d) Nu \-am spus, vere, c[ a=a este? Iac[ dum. Musofilos în\[lege mai binedecât noi amândoi.

173

|iganiada

Dar eu astã fireºe plecare, Cu totul o stric prin lãcomieªi fac pre om de-în urmã el n-areHotar în pofta sa. Iacã-o mie

De acolea sã nasc fapte rele,Tot fiice-a lãcomii º-a mele.

Tâlhãria, furatul, votria,Înºelarea, strâmba judecatã,

Ucigãrii, vânzãri, tirãnia,Fãþãria, camãta cruntatã,

ªi pe rând faptele rele toate,Mai vârtos ce trag spre bogãtate.

Aurul acum stãpâneºte-în lume; Prin acesta cumpãr eu toateInimile; cu mici sau mari sumeNeguþez tot feliu de pãcate:

Cela-ºi vinde patria pe mitã,Cesta spre ucidere sã-învitã.

Papa vinde darurile sfintePentru gãlbãnaºi, iar’ patriarhul

Din Vizánt le cumpãrã-înainte.Din episcóp pãnã la eclisiarhul,

Toþi îºi prevând cele cumpãrateCe trebuiea sã fie-în dar date.

Craii ºi miniºtrii având seteDe-argint, aþâþã rãzboaie crunte;

Aurul ia cununa de la fete,Sparge cãsãtorie ºi nunte;

32

33

34

35

36

174

Ion Budai-Deleanu

În scurt, lãcomia nesãtulãToate ce-s bune le-întoarce-în hulã. 1

ªi cu-aceasta orbind eu prãsilaLui Adam, o-întorc de la cãrare

Bunã º’o duc pe-încet la topilaNoastrã aici. Pre pãmânt, pre mare,

Mai toþi muritorii despre mineCu-înaurite-s legaþi cãtíne.

Iar în cât priveºte-ajutorinþaLui Mahomet ºi-a turceºtii gloate,

Eu spun drept cã nu-s în socotinþaLui Velzãvuv, dar’ nice sã poate,

O! hatmane viteaz, asta faceCare [ne] spui ºi, cum vãd, îþi place.

Lângã cine puterea ºi slavaAu rãmas, hotãrât lucru este.

Au gândeºti cã Cel-de-Sus lãsa-vaSã sãvârºim, cum grãieºti, aceste?

Foarte te-amegeºti, de cu putereVrei a da turcilor mângãiere. 2

Ce-ajunge-oºtaneasca ta-îndrãznealãAsupra puterii înzãciuite!

37

38

39

40

1 Aici Mamona spune toate faptele rele care izvoresc din l[comie. M. P.2 S[tana f[cu doao întreb[ri la boierii =i voievozii s[i: adec[ s[-i spuie

fie=te care în ce chip el lucreaz[ spre binele de ob=te a iadului, amegind preoameni! Apoi, în ce chip socote=te ca s[ s[ deie ajutoriu turcilor. Mamona lacea de întii întrebare spus[ cu de-am[runtul laudele sale, iar’ la a doao d[sfatul s[u, ca s[ nu s[ deie turcilor ajutoriu cu chip vederat, ci pe ascuns. M. P.

175

|iganiada

Vitejia-înceátã-a fi de falãªi faptele ei cele mai vestite

Sã numesc oarbã numa dârzie,Când lucreazã fãrã-înþãlepþie.

Deci, împrotiva celui mai tare,Nu vãrtute, ci minte mãiastrã

Trebuie-a folosi. Mie-mi pareCã nu cu veditã ºi buiastrã

Tãrie noi sã dãm ajutare,Ci pre-ascuns, cu multã supþiare.

Înºi oameni prin noi sã lucrezeSpre-a lor pierire necontenitã.

N-ajutã-acum armele vitezeCum punga cu galbeni tecsuitã

Aceºtii, numa sã fie plinã,Acuma toþi oamenii sã-închinã. 1

În urmã ruºinea mea sã fie,Deacã eu cu banii nu voiu face

Mai mult decât în[tru] voinicieAltòr a sã lãuda place!“

Mamona fârºind, Asmodeu râsãªi cãutând împrejur aºa zisã:

„Nu pentru cã eu sunt logofãtulDe tainã-a mãrii-sale, darã

Pentru cã mã þân ºeretulCel mai mare-în astã neagrã þarã

41

42

43

44

1 Vezi, vicleanul, ce sfat au dat! Simpli\ian.

176

Ion Budai-Deleanu

Îndrãznesc a-mi arãta ºi euAdânc ºi mãestru sfatul mieu.

Însã, mai nainte de-a rãspunde,Voiu sã fac Mamonii o-întrebare:

Pentru ce sã-însumeaþã ºi de-undeVin acele cuvinte sprinþare

A lui? Drept ce-atâta sã rãdicãSocotind pre-alalþii întru nimicã? 1

Nu voi sã-i întunec vrednicia,Cãci banii-au în lume cãutare;

Dar’ ce-ajunge numa bogãþia,De n-ar fi ºi-o vãrtute mai mare

Cui º-însã bogãþie sã-închinã!...ªi-aceasta e mintea cu sfat plinã!

Mamona cu banii face toate,Dar’ numa la cei cu lãcomie,

La suflete de-argint însãtate,Iar Mamona doar’ încã nu ºtie

Cã multe ºi mari trebi pe pãmântNu sã pot isprãvi prin argint,

Ci prin tehne-ascunse ºi înºelãminte,Prin intrige, cu sfaturi viclene;

45

46

47

48

1 Asmodeu. Acesta înc[ este nume de diavol, cunoscut la S. Scripturi, =imai cu sam[ s[ chiam[ duhul în=el[ciunilor; iar’ cuvântul =erèt nu estepretutindene cunoscut; pentru aceasta rom[ne=te se poate zice amegèu. Apoicuvântu sprin\ariu, sprin\are înc[ s[ vede a fi rom[nesc, ce s[ poate ziceamintre îngiur[toriu, def[im[toriu. Filologos.

177

|iganiada

Ceste surpã ºi pe cel cu minte, Ceste sã-ajute-oºtile-agarene.ª-acuº’ vom vedea prin ispitireCare ºtie mai bine-a gâcire.“ 1

Veliàl, ce peste politieAre-în iad pazã ºi priveghere,

Cel ce tot feliul de mãiestrie Lumeascã care domnia cereE procopsit, fârºind Asmodeu,Sã sculã-începând cuvântul sãu:

„Adevãrat! nu sã-ar cãdea mieA mustra pe cei ce-au zis nainte

Doarã cevaº’ cam cu sumeþie, Dar’, ca sã-arãt cât poate sã-alinte 2

Pe cineva iubirea de sine,Voi mustra cu vedite pricine.

Fieºcare sã lãudã-întru-ale saleªi cu oareºcare micºorare,

Pe-ale altor socotind tândale; 3

ªi toþi vã-înºelaþi, precum îmi pare,Cãci vrednicia voastrã-împreunãIar’ nu despãrþitã, sã-áflã bunã.

49

50

51

1 Suflete de argint îns[tate. Aceasta întru o alt[ limb[ doar[ nu s-arputea zice, dar’ în limba noastr[ nu =tiu de unde s-au obicinuit a s[ zice, în locde foame de aur =i de argint, sete de aur sau argint. Apoi cuvântul tehneînsemneaz[ me=ter=ug viclean. M. P.

2 S-alinte, adec[ s[ m[guleasc[.3 Tândale. Acest cuvânt este obicinuit pe une locuri =i îns[mneaz[ ni-

micuri sau lucru de nimic[, juc[r[i. M. P.

178

Ion Budai-Deleanu

Voi sunteþi naltele mãdulare Aceºtii împãrãþii de-aice;Deci a voastrã-împreunã lucrareTrebuie sã-o þie, sã-o rãdice.

Zãdarnicã-i a voastrã putere,Deacã veþi lucra cu-împãrãchiere.

Deci socotind eu cele din lumeCare vã-aduce voao supãrare,

Îm par ca neºte deºerte spume ªi fumuri fãrã de flãcãrare.Pentr-aceasta-i ºi-a mea socotealãCa sã nu ieºim noi la ivealã.

Sã nu ne-amestecãm la bãtaieCu puterea noastrã vederatã,

Ci, mergând din odaie-în odaie,Sã vedem pe cine, ce desfatã,

ªi-apoi pe om în tot chipul rãuSã-l otrãvim în cugetul sãu.

Iar în cât e pentru Mahometª-a lui Vlad mândrie deºartã,

Eu am chieea de la cabinét 1

ªi mai bine cunosc a lor soarteDecât toþi alþii. ªtiu º-acea bine,Cui biruinþã-în urmã rãmâne!

52

53

54

55

1 Cabinet este cuvânt fran\ozesc =i semneaz[ c[mar[, c[m[ru\[ sau, cumzic pre aiure, odaie. Îns[ apoi s-au luat de ob=te de s[ zice locul, unde s[ facesfatul de tain[ la cur\ile domne=ti sau împ[r[te=ti. Pentru aceasta zice Veliálc[ el =tie sfaturile cabinetelor =i =tie ce fâr=it va fi între Vlad =i Mahomet. C.Filologos.

179

|iganiada

Intrigele sunt acum fãcute Tocma sã piarzã turcii rãzboiulªi sã sã vincã mii despre sute,Cãci lung nu va sprijini povoiul

Oºtilor pãgâne-o þãriºoarãCând va fi sã-întoarcã-adoaoarã.

Iar’ Vlad dintru a sa biruinþãNu poate trage nice-un folos,

Fiindu-i þara cu nepriinþã,Dar’ dintru toate mai vârtos

Pentru cã din þãrile vecineÎntr-ajutoriu nime nu-i vine!“

Velial fârºi, dar Moloh încã Rostul sãu dupã dânsul deschisã,Moloh! fântâna cea mai adâncã A desmierdãrii trupeºti, ºi zise:„Nime pe-om aºa supus nu þineÎntru rele nãravuri, ca mine;

ªtiþi voi bine cã eu prin a mele Mãestrii lunecoase º-ispite,Mãguliri, gâdãliri ºi momele, Ochitúri, zâmbiri, glume-îndrãznite,Pofte fierbinþi º-îndemnul trupescAcum toatã lumea stãpânesc.

Tinerii mã poftesc cu-înfocare, Bãtrânii pe-ascuns îmi voiesc bine,Fetele m-aºteaptã cu oftare, Neveste sã topesc dupã mine,

56

57

58

59

60

180

Ion Budai-Deleanu

Ba ºi cãlugãrul mi sã-îmbiePitulindu-mã-într-a sa chilie. 1

Deci nu precep ce-i aceastá fricãA voastrã, temându-vã ca doarã

Oamenii fiind fãpturã micãSã nu sã rãdice-odinioarã,

La-acãtare spiþã de mãrime,Cum voi aþi fost întru cea nãlþime!...

Gânduri deºerte! Doar’ nice-a zece Parte din fãptura cea iubitãA lui Savaot nu va petrece În grãdina raiului slãvitã!Noi om avea partea cea mai mare,ª-aceasta-i destulã-izbândã-îm pare!“

Iar’ Val, stolnicul mare ce peste Mâncãri ºi bãuturi era pus,„Adevãrat (au zis) lucru este Cã n-avem sã-aºteptãm colo sus,Oarecând ca sã-ajungem la celeNalte lãcaºuri mai sus de stele. 2

Pentru-aceasta ºi eu socotesc Ca zãdarnicã toatã cercareaVreunui rãzboiu cu soiul ceresc, Însã pe care-îl mâncã spinarea,

61

62

63

67

1 Moloh înc[ este nume de diavol =i numit la Scriptur[.2 Val sau Bal înc[ este nume dr[cesc la Scripturi.

181

|iganiada

Cerce º-a vedea din apucare 1

Cã nu-i lucru lesne cumu-i pare.

Drept ce sã ne pùnem fãrã treabãLa primejde? Sã dãm ºi cumcã

Pre Mihail vom birui-în grabã;Darã cel ce cu fulgere-aruncã

Nemuritoare! va rãbda doarãSã vã-apropiaþi de nalta sfiarã? 2

Un tunet! ca-în ziua cea-îngrozitãCând furãm surpaþi dintru nãlþie,

ªi toþi iacãtã-vã-într-o clipitãSvârliþi supt tartar!... ba cine ºtie

Câte mii de miluri mai afund,Unde-acum nice dracii pãtrund! 3

Pentru-aceasta cu Velial ºi euDepreunã socotesc ºi deacã

Vreþi doarã-a cunoaºte chipul mieuPrin care suflete vânez, iacã

Vi l-oi spune: tot ce intrã-în gurãFãrã treabã ºi fãrã mãsurã,

68

69

70

1 Apucare, adec[ ispiteal[ =i înce[puîtul lucr[rii. M. P.2 Sfiar[ sau mai bine sfer[ este o figur[ r[tund[, prin care s[ închipuie=te

lumea sau =i p[mântul; pentru acea s[ zice emisfer jum[tatea sferii sau ap[mântului. Aici sfera nalt[ va s[ zic[ ceriul cel mai de sus. Erudi\ian.

3 Va s[ zic[ Val c[ tocma s[ poat[ birui pe îngeri îns[ (zice el) cel care cufulgere arunc[! adec[ Dumnezieu (c[ci dracii nu cuteaz[ a numi pe Dumnezieu),oare suferi-va el s[ ne apropiem de ceriu? Mai încolo zice: c[ci numai un tunets[ caz[ pe voi, de cei ce c[dea în zioa când fur[m izgoni\i din ceriu, =i iac[-v[arunca\i mai afund de iad =i acolo unde acum nici noi putem p[trunde. M. P.

182

Ion Budai-Deleanu

Tot aceasta este de la mine;Beþia ºi grasa-îmbuibãciune

Sunt a mele ºi trag dupã sineTrândava cu totul uitãciune

De lucruri bune ºi cuvioase,Fac minþi tâmpite ºi trupuri grase.“

În urmã Vélfegor vorbã-apúcã,Stãpânul credinþelor deºerte,

Zâcând: „Nu-l opresc eu sã sã ducãCãrui i voia sã sã mai certe

Odatã, dar mie la-împãrþireA fi cu dânsul nu-mi vine-în fire.

Eu mã sârguiesc în tot adinsul Ca cea mai micã razã de luminãCare-în om fu nãscutã cu dânsul,Sã-o-întunec sã nu fie sãrinã;

ª-am fãcut acu multe ispiteCu tot feliu de-arãtãri mãestrite.

Fieºcare crede în vreo legeCare-o socoteºte preste toate,

ªi tot însul prin minte s-amegeSau lãturiº’ din cale s-abate.

Aºa-l întunec! de nice sâmteCã-are vreo precepere sau minte.

Fanatismul ºi Suprãstãciunea,Ceste-a mele doao slujitoare,

Toatã-adevãratã-închinãciuneaDumnezieirii ceii fãptoare

71

72

73

74

75

183

|iganiada

În schime-o prefac necuvioase,Nevrednice, ba ºi ruºinoase.“ 1

Sãtana care cu suferinþãPãnã-acum ascultã: „Tot viclene

(Zise), dar nu spre ajutorinþãGrabnicã oºtilor agarene

Sfaturi mi-aþi dat! Însã mie-mi placeAcum dupã gândul mieu a face!...

Deci tu, hatmáne, pasã º-adunãDin cetele cele mai viteze,

Întru tot, o leghioanã bunãCe-are poruncii mele s-urmeze.“

Aici tãcu Sãtana ºi-îndatãAdunarea mearsã-împrãºtiatã.

Dar’, ce mã tragi de guler, o musã!Iar㺠cãtrã d-alba þigãnie!...

Care-acum ca ºi friptã de spuzãNu ºtiea de ce sã sã mai þie,

Cã, cu toate sfaturile sale[Încã] nu sã pusese la cale.

76

77

78

1 Pentru în\[lesul tuturor ce zice Velfegor aici, trebuie a s[ t[lm[ci întii,c[ el zice a fi diavolul credin\elor de=erte; deci, zice el, eu m[ sârguiesc totde-una c[ s[ întunec raza min\ii =i a preceperii adev[rate care Dumnezieu dedeomului când îl zidi. Eu ducând pe om de la legea adev[rat[ care minteacurat[ a lui poate s[ o cunoasc[, îl abat de la cale întunecându-l cu n[luciri.+i spre aceasta am doao slujitoare, adec[ fanatismul ce va s[ zic[ râvnaneadev[ratei credin\i, =i supr[st[ciune ce va s[ zic[ crez[torie de=art[; al\iizic, de pe grecie, disidemonie. Aceste doao, adauge el, str[mut[ toat[ adev[rataînchin[ciune a unii adev[rate dumnezieiri, în shime necuvioase =i de râs!...

184

Ion Budai-Deleanu

Iar’, dragã musã! scoate-mã-afarã Din boarta iadului puturoasãCã, mã nãduºesc de fum ºi parãªi n-aº’ vrea sufletu->l< aici sã-mi iasã!

Mai bine slugã-în tindã de raiu,Decât pe tronul iadului craiu!... 1

Apoi þi-oi cânta, de bunã samã,ªi de biata noastrã þigãnie

Ce-acum n-avea nici carne nici zamã.Nice ºtia de-astã nãtãrie,

Cãci vrea cât mai curând sã facãRânduialã-în þara sa sãracã.

Era tocma-în sfatul mai fierbinte,Când Corcodel supãrat aleargã

ªi le spune-în puþine cuvinte,Ca de-acu nainte sã sã ºteargã

Pe buze de bucate, ºi zice:„ªedãþi acum întinºi pã burice!.. 2

Sfãtuindu-vã cu gura goalãªi pântece flãmânde... Trecurã

79

80

81

82

1 Un poet o zis odat[ c[ mai bine voie=te a fi craiu în iad, decât slug[ în raiu,iar’ poetul nostru socote=te de-împrotiv[, c[ mai bine voie=te a fi slug[ în tinda(pridvoriu, anti=ambr[) raiului, decât craiu în iad, cu care =i eu m[ învoiesc. M. P.

2 Am c[utat la orighinal, curios de sunt acolo aceste cuvinte, c[ci socoteamc[ doar[ poetul le-au pus din capul s[u; îns[ pot asigura c[ a=a [s[î afl[ =i laorighinal, proste=te. Bag de sam[ c[ autoriul n-au vrut s[ puie alte cuvinte decum au vorbit însu=’ Corcodel. Preînv[\atul Talal[u înc[ a=a socote=te, maivârtos c[ la strofa urm[toare zice Corcodel: „sf[tuindu-v[ cu gura goal[“, apoizice c[ „au trecut babele cu colacii!“... proverbie care =i ast[zi este în obiceaiu,când va s[ zic[ cineva c[ acum s-au petrecut ce-au fost bun!... Erudi\ian.

185

|iganiada

Babele cu colacii!“... Sã scoalã Þiganii socotind cã-i înjurãCorcodel, cãci nu putea sã creadãSã fie-în bucate-atâta pradã.

Pe lãieþi ºi pe goleþi punea vina Toate celelalte rânduiteCete; ºi ca sã le crepe splina Îi blãstãma, cã-au mâncat atâteClise râncede, mãlaiu ºi zarã,Care-ar fi ajuns ºi pentru-o þarã.

Tandaler, care-acum apucasã Cârma de mult, strâgând sã scoalã:„Mâncãtoriu dã carne puturoasã, Lãeþ spurcat!... Asta nu-i tândalã!...ªi foarte te-înºeli, de crezi tu doarãA te mântui cu vorbe-uºoare.

Pentru ce nu ne-ai spus tu din vreme Cum cã pã fârºit merge bucata?Dar’ lasã!-acuºi, acuºi tu vei screme Toate ce-ai mâncat. Numai fi gata;Acuº’ vom alege pre-un mai-mare,ª-atunci va fi vai de-a ta spinare!“

Iar’ Corcodel cu zâmbire-amarã Rânjindu-ºi dinþii zise: „De tineNu mã tem eu niceodinioarã, Tandalere! Sã-þi fie ruºine

83

84

85

86

186

Ion Budai-Deleanu

Odatã-a grãi despre toþi rãuªi-a te gânfa ca ºi broasca-în tãu!...“ 1

Aurariul tot sã-înfocã ºi pusãMâna pe cioarsa ruginitã,

O trasã cu iuþime nespusãªi, de nu-l þinea într-acea clipitã

Bãlãban, doarã atuncea ca napulCu floace cu tot îi tãia capul. 2

Însã golãþimea-întãrâtatãMultã-acuma împrejur sã strânsese

ªi era de bãtaie toþi gata,Într-atâta treaba le-ajunsese!

Dar’ deodatã-auzirã departeDobe, sorle º-uiete mari foarte.

„Fugiþi [acu] care-încãtro poate,Cã iacã turcii vin sã ne taie!...“

Strigarã bãtrânii cãtrã gloate,Iar’ de fricã amurþita laie,

În loc de-a-º’ cãuta-în grabã scãpare,Sta fãrã graiu ºi fãrã miºcare.

Atuncea strigã cu voinicieTandaler, cât putu tare foarte:

87

88

89

90

1 De aici s[ vede c[ Corcodel era înv[\at la vorbe proaste =i foartebatjocoritoare, f[r[ care el nu putea s[ vorbeasc[, =i s[ vede c[ =i cele mai dinsus, de care au pomenit Erudi\ian, a lui Corcodel, sunt adev[rate. Criticos.

2 Trebuie a =ti c[ cioarsa s[ zice o sabie rea sau ruginit[, =i nu s-ar puteazice de alt[ sabie =i la alt loc, f[r[ numa la |iganiada =-alte de acest feliu deizvodiri comice=ti. Musofilos.

187

|iganiada

„Toþi în arme cu mine sã vie, Ori la biruinþã,-ori cãtrã moarte!...Mai bine sã murim pe-îndelete,Decât sã tragem foame ºi sete.“ 1

Prin aceasta bieþii mai luarã Inimã þiganii, ºi-în puþineCeasuri, dupã obiceaiu, sã-înarmarã, Mãcar [cã] nu le pãrea prea bineªi pãrea cã inima le plânge,Scârbindu-sã de bãtãi ºi sânge.

Dar’ totuº’ inimându-i din gurã 2

Tandaler, nu-ºi arãta ei frica.Dupã ce-apoi înarmaþi stãturã, Pãrea cã nu sã tem de nimica;Iarã scoþind sabia din teacã,Tandaler le spunea cum sã facã.

„Cãutaþi la mine! Luaþi aminte! (Le zisã)-Acum voi sunteþi armaþi!Dar’ trebuie-a socoti nainte Pentru ce? Unde mergeþi? Ce cãutaþi?Ca sã nu ziceþi mâne-poimâne:Tandaler au lãtrat ca º-un câne!... 3

91

92

93

1 Tandaler socotea c[ a fi totdeuna a=a ca cum au fost cu muntenii, saudoar[ =i de nevoie îi vini acea vitejie. Mândril[.

2 Inimându-i, adec[ dându-le inim[. M. P.3 Tandaler s[ vede c[ percepea ceva de o=tenie, precum om vedea mai

încolo. M. P.

188

Ion Budai-Deleanu

Copii vã cer dã mâncare ªi cãtrã voi cu lacrem[e] strigã.Aici nu vã este-altã scãpareFãrã la mãlaiu sau mãmãligã!...

Cãci gura pruncilor din tãciuniNu sã poate-astupa cu minciuni! 1

Cui darã-i voia sã mai trãiascã, Dupã mine vie-într-un noroc,Numai trebuie sã sã pãzascã,Cum l-au pãzit mumã-sa dã foc,

Ca dând pã noi vreo strãinã gloatãSã nu steie cu gura cãscatã,

Ci, când oi striga eu de la frunte,Toþi în mâni sã-º’ aibã-armele gata.

ªi dã-ar hi vrãjmaºul cât un munte,Sã dea pã dânsul dã-a dãrãmata,

Închizând ochii ºi dând pã moarte,Cruciº’ curmeziº’, în toatã parte. 2

Cu ochii-închiºi e bine-a sã bate, Cã nu cauþi vrãjmaºul în faþã,Nici te temi dã-a lui înfricoºateArme sau ºi cãutãturã-îndrãzneaþã.

Nu vezi cine lângã tine picãªi pãn’ la moarte nu ºtii dã fricã.

94

95

96

97

1 Copii din t[ciuni va s[ zic[ care =ed împrejur de foc =i de t[ciuni.2 De-a d[r[mata, adec[ d[r[mând, oborând, cuvânt vulgar. Îns[ Tandaler

avea bun[ cuno=tin\[ a neamului s[u, c[-i înva\[ a închide ochii, s[ fie maiu=or la b[taie, ne temând a=a tare. M. P.

189

|iganiada

Rãcniþi, chiuiþi, strigaþi din gurã, Cât vã-a-încãpea pe grumazi de tare.Asta-i încã-o bunã-învãþãturã,Cã-aºa sã-îmbãrbatã fieºcare,

Iar’ neprietenul sã spãimânteazãª-a sã bãga-în rãzboiu nu cuteazã!“

Tandaler fârºind învãþãturaPorunci sã meargã dupã sine

Toþi armaþii strigând: bura! bura!Merg þiganii spre rãu, sau spre bine,

Cu inima de fricã-îngheþatã,Dupã Tandaler, ca dupã-un tatã. 1

98

99

1 Cu adev[rat! un chip de a s[ bate nou =i minunat, =i (cine =tie) doar[pentru \igani, cel mai bun!... Simpli\ean.

190

Ion Budai-Deleanu

A R G U M E N T U L

Vlad pe-ascuns tabãra cerceteazãTurceascã.-Arginean la minte-º’ vine,

Apoi scapã cu mânã viteazãDin mijlocul oºtilor pãgâne;

Vlad noaptea pe turci face nãvalã,Sân Mihai frânge-a Sãtanei falã.

Unde sunt vitejii cei din zile,Eroii cei cu vãrtute rarã,

Carii-înlibovindu-sã-în copileCãlãtoriea întins din þarã-în þarã

Luptându-sã cu lei ºi gligani,Curãþind pãmântul de tirani,

Ce nu rãbda ca-asuprit sã fieCel mai slab de cãtrã cel mai tare,

Neamuri întregi scotea din robie,La nevinovaþi apãrãtoare

Mânã dând, nice lua vreodatã,Nice poftea pentr’ ajutoriu platã! 1

1

2

CÂNTECUL A VII

1 Pe poetul nostru înc[ l-au apucat ne=te dorin\e de=erte poetice=ti carenu pot s[ fie ast[zi; c[ci ce-ar face ast[zi cel mai viteaz voinic, de carepomene=te el, când un copil l-ar putea oborî cu o pu=c[tur[! Voinicii de carepomene=te poetul sunt cei de care ne povestesc istoriile vechi, precum au fostErcúl (Iraclie) =i Pers[u, care pribegind c[uta unde sunt tiranii =-or-cineasupritoriu de oameni, =i biruindu-i le da c[zuta pedeaps[. S-au pomenit de-acest feliu de viteji =i la pove=tile de ob=te. În vreme dup[ ce várvarii miezii-nop\ii au cuprins împ[r[\ia romanilor, iar au început acest feliu de pove=ti a

CUPRINS

191

|iganiada

Ah! cãruntã vechie cinstitã! Unde-s a tale sânte tocmele?...Ce urgie-acum lumea-întãrâtã ª-o-înneacã-întru cel noian de rele?Perit-au credinþa cea bãtrânã!Ah! lume-întoartã! vreme pãgânã!

Dar ce vinuiesc eu vremea? careNu lucreazã, fãrã numa pate!...

Martorã fiind ºi mustrãtoareFaptelor noastre pre ruºinate!

Acestòr, oame,-însuþi eºti de vinã,Ce-închizi ochii ºi fugi de luminã.

Ceriu-þi dede minte ºi vãrtute:Ceaia-întru-întunerec sã-þi lumine,

Ceasta la nevoie sã-þi ajute,Ceaia sã-þi arete rãu ºi bine

ªi cãrarea cãtrã fericie,Ceasta sã-þi frângã lanþ de robie!...

Iar’ tu cu ceste daruri aleseCovârºeºti însuþi a ta [stricare];

3

4

5

6

fi primite la norod, =i au început acel feliu de cânt[ri a îndeletnici nu numaipe oamenii de ob=te, ci =i pre cei ale=i din norod. De-aci au avut începutpove=tile lui Ariosto, în stihuri, la italieni, =-altora; =i de atunci, mai vârtos laitalieni =i la ispani (spanioli), au început a fi pl[cute pove=tile despre cavalierierranti, adec[ voinicii pribegi. Poetul va s[ zic[: pagub[ c[ nu sunt acum deacei viteji ca s[ mântuiasc[ multe neamuri din robie. Apoi ca când s-arîndrepta, zice: îns[ acestór rele de ast[zi, nu sunt vremile de vin[, ci tu însu=’,omule; c[ci, de n-ai vrea tu, nime nu te-ar asupri, fiind- c[ ai minte =i putere.Dar ce folos, când tu acea minte întrebuin\[zi asupra-\i =i puterea-\iîmprumu\i celora ce vor s[ te supuie! Erudi\ian.

192

Ion Budai-Deleanu

Mintea ta laþuri neîncetat þeseCa sã te-încurce fãrã scapare,

Vãrtutea-þi dai la tirani în mânã,Ca mai lesne-apoi sã te supunã.

Iar’ aceºtea te-apasã-în þãrânã,Nici mai mult te lasã-în slobozie;

Cu râs amar vaietu-þi îngânãªi lanþuri a sãruta te-îmbie.

Ah! ºi cine-apoi din asta poate,Oame ticãloase,-a te mai scoate!...

Au doar’ moleáþa de-acum junie,Ce n-au învãþat alta nimicã

Fãr’ a vâna dupã libovie,A cãuta la sabie cu fricã,

Pe divan a trândãvi cu leneª-a cãsca gurile prin dughiene!...

A sã-împodobi cu gingãºieMai aleasã decât o femeie,

A-º’ rãpune-în cãrþi toatã-avuþie,Într-aceasta faptele sã-închieie

A coconaºilor cilibii,A patrii noastre de-acum fii!

Aceºti numa ºtiu între cocoaneªi din gurã-a-º lãuda hãrnicia,

Iar’ la fruntea vunii lighioane,Unde-împroaºcã gloanþele cu mia,

Vaileò , sãracii! cum le-ar fi greaþã,Cum le-ar fugi sângele din faþã!

7

8

9

10

193

|iganiada

Un coif în cap, o sabie-în dreaptã,Inimã-în piept ºi scutul în stângã,

Cu vãrtute ºi minte deºteaptã,Aceste sunt care pot sã frângã

Lanþul robii tale cumplite,O, neamul mieu! de tot ovilite!... 1

Alta era junia românã 2

Pe vremea lui Vlad-Vodã, ce frânsãTabãra lui Mahomet pãgânãCu vãrtute ºi-în bãtaie-adinsã,

Dar’ au perit acea voinicie,ªi tu gemi supusã, Muntenie!...

Streinii veniturile-þi pradã,Vându-te ca marfa prin dughiene!...

Ci, hoha! Sã lãsãm aceastã sfadã!...Vãd pe mulþi cã rãdicã sprâncene

ªi mã tem ca necãutând la rangãSã nu-mi puie musa supt fãlangã.

De care Dumnezieu sã fereascã!...Însã, doar’ vor avea ei minte

11

12

13

14

1 Gândul poetului tot, aici nu este altul f[r[ acesta, c[ pe un neam c[zutnu poate s[-l r[dice alt[ la vrednicie, f[r[ v[rtutea o=teneasc[!... +i adev[rat:p[n[ când tr[ie=te aceasta în norod, nu poate s[ fie norodul supus altorneamuri; iar sc[zând aceast[ v[rtute, scade =i toat[ slava =i mai c[ po\i zicefiin\a norodului. Erudi\ian.

2 Aceasta înc[ am vrut demult s[ aduc aminte cetitoriului c[ poetul auluat cuvintele aceste: june, junie, precum s[ cuvine, în noima lor cea adev[rat[=i str[mo=asc[ ce vine de la l[tenie: iuvenis, italiene=te giovane, fr[n\oz[=tejeun, adec[ fecior tin[r =i, precum zic pe une locuri, holteiu. Junia român[deci, va s[ zic[ tinerimea rom[neasc[. Filologos.

194

Ion Budai-Deleanu

ª-or precepe-o glumã þigãneascã!...Cu toate-aceste musa nu minte,

Ci numa cât are-o gurã mareªi câteodatã-i pre cârtitoare. 1

Cum sunt femeile totdeunã,Când ºtiu ceva despre oarecine,

Ar crepa pe loc sã nu o spunã Încai la pretenele vecine,Aºa-i musa mea! de minte-uºoarã,Iar’ de gurã tocma ca º-o moarã.

Sultanul cu stúluri prãºtiate,Acum pãnã su munþi ajunsese

Robind oraºe, târguri ºi sate,Iar’ ºireagurile mai alese

Trimeþind de-osãbi sã cercetezeUnde-s oºtile lui Vlad viteze.

Aºa fãcând sã precepu-în urmãCã vodã cu rãzboiu nu sã-îmbie,

Ci din ascunsuri ieºind, o turmãDupã-alta-i pierde cu viclenie.

Deci hotãrî, ferind locuri strâmte,De-aci sã nu mai meargã nainte,

Ci întracelaº loc sã tãbãreze,Pãn’ muntenii sâliþi de nevoie,

15

16

17

18

1 Poetul înfierbântându-s[ începus[ a zice unele care pe vremile aceste arputea doar[ s[ vateme pre oarecarii; pentru aceasta trezându-s[ s[ opre=te =i punevina pe mus[, ca când ia ar fi prevorbitoare, cum sunt de ob=te muierile, carecâteodat[ mai bucuros ar crepa, decât s[ nu spuie cele ce =tiu despre al\ii. M. P.

195

|iganiada

Sau la rãzboi ar vrea sã cuteze, Sau venind înºiº’ de bunã voieªi cerând de greºeli iertãciune,Pe sine ºi þara-ºi vor supune.

Rânduindu-ºi o tabãrã mare, Oºtile toate la sine trase,Iar’ la Bucureºti înºtiinþare Cu solii credinþare trimeasãCumcã el vra pe þarã sã ierteªi numa pe domnul rãu sã certe.

Aceste Vlad din limbe º-iscoade Înþãlegând, toate bagã-în samã,Cu multe griji dinnontru sã roade ªi, mãcarcã n-are el vreo teamã,Totuº’ mult sã sfãtuieºte-în sineCum º-ar tocmi trebile mai bine. 1

Un gând îndrãzneþ îº pusã-în minte: Sângur cu capul sã cercetezeStarea taberii turceºti nainte. Gând vrednic inimii lui viteze,Dar’ primejdios, iar’ ce nu poateUn suflet înãlþat preste toate!

Scâmbându-ºi obraz cu mãiestrie ªi chipul, ca prãvãtariu sã-îmbracã,Ce din Vidin duce bãcãlie

19

20

20*

21

1 Aceasta se afl[ =i la istorie.

196

Ion Budai-Deleanu

La tabãrã, vorbind limba greacã.Iar’ de-aceasta la nime nu spusã,ªi dã cãtrã-ai sãi pe-ascuns sã dusã.

Într-acel chip iscodind el toatã Tabãra cum stã, din care parteMai lesne-ar fi nãvalã sã batã, Fãrã veste zãri nu departeAlergând norodul cu mirareªi chiot de bucurie mare:

„Vlad Vodã! Vlad Vodã! l-aduc iacã!“ Iarã Vlad fiind aproape cautã,Sã tùrburã, stã ºi ce sã facã Nu ºtie, cã în miejloc de gloatãSã-afla. El sâlea la larg afarã,Dar’ gloata striga iarã ºi iarã.

Acum era de supt hainã sã scoaþã Fierrul ascuns moarte sã-ºi aducã,Când zãreºte-o ceatã cãlãreaþã Ducând pe-un rob. Chiotul apúcãDe nou, ca mai nainte, ºi gloatãS-adúnã-împrejur nenumãratã.

Atunci Vlad cunoscu sminteala ªi mestecându-sã-întru mulþime,De prilej luând nerânduiala, De-acolea nepreceput de nime

22

23

24

25

197

|iganiada

Ieºi la locurile ºtiute,Unde-l aºtepta de-ai sãi trii sute. 1

Însã robul acela sã ºtie Cã-au fost Argineanul viteaz, careDupã ce beusã-apã dulcieÎndatã-l cuprinsã-o tremurare

ªi-înspãimat prin codru fuga-întinsã,Cu mintea de buiguiri aprinsã.

Rãtãcind apoi prin cea pãdure,A doao zi cãtrã dimineaþã

Timpinã pre-un þãran cu sãcureªi purtând o prãjinã pe braþã:

Amândoi tocma era sã iasãDin pãdurea cea nenãrocoasã.

Cât voinicul din dumbravã-afarãPãºi, iacã-începu-a-º’ vini-în sine;

Mintea i sã-însãrineazã iarã,Toate i sã par lucruri streine

Vãzându-sã-în stare nevoieºe,Fãrã cal, fãr’ arme, fãr’ cãmeºe!

„Ah! (strigã) tâlhari fãrã de lege, Ce m-aþi desarmat cu viclenie!

26

27

28

29

1 Rândul pove=tii e a=a: Fiind Vlad Vod[ în tab[r[, supt chip de unpr[v[tariu, =i s[mnând cu ochii toate, deodat[ s[ f[cu adunare de norod =istrigare: „Iac[ Vlad Vod[!“ La care, el sp[imântat fiind, gândea c[ cineva l-aucunoscut =i l-au dat la gol =i acum s[ g[ta s[ s[ lipseasc[ de via\[, ca s[ nucaz[ viu în mânile necre=tinilor, când v[zu c[ o ceat[ de turci aduc un rob.Întru aceast[ turburare de norod apucând Vlad Vod[ prilejul, mears[ dintab[r[ =i s[ tâlni cu ai s[i. M. P.

198

Ion Budai-Deleanu

Necutezând cu mine de-a vã-alegeCu arma-în mânã de vitejie,

Suflete ticãite ºi miºele!Deci ascultaþi cuvintele mele: 1

Ascultã, ceriule ºi pãmânte.Ba tartárul negru-încã s-asculte

Cã mã jur pe cele ce-s mai sfinte:Din umeri mânile-mi fie smulte

Cu capul, din cap ochii sã-mi sarã,De nu-mi voi izbândi pãnã-în sarã!

Nici un alt vãºtmânt, nici armãturãPãnã-atuncia voi lua pe mine,

Precum nici pâne, nici apã-în gurã,Pãn’ ce tâmpinând cete pãgâne,

Pe cel mai harnic viteaz din eleN-oi face jertfã mãnii mele!...“

Iar þãranul auzind aceastaªi cãutând la voinicul, de fricã

Ca doar’ sã nu-i facã nãpastã:„Voinice! (zisã)-astã sãcuricã

Poate pe drum îþi va prinde bine;Fiindcã n-ai altã armã cu tine“. 2

La care-Argineanul cãutând zisã: „Prietene, þine-þi a ta unealtã!

30

31

32

33

1 Precum s-arat[, Argineanu nu =tiea ce s-au f[cut cu dânsul =i socotea c[cu me=ter=ug l-au prins turcii =i l-au desbr[cat a=a, în bajocur[. M. P.

2 Acela fu jur[mânt de un voinic! C[p. Alazonios.a) Dar s[ a=tept[m pu\inel, oare \iné -va cuvânt? C[p.

199

|iganiada

Iarã, de-þi este voia ºi þi sãPare, cere-aºi de la tine-o altã

Ceaia: Sã-mi dãruieºti cea prãjinãCare tu de-abea o porþi pe mânã!“.

Þãranul voios prãjina dete;Iarã voinicul cu bucurie

O-învârte-într-o mânã pe-îndelete,Ca º-un beþiºor! apoi de-acie

Rapede pleacã pe drum nainte,Multe cu sine-învârtind în minte.

Iarã când fu cãtrã prânzul mare,Obliceºte venind de departe

O grãmadã de pãgâni cãlare,ªi fiindcã-alerga tare foarte,

Abia cum s-o facã socoteºte,Cãlãrimea iacã ºi soseºte.

El deacã vede cã sunt aproape,Tocma-în mijlocul de drum sã pune

Strigând: „Staþi, voinici, cã-aici-s groape! 1

Opriþi-vã! þineþi caii-în frâne!“Turcii vãzând astã-arãtãturã,Oprind caii sãi pe loc stãturã.

34

35

36

1 Aici-s groape. Argineanu nu pentru cea zis[, ca când doar[ adev[ratgroape ar fi fost, dar’ în bajocur[: ori ca s[-i fac[ s[ steie, ori doar[ vrând s[le deie de în\[les c[ acolo vor afla mormânturile sale! Criticos.

a) Ei! dar’ cum putea el s[ vorbeasc[ cu turcii, fiind el cre=tin =i român.Idiotiseanul.

b) Bine zici, vere, de asta nice eu îmi adus[i aminte, îns[ cred eu c[ dac[-ia=a scris, au trebuit Argineanu s[ =tie turce=te. Onochefalos.

200

Ion Budai-Deleanu

„Care-i viteaz! (atunci el adaúsã)Care-i vrednic armele sã poarte,

La harþ aici cu mine sã iasãCu tocmealã ca dupã-a lui moarte

Armele ºi calul sã rãmâieCa un preþ de biruinþã mie!...“.

Cautã pãgânii ºi-încep a râdeDe-o nãtãrie oarbã ca-aceastã

ªi cã-un om sângur drumul le-închide!Ba,-în loc de-a fugi, cautã nãpastã!

Iar’ unul ce le mergea-înainteCu aceste-i rãspunsã cuvinte:

„Feri, þãran miºel! Destul sã-þ fieCã-astã datã-þi dãruiesc viaþã,

Iar’ de te vei mai arãta mie,Þ-oi tãia, sã ºtii, limba-îndrãzneaþã.“

ªi zicând spre dâns’ calu-înþeteºte.Argineanul stã, nici sã clãteºte.

Atunci turcul aprins cu mãnieLucind sabia vru sã-i zboare

Capul, nici Argineanul sã-îmbieMai mult, ci puindu-sã la stare

De-a sprijini lovitura pãgânã,S-ápãrã cu groaznica prãjinã.

ª-izbindu-i sabia-într-o lovitã,Alta-i întoarsã de-alaltã parte,

Cu mult mai amarã ºi cumplitã.Cade turcul de grabnica moarte

37

38

39

40

41

201

|iganiada

Împresurat ºi muºcã pãmântul,Iarã viteazul iute ca vântul 1

Calul inimos de frâu apucã,Sare-în oblânc º-a hãrþui-începe.

Turcii uimiþi ca ºi de-o nãlucãDe-abia vreme-avurã-a sã precepe

Cã-aicia nu-i treabã þãrãneascã,Ci cautã-în arme sã sã-ocroteascã.

Toþi pe dânsul dau ºi-l împresoarã,Iar el când s-apãrã, cand loveºte,

ªi toatã lovita lui omoarã,ª-aºa sã poartã de vitejeºte,

Cât din doaozãci care fusese,Abia doi scãparã-în tufe dese. 2

Argineanul atunci sã pogoarãªi luând arma celui pe care

Întii biruisã, de pe-odoarãªi veºmânt cã-au fost de viþã mare

Cunoaºte. Le ia toate cu sineªi sã-îmbracã cum poate mai bine.

42

43

44

1 Turcul s[ vede a fi fost unul din cei buni! Eu nu-s turc, dar’ s[-mi steieunul a=a în drum ca Argineanul =i cu cuvinte a=a sume\e, nezicându-i nimica,demult i-a= fi zburat c[p[\ina! C[p. Alazonios.

a) +i doar[ \i s-ar fi tâmplat ca =i turcului; ba doar[ nice ai fi ajuns amu=ca p[mântul. Chir Mustrul ot Puntureni.

2 Doaozeci de turci! ca unul sângur s[-i dovedeasc[, aceasta-i sor[ cupovestea. Eu înc[ am fost o=tean =i =tiu ce poate face un om, cât de tares[ fie, dar’ doaoz[ci de turci a t[ia nu poate unul, mai vârtos cu opr[jin[! C[pitan.

202

Ion Budai-Deleanu

Luându-ºi ºi ceva de mâncare Ce-aflã la trupurile cãzute,Iar’ sui pe calul ales, careAºa-l duce de uºor ºi iute.

Cât pare cã nu merge ci zboarãª-ar fi-întrecut ºi pe-o cãprioarã.

Mergând obliceºte lângã caleO fântânã. Frânt fiind de sete,

Deºtinde ºi zios pe iarbã moale 1

ªezând aproape ºi pe-îndeleteBeù de saþ ºi mâncã din celePe la turci aflate bucãþele.

Obosit de trude º-ostãneleCe de-oarecâteva zile pãþisã,

Pãn’ socoteºte ceste ºi cele,Iacã somnul genele-i închisã,

Iar calul, vãzându-sã fãr’ pazã,Când paºte, cât cautã ºi rânteazã.

Întracea pãgânii ce scãpasãDe mâna lui Arginean viteazã

Fugind, dederã de-o ceatã groasãCe era mânatã ca sã vazã

Locul împregiur sã-ispiteascãDe-ar putea ºti de-oastea romãneascã.

1 De=tinde este cuvânt vechi str[mo=esc, pu\in acum obicinuit, =i va s[zic[ pogoar[, sau s[ pogoar[. C. Filologos.

45

46

47

48

203

|iganiada

Spuind ei de tâmplarea-îngrozitã ªi de voinicul fãrã de teamã,Sã meargã-în urmã-i apoi o-învitã.Acolea sosind bagã de samã

Cã voinicul doarme fãrã de grijã.Dau ºtire ºi fac semn sã nu strige.

Apoi cu toþi îl nãpãdire;Care de mâni, care de picioare

L-apucã,-îl leagã ºi-l þin. Sã mirã Argineanu trezindu-sã: º-oareAieavea sau în vis el priveºte?De-abia sã precepe, sã trezeºte.

De trei ori scuturându-sã frânsãLegãturi, ca neºte fire de-aþã;

De trei ori mulþimea prejur strânsã,Prãvãli cu puternice braþã.

Dar’ mulþimea pe el grãmaditãNu-i dã rãgaz nice-într-o clipitã.

Ci cu-îndoit numãr ºi putereApucându-sã-în urmã-îl supune.

ªi dupã cum sigurinþa cereFierrã-în mâni ºi pe picioare-i pune.

Aºa legat apoi ca butucDe-aci cu mare triumf îl duc.

Iarã tabãra vãzând cã-o ceatãÎntreagã pre un rob sângur duce,

Socotind cã doarã-i Vlad, îndatãStriga: „Vlad Vodã iacã s-aduce!“

49

50

51

52

53

204

Ion Budai-Deleanu

De-aci sã luasã cea strigareCe pe Vlad înspãimasã-aºa tare.

Iar’ deacã sultanului nainte Pe robul viteaz dusãrã, cautãLa el, nici crede cele cuvinte Ce-i spunea turcii de lãudatãVãrtutea lui. Deci porunci-îndatãSã-l deslege, fierrã sã-i dezbatã. 1

Apoi îl întreabã, l-ispiteºte Cine-ar fi ºi de unde. La careVoinicul nimica nu grãieºte. În zãdar el cu rea moarte-l spare,Cã cela nice gura-ºi deschideªi pare cã de toþi-ºi râde.

Mahomet atunci mãnios foarte Porunci sã-l iaie ºi sã-l ducãLa cea mai înfricoºatã moarte. Atunci Argineanul vorbã-apucã:„Sunt român! ª-Argineanu mã cheamã,Om de credinþã ºi fãrã teamã.

Însã tu cã eºti sultan te-aratã! M-au prins adormit cu viclenie;Deci, dacã mi-e sã moriu, judecatã Alegerea morþii lasã mie!

54

55

56

57

1 Sultanul nu credea de puterea =i faptele lui, precum îi spunea turcii, ca=i cum nu crede c[pitanul, dar[ apoi s[ va vedea care are drept.

205

|iganiada

Oºtean am fost º-inima-mi pofteºte,Deacã-am sã moriu, sã moriu voiniceºte! 1

Dã-mi calul º-armele ce-mi luarãTâlhãreºte,-apoi lasã sã vie

Sã le ieie, ºi mã lege iarã.De m-or prinde, vina mea sã fie!

Atuncea fã cu mine ce-þi place,Atunci strâmbãtate nu-mi vei face!...“

Sultanul uimit de-atâta falãªi sumeþia fãrã de minte,

Fãcu sã-i deie, dupã tocmealã,Toate-armele, calul ºi veºtmânte,

ªi-i zisã: „Poftesc sã-þi meargã bine,Ticãit, lãuduros creºtine!“

Dar Argineanul suind cãlareIa sabia-în mânã º-o sãrutã,

Apoi zice: „Sultane! de-þi pareCã-s nebun lãuduros, fã tute

Ale tale oºti drumul sã-mi þie!Întracea-þi mulþãmesc de-omenie!...“ 2

57*

58

59

1 Aici s-arat[ Argineanul voinic, precum s[ cuvine. A=a a= face =i eu s[ fiuviteaz. Simpli\ian.

a) Iac[ dar’ c[ Argineanul =tiea turce=te, dac[ au vorbit el aceste luiMahomet! Onochef.

2 Bravo! Arginene, acum te iubesc! Eu înc[=’ a= face a=a. C[p. Alazonios.a) V[zând c[ unii pun în price vitejia multor voinici din veacurile trecute,

am vrut s[-mi spun aici socoteala mea. Întii, cred eu c[ acei voinici au fost cuadev[rat viteji, c[ci almintre nu le-ar fi r[mas pomenirea p[n[ acum; îns[întru multe i-au în[l\at poe\ii pre deasupra de putin\a omeneasc[! A doao,c[ oamenii cei de demult au fost cu mult mai tari decât cei de acum; decivitejii lor au trebuit s[ fie cu mult mai tari =i peste crez[mântul nostru ce

206

Ion Budai-Deleanu

Aceasta zicând calu-ºi înteaþã Printre grãmãzi de turci înarmate.Ca º-un taur sãlbatec din laþã Când scapã, sãrind surpã toateªi calcã sau cu coarne strãpunge,Pe unde fuge, pe cine-ajunge,

Aºa voinicul pe unde-aleargã,Pe-uliþile taberii pãgâne

Rumpe, taie, sfarmã, cale largãFãcându-ºi. Nime drumul nu-i þine,

Cã-aºa merge cu nãpraznã iute,Cât nici pot cu fuga sã-ºi ajute.

Nici unul dintre gonaci puturãSã-l ajungã,-aºa rapede-l poartã

Calu-uºor, iar el strigã-,îi înjurã,Sã taie din cooartã-în cooartã,

Care pe dânsul stau sã sã scoaleSau nu-i feresc îndatã din cale.

Pãn’ în urmã din tabãrã scapã,Nici mai vede gonind dupã sine.

Deci s-opreºte din fuga sureapãCu hainele de sudori pline,

De pulbere ºi sânge-împroºcat,Cu trupul întreg, nevãtãmat.

60

61

62

63

avem de puterea omeneasc[. Aceste, împreun[ socotite cu aceasta, c[ atun-cia nu era pravul de pu=c[, cu care =i pe cel mai viteaz, cel mai mi=el om dedeparte omoar[. Pentru aceasta ast[zi nu s[ pot afla viteji ca oarecând, c[cideac[ s-ar afla, socotesc eu, am vedea c[ unul, la vreme de r[zboiu, înc[ =imai mul\i de doaoz[ci ar putea ucide cu mâna sa. Erudi\ian.

207

|iganiada

Iarã Vlad dupã ce mearsã Din tabãra pãgânã turceascã,Toate oºtile la un loc trasãDând porunci cum au sã sã pãzascã

La deobºte nãvalã neaºteptatã,Cum ºi dincãtro rãzboiu sã batã.

Iar’ când fu cãtrã-apusul de soare,Când copacii umbre lungi aruncã

Pregãtind murgitului rãcoare,Atunci oastea cu data poruncã,

Ieºind de prin locurile strâmteÎn trei coloane mearsã nainte. 1

De trei pãrþi avea sã nãpãdeascã,Apoi iar la un loc sã sã-adune,

Hotãrât în tabãra turceascãNelãsând turcii sã sã-împreune.

Merg oºtile cu pasuri tãcute,Fãrã-a fi de pãgâni precepute.

Iar’ când furã de ºanþuri aproape,Fãrã-a face gomot sau strigare,

Curând petrecurã cele groapeªi ne-aflând vreo strage privitoare

Intrã cu nãvalã-acoperitãÎn tabãra pãgânã-adormitã.

Coloane de-aci-în pãrþi sã rãvarsã,ªi fiecare pe unde trece

1 Cumc[ Vlad Vod[ în vreme de noapte au f[cut n[val[ pe tab[raturceasc[, îns[ cumc[ în trii coloane au purces, de aceasta n-am cetit. Erudi\ian.

64

65

66

67

68

208

Ion Budai-Deleanu

Pãraie de sânge turcesc varsã, Somn dulce mutând în moarte rece;Nici altã s-auziea-în ºetre vecine,Fãr gemetul morþii ºi suspine. 1

Cãci muntenii prin corturi, pre-afarã,Ce tâmpina, prãvãlea-în þãrânã,

Tãia, junghia cu moarte preamarãPre-adormiþi cu deºtepþi împreunã,

Pãºind cu ºireaguri închieiate,Cu vatrã-asemene fãcea toate.

Ca droaia de lupi când apucãLa mandra cu slabe pãcurele,

ªi pãstorii nu ºtiu sã le-aducãVreun ajutoriu, larg între ele

Face perire, ucide, stricã º-apasã,Nici pe una neîncolþatã lasã,

Aºa muntenii-în oastea turceascãPurcegând din ºatrã în ºatrã,

Bieþilor nice sã sã trezascãVreme lãsând, îi figea spre vatrã,

De multã moarte cap le-ameþisãªi mâni viteze le drevenisã. 2

69

70

71

1 Aceast[ n[val[ este asemene ce au f[cut Ulìs cu Diomèd în tab[ratra\ienilor la Troada. De n-a= fi cetit însu=’ adev[rate cronice, unde scriu deaceast[ n[val[, a= gândi c[ poetul au împrumutatu-o. Erudi\ian.

2 Cu anevoie este a crede ca s[ fie muntenii intrat a=a nesâm\i\i, fiindc[la taberi s[ pun str[ji din afar[ =i din l[untru, care la o întâmplare ca aceastadau semne =tiute de larm[, de departe. C[p.

a) Turcii atunci n-avea team[ de munteni, v[zând c[ ei s-ascund =i nu iesla r[zboiu. Mândril[.

209

|iganiada

Iarã deacã-în urmã sã fãcu ºtireCã vrãjmaºul tabãra-împresoarã

ª-a sã face de turci înglotireÎncepu, deodatã rãsunarã

Din dosul tabãrii turceºti mareBúcine ºi dobe cu strigare.

Pentrucã din dos Vlad supuseseOarecâteva-sute-înarmate,

Cu bucini, ºi dobe-în tufe dese,Cu poruncã, când va-începe-a bate

Rãzboiu, ºi ei sã strige, sã cânte,Pe turci de doao pãrþi sã spãimânte.

Atuncea, (spun cã) ºi-în vãzduh sã vãzurãCereºtii cãlãraºi în veºtmânte

Albe, în strãlucitã-armãturã,Mergând muntenilor înainte

ªi hãrþuind cu sabii de parãPintre pãgâneºtile ciopoarã. 1

Turcii vãzând ici vrãjmaºu-în faþã,ª-auzind cã-altul din dos nãvale,

Cu droaia, fãr’ de rând ºi povaþã,Sã punea muntenilor în cale

72

73

74

75

1 Cere=tii c[l[re\i. Ace=tea era Sân Giorgiu cu Sân Medru. M.P.a) Ce basn[! +i pentru ce? dac[ f[r[ aceast[ ajutorin\[ Vlad Vod[ putea

s[ biruiasc[. Apoi Dumnezieu putea s[ ajute într-alt chip. A tria: nic[iri nu[s[î afl[ scris de aceasta. Apistos.

b) Întii: Scriptura înva\[ =i Vie\ile Sfin\ilor arat[ c[ ar[t[ri de acest feliua sfin\ilor au fost nu o dat[. A doao: s-afl[ =i la cronica Moldovii de aceste;=’a tria: cel ce nu crede aceste, nici altele va crede. P. Evlaviosu.

210

Ion Budai-Deleanu

ªi sã gãtã de bãtaie-adinsã,Dar apoi inima li sã frânsã.

Cãci românii, dacã precepurã Cã sã face-în tabãrã miºcareCu musicã ºi chiuiturã De rãzboiu ºi de-oºti aþiþãtoare,Descoperind lãmpadele-aprinseÎnnainþarã-în ºireaguri strinse.

Ca pârjolul ce-întii prin frunzare Merge nãduºit pe zios, cu micãFlacãrã, iar dupã ce din rare Tufe rãzbi-în brãdet, sã rãdicãBobotind în vãpaie,-apoi prindeVânt ºi-în urmã tot codrul încinde,

Aºa munteneascã-oaste-îndrãznitã, Ce pãn acum furiº pãtrunsese,Deacã sã vede descoperitã Fãr’ veste din întunerec ieseªi despre-osãbite pãrþi s-aratã,Ca ºi când ar fi nenumãratã,

Cu strigãri adânci triumfãtoare Fãcând asemene cu pãmântulToate. Iarã turcii de groazã mare, Uitându-ºi credinþa ºi cuvântulCare sultanului sãu dedusã,Rãsipiþi fugea-în grabã nespusã.

76

77

78

79

211

|iganiada

Atunci o coloanã ce-avea sã-abatã La corturile Porþii pre nalte,S-urmeze dupã porunca datã,Rãtãcindu-sã nimeri pe-alte

A paºilor, unde tãbãrisãOºtile din Asia trimisã

Care-a sprijinire nu puturãNãvala muntenilor iuþitã,

Frânte cu cea dintii loviturã;În zãdar paºii strigã, le-învitã,

Cãci cu grãmada pornite-în fugã,Nici poruncã-ascultã, nice rugã.

Ba trag ºi pe cele-alte cu sineÎn rãsipã, sã calcã, sã stricã

Oaste cu oaste ºi-ordii pãgâneFug însuºi de-ai sãi de mare fricã;

În zãdar ºi sultanul de faþãÎndeamnã, mustrã,-aratã º-învaþã,

Cum în zãdar ºi trimiºii strigãÎn toate pãrþi cã nu-i de-a sã teme,

Cã-i numa viclenie ºi-întrígãDespre munteni, ce în scurtã vreme

Va þinea, numai ca fieºcareSã steie, s-arete cutezare,

Cã gloata-înfricoºatã nu ºtieDe rãmas, ci nãbuºeºte-afarã

Din tabãrã, cu nerând ºi-în tãrie,Ca ºi când din munþi unda pogoarã,

80

81

82

83

84

212

Ion Budai-Deleanu

Rumpe iazul, rãstoarnã poprele,Prevãrsând lunca de bãlþele.

Mahomet vãzând aceste toate, Izbânda-ºi uitã, jeleà-l cuprinsã,Mai vârtos cã-auziea dupã spate Ca când oºti ar fi mai multe-ascunse,ª-acum nu cautã numa sã scapePe unde-i mai scurt, mai aproape.

În mijlocul unii groase ceteCearcã a strãbate-întracea parte,

Pe-unde sã vedea mai cu-îndeleteªi pe unde era mai rarã moarte;

Aºa scãpã de-oºtile româneMahomet acoperit cu ruºine.

Toatã tabãra mearsã-în rãsipã!Cei scãpaþi fug fãrã contenire,

Morþii zac, rãniþii gem ºi þipãIar’ biruitorii cu îndrãznire

Strigã, sã-îndeamnã ºi sã-întãrâtãªi nu dau rãgaz nici o clipitã.

Întracea Sãtana cu-îndrãzneaþãLeghioana sa iacã soseºte

ªi pe turci fugari în groasã ceaþãÎnvolgând de moarte-i ocroteºte;

Spúmegã de ciudã ºi mãniePentru venirea sa cea târzie.

Iar’ Mihail Arhánghel, întiaCereºtilor oºtitori povaþã,

85

86

87

88

89

213

|iganiada

Zãrind de parte cum vine-ordia Dracilor învoaltã-în neagrã ceaþã,Tot cugetul Sãtanei-înþãleasãªi hotãrî nainte sã-i iasã. 1

Deci strigã-îndatã: „la arme-afarã!“ªi luându-ºi o ceatã cu sine

Îngereascã, cu sabii de parã,Câteva tunuri cu fulgeri pline,

Tot feliu de-artelerie cereascãCa pre vrãjmaºul sã biruiascã.

Era de viaþã dãtãtoareCruci acolò ºi-evanghelii sfinte,

Moaºte, metanii cu sãrindare,Posturi cu rugãciune fierbinte,

Miruri, paraclise, liturghii,Canoane, aghiazme ºi tãmâi.

Cu cestea purceasã fãr>ã<zãbavãOastea îngereascã la bãtãlie,

Cântând Troiþii pre nalte slavã,ªi stând în faþã negrii ordie,

Armele nebiruite prinsãªi de-îmbe pãrþi rãzboiul s-aprinse. 2

1 Toate c[r\ile biserice=ti întru aceasta s[ împreun[, c[ S. MihailArganghelul este pov[\uitoriu o=tilor cere=ti.

2 Fiindc[ oamenii lucrurile duhovnice=ti nu-=i pot închipui numai trupe=te,iar’ lucrurile nev[zute, omene=te =i cu oarecare închipuire vederat[, pentruaceasta =i poetul vrând s[ scrie b[taia îngerilor cu duhurile necurate, faceasem[nare dup[ o=tile omene=ti; =i precum au oamenii tunuri =i artilerie, a=apune =i la îngeri, precum au f[cut =i al\ii. Musofilos.

90

91

92

214

Ion Budai-Deleanu

Sabii de parã nemuritoare Lucind aducea nevindecateRane dimoneºtilor ciopoare;Cu fulgeru ceresc încãrcate

Tunuri vocnea nestânsã vãpaieª-acu fierbea groaznicã bãtaie.

Neputând cumplita loviturãSprijini cetele-întunecoase,

Nápoi a sã-îndupleca-începurã,Când Sãtana ietãganu-º’ scoase

ªi scrâºnind aºa rãcni de tare,Cât pãru cã pãmântul trãcsare.

Nãvãlind apoi cu sâlnicieAsupra ºireagurilor sfinte,

Vru pre ai sãi din fugã sã þie,Dar’ nu mult putu rãzbi-înnainte,

Cãci îngerii, lui sã-aruncã-în caleOprindu-l cu scuturile sale. 1

Iar’ Arhanghelul deacã vedeNebuna Sãtanei cutezare,

Iute ca fulgerul sã rãpedeªi-atâta-i ºterge-o palmã de tare,

93

94

95

96

1 Aici va s[ obr[zuiasc[ poetul b[taia duhurilor curate =i a celor necurate=i zice c[ îngerii cu sabii de par[ b[tea pe draci, iar tunurile v[rsa foc nestinspre dân=ii. În urm[ nu putur[ diavolii \inea r[zboiul =i începur[ a s[ îndupleca;atunci S[tana sco\ind ieteganul, s[ r[pezi între îngeri r[cnind, iar îngerii îiîntins[r[ scuturile =i-l oprir[. Aceste toate le-au spus poetul, dup[ precepereanoastr[, =i trebue a s[ în\[lege alegorice=te, adec[ c[ S[tana au vrut s[p[trunz[ =i s[ biruiasc[ cetele îngere=ti, dar n-au putut. Musofilos.

215

|iganiada

Cât Sãtana-i cade denainteCa fãrã suflet ºi fãrã minte.

„Nu-i vrednic un tâlhãroiu ca tineSã-mi spurc armele nemuritoare!

Palma-i pentru proaste, de ruºineSuflete!“ (zise) ºi supt picioare

Îl cãlcã. ª’apoi cine ºtie-undeÎl zvârli,-în neºte peºteri afunde.

Atuncia ºi din artelerieÎncepurã-a-împroºca sãrindare,

Sfeºtanii, paraclise, tãmâie,Moaºte sfinte º-altele de care

Fug diavolii; iar apa sfinþitãCa povoiu mergea pe dânºii stropitã. 1

ªi iacã-oastea neagrã-într-o clipitãCu vaiet ºi multã zberãturã

De tot în rãsipã fu pornitã;Dracii care-încãtro strãbãturã;

Undeva cercând cum sã sã-ascundãCu vreo mijlocire mai curundã.

Unii-intrarã-în pãmânt, alþii-în stânce,Mulþi în bãlþi încã sã pitularã,

Prin râpe, lacuri, peºteri adânce;Iar’ o zãtignitã cetioarã

1 Poetul prin aceasta va s[ arete preputernicia lui Mihail Arhanghelasupra S[tanei, care are =i e dat[ de la Atotputernicul, c[ci cu o palm[ îifrâns[ nebuna trufie. P[rintele Orthodoxos.

97

98

99

100

216

Ion Budai-Deleanu

Vrând a scãpa de-atâte nevoiSã bãgã-într-o cireadã de boi. 1

Mamona vãzând aspra pãlmitã Care Sân-Mihai Sãtanei ºtearsã,Nu stete mai mult, ci-întro clipitãPieri din ºireag ºi iute mearsã

La oastea lui Vlad luând pe sâneChipul unei cãtane bãtrâne. 2

Pintre ºireagurile gonaceMestecându-sã, strigã deodatã:

„Fraþilor! ascultaþi, de vã place,Ce socotesc eu! Iacã-împrãºtiatã

Fuge turcimea ºi-în rãpezitãFugã-anevoie va fi popritã.

Deci în zãdar gonind dupã dânsã!Ajungã dar cã-a noastrã vãrtute

Puterea lui Mahomet înfrânsã;Nu e de-a-l conteni-în fuga iute,

Cã-oastei vrãjmaºe-în fugã porniteTrebuie-a zidi poduri aurite.

Pãnã ce noi fãr de rãsuflareGonim pe fugari, alþii bogatã

Tabãra vor prãda ºi doar’ careN-au asudat în astã cruntatã

Bãtaie rãpi-vor acei toate!Noi om rãmânea cu buze-umflate.“

101

102

103

104

1 Un asemene lucru sau tâmplare s[ cete=te la Evanghelie, când duhurilenecurate s[ b[gar[ într-o turm[ de porci. P. Orthodoxos.

2 C[tan[ s[ zice pe unele locuri o=tean; unii zic c[tun[. Filologos.

217

|iganiada

Aici tace ostaºul º-aratãMulþime de bani cu lucruri scumpe,

Oastea la pradã-acum învitatãSã desface, rândurile rumpe;

Fieºcare merge-apoi de sineLãsând scãpare-oºtilor pãgâne.

Deci la ceialalþi porunci trimite,În urma fugarilor sã meargã

Neîncetat, cu pasuri înteþite,Iarã el în partea sa-încã-aleargã

Pe care-ajunge taie ºi bateªi bieþilor purure stã-în spate.

Cum râul de munte primãvara,Când în pripã neaua sã topeºte,

Dintru nãlþime urnind povaraApelor, sã varsã ºi bujdeºte,

Toate-înneacã, surpã ºi prãvaleªi nu-i ce sã-l opreascã din cale,

Aºa Vlad neînvinsul sã rãpedeªi cu ºireaguri nespãimântate

Frânge, taie ce nainte vede,Surpã, rãstoarnã, calcã, strãbate,

ªi nu-i vãrtute, nice tãrieSã-l conteneascã sau drum sã-i þie.

Dar ce folos de atâta vitejie, Când scãpare avu mai marea partePrin a diavolilor mãiestrie!Totuº’ a turcilor fu rea soarte,

Cãci din tabãra nenumãratã,Abia scãpã jumãtate de gloatã.

FÂRªIT

105

106

107

108

109

218

Ion Budai-Deleanu

A R G U M E N T U L

Þiganii merg ºi neºtiind unde Sã scape de-o nevoie, dau pe-alta;Sãtana-într-o mãnãstire s-ascunde, Vrând sã bage pe fraþi întru baltaNecurãþiei; iar’ Hamza-aratãSultanului turcimea-înþãpatã.

În zãdar omenirea sã plângeCumcã-a toate mari ºi mici greºele

Dracul poartã vina, care-împingePe om la strâmbãtate ºi rele,

Cã cercând lucru-în amãrunt bine,Întia pricinã din om vine.

Dacã n-ar dare-omul ascultareLa întia-îndemnãturã drãceascã,

Iadul, cu toatã ceata sa mare, N-ar nimeri ca sã-l biruiascã,Darã noi lucrãm din voie-adinsãªi totuº zicem: dracu mã-împinsã. 1

1

2

CÂNTECUL A VII I

1 Poetul iar’ moralise=te! =i va s[ arete în stihurile aceste cumc[ în de=ertoamenii f[când r[u, bag[ toat[ vina dracului, zicând c[ dracul i-au împinsla aceasta; c[ci (zice el), de n-ar da omul prilej =i nu =-ar ar[ta plec[ciuneasa spre r[u, dracu nu l-ar putea a=a lesne îndupleca; c[ci el v[zând voiaomului plecat[, numai atuncea îl îndeamn[. P[rintele Ascriteanul.

CUPRINS

219

|iganiada

Vede lacomul scula strãinã ªi-îndatã-o râvneºte; dracu-învitãApoi, [ºi] nu-i dã loc de hodinã,Iarã el din ce-în ce sã-întãrâtã,

Pãnã ce-în urmã pofta l-învinge,Pãnã de lucru strãin s-atinge.

Deci pentru cã râvni el îndatãCând vãzu, nu este dracu de vinã,

Ci voia lui spre rãu adâncatã!...Pentru ce-omenirea nu-º’ alinã

Întia pornealã, ci-º’ aratãPlecãtura-inimii vederatã?

Copila ce vede-întii pe-un juneFrumos care drag inimii cade

Ruºeºte-în faþã ca viu cãrbune,Ochi îi scripesc, suflarea-i scade,

ªi iacã dracu de-aci precepeCã ia pe fecior a dori-începe.

Apoi sã fie cât de curatã,Dacã nu-ºi va lua sama bine,

Fugind º-uitând pe-acel june-îndatã,O! câtã jele, câte suspine

3

4

5

6

a) Aceasta-i adev[rat, c[ oamenii-s minuna\i întru aceasta. Când facceva r[u, zic: dracu m-au amegit la aceasta, iar’ când fac ceva bine, atunciazic c[ Dumnezieu le-au dat acel gând bun!... a=a dar[ ei nu sunt alt[, f[r[ omáhin[, pe care o împinge cine cum îi place, pe dreapta sau pe stânga. C.Criticos.

b) A=adar’ omul n’ar p[c[tui niceodat[, c[ci el din sine =i voia lui n-arface nimica. C. Mândril[.

220

Ion Budai-Deleanu

ªi câte fierbinþi lãcrãmioareO aºteaptã-în urmã sã-o-împresoare!

Cã diavolul apoi nu-i dã pace,Ci-în cuget îi pune unã º-altã.

Atâte-arãtãri viclene-i facePãnã-în laþul sãu o vede-învoaltã,

Atâta lucrã ºi mãiestreºtePãn’ sângur cu sângurã tâlneºte.

Cãlugãrul încã joarã curãþie,Iar deacã vãzând el o femeie

Frumoasã venindu-i în chilie,ªi el, în loc ca fugã sã deie,

Va rãmânea cu dânsa-împreunã,Pierde-va ºi el a sa cununã, 1

Cã diavolul îndatã precepeCumcã fratele bucuros vede

Femei ºi-i suflã gânduri surepe;Deci, pentrucã [el] fuga nu dede

Dintr’ început, pe dânsul rãmâneToatã vina poftelor pãgâne.

Nici pentru dievoleasca-îndemnareDe pãcat poate sã sã sloboadã,

De-ar face cumva scandalã mare Sau tocma doar’ mãtanii cu coadã!

1 Acest om s[ vede a fi fost nepretenul c[lug[rilor, c[ nu =tie aduce alt[pild[ f[r[ de c[lug[ri. Egumenu de la Cioara.

a) Ce lucru mare! Ca când c[lug[rii n-ar fi p[tima=i ca =i al\i oameni. C.Criticos.

7

8

9

10

221

|iganiada

ªi-în zãdar zice: dracu mã-împinsã!Cãci pentru ce el fuga nu-întinsã!

Deci nici þiganii sunt fãrã vinã,Mãcar ºi pe dânºii dracu-împinsã,

Cãci ei dederã-întia pricinã.Arãtându-ºi chief ºi voie-adinsã,

Cumcã-au inimã de-a sã ºi bateÎmprotivã-a tot feliu de gloate. 1

Multã-acuma ei cale merseseDupã Tandaler, buna povaþã,

Pe potecul unii pãduri dese;În urmã fãcându-li-sã greaþã,

Toþi sã-învoirã-acolo sã mâiePãnã cãtrã zorile roºìe.

Iar’ Tandaler º-atuncia-îi învaþãCum sã face popas oºteneºte,

Ca sã poatã pãnã dimineaþãDurmi fãrã grijã. Rânduieºte

Apoi împrejur strãji pãzitoare,Ca vrãjmaºul sã nu-l împresoare.

Spre-aceasta el dintru toþi aleasãPe cei mai îndrãzneþi ºi mai tari

ªi zisã: „Fiind pãdurea deasã,Au ºtim noi de nu sã-aflã tâlhari

11

12

13

14

1 De la moralisire poetul pogoar[ acum la \igani =i zice c[ nici ei sunt f[r[vin[, m[car c[ =i pe ei dracu (i-au) amegit în urm[, c[ci ei însu= au datpricin[, ar[tându-=i mare poft[ de a s[ bate cu cineva. M. P.

222

Ion Budai-Deleanu

Întrânsa? Dãci voi sã hiþi cu pazã,Deschiºi ochii având ºi minte treazã, 1

Ca, de s-ar tâmpla ºi cea mai micãMiºcare sau gomot, voi îndatã

Sã strigaþi din ce puteþ, fãr’ fricã:„Stai! Care-i mãi!“ þiind arma gata

Ca, deacã nu vã-ar ºti el rãspunde,Sã-l puteþi nimeri mãcar unde.

Cuvântul între noi, ce sã chiamãDe tainã, sã fie astezi: baros;

Deci luaþi acuma bine samã,Ca, deacã la strigãtul vârtos:

„Stai! care...“ n-ar ºti rãspunde-or cine:Baros!, sã ºtiþi cã vrãjmaºul vine!

Deci îndatã strigaþi de departeCãtrã-ai noºtri: „La-arme, la-arme-afarã!“

Iar’ voi sã vã-apãraþi pãn’ la moarte,Ca sã nu vã faceþi de ocarã.“

Aºa strãjile-învãþate bineSã-împãrþirã-în tufele vecine. 2

15

16

17

1 Mare fric[ trebuiea s-aib[ \iganii de tâlhari! când ei fiind atâ\a, totu=is[ temea! Simpli\.

2 Am ar[tat mai sus c[ Tandaler =tia ceva din lucrurile o=tene=ti, pentruaceasta \iganii s[ dedus[ cu totu pov[\uirii lui. Pentru aceasta el rândui str[jiîmprejur de tab[r[, care s[ deie de =tire când ar veni vr[jma=ul; =-acum leînva\[ cum s[ fac[; adec[ ca în ce dat[ ar auzi ceva mi=care =-ar vedea pecineva, ca de departe s[ strige: st[i, cine e=ti, sau cine-i? sau =i, cum zice el,care-i! =i s[ fie cu arma gata =i deac[ n-ar putea de cuvânt, atunci s[ =tie, debun[ sam[, c[ este nepreten. Apoi zice: „Cuvântul o=tenesc de tain[ careastezi va fi între noi, este baros. Deci lua\i sama când voi ve\i fi la straje, =i arvini cineva c[tr[ voi, =i voi întrebând: st[i, care-i!... nu v-ar =ti r[spunde:

223

|iganiada

Drãgan care era mai viteaz, Într-un mãr sã sui pãdureþ,Cãlãban care n-avea bun plazCu pãrul sãu cel tufos ºi creþ,

Fiind mai tare din cei aleºi,Sã vârî-între neºte spini preadeºi,

Iar’ ªuvel dupã-un tufariu sã trasã,Pãpuc încã sã-ascunsã într-o boartã

A-unui fag, dar’ nici alþii sã lasãAºa numai pe nedejdea moartã:

Carii pe zios, carii pe sus, catã,Unde-ocrotinþã frica le-aratã.

Nu trecusã-un ceas ºi jumãtateDe când tabãra în somn apucasã,

Când iacã vin din pãrþile toateVaiete, strigãri cu larmã groasã

ªi tocma-în cescuþurile scumpePrelina pãusare le rumpe.

Cãci cu toatã-aceastã pazã bunãBeleaua vini ca ºi chiematã.

Întii lui Drãgan prin urechi sunãCa când ar auzi ceva ºi iatã!

Grohãind vrãjmaºul ºi soseºte!Iar’ Drãgan din inimã slãbeºte.

18

19

20

21

baros, adec[ nu v-ar putea r[spunde cuvântul de tain[, atunci s[ =ti\i c[ nu-ide a no=tri, =i atunci s[ da\i pe el ca =i pe-un vr[jma=“. C. Filologos.

a) Acest cuvânt de tain[ s[ zicea la romani tesera, =i fiindc[ noi româniinu-l avem acum, s-ar putea întrebuin\a =i la noi. Erudi\ian.

224

Ion Budai-Deleanu

Mai vârtos oblicind cã neºtine Sâlea cu mânuri ºi cu picioareA sui pe mãr, nici „vai de mine!“Putu striga, nici „stãi!“ ºi „care!“...

Cã tot sângele-îi pieri din faþã,Iar’ ochi îi cuprinsã neagrã ceaþã. 1

ªtiu cã mulþi aºteaptã dintre voiCu nerãbdare, ca sã le spun

Ce feliu de vrãjmaºi sau tâlhãroiAu fost care-au fãcut acel sun

ªi cine-au fost îndrãzneþul carePusã pe Drãgan întracea stare?

Cu adevãrat Omir º-alþii poeþiDe frunte-aºa curund nu vã-ar spune,

Dar’ eu, care-s dintru lãeþi,Nu precep atâta-îmbieciune,

Ci voi povesti lucru cum este,ªi vã-încredinþãz cã nu-i poveste!

Îmblând o grãmadã de gligani Încolea ºi-încoace prin pãduriDupã hranã,-ajunsã la þigani,ªi spãimântatã de-atâte guri

Vorbitoare, cu mare grohnirePãn’ la mãrul lui Drãgan fugirã.

22

23

24

25

1 Spune aici poetul un lucru poznit, adec[ c[ Dr[gan ce era rânduit lastraje s-au suit într-un m[r p[dure\, =i fiind acolo îi p[rea c[ aude ceva. +iascultând, iac[ sose=te vr[jma=ul supt m[r groh[ind (cum fac porcii), iar els[racul, atunci sl[bi la inim[, îns[ oblicind apoi c[ cineva s[ suie p[ m[r însus, c[tr[ dânsul, atunci el cu totu ame\i de cap. M. P.

225

|iganiada

Iar’ un urs carele mai nainteSosisã-acolea ºi mânca mere,

Spãimântat de nãvala fierbinteA gliganilor, fãrã-îmbiere

Sãri pe mãr în sus, neºtiindCã-acolo era Drãgan pãzând. 1

Drãgan sãracul de cap amete,Scapãtã din creanga-în care ºede

ªi cade-ursului tocma-între spete,Care pierzându-ºi cumpãna º-dede

Peste cap cu groaznicã sberare.Gliganii dau fuga pe cãrare.

De-atâta sunet ºi de nãpraznãCele alte strãji sã-înfiorarã,

Iar’ ursul vãzându-sã de caznã,Nici el, mãcar mânios, de-astã-oarã

Aflã de folos a rãmânea-în loc,Ci fugi ca ºi pârlit de foc.

Cãci Drãgan care, prin o ciudatãTâmplare, în zios cãzând s-aninasã

26

27

28

29

1 Zice poetul: =tiu c[ s-or mira mul\i de acest lucru, ne=tiind ce nepreteniau sp[riat întratâta pe Dr[gan. Deac[ a= fi eu (adauge poetul) un poetde frunte, cum au fost Omer, v-a=i \inea mai mult întru a=teptare =iprel[\ând povestea cu me=ter=ug, îns[ fiind eu un poet de rând, adec[ detoate zilele, eu îndat[ voi spune. Apoi începe a spune povestea minunat[=i zice c[ fiind Dr[gan în m[rul p[dure\, peste pu\in sosi acolea un urs =iîncepu a mânca mere, iar[ o gr[mad[ de porci s[lbateci sp[ria\i detab[ra \iganilor înc[ ajuns[ acolea; ursul însp[imântat de groh[itul lor,în prip[ s[ri =i începu a s[ sui pe m[r în sus, ne=tiind c[ acolo, deasupralui, este Dr[gan p[zând. M. P.

226

Ion Budai-Deleanu

Între doao crenge,-atunci deodatã Trezindu-sã, gândeai cã va sã-i iasãSufletul, aºa sbiera de tare,Ca când toþi turcii i-ar sta-în spinare.

O, câte minuni face-o tâmplare!Iacã tocma-întracea-învãluialã,

Strãjile s-aud strigând: „Stãi... care!...Care eºti, mãi!...“ ºi gãtând nãvalã,

Nu de voie bunã, ci de fricã,Cãci încã nu vãzurã nimicã. 1

Dar peste puþin ºi pe dânºii iacãVine tot aceaiaº’ belea neagrã;

Cãlãban nu ºtiea cum sã facãCa sã-ºi cruþeze viaþa dragã:

Ori la vrãjmaº afarã sã iasã,Ori sã ºazã-ascuns în tufa deasã.

Aºa socotind, o poftã-îi vineSã-ºi iveascã capul puþinel,

Ca sã poatã-oblici de la cine ªi de-unde-i larma, când ºi pe elNimeri-înteþit, ca º-o sãgeatã,Un gligan din droaia spãimântatã,

30

31

32

1 Merge mai încolo poetul cu povestea =i zice: Dr[gan oblicind c[ oarecaremerge suind c[tr[ dânsul, le=in[ de fric[ =i c[zu ca mort, iar c[zând nimeri pebietul urs tocma în spate; =i a=a fu de norocos, c[ el însu= apoi c[zând maideparte, nimeri între doao crenge care îl oprir[, =i el r[mas[ ca =i spânzurat.Iar’ ursul s[racul, izbit fiind c[zu cu capu în gios, peste porci carii însp[ima\ide atâta larm[ dedere fuga care înc[tro. M. P.

227

|iganiada

ªi nimerindu-i printre picioare L-ar fi dus doarã-în spate cu sine,De nu-l scãpa pãrul tufos careÎncâlcindu-sã pregiur de spine

Îl trasã-înapoi, iar’ el pe spateCãzu, ca ºi mort de jumãtate. 1

Atunci el crezu tare vârtosCumcã doar un turc de cap îl þine,

ªi-începu a sã cânta jelos:„Váileo! váileo! sãracu-mi de mine!...

Nu mã lãsaþi! Vai, dragã mãmucã,Nu mã lãsa turcii sã mã ducã!...“

Aºa plângând þinea ochii-închiºiCa sã nu-ºi vazã cruda pierire,

Þipa ºi sã vãieta morþiºiSocotind cã doarã vor sosire

Ceialalþi a lui spre-ajutorinþã,Sã-l scoaþã din mâni fãrã credinþã.

Întracea de-atâta strigãturãTot codrul rãsuna pe-împregiur,

Iar’ ursul dupã cea cãzãturã,Mãnios ºi mormãind mur! mur!

33

34

35

36

1 Mai încolo spune poetul cum Dr[gan vinindu-=i în fire din ame\eal[,striga mor\e=te =i cum ursul foarte zdrobit, mânios =i morn[ind, de acolea s[dus[; iar celelalte str[ji auzând atâta ciorobor, însp[imate striga de toatep[r\i: „St[i, m[i! Care!“ Dup aceast[ spune c[ C[l[ban care s[ ascunsese înspini, înc[ c[zu într-o beleau[, c[ci un gligan însp[imântat nimeri tocma peacolo, unde era C[l[ban, =i trecu pe su dânsul, dar fiind spinul des, i s[ ac[\[de p[r =i nu-l putu duce gliganul cu sine; iar[ C[l[ban s[racul, c[zând f[r[veste, gândea c[ turcii îl târnosesc de p[r =i s[ v[ieta în gura mare.

228

Ion Budai-Deleanu

Purcedea nainte prin desiº,Cãutând câteodatã lãturiº.

Bietul Pãpuc carele-aþipisãÎn fagul bortit, atunci deodatã,

Tocma-într-un ceas rãu, ochii-º’ deschisãCãci ivind urechea spãimântatã

Din scorburã-afarã, ca s-audã,ªi pe dânsul tâlni soartea crudã.

Fiindcã pe-acolea cãtrãnitUrsul trecea-într-aceaiaº clipitã,

ª-oblicind capul din bortã-ivit,L-apucã de cerbicea ticãitã.

Vrând sã-i smulgã cap din rãdãcinã,Îl lãsã cu goala cãpãþânã.

ªi iar㺒 apucând prin tufareDede de ªuvel cu barba creaþã,

Pe care-afla durmind în picioare,ªi luându-l frumuºel în braþã,

Aºa-l strânsã la sine de tare,Cât nici putu zice: „Stãi, mãi! Care!“ 1

Toate-aceste sã fãcea pe-o vreme,ª-întracelaº’ ceas cela rãcneºte

37

38

39

40

1 În urm[ poveste=te poetul =i de tâmpl[rile celoralal\i =i zice: ursul îniu\it dem[nie mergea morn[ind =i trecând pe lâng[ boarta unde s[ ascunsese P[puc,tocma când cesta î=i ivea capul afar[ din boart[, s[ asculte ce s[ aude, ursul îlapuc[ de cap =i-i smuls[ toat[ pielea cu p[r cu tot, a=a cât s[racul r[mas[ cuc[p[\ina goal[; iar[ pe |uvèl aflându-l durmind în picioare, îl cuprins[ a=a decumplit strângându-l c[tr[ sine, cât nice putu s[ strige: „St[i, m[i! Care!“ M. P.

229

|iganiada

Spânzurat, iarã cesta-în spini geme,Pe celalalt ursul nãduºeºte;

Toate strigã strãjile-împreunã,Pãdurea-împregiur groaznic rãsunã.

Tandaler atuncea sã trezeºteª-auzind atâta ciorobor,

Strigã cât putu chiar þigãneºte:„Dupã mine-o luaþi pã picior!...“

ªi strâgând aceasta fuga-întinsã,Iar’ dupã dânsul gloata sã strânsã.

Dar’ în loc de-a fugi într-altã parteÎntracolò mergea bãrbãteºte,

Unde-avea nãtãria sã-i poarte.Tandaler nicãiri nu sã-opreºte,

Cãci acum îºi uitasã de toateªi trápãdã-înainte cât poate. 1

Luând aºa fuga voiniceascãÞiganii noºtri prin cea pãdure,

Ca pe vrãjmaºul sã nu tâlneascã,Mergea pe su poale de mãgúre

Dupã cãpitanul sãu vârtos,Pãn’ ieºirã la un câmp frumos.

Acolo Tandaler stete-în locPuþinel, ca sã sã strângã toþi,

ª-apoi, iarã sã meargã-într-un noroc,Cãci pe câmp nu sã temea de hoþi,

41

42

43

44

1 De care lucru sp[imânta\i \iganii începur[ a fugi dup[ Tandaler. M. P.

230

Ion Budai-Deleanu

Darã º-acolea nãpasta sareªi li sã pune tocma-în cãrare,

Cãci, dupã ce cãtrã miazã noapteCetele-împrãºtiate s-adunasã

ª-a cãlãtori spre noao faptePe câmpul de-alung ei apucasã,

De iznov ºi fãrã veste,-o mareSã fãcu-între dânºii turburare. 1

ªi-ar fi dat fuga, de bunã samã,Ca ºi mainte laia viteazã,

Dar’ nu ºtiea dincãtro teamãLe vine, º-aºtepta ca sã vazã

Încãtro Tandaler o va rade,Cã-a fugi fãrã cap nu sã cade.

Iar Tandaler de la frunte strigã:„Staþi, voinicilor, ºi daþi pã moarte!

Iacã vrãjmaºul va sã ne-ucidã!“Atunci cei de-aproape ºi de parte,

Dupã-învãþãtura cea lor datã,Toþi închisãrã ochii deodatã,

Ca sã nu-ºi vazã vrãjmaº’ în faþã,ªi dederã-a chiui din gurã

Ca ºi oastea cea mai îndrãzneaþã;Apoi, dupã-aceaiaº’ învãþãturã,

A lovi-începurã pregiur sineÎn toate pãrþi cum putea mai bine.

45

46

47

48

1 S[racii \igani, iar[ li s-au tâmplat ceva! Simpli\.a) Bine le st[ a=a! Pentru ce-s a=a frico=i! C[p. Alazonios.

231

|iganiada

De-aº’ avea piept vârtos ca de-aramã ªi glas mai mare de-un bou de baltã,N-aºi putea cânta, de bunã samã, Cum sã cade, bãtãlia naltã,Care negrul norod aici fece,Cã (spuiu drept!) peste putere-mi trece.

Acum la rândul întii bãtaieSã-începusã groaznicã ºi tare,

Cã Tandaler cu ochii închiºi taieDespre toate pãrþile, º-îi pare

Cã el cu a sa viteazã spatãOboarã tot câte trii o datã.

Toþi þiganii-acum oºtea de-aproapeªi-închizând ochii dã bãrbãteºte:

Unii mergând orbiº’ cãdea-în groape,Alþii pãºind nainte muþeºte

Cu armele sale-împonciºate,Sã trezea prãvãliþi pe spate.

Spre nenoroc þiganii dedusãPe cireada de boi îndrãcitã

Care, cu rãpezie nespusã,De diavoli fiind povãþuitã,

Aºa lovi pe dânºi cu iuþime,Cât prãvãli multã golãþime.

Tandaler gândind cã-i oaste, foarteVitejeºte-învârtea arma-în mânã,

ª-acuma-º uitasã ºi de moarte Când, iacã, rãsturnat în þãrânã

49

50

51

52

53

232

Ion Budai-Deleanu

Într-o clipitã el sã trezeºteMãcar cã sã bãtea voiniceºte.

Pentrucã dând el orbeºte,-ajunsãPe-un taur moldovenesc de munte,

Care de-a sa parte-încã-i rãspunsãCu doao tari dovezi ce-avea-în frunte,

Cu care-aºa-l zvârli cãtrã stele,Cât gândeai cã-l poartã dintru ele. 1

Cãzu viteazul. Supt el pãmântulSã cutremurã, iarã cel tare

Suflet a lui pãrea cã din frântulTrupºor acuº’, acuº îi sare;

Îndatã pe nas îl nãpãdi sânge,Iar’ de durere nici putu plânge.

Mãcarcã-acum vitele-înspãimate,Fuga luând, dosul întorsese,

Totuº’ murgele viteze gloateCruciº’ împãrþea lovituri dese;

Sâmþind apoi mulþi cã-în vânt lovirãÎncepurã-a clipi câte-o þirã.

Gogoman încã sã stânginisã Aºa de bine ºi cu mãnieCa sã taie-în turci ca ºi într-o clisã,Dar, precum istoria ne scrie,

1 Aici iar[ spune poetul o tâmplare minunat[. Adec[ \iganii ie=ind lacâmp, nu mult purceas[r[, c[ci o ciread[ de boi în care, precum s-au zis maisus, în prip[ intras[ o ceat[ de draci, mergea înte\it[ =i dede pe \igani; iar ei,noapte fiind, gândea c[-s c[l[rime =i începur[ de nevoie a s[ bate dup[înv[\[tura lui Tandaler. M. P.

54

55

56

57

233

|iganiada

Mergându-i în deºert lovitura,Cãzu pe faþã ºi- rupsã gura. 1

Îndatã pe dâns’ mai mulþi grãmadãUnul pe altul împiedicaþi cãzurã;

De-aci sã-începu-între dânºii sfadã,Cunoscându-sã pe graiu ºi fãpturã;

Deschizând apoi ochii mai bine,Vedea fugind gloatele strãine.

Atunci Hãrgãu cel cu gura mare,Care dintru toþi pe-aceaia vreme

Striga, zbiera, chiuia mai tare;„Staþi, mãi! (strigã) cã nu-i de-a sã teme!

Staþi, voinicilor! (adausã iarã),Iacã vrãjmaºii sã-împrãºtiarã“.

Toþi atuncea þiganii cãutarãOare-adevãrat Hãrgãu le zice?

Faþa le era ca galbenã cearã,Iar’ inima su piepturi voinice

Încã º-acum le tremura foarte,Mãcar vedea vrãjmaºul de parte. 2

Lung steterã ei, privind încoaceªi-încolea, de nu mai vine iarã

58

59

60

61

1 Va s[ zic[ poetul c[ Gogoman întinsese mâna cât s[ poate de departe,ca s[ poat[ lovi mai cumplit, =i dând cu ochii închi=i, nimeri numai în vânt,dar fiindc[ cu toat[ puterea d[dus[, însu=’ pe sine s[ tras[ cu puterea sa, =ipierzându-=i cump[na c[zu. M. P.

2 Pentru H[rg[u am s[ aduc aminte c[ =i la Omer era unul anume Stentor,care avea un glas de s[ auziea foarte departe. Erudi\.

234

Ion Budai-Deleanu

Protivnicul, însã vãzând pace În toate pãrþi, sã mai îndemnarãªi prinsãrã-a sã-întreba-între sineCum s-ar cãdea sã facã mai bine:

Adecã-ori sã-întoarcã iar acasãCu gura goalã, fãrã bucate,

Ori sã rãmâe.-În urmã s-aleasãCumcã, dupã ce vor fi-îngropate

Trupurile celor morþi, sã fieSlobod fieºcui a merge-unde ºtie.

Atunci Tandaler de gios sã scoalãªi zise: „Ian ascultaþi voi pe mine,

Voi, cari[i] vreþi la muieri în poalãSã-alergaþi, ºi voi, la care spine

Încã-în picior n-au întrat ca mie,Sã vã sature de bãtãlie!

Dãci sã ne tragem la ha pãdure,Sã fim ascunºi, nevãzuþi dã nime,

Iar’ de-a vrea Guladèl sã sã-îndureMâne ºi dã-a noastrã þigãnime,

Socotesc c-om afla dã mâncare,Cã mie d-ahasta m-i mai tare“.

Sfatul acesta tuturor place,Toþi în pãdure descãlecarã,

Darã focuri sã temurã-a face,Ca sã nu-i afle vrãjmaºul iarã.

Toþi cugetând ca porcu la ghindã,Adormirã cu gura flãmândã.

62

63

64

65

235

|iganiada

Dar’, precum spune cartea cioreascã,Nici un suflet pieri-într-acea noapte

Din viteaza gloatã þigãneascã,Numa rãniþi furã cam la ºapte.

Creadã cine cum vrea, eu nu cred,Mãcar cã scris pe hârtie vãd. 1

Abia zorile peste hotarãGonind întunericul trecusã,

Abia ºi soarele-întorcând iarãStrãlucisã cu raze neapuse

Vârvuri de munþi, de dealuri ºi stânce,Apãsând negura-în vãi adânce,

Când voinica lui Tandaler ceatãSã trezi ºi la câmpul de-asarã

Socotind puþinel sã sã-abatã,Întracolò drumu-ºi luã. Darã,

Nu ºtiu cum, spre norocul mareA ei, sã rãtãci din cãrare

ªi ieºi din codru de-altã parte,Într-altã câmpie desfãtatã,

66

67

68

69

1 Aici s[ vede c[ autoriu |iganiadii, fiind =i el \igan, au p[rtenit neamuluis[u, cum fac =-acum alte neamuri când spun pentru b[t[liile ce au avut cunepretenul! În loc de zece mii ce au pierdut ei pun oare câte sute, iar[ avr[jma=ului pierdere o semneaz[ de împrotiv[: în loc de mie, pun zece. Criticos.

a) Bine zice dumnelui Criticos, c[ci a=a au însemnat =i înv[\atul Talal[u,cum c[ au cetit ne=te cronice de demult, de molii roase, din care s[ culege c[boii ca turba\i dând pe \igani, foarte pe mul\i au pr[v[lit =-au c[lcat, îns[ arfi stricat =i mai pe mul\i, de-ar fi nemerit mijlocul, dar, spre norocul lor, boiivenis[ pe dân=ii l[turi=’ =i au nimerit numa peste rândurile de-întii =i trecândpeste ele, iar s-au dus ca =i purta\i de vânt. Erudi\ian.

236

Ion Budai-Deleanu

Dar’ cu mulþime de trupuri moarteDe oameni ºi de cai sãmãnatã,

A voinicii sale dovadã.Sã mirã º-abia poate sã creadã.

Iar’ deacã-începu cu falã-a spuneFieºcare vitezele sale

Fapte de ieri, nu mai fu minune,Socotind ei cã cu vorbe goale

Nu sã pot ucide-atâþi, dar’ niceEra ceva împotrivã-a zice,

Cãci ieºind ei din pãdure-afarã,Tocma-în cea câmpie nimerisã,

Unde Vlad Vodã pe turci asarãCu multã putere nãvãlisã.

Lor de-aceste neºtiind le pareCã-înºi au fãcut biruinþa mare.

Dar’, ce noroc!... Nu departe, iacãDédere de lucruri ºi mai bune,

Adecã de tabãra bogatãCe-o pãrãsisã-oºtile pãgâne

Când fugind cu sufletul sãracÎn pripã, lãsasã toate de jac. 1

Ihu! prihuhù!... cu toþi deodatã Ei a striga º-a juca-începurã,

70

71

72

73

1 Cu toat[ nenorocirea \iganilor, de vom socoti bine, ei s[ pot zice foartenoroco=i, c[ci smintind c[rarea unde au ie=it din p[dure spre alt[ parte,adec[ tocma la câmpia unde au fost tab[ra asienilor (cum zice Talal[u),care turcii asar[ o p[r[sis[ cu tot feliu de hran[. M. P.

237

|iganiada

ª-a cãra din tabãrã bucatã,Tot feliu de armã ºi mundurã,

Cai, boi, berbeci, cãmile, fãrine,Urez, peºte, zahãr, orz cu pâne.

De-aci la þigãnie acasãDe grabã-întoarsãrã ducând prada,

Voioºi de bãtaia norocoasã.Dar’ chiotul pe cale ºi sfada

Un mil de loc sã-auziea-împregiur,Cãruþele rãsunând dur! dur!

Lãsãmu-i sã meargã-în bunã voie,Cã noi mai avem a spune ºi de-alte

Adecã, scãpând de la nevoie Faþa Mãrii sale prenalte,Domnului Sãtãnii, ce mai feceªi cum hotãrî vreme-a-º petrece. 1

Dupã ce el din aspra cãzutãAbia sã trezeºte ºi sã scoalã,

Acum gândul de rãzboiu îº mutãRuºinându-l nebuna sa falã,

ª-un cuget ciudat îi vine-în fireCa sã sã-ascundzã-într-o mãnãstire.

ªtiind el acum de multã vremeCã fraþii cãlugãri în chilie

74

75

76

77

1 Poetul curm[ aici povestea de \igani =i începe a spune de S[tana, ce auf[cut el dup[ ce s-au trezit din palma lui Sân Mihai. M. P.

238

Ion Budai-Deleanu

Au primit Pisma, fãrã-a sã teme, Iar’ Pisma, iubita lui fie,Au nãscut acolò depreunãFãþãria ºi Vrajba nebunã,

Luând chip de tânãrã copilã,Stete Fãþarnicul la portiþã,

Rugându-sã de-ajutoriu ºi milã.„Fiind eu (zisã) de bunã viþã,

Turcii pãgâni nãpãdind asarãFraþi, surori ºi pãrinþi îmi tãiarã; 1

Numa eu scãpai, nefericitã,Prin a-întunerecului scutinþã;

De foame ºi trapãd obositãToatã noaptea cu mare sâlinþã

Rãtãcind mã-învârtii prin pãdure,Pãn’ sosii la ceste ziduri sure.

Deci, deacã-aveþi inimã creºtinã,Scãpaþi-mã de moarte º-urgie,

Daþi-mi sã moriu încai fãrã vinãDecât încãpând eu la robie

Sã-mi pierd curãþie ºi viaþã.Ah! jelnicã soarte ºi scârbeaþã!“

Cu lacremi, aceste mincinoaseZicea suspinând, iarã monacul

78

79

80

81

1 Eu nu în\[leg ce va s[ zic[ poetul, când zice c[ c[lug[rii au primitpizma în chilie. Idiot.

a) Apoi zice c[ pizma au n[scut f[\[ria =i vrajba! Adec[ în pizma S[taneis-au n[scut f[\[ria. Acum în\[leg ceva =i eu! Onoch.

b) Dar’ ce mare în\[les trebuie aici? Doi ochi =-o minte! Simpl.

239

|iganiada

Portariu privind la dânsa-ºi uitasã Metanele, ceasuri ºi condacul:Cãuta la pãr slobozit pe spateªi la sânul gol de jumãtate. 1

Înþãlegând bãtrânul pãrinte,Egumenul Gherontie,-îndatã

Porunci sã i-o-aducã-înainte,Zicând cã mãcar [cã] este fatã,

Totuº’ cinul la-întâmplãri de-acesteSloboade sã-intre-în chilii neveste.

Dupã ce de-amãrunt cercetatãFu copila, bãtrânul o dusã

La o chiliuþã sânguratãª-o-încuie, dar’ nimãrui nu spusã,

Temându-sã doar’, cine ºtie,Sã nu sã tâmple vro nãtãrie.

O, sã ºtii pe cine-închizi aice,Drãguþ Gherontie! câte ciude

Te-ar împresura ºi ce ai zice?Însã-acum aº pofti eu un jude

Cu minte ºi fãrã pãrtenireSã meargã cu mine la mãnãstire, 2

82

83

84

1 Caut[, frate, r[utatea diavoleasc[! Cine ar gândi s[ mearg[ S[tanaîntr-un loc a=a sfânt. Idiot.

a) Îns[ eu m[ mir cum portariu nu =-au f[cut cruce. De bun[ sam[pierea! Onochef.

2 Pagub[ c[ doar’ =-au uitat p[rintele Gherontie a o blagoslovi; îndat[ arfi pierit. Idiot.

a) Sau s[ o fi stropit cu ap[ sfin\it[. P[rintele Evlaviosu.

240

Ion Budai-Deleanu

Ca privind la frumoasa copilã Însuº, dupã drept, sã hotãrascã:Oare putea-va scãpa de sâlãªi de nãpasta cãlugãreascã,

Întreagã ºi cu totul curatãAceastã fecioarã-împeliþatã?

Eu zic cã nu!... ªi cum sããî aratãDin poveste, nu zisãi minciunã.

Dar’ cine-ar fi socotit vreodatã,Judecând cu socotealã bunã,

Ca diavolul pentru pocãire,ªi el sã sã bage-în mãnãstire!

Ajunge-atâta cã coconiþaPrilostitã,-aºa fu buniºoarã,

Cât, de n-ar fi sosit MãgãriþaDucând pe sfântul înapoi iarã

Tocma pe-aci, cãlugãrii doarãPentru dânsa-ar fi fost sã sã-omoarã. 1

Cãlugãrii o ochisã bineªi toþi zisãrã: „Ce fatã frumoasã!...“

Dar’ cei mai mulþi socotea-întru sine:„Ah! sã nu am pe mine-astã rasã!“

Aºa gândea, vorbea pãnã-în sarãPrin chiliuþe cum ºi pre-afarã.

85

86

87

88

1 De aici s-arat[ c[ alc[tuitoriu acestor stihuri au fost f[r[ credin\[ =idoar[ vreun calivan. P[r. Desidem.

a) Bine zice =i ia sama acest cuvios p[rinte, c[ci cum poate el s[ vorbeasc[a=a r[u de s. c[lug[ri?

b) Doar[ c[ a=a s-au întâmplat =i a=a au aflat scris; apoi, ce este el devin[? Onoch.

241

|iganiada

Dar[ã] când fu pe la miazã-noapte, Vicleanul nevãzt pretutindeÎmblã ºi fieºãteîcãrui ºoapteÎn vis pofte rele ºi-l încinde;

Copila-arãtându-sã-în chilie,Pe fieºcare chiamã ºi-îmbie.

Gorgónie,-unul mai cu-îndrãznealã,Care nu putea s-adoarmã-asarã,

Invitat fiind curând sã scoalãªi sã duce dupã cea fecioarã;

Ea merge-înnainte numa-în iie,El dupã dânsa, pãn’ la chilie. 1

Pe-întunerec ºi fãrã luminãÎn chilie fiind, cearcã, cautã

Desfãtata lui Adam grãdinã,Pretutindene; în urmã iatã

Nimereºte pe-un pat, iar’ supt þoalePipãind, dede de viu ºi moale.

Copila-îi pare cã zace-întinsã,Ba ºi cã-l cheamã-i sã nãluceºte.

Cuviosul pãrinte s-încinsãCa focul când cineva-l zâdãrãºte.

ª-acum sã-înflasã sã cânte-în dude,Când iacã-uºa scârþâind aude.

89

90

91

92

1 D[i! d[i! lucru dracului! Îns[ mult e de a s[ mira c[ nici unui vini înminte s[ s[ îns[mneze cu s. cruce. P[rint. Evlaviosu.

a) +i cum putea ei s[ fac[ cruce v[zând o fecioar[ frumoas[, c[ciobiceaiul este a-= face de lucruri urâte =i înfrico=ate! Eu cred c[ =i p[rinteleEvlaviosu =-ar fi uitat de cruce. Mustrul ot Puntureni.

242

Ion Budai-Deleanu

Un trópot de-om pe furiº vine,Oblici Gorgonie sãracul,

ªi fiind el inimos în sine,Cât nu s-ar fi temut nici de dracul:

„Cine eºti? Om, diavol sau nãlucã?“(Strìgã) ºi-întruna de piept apucã. 1

Ghierman chielariul era, pe careLa poprita dusese chilie

Tot aceaiaº’ poftã ºi tâmplare.Ghierman la rãspuns mult nu sã-îmbie,

Ci-îndatã-i rãspunde cu-o pãlmitã.Diavolul pe-amândoi întãrâtã.

Iar Varlám, ce numa cât soseºte;Pe-întunerec mergând dã pe dânºi

ªi câtu-s de lungi îi prãvãleºte.Pãnã-s aceºtea-în luptã cuprinºi,

Iacã ªtefan, Iosofát, Nichita!Pe-un dupã-alált aduce ispita 2

Gorgonie pe chielariu supuseseª-acu sã-începea de-a scãrmãnata.

Ospãtându-sã cu pugnuri dese;Nichita-încã era de harþ gata,

Când lovindu-sã de niºte ladeEl încã peste ceialalþi cade.

93

94

95

96

1 Toate aceste stihuri, precum au îns[mnat înv[\atul Talal[u pre margine,la izvodul de la Cioara, era =terse, =i cu mare silin\[ s-au putut ceti. Poate c[vrun c[lug[r cu minte slab[, socotind c[ aceasta ar fi spre bajocura c[lug[rilor,le-au fost =ters, ca s[ nu [s[] poat[ ceti! Erudi\ian.

2 Adec[ mai toat[ m[n[stirea era în chilie! De bun[ sam[ au trebuit s[fie chilia mai mare decât cele obicinuite! Micromegas.

243

|iganiada

Chelariul apucând rãsuflare Atunci, sã zvârgoli cu putereªi de-abia sã rãdicã-în picioare; Dã sã fugã ºi spre uºã mere,Dar bucneºte-în cap ca º-un berbecePe Iosofat ºi nu poate trece.

Atunci el tinde mâna sã vazãCine iar㺒 în drum i sã pune?

Lui Iosofat ochii scânteiazã,Ameþit cade!... Ce voi mai spune!

Chelariu-în locul cestui apucãPe ªtefán vrând cu sine sã-l ducã. 1

Gorgonie pe Varlam sãraculUcidea, iar’ chielariul de guºã

Sugruma pe ªtéfán; ºi boleaculIosofat dându-ºi cu ceafa în uºã,

Ameþit zãcea ca-unu ce moare,ªi numa cât bãtea cu picioare.

Aºa fu priveliºtea când iacãUºa fãrã veste sã deschide,

Chilia cu luminã sã-îmbracã.Vede-atâtea mãscáre º-obide

Bãtrânul Gherontie; sã mirãDe-unde toate aceste sã scornirã.

„Bogorodìþã, spasi nás! (zisã), O, fiilor! dar ce-i aceasta?“

97

98

99

100

101

1 Ce îng[im[citur[! M[ mir c[ nu striga ei s[ s[ cunoasc[ unul pe altul;îns[ doar[ fie=care vrea s[ fie necunoscut =i s[ b[tea mu\e=te. Micromegas.

244

Ion Budai-Deleanu

Fata cu tot sã descoperisã, Zãcând ca ºi la nuntã nevasta.Spre mai mare scandalã º-ispitãMarghioala sã fãcusã-adormitã. 1

Bãtrânu-într-acea nerânduialãNu ºtiea ce-întii ar fi de-a face:

Ori sã-acopãrã-a femeii smintealã,Ori pe fraþii luptãtori sã-împace!...

ªi lung stete cu mintea-îndoitãª-ochii-înfipþi la beleaua golitã.

Tocma pe-acolea-într-acea minutãSân Spiridon întorcând acasã

Trecea care, comedia slutãVãzând, pe deasupra lor trasã

Cu degete sfinte-un de semn de cruceDe care fug, pier toate nãluce.

ªi iacã,-o minune! fata piereCa nãluca din ochi, iarã fraþii

Ca când n-ar avea nici o putereSlãbesc din mâni, ºi rãsturnaþii

Sã scoalã mirându-sã de-aceasta,Iar’ mai vârtos cum pieri nevasta. 2

102

103

104

1 Har Domnului c[ sosi =i egumenul cu lumin[! c[ doar[ va opri scandala,s[ nu mearg[ mai departe. P. Evlaviosu.

a) Iac[! pare c[ le-au fost la to\i legate mânule, nici însu=’ egumenulv[zând aceste nu-=i f[cu cruce. Onoch.

2 Laud[ Domnului, c[-m c[zu piatra de pe inim[! Iac[t[, n-am zis eu c[numai unuia s[-i fie venit în minte a-= face cruce, de mult s-ar fi mântuit deacea ispit[. P. Evlaviosu.

a) Pare c[ v[d pe s[racul Gherontie întru îng[im[ceala aceaia, v[zândatâta scandal[, cum au st[tut încremenit. Simpli\ian.

245

|iganiada

Toþi cu Gherontie împreunã Cunoscurã cumcã-au fost ispitaSãtanei pe dânºi, de samã bunã,Pentru cã ºi fratele Nichita

Povestea cum cã dracu nu-o datãI s-au arãtat în chip de fatã. 1

Musã, ian pleacã-þi cântare linãªi spre-a turcilor împãrat mare,

Ce cu foarte micã-oaste pãgânãNu sã grijea numa de scãpare;

Ce mai pãþi-în fuga rãpezitã,Ce fãcu ºi cum i-au fost ursitã?

Sultanul care-acum sã tãiasãCu puþinei prin oastea românã,

Jelindu-ºi soartea nenãrocoasã,Fuge pe unde nevoia-l mânã;

În urmã,-obosit, neºtiind undeS-aflã,-în codrul de-aproape s-ascunde.

ªi din puþini care-i rãmãsese,Cãlãraºi în toate pãrþi trimisã

Ca mai vârtos cele mai aleseOºti cãlãreþe sã fie-oprite,

105

106

107

108

1 Istoria aceasta, precum am ar[tat mai sus, era =tears[ în manuscriptul dela Cioara, dar’ s-au întregit apoi din pergamena de la Z[noaga, prin ost[nealaînv[\atului Talal[u care zice acolo= c[ ar fi fost pagub[ ca s[ fie fost mers întrunepomenire aceast[ istorie, m[car c[-i pu\inel nu pre frumoas[; îns[ zice el maiîncolo c[ poate fi de înv[\[tur[. Întii, ca ori supt ce chip s[ nu s[ primeasc[ femeiprin m[n[stiri. A doao, ca fra\ii c[lug[ri s[ nu caute cu ochii încolea =i încoace,ca s[ nu vaz[ de=[rt[ciuni. A tria, dac[ visaz[ ceva r[u, îndat[ trezindu-s[ s[-=fac[ cruce =i s[ iaie ap[ sfin\it[. A patra, ca v[zând vreo femee, =i mai vârtoscând i-ar învita, s[ =tie c[ aceaia, de bun[ seam[, e dimonul. Erudi\.

246

Ion Budai-Deleanu

Iar’ el într-acea frânt de-ostãnealãVru puþin sã-odihneascã-în tihnealã.

Abia, rãpãusã jumãtateDe ceas, când îi curmã-odihna linã

Un glas de-om, care-inima-i strãbate: O umbrã-în vãzduh, plânge, suspinã.Sultanul atunci capu-ºi rãdicãªi priveºte, dar cuprins de fricã,

Faþa cu scârbitã îngrozireÎntoarsã de la vedere-amarã,

Cãci s-aratã-în vãzduhul supþireHamza, pe care-în trecuta varã

Vlad pedepsi cu moarte sureapãFãcând sã-l tragã de viu pe þapã.

Cu faþã cruntã ºi-împãnginatã,Cu ochii-afundaþi, barbã sperlitã,

Acela-în vãzduh acum s-aratã;Pe Mahomet cu degetu-învitã

ªi cheamã sã meargã dupã dâns;Sultanul îi urmeazã-într’adins.

Nu mearsã doarã pasuri trei suteUmbra, º-întinzând mâna i-aratã

Un loc, apoi din ochi piere iute.O! vedere tristã-înfioratã!

Aici sultanul nenumãratãGloatã turceascã vede-înþãpatã!...

O poianã era-împregiur doarãDe trei sau patru miluri aproape,

109

110

111

112

113

247

|iganiada

Cu dumbravã-încungiuratã rarã,Iarã-întrânsa mii de mii de þape,

Des lângã-olaltã s-afla-înºirate,Cu trupuri musulmane încãrcate. 1

Sultanul de scârbã ºi de greaþã,Din inimã slãbind ºi picioare

Amete de cap, cade pre faþãªi, de nu era sârguitoare

Grija-unui slujitoriu credincios,Doarã nu sã mai scula de zios.

Acesta-l trezeºte ºi-l rãdicã,Apoi luându-l de susuoarã

De la locul cel fãrã fericã,Îl întoarce la patul sãu iarã;

Cu leacuri stomahu-îi întãreºteªi cu dulci cuvinte-l mânguieºte!

Biruit în urmã de mâhnire, Un cuget cumplit în minte-i vine:Sã-º’ rumpã-a vieþii sale fire:„Ha! (zisã foarte scârbit în sine).

Mahomet învins!... Mahomet!... careFu nebiruit pe-uscat ºi pe mare! 2

114

115

116

1 Sultanul în fuga sa, sosind la un codru (va s[ zic[ poetul), s[ ascuns[întru desime =i pe cei pu\ini ce avea cu sine, în toate p[r\i trimis[, ca doar[vor afla dintre o=tile fug[toare pe ne=te stuluri, s[ le împart[ poruncasultanului, unde trebue s[ adune iar[. M. P.

2 Abia cât a\ipi apoi sultanul ost[nit, când o amar[ plângere cu suspinuriaude, s[ r[dic[ =i caut[, dar’ cu scârb[ iar[ î=i întoarce ochii de la vedereagre\oas[; vede adec[ pe Hamza, sau mai bine zicând chipul lui, în v[zduh,f[cându-i cu mâna s[ mearg[ dup[ dânsul; sultanul urmeaz[ chipului, =i acelaîl duce nu de parte, la o poian[, îi arat[ o nenum[rat[ sam[ de turci în\[pa\i=-apoi piere. Mahomet c[utând la aceasta, sl[be=te de grea\[ =i cade gios; pecare apoi abia un slug[ credincios treze=te. Mahomet începe a s[ jelui. M. P.

248

Ion Budai-Deleanu

ªi cutremur a trei pãrþi de lume, Acelaº’ Mahomet acum de-o micãOaste-învins, pierde slavã ºi nume!Ah! nu fie-aºa! nici sã sã zicã

Cândva cã biruit de-oarecineAu fost, ci sângur de sine!...

Nici va fi ca vreo dreaptã strãinãA custãrii sã-mi rumpã doar aþã,

Eu însumi urgisita luminãStângându-mi voiu sã ies din viaþã.“

Aceasta zicând el cu duioasãTânguire cuþitul sãu scoasã

ªi era gata sã sã strãpungãCând unul dintre trimiºi soseºte,

Cã-acuº neºte cete vor s-ajungã. Prin aceasta lui inima creºteªi pãrãsindu-ºi gândirea slabã,Cãtrã Dunãre ia fuga-în grabã. 1

FÂRªIT

117

118

119

1 Mahomet de mâhnire =i ru=ine nu va s[ tr[iasc[, fiind biruit. M. P.

249

|iganiada

A R G U M E N T U L

Boierii necredinþa-ºi aratã;Sultanul pe-un alt vodã numeºte;

Þiganii la nuntã sã desfatã,Unde Parpangel le povesteºte

Cum el prin o tâmplare nespusã,Trecând prin iad, pãn la raiu sã dusã.

Deacã Vestea-în Târgoveºti ajunsãDe-a lui Vlad înaltã biruinþã,

Cum el oastea pãgâneascã frânsã,Boierii cei fãrã de credinþã

Ce cu turci avusã mestecare,Fãcurã-între sine divan mare,

Sfãtuindu-sã pentru domnieªi cum º-ar drege treburile bine,

Ca de-a lui Vlad sã scape mãnie,Nice sã-încapã la mâni strãine,

Mulþi în multe chipuri, socoteleArãtându-ºi ºi bune ºi rele. 1

Atunci Dãnescul rostu-ºi aþâþã, 2

Râvna dându-i vorbã ºi priinþã:

1

2

3

CÂNTECUL A IX

1 Mul\i dintru boieri nu era prieteni lui Vlad Vod[ =i ace=tea s[ strinsese lasfat, ca s[ hot[rasc[ ce vor s[ fac[ întru împrejur[rile aceste. M. P.

2 D[nescul acesta, de bun[ sam[, era din neamul lui Dan Vod[, c[ci s-afl[ lascriptorii ungure=ti de un Dan Vod[, pe care Ioan Huniadi (Hunedoreanul) l-a pusvod[; =i acel Dan s[ vede c[ au fost în fr[\ietate cu dânsul Ioan. Erudi\ian.

CUPRINS

250

Ion Budai-Deleanu

ªi fiind bogat, de naltã viþã, Auz la toþi aflã ºi credinþã.Iar’ dupã ce la divan sã-aºazã,În chipul urmãtoriu cuvânteazã:

„Mãcar cum cinstiþi boieri! vã pareDe-aceastã biruinþã frumoasã,

Dar’ eu socotesc fãr’ apãrareCum cã ne-aºteaptã soarte jeloasã

ª-amar în urmã!... Mila cereascãDeie, ce zic sã nu sã plineascã!...

Am învins adecã!... Turcul fuge,Vodã triumfã, muntenii saltã

ªi gãtesc pãgânilor lãnþuge,Adevãrat! biruinþa-e naltã!...

Însã, cu toate-aceste privele,Într-alt chip sunt cugetele mele.

Voi ºtiþi câtã greutate trageÞara de oºtile-însuºi a noastre,

Iar’ când de rãzboiu bucinul rage,Nice poate cineva sã-º’ pastre

Averea sa, nici dulce viaþã,Fieºcare-ºi poartã capu-în braþã.

Aºa trãim de câþiva-ani încoace,Tot întru bãtãi primejdioase:

Tinerii ni se stâng, þara zace Pustie, numa cu stârvuri º-oaseSãmãnatã. ªi dintru-a cui vinã?Cine-i acestor toate pricinã?

4

5

6

7

251

|iganiada

Vlad Vodã din trufie deºartãªi din ura lui Mahomet privatã,

Asuprã-ne pre pãgâni întartã;El apoi cu firea ne-alinatã

Tinerimea la pierire bagã,Iar’ la primejdie þara-întreagã. 1

Nu-mi zicã nime cã-a lega paceCu pãgânul mai rea treabã este,

Fiindcã de multã vreme-încoaceCredinþa nu-ºi þine, ºi de-aceste...

Cã-în zãdar îl vinuim, ºi doarãVina pe noi înºine pogoarã.

Cine-aleargã la turci cu fãgadãCa, deacã-l va pune la domnie,

Þara-i va supune, ºi-în dovadãDe plecare, cu haraci îmbie?

Românu!... Cine patria sa vinde?Românu!... Cine a vrãjbii foc aprinde?

Cine-ajutoriu de la pãgân cereFãcându-l hotãrâtoriu ºi jude,

Iar’ el rãzãmându-sã-în putere,Dupã ce sfezile noastre-aude,

8

9

10

11

1 Ceste ce zice D[nescul au as[m[nare cu adev[rul, c[ci prinr[zboaie lungi \ara s[ pr[p[de=te, îns[ luând lucrul de-alt[ parte, cine=tie, fire-ar fi fost în urm[ r[mas |ara Româneasc[ =i cu atâta sloboziecât are acum, de nu s-ar fi ar[tat atunci întii unii dintre domni c[ suntharnici a-=’ ocroti st[pânia sa, ori de ce neprieten din afar[! CoconulPoliticos.

252

Ion Budai-Deleanu

Celuia face dreptate, careI-au dat fãgãduinþã mai mare? 1

Ce folosu-i acum a sã puneÎmprotiva celia putinþe

Cãrii toatã-Asia sã supune?Nici zece de-aceste biruinþe

Ajung a ne pune-în ocrotireDe toatã temerea-întru vinire.

Sultanul pãnã la primãvarãCu mai mare-oaste decât aceasta

Asupra noastrã va-întoarce iarã,ªi cine-împrotivã-i atunci va sta?

ªi-unde este scris cã totdeunaA noastrã va sã fie cununa?

O datã numa!... sângur o datãDeacã ne va fi fãrã priinþã

Norocul schimbaciu, iacã surpatãÞara din temeiu! Nici e putinþã

Ca vreodatã sã sã mai rãdiceSau s-ajungã zile de ferice, 2

12

13

16

1 N-avem ce s[ zicem, D[nescul spune tot adev[rul. Adec[, de ar fi fostfamiliile cele mai mari în \ar[, unite între sine, spre binele de ob=te a \[rii, nicio dat[ nu ar fi putut-o supune turcii, dar fiindc[ acele familii sf[dindu-s[pentru întie\ime =i domnie, însu= au alergat la turci =i alte neamuri vecine,supuindu-s[ pe sine =i \ara pentru ajutoriu. C. Criticos.

2 Toate aceste sunt adev[rate, îns[ =-aceasta este =i r[mâne adev[rat c[,deac[ ar fi \inut cu Vlad Vod[ \ara cum s[ cuvine, el dup[ aceast[ biruin\[putea s[ fac[ alt feliu de pace cu cinstea norodului rom[nesc; =i de aci încoloputea s[ s[ înt[reasc[ \ara cu leg[turi ce ar fi închieiat cu al\i crai cre=tine=tide pre împrejur. C. Politicos.

253

|iganiada

Ci va rãmânea de tot supusã, Ca ºi bulgãrimea cu Sârbiaª-alte robite þãri“... Abia spusãDãnescul aceste, când solia

De la fratele lui Vlad soseºteªi cãtrã strânºii boieri grãieºte:

„Sultanul prin mine vã trimite,O, boieri cinstiþi, pace, iertare!

Afla-veþi aceste-adeveriteCe vã spuiu cu gura, ºi-în scrisoare

(De cumva vorbei mele n-eþi crede),- În acest ferman“, ºi fermanul dede.

Acolo-împãratul þãrii pace,Iar’ celor care a lui Vlad parte

Lãsând, la dânsul sã vor întoarce,Iertare de robie ºi de moarte

Fãgãduia voind ca sã fiePus un frate-a lui Vodã la domnie. 1

Aceastã solie fu primitãLa toatã boierimea, º-îndatã

În toate pãrþile fu vestitã,Cu porunci ca þara sã sã-abatã

De la Vlad ºi sã nu mai primeascãDe la dânsul poruncã domneascã.

Apoi la sultanul cu plecare Trimisãrã-o de frunte solie

17

18

19

20

21

1 Aceasta, cum c[ sultanul au pus în locul lui Vlad pe un frate a lui, s[scrie =i la istorie.

254

Ion Budai-Deleanu

Sã s-închine, sã-º’ cearã iertare, ªi rugându-sã ca la domniePe-acel sã puie Poarta nãlþatã,Care-a fi mai vrednic sã-l socoatã.

Hãi, dragã musã! iarã te-apucã(Precum vãd eu) strechia spulbãratã!

ªi va doar’ undeva sã te ducãIar㺒 la vreo tâmplare ciudatã,

De ºagã sau bãtaie necruntãSau poate cã ºi tocma la nuntã!... 1

Deci, dacã-i aºa, mai bine-abateLa vesela noastrã þigãnie

Ce-acuma prisosind cu de toateTãbãrea la Spãteni, pe câmpie,

Bea, mânca, juca zile de varãÎntrege, din zori pãnã în sarã.

Parpangel încã sã cununasãªi fãrã de popã cu Romica.

La nuntã pe-o doao zi chemasãPe toþi cei de frunte ºi voinica

Lui Tandaler oaste, de-azi pe mâneToate gãtind cum sã cuvine.

Încã soarele nu rãsãrisãCând era toate gata de nuntã:

22

23

24

25

1 Poetul fâr=ind povestirea pentru boierii aduna\i, s[ întoarce cu povesteala \igani.

255

|iganiada

În oale fierbea curechiu cu clisã Râncedã ºi cu ceapã mãnuntã;Fierbea ºi-alte mai multe bucate,Dar’ cine le va numãra toate! 1

Iar’ când rãsãrea frumosul soare,Era ºi mesele-întinse toate:

Într-un blid mãmãligã cu moare,Într-altul fãlci de porc afumate,

Apoi curechiu fiert cu râncezealã,Ciuci, lapte acru, pãsat, cricalã... 2

Aºa sta întinse toate bucate Pe þelina verde ºi ierboasã,Denaintea ºetrii desfãtate;Toþi oaspeþii ºedea ca la masã,

Numa Dârloiu ce era nun mare,Stând ura ºi bea tot din picioare. 3

26

27

1 Adec[ \iganii, dup[ [ceî întorsese acas[ cu tot feliu de mânc[ri =i vite ceaflas[ în tab[ra turceasc[, nu f[cea alt[, f[r[ s[ osp[ta întruna; iar Parpangels[ cununas[ =i f[r[ pop[ cu Romica, =-acum era toate gata de nunt[ care aveas[ fie a doao. Îns[ a doao zi, p[n[ a r[s[ri soarele, fierbea curechiul cu sl[nin[rânced[ (aceasta-i gustul cel mai mare a \iganilor p[ ast[ zi) =i alte bucate.

2 Aceste sunt bucatele \iganilor cele mai dragi. Crical[ este un cuvânt nupretutindene obicinuit =i semneaz[ tot aceaia=’ care pe alte locuri s[ zicetocan[.

3 Va s[ zic[ c[ Dârloiu fiind nun mare, sta în picioare =i a=a stând bea.Îns[ la izvod, pe cum au însemnat Talal[u, s[ afl[ într-alt chip =-alte cuvinte,care poetul aflând c[ nu este cu cuviin\[ a spune cu acele=’ cuvinte, le-austr[mutat. Deci (precum zice Talal[u), la orighinal s-afl[ aceste stihuri:

To\i oaspe\ii =ezând la mas[Bea din cur, dar’ numa nunu mareDârloiu ura =i bea din picioare!

Poetul nostru, dar[, s-au ferit a pune cuvânt de ru=ine bea din cur; au pus într-al[tî chip ne str[mutând noima, c[ci, pe cum vorbea \iganii pe vremile acele, a beadin cur nu va s[ zic[ alta, f[r[ a bea =ezând. Cum au pus =i poetul. Erudi\ian.

256

Ion Budai-Deleanu

Iarã ceaialaltã tinerime Juca ºi cânta pe lângã lautã;Ba ºi coapta la cap bãtrânimeA sãri sã-îndemna câteodatã

ªi mânea cu tinerii-împreunã,Toatã zioa ºi noaptea pe lunã.

Mitrofan, poetul cel de frunteªi vestit de pe vremile-acele,

Care la cununii ºi la nunteFãcea stihuri ºi bune ºi rele,

Scornisã, pe gustul lui Nason,Mirelui un epithalamion,

Cãrui dascãl ChiriligordonAu scos un viers lin din psaltichie

Alcãtuindu-l dupã canon,Iarã Neanes pe podobie

Îl cânta nuntaºilor voioºiDe vin, ºi sãtui de cârtaboºi.

Hârþoaga Zãnoaghei chiar ne spuneDin fir în pãr, câte-au fost cântate.

Scrie cã Neanes avea struneDe mãtasã pe ceterã-încordate

ªi cum cã ºezând pe-o nocovalã.În acest chip el cânta cu falã: 1

28

29

30

31

1 De acest poet sl[vit Mitrofan, n-am cetit nic[iri. Simpli\ian.a) Epithalamion va s[ zic[ cântare de nunt[, iar Nason este Ovid, poetul

romanilor, care au scris de dragoste. +i pentru aceasta fu izgonit de AugustChesáriu, la Tomos, pe malul M[rii Negre. Filologos.

b) Adec[ Mitrofan au izvodit o cântare de nunt[, pe gustul lui Ovid!Acum în\[leg!... Onoch.

v) Dasc[l Liripipion au scornit glasul la cântarea lui Mitrofan, =icânt[re\ul Neanes cânta acel glas, pe podobie. Simpli\ian.

257

|iganiada

„Tânãr vânãtoriu, de mult fãrã sporiu,Dupã-un drãgãlaº vâna sobolaº.

De-ar fi ºi sã moriu! (zisã vânãtoriu)Drãguþ sobolaº, þi-oi da de lãcaº.

Haida hãi, cãpãi, hai la la, hãi hãi!Prin desiº pe cãi, hãi la la, cãpãi!

Aºa din zori cu multe sudoriTinãrul gonea, cu o sãgeþea

Pinãtîr-un fãgeþel, sobol mititel,Ce-încoace-încolea fugea, sã-învârtea.

Pãn’ la un þipiº, unde lãturiºSãrind pe furiº, sã bãgã-în desiº.

Atunci iar’ ºi iar’ el strigã-în zãdarCãtrã soþii sãi ºi cãtrã cãpãi,

Cã ei merg ºi sar tot peste hotar.Haida hãi, cãpãi! hai la la, hai hãi!

Când fu spre sarã, ieºind o fecioarãDin codru afarã, cu frumsaþã rarã 1

Ca º-amórul blând îi grãi zâmbind: „Tânãr vânãtoriu, vânezi fãrã sporiu,

32

33

34

35

1 Acest feliu de cânt[ri de nunt[, =i la neamurile politicite, precum lagreci =i la romani, au fost obicinuite cu mult[ slobozie, ba =i \[ranii no=triast[zi au ale sale cânt[ri de nunt[ din b[trâni. +i toate asemene cânt[ri, câteam cetit, toate le-am aflat unsuroase, adec[ cu mult[ slobozie, cu mult maitare decât aceste \ig[ne=ti, de care avem s[ mul\[mim înv[\atului Talal[u,care întregindu-le, le-au însemnat la marginile izvodului, c[ci multe locuricare s-au p[rut unor evlavnici c[lug[ri de la Cioar[, cu prepus, au fost cutotul =terse =i au trebuit s[ se împrumute din izvodul Z[noaghei. Erudi\ian.

a) Aceste încai se pot zice vier=uri ca =i cumu-s a noastre. Mai bine f[ceapoetecul acesta s[ fie scris tot cu de aceste. Idiotiseanu.

b) Aceste-mi îmi plac =i mie, vere! Onochef.

258

Ion Budai-Deleanu

Lasã, lasã-þi gând de-a prinde-oarecând Sobol fugãtoriu, fãrã de-ajutoriu.Sobolii, sã ºtii, s-aflã-în vezuniiªi trebue-întii ca sã-i prinzi de vii.

Jurã-te mie, fãr’ viclenie,Tare ºi vârtos, sã-mi fii credincios;

Su vezunie voiu arãta þie ª-un sobol frumos, colea mai din gios!“Tânãrul uimit de bunul tâlnit,ª-uitã de gonit, stã nehotãrât.

Apoi cu milã zisã: „O, copilã!Ah, sorioarã, dragã fecioarã!

De-ai fi miloasã, cum eºti frumoasã,Lege n-ai pune,-îndatã mi-ai spune:

Iar’ eu jurãmânt þi-oi jura presfântC-oi þinea cuvânt pãnã la mormânt.“

Prunca iubeaþã atunci roºi-în faþãCa vara bujor, apoi liniºor,

Cu mânã isteaþã, arãtã º-învaþã Zicând: „Frãþior, fie-þ dupã dor,Ice, su poale de munte-în vale,Mergi tot pogorâº, pãn’ dai de þipiº;

De-acolea mai zios, supt un gruiu tufos,Mergi pe pãrãuþ pãnã-i da de-un puþ,

Acolo vârtos stai ºi nu da dos,Cã-acolo-i drãguþ þie soboluþ,

Acolo gata fi cu sãgeataªi cumu-i data, sã-i dai zãgneata.“

36

37

38

39

259

|iganiada

Voinicul marghiol tot mearsã domolPãn’ dede în vale de salbã moale,

Pãn’ dede de gol, unde-era sobol.Trebile sale pãzând cu cale,

Fãrã de hãisaº, fãrã cãpãuaº,Prinsã-un sobolaº, blând ºi drãgãlaº.

Atunci copilã zisã-i cu milã Suspinând mereu: „Ah, sobolul mieu!Ah, fie-þi milã, nu-i face sâlã,Sã nu-i cazã rãu, cã-i cu tot al tãu.

Dintr-astã oarã, din astã sarã,A ta-s fecioarã ºi surioarã!“

Tânãrul fecior grãi plin de dor: „Dragã fecioarã! fi-m leliºoarã,Iarã eu, mã jor, þi-oi fi bãdiºor!“Sã îmbrãþoºarã atunci ºi strigarã:

„Dulce clipitã, zi fericitã,Fire-ai lungitã, trei ori atâtã!...“„

Mireasa ce ºedea lângã masãCu fetele, nãnaºã ºi finã,

Era din toate mai ruºinoasãCa una din cele fãrã vinã,

Totuº’ spun cã bine-au înþãlesCele ce cântasã Neanés.

Iarã cimpoieriul ViorelAu cântat miresii pe cimpoi

O cântare scornitã de elCând fusese-încã la Dorohoi.

40

41

42

43

44

260

Ion Budai-Deleanu

Fetele sã fãcea ruºinoase,ª-afarã-acum sã gãta sã iasã.

„Eram tinãrã º-încã fragedã,Mi-era lumea ºi zilele dragi.

Într-o zi fãrã nor ºi lúcedã,Tocma pe vremea când sã coc fragi,

Toate mearsãrã prunce tinereLa fragi, vesele, cu-a lor pinere.

ªi eu ducu-mã cu-a mea pinarã,Eu încã-în codru la fragi roºii,

Dar’ ah! iacã-mã-în urmã sângurã,De-a mele soaþe eu rãtãcii.

Eu strig, chiemu-le, dar’ zãdarniceSunt chiemãrile mele-amarnice. 1

Eu vãrs lacreme, stau în cumpãnãªi mai cã-mi vine de-urât sã moriu,

Iacã un tinãr când mã tâmpinã, Cu chip ºi hainã de vinãtoriuCare zise-mi: „Pruncã tinãrã,Ce verºi lacreme, ce te supãrã?“

„Oh, mã supãrã (ziºi) cã iacãtã, 2

De-a mele soaþe eu rãtãcii!

45

46

47

48

1 Trebuie a lua sama c[ aceste doao cânt[ri sunt f[cute tot pe aceaia=’m[sur[ cu stihurile celealalte, îns[ cu ritm[ îndoit[, adec[ asemene cânt[rilorde ob=te. Musofilos.

2 Zi=i, adec[ zis[i; la poesie poate s[ s[ trebuin\asc[ acest cuvânt învechit.M. P.

261

|iganiada

Acuº’ soarele mândru scapãtã ª-încã eu drumul nu nimerii!La drum scoate-mã, de-oi fi trainicã,O! bun tinere, þi-oi fi harnicã.“

Zâmbi tinãru ca ºi zorileª-îi roºi faþa ca ºi rubin;

Cu dâns râsãrã d-albe florile,Soarele râsã pe ceriu sãrin.

El s-apròpie ºi mã-împresurã,Biata d-inimã mie-mi tremurã.

Iar’ în pinãra mea cu fragile, 1

El pusã-o murã lin liniºor,Nu de cele ce culeg dragileFete prin codru cel verdiºor,

Dar’ cu murele foarte seamãnã,Poþi-i zice tu murã geamãnã.

Nu e fagure, mursã proaspãtãAºa de dulce, nice zahãr.

Zieii poate cã numa s-oaspãtã În ceriu º-închinã cu cel pãhar.Nu-s a luncilor toate mureleAºa bune ºi mai mult vesele!

49

50

51

1 Pin[r[. Mult mi-am b[tut capu ce va s[ zic[ acest cuvânt: am c[utatanume =i eu la orighinal =i am aflat tot a=a. Îns[ preînv[\atul Talal[uînsemneaz[ c[ ar trebui s[ s[ zic[ pánir[, fiindc[ este de la panis, =i va s[ zic[corf[ sau corfi\[; am aflat =i la une manuscripturi scris tot acela=’ cuvânt,dar’ almintrele, adec[, pin[r, de unde s-arat[ c[ cuvântu acesta s-au scris înmulte feliuri. Îns[ eu socotesc c[ dup[ firea limbii rom[ne=ti ar trebui s[ s[zic[ pìn[r[. C. Filologos.

262

Ion Budai-Deleanu

Strigai: „Tinere, drãguþ pretene, Spune-þi numele, dulce pruncºor!“Iar’ el: „Verzile ceste cetineMã cunosc numa ca vânãtoriu,

Maica este-mi dulcea Vinere,Vânez inime blânde, tinere!...

Iar’ tu jurã-te, pruncã tinãrã, Cã-mi vei fi bunã, eu-s Amór!...“Zisãi: „Juru-mã pe-astã pinarã, Cã pentru tine eu viiu ºi moriu!...“De-atunci pare cã nu-s dulci fragileCumu-s murele de-amor, dragile!...“

Cântând Viorel, fetele toateDe ruºine faþa-º ascunsese

Celor alte femei dupã spate,Dar’ urechile nu-ºi închisese

ªi râdea pe-ascuns de cele mureA lui Viorel, mari, de pãdure. 1

Bunul Parpangel cu cei de frunteVoievozi ºi preteni ºedea la masã,

Povestindu-le de ramuri crunteCe vãzusã-n pãdurea cea deasã;

Apoi cum îºi dedusã peste capDe pe calul viteaz ºi sureap

1 Eu nu =tiu drept ce s[ s[ fie ru=inat fetele, c[ci nu v[d nimic de ru=ine.Onochef.

52

53

54

55

263

|iganiada

ªi pe rând toate câte cu dânsul Pãnã-întraceaiaº zi sã tâmplasã;Iar’ mireasa abia-ºi þinea plânsulLa povestirea ceastã duioasã,

Auzând cum au fost leºinatªi ca din morþi iar’ au înviat.

Astã tâmplare lãcrãmoasãAºa Parpangel atunci o spusã:

„Acum întorceam la voi acasã(Zisã el scupind cu ceva tusã),

Cãci mã trezisãm din buiguialãªi venisãm iar la socotealã.

Mai multe ce sã vã mai grãiesc?Armat vãzându-mã ºi cãlare,

Însumeþit cu portul voinicesc,Îmi veni ca sã fac o cercare

Cum mi-ar ºedea sã fiu un voinicDã hãia care viteji sã zic.

Gândind ahasta, smulsãi dân teacãSabia luce ºi strângând calul

Fãr’ de-acea-înfocat rãcnii! ªi iacã,Într-un zbor trecui valea ºi dealul,

Iar’, cum îmi fu spaima ºi mirarea,Când îmi vãzui neaºteptatã starea!

Mulþime de turci zãrii deodatãVenindu-mi asupra vrãjmãºeºte;

Eu cu inima dã fricã-îngheþatãTrãgeam calul dã frâu bãrbãteºte,

56

57

58

59

60

264

Ion Budai-Deleanu

Vrând cursul sã-i plec într-altã parteªi sã scap dã ticãita moarte.

Dar calul iute ºi-înfierbântatCât adulmecã turceasca-ordie,

Începu tocma ca º-un turbatA sãri º-a mã duce-în tãrie,

Nici putui dã-aci sã-l mai oprescPãn’ sã bãgã-în stulul pãgânesc.

Atunci ºi fãrã dã îmbiereFui sâlit a mã-apãra dã moarte

ª-a da morþiº’, din toatã putere,Mai dã hasta, mai dã haia parte,

Pãnã mã fãcu biata nevoieUn mare viteaz ºi fãrã voie.

Dã unde vedeþi cã calul bunFace ºi el viteji câteodatã,

Dar’ mai multe ce sã vã mai spun?Vãzui fugind oastea spãimântatã

Dã-un sângur voinic dã cal rãpit,Lucru doar’ încã nepomenit,

Toate-aheste era minunate,Dã nu da beleaua peste mine.

Vãzând eu cã turci-º’ întorc spateCa când mã-ar hi-învitat oarecine

„Dupã mine, copii, sus o datã!...“Strigai cu sabia rãdicatã.

ª-înteþii calul aºa dã tare,Cât gândii cã-în nuori va sã salte,

61

62

63

64

65

265

|iganiada

Dar’, oh, nenãrocoasã tâmplare!Mã zvârli-în mijlocul unii balte.

Nici apoi ºtiu ce s-au mai tâmplat,Cã eu-îndatã-am ºi leºinat!... 1

Însã câte vãzui minunateªi pã-unde mearsã sufletul mieu,

Nu vi le-aº putea eu spune toateDe vã-aº grãi trei zile mereu,

Totuº’ dintr-ahale-o pãrþiºoarãV-oi spune-acum, alte, dã-altã oarã.

ªi sã pãru ca când oarecine,Nu ºtiu alb, negru sau pestricat,

Apropiindu-sã cãtrã mine,Unde eu cãzusãm leºinat,

Mã dusã cu sine tot zburând,Pã cum acuº’ voi spune pã rând.

Dusã-mã pântrã peºteri afunde,Prin groape, vârtoape-întunecoase,

Ah! ºi cine mai ºtie pã unde,Pãstã neºte lacuri puturoase,

Pãnã când ieºirãm dân strâmtoare,Unde ni sã-arãtã cevaº’ zare.

Atunci purtãtoriul mie zise: „Aicia sã-începe haia lume,

66

67

68

69

1 Parpangel s[ vede c[ au fost om de cinste =i iubitoriu de adev[r, c[,deac[ ar fi fost altul, la o tâmplare ca aceasta, cum ne-ar putea min\i defrumos! Ar spune vitejii neauzite ce au f[cut, =tiind c[ nu era nime de fa\[ cas[-l fac[ de minciun[; îns[ el spune toate, =i împrotiva sa. C. Criticos.

266

Ion Budai-Deleanu

De care premulþi într-al[t] chip visã;Drept aceasta eu te-am adus anume

Ca sã vezi tu cu ochii tãi toateªi sã spui la þiganele gloate.“

Apoi îmi arãtã de departeO vãloaie foarte mare, mare,

Tot grãind: „Asta-i care la carteSã zice Gheena ºi dã care

Mulþi în multe chipuri socotesc,Însã,-într-adãvãr, mai toþi bârfesc. 1

Cautã! Dã-aici fãrã stricãciuneTu vei oblici tot ce sã face

ª-întorcând la viaþã vei spune La fieºtecare cumu-þi place“.Aºa zisã ducãtoriul mieu,Iar’ eu priveam la toate mereu.

Dar’ o! cum voi spune toate-aheleCe vãzui º-auzii faþã de faþã!

Cã sângur pomenindu-mi dã eleM-apucã neºte fiori ºi greaþã,

Dã groazã tot pãru mi sã-înspicã,Iar’ inima-mi tremurã dã fricã.

Nice-un soare acolo lumineazã,Nici pã ceriu sãrin lunã cu stele,

Ci numa vãpãile fac razã,Însã ce mai vãpãi sunt ahele?

70

71

72

73

1 Parpangel, precum s-arat[, au avut mai mult[ cuno=tin\[ decât un omde ob=te, când =tie el =i de Gheena. C. Criticos.

267

|iganiada

Dintr-însã nori dã fum sã rãdicãªi ploaie dã scântei arzând picã. 1

Râuri dã foc încolo º-încoaceMerg bobotind ca neºte pârjoale,

Focul nestâns toate-arde ºi coace,Iar’ pe zios, în loc de iarbã moale,

Jar ºi spuzã fierbinte rãsare,Nespusã din sine dând putoare.

Vãzui pe toþi dracii-în pielea goalã,Cu coarne-în frunte, cu nas dã câne,

Pãstãtot mânjiþi cu neagrã smoalã,Brânci dã urs având ºi coade spâne,

Ochi dã buhã, dã caprã picioareª-arepi dã liliac în spinare.

Vãzui muncile iadului toate.Cum fii Sãtanii-º’ fac izbândã

Asupra celor morþi în pãcate,Sau ºi care au cãzut supt osândã.

O, groaznicã º-amarã vedere!Vrând a spune, graiu-în gurã-mi piere. 2

74

75

76

1 Ce spune aici sunt adev[rate, c[ci a=a scriu =i c[r\ile, c[ cel mai groazniceste în iad. Idiotis.

a) Deac[ au fost el în iad, anevoie s[ poate crede c[ au ie=it de acolo =iau spus \iganilor! c[ci scris este c[ din iad nu este mântuire. P. Evlaviosu.

b) Dar c[ nu-i a=a, p[rinte! c[ci el au fost, precum se vede numai caoaspe acolo! Mustrul ot Puntureni.

2 Tocma a=a-s zugr[vi\i dracii =i p[ p[re\ii besericii noastre! Onoch.a) Ar fi trebuit s[ adauge: cu coade de balaur, c[ a=a sunt. P. Desidem.b) A=a va s[ zic[ =i el când zice: cu coade spâne, care va s[ zic[ coade

f[r[ p[r. Mândr.

268

Ion Budai-Deleanu

Toate pãcatele mari dã moarte Au ºi pedepse dupã mãsurã,Cãci prin aha ºi dã-ahaia parteκ’ ia fieºcare certãturã,

Prin care-au greºit ºi dã pre careTras fiind s-abãtu dân cãrare. 1

Vânzarii ºi hainii ce vândSânge nevinovat pentru bani,

Stau dã coaste spânzuraþi pã rând,Ca ºi-în mãcelãrii hãi cârlani.

Iar’ dracii cãlãi în gurã d-arsãAur º-argint fierbinte le varsã.

Tiranii crunþi ºi fãr’ de-omenireªed legaþi pe tronuri înfocate,

Bând sânge fierbinte din potire,Iar’ din maþele lor spintecate

Fac dracii cârnaþi ºi sângereþiª-alte mâncãri pentru drãculeþi. 2

1 Adec[ va s[ zic[ c[ fie=tecare î= ia pedeapsa cu totul m[surat[ dup[gre=ala ce au f[cut. C. Criticos.

a) Ba nu a=a, ci precum zice Scriptura: nas pentru nas, urechie pentruurechie! Adec[ cu ce m[dulariu au p[c[tuit, prin acela=’ s[ pedepse=te. P. Desidem.

2 Aici s[ m[ ierte Parpangel! O face prea groas[! C[ cine au auzit cadracii s[ aib[ copii. Simpli\ian.

a) +i pentru ce nu? Eu am cetit la Scriptur[, c[ în zilele de demult, fii luiDumnezieu s-au îndr[jit cu fetele oamenilor =i au f[cut copii, =i din copiiaceia apoi s-au f[cut urie=i. Pentru ce dar[ s[ nu poat[ face draci cu strigoilecopii! Popa Ciuhurezu din Bro=teni.

b) Popa Ciuhurezu s[ vede a avea dreptate, c[ci c[ cete=te la un istoricfoarte vechiu, anume Iordán (sau, cum zic al\ii, Iornánd), care zice c[ uncraiu a gotilor au izgonit din tab[r[ un feliu de vr[jitori =i strige, care apoidând în pustietate de draci au f[cut copii, =i dintr-acei copii s-au n[scuthunii. Erudi\ian.

77

78

79

269

|iganiada

Aºijdere pã domni ºi boieri Care jupesc pã bietul þãranIau la sine dracii mãceleriFãr’ a da pentru dânºi vrun ban,

Hrãnindu-i cu cãtran ºi,-în loc de-apã,Cu fiere mult amarã-îi adapã.

Pãntru tâlhari º-ucigaºi ce-oi zice?Aceºte pã câmpuri traºi în þapã

Rãmân vii ºi nu mor ca º-aice;Corbii ºi cioarele crierii le sapã

ªi scocioresc de sus, iar’ hierileDe zios le scobesc mãruntãile.

Muierea care pã-al sãu bãrbatPentru ibovnicul doarã iubit,

Ce venin º-otravã-au fermecatSau macar cum ea l-au omorât,

Pã-ahaia dracii suind cãlareO duc unde-i vãpaia mai mare

Strãpungându-o prin gemãnareCu tãciuni aprinºi sau înfocate

Frigãri, º-în asemene stareAflându-sã purure va pate!...

O! voi muieri pre slabe dã minte,Luaþi sama la heste cuvinte!... 1

80

81

82

83

1 Tocma a=a s-afl[ zugr[vit =i în biserica noastr[! Onochef.a) Parpangel aici bate =aua s[ s[ preceap[ iapa, adec[ s[ auz[ Romica.

Mustru ot Punt.

270

Ion Budai-Deleanu

Iar’ hãlòr care pã-alþii dãfaimã ªi prin clevetiri numele stricã,Diavolii cu cârlije dã-aramãLimba vinovatã le dãspicã

Purtându-i ca pe neºte urºi pin ha þarã,Fãcându-i sã joace dã mãscarã.

Judecãtoriu ce luã mitãPentru ca sã facã strâmbãtate,

Acolo slujeºte pentru pitãªi numa sângur pãntru bucate,

Dar’ a sa cuviincioasã platãNu o dobândeºte niceodatã,

Cã toþi i-o tãgãduiesc în faþãªi cu marturi îl fac dã minciunã,

Toþi judecãtorii i sã-încreaþã,Nice-l lasã jaloba sã-º’ spunã,

Ci, când a jeluire sã-apucã,Uºile-i aratã sã sã ducã.

Nemilostivii cãtrã sãraci,Care-a face milã nu sã-îndurã,

Umblã cerºind în iad pe la draci,Însã pretutindene-îi înjurã

ªi, fãrã-a le da cevaº’ în pungãSau în traistã, cu cânii alungã. 1

Lacomul ce pentru bogãtateStrânsã bani cu chipuri neînvoite

84

85

86

87

88

1 Asta-mi place! Aceasta-i pedeapsa lor cea mai cuviincioas[, c[ci precumau f[cut ei, a=a li s[ face =i lor. Simpli\ian.

271

|iganiada

ãi ãi

Umblã acolo tot cu traista-în spate Întinzând mânile ticãiteDupã milã, ci fãr’ de folos.Cãci acolo toate-i merg pe dos.

ªi, mãcar umblând din uºã-în uºãEl  umple straista dã bucate,

Totuº’ purure foamea-l suguºãªi nimic a lua-în gurã poate.

Cã-orice gustã dân haia ce-i place,Tot în aur º-argint sã preface. 1

Ce sã vã mai zic dã helelaltePedepse-a iadului ce vãzui!

Icia, supt neºte ºetri nalte,Stau cârc²mele rând ºi fieºcui

Dau dã mâncat ºi dã beut în dar,Iar’ dracii-îº închinã cu pãhar.

Pãcurã, smoalã, rãºinã-aprinsãªi cu topitã piatrã pucioasã

Este beutura lor întinsã,Iar dã mâncat jar cu spuzã deasã.

Iar’ dã crâc mãriþe ºi crâc mariPe-aceia pun º-acolo sã fie,

89

90

91

92

1 Asta-i ca =i cum spune la mithologhie, c[ Midas, un craiu lacom, aucerut de la zei ca s[-i deie acel dar, ori ce va lua în mân[ s[ s[ fac[ aur. +i zeil-au ascultat; iar el cu mare bucurie v[zând c[ ori de ce s[ atinge s[ prefaceîn aur, când fu vreme de mas[, =ezu s[ m[nânce =i, cât s[ atins[ de pâne, s[f[cu aur, p[harul cu vin a=ijdere. În urm[ tânguindu-s[ de nebunia sa, muride foame. Erudi\ian.

272

Ion Budai-Deleanu

Care din drepte mãsuri ºi mari Au fãcut mai mici prin viclenieª-au bãgat vrãjituri º-apã-în vinSau mãsura n-au fãcut dãplin.

Dincolea vezi bolte ºi dugheneTot cu marfã pentr’ oamenii rãi:

Cesta vinde-obrãzare viclenePentru fãþarnici ºi farisãi,

Cela sâliman ºi rumeneleª-alte-ape stricãtoare dã piele.

Altul strigã: „Brea! veniþi încoaceLa vrãjituri evtene º-otrave,

La fapturi mestecate-în pogace,În turte º-în plãcinte jilave,

Farmece dã tot feliu ºi vrãjiCu-învãþãtura cum sã le dregi.“ 1

De-acolo dracii neguþãtoriIau marfã évtenã, pã credit,

1 Cu toate aceste este de a întreba, oare adev[rate-s aceste ce ne în=ir[ aiciParpangel? C[ci multe spune el, care nu s[ împrotivesc credin\ii noastre, dar =imulte alte care nu pot s[ fie crezute nicecacum; spre pild[: c[ în iad fac cârna\i=i sunt dughene cu marf[ =i ca de aceste. Deci eu socotesc c[ \iganul auzind multedespre muncile iadului =i v[zând =i pe la une beserici zugr[vit iadul, dup[ ce-aule=inat, întru fierbin\ala sângelui, mintea lui i-au buiguit aceste care el le \ineaminte, =i în urm[ însu= credea c[ au v[zut acele. C. Criticos.

a) Poate fi =i aceasta, c[ el buiguind de acest feliu de lucruri, în urm[ =-au f[cut o sìstim[ (a=ez[mânt), ca s[-= fac[ nume la \iganii s[i =i s[ s[ fac[d[t[toriu de lege, precum bine au b[gat de sam[ mai sus numitul Talal[ucare zice c[ Parpangel mai târziu la nice un sfat nu s-au mestecat cu \iganii=i nici au vorbit la adun[rile lor, ci au t[cut numa =i au ascultat, ca s[ s[ vaz[mai în\[lept. Erudi\ian.

93

94

95

273

|iganiada

ª-oamenilor dã rãu fãcãtoriPre scump o vând, cãci preþul tocmit

Pãntru hãst feliu dã marfe dãºarteEste sufletul lor dupã moarte.

Dupã ce toate-aceste cu groazãVãzui fiind eu mâhnit în mine,

În toate laturi priveam cu pazãªi dã fricã plin: oare nu vine

Vreun drac ºi la mine sã mã iaie,Sã-º’ facã doarã vro bobãtaie?

Dar’ povaþa mea nu ºtiu dã unde,Iar㺒 stete-înainte-mi deodatã;

Fãr’ a mã-întreba, fãr’ a-i rãspunde,Mã luã dã guler ºi dã-o spatã

ªi zburã-în sus cu mine ca vântul,Crepându-sã-înaintea lui pãmântul.

Aºa trecurãm prin pãmânt º-apePãn’ ajunsãm la vãzduhul rar,

Ne-înãlþarãm apoi pãn’ aproapeColo, de-unde zodiile rãsar,

Trecând pintre neºte locur[i] puste,Noao vãmi ºi noao punþi înguste. 1

96

97

98

1 Între norod =i acum este crez[toria c[ mergând la raiu, trebue s[ treac[sufletul prin noao v[mi, =i fiindc[ pe ast[ lume v[mile totdeun[ s-afl[ pelâng[ poduri, deci =i noao poduri caut[ s[ fie. M. P.

a) Acum în\[leg pentru ce orbe\ii no=tri pe la târguri zic: „S[-\i fieevangheliile cetite =i v[mile pl[tite!“ Onoch.

b) Ba =i banul care s[ pune pe piept mortului pentru aceasta s[ d[, ca s[-=pl[teasc[ v[mile! Popa N[t[r[u din Tândarânda.

274

Ion Budai-Deleanu

De-abea în urmã, cu multã trudã, Ajunsãm la poarta ha dã raiu,Iar Sân Pietru cãutând pã o hudã,Aºa zisã cu sântul sãu graiu:

„Dar tu, mãi þigane, ce cauþi aiciÎn cãmeºã cusutã cu-arnici?

Nu ºtii tu cã-în trupul pãcãtosNu este slobod a-intra nimãrui

Aici în raiul nostru frumos?...“Eu îngenunchind mã-închinai lui

ªi zisãi: „Sã mã ierþi, sânþia-ta,Eu n-am venit aici dã voia mea... 1

Ci, iacã! tot ahãstã mã dusã Pã unde eu n-am fost niceodatã!“Eu zicând aheste-mi fãceam cruce,Dar’ povaþa mea scoate º-aratã

Neºte scrisori ºi dreptãþi care-aveaDã la Sân Mihai, precum el zicea.

Cum Sân Pietru le zãri dã parte,Nu mai grãi nimica, ci-îndatã

Deschise luminoasele poarteªi iacã grãdina desfãtatã

A raiului toatã eu vãzui,Dã care voiu acuº’ sã vã spui.

99

100

101

102

1 Dintr-aceste doao strofe s[ cunoa=te f[r[ îndoial[ c[ \iganul bârfe=te,c[ci socote=te c[ raiul e îngr[dit, ca =i casa \[ranilor. C. Criticos.

a) Acea n-ar fi nemic, c[ci prin hud[ va s[ zic[ ferestruic[, dar decuvintele lui Sân Pietru este întrebare, c[ adiafor este ori în ce hai mergecineva la rai! Simpli\ian.

275

|iganiada

În raiu nimene nu sã sloboadeDacã nu e ca lamura curat,

Dãci, pã care din lãuntru roadeDã-ar hi cât dã mic ghimp sau pãcat,

Întii trãbuie pân iad sã treacãªi lungã pocãinþã sã facã. 1

De-acolo venindu-i zioa scrisãScapã ºi trecând din vamã-în vamã

Soseºte pãnã la poarta-închisãA raiului, dar’ nime nu-l cheamã

ªi nu poate sã sã bage-în raiuFãrã carte de la Sân Mihaiu.

O! dã iadul urât tot sã fugi!În raiu frumos tot sã rãmâi,

Tocma dã te-ar alunga cu drugi!Ce desfãtãri ºi ce veselii

Sunt acolo, nu sã poate spune,Sufletul uimit dã minune!

Raiul e grãdina desfãtatã,Întrã ceriu ºi-între pãmânt sãditã,

Dã trup pãmântesc neapropiatã,Dã minte-omeneascã negâcitã,

1 Iat[ precum am zis eu, s[ arat[ =-aici, c[ \iganul au auzit povestind deaceste pe \[rani =i în buiguial[ fiind apoi, mintea tot cu acestea i s[ îndeletnice;iar el îns[n[to=indu-s[ credea toate adev[rate, ca când s-ar fi întâmplat.Criticos.

a) Poate c[ el n-au fost în raiul nostru a cre=tinilor, ci în raiul \iganilor.Onochef.

b) Bine zice chir Onochefalos, c[ci de raiul nostru almintre vorbesc s. s.p[rin\i. Popa N[t[roi.

103

104

105

106

276

Ion Budai-Deleanu

Care, dupã vrednicii, sã-împarteSufletelor drepte dupã moarte. 1

Mãcar de-aº avea eu limbi o mieªi-atâte guri bine grãitoare,

Nu vã-aº putea spune, nice scrie,Lãcaºurile desmierdãtoare

ªi frumuseþele raiului toate,Care pentru cei buni sunt gãtate.

Acolo vezi tot zile sãrineªi ceriu limpede, fãrã nuori,

Vântucele drãgãlaºe, lineDulce suflând prin frunze ºi flori,

Tot feliu dã pãsãrele ciudateCu viersuri cântând pre minunate.

Acolo Dumnezieu aºa fece,Sã nu fie varã zãdufoasã,

Nici iarnã cu ger, nici toamnã rece,Ci tot primãvarã mângãioasã;

Soarele-încãlzeºte ºi desfatã,Iarã nu pripeºte niciodatã.

Câmpurile cu flori osãbiteª-aici la noi încã nevãzute,

Sunt pre desfãtat acoperite Cu tot feliul de roduri crescute,Iar’ pã zios în loc dã pietriceleZac tot pietri scumpe ºi mãrgele.

1 La multe neamuri este raiul zugr[vit, îns[ în multe chipuri; spre pild[raiul turcilor.

107

108

109

110

277

|iganiada

În locul de arburi ºi copace Cresc rodii, nãrãnciuri º-alãmâiªi tot feliu dã pom ce la gust place,Cum ºi rodite cu struguri vii,

Iar’ în loc dã nãsip ºi þãrânã.Tot grãunþã dã-aur iai în mânã.

Râuri dã lapte dulce pã valeCurg acolo ºi dã unt pãraie,

Þãrmuri-s dã mãmãligã moale,Dã pogãci, dã pite ºi mãlaie!...

O, ce sântã ºi bunã tocmealã!Mânci cât vrei ºi bei fãr’ ostãnealã. 1

Colea vezi un ºipot dã rachie,Ici dã proaspãtã mursã-un izvor,

Dincolea baltã dã vin te-îmbie,Iarã cãuº, pãhar sau urcior

Zãcând afli-îndatã lângã tine,Oricând chieful dã bãut îþi vine.

Dealurile ºi coastele toateSunt dã caº, dã brânzã, dã slãninã,

Iar’ munþii ºi stânce gurguiate,Tot dã zahãr, stafide, smochine!...

De pe ramurile dã copaci,Spânzurã covrigi, turte, colaci.

111

112

113

114

1 Vezi dar[ c[-i a=a cum am zis eu, c[ \iganul, ca s[ s[ fac[ un d[t[toriude lege la \igani, =i doar[ s[ fac[ o relighie noao, au adaus aceste din capuls[u, =tiind c[ \iganilor a lucra nu le place, ci a =edea =-a mânca; =i fiindc[\iganii erau iubitori de acest feliu de mânc[ri, =i Parpangel le poveste=te,dup[ gustul lor, ca s[ aib[ mai mult[ poft[. Erudi\ian.

278

Ion Budai-Deleanu

Gardurile-acolo-s împletite Tot cu fripþi cârnãciori lungi, aioºi,Cu plãcinte calde streºinite,Iar’ în loc dã pari tot cârtaboºi;

Darã spetele, dragile mele,Sunt la garduri în loc de proptele. 1

Eu eram uimit întru mirareDã toate-aheste lucruri dã frunte,

Când oblicii venind pã cãrareDoi moºnegi cu barbele cãrunte,

Din carii-unul zâmbind cãtrã mineZisã:-„O! fiiule, eu vin la tine!...

Cãci pã haia lume þi-am fost tatã,Iarã-ahãsta e strãmoºul tãu!

Dacã-þi aduci aminte (ian cautãDã e-aºa pãcum îþi spuneam eu,

Când mã-întrebai tu dã Zundadel!),Ahãsta pã care vezi, este el!“

O, Doamne! cum îmi fu dã ciudatPã lângã-inimã, vãzând aheste!...

Graiu-mi stete-în grumazi înnecatDã bucuria fãrã dã veste;

Cãzui la pãmânt sã mã închinªi vãrsai lacreme cu suspin. 2

115

116

117

118

1 Acesta-i adev[rat raiul \iganilor. C. Criticos.2 Acum v[d =i eu c[ au fost raiul \ig[nesc, c[ci =i mo=u lui Parpangel era

acolo, =i tat[-s[u. Onochef.

279

|iganiada

„O, tatã, te mai vãd o datã! O, dã câte ori te-am plâns acasã!“(Strigai). El cu faþã-însãrinatã Rãspunsã: „Lasã, fãtu-mieu, lasãSuspinul ºi toatã voia rea,Cã-aici nu-i loc de-a sã supãra!

Puþine-aici încã tu minuteAi sã zãboveºti ºi mai multe foarte

Am sã-þi spuiu þie necunoscute,Ce sã vor tâmpla dupã-a ta moarte,

ªi toate câte-are sã petreacãA voastrã þigãnie sãracã!...“

Heste zicând mã luã dã mânãªi depreunã cu ªundadel

Mã dusãrã-aproape dã-o fântânãUnde strãmoºu-mi dede-un inel

ªi grãi: „Dragu mieu nepoþele,Hãi, multe-aºteaptã pã þigani rele! 1

Doarã sosi-va, mãcar târzie,Zioa, lung dupã-a ta rãposare,

Zioa ha plinã dã bucurie,În carea ºi lor va luci soare,

Iar’ pãnã-atunci supt robie-amarãPurure vor hi ºi supt ocarã.

Ian cautã tu prin hãst inel,Aici în hastã fântânã-afundã!...

119

120

121

122

123

1 Poetul nostru, de bun[ sam[ au vrut s[ imiteze pe Virghil, când scrie c[Eneia a mers la Câmpii Elisèi.

280

Ion Budai-Deleanu

Toate chiar tu vei zãri prin el ªi prin cercura lui ha rãtundã...“Eu privii prin inelul ciudatªi iacã ce mi s-au arãtat:

Zãrii întiaº datã trii feteDã-împãrat, ca când ar hi robite,

Amar plângând, nici voind sã-încete;Pre tâlhari, cu lacremi umilite

Sã sâlea sã plece spre-omenire,Iar’ ei n-arãta nici o sâmþire.

Doao dântr-înse era-îmbrãcateCa neºte doamne stãpânitoare,

Dar’ totuº fãcea slujbã de-argate,Iar’ una,-în vãºtmânte-ovilitoare

Dã roabã, era sâlitã-a faceOrice rãpitorilor sãi place.

Dupã aceasta vãzui dã dãparteO grãmadã dã oameni vrãjbiþi

Aducând unul altuie moarte;Gândeai cã-s dã turbare porniþi,

Aºa era dã sãlbãtecoºi,Toþi având pã cap cãiþe roºi.

La ceastã vrajbã din fundul mãrii Iacã-un voinic iese fãrã veste,Armat cu un steag ºi haine nerii,Iar pe steag sã cetea scrise-aceste:

124

125

126

127

281

|iganiada

„A treia oarã vin sã vã-împac!“Toþi învrãjbiþii cautã ºi tac. 1

Cu ºuier groaznic fieºcareCãscã fãlcile sã-l îmbuce,

Iarã el scoasã-o cãciulã mareFãcând cu dãnsa-asuprã-le cruce;

ªi iacã bãlaurii supt undãCumplit rãgnind iarã sã cufundã.

De-aci purceasã-încolea ºi-încoaceGonind dupã vrajba nealinatã

ªi fãcând pretutindene pace,Iar’ prin o tâmplare minunatã

Ajunsã într’o noapte spre zoriªi la heste trei roabe surori. 2

Atunci eu nu mã putui rãbdareSã nu-întreb pã strãmoºul bãtrân

Carele-mi zisã:-„Ahãsta[-i] cel careObiceaiul va strica pãgân

ªi va da robilor slobozieÎn vremea când s-a tâmpla sã vie.

Dar, dacã vrei sã ºtii pentru heste Trei fete (pã cum vezi) dã-împãrat...“

128

129

130

131

1 Aceste sunt ne=te lucruri care eu nu le în\eleg. Idiot.a) Nici eu, vere! Onoch.2 Cum poate s[ fie aceasta, c[ Parpangel caut[ numa oare câteva minute

prin inel =i v[zu atâte! Îns[ toate ca toate, iar’ cum putu el vedea c[ într-onoapte, spre zori de zioo, acel voinic sosi la cele trei fete de împ[rat? Criticos.

a) Dac[ a=a i s-au ar[tat! Onoch.

282

Ion Budai-Deleanu

Ahasta grãind fãrã dã veste Cuvântul îi rãmasã curmat,Cãci îndatã venind nu ºtiu cineMã luã ºi mã dusã cu sine;

ªi nice ºtiu pã unde mã dusã,Destul cã eu mã trezii în pat,

Însã, ce pagubã cã nu-mi spusãZundadel mai chiar ºi mai curat

Pentru hãl voinic pre minunatCu hele trii fete dã-împãrat!“

Aici Parpangel fârºi povestea,Toþi ascultãtorii sã mirarã,

Dar’ cei tineri cu cele neveste Tot îºi dãnþuia pã lunã-afarã.Într-acest chip au fost prãznuitãNunta lui Parpangel cea vestitã.

FÂRªIT

132

134

283

|iganiada

A R G U M E N T U L

Þiganii sfaturile deºarte Vãzând a de obºtelui popor,Aleg pe cei învãþaþi la carte, Care între sine fac soborSã hotãrascã ce stãpânieAr fi bunã pentru þigãnie.

Cându-s pântece bine sãtule,Atunci e ºi gura vorbitoare.

Sfaturi câte vrei ºi predestuleÎþi dã ºi te-învaþã fieºcare;

Popa-întorcând de la botãjune,Toatã, de rost, cazania spune.

Darã când e lipsã de bucateNu ºtiu cum ºi mintea sã tâmpeºte

ªi n-are sfaturi aºa curate, Iarã limba tace ca º-un peºte;Deci în pântece pline stã toatãFilosofia cea lãmuratã.

Tu râzi?... dar eu mai zic o datãCã-a ºtiinþelor izvoditoare

Au fost hrana cu bunã bucatã!...Cum din locul sterp nimic rãsare,

CÂNTECUL A X

1

2

3

CUPRINS

284

Ion Budai-Deleanu

Aºa dintru mârºavul ajunNu purcede nice-un lucru bun. 1

Spune-mi ce lucru bun fãcurãOarecând sãhastrii prin pustie,

Ce nu primea toatã zioa-în gurãFãr’ ierburi cu rãdãcini mãcrie,

Mure, bureþi, alune ºi poame,Ruptoºi, ciuhòºi, leºinaþi de foame?

Eu þi-oi spune: zilele, sãracii,Cu tãuni ºi þânþari neîncetate

Bãtãi avea, nopþile, cu draciiCare-îi invita cãtrã pãcate;

În urmã din oameni buni cu crieriSã strãmuta-în sãlbatece fièri.

Zieu! aceia n-aflarã nici unãDintru cele-învãþaturi alese

Ce pre-oameni fericesc ºi minunã;Nu în pustii, nici în pãduri dese

Avurã ele-început, ci-în oraºe,Din oameni cu-obiceaiuri gingaºe. 2

4

5

6

1 Poetul iar’ începe cântecul cu un moral \ig[nesc, adec[ c[ în pântecepline este toat[ înv[\[tura. Om vedea cum va dovedi el aceasta. M. P.

2 Poetul acesta, eu v[d c[ de nime bine nu vorbe=te. Acum s-apuc[ =i des[hastrii, am[râtul, =i nu =tie c[ toat[ înv[\[tura lumii ace=tia e gunoiu înaintealui Dumnezieu, =i acei precuvio=i p[rin\i, m[car c[ putea s[ s[ procopsasc[ în=tiin\ele de=erte, dar le def[ima =i s[ frângea cu posturi =i tot feliu de netihn[omeneasc[, ca s[ dobândeasc[ împ[r[\ia ceriurilor. P[r. Evlavios.

a) A=a dar[ bine zice poetul c[ ei nu o aflat nice o înv[\[tur[!...Mustrul ot Punt.

b) Poetul aici vorbe=te de înv[\[turile lume=ti; deci lucrul, precum îlsocote=te el fire=te în sine, este adev[rat. Musofilos.

285

|iganiada

La Báctra,-în Vavilón, Memfí º-alte Cetãþi políte,-în prisos de toateNu în peºteri, ci-în palaþuri nalte,Nu prin pustii, ci-în curþi desfãtate,

Unde sunt cu mâncãri pline meseªi cu vin dulciu pãharã drese!... 1

Omir Iliada minunatãN-o aflã prin codru, nice-în munte,

Ci vesel fiindu-ºi câteodatã,Cântând la ospeþe ºi la nunte,

Iar’ de vin când bea câte-un pãharSã-umplea-îndatã de-a muselor har.

Dumnezeiescul Platon ºi elBea, mânca cum sã cade, domneºte;

Nici iscusitul AristotelTrãia fãrã vin, carne ºi peºte.

Pentr-acea de-a lor cãrþi învãþateªi-acu ne mirãm; ºi cu dreptate! 2

Dar’ încãtro râvna te rãpedeDin þigãnime pãn la pustie,

Dragã musã?... Cine nu-þi va credeCã traiul bun face veselie,

7

8

9

10

1 Bactra au fost în p[r\ile Midii, despre R[s[rit, =i, precum s-arat[ dinistoriile vechi, acolo au fost odinioar[ scóla =tiin\elor =i a înv[\[turilor;aceaia au fost patria vestitului Zoroástru; de-acolo au împrumutat apoiVavilónul, în Haldéa, cuno=tin\ele sale, apoi Finichia =i Eghiptul, unde eracetatea Mèmfi, =i de-acolo mai târziu au venit la greci. Mitr. Perea.

2 Eu întii m[ minunai de tema poetului, socotind c[ nu va putea s[ ias[din lavirint, dar acum v[d c[ are dreptate =i nu-i de a zice împrotiv[. Criticos.

286

Ion Budai-Deleanu

Iar’ ajunul pe nime hrãneºte?Însã tu de þigani povesteºte.

Pãn’ þiganii n-avea ce sã-îmbuce,Gândeai cã nu ºtiu îmbina doao;

Dar’ acum, tot sã cauþi sã-þi faci cruceÎntruna, cu mânile-amândoao,

Cu câtã-îndrãznealã º-istãþimeSfãtueºte sãtula mulþime.

De când Tandaler bucate-adusã,Tot în jocuri, în cântãri º-ospeþe

Multe zile vesele petrecusã,Iarã cele mai de vârstã feþe

Tot întins sfãtuiea cum sã facãRânduialã-în þara lor sãracã.

Însã din acele sfaturi toateÎn urmã nu sã-alegea nimicã,

Cãci, care cum vinea, pe-apucate,Necãutând alta numa sã zicã

ªi el ceva, sau bine sau rãu,Spunea de-împrotivã sfatul sãu.

Unul zicea cã nu-i trebuinþã De-a face vreo rânduialã-în þarãCãci, dupã direapta socotinþã,Toatã rânduiala-i o povarã

ªi nu s-ar cãdea sã sã supunãEi nimene de voie bunã.

11

12

13

14

287

|iganiada

„Rânduiala-i bunã pãntru hãi mari (Zicea) ce-în frâu þin pã hãi mai mici,Pãcum pãntru vozi, vornici, spãtari,Logofeþi, visternici ºi pãharnici,

Care prin rânduialã sânguriIau ºi-împart a þãrii venituri.“ 1

Altul striga: „Ba sã hie-în þarãO tocmalã, dar’ nu dã hele

Care nu plãtesc nice o piarãPutrãdã, dar cãrii pe su stele

Asemenea-alta sã nu mai hie,Cã-amintrele faceþi nebunie.

Adecã sã him toþi de preunãÞãrani sau boieri fãr’ osãbire;

Asta-i rânduiala ha mai bunã!...Toþi avem ahãlaº’ trup ºi fire,

Toþi darã-asemene vrednicieS-avem într-a noastrã þigãnie.“

Era ºi care poftea pe-un vodãª-un divan cu toatã boierimea,

Pentrucã-aºa fu pãnã-acu modã,De care mândra þigãnie

15

16

17

18

1 Dintru aceste socoteli s[ vede c[ bine au zis oarecând ne=tine, c[ nueste a=a de f[r[ minte socotin\[ în lume, care s[ nu fie avut patronul =-ap[-r[toriul s[u.

a) Preadev[rat! c[ multe foarte sunt socotin\e de acel feliu, carecertate bine, dup[ ar[tarea min\ii ceii mai l[murate, s-afl[ în urm[ c[sunt himere =i izvodiri buiguitoare; =i totu=, s[ primesc de neamuri întregi!Alitofilos.

288

Ion Budai-Deleanu

Nu sã cade sã sã depãrteze,Ci mai vârtos are sã-i urmeze. 1

Unii poftea ca nice-un sãracSã nu fie-în þara þigãneascã,

Alþii, ca de bir ºi dare-în veacNimic sã nu sã mai pomeneascã.

Ceºtea, ca nice-o slujbã sã fie,Ceia, ca-alþii sã le lucre moºie!...

Destul cã nu-i acea minunatãPãrere-a minþii buiguitoare

Care sã nu fie fost lãudatãÎntr-acea pre cinstitã-adunare;

Dar’ ce folos... când ce-astãzi le plãcea,Aceaiaº mâne toþi o hulea!

Într-acea de sfadã ºi gâlceavãNu era mai nice-o zi deºartã,

Ba º-alte lucruri fãrã ispravãSã scornea dupã-adunarea spartã,

Cãci mergând pe-acasã-într-adevãrUnii cu-alþii sã lua de pãr.

Puþin lipsea ca sã nu sã batãCâteodatã toatã þigãnia.

19

20

21

22

1 Curios lucru! Deac’ ar fi to\i boieri, cine ar fi atunci slug[? Mândril[.a) Numa s[ fiu eu boieriu, sluga s[ afl[ îndat[, pe bun[ leaf[. Onoch.b) C[ nu-i a=a, vere! C[ci cându-s to\i boieri, atuncia nu po\i avea alt slug[

f[r[ pe boieriu; îns[ care-i boieriu ca =i tine, nu va merge s[ slujasc[ la altul. Idiot.v) Mi s[ pare c[ aceasta-i totuna: ori s[ fie to\i \[rani, ori to\i boieri;

os[birea este numa întru numire. C. Criticos.

289

|iganiada

Sã-învrãjbisã-acum ceatã cu ceatãªi neputându-ºi þinea mãnia,

Tocma când era sfatul mai mareAtuncia ei sã sfãdea mai tare.

Deci, precum spun cãrþile cioreºti,De ºepte ori într-o sãptãmânã

S-au bãtut voinicii þigãneºti,Cã-adunarea lor era fântânã

ªi-izvorul vrajbelor totdãunã,Nici unul pe-altul lãsa sã spunã.

Aºa dânºii, prin chiarã dovadãA multor pãþiri triste, vãzurã

Cã prin vorbã multã ºi prin sfadãNuma cât s-aþiþã vrajbã º-urã

Care sfãtuirii bune stricãª-în urmã nu s-alege nimicã.

Cãci, întru-adunãrile mai toate,Unde norodul fãrã-osãbire

A vorbi ºi sfãtuire poate,Purure gâlceavã, neunire,

Pricíre cu vrajbã stãpâneºte.Dar’ nimic bine sã hotãrãºte.

Cel mai obraznic ºi mai miºelAcolo mai înþãlept sã þine

Decât Socrát, Platon º-Aristotel,Iar’ cel bun, cel înþãlept rãmâne

De-o parte, mestecat în mulþimeªi ne bãgat în samã de nime.

23

24

25

26

290

Ion Budai-Deleanu

Pentr-aceasta bãtrânii gândirã Sã facã-o rânduialã mai bunã;Cu sfatul drept, apoi hotãrârãCa sã nu sã-adune depreunã

Toatã gloata la deobºtele sfat,Ci din toatã ceata-un delegat. 1

Adecã toatã ceata-îndesine,Întru-o adunare deosãbitã,

Din cetaºii sãi, cercetând bine,O persoanã s-aleagã cinstitã

Carea sã le fie solitoareLa cea mare ºi deobºte-adunare.

În puþine zile toate furãDupã-aceastã poruncã fãcute;

Tot oameni cu mare-învãþãturãªi cunoscuþi de bunã vãrtute,

Din dirept sfatul a tuturorS-au trimis la deobºtele sobor. 2

Acolo sã vãzurã-adunateMinþile cele-întii ºi de frunte

Alcãtuind o noao cetateCa º-acum în Paris cei din munte.

27

28

29

30

1 Delegat, adec[ hot[rât despre mul\ime =i solitoriu.2 Adec[ b[trânii socotindu-s[ c[ unde s[ adun[ tot norodul f[r[ os[bire

nu s[ poate izpr[vi nimica, pentru aceasta hot[râr[ ca dintru toat[ ceata s[s[ aleag[ unul care-i mai înv[\at =i procopsit dintru to\i, =i fie=te care ceat[s[-=i trimeat[ omul s[u ales, la soborul de ob=te; la care sobor s[ nu fie al\iif[r[ numai ace=ti delega\i. M. P.

291

|iganiada

De socoteli nalte º-învãþateSã minunarã neamurile toate. 1

Deci, precum spun cãrþile ciorene,Multe ei lucruri bune-aºezarã,

Dar’ n-ar ajunge-o mie de pene,Nici toatã hârtia din þarã

Ca sã sã poatã scriere toateRânduielele lor aºezate.

Mulþi oameni înþãlepþi sã scularãCu voroave supþiri º-învãþate,

Carii de-amãruntul arãtarãCã monarhia este din toate

Cea mai bunã ºi mai potrivitãPentr-o soþietate-omenitã. 2

Barorèu, unul din delegaþi,Sã sâli cu multã-învãþãturã

Ca sã-arete celor adunaþi,Din istorie ºi din Scripturã,

Cum cã stãpânia monarhicãEste dintru toate mai harnicã.

„Unul este-adevãrul (el zisã),Un Dumnezieu, un suflet, un soare

(Precum ºi mândru Solomon scrisã).

31

32

33

34

1 Acolo zice poetul c[ s-au întâmplat de au fost ale=i oamenii cei maiîn\[lep\i =i cu minte, ca =i pe vremea r[volu\ii fran\oze=ti, în Paris. M. P.

a) Dintr-acest loc s[ =tie c[ autoriu c[r\ii au scris pe acea vreme. Criticos.2 Zice autoriu c[, dup[ izvodul c[r\ilor din Cioara, foarte multe lucruri

bune au a=ezat ace=ti înv[\a\i \ig[ne=ti, da’ toate nu s-au putut scrie. M. P.

292

Ion Budai-Deleanu

Deci numai o vâlvã stãpânitoareªi-împãrãþia unui sã fieª-întru d-alba noastrã þigãnie.

Cea prenaltã vecinicã fiinþãNe-au dat pildã-în toate vederatã,

De-a cunoaºte sfânta sa voinþã.Îns㺒 mama naturã ne-aratã

Cã toatã chivernisirea bunãVine ºi spânzurã dintr-o mânã.

Cum trupul omenesc un cap are,Care poartã ºi povãþuieºte

Toate celelalte mãdulare,Aºa noi voind înþãlepþeºte

A tocmire-o dreaptã stãpânire,Un cap s-aºezãm de temelie; 1

Adecã trupul cetãþenescPrin sângur unul sã sã cârmeze,

Aºa, buni bãrbaþi, vã sfãtuiesc,ªi de-ar fi pãnã mâne sã vã-ureze

Cineva pentru-altã stãpânire,N-eþi afla mai bunã, dupã fire.

Unde unul trebile direge,Toate merg în bunã rânduialã:

35

36

37

38

1 Baroreu adec[ gr[ie=te pentru monarhie sau st[pânia unui =i ia dovadasa din fire, zicând c[ firea întru toate ne-arat[ c[ toat[ obl[duirea bun[ st[întru o putere cârmuitoare =i nu întru mai multe; precum zice c[ capul la omcârmuie=te toate celelalte m[dul[ri, a=a =i întru o \ar[, numai unul s[ fiecare cârmuie=te, iar nu mai mul\i. M. P.

293

|iganiada

Voia lui pentru toþi este lege, La toþi e poruncã-a lui clipealã,Toate-orânduielile fãcuteSã duc în fârºit lesne ºi iute.

Fiind puterea-oblãduitoare,Într-un punt sângur împreunatã,

Mai deplin lucreazã ºi mai tare;Prin însã toatã partea-i legatã

Cãtrã totul sãu ºi cãtrã sineIar’ domnia mai sigur sã þine. 1

Un monarh darã vã sfãtuiescOri supt ce numire ºi poreclã,

Sã puneþi pe tronul þigãnesc;Cèlelalte domnii sunt de steclã,

Pe care le frânge-o loviturãª-izvorãsc numa nepace º-urã!

Cine toate relele nu ºtie, În care pe cetãþeni împlântãNeodihnita democraþie?Unul cu alt luptã, sã frãmântã,

Unul pe-altul surpã, micºoreazã,Cetãþan pe cetãþan s-armeazã.

Rogu-vã, norodul ce-înþãlegePentru cârmuirea vreunui stat?

39

40

41

42

1 Eu nu-l în\[leg; îm pare c[ vorbe=te într-alt[ limb[. Idiot.a) Eu înc[ nu-l în\[leg, m[car vorbe=te rom[ne=te. Onoch.

294

Ion Budai-Deleanu

El purure pe-acela º-alege,Au dictator sau consul în sãnat,

Care-i dã, l-mãguleºte,-i sã-îmbie.Mãcar sã n-aibã-altã vrednicie. 1

Aºa la dregãtorii primare 2

Vin întriganþi º-amegèi neharnici,Trùfaºi bogãtari cu punga mareªi minte micã, pentru cã-s darnici;

Iar’ a celor buni ºi cu vãrtuteVrednicii rãmân necunoscute.

Iar’ când unul s-ajungã odatãBun, drept, înþãlept sã porunceascã

ªi va sâli gloata desfrânatã Ca prestrâns legile sã pãzascã,Atunci gloata nu ºtie mãsurã.Ci defaimã toatã legãturã.

Pentru cã-învãþatã-în volnicieNu sufere nice-o contenire,

Iarã de-altã parte, bine ºtieCã-a sa este toatã stãpânire;

43

44

45

1 Monarh va s[ zic[ sângur st[pânitoriu. Îns[ trebuie a lua sama c[cuvântul cetate, vorbind politice=te, nu s[ în\[lege locul cel înt[rit cuziduri sau t[ria, precum la vorba de ob=te, ci în noima înv[\at[ =ipoliticeasc[ s[ în\[lege adunarea tuturor oamenilor de supt o st[pâniesau, de ob=te vorbind, toat[ \ara, c[ci vine de la cuvântul l[tinesc civitas(\ivitas), carea s[ alc[tuie=te din cives (\ives) adec[ cet[\eni. Iar’democra\ia va s[ zic[ st[pânia norodului, când adeca norodul st[pâne=te.C. Filologos.

2 Primariu va s[ zic[ de rândul dintii. Fil.

295

|iganiada

Deci leapãdã, calcã ºi celeMai drepte ºi mai bune tocmele, 1

Iar’ pe cel bun, care vru s-o facãAscultãtoare,-îl mânã-în urgie

Prin o miºea lepãdatã-ostracã.Aristíd de pildã sã vã fie,

Cel mai bun ºi mai drept în Atina,Cui dreptatea i-au fost toatã vina.

Deci, care poporului în mânãLasã cârma ºi puterea-întie,

Acel unirea deobºte dejghinã,Pierde þara, dupã-a mea pãrere!...

Dã sabia-în mânã la turbatªi cuþit pruncului neînþãrcat.

În scurt, la macar ce rep úblicãTu n-afli liniºte-adevãratã,

Toate sã strãmutã, sã-înduplecã,Nu e lege statornicã,-aºezatã;

Nici poate fi, cã porunci-s multeªi puþini care vor sã le-asculte. 2

46

47

48

1 Adec[ va s[ zic[ Baroreu c[ democra\ia sau când puterea poruncitoareeste în mâna norodului, atuncia s[ r[dic[ la dreg[torii cele de întii, intrigán\ii=-amegeii, pentru c[ ace=te =tiu m[guli mul\ime =i a o trage în partea sa prindaruri; =i ace=ti apoi dau voie norodului =i volnicie. Apoi când s[ tâmpl[ deajunge unul întreg =i îmbun[t[\it, la cârma democra\iei, =i va s[-i string[ spreascultarea legii, atuncea gloata înv[\at[ la volnicie, =tiind c[ ea st[pâne=te, nup[ze=te nici o m[sur[ =i stric[ toate, înc[ =i cele mai bune tocmele. M. P.

2 Iar[ (merge Baroreu zicând) pe cel om bun care vru s[ fac[ bine \[rii =i s[aduc[ rânduial[, îi trimite în urgie, precum trimis[r[ athenienii pe dreptul Aristid.

a) Ostrac[ este cuvânt grecesc.

296

Ion Budai-Deleanu

Republica-i þarinã pustie: Care cum vine roada-i culege,Cel puternic rãpeºte-în tãrie,Cã nu-l conteneºte nici o lege;

Aºa venitul de obºte piereÎntre mai multe rãpace ghierre.

Oameni-s aºa fãcuþi din fireCa-între cei asemene cu sine

Sã pofteascã-a fi cu deosãbire;Fieºcare el mai bun sã þine

Decât pe ceialalþi; de acieTot însul trage pe-întieþie.

Pentr-acea-în republice sã scoalãUnul pe-altul pentru-întieþime

ªi purure vrajbã cu rãscoalã Turbureazã pe biata mulþime.Asta-i izvodul a neîncetateRele,-în democrateca cetate. 1

Iar’ unde s-au hotãrât odatãCa sângur unul sã stãpâneascã,

Toatã-acest feliu de pricire-înceatã,Toata vrajbelor sã stânge iascã,

49

50

51

52

1 Repùblec[ va s[ zic[ lucrul de ob=te sau interèsul al tuturor de ob=te; pentruaceasta st[pânia, unde fie=care din norod =i to\i depreun[ au parte la cârmaîmp[r[\ii sau a \[rii, s-au zis de la latini respublica, adec[ dup[ chipul voroaveinoastre de astezi, repùblec[, =i s[ os[be=te de la monarhie prin aceasta c[ lamonarhie, precum noima cuvântului grecesc arat[, numai unul porunce=te =ipune legi, iar to\i ceialal\i trebuie s[ asculte. Pentru aceasta zice Baroreu c[ undemai mul\i sau to\i poruncesc, acolo totdeauna vrajb[ =i gâlceav[ este.

297

|iganiada

Cãci nici unul pre monarhul þâneÎn cevaº’ asemene cu sine,

Ci cautã la dâns întru nãlþie,Ca la un Dumnezieu pãmântesc,

Nici pofteºte-asemene sã-i fie.Deci, mai mult ca sã nu mã lãþesc,

Încheiu cuvântul ºi vã zic iarã:Monarhia-i cea mai bunã-în þarã.

De-aristocraþie n-am ce zice,Cã ºtiu cum cã nime dintru voi

În adins va voi sã rãdice O stãpânie de trei sau de doi,Sau doarã ºi mai de mulþi împreunã,Cãci ar fi pofta cea mai nebunã. 1

Acel pe care-ursita neblândãL-au predeºtinat ca sã slujascã, 2

Au n-are el mai multã dobândãCând unui a ºerbi sã voiascã

Decât la mai mulþi? Pentru ce darãSã voim noi mai mulþi domni în þarã?

53

54

54

1 Deci (adauge Baroreu), mai bun[ este monarhia, unde nu pot fi acestfeliu de gâlcevi pentru întie\ime. De aristocra\ie (zice el) nu-i team[, c[cinime nu este a=a nebun ca s[ vreie mai mul\i domni asupra sa. M. P.

2 Prede=tinat este cuvânt l[tinesc, =i poetul ne având asemene cuvântrom[nesc ca s[-= t[lm[ceasc[ gândul s[u, au împrumutat de la l[tenie.Acest cuvânt va s[ zic[: mai nainte orânduit sau hot[rât spre ceva. Deci va s[zic[ poetul cu alte cuvinte: a c[rui este ursita s[ slujeasc[, acel mai bucurosvoie=te a sluji unùi decât la mai mul\i. C. Filologos.

298

Ion Budai-Deleanu

Precum n-au fost niciodinioara Mulþimea bunã sfãtuitoare,Aºa º-aristocraþia, doarãÎncã ºi mai pãgubitoare

Totdeuna fu pentru cetateª-întru societãþile toate.

Care-au cetit istoria vechieDe la-început, din epoca-întie,

Sau de la cea mai dintii pãrechie,Când încã nu era vreo domnie,

Va bãga de samã cã-într-întiiEra numa pãrinþii ºi fii. 1

Adecã stãpânia fireascãCare-au pãrinþii-asupra fiilor.

Astã-oblãduire pãrinteascãNu era pusã de nici un sobor,

Ci cãdea fãrã de-împrotiviePre cel mai bãtrân din familie.

55

56

57

1 Baroreu începe tocma de la Adam =i Eva, =i zice: istoria vremilor nearat[ c[ la epoca (adec[ începutu vremii) întie a neamului omenesc, n-aufost nice o st[pânie pe lume, numa st[pânia fireasc[ ce au p[rin\ii asuprafiilor s[i; atuncia fiind to\i cei mai mici supu=i din firea celui mai b[trân,bucuros s[ supunea =i cu voia lor, fiind între dân=ii =i leg[tur[ de sânge, c[cis[ obl[duiea de c[tr[ cel mai b[trân p[rinte=te =i cu blânde\e. Iar[, dup[ ceoamenii s[ mul\ir[ pe fa\a p[mântului, atunci =i familiile s[ înmul\ir[, c[ s[n[scur[ feciori din feciori =i din nepo\i str[nepo\i; acestor str[nepo\i le eramai aproape tatul lor =i fra\ii, decât str[mo=ul =i al triile veri; deci mears[r[cindu-s[ leg[tura de sânge întru dân=ii, =i iar[ s[ împ[r\ir[ în mai multefamilii p[rin\e=ti. Atunci (zice Baroreu) începu dreptul celui mai tare, adec[dreptatea mergea dup[ t[rie, c[ci cel mai tare f[cea ce-i pl[cea =i nime nuputea s[-l conteneasc[, nefiind înc[ legile; iar’ vâlfa p[rinteasc[ r[mas[f[r[ enèrghie (putere). M. P.

299

|iganiada

Atuncia, prin legãturi de sânge ªi prin de-aproape frãþietateEra supuºi fãrã de-a sã plângeOamenii, supt astã-autoritate,

Unei, ceii mai bãtrâne feþe,ªi sã chivernisea cu bineþe.

Iar’ dupã ce foarte sã mulþirã,La familiile deosãbite

Legãturi de sânge sã rãcirã,Frãþietãþi furã rãslãþite,

Apoi fãrã-enèrghie rãmasãª-aceastã stãpânie de casã.

Pentru cã dreptul celui mai tareÎncepu cu dârza volnicie

A face-un feliu de domnie careSã chiamã-anárhia, pe grecie:

O idrã cu capete mai multeCe nici unul de-altul vra s-asculte.

Aceastã namilã sângeroasã Lung rãzvrãti neamul omenesc,Pãn’ prin o tâmplare norocoasã,Prin un sfat de obºte bãrbãtesc,

Pãmântenii de vrajbe-obosiþiDe-a-ºi face pravile furã sâliþi.

Cei de-o limbã ºi de-un soiu de-aciaS-unirã-într-o de obºte cetate;

Însã ne vrând sã dea stãpâniaLa nime-în mânã, prin aºezate

58

59

60

61

62

300

Ion Budai-Deleanu

Drepturi fireºti, pentru toþi fãcurãDeobºte domnia, cu legãturã.

Prin uºoare legi democrátice,Cu drept asemene de persoane,

Ei de sine, dupã pragmateceDepreunã-aºezate canoane,

Sã chivernisea când rãu, când bineªi s-apãra de neamuri strãine.

Dar’ fiindcã-aceste legi fãcuteÎn pripã de sloboda mulþime,

N-au putut s-aibã-atâta vãrtute, Ca sã nu le poatã frânge nime,Cei mai tari ºi cu multã-îndrãznealãRupsãrã-în urmã º-astã tocmealã.

Anahárs bine-au zis odinioarãCã cest feliu de legi au sãmãnare

Cu cea pre sumþiricã pãioarãA pãinginului, întru care

Sã-încurcã musca slabã ºi micã,Iar’ cea mare ºi tare o stricã. 1

63

64

65

1 Anárhie va s[ zic[ din cuvânt în cuvânt nest[pânie sau nerânduial[,adec[ o stare a neamului, în care nu este nici o chivernisal[, ci fie=tecarelucreaz[ de capul s[u. Atuncia dar[ (zice Baroreu) au început anarhia. Aceast[namil[ sângeroas[ mult[ vreme nec[ji neamul omenesc, p[n[ ce oamenii sâli\ifiind de nevoie, s[ în\[leas[r[ unul cu altul =i adunându-s[ la un loc hot[rî maimulte familii, s[ sf[tuir[ cum ar face ca s[ scape de volnicia celor mai puternici=i de asuprelele din afar[; =-aflar[ s[ fac[ o leg[tur[ între sine =i o cetate,adec[ o so\ietate cu l[cuirea împreun[, ca într-acest chip uni\i fiind mai lesnes[ s[ poat[ ap[ra de n[p[dirile str[inilor; îns[ st[pânia nu dedere la nici unulîn mân[, ci a=ezându-=i oarecare legi temeinice, hot[râr[ ca voia tuturora s[fie lege =i, dup[ aceasta s[ s[ fac[ toate. M. P.

301

|iganiada

Aºa-în democráþie cei tari Frâng legile fãrã nice-o fricãªi din zi-în zi fãcându-sã mai mariPeste toþi ceialalþi sã rãdicã,

Iar’ între sine fãr’ contenireSã luptã pentru protimisire.

De-aci rãzboaiele cetãþeneSã-încep, vrajba din nontru s-aþiþã,

Dejghinãri ºi vânzãrii vicleneIar’ nãcãjesc omeneasca viþã,

Pentru mândria duor sau a triiCarii vor sã fie cei dintii.

Dupã lungi rãzboaie, multã ceartã,Cãpetenile pãrþilor iarã

Sã-împacã-între sine ºi sã iartã,Dar’ cine rãmâne de mãscarã?

Norodul! prin a cãrui sâlinþãEi ajunsãrã la cea putinþã!... 1

Aceºti înalþi preste popor, Apoi fac o legãturã noao

66

67

68

69

1 În[s[] fiind[c[] acest feliu de st[pânie care de pe grecie s[ cheam[democra\ia, adec[ st[pânia norodului, nu poate s[ tr[iasc[ mult[ vreme, c[într-un norod totdeuna s[ afl[ unii mai iscusi\i, mai puternici decât al\ii,carii f[cându-=i partnici încep a s[ învolnici =i a despotisi pe al\ii, de undef[cându-s[ apoi împ[rechieri începur[ r[zboaiele din l[untru (cet[\[ne=ti).+i dup[ lungi r[zboaie c[peteniile p[r\ilor s[ împ[car[ =i f[când între sinede- os[bite tocmele, ca ei însu=i s[ st[pâneasc[, a=ezar[ o noao st[pânie cares[ zice, de la greci, aristocra\ie, adec[ st[pânia frunta=ilor sau celor maiputernici dintru neam; iar norodul care le ajut[ la aceasta, r[mas[ de mascar[,r[mas[ supus acestor aristocra\i. M. P.

302

Ion Budai-Deleanu

ªi sã pun stãpâni a tuturor; Lãpãdând fãþarnica mãntaoFac pe ceialalþi sã le slujeascãSupt domnie-aristocraticeascã.

Dar fiindcã-între cei mari sumeþiAristocraþi, lacomi spre domnie,

Preteºugul e plin de scãieþiªi tot însul va ca-întii sã fie,

Nu poate-între dânºii sã domneascãLung pacea ºi priinþa frãþeascã;

Acuº’ unul pe-altul iar’ sã scoalã,Cel mai iscusit ºi care ºtie

A sã cumpãta pe toþi înºalã,Un pe altul scoate din domnie

ªi mãgulind mulþimea vârtos,În urmã-o pleacã spre-al sãu folos.

Mulþimea, de mult acu-învãþatãA sluji, de samã nu bagã,

Numa s-aibã-odihnã ºi bucatã; Nici cautã cine mânile-i leagã,Ci de voia sa cu bucurieZideºte tronul de monarhie.

Unui domnitoriu s-aruncã-în braþã,Toatã lui îº încrede puterea,

Iar’ el zidindu-ºi nalte palaþãªi grijind pentru lungã þinerea

Aceºtii domnii, în toate zileSe fereºte-a face rãu ºi sâle,

70

71

72

73

303

|iganiada

Ci, ca º-unul de obºte pãrinte Pre supuºi apãrã, mângãieºte,Legi drepte-întemeiazã ºi sfinte,Averea tuturor ocroteºte

Socotind toatã-a sa fericireÎntru-a supuºilor sãi iubire. 1

Aºa, purure sã pãrândarãStãpâniile una dupã-altã

Mergând din spiþã-în spiþã pe scarã,Pãn’ ajunsãrã la spiþa naltã

Pe care chemãm noi monarhie,Adecã-a unui sângur domnie.

Prin aceasta, liniºtea doritã Iarã sã-întoarsã-în soþietateªi vrajba fu detot izgonitã.Oamenii vãzurã cã din toate

Acest feliu de domnire-e mai bunãªi vecinicã-i dederã cununã“. 2

Aici lunga sa fãrºind urareBaroreu, adâncã-urmã tãcere

În toatã cinstita adunare,ªi pãru cã toþi avea plãcere

74

75

76

78

1 Dar fiindc[ între aristocra\i sau mai mul\i asemene domnitori nu poate s[fie pace delungat[, c[ci fie=care dintr-ân=ii va s[ fie cel mai de frunte, decicare-i mai iscusit dintr-ân=ii acu=i supune sau pierde pe ceialal\i =i s[ facesângur st[pân. Apoi m[gulind mul\imea cu vorbe dulci =i daruri =i alte f[g[duin\i,î= g[te=te pe-îndelete tronul de monarhie, c[ci mul\imea ost[nit[ de atâter[zboaie =i valuri, oftând pace, bucuros i s[ supune, iar[ el ferindu-s[ de [a]face cuiva sâl[ =i r[u, începe a-i chivernisi ca =-un p[rinte.

2 A=a (încheind Baroreu) mears[r[ st[pâniile schimbându-s[ =i f[cându-s[ una dintr-alta, p[n[ ajuns[r[ la monárhie =i v[zând oamenii, prin lung[ispit[, c[ aceasta-i cea mai deplin[, o a=ezar[ de veci s[ fie. M. P.

304

Ion Budai-Deleanu

S-aleagã-un monarh. Vãzând cã nimeNu sã scoalã-a zice din mulþime,

Slobozan atuncia de-altã parte,Cu dovezi ºi voroavã-îniuþitã

Vru s-arete din minte ºi carteCã nu-i domnie mai fericitã

Decât o republecã-aºezatã.Iacãtã-vã zicerea lui toatã:

„Deacã-ar fi cu putinþã sã fieUn om preste toþi mai înþãlept,

Neviclean ºi fãr’ de fãþãrie,Cel mai bun la suflet ºi mai drept,

ªi-acest om cu noi lãcuitoriuCa sã fie ºi nemuritoriu,

Acel om cu-un suflet aºa mareªi proprietãþi neasãmãnate

Sã sã facã-apoi, prin o tâmplare,Monárh absolut într-o cetate,

Sângur lui ºi eu doar’ m-aº supuneDin pricinile care voi spune. 1

79

80

81

1 Slobozan, precum s-arat[, vra s[ arete c[ republeca e mai bun[ st[pâniedecât monarhia. Republeca va s[ zic[ o st[pânie unde norodu prin legi a=ezate dedânsul =i prin dreg[tori din mijlocul lui, cu voia de ob=te ale=i, s[ cârmuiesc toatelucrurile \[rii. Monarh absolut, un sângur domnitoriu, care sângur a=az[ legi dup[voia sa =i el nu este legat cu nice o lege; iar[ proprietate este cuvânt str[mo=esc =iînsemneaz[ însu=imile de os[bi a unii persoane sau unui lucru, precum a foculuieste firea a arde =i a înc[lzi; aceast[ fire ce nu s[ cuvine altui lucru, f[r[ numa luiînsu=’, s[ cheam[ de c[tr[ unii de ai no=tri însu=ime, iar al\ii als[uire. Autoriul|iganiadii o cheam[ proprietate =i, precum socotesc, foarte bine, c[ci românii dinArdeal =i acum obicinuesc cuvântul propriu =i zic asta-i propriu a meu, adec[ însu=al mieu; apoi acest cuvânt îl au =i fra\ii no=tri italienii. Filologos.

305

|iganiada

Întii, cã-aº fi-încredinþat nainte Cum cã e cel mai bun om dintru toþiªi va stãpâni ca º-un pãrinte,Pe mine ºi pe-a miei târzii nepoþi,

Apoi, fiind el nemuritoriu,Nu mã-aº, teme de-a lui urmãtoriu.

Atunci numa ºi eu m-aº plecareLa monarhia cea lãudatã;

Însã numa la ceastã tâmplareCare ºtiu cã nu va fi niceodatã,

Cãci oameni aleºi fãrã prihanãNu s-aflã ca marfa la dugheanã,

Ci sunt ºi mai rari decât demánþii!Nice sã cunosc pe din afarã,

De pe porturi, precum eleganþii...Ci prin ispitire lungã. Darã,

ªi dupã ce sã cunosc odatã,Altã-împrotivire li sã-aratã,

Adecã cã nu-s nemuritori(Cãci pãmântenii nu pot sã fie).

Pentr-aceasta-îmi par visuitoriCare zic cum cã supt monarhie

Ar fi traiul cel mai bun ºi linª-ar fi domnia cea mai de plin.

Sã punem cã doar’ vom alegePe cel mai vrednic dintru noi toþi,

Sângur sã aibã trebile-a ne drege;Dar’ cum vor fi-a lui fii ºi nepoþi?

82

83

84

85

86

306

Ion Budai-Deleanu

Oare fi-vor ca º-a lor pãrinteAºa buni, drepþi, aºa cu minte?

Ispitirea fost-au totdeunaPrebunã la om sfãtuitoare,

Ispitirea darã sã ne spunãMonarhia ce feliu de-urmãri are.

Istoria vremilor trecuteVa putea-într-aceasta sã ne-ajute. 1

Care ne-învaþã fãrã smintealãCum cã, de-au ºi fost odinioarã

Un domn cu dreaptã socotealãBun, întreg ºi cu vãrtute rarã,

Totuº’ sau pre rar sau niceodatãFiiul au fost precum al sãu tatã.

Cum darã pentru’ unul sã fieCât de-ales, noi sã supunem toatã

Moºtenirea noastrã supt robie?ªi cine e care sã ne poatã

Chizãºi cum cã-urmaºii lui toþiVor fi ca dânsul buni patrioþi?

Unul numa, din toatã sãmânþaA lui, sã punem cã va fi rãu,

87

88

89

90

1 Slobozanul zice c[ numa la cea tâmplare ar fi =i el pentru monarhie, cânds[ fie un monarh dintru to\i p[mântenii cel mai bun, drept =i cu minte, care s[st[pâneasc[ ca =-un p[rinte, îns[ ca s[ fie depreun[ =i nemuritoriu. C[ci, deac[nu va fi nemuritoriu, atuncia trebuie a s[ teme de fii =i nepo\ii lor. M. P.

a) A=a dar[ Slobozan nu este cu totul împrotiva monarhiei, ci numapentru c[ s[ teme ca s[ nu ajung[ la monarhie oameni r[i, care s[ despotisasc[norodul. Erudi\ian.

307

|iganiada

Metahirisind a sa putinþãVolniceºte, dupã chieful sãu;

Atunci toatã-a noastrã viitoareViþã, iacãtã-o lui ºerbitoare. 1

El având toatã puterea-în mânã,De-ar ºi fi strâns mãcar cu ce lege,

Cu nice-o lege mai mult sã-înfrânã,Cu nice-o socotinþã sã drege,

Ci calcã toate, ba-încã ºi celeA cetãþii mai sfinte tocmele.

Cine poate apoi cum sã cuvineSã vã-înºire cumpleþii ºi rele,

Nedreptãþi ºi de cruzime plineTâmplãri, osãbitele-asuprele

Care-apasã atunci pe norodul miºel,Din pricina-unui monarh ca-acel?

Dar sã punem cã toþi ar fi buniUrmaºii tronului monarhicesc,

Cãci a fi rãi n-au drepte pricini,Când sã-ascultã de-ai sãi, sã cinstesc,

Totuº’, zic eu, cât e despre mine,Monarhii nu-mi plac º-aduc pricine. 2

90

91

92

1 Îm pare c[ Slobozan nu gr[ie=te r[u, c[ci deac[ vom deos[bi idèa p[rinteluide la st[pânitoriul unii \[ri sau împ[r[\ii, ce r[mâne? adec[ vitrecul care nuiube=te pre fii \[rii! Iustin istoricul, alc[tuitoriul istorii a lui Trogus Pompeius,înc[ zice c[ întru început domnii =i craii era p[rin\ii supusului norod. Erudi\ian.

a) A=adar bine zice Slobozan! Mândril[.2 Slobozan mergând mai departe, zice c[ tâmplându-s[ întru o \ar[ numa

unul dintru monar=i care s[ fie r[u, atunci nu s[ pot socoti toate nefericirile ceasupresc pe un norod. Dar’, zice, s[ punem c[ to\i monar=ii din sine îns[=i vorfi buni, fiindc[ nice o pricin[ au de a fi r[i, ascultându-s[ =i cinstindu-s[ dec[tr[ to\i; totu=’ zice el c[ =i din alt[ pricin[ monarhia nu-i place. M. P.

308

Ion Budai-Deleanu

Un om sângur întru monarhie, De-ar avea ºi capul cel mai mare,De-ar pune sâlinþã câtã ºtie,Totuº’ nu poate el cercetare,

Cunoaºte, hotãrî sângur toateTrebile ce sã tâmplã-în cetate.

Trebuie dar’ sã-º aleagã-ajutoriu,Adecã sfetnici lui încrezuþi,

Ca sã meargã trebile cu sporiu;Acest feliu de oameni sunt ºtiuþi

Pe la noi, supt nume de viziri,De miniºtri, de lorzi ºi pairi...

Monarhul, sau neajuns doarã la minte,Sau trândav, nebãgãtoriu de samã,

Pãrãsând datoriile sfinte Acestor sã-încrede fãrã teamã,ªi fiindu-i aºa cu-îndemânã,Cârma-împãrãþii le dã-în mânã. 1

Spre-aceasta monarhul totdeaunaAlege pre cei ce-s mai de-aproape,

Ce pe lângã tronul sãu s-adunã,Aibã ei direpte sau doarã schioape

93

94

95

96

1 Lord sau lorzi sunt boierii cei mai [mari], cum în Anglia (Ingheltèra);paìri înc[ va s[ zic[ tot aceaia=’.

a) Acum v[d eu pentru ce Slobozan nu va s[ aib[ monar=i, adec[ c[m[car c[ monar=ii sunt buni, dar fiindc[ ei arareori sunt în stare de a cunoa=tetoate ce s[ tâmpl[ în \ar[ =i de a fi pretutindine de fa\[, trebuie s[ s[ las[ pemini=trii s[i, =i apoi toate lucrurile atârn[ în voia acestor oameni. Aceastaînc[ nu-i f[r[ temei. C. Criticos.

309

|iganiada

Socoteli. Iar’ acei mai cu samãCurteni sau ciocoi de curþi sã cheamã.

Soiu de oameni vicleni, fãrã lege,Învârtiþi, ºereþi ºi plini de-intrige,

Cari aºa ºtiu întinde-a sa mreje,Cât monarhul fãrã nice-o grije

În urmã sã-încurcã cu deadinsªi sã trezeºte de laþuri prins.

Iar’ dânºii deacã-l apucã-o datã,Vai atunci de norodul supus!

Atunci Direptul nu sã mai cautã,Strâmbãtatea- pune tronul sus;

Robia lanþurile-º gãteºte,Tirãnia toate-oblãduieºte. 1

Eu nu vã grãiesc din teorie, Ci din prácteca de toate zile.Cãutaþi la fieºcare-împãrãþie,Câte strâmbãtãþi ºi câte sâle

Sã tâmplã bieþilor cetãþeniPrin acest feliu de ciocoi curteni!...

Deci, mãcar adevãrat sã fie,Dupã teoria cea mai chiarã,

97

98

99

100

1 Pentru c[ (zice Slobozan) monar=ii spre aceasta (adec[ la dreg[toriade mini=tri) aleg mai cu sam[ pre cei care-s pe lâng[ sine, care mai cu sam[sunt curteni, adec[ ciocotni\itori =i intrigan\i, care =tiu pe monarh a=a de binea-l purta, cât în urm[ el s[ face robul lor; =-apoi ei st[pânesc. M. P.

a) Aceasta s[ afl[ mai vârtos la istoria împ[ra\ilor de la Roma =i de la|arigrad, unde st[pânea famenii, precum cel vestit Hrisafie =i Eutropie =ial\ii. Erudi\ian.

310

Ion Budai-Deleanu

Cum cã lãudata monarhieEste-un chip de stãpânie rarã,

Carea bine-în sine socotitãE dintru toate mai sãvârºitã,

Totuº’, dupã practeca ºtiutã,Din monarhia cea mai deplinã

Despoþia-în urmã fu nãscutã,Cum naºte din grâul bun neghinã;

Nici sã poate-împedecare puneAceºtii fireºti stricãciune. 1

Un oblãduitoriu în cetateEste-un verme pus la rãdãcine

A unui copaciu cu desfãtateRamuri, a cãrui groasã trupinã

Nici vânturi, nici fortuni ia în samã,Nici însuº’ de fulger sã dãramã.

Totuº’ acel mititel cãretePe-încet, dedesupt, începe-a roade

Mãdùha-împrejur ºi pe-îndelete, Pãn ce copaciul seacã ºi cade.Iar’ a putrezirii lui pricinãFu cel vierme de la rãdãcinã.

101

102

103

1 Slobozan zice c[ aceast[ ce spune el s-afl[ în istoria crailor =i aîmp[ra\ilor. Deci, m[car s[ fie dup[ theorie (privin\a min\ii cuvânt[[t]oare)monarhia cea mai des[vâr=it[ st[pânie, totu=’ ispitirea veacurilor trecute auar[tat c[ monarhia în practec[ (în aiava pus[ la lucrare) nu are acele l[udatebun[t[\i; ba de-împrotiv[ s-arat[ c[ din monarhie totdeuna, în urm[ s-auales despo\ia. M. P.

a) Încât e pentru practec[, adev[rat zice Slobozan. Erudi\ian.

311

|iganiada

Nici poate cineva doar’ sã zicã Cum cã sã pot face-în monarhieªi pentru monarh legi ce în fricãOarecum de-a purure sã-l þie,

Ca sã nu iasã din cale-afarã,Ci dupã legi sã domneascã-în þarã. 1

Cãci dovedit lucru este cum cãA pune legi º-a n-avea tãrie

De-a sâlirea spre-a legii poruncãPe cei supuºi, este miºelie!...

Cum dar a sili voi veþi puteaPe monarhul, când el sã nu vrea?

El are toatã putinþa-în mâna Ce de cãtrã obºte i s-au dat;Puneþi cã calcã legea º-o-îngânã!...Nici va sã þie pe ce-au jurat!

În ce chip îl veþi face sã þieLegea, sã-º’ plineascã datorie?

Stãpânia-în mâna celui rãuArma-i în mâna celui turbat.

Deci, dupã dirept cugetul mieu,Nici princip, nici craiu, nici împãrat

104

105

106

107

1 Aici aduce o asem[nare care trebuie a=a s[ s[ în\[leag[, c[ copaciul s[asam[n[ cu o \ar[, iar cariul cu monarhul; deci de-ar fi \ara cât de mare, cutoate ajuns[ =i înflorind cu de toate înv[\[turile, totu=’, deac[ vei puneîntrânsa un sângur st[pânitoriu, m[car s[ fie el strâns cu multe legi =i s[ aib[vâlf[ cât de mic[, totu=’, din vreme în vreme, el =tie a=a a-=i m[ri putin\a =i as[ deslega de legi, cât mai pe urm[ s[ face absolut =i stric[ toat[ slobozia\[rii. M. P.

312

Ion Budai-Deleanu

Vã sfãtuiesc, dar’ nice sultan,Cu mult mai puþin vodã ºi ban, 1

Ci-o republecã bine-aºezatã,Pe temeiuri fireºti, neclãtite,

Dupã-o socotinþã lãmuratãªi lungi filosoficeºti ispite,

Cã sângur ast feliu de stãpânieEste bunã pentru þigãnie.

ª-adevãrat! ori cã nu-i viaþãFericitã,-ori numa-în republecã;

Aceasta sperienþa ne-învaþã,Dar’ nice toate mã înduplecã

Ce-adusã Baroreu pentru monarhie,Mãcar adevãratã sã fie.

În republecã-omul sã rãdicãLa vrednicia sa cea deplinã,

Fie de viþã mare sau micã,Aibã-avuþie multã sau puþinã,

Totuº’ asemene drepturi areCu cela care este mai mare. 2

108

109

110

1 Merge Slobozan desputând =i zice: deci în z[dar va zice nescare c[ s[pot pune legi =i pentru st[pânitoriu, care s[-l \ie în frâu, c[ci la aceaia, cacineva s[ s[ sâleasc[ a p[zi legea, trebuie a avea putere silitoare; =i cum veisâli pe st[pânitoriu, când el are puterea în mân[? M. Pe.

a) Eu nu în\[leg nimic din toate sfaturile aceste gurguiate. Idiotiseanul.b) Mie înc[ nu-mi intr[ în minte, vere; numa atâta precep =i eu, c[ mai

bine-i a avea un domn bun decât r[u. Onoch.2 Sperién\a va s[ zic[ ispitirea de toate zilele sau, precum zic latinii,

experien\ia. Filolog.a) To\i mi=eii mai bine voiesc o republic[, ca s[ poat[ =i ei sf[tui =i a s[

pune la dreg[torii. Arhonda Suspusanul.

313

|iganiada

Lui e patria ca dulce mamã, Iar’ el patrii ca º-un bãiat;ªi nu-în zãdar fiiul ei sã cheamã, Cãci îi dã hranã, viaþã, stat,Om slobod îl face ºi viteaz,Ba-l mângãe-în vreme de nãcaz.

De-ar fi monarhia cât de bunã,Cu vreme sã mutã-în despoþie

Care-apoi pe tirani încununã;Aceºti duc pe norod la ºerbie,

Apasã-în þãrânã º-ovilescDe-a-purure neamul omenesc.

În rãpublecã-s toþi cetãþeniiFraþi ºi fii a unii maice bune,

Ei sunt a þãrii deobºte moºtenii,Legea pre toþi asemene-i pune,

ªi, de-are carevaº’ osãbire,E sângur cel cu-îmbunãtãþire.

Care-i mai vrednic dregãtoreºte,Ales fiind cu deobºte voinþã,

Însã nu dã porunci volniceºte,Dupã-a sa pãrere ºi putinþã,

Ci fieºtecare dregãtoriuE numa de legi-împlinitoriu.

111

112

113

114

b) Îns[ Arhonda dore=te monarhia, =tiind c[ întrânsa va sf[tui el!...Mustrul ot Puntureni.

v) Eu a= voi multe dintru cele ce au zis Baroreu =i n-a= l[p[da nice ceste cezice Slobozan, adec[, de-ar putea s[ fie, a= face o monarho-republec[. C. Politicos.

314

Ion Budai-Deleanu

Darã-în monarhia lãudatã Toate-s de-împrotivã ºi pe dos,Cetãþenii acolo-s toþi o gloatã,Un norod giosit ºi ticãlos

Ce-i hotãrât numa sã ºerbeze.Pre dregãtorii sãi sã-îmbuibeze.

Monarhul acolo stã deoparte,Pre care nice-o pravilã strânge,

De-alta stã norodul, a cui soarteE voia domnului sãu a nu frânge,

A urma de amãrunt º-orbeºteToate ce monarhul porunceºte. 1

Toþi îs slujitori a-unui stãpân, Acela-i domnul lor º-autocrat,Toate ce ei au, mult sau puþin,Spre visterie s-au numãrat,

Cãci monarhul averile toateCa moºtenirea sa le socoate.

Din milostivirea sa prenaltãBiruri aruncã pe þarã grele;

O poruncã merge dupã-alaltãPentru-angãrii, dabile,-împlinele,

Dar’ nice-una merge s-ispiteascãCe-ar avea ºi þara sã pofteascã.

115

116

117

118

1 Aici face os[bire între st[pânirea republican[ =i cea monarhiceasc[ =izice c[ în republec[ nu s[ dau porunci volnice=te, ci dup[ legi a=ezate =i to\icet[\enii au asemene drepturi, iar în monarhie numa monarhul porunce=tedup[ voie =i ceialal\i caut[ s[ asculte. M. P.

315

|iganiada

N-are el destul nice-o dinioarã, Ci-avuþii peste-avuþii adunãCu feliu de feliu de chipuri cu-ocarã,Nimica lui aºa dulce nu sunã

Ca banul, cãci cu aceasta leagãEl cãtrã sine pe þara-întreagã. 1

Celor ce slujesc lui cu credinþã,Împarte privileghii ºi-i scoate

Cu toatã viitoarea sãmânþãDintru mijlocul de obºtii gloate

Dându-le boierii de moºie,Fãcându-i nobli prin o hârtie. 2

Toþi aceºti apoi, prin o schimbareMinunatã, firea-întie-º’ mutã

ªi cu gloata proastã, mestecareSau de obºte petrecere-împrumutã

N-au mai mult, ci toþi nemeºi sã cheamã,Care nici dare plãtesc, nici vamã.

119

120

121

1 Adec[ to\i fii patrii din \ar[ sunt slugile unui de ob=te st[pân =i toateaverile lor sunt numa cu numele a lor, c[ci monarhul le socote=te ca visteriasa. Cu adev[rat (zice el) c[ monarhul d[ multe porunci, dar toate suntpentru biruri =i d[ri, iar nice una spre folosul lor. Monarhul nu caut[ numas[-=i strâng[ avu\ii. M. P.

2 Nobli este cuvânt l[tinesc, de la nòbilis ce însemneaz[ un lucru ales, maiginga= =i mai de pre\ decât altele: de aici apoi s-au zis oamenii mai de neam,mai ales la romani, nòbiles, adec[ cei ale=i din neam, la carii s[ num[r[patri\ii =i de rândul c[l[ra=ilor (ordinis ecvestris) carii la oaste f[cea slujbade c[l[ra=i cu cheltuiala sa. De-acolo, în vremile de mai pe urm[, s-au numitnobiles, pe care craii =i împ[ra\ii, pentru credin\a lor =i slujba, îi numeanòbiles, dându-le p[mânturi =i mo=ii. Pentru ace=ti mai de pe urm[ gr[ie=teSlobozan, carii astezi în Ardeal s[ zic neme=i, iar la Moldova mazìli. Slobozanle zice nobli, de la l[tenie, =i bine le zice, c[ci dup[ pronun\ia\ia limbiinoastre de-acum, nu s[ pot zice nòbili, ci nobli. Filologos.

316

Ion Budai-Deleanu

Vezi ce face-o sângurã hârtie, Cum cilibeºte într-o clipitãToatã viitoarea sãminþie!...De-ar fi tocma ºi cea mai urâtã;

Care-apoi pe noi, pe cei mai mici,Ne cheamã þãrani, proºti ºi mojici!

În monarhie nu e cea sâmþireNoablã, de suflet înãlþãtoare

Ce sã cheamã-a patrii iubire,Nici alte vãrtuþi strãlucitoare

Ce-în rãpublece de-atâte oriMinunã pre nepoþii viitori.

În monarhie ºi cel mai bunEgoìst a sã face-e silit,

Pentru cã la o samã sã punCu cel rãu ºi cel mai urgisit,

ª-acela sã cautã ºi sã-ascultãCare-are bogãtate mai multã.

Vându-sã dregãtorii alesePe bani º-într-alte chipuri giosite;

De-ai avea tu vrednicii ca ºese,Nu vei dobândi slujbe cinstite

Fãr argint sau fãr’ ciocotniþireSau alt feliu de-ovilitã giosire.

Ca sã v-o spun ºi mai chiar în urmã,Împãrãþia monarhiceascã

Sã poate-asãmãnarea cu-o turmãDe oi care-într-un imaº sã pascã,

122

123

124

125

126

317

|iganiada

Iar’ monarhul ca un pãcurariuCe ºede-a’ umbrã supt un stãjariu.

Lupi-s nepretenii din afarã,Câni-s ostaºii cei pãzitori,

Staurul e oraº, imaºu-i þarã, Stâna-i visteria cu comori,Strunga-i plata birului domnescª-altor dãri, dupã cum sã numesc.

Pãcurariul mulge oile saleÎn toate zile, ºi cea mai bunã

Hranã-a mieilor ia, fãrã cale;Apoi de cãtrã maice-i dezunã,

Ba-i vinde-în târg, la mãcelãrie,Iar pe cei ce rãmân, junghie ºie. 1

Cât apucã ele cevaº lânã,Îndatã le tunde pãn’ la piele

Necãutând de bãlaie, sãinã,Zicând cã le curãþã de rele,

De cãpuºi, cârcei, ºi ca la soarePãscând sã le fie mai rãcoare.

ª-atâte mii de mii de-oi sã tund,Sã mulg, sã junghie pentru o stânã;

Pentru-un pãcurariu lacom, flãmând; Deci pe care-îngreuneazã lânã

127

128

129

130

1 Slobozan aici face alt[ as[m[nare, care nu [este] prea priitoare monar=ilor.Monarhul (zice el) este ca =-un p[curariu, care mulge, tunde atâtea mii de oi=i mânc[, ba =i vinde mieii lor; =i atâte oi sunt numa pentru el sângur!...

a) Mai c[ a=a este, de vom socoti bine! Onoch.

318

Ion Budai-Deleanu

Aleagã-ºi un pãcurariu pãstoriu,Eu nu!... Mai bucuros voiu sã moriu!“

ªi cu-acestea fârºi el voroava,Dupã care Janalãu a zice

Sã gãta, Janalãu din Roºava.Dar’, când era glasul sã rãspice,

Toþi bãgarã de samã cã-i sarãHotãrând sã zicã de-altã oarã. 1

FÂRªIT

131

1 Deci (închiee ur[toriul), pe care îngreuneaz[ lâna, aleag[-= un p[curariucare s[-l mulg[, s[ tunz[, s[-l mânce, ba =i s[-l vânz[; eu mai bine voiu s[moriu. M. P.

a) Cu toate aceste, Slobozan s[ vede mai multe din ur[ a vorbi decâtdup[ adev[r, c[ci pe vremile noastre nu sunt a=a monar=ii. C. Criticos.

b) Îns[ nice el nu vorbe=te de monar=ii de-acum, ci de cei de demult.Simpli\ian.

319

|iganiada

A R G U M E N T U L

Janalãu pe toþi cu mintea-împacã ª-în urmã dupã-a lui socotealãCinstitul sobor cu tot sã pleacã, Când Cucavel cu gloata sã scoalãªi nãvãlind pe sobor în pripã,Mânã pe delegaþi în rãsipã.

Doamne la ce-mi dãduºi minte bunãª-inimã de milã sâmþitoare,

Deacã nu mi-ai dat cu ceste-împreunã ªi putere-în mâni izbânditoare,Sã pedepsesc pe toþi cei ce-înºalãª-asupresc oamenii fãrã sfialã!...

Când vãd omenirea ticãloasã,Cu totul oarbã ºi-întunecatã,

Dupã mii ºi mii de-ani abia scoasãDin pruncie, în vrãji afundatã,

Plâng cu lacreme necontenite,Cum plângeai oarecând, Eraclite! 1

CÂNTECUL A XI

1

2

1 Iar[=’ un moral. Poetul s[ plânge c[ are inim[ sân\itoare =i n-are putereca s[ pedepseasc[ pe cei care asupresc pe oameni, apoi zice c[ neamulomenesc este foarte tic[los... fiindc[ de atâte mii de ani de când tr[ie=te pep[mânt, înc[ n-au ie=it din pruncie =i n-au venit la vârsta de b[rbat, ci purureîntru neputin\[ =i întunerec r[mâne. Când privesc la aceasta (zice poetul),plâng întins, cum au plâns odinioar[ Eraclit! M. P.

a) Spun istoricii c[ dedemult era doi filosofi ce avea fire de împrotiv[unul altui; unul era Democrit care râdea de oameni =i de lume, =i deac[-l

CUPRINS

320

Ion Budai-Deleanu

Când omul pe om stricã º-ucide Fãr’ nice-un folos sau trebuinþã,Ba muncindu-l încã-în faþã-i râde,Când însuº’ huleºte-a sa fiinþã,

Ce nu fac celelalte jivine,A fire-om atuncea mi-e ruºine!

Sãracã omenire-obidatã!Nu-þi ajunge cã vreme puþinã

De-a vieþui în lume þ-e datã,ª-acuº’ iarã te-întorci în þãrânã,

Nu-þi ajung destul sã pãtimeºtiSlãbiciunile tale fireºti?

Dar’ tu þi-otrãveºti încã º-acelePuþine zile ce din viaþã

Îþi rãmân fericite º-a tele, Dându-te patimilor în braþã,Care nu-þi aduc bine º-odihnã,Ci tot rãu, nãcazuri ºi netâhnã. 1

Muritoriul pentru bogãtatePluteºte pre mãri primejdioase,

Mãrgele ºi pietrii nestãmateCãutând, sau de mari elefanþi oase:

3

4

5

6

întreba cineva el r[spundea c[ râde de nebuniile oamenilor; altul era Eraclitcare întins plângea, =i fiind întrebat pentru ce plânge, r[spundea: pentrutic[lo=ia =i patimile oamenilor. C. Erudi\ian.

1 Poetul zice c[ omul e a=a de tic[los, cât face lucruri care dobitoacele nule fac. Apoi zice c[ omul în lume cu atâte sl[biciuni fire=ti care neap[rat îlîncungiur[, atâta este asuprit, cât pu\in[ vreme îi r[mâne de veselie; iar’ el cumintea nea=ezat[, =-acele pu\ine ceasuri î=i otr[ve=te dându-s[ patimilorfire=ti, râvnii =i l[comii. M. P.

321

|iganiada

Dupã-atâta-în urmã sbuciumare,Cade hranã peºtilor de mare!

Apucându-l poftã de domnie,Sã luptã-în gânduri zioa ºi noapte,

Dar’ fiindcã sau n-are tãrie,Sau proiecturile nu i-s coapte,

Cu capu-în urmã vina-º’ plãteºte,Viþa toatã-i piere miºeleºte.

Iar’ care-ajunge la-întieþime,Despòt ºi tiran fãrã milã

Sã face-asuprind biata mulþime. Atunci lege-i putinþa cu sâlã,Voia lui e poftã desfrânatã,Iar’ porunca crudã, neînduratã. 1

Puind el tot dreptul în putere,Face pe cel mai slab sã-i slujascã

Despoindu-l cu sâla de-avere,Apoi cu îndrãznealã tâlhãreascã

Robeºte þãri, arde oraºe, sate,ªi pe unde merge stricã toate.

Fii de la pãrinþi ia-în tãrie,Armându-i asupra lor º-a toatã

Patria, din deºartã mândrie,Cu oaste la rãzboi învãþatã,

7

8

9

10

1 Unii (zice el) merg în \[ri departe pentru bog[\ie, =i în urm[ înecându-s[ în m[ri, r[mân pe=tilor de hran[; pe al\ii apuc[ patima de domnie =i înurm[, neputându-=i s[vâr=i proiecturile, pier cu toat[ familia sa. Erudi\ian.

322

Ion Budai-Deleanu

Face-asupra tuturor nãvalã;De sânge-omenesc nu sã mai spalã.

Un tinãr Machidonean sã scoalãªi júnghie-o jumãtate de lume.

Pentru ce? Pentru deºartã falãVrând a dobândi slavã ºi nume!...

Pentru triumf a Romii cetateJunghie ceaialaltã jumãtate; 1

Un Cinghiºhán, un Tamerlán face 2

Tot aceaiaº, din altã pricinã,Adecã sânge-a vãrsa le placeDe-alt neam, ce-altor dumneziei sã-închinã!...

Iar’ spaniolii pentru bolovaniCu aur, taie pe mexicani.

Un arap cu sabia-într-o mânãCu Alcoránul în ceaialaltã,

Taie pe toþi º-apasã-în þãrânãCe nu cinstesc luna-îngiumãtatã

11

12

13

1 Iar’ când ajung unii ca ace=ti la domnie, atuncea s[ fac despo\i =itirani =i pr[deaz[ \[rile împrejur. Iat[ (zice el) Alexandru împ[rat cuoastea sa junghie o jum[tate de lume, =i pentru adec[ ca s[-=’ fac[ nume deeroe; romanii junghiar[ ceaialalt[ jum[tate pentru slava de=art[ atriumfului! M. P.

a) |tiut lucru este c[ nu fie=tecare gheneral roman dup[ izbânda asupranepreten[uluiî putea s[ fac[ triumf: multe mii trebuiea mai întii s[ puie suptsabie p[n[ i s[ da slobozie a intra în Roma cu triumf. Erudi\ian.

2 Cinghi=han au fost un puternic împ[rat a mongolilor care începând dela Hina au pustiit =-au robit toat[ Asia p[n[ la India, iar Tamerlan sauTimurhan înc[ au fost acelora= mongoli împ[rat, care a=ijdere toat[ Asia aupovoit cu o=tile sale. Filologos.

323

|iganiada

Nu-i primesc visurile ºi careNu-ºi taie împrejur mãdulare!...

ªi cestor slãviþi tâlhari putinþãTu le dãduºi, oame ticãloase!

Tu le-împrumutaºi ajutorinþãSpre fapturi atâta nemiloase,

Spre-a fraþilor tãi crudã junghiare!Dar încã-aceasta puþinu-þi pare. 1

Ci ca sã-þi covârºeºti rãutate,Scorneºti noao legi, faci dumnezei

Împrotiva ceii-adevãrateDumnezeiri! Pui noi arhierei,

Noao beserici ºi-închinãciuni,Toate-a dreptii minþi îngânãciuni.

Înveþi dogme, care nice-o minteLe cuprinde,-obiceaiuri afarã

De fire ºi crezãmânturi sfinte,Însã nice-o ºtiinþã-adevarã,

Nice-o precepere ºi sâmþirePotrivitã cu omeneasca fire.

Tu-înveþi pe om ca el sã nu vazã Când vede, sã nu ºtie când ºtie,

14

15

16

17

1 Deci zice poetul c[ ace=ti doi împ[ra\i tot aceaia f[cea ce-au f[cutAlexandru =i romanii, îns[ din alt[ pricin[, adec[ c[ mongolii vrea pe to\i s[=tearg[ de pe fa\a p[mântului, care sunt de alt neam =-alt[ lege. A=ijdere =iMahomet f[cu; iar[ ispánii (spaniolii) pentru ne=te pietrii cu aur, ucis[r[ peto\i mexicanii. +i acestor tuturor mari tâlhari, tu, oame, dedu=i putere =iajutoriu ca s[-\i junghie fra\ii, stríg[ în urma poetul. M. P.

324

Ion Budai-Deleanu

Iar’ cându-i de-a crede, sã nu creazã,Zâcându-i cã mintea-i nebunie,

Sâmþirea-i patimã ruºinatã,Firea-i totdeuna necuratã. 1

Iar’ când apoi, în tovãrãºie,Un de-aceºti a descuvânta-începe,

Vai de cel care vede ºi ºtie,Vai de care zice cã precepe,

De trei ori vai de cei ce grãiescCã mintea-i dar dumnezeiesc.

Cãci numa muftea din Coran vede,Precepe ºi ºtie!... Celorlalþi

Numa cât li sã cuvine-a crede!...Aceºtea sunt oamenii cei nalþi

Ce roagã pre Dumnezeu întrunãCa sã ierte gloata cea nebunã.

Temându-sã ca nu cumva-odatãSã li sã vedeascã-înºãlãciune,

Izgonesc întii mintea curatãªi pre toþi care sã þin de minte,

Ba cu sabie ºi foc aleargã,Besericele ei sã le spargã. 2

18

19

20

1 Îns[ aceasta nu-i destul (zice el): tu, oame, iscode=ti dumnezei noi, cesunt împrotiva adev[ratului Dumnezeu; scorne=ti noao credin\i ce-s împrotivamin\ii =-a firii omene=ti: înve\i ne=te dogme ce nime nu le precepe, dup[ carea tale de=erte înv[\[turi omul nu trebuie s[ vaz[ ce vede, nice s[ =tie, ce =tie,ci numai aceaia ce i s[ spune.

2 Tu, oame (zice) înve\i c[ mintea-i nebunie, firea necurat[ =i toatefaptele min\ii adev[rate cu sabie =i foc gone=ti. M. P.

325

|iganiada

Dar’ iacã vin º-alþii de-împrotivã, Cu altã credinþã º-altã lege,Carea-i mai slutã ºi mai ponivã,Dar’ fiindcã nime n-o-înþãlege,

Pentr-acea dobândeºte priinþãªi-i zic adevãratã credinþã.

Încã-apoi lege din lege naºte,Credinþã din credinþã purcede,

Pãn-în urmã nu sã mai cunoaºteCe-i de-a þinea ºi ce-i de-a mai crede.

Pártnicii sã hulesc, sã defaimã,Sã luptã, sã gonesc ºi sã sfarmã.

Jidovul pe toþi goi-urgiseºteªi, de-ar putea i-ar strânge cu totul,

Ca pe filisteni, cã socoteºteCã aºa-i porunci Savaótul!...

Pe musulmani Coranul învaþãA lipsi pe ghiauri de viaþã. 1

Creºtinul pe necredincioºi încãArdea, cum incviziþia sfântã

Îi arde-acum. Toþi vor ca sã vincãDucând pe cei ce nu cred, la þântã,

Nu cu dovezi încredinþãtoare,Ci cu mãciuca ºi cu topoare.

21

22

23

24

1 Apoi spune poetul mai încolo cum oamenii î=i închipuiesc noao legi =icredin\i, cât mai pe urm[ nu s[ precep în=ii, =i s[ hulesc unii pe al\ii, s[ d[fai[m[î,s[ stric[. Jidovul pe to\i ce-s de alt[ credin\[ i-ar t[ia de istov ca =i pe filisteni,c[ci crede de=ert c[ a=a porunce=te Dumnezeu. Turci înc[ n-au sfial[, =-ar ucidepe ghiauri (necredincio=i) s[ poat[, c[ci a=a cetesc din Coranul s[u. M. P.

326

Ion Budai-Deleanu

Toþi aceºte sã mustrã-între sine A cui lege este-adevãratã;Fieºcare zice cã-a sa vineÎnsuº’ de la Dumnezeu curatã!

Toþi cu tine, prea sfântã fiinþã!...Vor sã-ºi îndrepteze-a lor credinþã!...

Într-aceasta ierofanþii strigã:„Daþi lui Dumnezeu ce-aveþi, din toate;

Plãcutã jârtfã sã i sã facãPurure pentru-a voastre pãcate“.

Ceia dau, ceºtea iau, blagoslovescªi la toþi raiul fãgãduiesc. 1

Aºa, ce-au rãmas de rãpitoareMânile autocráþilor, apucã

Ierofantul, iar’ voi cu pungi uºoare Rãmâneþi, ca º-o deºartã nucã,O, buni credincioºi, mângãitoriuDe toate,-având raiul viitoriu.

Cu adevãrat bunã rãsplatã!Cã cine nu º-ar da toatã-avere

Pentru cea grãdinã desfãtatã?De-ar fi cu putinþã a o cere

ª-a o dobândi cu bani sau doarãCu mai scumpe decât bani odoarã!... 2

25

26

27

28

1 Ba =i noi, cre=tinii ardeam câteodat[ pe necredincio=i, cum ard =-ast[zispanioli[iî cu sfânta incvizi\ie pe jidovi =i pe al\ii! Într-acea, zice, preo\iituturor credin\elor de=erte strig[ c[tr[ norod s[ deie lui Dumnezeu (adec[lor) =i f[g[duiesc raiul! M. P.

2 Mare cu adev[rat juruin\[, c[ cine nu =-ar da toate pentru raiu! deac[

327

|iganiada

Însã-ajungã-atâtã, pentru cã toate Tainele-a spune nu sã cuvine,Tocma sã fie º-adevãrate,Când oamenii nu primesc de bine!...

Drept aceasta, musã, lasã-acesteªi spune-a þiganilor poveste.

Cum a doao zi, la rãsãrite,S-ivirã-a soarelui cãlãuze,

Albele zori în haine-aurite,Lin zâmbind cu rumeoare buze,

Îndatã deputáþia toatãFu la marele sfat adunatã.

Toþi aºtepta cu nesuferinþãDupã-a lui Janalãu socotealã,

Cãci Slobozan cânta biruinþã,Când bunul Janalãu sã scoalã

ªi stând adunãrii denainteCu ceste-începe-a ura cuvinte:

„Mãcar cã eu, bãrbaþi aleºi! doarãNu sunt harnic a mã bãga-în price

Cu cei ce-înainte cuvântarã,Totuº’, fiind cã suntem aice

29

30

31

32

s-ar putea cump[ra raiu cu bani... |-alte lucruri mai scumpe, cum suntpietrile nestemate! M. P.

a) Poetul moralisind oarecât[ vreme, zice c[tr[ mus[ s[ lase acestelucruri, fiindc[ nu este bine a spune lucrurile, s[ fie cât de bune =-adev[rate,când oamenii nu le primesc. M. P.

b) Adec[ cum zis[ Hs: nu arunca\i m[rg[ritarul înaintea porcilor. PopaMustrul din Puntureni.

328

Ion Budai-Deleanu

Adunaþi pentru deobºtele bine,A spune ce socotesc sã cuvine. 1

Spre-aceasta, datorie-îndoitãMã leagã:-una, cãci îns㺒 din fire

Suntem þinuþi cu neviclenitãInimã sã dãm noi sfãtuire

Fieºcui ºi, dupã cunoºtinþã,Sã grãim totdeuna-adeverinþã,

Iar’ alta, cã cei ce m-au trimisLa cest sobor ºi sfat depreunã,

Chiar m-au îndatorit ºi mi-au zisSã dau sfat dupã ºtiinþã bunã,

Spre binele deobºte-a tuturor,Iar’ nu dupã pofta-unór ºi-altor.

Deci darã vrând eu sã vã arãt Socotinþa mea chiar curatã,Zic întii cum cã nu mã-încumetNici sã laud, nici sã defaim îndatã

ªi cu rupta nice-o stãpânie,Ori cu ce feliu de nume sã fie. 2

Ori unul pe norod sã stãpâneascã,Ori câþva, ori cu toþi pre sine,

33

34

35

36

1 Deputá\ia, adec[ to\i deputa\ii sau delega\ii depreun[. Slobozan cântabiruin\[! Adec[ Slobozan socotea c[ el cu voroava lui au biruit pe Baroreu.

Janal[u zice: m[car c[ eu doar[ nu sunt destoinic a m[ împrotivi cucuvântul celor ce orár[ înaintea mea, dar fiindc[ aici suntem aduna\i pentrubinele de ob=te, trebuie a sf[tui cum s[ cuvine. M. P.

2 Încumet este cuvânt rom[nesc, pe une locuri acum învechit, =i însemneaz[nu m[ încred sau, cum zic ardelenii, nu m[ bizuiesc. Filologos.

329

|iganiada

Cumpenind cu filosoficeascã Minte tot lucru cum sã cuvine,Ne vom dovedi cã fieºcareChip dintr-este folosul sãu are.

ªi de la-împrejurãri fieºcarePoate sã capete schimosalã,

Apucând lãturiºã cãrareDe la scoposul ºi-întia tocmealã;

Deci nu sã poate zice nici unã,Din sine sângur, nici rea, nici bunã,

Precum nici poate sã sã zicãCã din firea sa-i rea unã º-alta,

Cãci o pricinã pe toate stricãªi pe toate direge-o unealtã,

Adecã-obiceaiurile buneSau rele, direg pe-alte, stricã pe-une. 1

Un popor blând, spre-îmbunãtãþiteNãravuri învãþat din pruncie,

Mãcar supt ce legi învolnicite,Mãcar supt ce slobodã domnie,

Totdeuna va fi bun ºi drept,Tocma sã n-aibã rând înþãlept.

Iarã mulþimea-întru rãu dedatã,De-ar avea mãcar ce lege sfântã,

37

38

39

40

1 Voroava lui Janal[u merge într-acolo, c[ nu s[ poate cu totul nici l[uda, nicihuli chipul vreunii st[pânii, adec[ nici a monarhiei, nici a republicii sau democra\ii,c[ci firea norodului =i împrejur[rilor pot s[ fac[ =i pe una =i pe alta, bun[ sau rea,adec[ obiceaiurile norodului la care s[ a=a[z[î chipul de st[pânie. M. P.

330

Ion Budai-Deleanu

Prin sângurã lege niceodatãNu sã va-îndrepta. Deci nice-o smântã

Sã vede-a zãcea-în forma de-afarãA vreunii stãpâniri de þarã.

Cu-un cuvânt, eu socotesc cã toateFormele de domnii cunoscute,

Pot fi bune ºi neasãmãnateÎntr-un popor bun ºi cu vãrtute:

ªi iar㺒 pot fi nesãvârºiteLa noroadele nenãrãvite. 1

Dintru cele zise acum urmeazãCum cã-a unui dãtãtoriu de lege

Mai întia sâlinþã ºi pazã Este-obiceaiurile-a diregeª-a plãzmui cetãþeni întregi,Decât a da multe mândre legi.

Acest temeiu puind el poateS-aºeze-ori ce chip de stãpânire,

ªi care din toate lui îi place,Numa s-aibã totdeuna privire

La împrejurãri, la loc ºi la climã,La firea poporului ºi la shimã.

41

42

43

1 Sunt noroadele bune =i blânde, cu n[ravuri îmbun[t[\ite, atuncea lanoroade ca aceste, po\i da form[ de st[pânie oricât de slobod[, adec[ m[cars[ fie =i democra\ia cu toat[ volnicia de norod, c[ci norodul totdeuna var[mânea întru hotarele cuviin\ii, având n[ravuri bune. Iar[ norodul spre r[uînv[\at, neodihnit =i stricat, la un norod ca acela, de ai face m[carce legisfinte =i m[carce chip de st[pânie strâns[ s[ le dai, nu-i vei putea drege numacu legile =i pedepse. Zice adec[ în urm[: la un norod bun, va fi bun[ =imonarhia =i democra\ia, dar la cel r[u, =i una =-alta va fi rea. M. P.

331

|iganiada

Aceste eu vã zic nainte,Ca-întru-alegerea de stãpânire,

Cumva doar’ sã nu vã desmânteSau sã vã-adãmãneascã-o numire

A unii sau altii forme careAr plãcea la partea cea mai mare. 1

Deci eu nu voi lãuda nici una,Nici voi defãima pe oarecare,

Ci mã voi sili s-arãt bunaªi reaua parte sau lipsa ce-are

Fieºcare stãpânie-în sine,Ca sã puteþi alege mai bine.

Deacã vom lua la socotealãCum cã toþi oamenii de la fire

Sã nasc într-un chip, prin o tocmealã,Nice s-aflã-între dânºii-osãbire,

Vom afla cã-asemenea dreptateTrebue s-aibã toþi în cetate.

Nici poate unul º-altul ziceCãtrã cei deopotrivã ºie:

„Eu-s mai mare din toþi aice!“Cãci împrotivã-i sã scoalã-o mie

44

44

45

46

1 Acum vine Janal[u la thema sa. Deci (zice) unul care va s[ a=ezevreo st[pânie în norod, trebuie mai întii de toate s[ aduc[ întru norodulacela obiceaiuri bune, adec[ (precum s[ vede a fi scoposul lui Janal[u) s[înceap[ de la cre=terea tinerilor, s[ rânduiasc[ =coale =i înv[\[tori denorod care s[ îndrepteze spre fapte îmbun[t[\ite pe oameni din pruncie.Acest temeiu pus, poate el apoi s[ a=eze m[carce st[pânie, luând samapururea =i la firea norodului, firea locului, =i dup[ aceste chibzuind s[a=eze legile. M. P.

332

Ion Budai-Deleanu

ªi-i aratã, prin dovadã tare,Cã el ca º-alþii numai un cap are. 1

Drept ce dar unul sã ne stãpâneascã,Sau doi, sau câþva? Din ce pricìnã?

Tocma s-aibã ei minte-îngereascãªi cu toatã-înþãlepciunea plinã!

Eu, de voie bunã, nu mi-oi puneJugul în grumazi, vã spun º-oi spune!

Cel mai înþãlept încã rãmâne În urmã-om pãtimaº ca ºi noi:ªi deacã-i vom da bici sã ne mâneÎncãtro va vrea, ca pe neºte boi,

Mai pe-urmã el a mâna sã-învaþãªi-uitã de-a trãgãtorilor greaþã.

Dupã-a sa slobodã volnicieÎncarcã carul preste mãsurã,

Mânã boii pe deal, pe câmpie,ªi-i sâleºte la greauã trãsurã

Peste râpe, þipiºuri ºi coaste,Pãnã când îi duce la prãpaste. 2

47

48

49

1 Deci (zice Janal[u) eu din sine nu voi l[uda nice pe o st[pânie, nice ovoi def[ima, ci numa voi ar[ta cele bune =i rele, ce s[ afl[ în st[pâniamonarhiceasc[ =i democrateceasc[.

2 Începe Janal[u a desvolbi r[ul ce cuprinde în sine monarhia, =i zice:oamenii to\i câ\i sunt pe lume, s[ nasc asemene, nici firea din sine=i îi os[be=tela na=terea lor. A=a dar[ din fire to\i sunt de potriv[ =i to\i au acele=i drepturi:pentru aceasta (vorbind despre oameni, precum s[ afl[ ei afar[ de so\ietatea=ezat[ =i st[pânie hot[rât[) nu poate zice unul c[tr[ ceialal\i: eu-s maimare decât voi! c[ci totdeuna cei mai mul\i îi dovedesc mai pe urm[ c[ elnuma un cap are, =i unul nu poate s[ supue pre atâ\a. Pentru aceasta, ziceJanal[u, unul nu poate s[ st[pâneasc[, dar nici mai mul\i, de ar fi cât de

333

|iganiada

Drept aceasta, ori sângura lege, Ori nime-altul sã ne stãpâneascã.Cãpetenia cetãþii-întregeLegea sã fie!... sã ne domneascã!...

Asta sã ne fie fundãmântLa cest a nostru aºezãmânt.

Întii darã legi bune ºi drepteS-izvodim în þigãneasca þarã,

Feþe apoi s-alegem înþãlepte, Cunoscuþi despre vãrtute rarã,Ce cu purtare-întreagã, viteazã,Sã priveascã spre-a legilor pazã.

Însã ca nice-o dregãtorieSã fie purure trãitoare,

Cã-aceasta-i un feliu de despoþie,ªi persoanele poruncitoare,

Prin lungã vreme, sã-învolnicesc,Legile frâng sau le schimosesc; 1

De unde-apoi drum larg sã deschideLa mult amarnica despoþie,

50

51

52

53

în\[lep\i, c[ci =i cei în\[lep\i în urm[ sunt oameni p[tima=i =i dac[ li s[ d[putere în mân[, prin lung[ poruncire, în urm[ porunce=te dup[ voia sa, uitându-=i c[-i greu a împlini toate poruncile ce nu sunt spre folosul de ob=te, ci numaispre a poruncitoriului. Acest poruncitoriu câteodat[ apoi s[ înva\[ =i a asupri pesupu=i =i pune norodul la pr[paste. M. P.

1 Drept aceasta nime s[ nu st[pâneasc[, f[r[ numa legea; s[ hot[râmdar legi bune, dup[ care s[ fim cârmui\i prin alese dintre noi persoanecinstite. Îns[ acele persoane s[ [nuî fie la dreg[torii p[n[ la moartea lor, cinuma p[n[ la vreme hot[rât[, c[ci, zice el, dreg[torii cei ce-s rândui\i petoat[ via\a lor, sunt un feliu de despo\i. M. P.

334

Ion Budai-Deleanu

Dregãtorii sã mutã-în omide Care rod cu multã lãcomieFrunza pomului cetãþenesc,Ba pãn’ la rãdãcinã-l mistuiesc.

Iar’ când dupã supusul temeiuOrganisìtã va fi cetatea,

Atuncea de la cel mai înteiuPãnã la cel mai mic, autoritatea

Privatã ca ºi nimic rãmâneªi este numai de-azi pãnã mâne.

Cãci prin alegerea deobºte sã facToþi dregãtorii ºi pãn’ la vreme

Hotãrâtã,-apoi iarã sã desfacPrin sfatul deobºte, nici-este-a sã teme

Ca-în acel scurt soroc sã sã striceªi preste-alþii ei sã sã rãdice. 1

Pricina este cã ºtiu ei bineCum cã trecând vremea hotãrâtã

De un an, doi sau trii, iarã vineDeobºte-alegerea, º-într-o clipitã

54

55

56

1 Ace=ti feliu de dreg[tori =tiind c[ ei vor fi deapururea p[n[ tr[esc laacele vrednicii, luându-s[ de mân[, sânguri mânc[ veniturile de ob=te. Iar[(zice Janal[u) când dreg[torii ale=i din voia tuturor au s[ dreg[toreasc[numa p[n’ la o vreme hot[rât[ de un an, doi sau trii, atunci nu-i de a s[ temeca s[ s[ fac[ despo\i, c[ci s[ tem c[, deac[ vor fi l[p[da\i din dreg[torie, s[nu s[ trag[ la r[spuns. M. P.

a) Organisit[ va s[ zic[ rânduit[. Vine acest cuvânt de la organ, carecuvânt s[ afl[ =i la Meneiul nostru; de-acolo s-au f[cut organisesc, adec[bine împ[r\esc sau orânduiesc p[r\ile. A=ijdere, avtoritate va s[ zic[ vâlf[ acelui mai mare sau mai b[trân. Filologos.

335

|iganiada

Sã prefac din poruncitoriÎnsâºi apoi în ascultãtori.

Deci vã sfãtuiesc ca stãpâniaCe-aveþi sã-aºezaþi, ca dintru toate

Sã puneþi în frunte monarhia,Însã-în hotarã foarte strâmtate

ªi numa la vreme de trebuinþã,Când sã nu fie-altã mântuinþã.

Adecã la vreo rãscoalã-în þarã,Unde trebuieºte-ajutoriu iute,

Sau vreo grea nãvalã din afarã,Unde sfat cu rândueli tãcute

ªi grabnice la lucrarea-a puneCere-a statului înþãlepciune. 1

Întru-alte, dupã legi aºezateNorodul are sã stãpâneascã

Prin persoane-alese, delegate,Care n-au alta numa sã pãzascã

Ca legile-odatã hotãrâte,Cu de-amãrunt sã fie pãzite“.

57

58

59

1 Aici î=i deschide Janal[u mintea mai chiar =i zice c[ la st[pânia ce au s[a=eze \iganii este de trebuin\[, ca în frunte s[ fie un feliu de monarhie, îns[cu foarte înguste hotar[ =i numa la împrejur[ri afar[ de rând, când poftesctrebile \[rii ca curând s[ s[ fac[ toate cuviincioasele orândueli spre ap[rareabinelui de ob=te.

a) Adec[, precum în\[leg eu, Janal[u vra s[ fie dictatur[, ca =i cum erala romani când s[ ivea vreo primejdie =i cerea grabnic[ lucrare; c[ci atunciromanii v[zând c[ dac[ lucru va merge la sf[tuirea de ob=te, dup[ rânduialaa=ezat[, va \inea oarecâte zile p[n[ când s[ va face hot[râre de la s[nat; iar’într-acea vreme poate fi târziu sfatul. Erudi\ian.

336

Ion Budai-Deleanu

Aceste ºi mai multe-învãþatul Janalãu atuncia grãia, darãÎn ce-au stãtut mai încolo sfatulLui, care þinu-într-o zi de varã

Întreagã (precum cronica zice),Eu nu pot sã vi-l spun aice,

Cã vã-ar scãpa doarã ºi rãbdareaAscultând o materie seacã

Ca-aceasta, iar’ atunci adunareaÞigãneascã nu putea sã treacã

Cu vederea cea voroavã lungã,Voind la scoposul sãu s-ajungã.

Drept acea pe scurt nescare-oi spuneLucruri minunate ce mai zise

Janalãu atunci (de nu-s minciune!),Însã nu cred, cãci le gãsii scrise

În cea hârþoagã sus pomenitã,De Janalãu însul iscãlitã.

60

61

62

b) Eu tot am ascultat înc[tro va s[ mearg[ Janal[u cu sf[tuirea, daracum v[d c[ au fost mare politic, c[ci cei mai procopsi\i politici s[ \in deaceast[ socotin\[, c[ republica romanilor pentru aceasta au treit atâte veacuri,c[ au =tiut mesteca la democra\ie =i monarhia, adec[ dictatura care este unfeliu de monarhie absolut[; îns[ numa la trebile, precum s-au ar[tat mai sus.+i cu adev[rat întru aceasta monarhia are preferen\ia sa mai nainte dealtele; c[ci s[ púnem o republec[, =i cum c[ un monarh de-aproape, cufoarte mare putere, nea=teptat intr[ în \ar[, a=a cât oastea lui merge cuvestea împreun[! Atuncea întreb pe republicani: ce vor face? când ei, dup[a=ez[mântul republican, nu pot s[ fac[ nimica f[r[ de sfatul de ob=te as[natului. Deci p[n[ s[ va strânge s[natul, p[n[ va sf[tui =i va hot[rî ce estede a face, iac[ neprietenul poate cuprinde toat[ \ara! Dar, dup[ rânduialade dictator, acesta numindu-s[, lucreaz[ dup[ sfatul s[u, nice poate s[ =tieprotivnicul de sfaturile lui. C. Politicos.

337

|iganiada

Într-alte ce sfãtuiea cu multe Dovezi el, era cea mai de frunteCa de lege tot omul s-asculte,ªi, de-ar fi porunci cât de mãrunte,

Cãlcarea lor sã sã pedepsascãGreu, nimãrui sã nu sã dãruiascã.

Apoi dregãtoriile-în þarãSã fie-aºezate fãrã platã,

ªi ca pe rând aceastã povarãCetãþenii sã poarte,-în ce datã

Ales fiind, nu s-ar dovedireNevrednic, de rea vieþuire.

Oaste sã nu fie stãtãtoare,Nice din venitul þãrii plãtitã,

Dar’ cetãþanul fieºtecareSã slujascã fãrã nice-o mitã,

Ori în arme, ori precum va cereAl þãrii folos º-a lui putere.

Iar’ dupã ce fârºi Janalãu,Nimene dupã dânsul vru sã-ureze,

Ci toþi îºi dederã votul sãuÎntr-acel chip lucru sã aºeze

ªi cu cea formã de stãpânie,Precum Janalãu mai bine ºtie.

Spre-aceasta-aleasãrã-o comìssie,Din cei mai procopsiþi cãrturari,

ªtiuþi în lucru de politie,Cari pe atuncea nu era rari;

63

64

65

66

67

338

Ion Budai-Deleanu

Mai vârtos fiind ºi de cei careCetisã ºi pe Platon cel mare.

Dupã ce mult capete-ºi bãturãªi minþii  frânsãrã-aceºti aleºi,

În urmã-un mare fãrã mãsurãAºezãmânt alcãtuirã-ºi,

Ce pãn’ astezi la noi, þigãneºteAnti-barorea sã numeºte.

Din care va vedea fieºtineCã þiganii din toate ºtiute

Forme de chivernisiri streine, N-au aºezat vruna, ci din tuteLuând cel mai bun ºi de folos,Toate cele-întoarsãrã pe dos.

Adecã puserã sã nu fieStãpânia lor nici monarhicã,

Nici orice feliu de-aristocraþie,Dar’ nici cu totul democraticã,

Ci demo-aristo-monarhiceascãSã fie º-aºa sã sã numeascã. 1

Era toate-înþãlepte ºi buneRândueli, dupã-a lor socotinþã;

ª-acum sfãtuiea pe cine-ar pune

68

69

70

71

1 Destul c[ Janal[u purt[ biruin\[, c[ to\i s[ plecar[ dup[ sfatul lui,adec[ f[cur[ o st[pânie, unde precum norodul a=a =i cei ale=i din norod s[aib[ cuvânt =i sfat la trebile \[rii de ob=te, îns[ în sine s[ fie republic[, cuputere la deos[bite împrejur[ri s[ poat[ alege =-un dictator. Cu un cuvânt,au ales dintru toate chipurile de st[pânie cele ce sunt mai bune. Erudi\ian.

339

|iganiada

Plinitoriu ceºtii deobºte voinþã,Care toate sã chivernisascãDupã-astã lege-anti-baroreascã.

Dar’ când era sfatul cel mai mare,Iacã toþi lãieþii ºi goleþii,

Cu mãciuci înarmaþi ºi topoare,Ba iacã ºi ciurarii sumeþi

Împresurarã cinstitul sobor;Cucavél era povaþã lor.

Ieºind el din cei mulþi înainte,Aºa strigã cu vorba-îndrãzneaþã:

„Voi gândiþi cã numa voi minteÎntreagã-aveþi ºi gurã vorbeaþã,

De-a vã sfãtui cum sã cuvinePentru deobºtele a nostru bine! 1

Noi vom sã ºtim ºi sã fim de faþãLa toate ºi poftim ca sã hie

La sfat ºi ceata noastrã goleaþã,

72

73

74

1 Nu =tiu cum, la toate lucrurile bune s[ tâmpl[ o împedecare. Istoria nearat[ cu miile de aceste tâmpl[ri care apoi au fost în veci stric[toare noroa-delor. Mul\imea f[r[ socoteal[ cu sfatul s[u cel nebun au stricat într-oclipit[ toate care multe veacuri s-au alc[tuit. A=a fu cu \iganii ce stricar[acest l[udat a=ez[mânt. Politicos.

a) M[ tem s[ nu fie r[zvr[tit norodul \ig[nesc oarecare din voievozi,care doar[ poftea s[ fie vod[ sau craiu.

Eu am c[utat la lu[rile aminte ce au f[cut Talal[u la orighinal =i amaflat c[ Goleman =i Tandaler nu era bucuro=i c[ ei n-au fost trimi=i la celsobor de înv[\a\i; =i auzind c[ acel sobor nu va s[ fac[ un craiu sau vod[, lacare domnie amândoi c[sca, drept aceasta, pe supt mân[, cum s[ zice, auînt[râtat gloata \ig[neasc[, zicând c[ acei înv[\a\i din care vorbesc a=a c[nime nu-i în\[lege ce zic =i fac un a=ez[mânt care nu-i de nice o treab[ în\ig[nie. Erudi\ian.

340

Ion Budai-Deleanu

Cum ºi haialaltã þigãnie,Iarã toate ce voi aþi aºezatNu sã primesc dintr-a nostru sfat.

Neºte miºei învãþaþi din carte,Cu cuvinte-adânce, neînþãlese,

Vor s-arunce preste noi o soarteªi supt greu jug doarã sã ne-apese;

Dar’ nu!... Noi nu suferim odatãCu capul, noi ceaialaltã gloatã!...

Mâne dimineaþã ne vom strângeCu toþii la sfatul depreunã,

Apoi sã sã-aleagã cine-a-învingeª-a cui va fi pãrerea mai bunã;

Iar’ ca sã sã strice-ahãst soborEste voia noastrã-a tuturor.“

Cât Cucavel estea cu-îndrãznealãZisã,-îndatã cea mai mare parte

Din sãborul precinstit sã scoalã (Cãci acum sã-întãrâtasã foarteªi pe dânsul nãvãlea pornitã,Ca ºi droaia de câni zâdãrâtã.)

Iacãtã-þ acum beleaua gata,Cã ºi despre-a lui Cucavel parte

Era mai toatã þigana ploatã,ª-acum striga sã deie pe moarte

Zicând: „Zios cu soborul miºel!Noi încã suntem cu Cucavel!...“

75

76

77

78

341

|iganiada

Totuº într-acea zi, precum scrie Cronica, nu sã tâmplã nimica,Pentru cã-înþãleapta bãtrânie,Mai cu vorba bunã, mai cu frica,

ªtiu potoli vrajba-aþâþatãLãudând a gloatei judecatã. 1

Toatã zioa-în sfadã ºi gâlceavãTrecu; soborul cinstit sã sparsã

ªi birui gloata fãr’ ispravã!...A doaoãlea zi, dupã ce-întoarsã

Vremea hotãrâtã de sfat iarã,Toate cetele-atunci s-adunarã.

Aceasta era zioa-întru careTrebuiea cu temeiu sã sã facã

În þigãnia noastrã-aºezare,Carea fieºtecãrui sã placã.

ªi-într-acel chip sã sã-aºezeCa pe nimene sã-îngreuneze.

Tot omul era plin de-aºteptare,ª-afundat în adâncã tãcere,

Când Tandaler înainte sareªi grãieºte strigând cu putere

Ca sã-l poatã-auzi-împrejur toateGloatele þigãneºti adunate: 2

79

80

81

82

1 Vezi mul\imea f[r[ sfat, deac[ s[ porne=te o dat[, cum n-ascult[ cuvânt!Politicos.

a) Încai s[ fie cerut sama de la s[bor =i s[ s[ fie încredin\at de faptele lormai nainte de a-i judeca. Criticos.

2 Iac[ c[ Tandaler nu va s[ =tie de democra\ii =i republece, ci întii acumvorbe=te. Mândril[.

a) Dac[-i pentru întia vorbire, prepusul mai bine cade pe Cucavel! P. Mustrul.b) A=a gândesc =i eu! Onoch.

342

Ion Budai-Deleanu

„Darã pãnã când veþi tãcea voi încã? Când veþi cãuta ºi dã-a voastrã trabã?Au doarã nu ºtiþi unde vã mâncã?Aºa Tandaler pã voi întreabã!

Deacã-aveþi a face-o rânduialã,Faceþ-o-îndatã, fãrã pestalã!

Iar’ deacã nu vreþi ºi poftiþi doarãA fi cum aþi fost cum v-i data,

Sã ºtiþi cã doarã-încã-în hastã sarã,Eu cu toþi cetaºii mei sunt gata

A mã duce dã la voi oriundeª-ori încãtro vom putea pãtrunde.

Ce ne trebuie noao sfat mult?ªtiþi cã vorba multã-i sãrãcie;

Eu aici nu voi s-ascult,Fãr’ numa decât o stãpânie

S-aºezãm cu bunã rânduialãDupã-a tuturor deobºte-învoialã. 1

Mai întii sã-începem de la frunte,Cã-apoi lesne om vini ºi la coadã,

Cum ºi la toate hele mãrunte!...Mai nainte-adecã, fãrã sfadã,

S-alegem un vodã-în þigãnie,Apoi un divan ºi boierie.

83

84

85

86

1 Tandaler, de bun[ sam[, era mai nainte credin\at c[-l vor alege pedânsul, mai vârtos dup[ atâta vitejie ce ar[tas[. Criticos.

a) Adec[ pentru c[ s[ b[tu cu boii. Mustrul.b) Când îl lu[ taurul moldovenesc în coarne. Onoch.

343

|iganiada

De-aci-încolo lesne-apoi s-or face Toate helelalte vrednicii;Aºa vã sfãtuiesc, aºa-mi place!Eu carte nu ºtiu, nici istorii,

Ci vã sfãtuiesc pãcum socotª-ahãst chip este sfatul mieu tot!“

Tandaler fârºind aici zisul,Toþi dederã sãmn de bucurie,

Iarã Drãghici abia-º þinu râsulªi grãi: „O, dragi feþilor! mie

(Drept vã spun cã) nu-mi intrã în capUn gând aºa strãin ºi sureap. 1

Deie Dumnezeu sã hie buneToate ce-au zis Tandaler aice:

Eu împrotivã nu mã voi pune,Numa cât v-am zis, vã zic, oi zice

Totdãuna: luaþi sama bine,Ca nu cumva dracu sã vã-îngâne!

Eu nu pociu nicecacum a credeCã-au rãmas þara dã tot pustie!...

Cine dar’ slobozie vã dedeSã vã rãdicaþi voi o domnie,

Stãpânind încã Vlad vodã-în þarã?Doar’ gândiþi lui a vã pune-în poarã?

87

88

89

90

1 Iac[ c[ Tandaler nu va s[ =tie de democra\ii =i republece, ci îndat[ zices[ aleag[ pe un vod[! de unde =i eu cred c[ bine au însemnat Talal[u la izvod.Mândril[.

a) Îns[ Dr[ghici s[ vede c[ nu-i de sfatul lor. M. P.

344

Ion Budai-Deleanu

Cine-auzi sau vãzu vreodatã Un vodã sau boieriu dã þigan?Viþa noastrã proastã, neînvãþatã,Cum va ºedea sfãtuind la divan?

Gândiþi voi cã-a domni þara-întreagãAr hi doar’ numa lucru dã ºagã? 1

Apoi câþi din voi înþãleg carte?Cum darã veþi face judecate?

Iar’ care din[tre] voi va sã poarteDomnia ºi caftanul în spate,

Cautã sã fie dã mare viþã,Nãscut din doamnã sau domniþã.

Dar’ ºi câþi suntéþi voi împreunã Ca sã puteþi apãrare-o þarã?De vreo trii, patru mii o mânã!...Pentru cã-aþi biruit în ha sarã.

Nu gândiþi cu mintea ha nebunãCã-aºa sã va tâmpla totdãunã!

O sutã numa dân cãlãraºiiLui Vlad asupra voastrã sã vie,

Unde-s a lui Tandaler ostaºiiAtunci, hãi slãbiþi dã vitejie?

Dãci nu, feþii miei, nu vã-amegeascãAhastã-îndemnare dimoneascã... 2

91

92

93

94

1 Precum v[d eu, Dr[ghici are mai mult[ minte decât to\i. Criticos.2 Din ce merge, din ce gr[ie=te mai bine, c[ci adev[rat zicând, \iganii

înc[ nu avea \ar[ deos[bit, ci numai ne=te p[mânturi d[ruite. Cr.

345

|iganiada

Noao nimic alta nu ne rãmâne Fãr’ sã ne chivernisim în pace,Grijindu-ne de-astãzi pãnã mâneSã nu-înfomeze gura mâncace,

Lãsând domnia º-arme cumpliteNeamurilor celor neodihnite.

Trecând a rãzboiului fortunãApoi, ºi-întorcând iar’ pace-în þarã,

ªi noi vom întoarce-în strânºte bunã,La dãruite noao hotarã;

Acolo rând bun apoi om face,Cu voia domnii, cum ne place.

Apoi hie cum ursitorile hirulVieþii torcând au zis din gurã,

Cãci, dã-ar umbla cât, oamenii ºirulÎntâmplãrilor din ursiturã

Nu vor putea sã-l schimbe, sã-l mute,Nici cu mintea lor, nici cu vãrtute!...“ 1

Drãghiciu tãcu: iar cu nerãbdareÎmprotivã-i Goleman sã scoalã

ªi zice:-„O, Drãghiciu! Vorba ta n-areNici un haz ºi e dã minte goalã.

95

96

97

98

1 Bravo Dr[ghici! De-aici s[ cunoa=te c[ la b[trâni este mintea; foartebine le sf[tuie=te el, dup[ a lor împrejur[ri. Nu s[ poate =ti pentru ce \iganiinu l-au ascultat. Criticos.

a) Înv[\atu Talal[u arat[ la locul acesta c[ \iganii amegi\i cu cea biruin\[a lui Tandaler =i ne v[zând pe munteni mai mult, socotea c[ turcii au t[iat pemunteni, iar[ ei au t[iat pe turci, =i cum c[ acum nu au de a s[ teme de nime.Erudi\ian.

346

Ion Budai-Deleanu

Dã când te cunosc, tot proroceºteGrãieºti, dar nici una þi sã loveºte.

Dacã nu poþi tu fãrã cârtealãSfatul bun ascultã, mergi acasã

ª’ochii róºi dã urdori-þi spalã,Sã vezi mai curat!... Dar ce ne pasã,

(Grãi-întorcându-sã spre-adunare),Când cu noi e partea cea mai mare!“

Atunci toþi strigarã: „Craiu ºi þarã!...“Drãghici întorcându-le cãlchie:

„De-aþi avea mãmãligã cu zarãDestulã!...“ rãspunsã cu mãnie,

Apoi sã dusã din adunare,Mâhnit de cele vorbe sprinþare.

Iar’ Goleman tot ca mainteVãzând cã vorba lui la toþi place,

Acum de mândru nu sã mai sâmte ªi pãnã toatã mulþimea tace,El de iznoavã sã-îmbãrbãteºteª-acest chip desputã ºi grãieºte:

„Adevãrat cã-a râdere-mi vineCând aud cã-a stãpâni-într-o þarã

Este lucru greu! Din ce pricine?Au doarã pentru cã-i o povarã

Carea sã n-o poatã sprijinireSlaba noastrã þigãneascã fire?

Spùneþi-m, rogu-vã, ce greutateAre-un vodã? Eu voi desvolbi-o:

Doarme ca noi, pã dungã, pã spate,

99

100

101

102

103

347

|iganiada

Sau cum vra, pãn’ [ce] sã face zio;Apoi sculându-sã bea ºi mâncãSau  razãmã capul în brâncã. 1

Apoi jalbe ºi cereri ascultãªi le hotãrãºte cum precepe,

Fãr’ a-º’ mai frânge capul cu multãÎnvãþãturã, ce nice-i închepe

Lui în mintea ha domneascã dã-alteGriji mai trebuincioase ºi nalte,

Precum sunt cifèrturi ºi împlinele ª-alte-a domnii venituri grase.Iacãtã-vã-a lui mai toate heleOstãneli ºi greutãþi povãroase;

Într-altele-apoi, cum socoteºteª-îi vine-în minte,-aºa porunceºte.

ª-ahasta-o zice Drãghiciu povarã!Dar’ eu vã zic cã-a scobire-o covatã

Este-o meºterie mult mai rarãªi mult mai grea, decât în polatã

ªezând la divan a porunci: „Eu(Cutare), din mila lui Dumnezeu, 2

1 Acum încep, sfaturile cornurate a \iganilor! Ce os[bire între acestesfaturi =i cele a înv[\a\ilor \ig[ne=ti de la sobor! Criticos.

a) Urât vorbe=te Goleman de vozi, când nice mâni nu le d[, ci brânci, cacând ar fi ur=i sau alte fieri r[picioase. Mustrul.

b) Dar cum pot \iganii pro=ti s[ gr[iasc[ amintre? Mândril[.2 Din ce merge Goleman, din ce o zice mai groas[! Crit.a) Deac[ n-ar avea vod[ =-alte griji, numai acele de care zice Goleman,

atunci ar avea dreptate, dar totu=’, trebuie s[ zicem adev[rul, c[ el are =-altegriji, precum: în ce chip s-apere \ara de neprieteni, s[ \ie o=tile, s[ înt[reasc[pravilele din l[untru =i s[ p[zeasc[ asupra lini=tei de ob=te. Criticos.

b) A=a dar[ tot pentru sine! Golemane, s[ tr[e=ti! Popa Mustrul din Puntureni.

104

105

106

348

Ion Budai-Deleanu

Poruncesc aceasta cu tãrie!...“ ªi cum ºtiþi voi însãþi celelalte.Iar’ în cât e pentru boierie,Ei încã ºed în pãlaturi nalte

Toatã zioa cu ciubuc în gurãª-a vorbi câteodatã sã-îndurã.“

„Bine zici, Dumnezeu sã te custeGolemane (strigã din mulþime

Gogul)! Ba sunt ca neºte lãcusteCe mâncã-a pãmântului grãsime.

Trãind în volnicie ºi sâlã,Jupesc toatã þara fãrã milã.“

Nu mai putu rãbda Corcodel [Voroava] Gogului crâmpiþatã.„Dar ce mai tocoroseºte-ahãl(Zise), tocma ca moara stricatã?

Lãsaþi cumu-s pã boieri sã hie;Ce vã pasã dã-a lor volnicie? 1

Cã voi nu vã-aþi adunat aice,Sã vãrsaþi din gurã vorbe goale,

ªi puneþi unul altui price?Ajunge-un bãþ la un car dã oale! 2

107

108

109

110

1 Acum vine rândul =i la boieri! Cu adev[rat pe scurt! dar’ bine! Criticos.a) Dar’ Gogul acela nu-i om bun; =i, de nu vrea fi Corcodel, cine =tie ce

mai clevetea acel antiaristocrat. Arhonda Sufl[nvânt.b) Clevetirea-i când cineva vorbe=te de altul r[u f[r[ temeiu, deci este

întrebare: oare Gogul cu temeiu vorbe=te? P. Mustr.2 O proverbie de ob=te ce va s[ zic[ c[ a sparge un car de oale s[ poate cu

o m[ciuc[ sângur[! M. P.

349

|iganiada

Încépeþi odatã-a lucra º-a faceCa sã stãpânim þara cu pace!...

Însã toate ca toate, dar’ unaEste care voi cu mintea toatã

Nu veþi putea-o face cu buna:Ca patriarci ºi vlãdici odatã

Sau ºi metropoliþi dã moºieªi bieþii noºtri þigani sã fie;

Precum ºi preoþi, ca þigãneºteSã ne boteze, paºti sã ne facã;

Sau cãlugãri de carne ºi peºteNu mâncã nice pot sã petreacã

Cu femei, ci-având spre lume greaþã,În mãnãstiri duc a lor viaþã. 1

Fraþilor, ahasta pare mieCã nici unul dintre noi va face,

Ca lãsându-ºi iubita soþieªi cu toate ce pe lume-i place,

În chilie dã viu sã sã-îngroapeSau în vreo pustie prin vârtoape.

Vlãdici mai lesne s-or afla doarãªi dintre noi, pentru cã vlãdica,

Mãcar nici însul nu sã însoarã,Totuºi nu-i zice nime nimicã

111

112

113

114

1 Eu tot ascultai de când începur[ \iganii a vorbi, dar v[zând c[ nici unullas[ pe altul s[ vorbeasc[ =i fie=tecare începe de un altru lucru a vorbi, v[dfoarte adev[rat socoteala lui Baroreu care zis[ c[ mul\imea niciodat[ nusf[tuie=te bine. Simpli\ian.

350

Ion Budai-Deleanu

Cându-ºi þine-o soárã sau nepoatã,Ba ºi când sã-înfruptã câteodatã.

Dã preoþi nu-i grijã, cã-au preutese,S-oaspãtã la botez ºi la nunte,

La zaifãturi, cumândãri ºi mese,ªi purure ºezând ei la frunte,

Blagoslovesc vinul ºi mâncareLuându-ºi tot partea ha mai mare. 1

Dãci vrând a face-un lucru dã trabã, Sã lãpãdãm altã nebunie:Popi sã ne-alegem cât mai dãgrabã,Ca sã ne-ajute la cununie;

Iar dã vlãdici ºi cãlugãri pareCã n-ar hi trãbuinþã pre mare.“

Bun Corcodel era sã mai zicã,Când îmbulzându-sã Ciuciu-în gloatã

Strígã ºi mâna dreaptã rãdicã:„Dar ce fleacuri voi zioa toatã

Veþi grãi, fãr’ capet º-început!Bine era dã aþi hi tãcut.

ªi tu Corcodele,-ar hi mai bineSã mai taci odatã, sã grãiascã

Alþii mai cu minte dãcât tine.Darã dã rasa cãlugãreascã,

115

116

117

118

1 Ei! iac[ vine rândul =i la preo\i. Dar de unde =tiu \iganii a=a bine tainelevl[dicilor, care \ân câte o sor[ sau nepoat[? P. Mustrul.

a) De popi ce zice este curat adev[r! C[ popa nostru tocma a=a face! Onoch.b) Iac[t[, de preo\i cu preutese nu gr[ie=te a=a r[u ca de vl[dici.

P. N[t[roiu din Tând.

351

|iganiada

Dã vlãdici ºi popã cu preuteasã,Noao þiganilor ce ne pasã? 1

Bine cã scãpãm de-o mâncãturã,Dumnezeu dã ei sã ne fereascã!

Numa la pãrale ºi prescurã Ahãst feliu dã oameni acum cascã;Cu o mânã te blagoslovesc,Cu alta dã-averi te jecuiesc.

Dã sã naºte-un copil, nu-l boteazãFãrã platã, dã vra sã sã-însoare

Cineva, ei nu-l cununeazã,Nici vor sã-l îngroape, dacã moare,

Pãnã nu-ºi iau plata rânduitãPentru sfântul dar, sfânta mitã.

Dãci, ori nice-un popã,-ori fãrã platãSã hie la noi, dacã vã place.“

„Dãh, mai înceatã ºi tu vrodatã(Strigã Goleman) ºi ne dã pace

Cu sfaturile tale necoapte,Cã-aºa n-om fârºi pãnã la noapte. 2

119

120

121

1 Ai, afurisitul! Caut[ ce gr[ie=te! adec[ el nu vra s[ aib[ nice preo\i =i vas[ s[ duc[ înc[l\at, îmbr[cat la dracu. P. N[t[r.

a) Dar a=teapt[, fr[\ia-ta, c[ pot vini =i mai multe, apoi s[-l afurisim! Mustrul.b) Precum v[d eu, \iganii totdeuna f[r[ popi au fost, ca =i cum sunt

acum. Crit.2 Aceasta-i bun[!... Toate adev[rate! Eu n-am s[ zic nimica de împrotiv[. Crit.a) Unul ca acesta-i afurisit de trii sute noaoz[ci =i noao de s. p[rin\i de

la Sfeata Gora, =i!... =i!... de S. P[resemi! P. N[t[r.b) Hoho! fr[\ia-ta, c[ cu noaozeci =i noao de p[rin\i l-ai pre înge-

nuncheat! Bine c[-l curm[ Goleman, c[ doar[ ne spunea el =i mai multe. Dar,de cumva n-or fi mai multe, mai bine s[ t[cem. P. Mustru.

352

Ion Budai-Deleanu

Bãrbaþi buni, ian sã luãm sama Dã hele ce-s mai dã trebuinþãÎm pare cã-întii dã toate cheamãPe-a voastrã-înþãleaptã socotinþã

Alegerea vreunui vodã harnic,Unui ban, vel spãtariu ºi pãharnic,

Unui stolnic ºi visternic mare,Apoi ºi hãlor mai mici dã viþã:

Ispravnici, vãtavi ºi dã hãi careUrmeazã, pãnã la mica spiþã

Dã panþiri ºi plãiaºi! Asta-întieA voastra hotãrâre sã hie.

Iar ca sã vã duc mai lesne-în cale,Iacãtã, voi sã vã-întreb pe cine

Vreþi a pune pe scaunul moaleDã domnie ºi lui sã sã-închine

Vra, ca º-unui vodã, þigãnia?Apoi, cui sã cuvine bãnia?“ 1

FÂRªIT

122

123

124

1 M[ tem, vere, de s-or sf[di mai mult \iganii, s[ nu ne ajung[ =i la noirândul! Onoch.

a) Ferici\i care nu în\eleg! De-a\i fi luat sam[, p[n[ acum doar[ de osut[ de ori sunte\i pomeni\i. P. Mustrul.

353

|iganiada

A R G U M E N T U L

Þiganii la sfat încep gâlceavã; Rãzboiul atuncea li s-aratãCu toatã curtea sa cea gubávã ª-învrãjbeºte þigãnia toatã;Mulþi voinici sã-ucig în bãtãlie;Vlad de voia sa merge-în urgie.

Aºa zisã Goleman ºi-aºtepta Vorbã-înþãleaptã sã-i întãreascã,Dar’ alþii nu sã putea deºteptaDin atâte sfaturi sã gãsascã

Care-i mai bun, ºi cei mai cu minteNu voia sã sã certe-în cuvinte.

Atunci Bobul a sã rãbda nu poateªi zice: „Dã þ-ar hi mintea lungã

Ca cãciula, Golemane! poateCã-ar nimeri doar sfat sã-þi ajungã

A ne-îndupleca-întra-aceaiaº’ parte,Unde vrei sã ne duci pe departe. 1

Dar n-am mâncat încã stregoaie[Nici] mãtrãgunã, sã nu sâmþim

1

2

3

CÂNTECUL A XII

1 Vorba Bobului e tocma \ig[neasc[; au trebuit el s[ fie avut m[nieasupra lui, când a=a-l înfrunt[ de urât. Crit.

a) |iganii îm pare c[ acum sunt învr[jbi\i, c[ nice unul nu va s[ ascultede altul. Mândr.

CUPRINS

354

Ion Budai-Deleanu

Când ar vra cine sã ne despoaie!... ªi pentru ce sã nu grãbimAºa tare, într-un lucru carePofteºte mai multã judecare?

Au doarã ca sã te punem pe tineVodã, sau doar ban, sau cevaº’ altã,

ªi þiganii þie sã sã-închine?Iar’ tu la dânºii cu sprânceanã naltã

Cãutând în zios, sã scúpii dãparte,Uitându-þi dã-opincile sparte!

Dar nu!... Dumnezeu sã mã fereascã!Mai bine hãlúi mai rãu muntean

Voi sã mã-închin! el sã-m porunceascã,Decât ciurariului Goleman!“

Încã Bobul vorba nu fârºisã,Când Ciormoiu ciurariul aºa-i zisã: 1

„Ian’ muºcã-þi ºi tu ha limbã,-o Boabe!Nu te-acãþa dã-oameni dã-omenie

Ca scaiul dã-oi. Au doarã la scoabeFãurim aici dã-a ta meºterie?

Miºel>ule<ce eºti, dã þ-ai þinea guraªi þ-ai spãla dã pã faþã sgura!“

4

5

6

1 Împ[rechieri sunt aceste ce s[ tâmpl[ la toate sfaturile gr[m[ziteigloate; precum s-arat[, Bobul au fost de partea lui Tandaler =i de-aceaiadefaim[ a=a pe Goleman care înc[ s[ îmbulzea la întie\ime. Polit.

a) Zice Bobul c[ mai bine va celui mai mic muntean decât lui Goleman.Acest cuvânt au f[cut =i la noi acum de n-avem domni de ai no=tri, ci str[ini,c[ci a=a zicea =i boierii no=tri odat[, =i pentru ca s[ nu fie =i al\ii din neam, audat voie turcilor s[ puie pe str[ini. Crit.

355

|iganiada

„Dar tu cine eºti (mânios strigã Burda fierrariul cu piica mare)?Adecã râde Ciormoiu dã-obsigã, Cum râde cazanul dã cãldare,Sau ca ºi dracu dã porumbeleFiind el mai negru dãcât ele.

Dracu mai vãzu ciurariu cu minte!...ªi vedeþi-l cum sã nãscocoarã,

Ca când ar îmbuca tot plãcinte ª’ar screme tot aur ºi comoarã!...“De-aci mearsã ca pârjolul sfadaªi sã rãºchirã-în toatã grãmada. 1

Împãrechieri dederã-a sã face;Unul pe-altul a mustrare-începe,

Nici unul vra sã-asculte cu paceªi tocma ca neºte fieri surepe

Rãpºtind merg ºi sã scoalã pe sine,Ar muºca, darã nu ºtiu pe cine.

Urgia vãzând aceste, bateÎn palme: „Bravo, þigãnie!...“

ªi zice Rãzboiului: „O, frate,Acu, deacã vrei, fã-þi o ºozie!

7

8

9

10

1 Din ce, din ce merge mai gros! Adec[ Ciormoiu zice Bobului s[ tac[, s[nu s[ prinz[ de oameni de omenie, ca =i cum s[ prinde scaiu de lân[; apoi îlînjur[ zicând c[ la sfatul ce are s[ fie, nu s[ f[uresc scoabe, la care Burdadoar[ are precepere, îns[ aici s[ fac alte lucruri, de care tu nu în\[legi. Burdafiind =i el fierrariu, s[ scoal[ pe Ciormoiu =i ia prilej de bajocur[ din numelelui, zicând: „Dar tu cine e=ti! Ciormoiu! =i râzi de absig[, cum râde dracu deporumbele negre, fiind el mai negru decât ele!“

356

Ion Budai-Deleanu

11

12

13

14

ªi te-aratã la þigani în pripã,Sã vezi cum or purcede-în rãsipã.“

Iarã cumplitul Rãzboiu îndatãSare-în cotigã, spre þigani pleacã

Cu toatã curtea sa-înfricoºatã.Súflã-în búcin de trei ori ºi iacã!

Spaima cu Frica merg cãlãuze,ªi rãci Fiori tremurând în buze. 1

Dupã dânse cu capete-o mie ª-o mie de mâni, Vrajba porneºteAvând Pisma duºmanã, soþie; Dârzia cai buieºtri-înteþeºte;Pe lângã cotigã mergând saltãJacul cu prada º-Izbânda naltã.

Cazna, Rãutatea necãitã, Sâla ºi Cruzia neînduratã,Vrãjmãºia ºi cu arma ascuþitã, ªugubina cu haina cruntatã;Dupã-aceste ºi Moartea-obidatã,Cu mii de Chinuri împresuratã.

Rãzboiul stropit cu negru sânge Rãgni, ºi suliþã-ucigãtoareCu care ºireaguri întregi frânge

1 Zice poetu c[ Urgia oblicind aceste, au zis c[tr[ R[zboiu s[ mearg[c[tr[ \igani, s[ li s[ arete. R[zboiu ascultând îndat[ s[ri în cotig[ (adec[ carde oaste, precum avea cei de demult viteji) =i sufl[ de trei ori în bucinul s[ugroaznic, =i curtea lui îndat[ s[ porni. Întii, înaintea R[zboiului, ca c[l[uzemerge Spaima =i Frica =i Fiorile tremurând. M. P.

a) eu toate aceste nu în\[leg! Cum poate r[zboiu s[ sufle în bucin ca =-unom! Idiot.

b) Eu înc[ nu în\[leg, vere! Onoch.

357

|iganiada

15

16

17

Arãtã þiganilor ciopoare,Trecând pe lângã ele mereu,Cu tot groaznicul alaiul sãu. 1

Dupã dânsul Vaietele-amare ªi Tânga cu Plânsurile mere,Blãstãmul cu limbã-otrãvitoare, Jelea, Gemetul fãrã putere,Suspinele-abia rãsuflãtoareCu Grija d-inimã rozãtoare.

Deznnãdãjduirea-în dinþi scrâºneºte, Nãcazul frângând mânile plânge,Lipsa cautã, nimic nu gãseºte,Iar’ Cãinþa-în lacreme sã stânge,

Stremþoasa Sãrãcie suspinã,Golãtatea de toþi sã ruºinã.

O! maice, neveste ºi fecioare,Pe la care s-a tâmplat sã treacã

Aceºtea, cât amar ºi plânsoareV-aºteaptã!- O, þigãnie sãracã!

Cum te turburaºi toatã la minte,Când vãzuºi Rãzboiul de nainte. 2

1 Dup[ Fiori (zice poetul), tot înaintea r[zboiului, mears[ =i Vrajba careavea o mie de mâni =i o mie de capete, luând =i Pisma cu sine: Dârzia eramânând caii R[zboiului cei buie=tri; apoi, pe lâng[ R[zboiu mergând s[ltaJacul =i Prada cu Izbânda nalt[. M. P.

2 Iar dup[ R[zboiu (zice) mergea Vaietele =i Tânga cu Plânsurile, apoiBl[st[mul, Jalea =i Gemetul cu Suspinele =i cu Grija; dup[ aceste mergea (totdup[ carul R[zboiului) Desn[d[jduirea, N[cazul =i Lipsa; în urm[, C[in\a,S[r[cia =i Gol[tate. M. P.

a) Aceste toate s[ în\[leg alegorice=te: adec[, va s[ zic[ poetul, acestesunt urm[rile r[zboiului, care poetul toate le-au zugr[vit dup[ regulele poesii.Musofilos.

358

Ion Budai-Deleanu

18

19

20

21

Atunci Tandaler ce la domnie De mult cãsca ºi de jumãtateO ºi-îmbucasã, strigã cu mãnie: „Soiu dã câne! Laie blãstãmatã!Pânã când tu tot dã capu tãuVei umbla, ºi fãrã Dumnezeu?

Iacã, vã zic ha mai dã pã urmã: Aºa sã tãceþi ca peºtii-în apã!Cã dacã-oi sâmþi cã mã mai curmã Cíneva-în vorbã º-un cuvânt scapãDin gura lui ha neruºinatã,Îmbe i-oi zdrobi fãlcile-îndatã.

Neºte miºei fãcãtori dã ciure, Lãieþi ºi mâncãtori de mortãciune,Încã ºi pã hãi cinstiþi sã-înjure?... Aºteptaþi numa, cã-acuº v-oi puneCãpãstru-în cap ºi zãbele-în gurã,ªi veþi juca pe-altã zicãturã“. 1

„Hãi, mãi! cine-þi dede-aha putere (Sfârcul strigã de dupã spate)Sã ne bajocoreºti, Tandalere!... Aºa prost ºi fãrã dã dreptate?Cã n-au sosit încã-aha clipitãCa sã cerem de la tine pitã.

1 Iac[ c[ acum era to\i înfoca\i =i s[ turburas[ \iganii; s[ vede c[ maivârtos gloata cea mai de pe urm[, adec[ gole\ii =i l[e\ii, s[ învr[jbis[, =i cudân=ii s[ împreunas[ =i ciurarii. Criticos.

359

|iganiada

22

23

24

25

26

Ne rugãm foarte mãrii-tale Sã-þi mai cruþi ha trufã timpurieª-apregimea ha fãrã de cale,Cã-încã nu eºti domn în þigãnie!

ªi nice vei hi, te poþi încrede;În zãdar pofta þi sã rãpede!“

Auzind aceastã defãimare,Lui Tandaler scãpã suferinþa;

Denaintea toatei adunareSã întoarsã ºi din toatã sâlinþa,

O palmã-aºa-i repezi de-amarã,Cât sã-învârti º-ochii scânteiarã. 1

„Na! Sfârcule (zisã),-ahasta-þi hiePãnã una-altã dã-învãþãturã;

Iar’ când oi ajunge la domnie,Nu-þi va rãmânea nici un dinte-în gurã!...“.

Nu-ºi fârºi Tandaler vorba bine,Când ºi lui o palmã iacã-i vine

De la Cârlig (nepotu de frateA lui Drãghici). Tandaler s-întoarsã

Sã vazã cine cuteazã-a-l bate,Când unul din gloatã aºa-l ºtearsã

Cu un fuºtiu pe ceafã de tare,Cât îl porni sângele pe nare.

Aurariu ameþit nu mai cautãCine l-au lovit, ci dã pe-întreg

1 Adec[ Sfârcul s[ învârti. M. P.

360

Ion Budai-Deleanu

27

28

29

ªi-împinge mulþimea-întãrâtatã, Sâlind sã iasã-afarã din zbegCare-împrejurul lui s-adunasãªi sã scape sãnãtos acasã. 1

Musã, care-ai fost la bãtãlieªi ºti toate decât toþi mai bine,

Spune faptele de vitejie,Care s-au tâmpinat ºi cu cine?

Care pe care tãind ucisãªi la þara morþilor trimisã?

Tandaler oblicind cã nu-i ºagãªi ciurarii vor sã-l împresoare,

Pusã mâna pe cioarsã sã-o tragã,Dar’ tocma când era la strâmtoare,

Cãrãbuº zlãtariul i-o furasã,ªi viteazul spãimântat rãmasã.

Spre norocul sãu un ciolan vedeZãcând pe pãmânt, de moartã vitã.

Iute-l rãdicã ºi sã rãpedeÎntre ciurãrimea grãmãditã

ªi pe unde merge cutrupeºte,Ucide, prãvale ºi rãneºte. 2

1 Ei! bine zis[ bl[st[mata Urgie! C[ iac[ b[taia gata. Simpl.2 Tandaler v[zând c[ nu-i =ag[, c[ci, precum s[ vede, era în mijlocul

ciurarilor, vru s[-= scoa\[ sabia, îns[ fiind el la strâmtoare, C[r[bu= i-ofuras[; deci c[utând încoace =i încolea, v[zu un ciolan de cal =i luând acelaîn mân[, începu a da în toate p[r\ile în gloat[. M. P.

a) Înv[\atul Talal[u spune la însemn[rile sale c[ osul acela de dobitocp[n[ în vremile lui s[ afl[ la m[n[stirea de la Cioara; =i de pe copit[ s[cuno=tea c[ au fost un picior de cal. Erudi\ian.

361

|iganiada

30

31

32

33

Cum oarecând Jidovul preatare Cu mãseaua de-asin, filistianaOaste-împrãºtiè, morþii amareDând multe mii, aºa-întru þigana

Gloatã, mãnios Tandaler face,Dând, hãrþuind încolea º-încoace.

Întii lui Lãpãduº capul sparsã,Apoi lui ªugurel falca dreaptã

O fãcu strâmbã, de-acolea ºtearsãNasul lui ªoºòi, ºi iar’ aiaptã

Ciolanul cumplit tocma-în urechieLui Aordèl cel de viþã vechie.

Dar’ cu toate aceste nu poate Printre mulþime prejur bulzitã,Încai la cetaºii sãi strãbate,Iar’ gloata din ce din ce sã-invitã:

Unii bat, alþii stau, iar alþii scapã,Ceia vor la bãtaie sã-încapã. 1

Într-acea iacã, repezit vineMuþu-într-ajutoriu cu doisprezece,

Cei mai voinici, cã-i spusese-or cineCum cã fac pe Tandaler tot flece.

Aceºtea sosind rupsãrã-a batePãn’ fãcurã voievodului spate.

1 Adec[ va s[ zic[, ca =i oarecând Samson cu m[saua de m[gariu ucis[trii mii de filisteni, a=a Tandaler cu piciorul cel de cal, pe mul\i foarte omorî;apoi num[r[ pe câ\i a ucis. M. P.

362

Ion Budai-Deleanu

34

35

36

37

Însã ºi Goleman pe cãrare Le-aleargã,-înarmat ca la bãtaie,Purtând o furcã de ºatrã mare,ªi dupã dânsul proaspãtã laie,

Ce sosind mult nu socoteºte,Ci dã pe-întreg, cum i sã loveºte,

Lui Ganafir pe creºtet prãjinaCãzând îi face tot capul fleacã,

Rumpe lui Bãluþ din umeri mâna,Iar Muþului frânge cioarsa în teacã,

Lui Colbeiu zdrobeºte dinþii-în gurã.Câte poate face-o loviturã!... 1

De-aici rãdicând furca cumplitãVede pe Bratul voinic cã vine

Cu ceata lui Tandaler [vestitã].Acestùi acum el drumul þine

ªi-l nimereºte tocma la tâmplã,Unde grabnicã moarte sã tâmplã.

Tandaler vãzând trista cãdereA Bratului, întracolo pleacã,

Cãci inima lui izbândã cere,ªi-învârtind ciolanul cel de vacã,

L-arúncã ºi pe vrãjmaº loveºte,Pe unde neagra mustaþã-i creºte.

1 Mu\ul fiind de ceata lui Tandaler =i v[zând c[ voievodul este lastrâmtoare, alerg[ cu doisprezece de ai s[i întra-jutoriu; îns[ Golemanv[zându-i le merge pe urm[ cu al\ii de ai s[i, înarmat cu o furc[ de =atr[,=i sosind nu caut[ mult, ci d[ unde nimere=te; =i num[r[ poetul pe to\iv[t[ma\ii. M. P.

363

|iganiada

38

39

40

41

Cade ciurariul ca mort pe spate ªi cãzând furca din mânã-i picã;Pãmântul cu picoarele bate.Pe toþi atuncea cuprinsã fricã

ªi-îndãrãpt sã dede fieºcareFãcând aurariului cãrare. 1

Cela zãcând ameþit de minte, Cesta sare ºi furca-i apucãªi rãpit de patima fierbinteEra cap sã-i crepe ca º-o nucã,

De nu l-ar fi nãvãlit îndatãCeata ciurarilor bãrbãtatã.

Aceºtia cu rude-împonciºatePre viteazul aurariu sãrirã.

Aici sã vezi capete crepate!Amândoao-acum sã-înoþãrârã

Pãrþile, ºi acum depreunãToatã tabãra-în arme s-adunã.

Muierile fãrã-învãlitoareAleargã, copilele fricoase

Trãmurând din cap pãnã-în picioare,Umblã ca º-oile spãrioase,

1 Într-acea vede Goleman pe Bratu aurariu venind cu ceata lui Tandaler;acestui viind Goleman aproape, îl love=te tocma în tâmpl[ =i Bratul c[zumort; care v[zând Tandaler, zvârli cu picioru de cal =i nimeri pe Goleman dingios de nas, care îndat[ c[zu ame\it =i furca-i pic[ din mân[ =i to\i s[sp[riar[. M. P.

364

Ion Budai-Deleanu

Rãtãcindu-sã-încolea ºi-încoaceªi nu ºtiu de spaimã ce vor face. 1

Bãrbaþii sosind nu cãuta-în cineSã deie, ci da de toatã parte,

În toþi cei de cetele strãine.Aºa dete Vârlan negrii moarte

Pe Neagu lingurariu, aºa GogulPe Burda ºi Pleºca ºontorogul.

Toþi acu de arme s-apucasã, Numa Parpangel de lina paceIubitoriu, ce nu sã mestecasãLa nici un sfat, priveºte ºi tace

Socotind cu cetaºii sã iasãDin ciorobòr ºi sã meargã-acasã.

Face semn cãtrã-ai sãi sã purceagãDupã dânsul ºi pleacã-înainte,

Vrând sã meargã la Romica dragã,Dar’ în cãrare-i stau rãgãminte

De lãeþi ºi goleþi întrarmateSocotindu-sã pe cine-ar bate. 2

42

43

44

1 Nota. P[n[ Goleman zace ame\it =i ceta=ii sp[ria\i ferir[, Tandaler s[r[pezi =i apuc[ furca de =atr[; =i vru cu aceaia s[ loveasc[ înc[ o dat[ peGoleman care z[cea; dar îmb[rb[tându-s[ ceta=ii lui îl ocrotir[. De-aci apoise înfierbânt[ de îmbe p[r\ile b[taia, c[ci mai toat[ tab[ra în arme alerga,cu muieri =i copile împreun[. M. P.

2 To\i (zice poetul) acum era amesteca\i în b[taie, numa Parpangel cu ais[i fiind de o parte, nu s[ mesteca, precum =i la nice un sfat a lor s[ mestecas[.Deci v[zând acea turburare f[cu semn c[tr[ ai s[i s[ mearg[ de-aci. M. P.

a) Minunat mi s-au p[rut c[ Parpangel, dup[ ce s[ sf[dis[ cu Tandaler, lanice un sfat a \iganilor n-au gr[it nimic, deci am c[utat anume îns[mn[rile lui

365

|iganiada

Corcodel voievod era la frunte Vrând a sa noduroasã mãciucãDe corn cu sânge ºi el s-o crunte.De tânãrul Parpangel s-apucã;

Umflã sã deie, dar’ cestùi nu-i pasã,Cãci cu mult mai nainte sã-înflasã

ªi zvârli buzduganul de-aramãAºa cu nãpraznã, tocma-în frunte,

Cât îi fãcu crierii-în cap tot zamã.Iar’ Corcodel cãzând ca º-un munte

Sunã, când nãroit sã prãvaleªi de-aproapea cutremurã vale.

Zlãtariu mândru de ceastã-izbândã,Cãutând la mort grãi: „Corcodele,

Aceasta-i pã tine-o dreaptã-osândã!Pentr-atâte nedreptãþi ºi rele!

Rãu þi-ai aruncat cu bobii foarte,Când însuþi nu ºtiuºi de-a ta soarte!“

Dup-aceasta el porneºte iarãCu cetaºii sãi prin gloate

De lãieþi ºi goleþi tãindu-sã-afarã,Dar’ nu-i cu putinþã a strãbate,

Cã de toatã partea cu nãvalãGolãþimea pe dânsul sã scoalã.

45

46

47

48

Talal[u =i am aflat pricina: zice adec[ acel preînv[\at c[ el numa pe ascuns cucei mai b[trâni sf[tuiea =i cum c[ s[ =tie, de bun[ sam[, c[ din sfatul lui au fost=i soborul înv[\a\ilor orânduit, care s[ sf[tuiasc[ ca s[ nu fac[ \iganii st[pâniemonarhic[, temându-s[ ca s[ nu ajung[ Tandaler la domnie. Erudi\ian.

366

Ion Budai-Deleanu

ªi, mãcar cã nu vra sã-aibã parte La rãzboiu, pentru cã rãu îi pareªi necuvios a face moarteÎn soiul sãu ºi-atâta stricare,

Ci,-în zãdar, cã-întãrâtata laieNu cautã, ci-urneºte, dã ºi taie!...

Pietrile vin pe dânsul ca ploaie,Mulþi voinici a lui cãzusã

De-a goleþilor mãciuci ºi maie,Când voinicul aminte-ºi adusã

De-armãtura sa ºi vitejieCe fãcusã-în turci pe cea câmpie. 1

Deci lucindu-ºi sabia din teacã,Strigã cãtrã-ai sãi cu bizuinþã:

„Dupã mine, copii! Ori cum sã placãLui Dumnezieu pentru biruinþã!...

Încài s-arãtãm cestòr caliciCã nu suntem pui dã potârnici!...“

Asta zicând, sarã cu iuþimeªi-întorcând sabia vitejeºte

Unde-i cea mai deasã golãþimeAcolo dã, taie ºi loveºte,

49

50

51

52

1 Deci (spune mai încolo poetul), c[ tocma când era s[ mearg[ Parpangelcu ai s[i, sosind Corcodel cu r[g[minte de gole\i, îi \inu drumul =i cum[ciuc[ ce-avea, s[ g[ta s[-i deie în cap, dar’ Parpangel oblicind mainainte ce va s[ fac[ Corcodel, zvârli cu buzduganul =i-l nimeri tocma înfrunte =i-i frâns[ capul. +i iar[ începu a merge cu ai s[i, dar’ în z[dar, c[cilaia toat[ n[v[le=te pe dânsul =i pe ceata lui, =i acum foarte pe mul\iucisese; deci, m[car c[ Parpangel s[ scârbea a face moarte în soiul s[u, tot,în urm[, fu silit a s[ ap[ra.

367

|iganiada

Nasuri, mâni, urechi, capete-o sutãPicarã zburate-într-o minutã.

Cetaºii lui îmbãrbãtaþi încãFac minuni de vitejie-în gloata

Protivnicã; gemere adâncãªi vaiet s-aude, pe-unde ceata

Voinicã merge tãind în goleþiCa ºi-în cucute sau ciuciuleþi. 1

Muierile cu copii-în spate Vãzându-sã de bãrbaþi rãmaseAleargã ºi iele ca turbate;ªi ca neºte Furii nemiloase,

Luându-ºi copii de picioareDau cu dânºii-în sabii ºi topoare.

Dar’ a lui Corcodel, cea mai crudãDintru toate maicele, muiere

Groaznicã, pildã lãsã de ciudãªi de femeiascã neputere,

Svârlindu-ºi pruncul sãu mititelDrept în obraz lui Parpangel

ªi zicând: „Na mâncã-þi-l, o, câne!Dacã-i mâncaºi pe dragul tãtucã!...“

Bunul voievod º-uitasã de sineªi-i pãrea cã vede o nãlucã,

53

54

55

56

1 +i aducându-=i aminte de armele sale (de la Argineanu), scoas[ sabia =istrig[ c[tr[ ai s[i s[ mearg[ dup[ dânsul, =i foarte mul\i dintru gole\i taie;iar[ ceata lui, prin aceasta îmb[rb[tat[, face minuni de vitejie. M. P.

a) Ciuciule\i este un feliu de bure\i ce cresc pe lemne. Fil.

368

Ion Budai-Deleanu

Rãsturnat de-alungul pe pãmântTrezindu-sã cu nasul frânt. 1

Aceastã tâmplare neaºteptatãIarã desarmã toatã mãnie;

ªi fiind ordia-împrãºtiatãDe lãieþi ºi goleþi pe câmpie,

Sã trasã cu-ai sãi din toiu afarã,La corturi, scârbit de-atâta-ocarã.

Într-acea Gãvan pe Ghiþul omoarã, Cocoloº pe Titirez dãcúlã,Coastea lui Zãgan capul zboarã;Iar’ Peperig a Dodii cãciulã

Tãiè-în doao ºi capu-i despicãDin creºtet pãnã-în tufoasa piicã.

Parnavél cu suliþã-ascuþitãStrãpunsã pe Corbea-în gemãnare,

ªi, de nu era punga-încreþitã,Pãtrundea-i fierrul pãnã-în spinare,

Dar’ totuº’ rãsturnându-l pe-o dungãÎi zdrobi toatã cremenea-în pungã. 2

57

58

59

1 Iar’ muierile gole\ilor, a c[ror b[rba\i c[zur[ în b[taie, alergând svârleacu copii mici în ceta=ii lui Parpangel; a lui Corcodel muiere, cea mai cumplit[de toate, zvârli al s[u copil tocma în obrazul lui Parpangel; Parpangel s[r[sturn[ =i-i p[rea o n[luc[ v[zându-s[ z[când =i cu nasu frânt. M. P.

2 Aceasta tâmplare desmânie pe Parpangel =i fiindc[ acum laia s[împr[=tias[, ie=i cu ai s[i din câmpul de b[taie =i mears[ acas[. De-aci spunepoetul care pe care au mai t[iat; în urm[ zice c[ Parnavel cu [suli\a] str[puns[pe Corbea tocma între picioare =i, de n-ar fi dat suli\a de pung[, în care erane=te cremene, i-ar fi str[puns suli\a p[n[ în spinare, dar a=a numai i-auzdrobit cremenea. M. P.

369

|iganiada

Mândrea pe Ciuntul de barbã trage, Nãsturel pe Dondu flocãieºte,Iar’ ca º-un juncan Dragosìn rageªi cu dinþii beliþi clenþãneºte,

Cãci Spèrlea-îi sburasã nasu-în doaoªi musteþe cu buzele-amândoao.

Ghiolban încã dede sã deieÎn Cãcâcia cu barda latã,

Iar’ cela aruncând o bebee,Îl tocã tocma-în gura cãscatã.

ª’aºa-i fu de crudã loviturã,Cât îi zdrobi toþi dinþi din gurã.

Într-acea Tandaler de-altã parteHãrþuind cu ceata sa voinicã,

Fãcea-întru cãldãrari mare moarte,De mâna lui mulþi tari voinici picã,

Cãci vãzându-sã fãrã scãpareCa turbat aºa rãgni de tare. 1

ª-aºa lovi-împrejur cu pârlitaFurcã de cort peste þigãnime,

Cât ºepte cãzurã-într-o clipitãPrãvãliþi. ªi nu cutezã nime

Mai mult sã-i steie nainte, iarãEl unde dã, prãvale º-omoarã.

60

61

62

63

1 Poetul pe rând poveste=te minunata b[taie =i t[ieturile ciudate. Într-acea, p[n[ al\ii într-alte p[r\i s[ b[tea, Tandaler cu ceata sa s[ b[tea pemoarte nev[zând nice o sc[pare dintru îmbulzal[, c[ci mai toat[ \ig[nimeapre dânsul n[v[lis[. M. P.

370

Ion Budai-Deleanu

De furca lui nãpraznicã cade Þântea, fãcãtoriu ales de-inele,ªi Chìfor, ce ºtia bine rade,Cum ºi tu, tinere Viorele,

Ce dulce cântai cu viers mãiestru;Cad apoi ºi Gârdea, Mircea, Sestru,

ªoldea, Iencuþ, Barbu ºi cu Nuþul,Covrig, Mozòc, Barbu ºi Ciurilã,

Cornèiu, Cârlig, Sperlea º-apoi Huþul.Toþi aceºtea, loviþi fãrã milã,

Sã fârºirã cu moarte pãgânãDe-a lui Tandaler groaznicã mânã. 1

Însã de altã lature s-audeMare vaiet, zarvã ºi strigare;

Aurarii acolo era în-trude,Cãci acum ºi cetele cãldãrare

Ajungând cu goleþii de toatãPartea-i împresurasã roatã.

Cercea, voinicu-aurariu, aiceHãrþuieºte cu multã vãrtute,

Dar o mulþime-i sã pune-în priceDintru lãieþi de mai multe sute,

64

65

66

66

1 Tandaler cu furca de cort ce o apucas[ de la Goleman, pr[p[di foartemul\i, pe carii de nume îi spune poetul. M. P.

a) Dar, de unde =tie el numele tuturór, fiindc[ poetul n-au fost de fa\[ lab[taie! Idiotis.

b) A=a au aflat scris la izvod. Onoch.v) Poetul au =tiut de-acolo, de unde au =tiut =i Omer care înc[ n-au fost

de fa\[ la b[taia de la Troada. P. Mustrul ot Pun.

371

|iganiada

Pãn’ ce sã trezeºte mai pe urmãÎnchis giur împregiur cu-a sa [turmã].

Atunci cãtrã cetaºii sãi strigã:„Ochii închiºi, mãi! ªi daþi pe moarte

Cruciº, în curmãziº’ ºi cãrligã!“Iar’ cetaºii-începurã-a da foarte,

Cu ochii închiºi mergând nainte,Tãind în lãieþi ca ºi-în plãcinte. 1

Tandaler precepu vãzând aceasta, Cã ceata lui s-aflã la strâmtoareªi-aruncând acum arma sa proastãApucã neºte-arme mai uºoare

Care Stanciul din cort îi adusãªi cu ele spre-ajutoriu sã dusã.

Încã nu mersese jumãtateDe cãrare, când Bãlãban iacã,

Acuma-i sosisã dupã spateªi vra sã-l tundã-în ceafa sãracã

Cu un greu baros ce pe-astã vremeTrii rãdicându-l încã s-ar screme.

Tandaler oblicind scutu-întinseªi sprijini groaznica lovitã,

Dar’ în bucãþi scutul i sã frânsã;Dar’ nu rãmasã lucru-întratâtã,

67

68

69

70

1 P[n’ Tandaler cu parte de ceta=ii s[i s[ b[tea de-o lature, de-alt[ laturegole\ii închisese pe Cercea aurariul care v[zându-s[ la primejdie strig[ c[tr[ai s[i s[ deie pe moarte!... Iar[ ceta=ii închizând ochii t[ia în gole\i, ca =i cumar t[ia cineva în pl[cinte.

372

Ion Budai-Deleanu

ªi cu chivãra lui voiniceascãPe frunte-i sã pluºti ca º-o broascã. 1

Nasu-îi fumã ºi-ochii scânteiarã,ª-apucându-l de cap ameþalã

Cãzu pe-un picior, dar’ venind iarãLa sineº’, de zios [iute] sã scoalã

ªi lucind agera sãbioarã,Lui Bãlãban urechiuºa-i zboarã.

Apoi lãturiº’ trãgând lovitaÎl nimeri tocma-între fãlci, unde

Mãcineazã mãselile pita;Pãnã la os fierrul crud pãtrunde,

Iarã lui Bãlãban tãieturaPãnã la urechi îi lãrgi gura.

Vra bietul atunci ceva sã zicã,Dar’ numa lòlotã neînþãleasã

S-aude, cãci limba nu-i rãspicãNici un cuvânt cu vreo noimã-aleasã,

Fiindu-i toatã falca deschisã!Atunci Tandaler cu falã-i zisã: 2

71

72

73

1 Atunci Tandaler precepu c[ ceata lui este la strâmtoare =i plec[ într-acolo spre ajutoriu, dar nu mersese jum[tate de cale, când B[l[ban îi sose=tedup[ spate cu un baros ce era a=a de mare =i greu pe care pe vremile acestenice trei nu l-ar fi putut r[dica. Dar, Tandaler oblicindu-l s[ sprijini cu scutul(paveza), dar’ a=a fu lovita de groaznic[, cât scutul îi frâns[ =i-i plu=tichiv[ra nalt[ pe frunte.M. P.

2 M[car c[ lovitura fu oprit[ în scut =i în chiv[r[, tot, a=a fu de cumplit[,cât îl ame\i pe Tandaler =i c[zu pe un picior; iar curând trezindu-s[, lucindsabia lui B[l[ban urechia-i taie, =i r[dicând sabia l[turi= t[ind, nimeri peB[l[ban între f[lci =i-i spintec[ falca de la urechie p[n[ în gur[. B[l[bans[racul era s[ strâje, dar nu putea s[ gr[iasc[. M. P.

373

|iganiada

„Mergi, Bãlãbane,-acum º-îþi ajungã Lauda cã lui Tandaler în faþãCutezaºi a sta!“ ...De-aci s-alungãªi lui Petcu cel cu barbã creaþã,

Ce-asupra lui vine cu nãpraznã,Nasul tãindu-i îl face de caznã.

Lui Bùrla-apoi, care cu mãciucãFerecatã la dânsul strãbate,

Într-o lovitã,-o mânã º-o bucãTaie, ºi nici cautã nici s-abate,

Cãci vede pe Cucavel de-o parteFãcând între aurari mare moarte.

Deci într-acolo rapede-aleargã,Iar’ Purdea din ochi ºi de pe faþã

Sãmuind, trãmurã ca º-o vargãPentru-a lui bun Cucavel viaþã,

ªi Bumbului ce era cu dâns,Aºa zisã cu lacremi ºi plâns: 1

„Vezi, Bumbule, Tandaler undeNãzuieºte, º-unde-izbânda-l trage?

Dar, dã cumva el va pãtrunde,Zeu! cã va curma zilele drage

Lui Cucavel, cum ºi-altòra fece,ªi moartea cumplitã nu-l va trece!...

74

75

76

77

1 Dup[ ce Tandaler a=a c[zni pe B[l[ban, înc[-l înjúr[ =i-l bajocore=tezicând: „mergi acum, B[l[bane, c[ destul[ laud[ vei avea cu aceasta, c[ aicutezat a sta la r[zboiu cu mine!...“ De-acia merge mai încolo, =i mai taieoarecâ\va; apoi v[zând pe Cucavel c[ face vitejie între aurari, pleac[ într-acolo; iar[ Purdea v[zu bine înc[tro vra s[ mearg[ Tandaler =i cu totultremur[ de fric[ =i gr[i c[tr[ Bumbul. M. P.

374

Ion Budai-Deleanu

Dar’ ian iscuseºte ceva-în tine, Sã-împedecãm ahastã tâmplare,Cãci almintere nu rãmâneNiciunul întreg dã vãtãmare,

ªi, pân’ sta Tandaler pã picioare,Noi nu vom scãpa de la strâmtoare.

Mi-aduc aminte, Bumbule, cã-odatãRãsturnaºi pã unul ºi mai tare

Dãcât Tandaler, iar’ astã datãTu [nu] numa cã-þi vei face-un mare

Nume, dar þigãnia toatãMulþãmitã-þi va da ºi platã“. 1

Bumbul suspinând: „O! Purde iubite!(Grãi) dã aº hi º-acum în vârsta

Ahaia, când pã Zãgan ce-întriitePuteri avea, luptai ºi pã Cârsta

Trântii, dã hainele îi creparã,N-aº suferi eu ahastã-ocarã!...

Darã s-au fârºit zilele-ahele!ªi cu dânse vãrtutea sãracã,

Lãsându-mi slãbiciune ºi jele.Una º-altã-a bãtrânii-ortacã!

Însã-orice-a fi, face-voi cercare,Facã-apoi norocul cum îi pare!“

78

79

80

81

1 „Ian’ caut[, Bumbule, c[ Tandaler va s[ str[bat[ la Cucavel =i, de vaajunge acolo, zeu c[-l ucide! Dar ian iscuse=te ceva, s[ împiedic[m ast[tâmplare, c[ almintre nu r[mâne nici unul întreg de Tandaler. Îmi aducaminte, Bumbule, c[ odinioar[ r[sturna=’ pe unul ce era mai tare decâtTandaler. De vei face aceasta dar[, s[ =tii c[ [nuî numa c[-\i vei face unnume mare, dar’ vei avea =i mul\[mit[ de la \ig[nie“. M. P.

375

|iganiada

Aceste zicând, trupu-º’ îndreaptã, Sã scuturã ºi tinzându-ºi braþãCearcã-º, mai cu stânga, mai cu dreapta,Putere, ºi pare cã sã-învaþã,

Apoi ca când cevaº s-ar încrede,Hotãrât spre Tandaler purcede. 1

Ca lupoaia bãtrânã vicleanãCând vede un taur fãrã pazã,

Mugând, buiecind într-o poianã, A-l nãvãli fãþiº’ nu cuteazã,Ci pe-ascuns, prin tufe-urmându-i cautãCum sã dea pe dânsul neaºteptatã,

Cela coarne fluturând aleargã,La tot muºunoiul sã-întãrâtã

ªi vra din rãdãcinã sã-l spargã,Împraºte þãrâna cu copitã

ªi coarne,-uitându-ºi cu tot de sine,Pãn’ lupoaia dindãrãpt îl þine,

Aºa Bumbul pe departe-urmeazãVrãjmaºului, clipitã doritã

Aºteptând ca zãpãcit sã-l vazã,Sã-i deie rãsplatã cuvinitã,

82

83

84

85

1 Bumbul r[spunde suspinând: „S[ fiu în vârsta aceaia, cum eram cândluptai pe Z[gan care avea o putere ca trei oameni împreun[, =i trântii peCârsta a=a tare, cât =i hainele pe dânsul crepar[, n-a= suferi s[ fac[ Tandalerde aceste; dar’ acuma sunt b[trân =i slab. Îns[, ori cum a fi, oi cerca“. +izicând c[ scutur[ =i-= întinde mânule cercându-=’ puterea; apoi p[rându-i c[înc[ are ceva nedejde, merge asupra lui Tandaler. M. P.

376

Ion Budai-Deleanu

Fãcându-l tuturòr de mãscarã,Pentr-atâte morþi º-atâtã-ocarã. 1

Tandaler pe mulþi morþii dedusã,Nice-i mai sta cineva-împrotivã.

Nenorocul în cale-i adusãPe Buta cel cu minte ponivã,

Cãrui aurariul mândru strigã:„Feri! dã þii sã mai mânci mãmãligã!...“.

Atunci Bumbul de napoi soseºte ªi chibzuindu-ºi treaba sa bine,Din toatã sâla sã rãpezeºtePitindu-sã cu capul, ºi vine

Lui Tandaler tocma-între picioare,Dându-i o cumplitã berbecare.

Viteazul sã rãsturnã pe spate,Iarã Purdea strigã-în gura mare:

„Daþi acum, fraþilor, pe-apucate,Cã, iacã, zace Tandaler cel tare!“

ªi-aºa-l tocã cu ciocanu-în frunte,Cât îl pornirã lacreme crunte. 2

86

87

88

1 Aici poetul asam[n[ pe Bumbul cu o lupoaie b[trân[, iar pe Tandaler cuun taur care într-o poian[ fiind alearg[ mugând =i la tot mu=unoiu s-abat[ =iîl sparge cu coarne =i cu picioare; iar’ Bumbu merge pe ascuns în urma lui ca =ilupoaie, a=teptând prilejul, =i când nice nu gânde=te, atuncea-l apuc[. M. P.

2 Într-acea Tandaler pe mul\i acum mor\ii dedus[, când iac[, mergândspre Cucavel, Buta, un \igan nebunatec, îi st[ înainte, c[tr[ care el strig[ s[s[ deie în l[turi, c[ci nu voia cu dânsul s-aib[ treab[. Tocma atunci cândTandaler st[tu =i gr[ia c[tr[ Buta, Bumbul de departe s[ repezi, pitindu-=capul =i bucni dind[rept a=a de tare pe Tandaler, cât îl r[sturn[. Purdea ceera gata la aceasta, îl lovi cu ciocanul în frunte, iar pe Tandaler îl pornir[lacrime crunte, adec[ îi ie=i sânge în ochi =i strig[ la ceialal\i s[ deie.

377

|iganiada

Viteazu cea mai de pe-urmã putere Culegând în sine, sã rãdicã,Darã vârtutea din trup îi piereªi iar’ îndãrãpt la pãmânt picã;

Atunci lovituri nenumãrateVin pe el de prãjini ferecate.

Capul lui mai mult nu sã cunoaºte,ªi totuº’ mãnia neînsãtatã

Nu sã poate-îndeajuns a sã paºte,Pãn soseºte-a lui voinicã ceatã;

Atunci trupul tot zdrobit ei lasã,Voioºi de-astã biruinþã-aleasã.

Doarã-aci s-aþâþã ºi mai mareVrajbã, de nu-i despãrþea fãr’ veste

O minunatã foarte tâmplare(Aºa-în cronicã-aflai º-aºa este):

Adecã-o-învioratã fortunãDe cele ce fulgerã ºi tunã. 1

Spun cã multe fulgere lovirãÎntre þiganii-învrãjbiþi! Dar’ fie

Mãcar cum! destul cã mulþi pierirãÎntr-acea zi din oastea murgie.

ªi toþi þiganii de-aci prin þarãPribegind, iarã sã-împrãºtiarã.

89

90

91

92

1 Tandaler sâlindu-= cea mai de pe urm[ putere, dede s[ s[ r[dice, dartoat[ puterea acum îi s[ fâr=is[ =i iar[=’ c[zu; atunci to\i începur[ a da într-]nsulcu tot feliu de arme, p[n’ îi f[cur[ capul tot buc[\ele; =i ar fi mai dat înc[, denu sosea ceata lui. Poate c[ atuncia s[ a\â\a între \igani înc[ =i mai mareb[taie, de n-ar fi început o ploaie cu tunete =i fulgere, care i-au împr[=tiat =idintru acea= sar[ cari înc[tro mears[ prin \[ri. M. P.

378

Ion Budai-Deleanu

Aºa trebile sta,-în iastã gioasã Lume-a noastrã pe pãmânt, când iacã,Din nãlþimea cea mai luminoasãCe raze nemuritoare-o-îmbracã,

Din tronul sãu mai sus de stele,Vecinicul împãrat privi la ele!...

Vãzu toate; ºi-a>le< sale judeþeVecinice rãmân pãzite bine!...

Vãzu cetele iadului îndrãzneþeAmegind sufletele creºtine;

Vãzu pãgânele turceºti gloateFugind din þarã ºi-împrãºtiate. 1

Iar’ dupã vecinica hotãrâre Încã turcilor nu le sosisãCeasul ºi vremea cea de pierire,Care le este din vecie scrisã,

Deci lui Gavriìl, din sfântul coriu,Care-i cel mai întii solitoriu,

Iar’ dupã vecinica hotãrâreLa Vlad Vodã:„-aratã-i ºi-l învaþã

Cã-în zãdar la pierire s-aruncã,Cãci hotãrât este sã mai paþã

Norodul lui încã vreme lungãJugul turcesc; º-atâta-i ajungã...“

93

94

95

96

1 Acum încheie poetul cântecul =i zice: a=a era lucrurile pe p[mânt, cândDumnezeu c[ut[ la toate ce s[ tâmpl[ pe p[mânt, =i judec[\ile lui vecinice suntpururea bine p[zite. Vede cum turcii fug împr[=tia\i; dar’ înc[, dup[ vecinica luihot[râre, înc[ nu le venis[ ceasul; pentru aceasta, zis[ lui Gavriil s[ mearg[ s[spuie lui Vlad c[ în z[dar este toat[ silin\a lui! Îngerul luând pe sine form[ de untân[r ce iese din pruncie, adec[ de noao sau zece ani, mears[ la Vlad =i-i spus[hot[rârea vecinicului P[rinte; care în\elegându-o, s[ plec[ cu totul. M. P.

379

|iganiada

Aºa zisã vecinicul Pãrinte,Iar’ Gavriil solitoriu îndatã

Mearsã þiind poruncile-aminte;ª-învãscându-sã-în razã curatã

Luã faþã-asemene celieCe-are un tinãr ieºind din pruncie.

Zburând apoi în arepi uºoareCeriu cel mai de-asupra strãbate,

Trece pe lângã stele ºi soareªi nicãieri din drum el abate,

Pãnã când la Vlad Vodã soseºteªi cereasca poruncã-i vesteºte.

„Vlade! (strigã cereasca solie) Aºa zice Fãptoriul a toate:„Zãdarnicã-i a ta mãiestrie!...Vecinice hotãrâri nemutate

Vor poporul tãu încã sã fieLungã vreme-în pãgânã robie!“ “

Aceste zicând îngerul purceasãAscunzându-sã-în nuor supþire;

Principul înalt, deacã-înþãleasãSolia ºi sfânta hotãrâre,

Cãzând pre faþã-îndatã sã-închinãCu inima-înfrântã ºi creºtinã. 1

97

98

99

100

1 Aceste toate iar[=, trebuie s[ s[ în\[leag[ alegorice=te, adec[ c[Dumnezeu au dat lui Vlad un gând de folos, cum c[ în z[dar pierde oameniîmprotiva turcilor, când dintru împrotivirea \[rii =i putin\a turcului s[ poatevedea c[ Dumnezeu înc[ n-au hot[rât s[ s[ scoa\[ \ara lui de supt robie.Musofilos.

380

Ion Budai-Deleanu

Voios poruncii el sã supune. Pe cei mai încrezuþi ai sãi cheamãªi cum sã tâmplã pe rând le spune,Cu mângãioase vorbe-i întramã;

ªi defãimând turceasca robie,Mai bine-aleasã-a merge-în urgie.

Mergi sãnãtos, inimã viteazã,Cãci oameni ºi ceriu îþi fu-împrotivã!

Poate cã va mai luci vo razãªi þãrii tale,-însã deopotrivã

Cum au lucit supt tine, n-aºtepte,De nu vra din somn sã sã deºtepte.

Iar’ Brâncovan, pe care puseseVlad povaþã muntenelor cete

Ce era din toate mai alese,Sã sã-adune-atunci poruncã dete,

ªi cãtrã toþi ce era mii zece,Într-acest chip cuvântare fece: 1

„O! voinici aleºi! soþi de-arme ºi fraþi,A patrii de pe urmã sprijanã,

Numelui turcesc nepreteni juraþi!Încã viiã gloata musulmanã,

Încã pradã dragã þara noastrã,Cruzimea ei nimicã nu pastrã!

101

102

103

104

1 Vlad, precum s[ =tie din istoria lui, au purces la Ardeal, unde apoi spununii c[ Matie=, craiul unguresc, l-ar fi prins =i l-ar fi b[gat la închisoare înB[lgradul turcesc, unde au murit; al\ii povestesc c[ dup[ opt ani iar[ auîntors la domnie =i acolo un arma= a lui mergând cu dânsul la preumblare i-aut[iat capul. Erudi\ian.

381

|iganiada

Pe domnul viteaz ai sãi vândurã, Care fu silit a merge-în streini;Însã mie lãsã-învãþãturãSã nu vã supuiu turcilor pãgâni.

Pagubã-ar fi de-a voastrã viaþã,Pagubã (zisã) ºi de vãrtute,

Sã rãpuneþi pentru-o ºugubaþãBoierime, suflete vândute;

Ci sã cruþaþi-nalta bãrbãþieSpre mai bune vremi, de-or fi sã fie!

Vã mulþumesc dar eu, domnul, þara,Pentru-a voastrã viteazã sâlinþã.

Mergeþi dragii mei! Fugiþi de-ocarãCe-aºteaptã pe cei fãrã credinþã,

Ce s-aruncarã la turci în braþã!Lãsaþi, dupã vrednicii sã paþã.“

Aºa zâcând cu lacremi pe faþã,Cuvânt îi închisã-amara jele,

Iar’ în oastea viteazã,-îndrãzneaþã,Nu s-auzia fãr’ suspinuri grele.

Toþi în adâncã era tãcere,Nãduºindu-ºi amara durere.

Când din ºireaguri ieºi cu-îndrãznealãRomândòr înainte ºi stete,

Împregiur cãtând fãrã sfialã,ªi sãmn cã va sã grãiascã dete,

Romândor viteaz cu fire-isteaþãCa Mart la rãzboiu, ca º-Amor în faþã.

105

106

107

108

109

382

Ion Budai-Deleanu

Însã atunci pãrea cã-i scânteiazãOchii grãind aºa cãtrã cete:

„Oastea lui Vlad, adecã viteazã!Rãzboiu a face-acum va sã-încete?

Iar’ turcii vor merge cu pofalãRâzându-ºi de-a noastrã neîndrãznealã?

La-atâta-adecã þara ne-ajunsãSã-º’ vazã muieri, maice, copile

Roabe la turci în saraiu ascunse?Iar’ fii ºi pãrinþii de zile

Fãcuþi musulmani sau puºi la robie?Ah! voinici! aceasta sã nu fie!

Nu fie! pãn’ suntem în viaþã!...Sã nu sã zicã vreo dinioarã

Cã trãind noi ºi-într-a noastrã faþãVrãjmaºul ne robi dulcea þarã,

Cã-oastea lui Vlad întreagã º-armatã,Patria-ºi lãsã la turci argatã!

ª-unde-þi merge rãsipiþi în lumeFãr’ patrie, casã, fãrã hranã?

Ah’ cel mai amar! ba ºi fãr’ numePurtând cu voi vecinicã prihanã!...

Nu, dragi voinici! Ori la slobozie,Ori la moarte drumul sã ne fie!...

ªi deacã-i hotãrât din vecie,Patria sã cazã fãrã vinã,

Aceaiaº’ soarte º-a noastrã fie:Un mormânt ne-astupe º-o þãrânã!

110

111

112

113

114

383

|iganiada

Vrãjmaºului alta nu rãmânãFãr’ pãmântul ºi slava românã!“

Romândor fârºind, rãpºti mulþimea,ª-un gomot din ºireag în ºireag

Mearsã crescând, iarã cãlãrimeaDesvoalsã-îndatã-alb-verdele steag:

„Du-ne (strâgând), mãcar în ce parte,Ori la slobozie sau la moarte!“

115

384

Ion Budai-Deleanu

adiafor — indiferent.adins — serios, cu bun[ =tiin\[,

deliberat; lucru serios.agarean — mahomedan (= turcesc).ager — ascu\it.agerit — ascu\it.aiapt[ — arunc[, azvârle.aios — usturoiat.ajun — post.amâna — a mâna, a duce.ang[rii — corvezi.antifoane — cântece biserice=ti din

psalmi.aòrea — câteodat[.ap[rare (f[r’ ap[rare) — neap[rat.ape — ape de dres (germ. Schmink-

wasser).asuprele — asupriri, împil[ri.aulma — a adulmeca.

bale — animale îngrozitoare =i ne-curate, reptile fantastice (poetulare în vedere lat. bellua).

basn[, not[ — scorneal[, inven\iefabuloas[.

b[c[lie — articole de b[c[nie.b[nat — c[in\[, b[nuial[.b[nui — a se c[i.bebee — cremene.boal[ herbinte — febr[ (care pro-

duce delir).boleac — boln[vicios (probabil epi-

leptic).

GLOSAR

bolt[ — pr[v[lie.bortit — scorburos.bot[june — botez.bucin — bucium.buieci — a se înt[râta.buigui — a n[scoci în stare de delir

(provocat de febr[).buiguial[ — tulburare a min\ii.buiguire — v. buiguial[.buiguitoriu — fantasmogoric, hi-

meric.bujdi — a da n[val[.bulguiri — n[scociri absurde. V. bui-

guial[.

caftan — manta lung[, împodobit[cu fir de aur, purtat[ de domnitoriîn |[rile Române=ti.

capigiu — înalt demnitar la curteaotoman[.

cauc — c[u=.cazn[ (de ~) — de ru=ine.c[i\[ — scufie.c[p[u — copoi, câine de vân[toare.c[p[ua= — diminutiv de la c[p[u.c[rete — cariu.c[rig[ — în cerc.c[sca — a pofti cu mare râvn[, a

jindui.c[tine — lan\uri (probabil: br[\[ri,

coliere).c[zut — cuvenit.cealmale — turbane.

CUPRINS

385

|iganiada

ceasuri — rug[ciuni f[cute la anu-mite ore.

cerc[tur[ — prob[, experien\[.cèrcur[ — circumferin\[.cescu\uri — diminutiv de la ceasurichiar-[, — clar-[.chimvale — instrument muzical for-

mat din dou[ talgere de aram[care se izbesc unul de altul.

chivernisi — a cârmui.chivernisire — cârmuire.chiz[=i — a chez[=ui.ciferturi — sferturi (de impozite).cilibi — a înnobila.cilibiu — nobil, de vi\[.cimpav — frânt, ciump[vit.cin — ordin, tagm[ c[lug[reasc[.cinghie — orchestr[ (turceasc[, ori-

ental[).cioaie — acioaie, bronz.ciocotni\ire — înnobilare (lingu=ire?)ciocotni\itori — ciocoi lingu=itori.ciopor — ceat[.ciorobor — g[l[gie confuz[.ciuci — un fel de aluat, t[i\ei.ciud[ — uimire.ciudos — sfid[tor, zeflemitor.ciuhos — nepiept[nat, ciufulit.cl[ti — a mi=ca, a cl[tina, a zgudui.cocori — a se îngâmfa, a se f[li.condac — cântec scurt bisericesc

în[l\at unui sfânt.condeiu — aici: stil.conteni — a împiedica, nu a înceta.contenire — împiedicare, înfrânare

a bunului plac.corbi= — corbe=te, ca un corb.corf[, corfi\[ — co=, co=ule\.cornurat — încornorat, adic[ pro-

stesc.cotig[ — c[ru\[ mic[; car de lupt[.credin\at — îns[rcinat, acreditat.

crâmpi\at — încâlcit, f[r[ =ir, de-str[mat.

croncan — corb.crunt — însângerat, sângeros.cruntat — sângeros.cumândare — praznic, poman[.cumple\ii — fapte cumplite.cur[toriu — curg[tor.custa — a tr[i.custare — via\[.cutrupi — a trânti la p[mânt.cutrupit — trântit la p[mânt.

dabile — impozite.dat[ — datin[.d[cula — a de=ela în b[taie.d[p[ra — a se p[rui.d[p[rat[ — tragere de p[r, p[ruial[.d[sc[lie — iscusin\[, dib[cie.demant — diamant.descuvânta — a vorbi împotriv[, a

se desolidariza.desf[tat — r[sfirat, cu coroan[ larg[;

larg deschis.desmierdare — desfrânare, volup-

tate.desmânta — a abate de la inten\ie,

a desconsilia.desuni, dezuni — a dezbina, a se-

para, a desp[r\i.desvoalbe, dezvolbi — a dezv[lui.desvoals[ — desf[=ur[.dimica — a t[ia în buc[\i, a m[-

cel[ri.direge — a dirija, a conduce; a în-

drepta.dire=i — lumina\i (în sens figurat).drept[\i — documente justificative.dreveni — a în\epeni.dude — instrument de suflat, fluier

obi=nuit.

386

Ion Budai-Deleanu

epárhie — provincie.

falang[ — instrument de tortur[format dintr-un sul de lemn, decare se legau picioarele vinovatuluispre a fi b[tut la t[lpi.

fie — fiic[.fige — a înfige.fire= — firesc, natural.flece — f[r[mituri.foale — pântece.frâne — frâie.fu=tiu — ciomag.

g[v[lie — \east[.gevolie — diavolie, uneltire dr[-

ceasc[.ghizdav — frumos, bine f[cut.giosit — demn de dispre\.gânfa — a se îngâmfa, a se umfla.gligan — porc mistre\.gomot — zgomot.grue\i — movil[, ridic[tur[ de teren

rotund[.gubav — netrebnic.gurguiat — cu preten\ii mari, sa-

vante, dar în fapt proste=ti, pentruc[ sunt fantasmagorice.

hai — stare, condi\ie, \inut[ vesti-mentar[.

har\ — duel.hâmbar — lad[ de alimente.

ierofant — preot care ini\ia în mi-stere (în antichitatea greac[).

ispit[ — me=te=ug, experien\[.ispiti — a cerceta.ispitire — experien\[, prob[.istov (de ~) — cu totul.iznov, iznoav[ (de ~) — din nou.

îmbi-e —ambi-e.îmburzit — în dezordine, vâlvoi.împ[nginat — intrat în putrefac\ie.împ[ra — a trage în pari, \epe.împ[r[chia — a se desbina.împ[r[chiare, împ[r[chiere — dez-

binare, neunire.împ[rechieri — partide opuse.împlinele — major[ri (la impozite).împonci=at — îndreptat împotriv[,

du=m[nos.încrezut — de credin\[, fidel.încrunta — a mânji cu sânge.îndat[ — datin[, obicei.îndesine — aparte, separat.înfuga — a pune pe fug[.înglotire — îngr[m[dire, înghesuial[.înhemeit — z[p[cit, tulburat.înlibovi — a se îndr[gosti.înroora — a se înc[lzi, a se dezmor\i,

a se înviora.îns[rina — însenina.îns[rinat — înseninat.înspica — a se ridica m[ciuc[ în

vârful capului.întoart[ — întoars[ (pervers[, vi-

clean[).înve=te — a îmbr[ca, a înve=mânta.învita — a tenta, a atrage, a da ghes.învârtit — pervers.învoalbe — a holba, a rostogoli, a

învârti, a înv[lui.învolnici — a ie=i de sub imperiul

legii, a se comporta dup[ bunulplac.

învolnicit — arbitrar, neînfrânat denici o lege.

învolt — încurcat, înv[luit, înf[=urat.

jac — jaf.jalob[ — jalb[, reclama\ie.jecui — a jefui.

387

|iganiada

jig[ni — animale (marine, cu sângerece).

jude\ — hot[râre, decizie.lastr[ — stof[ oriental[ de pre\.la\[ — îngr[ditur[ din la\uri, adic[

de scânduri.l[murat — l[murit, curat ca lamura.libov —dragoste.libovie — dragoste.libovit — îndr[gostit.limb[ — popor.limbe — prizonieri.lips[ — nevoie.lol[i — a vocifera.lolot — sunet confuz de glasuri ome-

ne=ti.lòlot[ — v. lolotluce — tras[ din teac[.luced — str[lucitor.luci — a trage afar[ din teac[.lumin[ — lumânare.lunecos — echivoc, obscen (germ.

schüpferig).lupta — a învinge la lupt[ (trânt[).

mandr[ — stân[.marghioal[ — =ireat[, pref[cut[.marghiol — sprinten, ager.mar\ — martie.ma=ter[ — mam[ vitreg[.m[criu — uscat, f[r[ must.m[nunchiu — mâner.mereu — domol, lin.mestec — amestec, leg[turi (în ve-

derea tr[d[rii).mestecare — v. mestec.me=ter=ug —abilitate, viclenie.metahirisi — a folosi.me\enat — mecenat, protector al

artelor =i =tiin\elor.mil[ — dragoste.milos — iubitor.

mi=el — la=; slab, lipsit de ap[rare;de jos, lipsit de rang social.

mi=elie — mizerie material[ =i mo-ral[.

moa=[ — bunic[.mole\ — molatic, trândav, incapabil.mo= — bunic.mo=ie (de ~) — în st[pânire ere-

ditar[.mo=tean — mo=tenitor.mundur[, muntur[ — echipament

de r[zboi.murgesc — brunet.murgit — amurg.murgiu — de culoare închis[, care

bate în negru.murs[ — ap[ îndulcit[ cu miere.musicariu — muzicant.

n[bu=i — rev[rsa.n[ranciuri — narmeze, portocale.n[r[vi — a se în\elege bine, a se deda.n[scocorî — a se f[li. V. cocori.n[sâlnic — violent, brutal.n[zui — a sc[pa cu fuga.neapropiat — inaccesibil.necrunt — nesângeros, neînsângerat.neîntort — curat, sincer.nemernic — pribeag.nen[r[vit — lipsit de bune moravuri.neriu — azuriu, albastru-deschisnescare — cineva, un oarecare.nesuferin\[ — ner[bdare.ne=tine — un oarecare.neted — str[lucitor (lat. nitidus).netocmele — neîntocmiri, neorân-

duial[.nevoia= — becisnic, incapabil.niceodinioar[, niciodinioar[ —nici-

odat[ (în viitor).nierioare — cu ochi alba=tri.numa — decât.

388

Ion Budai-Deleanu

oarecând — cândva (în viitor).obidat[ — care întristeaz[, mâhne=te.obl[dui — a cârmui, a guverna, nu

a proteja.obl[duire — guvernare.obl[duitoriu — cârmuitor, condu-

c[tor, nu protector.oblici — a sim\i, a prinde de veste; a

z[ri.oborî — a doborî.obr[zare — m[=ti.obr[zui — a desena, a figura; a

înf[\i=a, a reprezenta; a imagina.obsig[ — plant[.ob=tit — folosit în comun, nu obi=nuit.ochian — oceanodinioar[ — vreodat[ (în viitor).olate — în gospod[rii anexe, nu pro-

priet[\i (p[mânturi).olaturi de mo=ie — teritorii, în

proprietate ve=nic[, ereditar[.ora — a cuvânta.ora= — capital[.orbe\i — cer=etori.ordie — ceat[ (militar[), deta=ament.ostrac[ — scoic[ (pe care se nota,

la vechii greci, numele cet[\ea-nului propus spre ostracizare: exiltemporar).

o=ti — a lupta.ovili — a umili.ovilit — umilit, desconsiderat; umilitor.ovilitor — umilitor.

pan\ir — poli\ist (c[lare).pas[ — du-te.pa=te — a se s[tura (lat. pascere).p[ciui — a se lini=ti, a se împ[ca.p[curariu — cioban.p[curele — oi\e.p[ioar[ — v[l sub\ire.

p[lmit[ — palm[, p[lmuire.p[râng — drug, pr[jin[.p[rta= — mo=tenitor.p[rt[=ire — disensiune, neîn\elegere.p[rt[=itoriu — p[rtinitoare.p[usa — a se odihni.p[usare — odihn[, repaos.pergamèn[ — pergament.periferie — \inut, regiune.personisi — a personifica.pestal[, pesteal[ — z[bav[.pestricat — pestri\.petele — panglici, cordelu\e.piscoaie — fluier mic.plaz (bun ~) — piaz[ bun[.plaz[ rea — piaz[ rea.pleve — lucruri de=arte, fleacuri (fig.).plinitoriu — executor, for\[ executiv[.poar[ (în ~) — împotriv[, în contra.podobie — ton muzical obi=nuit în

biserica ortodox[.pofal[ — fal[.poftori — a repeta.pogace — pl[cint[.pogni — a pocni.polat[ — palat.poligni — a doborî, a trânti la p[-

mânt.polit — civilizat, urban (cf. fr. poli).politicit — ie=it din starea de bar-

barie, civilizat.politie — poli\ie (de moravuri); câr-

muirea statului.poniv — înce\o=at, chior, neghiob;

nebun.pòrfir[ — purpur[.potopi — a se îneca (fig. a se omorî).pova\[ — comandant; conduc[tor,

=ef; ghid.pov[\ui — a conduce, a dirija, nu a

sf[tui.

389

|iganiada

pov[\uire — conducere.pov[\uit — condus, mânat.povoi — a potopi.povoiu — torent, puhoi.poznit — caraghios, hazliu (germ.

possenhaft).pr[v[tariu — negustor.pregiosit — foarte înjosit, descon-

siderat.prepus — b[nuial[, suspiciune.prepus (cu ~) — suspect.prestrâns — foarte strict.prev[rsa — a acoperi.previnde — a transmite în chip

venal, a tr[da.price — controvers[.price (f[r[ de Â) —incontestabil.prici — a discuta în contradictoriu,

în controvers[.pricire — contesta\ie, diferende.prilostit — în care a intrat dracul,

împrilostit.priveal[ — inspec\ie militar[.privele — privin\e, considera\ii.protimisire — întâietate (la onoruri,

posturi onorifice)pugnuri — lovituri de pumn.pungaciu,-e — în\ep[tor.purt[toriu —c[l[uz[ (it. il duca).rang[ — rang.r[g[minte — regimente.r[p=ti — a murmura, a mârâi.r[sur[ — r[s[tur[.r[variu — dulap de buc[t[rie pentru

vesel[.rânteaz[ — râncheaz[ (- nechiaz[).rost — gur[; glas.rude — pr[jini (a=ezate înclinat,

sprijinite pe furca central[ a cor-tului).

ruptos — zdren\[ros.

s[in — cenu=iu, sur.s[rin —senin.scaf[ — strachin[ de lemn.schimosal[ — deformare, desfigurare.schimosi — a deforma, a abate de

la principiul, modelul original.shimosit — schimonosit; sucit, stricat,

tulburat, corupt.scârbe\ — care produce scârb[ (re-

pulsie).scopos — scop.scripi — a sclipi.scriptoriu — scriitor; istoric.scul[ — obiect pre\ios (poate =i

unealt[, instrument).scupi — a scuipa.sfântariu — sanctuar.schim[ — deformare, desfigurare;

figur[, gest; contrafacere lipsit[de con\inut, imita\ie în derâdere.

sitiri, sâtiri —a invoca silit, a chemacu sila pe cineva (în spe\[ duhurinecurate).

sâl[ — putere armat[, for\[.sâlin\[ (cu ~) — cu for\[ armat[.sângere\i — cârna\i ardelene=ti f[-

cu\i cu sânge de porc.sângur — numai; însu=i.sârg (de ~) — în grab[,urgent.smânt[ — eroare.smomi — a momi, a ademeni.solitoriu — delegat; crainic.spat[ — sabie dreapt[ pentru îm-

puns, spad[.sp[sitoriu — izb[vitor (de p[cate).sperlit — încâlcit, în dezordine.sprijan[ — turn de ap[rare; sprijin,

ap[rare.sprijini — a ap[ra; a sus\ine.steregoaie — plant[ otr[vitoare.

390

Ion Budai-Deleanu

stângini — a întinde (mâna).str[in — straniu, ciudat.str[m[tur[ — fire destr[mate(de

lân[ toars[, vopsit[ =i \esut[).str[mo= — bunic.strig[ — strigoaic[ (=vr[jitoare).strins, strâns — strict.strân=te — soart[ (bun[ sau rea).suferin\[ — r[bdare.sugu=a — a sugruma, a strangula.sumu\a — a asmu\i.sun — sunet.sup\iare — suptilitate.supune — apune într-ascuns (germ.

unterschieben).supus — a=ezat dedesupt.sureap — s[lbatic, crud, nedomolit;

desfrânat, desm[\at.

=egaciu — =egalnic.=erba — a =erbi, a sluji, a face slujb[

de =erb.=e=tin[ — câmpie întins[, =es.=ozie — pozn[, fars[.=ugube\ — scelerat (=i viclean).=ugubin[ — crim[, pedeaps[ cri-

minal[.

t[b[rî — a pune tab[ra.t[iere — talere.t[rie — cetate.t[u — lac.tearf[ — zdrean\[.tehne — vicle=uguri, iscusit n[scocite

pentru r[sturnarea cuiva.tic[it — tic[los, la=.tinos — înn[molit.titul[ — titlu.titului — a intitula.tâmpina — a da peste, a ie=i în fa\[,

întâmpinare; a se ciocni, a se izbi.

târnosi — a târî, a târnui.tocorosi — a îndruga, a flec[ri.topil[ — cuptor, cazan de topit.trap[d — alergare.tr[p[da — a parcurge, a ocoli; a

alerga în ne=tire.trismeghist — epitet al lui Hermes,

ca patron al elocin\ei.tri=c[ — fluier mic.truf[ — trufie.trupin[ — tulpin[.

\ipi= — pant[ de deal foarte încli-nat[, piepti=[.

\ipoia — a =uiera.ucig[rii — masacre (în timpul r[z-

boaielor civile) (lat. internecio).unghie\ — col\ul camerei de dup[

sob[.unsuros — f[r[ perdea, licen\ios.ura — a cuvânta.urare —cuvântare.ur[toriu — vorbitor,orator.ur=inic — catifea.usucat — anchilozat,atrofiat.

vatr[ — p[mânt.v[rtute — t[rie fizic[; virtute (moral).v[t[=i\[ — econoam[, administra-

toare.vechie — vechime, antichitate.vergur[, viergur[ — fecioar[.veri — ori, fie.verin — scutier.ve=c[ — cercul de lemn al ciurului.via — a tr[i.vicleni — a tr[da, a falsifica.viclenit — deghizat, contraf[cut.vince — învinge.vinire — viitor.vâlf[ — autoritate.

391

|iganiada

vânt[ — glorie.vânzariu — tr[d[tor.vânz[rii — tr[d[ri.vârgoli — a se zvârcoli.vârtoap[ — pr[pastie, abis.vocni — a v[rsa.volnice=te — dup[ bunul plac, neîn-

gr[dit de nici o lege.volnicie — exces, abuz de libertate

(lat. licentia).vorb[ — elocin\[.voroav[ — cuvântare;discu\ie, con-

versa\ie.voroave — cuvinte; discursuri; ex-

presii.

votrie — profesiune de votru, codo=,proxenet.

vozi — voievozi.

zal[ — inel dintr-un lan\.zar[ — zer.z[gneat[ — foc.z[tigni — a strâmtora, a înghesui de

peste tot.z[uita — a uita cu totul.zbeg — înv[lm[=eal[.zburat[ — u=urin\a min\ii, nechib-

zuin\[.zbur[t[\ie — v. zburat[.zodie — planet[.

392

Ion Budai-Deleanu

Adev[ratul poet al latini=tilor fu Ioan Budai-Deleanu. [...]Budai-Deleanu este un om cu des[vâr=ire occidental, f[r[ a pierde

nimic din spiritul \[ranului ardelean. O simpl[ ochire prin opera =i notelelui încredin\eaz[ c[ avea o cuno=tin\[ des[vâr=it[ a literaturilor clasice,apoi a acelei italiene, de bun[ seam[ a literaturilor german[, francez[,poate englez[ (cita pe Milton =i pe istoricul Gibbon). Îns[ temeiul culturiilui îl formeaz[ clasicitatea =i literatura italian[, foarte la mod[ în aceavreme la Viena prin Metastasio (al c[rui Temistocle începuse a-l traduce),Casti =i Lorenzo da Ponte. Budai e singurul dintre latini=ti care se dedic[frivolit[\ilor artei. Totu=i un morman de pagini manuscrise ni-l arat[ caun foarte erudit avocat, împreun[ cu ardelenii s[i =i pe urmele lui Cantemir,al continuit[\ii =i romanit[\ii noastre. Titlul operelor pe care avea de gânds[ le alc[tuiasc[ r[m[ne incert. [...]

Ideia de a compune acea „juc[reau[“, intitulat[ |iganiada, în scopul de„a forma =i introduce un gust nou de poezie româneasc[“, îi vine lui Budai,precum m[rturise=te, din lectura poemelor eroi-comice, a Batracomiomahieiomerice, a „vedrei r[pite“ (La secchia rapita) de Tassoni. Din scriere se vedec[ folosea pe Don Quijote al lui Cervantes. Cita =i Gli animali parlanti deabatele Casti, ap[rut în 1802, dar mai pu\in utilizat. De fapt |iganiada e osintez[ foarte personal[ de înrâuriri =i opera în total r[mâne o crea\iuneproprie. Desf[=urarea ac\iunii e mai degrab[ ariostesc[, cu tonuri =i dinMerlin Cocai, în vreme ce lupta final[ între \igani e tassonian[. Sunt =ielemente dante=ti, venite îns[ de-a dreptul din Virgiliu. Un Virgil travestitd[dea de altfel în 1783 sub titlul de Abenteuer des frommen Änneasjezuitul Aloys Blumauer, librar, cenzor de c[r\i =i profesor privat la Viena.Ideea de a ascunde satira împotriva contemporanilor sub numele unuipopor exotic este tipic[ secolului lui Voltaire =i e de amintit c[ acela=i Casti,citat de Budai, satirizase într-un Poema tartaro Curtea Caterinei II. Metodatravestirii trecuse =i în critic[, la Giuseppe Baretti în a sa Frusta letteraria.

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

CUPRINS

393

|iganiada

Epistola închin[toare din 18 martie 1812 dat[ „la piramid[ în egipt“,unde Leonachi Dianeu pretinde c[ a trep[dat apoi prin lume =i în campaniadin Egipt a r[mas f[r[ un picior, aminte=te direct Frusta. Poetul a evitatottava rima, preferând o strof[ mai simpl[ de =ase versuri. [...]

|iganiada sau Tab[ra \iganilor a r[mas în dou[ redac\iuni. Cea maiveche cu data 1800, pus[ de poet, este mai stufoas[ =i e complicat[ printr-oac\iune parazitar[ prezentând ispr[vile gen Don Quijote ale neme=uluiBecicherec I=toc din Uram Ilaza în c[utarea dulcineei sale Anghelina. Adoua redac\ie cu data de 12 martie 1812 „suprim[ aceast[ excelen\[“ =ieste forma cea mai echilibrat[ =i mai artic[ a poemului.

Voca\ia lui Budai-Deleanu nu este descriptiv[ =i sub acest raport suntemdeparte de fine\ea de gravor a lui Cantemir. Nici o strof[ nu are valoarevizual[ =i nu alc[tuie=te coloristic un tablou oricât de caricatural. Îns[scriitorul are un adev[rat geniu verbal =i catalogul numelor de \igani e ungrotesc de sonuri. [...]

Budai, ca ardelean, e în acea condi\ie a intelectualului care nu cunoa=teora=ul, ale c[rui rude sunt \[r[ne=ti. Latinistul a trebuit s[ fac[ sintezaîntre limba poporului =i acea a c[r\ii. Uneori, ferindu-se de graiul vulgar, aputut c[dea în pedanterie; în cazul lui Budai, mai târziu al lui Slavici,efectul e dimpotriv[ o mare senza\ie de coaj[ verde. Budai trateaz[ cuvinteleca pe ni=te f[pturi moi =i le d[ pe loc la rim[ genul =i termina\ia trebuitoare.A=a femela dracului se face drac[, palatul se feminizeaz[ în palat[, copaciiîn copace, \iganii vis[, se cârmeaz[, locurile sunt puste, întâmplarea ejeloas[, soarta e scârbea\[, boierii sunt plini de bog[tate. Numai Eminescumai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistem[ =i Budai îieste un mare înainta=. De aceea opera lui Budai-Deleanu pare azi a=a demodern[ =i hr[nit[ cum e din tradi\ia s[teasc[, de=i început[ înainte de1800, las[ în urm[ ca învechite atâtea lucruri dintre 1830-1850. [...]

|iganiada este de fapt un poem etnologic în care efectele sunt ob\inuteprin exces de documenta\ie. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritulde h[rm[laie =i orbeasc[ înfuriere sunt aspectele tribale tipice pe carepoetul le-a condensat într-un limbaj de-o \ig[nie maxim[, sintetic totu=i=i cu mirosuri ardelene=ti. [...]

Savoarea începe când \iganii î=i formuleaz[ dialectal „idealul“ de na\ieliber[ [...].

Defilarea romilor decurge cu zgomote exotice, un adev[rat muzeufonetic. [...]

394

Ion Budai-Deleanu

Eroii, l[rmuitori, vorbesc mereu =i discursul, plictisitor în epopeeaclasic[, ia aci forme de comedie. | iganii blestem[, se milogesc, se jur[,îndeamn[.[...]

Mergerea lui Parpangel la iad =i rai e o îmbinare de v[mi ale v[zduhuluidin via\a Sfântului Vasile cu priveli=ti de paese di Cuccanga, aduse umoristicla modul dantesc (sau poate numai virgilian) =i povestite \ig[ne=te. NoulAligheri are un „purt[tor“, o „pova\[“ =i întâlne=te (ca Enea pe Anchise)pe tat[-s[u. Economia lumii eterne se exprim[ cu imagini =i dialoguridialectale. [...]

George C{LINESCU, I.Budai-Deleanu în Istoria literaturii române de laorigini pîn[ în prezent, Bucure=ti. Funda\ia pentru literatur[ =i art[,1941, p. 81—85.

În concep\ia lui Budai-Deleanu, alegoria acoper[ adeseori =i alte fi-guri stilistice, printre care not[m personificarea. [...] Personificarea îlpreocup[ de altfel statornic, dar termenul potrivit nu-i vine decât rareorila îndemân[: a obr[zui, a închipui, a personisi, a personifica. [...]

Dintre formele literare este amintit monologul, iar dintre genuri suntamintite „izvodirile comice=ti“, al c[ror ini\iator trebuie socotit Homer cu a saBatrahomiomahia. Ele nu sunt altceva decât ni=te alc[tuiri „de râs“. Al[turide scrierile comice =i înrudite cu acestea sunt cele satirice. Satira se împlete=tela fiecare pas în versurile |iganiadei, dar ea este atât de bine mascat[, încâtnu oricine o poate descoperi. [...] În afar[ de acestea comentariul aduce =i odefini\ie a epitalamului, specie poetic[ cu care se ocupase pe vremuri =i DimitrieEustatievici. El nu este altceva decât o cântare de nunt[, asemenea aceleia pecare Mitrofan o n[scocise la nunta lui Parpangel. [...]

Miraculosul de\ine un loc important în |iganiada; el de\ine un loc totatât de important în comentariul |iganiadei. Poetul este l[murit asupramiraculosului antic, care se prelunge=te în unele momente ale sale =i înpoema lui. Ele nu dep[=esc îns[ prin nimic =ablonul consacrat de epicamodern[, nici func\iunea estetic[ pe care o îndeplinesc în general înopera de art[: Apollon, muzele, Pegasul, Parnasul, Venus, Amor — to\i î=ipoart[ pletele =i talentele în versurile lui Budai-Deleanu =i în comentariulacestora. Vr[jitoriile Brându=ei aduc aminte de Circe, c[l[toria luiParpangel în Infern este descris[ dup[ modelul lui Vergiliu, anumitecredin\e sunt împrumutate din popor dup[ exemplul lui Homer, iarsfaturile pe care sfin\ii cre=tini le \in în cer sunt imitate dup[ sfaturile

395

|iganiada

zeilor lui Homer, întrucât poetul, fiind cre=tin, „a pus la lucrare pe sfin\iicre=tine=ti“. [...]

|iganiada este cu toate acestea un „product“ nou. Dac[ prin aspectulsub care poetul înf[\i=eaz[ gloatele \ig[ne=ti ea se leag[ de literaturapopular[, prin alte tr[s[turi ale sale opera se fixeaz[ pe planuri opuseacesteia. În primul rând, prin genul cultivat: ea este o oper[ cu mult maigrea fa\[ de formele literare ale poporului. Cei care n-o în\elegeau —Cocon Idiotiseanu le exprim[ opinia — îi regretau apari\ia: „pagub[ dehârtie. Mai bine era s[ cânte ca \iganii no=tri“, adic[ „f[r[ a s[ l[\i pe lahaos =i urgii, sau nu =tiu ce \[ri pustii!“ În fa\[ avem opinia definitiv[ acomentariului: „Dar las[ frate nu critisi cele ce nu în\elegi, ca s[ nu te facide râs, c[ a=a judecând ca tine trebuie s[ def[im[m to\i poeticii =i s[cânt[m pururea frunz[ verde“.

Limba poetic[ a lui Budai-Deleanu este rezultatul unei opera\iunira\ionale =i principiul ce st[ la baza alc[tuirii sale este acela al expresivit[\ii.Condus de aceast[ cerin\[ în primul rând, poetul recurge nu numai lalimba comun[, ci =i la forme regionale sau dialectale, la cuvinte rarîntrebuin\ate =i la arhaisme. [...]

Limba literar[ a lui Budai-Deleanu se întemeiaz[ în acela=i timp peneologism. +coala ardelean[ a fost prin defini\ie neologic[, dar prinforma\ia lor spiritual[ scriitorii încadra\i curentului erau înclina\i c[treneologismul de origine latin[ sau italian[. Aceasta este pozi\ia lui George|incai =i, mai cu seam[, a lui Petru Maior. [...]

Ca teoritician al literaturii poetul român nu este un inovator. Aten\iape care el o acord[ marilor modele, atât moderne cât =i antice, ca =idistinc\ia pe care o stabile=te între genurile mari =i cele minore, sunt notecaracteristice concep\iei literare a clasicismului. Acela=i lucru se poatespune =i în leg[tur[ cu ideile sale despre stil, despre regulile =i ma=inilepoetice. [...]

Clasicismul lui Budai-Deleanu nu este cu toate acestea nici clasicismulantic nici acela al Marelui Secol francez. [...] Dac[ în domeniul propriu alteoriei literaturii poetul nu este un inovator, un inovator este el în indicareac[ilor pe care trebuia s[ se dezvolte limba literar[.

Dumitru POPOVICI, Doctrina literar[ a „|iganiadei“ lui Ion Budai-De-leanu, în „Studii literare“. Cluj, IV, 1948, p. 83—118.

396

Ion Budai-Deleanu

|iganiada satirizeaz[ pe cale alegoric[ orânduirea feudal[ =i institu\iileacesteia. [...]

„Muza cârtitoare“ a poetului este glasul de protest al maselor subjugate.[...] Budai-Deleanu a fost silit de împrejur[ri s[ dea un caracter aluzivoperei sale deoarece satira nu putea fi direct[. Tot din aceast[ pricin[ =i-aascuns =i numele sub anagrama Leonachi Dianeu.

Trebuie s[ subliniem îns[ un lucru pe care-l socotim deosebit de importantpentru o just[ interpretare a poemei: în |iganiada alegoria nu e total[.Exist[, adic[, în cuprinsul operei =i elemente independente, f[r[ coresponden\esub unghi alegoric, alc[tuind momente lipsite de inten\ii satirice (episodul cun[vala porcilor s[lbatici, lupta \iganilor cu cireada de boi etc.). Pe de alt[parte, acela=i element de alegorie nu are totdeauna o singur[ semnifica\iereal[, care s[ fie mereu aceea=i de-a lungul operei. Din acest punct de vedereeste edificator sensul alegoric multiplu dat \iganilor în oper[. [...]

Iat[ o serie de m[rturii ale autorului, care duc la concluzia c[, alegoric,\iganii reprezint[ în primul rând pe români. De altfel =i din oper[ reiese c[acesta este sensul major al interpret[rii date \iganilor.

Alteori, prin \igani se în\eleg to\i cei nevoia=i =i asupri\i, to\i cei ceîndur[ prigoniri [...].

În sfâr=it, în alte împrejur[ri \iganii nu cap[t[ sens alegoric, încât ei numai reprezint[ pe români sau pe altcineva. Cititorul atent al operei vaobserva îns[ c[ de-a lungul poemei, \iganii reprezint[ în general un elementce efectueaz[ sau mijloce=te poetului critica la adresa orânduirii existente.

Un element important care subliniaz[ =i accentueaz[ totodat[ criticasocial[ =i satira ustur[toare îl constituie bogatele „îns[mn[ri =i lu[ri amintecritice, filosofice, istorice, filologice =i gramatice“. Ele atrag aten\ia asupraunor pasaje care se preteaz[ la bogate coresponden\e, aduc alegoria larealitate sau îngroa=[ liniile satirei atunci când aceasta se prezint[ maivoalat =i astfel ar risca s[ nu fie sesizat[ =i re\inut[.

|iganiada cuprinde îns[ =i un protest mai direct, care în cele din urm[se concretizeaz[ în îndemnul la lupt[. [...].

Toate acestea ne duc în mod firesc la concluzia c[ Ion Budai-Deleanueste întâiul nostru mare scriitor care prin scrisul s[u îmb[rb[teaz[ poporulla lupt[ împotriva tiraniei, fiind însufle\it de un cald patriotism.

Ion OAN{, Studiu introductiv la I.Budai-Deleanu: |iganiada. Edi\ieîngrijit[ de J.Byck, Bucure=ti, Editura de stat pentru literatur[ =i art[,1953, p. 19—21 =i 23—29.

397

|iganiada

Dar pentru a vedea diferitele direc\ii care domin[ limba literar[român[, a=a cum este transmis[ secolului al XIX-lea, un document lingvisticde cea mai mare însemn[tate este |iganiada lui I. Budai-Deleanu, caredateaz[ tocmai de la limita celor dou[ secole, din 1800.

Evident, ca ardelean, Budai-Deleanu apar\ine unui cerc de cultur[mai înaintat decât acela din principate, c[ci aici d[duse roade influen\alatin[, veche de aproape o sut[ de ani în acest moment =i, în general,atingerea cu cultura apusean[ era mai întins[ aici. Budai-Deleanudispune de întreaga terminologie politic[. În interesantul Cântec al X-lea,unde se discut[ avantajele diferitelor regimuri politice, Budai-Deleanuvorbe=te despre monarhie, democra\ie, aristocra\ie, republic[, dictator,consul, so\ietate, anarhie, pragmatice (canoane pragmatice). Uneori,din aceste cuvinte, el deriv[ adjective, cu un sufix mult întrebuin\at înepoc[: monarhicesc, aristocraticesc. Neologismele de provenien\[ apu-sean[ nu sunt rare la Budai-Deleanu. [...] Budai-Deleanu introduceastfel multe cuvinte neologistice, mai ales din izvorul apusean, pu\infolosit în acel moment în principate, =i din cel grec =i turc, multîntrebuin\ate dincoace de mun\i. Dar cu toat[ aceast[ deschidere a sac[tre toate înrâuririle care puteau îmbog[\i tezaurul s[u na\ional =iterminologic, limba sa se alimenteaz[ în special din limba poporului.[...] Scriitorul este con=tient deci de principiul diferen\ierei stilistice alimbii folosite într-o oper[ literar[. Limba este, pentru el, un mijloc alcaracteriz[rii artistice =i se distinge, în întrebuin\area pe care i-o d[,printr-o suple\e deosebit[. |iganiada devine astfel o oglind[ a tuturorposibilit[\ilor graiului nostru la sfâr=itul secolului al XVIII-lea. [...] Operalui Budai-Deleanu este astfel unul din documentele cele mai expresivepentru cunoa=terea stadiului pe care îl atinsese limba literar[ român[în momentul în care atinge pragul veacului nou.

Tudor VIANU, Din problemele limbii literare române a secolului al XIX-lea, în vol. Probleme de stil =i art[ literar[, Bucure=ti, 1955, p. 181—183.

Pornind de la acelea=i mari premise de ordin social =i ideologic, crescut înaceea=i ambian\[ de prozelitism na\ional, Budai-Deleanu v[de=te neîndoielnic=i alte particularit[\i. Gândirea sa e în cea mai larg[ m[sur[ emancipat[ deteologie. F[r[ respecte pentru dogme =i chiar ireveren\ios fa\[ de autoritateanedemonstrat[ a credin\ei, aruncând o privire ironic[ =i lucid[ dincolo de

398

Ion Budai-Deleanu

aparen\ele solemne =i sacerdotale, ce înv[luie activitatea bisericii, Budai-Deleanuca un veritabil filosof al secolului al XVIII-lea, f[r[ a merge pân[ la ruinareacomplet[ a bazelor religiei, le submineaz[ totu=i =i, în orice caz, dezumfl[ deorice prezum\ie sacr[ pe reprezentan\ii tere=tri ai divinit[\ii, începând cupapa de la Roma =i patriarhul din Bizan\. Fa\[ de puritanismul moral al unui|incai ori Micu, a c[ror via\[ seam[n[ cu o ascez[, reînnodat[ în fiecediminea\[ cu o nou[ fervoare, Budai-Deleanu face figura unui om deRena=tere. Morala lui se întemeiaz[ pe împlinirea cerin\elor naturii, e teluric[=i profan[. El nu are falsa pudoare de a ocoli numele unor acte pe care toat[lumea le s[vâr=e=te, de=i rostirea lor în saloane atrage oprobriu. La el exist[primejdia alunec[rii nu spre re\inere =i austeritate, ci spre trivialitate =ibiologism, a=a cum stau lucrurile =i cu Boccaccio sau Rabelais. [...]

În orice caz, e cert c[ Budai-Deleanu a exprimat în opera sa literar[,în toat[ plenitudinea =i ca nimeni altul dintre tovar[=ii s[i de drum,autenticitatea sufletului popular, sim\irea netravestit[, setea de via\[ =i debucurie p[mânteasc[ a poporului. Farmecul mare al |iganiadei st[ într-ofericit[ =i rar[ conjunc\ie: luministul cu vederi înaintate, eruditul cularg[ informa\ie se contopesc cu \[ranul robust, mintos, jovial, în care s-aadunat toat[ sarea p[mântului.

În genere, folclorul dovede=te, la noi ca =i aiurea, c[ sufletul popular enaturist, adic[ aderent la cerin\ele fire=ti ale vie\ii, c[ el nu introduceintermedii între reprezentarea dorin\elor fizice =i satisfacerea lor, c[ purcededirect spre împlinirea destinului biologic al fiin\ei. Acest caracter teluric, pecare unul din primii comentatori ai scriitorului =i-a luat libertatea s[-lnumeasc[ „p[mântenie“, impregneaz[ de la un cap[t la altul |iganiada. Îlg[sim manifestându-se puternic în modul de tratare a iubirii. E evidentprin ipotez[ c[ pu\ine teme pot descoperi, mai limpede decât aceasta,articula\iile laice =i gusturile profane ale autorului. În seria imens[ aatitudinilor posibile, care încep de la preferin\a pentru substructurainstinctual[ a iubirii =i merg pân[ la eflorescen\a sentimentului purificat deorice ispit[ carnal[, Budai-Deleanu se plaseaz[ undeva, mai aproape dep[mânt decât de cer, într-o zon[ a materialit[\ii f[r[ complica\ii, pe lâng[Boccaccio =i la distan\[ de Petrarca. Chipul s[u specific de a vedea lucrurilese v[de=te prin confruntarea cu contemporanul din |ara Româneasc[,Alecu V[c[rescu. Clasa social[ =i modul de via\[ diferen\iaz[ în mod radicaloptica acestor doi scriitori, care probabil c[ întârziaser[ totu=i multe nop\i,f[r[ s[ =tie unul de altul, de paginile acelora=i c[r\i.

399

|iganiada

Sub raportul inten\iilor estetice ale lui Budai-Deleanu, nucleul ge-nerator al |iganiadei îl constitue ambi\ia de a imita modelele clasice alegenului. Probele sunt numeroase =i greutatea e numai de a alege dinnenum[ratele declara\ii ale scriitorului.[...]

|iganiada este o insurec\ie — poate cea dintâi la noi — împotrivaclasicismului, cu tot ce acesta presupune în ordine filosofic[ =i artistic[.Protestul social, umanismul luminist, poporaneitatea =i mesajulpatriotic ce caracterizeaz[ |iganiada nu se puteau exterioriza într-oform[ osificat[, strâns[ în chingile regulilor, modelat[ dup[ prototipuricelebre, dar necorespunz[toare realit[\ii locului =i momentului istoric.Con\inutul nou =i bogat al operei pretindea o expresie adecvat[,gândirea o în=urubare organic[ în materialitatea limbajului, încât s[nu putem =ti niciodat[ unde înceteaz[ ideea =i începe, propriu vorbind,înveli=ul ei sensibil. A=a s-a =i întâmplat. Sub tiparele de suprafa\[ alevechilor dogme, circul[ prin |iganiada seva viguroas[ a unei arte aadev[rului concret. [...] Prin subiect =i concep\ie, |iganiada evadeaz[din clasicismul decadent: e o oper[ sincer[. [...] |iganiada e o oper[ delupt[tor: textul =i comentariul se ajut[ reciproc =i \intesc deopotriv[în du=man. [...] Apelând la modelul clasic, Budai-Deleanu manifest[în fond o deplin[ independen\[; e semnul unor condi\ii specifice careau participat la z[mislirea operei sale =i al unei personalit[\i careevadeaz[ din sisteme.

Paul CORNEA, I.Budai-Deleanu — un scriitor de rena=tere timpurieîntr-o rena=tere întîrziat[, în vol. Studii de literatur[ român[ modern[,Bucure=ti, Editura pentru literatur[, 1962, p. 20—22, 40—41, 56, 57—62, 63, 64—65, 67—68, 73—75.

Nu inven\ia epic[ sau ac\iunea (cunoscut[ de mai înainte) intereseaz[la Budai-Deleanu, cât viziunea sa satiric caricatural[, enorma jovialitate,verva parodistic[ inepuizabil[, formidabila ironie, în fine capacitateamaxim[ de a zugr[vi autentic realitatea sub aparen\ele cele mai bufone =ide a propune idei pe calea bunei dispozi\ii continui. [...]

Veritabila crea\ie a lui Budai-Deleanu nu trebuie c[utat[ în direc\iatipurilor individuale. La fel cu scriitorii ardeleni de mai târziu, ca de pild[Rebreanu, Budai e în schimb un excelent observator =i pictor al aglomer[rilorumane, al maselor v[zute sub aspect colectiv, deci cu atât mai mult al\iganilor, caracteriza\i printr-o existen\[ tribal[, gregar[. [...]

400

Ion Budai-Deleanu

Dar s[ nu se cread[ c[ locvacitatea lui Budai-Deleanu =i a eroilor s[i s-arexercita în gol. Dimpotriv[, rareori elocven\a a servit mai bine ca vehiculal ideilor, rareori s-a exprimat cu mai mult[ concrete\[ un con\inutideologic ca în |iganiada.

Alexandru PIRU, Introducere la I.Budai-Deleanu: Opere, 1. Edi\ie critic[de Florea Fugariu. Bucure=ti, Editura Minerva, 1974, p. V, XXII-XXIII,XXV, XXVIII—XXXI.

Având, neîndoielnic, mari calit[\i de prozator, alc[tuind istorisirea cao vast[ mi=care epopeic[, adesea frânt[, creând impresia de unitate global[printr-o subtil[ art[ a fragmentului, Budai-Deleanu f[ure=te un monu-ment bizar prin caracterul oarecum inform al construc\iei, care sfideaz[anatomia clasic[ a poemului conceput de poeticile antice, o oper[ de oremarcabil[ modernitate =i zidit[ cu un indiscutabil geniu baroc. [...]

Îndeob=te îns[, Budai-Deleanu e un temperament ironic, fantezia saiscând întruchip[ri din smârcuri grote=ti. [...]

Înaintea lui Ion Creang[, în literatura noastr[, Budai-Deleanu posed[în cel mai înalt grad geniu lingvistic \[r[nesc, dorul de a include în exprimareacurent[ proverbul potrivit, perfect integrat contextului. [...] Fantezia =isim\ul excep\ional al limbii uimesc la tot pasul în |iganiada, ivind formul[ride mare originalitate =i expresivitate. [...] Se =tie c[ Eminescu nu citise|iganiada. Exist[ îns[ unele formul[ri =i imagini ale lui Budai-Deleanu încare Eminescu e prefigurat. Acele „cuvinte goale ce din coad[ au s[ sune“din Criticilor mei sunt cu ostenta\ie obiect de dispre\ în |iganiada: „nu d[-avoastre goale cuvinte“; „cu vorbe goale nu s[ pot ucide-atâ\i“ etc.

Iat[: „Craii =i mini=trii având seteDe-argint a\â\[ r[zboaie crunte“...

iar la Eminescu: „A statelor greoaie car[ trebuiesc împinse+i trebuiesc luptate r[zboaiele aprinse“...

(Împ[rat =i proletar)Invoca\ica c[tre |epe=, din finalul Scrisorii a III-a, fusese rostit[, cu

mult înainte, de Budai-Deleanu. Lucrând în spiritul evolu\iei poeziei =ilimbii noastre, încadrat în ritmurile ei adânci, Budai-Deleanu dialogheaz[prin timp cu Eminescu, mai ales cu cel din satire.

Mircea VAIDA, Estetica |iganiadei, în vol. Ion Budai-Deleanu,Bucure=ti, Editura Albatros, colec\ia „Monografii“, 1977, p. 87—88,93, 97, 100, 115, 116—118, 127—128, 132, 141—143.