Ioan17 · Web viewDoar Isus va aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Însă El nu este numai pacea...

MEDITAŢII ZILNICEWIM MALGO

PREFAŢĂWim Malgo, soţul meu, alături de care am avut o căsnicie fericită timp de 43 de ani, a fost - pot să o spun cu certitudine - un slujitor devotat al lui Dumnezeu. Din al 27-lea său an de viaţă, mai exact din prima zi după cununia noastră, până în ultima zi a vieţii sale, s-a dedicat cu totul în slujba marelui său Stăpân/Această slujire a cunoscut, dacă vreţi, trei etape distincte:Mai întâi, Wim a fost un evanghelist convins, având o singură pasiune: să câştige suflete pentru Mielul divin. In anii '50 Dumnezeu i-a încredinţat o primă lucrare: emisiunea radio din anul 1955, din care a derivat mai apoi Misiunea «Strigătul de la Miezul Nopţii». Pe urmă, Domnul i-a pus o a doua lucrare pe inimă, şi anume aceea de a răspândi mesajul Evangheliei păcii şi de a-i îndemna pe toţi copiii Domnului să trăiască o viaţă de credinţă aşa cum El însuşi o cere: «Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt» (1 Petru 1,16). întrebarea «De ce atâţia creştini nu-şi sfinţesc umblarea cu Domnul în viaţa de zi cu zi?» l-a preocupat intens. Bazată pe vestirea mântuirii s-a cristalizat încet a treia etapă a slujirii sale, şi anume vestirea momentului glorios al revenirii lui Isus şi tălmăcirea profeţiei biblice. El a fost unul dintre cei ce au strigat: «Domnul vine! Pregătiţi-vă!»«Urmăriţi pacea cu toţi si sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14).Wim Malgo a lăsat în urma sa o moştenire literar-creştină valoroasă, bogăţie din care a fost alcătuită această carte devoţională. Vreau să subliniez că ea nu trebuie să înlocuiască Biblia, ci mai degrabă trebuie să trezească în cititor dragostea fierbinte pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi dorinţa tot mai aprinsă de a citi şi de a studia singur Sfânta Scriptură. Meditaţiile zilnice, intenţionat nu foarte lungi, au fost redactate în urma multor rugăciuni. De asemenea, în spatele acestei lucrări se ascunde o muncă uriaşă. Le multumesc din inimă tuturor celor care au ajutat în vreun fel sau altul la apariţia acestei cărţi.Din partea Misiunii «Strigătul de la Miezul Nopţii» dedicăm această carte în memoria lui Wim Malgo şi păstrăm în gând şi suflet versetul biblic: «... şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort» (Evrei 11,4).«... si prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.»(EVREI 11,4)


1 IANUARIE«Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc si să vă mântuiesc.» ISAIA 46,4

Cât de incert este acest an care îţi stă înainte! Nesiguranţa generează nelinişte şi nervozitate. Câte lucruri rele nu ţi se pot întâmpla? Vrei să fii însă sigur de veşnicie? Atunci fii gata să accepţi cele două condiţii pe care

le pune Biblia. Prima este aceasta: «Dar cel ce m-ascultă va locui fară grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău» (Prov. 1,33) şi cealaltă: «Domnul dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie» (Prov. 2,7). Eşti ascultător doar când eşti gata să plăteşti preţul pentru a-L urma pe Domnul Isus. Eşti neprihănit în ochii lui Dumnezeu când crezi în puterea de curăţire a sângelui lui Isus şi te căieşti sincer în inima ta de păcatele tale.Poate te întrebi cu teamă: «Prin câte încercări va trebui să mai trec şi în acest an?» Imediat însă ce începi să experimentezi puterea ocrotitoare a lui Isus în viaţa ta, toate ridurile îngrijorării vor dispărea. Ce a purtat El? O coroană de spini, crucea şi păcatele lumii. Ce susţine acum? Întregul univers, chiar pe umerii Săi. Ce altceva mai poartă? Pe tine! Chiar pe tine te poartă pe braţele Lui! De ce te mai îngrijorezi?


2 IANUARIE«Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine» MATEI 10,38

Ce fel de suferinţe vei experimenta în acest nou an? Cel care a suferit mult însă nu se plânge. El realizează cu bucurie că, pentru un copil al lui Dumnezeu, suferinţa nu este altceva decât o unealtă în mâna iubitoare a Tatălui — mână care, cu delicateţe, ne eliberează de tot balastul efemer şi care, exact prin suferinţă ne face părtaşi unei vieţi împreună cu Isus, viaţă de o frumuseţe de nedescris. Dacă în acest an, ca şi copil al Lui vei avea parte cumva de suferinţă, uită-te la Isus, care a păşit pe această cale şi a ajuns astfel în glorie! Pe cât de cumplită I-a fost suferinţa şi pe cât de dureroasă batjocura, pe atât de înaltă e dumnezeirea Sa: «... vestea mai dinainte patimile lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate» (1 Pet. 1,11). Cei mai mulţi credincioşi resping suferinţa lui Cristos despre care vorbeşte Pavel (vezi 2 Cor. 1,5-7) şi caută pe cât posibil să o ocolească. Dacă vrei să ajungi însă în viaţa de apoi cântând cu bucurie, hotărăşte-te pentru Dumnezeu «şi urmează pe Miel oriunde merge El (Apoc. 14,4). Atunci textul din Romani 8,17 se va împlini şi în viaţa ta: «. ..dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El.


3 IANUARIE«Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.» ISAIA 40,31

Unii se plâng: «Cât de lipsit de putere şi de obosit trebuie să încep acest nou an!» Există într-adevar mulţi oameni obosiţi. Dar cu cât scopul tău final în viaţă este de a fi din ce în ce mai mult asemenea lui Cristos, cu

atât mai puţin Duhul tău va fi obosit şi lipsit de vlagă. Care este cel mai puternic imbold pentru a-ţi urma calea cu hotărâre? Evident, premiul final! Cine nu are un scop veşnic, oboseşte rapid. Care este cea mai importantă prioritate din viaţa ta? Afacerea? Banii? Familia? Succesul? Şi pe lângă toate acestea şi Cristos? Nu e de mirare că ai tot timpul nevoie de odihnă! Energia ta se risipeşte pentru că este direcţionată spre mai multe ţeluri secundare. Eşti tras din toate părţile de lucruri trecătoare, de aceea nu te mira deloc că ai pierdut din vedere esenţialul: lucrul cel mai înalt, mai bun -veşnicia! Ce este de făcut? Schimbă-ţi rapid priorităţile! Fă-o chiar acum! Mottoul tău în viaţă să fie: «Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21). Atunci inima ta va fi liniştită şi puteri nesfârşite pentru o viaţă sfântă vor curge spre tine. Aşa spune Domnul: «întoarceti-vă la Mine si veti fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul!”Isaia 45:22


4 IANUARIE«Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase.» ISAIA 43,18-19

Ai trecut pragul anului vechi şi ai început un an nou, dar câte oportunităţi extraordinare de a depune mărturie ai lăsat să treacă pe lângă tine în zadar? Câte păcate comise din neatenţie, câte nesupuneri? Ai toate motivele să te uiţi înapoi descurajat. Dar trebuie să vii azi cu toate eşecurile la Domnul. Ce bucurie să avem un Dumnezeu milostiv, care iartă păcatele! Şi chiar de ai fi eşuat de mai multe ori, El nu te alungă. Unde este un Dumnezeu ca Tine, o Doamne? Sângele lui Isus Cristos îţi garantează astăzi curăţire totală şi reînnoire; tot ce ţi se cere este doar o pocăinţă sinceră. El îţi spune: «Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechil» (Isaia 43,18.) Cine a avut parte de o asemenea binecuvântată iertare va urî păcatul şi se va lipi şi mai tare de Dumnezeu. Acea persoană va experimenta biruinţă după biruinţă pentru că «... merge din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion» (Psalm 84,7).


5 IANUARIE«Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.» 2 PETRU 3,10

Cât de multe lucruri s-au schimbat în anul care a trecut! Fără îndoială că oamenii se schimbă, prietenii buni devin inamici - oamenii sănătoşi se îmbolnăvesc şi mor - lumea se schimbă şi trece — catastrofele naturale se înmulţesc — clima se modifică şi ea. Cuvântul lui Dumnezeu însă spune: «Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi» (Evrei 1,11-12). Ne apropiem de o decisivă şi înspăimântătoare judecată. Dar cei care sunt ancoraţi în Stânca neclintită şi veşnică — Isus Cristos — vor fi păziţi de «furia care va veni». Isus spune: «Eu trăiesc si voi veţi trăi». Chiar dacă toate trec — El nu va trece, ci va rămâne în veac, şi noi, oile Sale împreună cu El, căci: «... nimeni nu le va smulge din mâna Mea.» (Ioan 10,28) şi «nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru» (Rom. 8,39); «Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în vecii» (Evrei 13,8).


6 IANUARIE«El nu i-a răspuns nici un cuvânt...» MATEI 15,23

Din Scriptură ştim că această femeie a strigat către Domnul pentru a-i vindeca fiica bolnavă şi chinuită — şi El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Nu am păşit decât de câteva zile în noul an, dar strigătul din sufletul tău deja se aude puternic, nevoia de un ajutor concret, vizibil este stringentă. De ce oare Domnul nu îţi răspunde prin nici un cuvânt? Fie ca tu să găseşti în acest text exact alinarea de care ai atâta nevoie! — De ce nu i-a răspuns Domnul acelei femei canaanite cu o credinţă atât de mare? Nu a fost oare aspru şi de neînţeles, când citim că: «El nu i-a răspuns nici un cuvânt» (Matei 15,23)? Nu a fost rugăciunea ei destul de bună? Nu a fost problema ei urgentă? Toate aceste întrebări şi-au primit însă răspunsul când Isus i-a spus: «... O, femeie, mare este credinţa Ta ...» (Matei 15,28). Cu toate acestea Domnul nu i-a răspuns înainte. Este minunat felul în care Dumnezeu răspunde după tăcere şi te lasă apoi să experimentezi minunatul Său ajutor! Tăcerea de neînţeles a Cerului ne loveşte puternic în timpuri de nevoie. De ce procedează Dumnezeu aşa? Pentru că doar în acest fel credinţa se ancorează şi mai tare în Domnul. Momentul când Dumnezeu va rupe tăcerea nu e departe şi El îţi va răspunde după cum găsim scris în Zaharia 1,14: «... Aşa vorbeşte Domnul oştirilor».


7 IANUARIE«Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos.» 1 TESALONICENI 4,16

De multă vreme noi, Biserica lui Isus, strigăm cu dor împreună cu Duhul Sfânt: «Vino, vino cât mai repede, Doamne Isuse!» şi ne întrebăm: «Doamne, cât mai aştepţi?» Lasă-mă să-ţi spun plin de încredere, dragule cititor, că aparenta Sa tăcere nu anulează adevărul că El va veni curând pe norii cerului pentru a ne duce acasă. Curaj, frate deznădăjduit, nu dispera, soră dragă! Chiar dacă tace, El este acolo şi aude strigătele tale. Dumnezeu aşteaptă să te laşi cu toată încrederea pe braţul Său. Atunci îl vei chema şi El îţi va răspunde zicând: «Iată, sunt aici!» Astfel ceaţa întunecată a deznădejdii va dispărea, iar soarele milei Sale nemărginite va străluci victorios. De aceea, te rog fierbinte: nu renunţa la căutarea şi la dorul inimii tale după Dumnezeu chiar dacă nu ai primit încă răspuns la unele întrebări care te frământă! Ancorează-te şi mai mult în Cristos şi păstrează-ţi încrederea neclintită în El, căci aşteptarea celor neprihăniţi se transformă în bucurie! Domnul răspunde chemărilor noastre. Da, Isus vine!


5 IANUARIE«Întăriţi mâinile slăbănogite si întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui".» ISAIA 35,3-4

Iată o promisiune minunată pentru cei care sunt osteniţi spiritual: «Priviţi, acesta este Dumnezeul vostru!» Oboseala fizică este de cele mai multe ori trecătoare, dar cea spirituală este foarte vicleană. In Ieremia 31,25 citim: «Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame». Această promisiune a lui Dumnezeu trebuie să îşi găsească acum împlinire în viaţa noastră. De ce facem o astfel de afirmaţie cu atâta siguranţă? Pentru că Dumnezeu însuşi doreşte să îşi împlinească promisiunile. Trebuie să fim mereu atenţi la ceea ce doreşte sau nu doreşte Dumnezeu. în acest caz. El nu numai că vrea să învioreze sufletele obosite şi deprimate, dar chiar o şi face! Dumnezeul nostru nu este limitat în puterea şi în dragostea Sa. Acest lucru îl găsim scris în Isaia 40,28: «Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământu-lui. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.» Cine are părtăşie cu Dumnezeul cel viu prin Domnul Isus Cristos este conectat la o sursă nesecată de putere divină.


9 IANUARIE«Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.» 2 PETRU 1,3

Cuvântul «totul» înseamnă că puterea lui Dumnezeu este prezentă în toate domeniile vieţii noastre. Când această putere a lui Isus Cristos

locuieşte în noi, atunci ea radiază şi în afara vieţii noastre, de aceea este important ca privirea copiilor lui Dumnezeu să fie plină de lumină, căci ochii sunt oglinda sufletului. Există indicii spirituale prin care poate măsura intensitatea luminii lui Dumnezeu în noi. La mulţi credincioşi viaţa trăită indică faptul că lumina abia licăreşte. De ce? Pentru că puterea învierii lui Isus nu acţionează în ei prin credinţă şi de aceea, în slăbiciune, ei nu au nici un pic de forţă. Este groaznic când viaţa ta se scaldă în blazare, pentru că nu recunoşti cu adevărat puterea învierii Sale. Această minunată putere spirituală, care alungă chiar şi oboseala fizică, vrea să fie activă în noi. Nu trebuie să respingem şi să negăm puterea lui Dumnezeu, care a fost dezvăluită în Isus Cristos, ci trebuie să o lăsăm să acţioneze nestingherită în viaţa noastră. Să-I mulţumim deci pentru puterea pe care ne-a dat-o!


10 IANUARIE«Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.» 1 IOAN 1,7

Când ajungem la lumină, vedem cu claritate. Chiar dacă este dureros, adevărul iese întotdeauna la lumină. Conform versetului de mai sus, la fel se întâmplă şi cu inima noastră atunci când este curăţită de sângele preţios al lui Isus. Problema amară a multor oameni, nu numai a celor din lume, ci şi a creştinilor, este aceea că încearcă să pozeze drept altcineva - în viaţa de zi cu zi, la lucru, în afaceri. Fiecare încearcă să se pună pe sine într-o lumină cât mai avantajoasă. Dar dacă prin puterea ta proprie încerci să te înfrumuseţezi şi să îţi îmbunătăţeşti caracterul, te îndepărtezi automat de prezenţa lui Dumnezeu. Complexele spirituale, gândurile întunecate şi sentimentele de neputinţă vin din faptul că, datorită lipsei reale de cunoaştere de sine, continui să încerci să te arăţi în faţa lui Dumnezeu mai bun decât eşti. Dar Domnul respinge toate aceste «în-cercări personale de renovare». Adevărata experienţă a unei vieţi cu adevărat noi va deveni realitate numai atunci când vei fi pregătit să renunţi complet la eul tău şi să fii curăţit prin sângele Domnului Isus.


11 IANUARIE«Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură (sau zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.» 2 CORINTENI 5,17

Nostalgia (dorul de casă, dorul după cele trecute) este o ispită puternică a vremurilor noastre. Oamenii vor cu orice preţ ca totul să fie aşa cum a fost odinioară. In bisericile creştine găsim din păcate din ce în ce mai mult germeni de nostalgie spirituală. Omul cel vechi, cu înclinaţiile şi obiceiurile sale proaste, cu însuşirile sale păcătoase, trebuie dezbrăcat de hainele murdare. Nu contează că eul vechi şi mizerabil vrea cu orice preţ să rămână în viaţă, el trebuie să dispară complet: «iată că toate

lucrurile s-au făcut noi». Pavel ne atrage atenţia: «... v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui (la o parte cu nostalgia) şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut» (1 Col. 3,9-10). Nu te opri la jumătatea drumului! Fă pasul hotărâtor care ar fi trebuit de mai multă vreme făcut! De aceea: «întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină» (Isaia 35,3). Renunţă com-plet la vechea viaţă şi intră în cea nouă, în părtăşia cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt!


12 IANUARIE«Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu.» 1 IOAN 4,2Studiul aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu, implicit şi al pasajelor profetice, are o importanţă vitală pentru viaţa noastră spirituală. Petru ne îndeamnă să veghem cu statornicie până când (şi aici el vorbeşte despre reîntoarcerea Domnului) «... va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre» (2 Petru 1,19). Uşa Cuvântului lui Dumnezeu o vei deschide numai cu cheia perseverenţei. Sfânta Scriptură cere o studiere serioasă. Biblia poartă pecetea dumnezeiască a adevărului. Cine ar îndrăzni să o privească cu dispreţ? Cine dispreţuieşte însă Scriptura îl dispreţuieşte pe Dumnezeu, care a scris-o prin inspiraţia Duhului Sfânt. Domnul doreşte să ne păzească pe toţi de indiferenţa şi de nepăsarea faţă de Cuvântul Său. Scriptura se «descoperă» sub o cercetare atentă, deoarece este plină de surprize. Sunt deplin conştient că ritmul alert al vieţii noastre cotidiene urmăreşte să ne ţină cât mai departe de studiul Bibliei. Studiază Scriptura, doar atunci taina biruinţei lui Isus îţi devine clară! David ştia cât de necesară este studierea Scripturii: «Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta» (Psalm 119,11).


13 IANUARIE«Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!".» PSALM 91,1-2

Aşa după cum există calamităţi naturale, există şi catastrofe spirituale. Cei mai mulţi dintre noi nu ştiu absolut nimic despre acestea din urmă. Foarte mulţi copii ai lui Dumnezeu nu sunt protejaţi în interior. Este extrem de evidentă în Sfânta Scriptură preocuparea Domnului pentru interior. De exemplu, când Noe a trebuit să-şi construiască arca, Dumnezeu i-a poruncit să o ungă cu smoală «... pe dinăuntru şi pe dinafară» (Gen. 6,14). Pare a fi o poruncă împotriva gândirii noastre logice. Noi am sugera ca prima dată arca să fie izolată pe dinafară, pentru ca, în caz de furtună apa să nu pătrundă înăuntru. Dar aici, în mod clar, prima dată scrie de interior

şi apoi de exterior. Noi toţi suntem atenţi ca exteriorul nostru să arate bine si nu ne pasă (sau ne pasă prea puţin) dacă interiorul nostru este sau nu apărat şi protejat de sângele lui Isus. Din această cauză, ca şi copii ai lui Dumnezeu, trecem prin suferinţe inutile, suferinţe care nu sunt după voia Lui.


14 IANUARIE«Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.» MATEI 6,6

Doresc să le spun tuturor celor care Il slujesc pe Domnul Isus în ascuns: nu fiţi invidioşi, nici geloşi pe cei care Il slujesc pe Domnul în văzul tuturor şi sunt în lumina reflectoarelor! Aceştia au de dus mai multe lupte spirituale decât cei care Il slujesc pe Domnul în ascuns şi nu în faţa oamenilor, dar sunt văzuţi şi apreciaţi de Dumnezeu. Este într-adevăr un dar din partea Domnului dacă n poţi sluji pe El în pace şi în taină. Din păcate acest lucru este dorit de foarte puţini creştini căci, chiar şi pentru o clipă, toţi dorim să fim apreciaţi în viaţă. Dar exact frământarea internă, dorul ascuns al inimii este preţios înaintea lui Dumnezeu, căci: «... omul se uită la ceea izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă» (2 Sam. 16,7).

Această meditaţie va fi poate citită de unii credincioşi ale căror fapte nu sunt văzute şi apreciate de nici un om, dar sunt cunoscute de Dumnezeu, căci El este preocupat de sufletul nostru. El are grijă ca noi să trăim prin Duhul Sfânt şi să-L slujim pe El, chiar şi cu lacrimi şi suferinţă, fără ca lumea din afară să stie ceva.


15 IANUARIE«Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război şi voi să rămâneţi aici?» NUMERI 31,6

Ca şi membri ai Bisericii lui Isus, noi suntem în părtăşie unii cu alţii, răscumpăraţi prin acelaşi sânge scump. Dar relaţiile de sânge aduc cu ele şi responsabilităţi. Prin luptele şi suferinţele sfinţilor din timpurile de odinioară am avut parte de multe binecuvântări, pentru că ei au păşit pe drumul credinţei înaintea noastră, pentru că au avut adevăratul spirit al vieţii cu Domnul şi pentru că nu s-au mulţumit cu nivelul spiritual pe care îl atinseseră. Prin credinţa lor noi suntem şi mai puternic impulsionaţi să Il urmăm pe Domnul cu o şi mai mare determinare. În Evrei 11,40 se spune că ei nu ajung la desăvârşire fară noi. Domnul îi spune profetului Ieremia: «Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului» (Ier. 48,10). Ştiu că frica de încercări este o mare ispită pentru unii credincioşi, care, în mândria lor stau liniştiţi ca simpli spectatori în arena regatului lui Dumnezeu, în loc să participe activ la bătălie. Dar şi ţie ţi-a

fost scris să lupţi! Cum doreşti să primeşti cununa dacă fugi de cruce? Dacă şi cei mai buni vor fi curăţaţi prin foc, atunci cu greu noi vom putea scăpa de încercare. Sculaţi-vă, căci vremea este aproape! Domnul vieţii trebuie să ne găsească veghind în rugăciune.


16 IANUARIE«Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfânta, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt.» IUDA 20

Rugăciunea prin Duhul Sfânt este o taină. Această rugăciune oferă garanţia ascultării dacă originea ei nu este în pornirile inimii noastre, ci în Dumnezeu. Dacă încercăm să ne gândim la acest lucru sau să-l cuprindem cu mintea şi cu duhul nostru, atunci niciodată nu vom mai îndrăzni să fim leneşi în ce priveşte rugăciunea. Acest lucru l-a înţeles şi Samuel, bătrânul slujitor al lui Dumnezeu, când, la sfârşitul vieţii sale, a vorbit poporului Israel: «Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi ...» (1 Sam. 12,23). Rugăciunea prin Duhul Sfânt este atât de intensă şi de puternică, încât apostolul Pavel a descris-o astfel: «... căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite». Dacă în timpul rugăciunii prin Duhul Sfânt nu noi ne rugăm, ci Duhul lui Dumnezeu prin noi, atunci înţelegem şi că rugăciunea sinceră vine de la Dumnezeu şi, cu ajutorul Duhului Său trece prin cel ce se roagă şi apoi se întoarce la Dumnezeu. Ce traseu minunat!


17 IANUARIE«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» 1 IOAN 3,3

Sunt de părere că multe ispite sunt puse pe seama lui Satan, ispite care însă în realitate îşi au originea într-o inimă ce nu a fost curăţită de toate păcatele. Multe iritări şi stări nervoase ar dispărea din viaţa ta dacă nu ai neglija să îi ceri Domnului să te curăţească de vechile păcate. Problema este generată de faptul că pe cărarea vieţii nu mergi în tandem cu Domnul. Enoh a fost răpit la cer; despre el citim că: «Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu» (Gen. 5,24). Cu alte cuvinte, Enoh a ţinut pasul cu Dumnezeu. Ştii ce înseamnă să o iei înaintea Domnului şi să nu păşeşti în ritm cu El? Înseamnă că, fară a fi în prealabil curăţit cu adevărat, intri în prezenţa lui Dumnezeu într-o atitudine de falsă evlavie. Acesta este motivul tensiunii în care trăim când vorbim, cântăm şi chiar ne rugăm într-un mod care nu este în acord cu inima noastră. Dacă depui mărturie despre ceva ce încă nu ai trăit - vorbele tale nu au nici o putere, deoarece lipsa de curăţie a inimii este imediat scoasă la iveală în viaţa ta spirituală. Acesta este practic creştinismul lipsit de putere. De aceea, veniţi la Lumină!

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO18 IANUARIE«Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.» 1 TESALONICENI 5,23Sfinţirea copiilor lui Dumnezeu este atât de importantă, încât Sfânta Treime Se implică direct în acest proces. In ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu Tatăl, iată ce găsim scris în 1 Tesaloniceni 4,3: «Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră ...». Cine refuză sfinţirea este automat în contradicţie cu voia Lui şi viaţa sa cunoaşte o criză spirituală. Sfinţirea este de asemenea şi preocuparea Duhului Sfânt, căci textul din Romani 1,4 spune: «... duhul sfinţeniei, dovedit cu putere...». Fiul, Isus Cristos ne-a deschis calea spre sfinţire prin rugăciunea Lui de Mare Preot: «Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr» (Ioan 17,19). Iată cât de importantă, cât de esenţială este sfinţirea în viaţa unui copil al lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu-Duhul Sfânt Se implică activ în acest proces! Petru spune: «... după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!» (1 Petru 1,2)


19 IANUARIE«Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.» TIT 3,9

Există oameni care sunt neîncrezători si oameni care caută adevărul. Există copii ai lui Dumnezeu care au multe întrebări importante şi nu primesc răspuns. Sunt convins că printre cititorii mei există şi unii care au strigat de multe ori: «O, Doamne, de ce tocmai eu?» Şi Dumnezeu tace. De ce nu-ţi răspunde? Pentru că te iubeşte! Iată ce găsim scris: «... va tăcea în dragostea Lui» (Ţef- 3,17). Fiul lui Dumnezeu a strigat pe cruce: «... Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» (Matei 27,46). Dar Dumnezeu a tăcut. De ce a tăcut oare — doar era vorba de Fiul Său iubit, care Il chema în suferinţă de moarte, purtând povara tuturor păcatelor lumii? De ce nu a răspuns? Pentru că ne-a iubit atât de mult - pe mine şi pe tine! Autorii! Cântării Cântărilor a strigat: «... dragostea este tare ...» (Cânt. 8,6)! Dumnezeu Şi-a iubit Fiul atât de mult, încât a strigat din ceruri: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţii» (Matei 17,5). Isus Cristos a fost realmente părăsit de Dumnezeu din cauza mea şi a ta, iar când a strigat după Tatăl, El a tăcut. De ce? O mai spun încă o dată: pentru că te-a iubit şi te iubeşte atât de mult! Această dragoste a fost mai puternică decât moartea Fiului Său.


20 IANUARIE« Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. În ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun, că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.. » IOAN 16,22-23

De ce nu primeşti răspuns la unele dintre rugăciunile tale? Pentru că Dumnezjşu te iubeşte, pentru că are planuri mari pentru viaţa ta şi doreşte să îşi reverse din belşug binecuvântarea prin tine, aşa cum a făcut şi prin Isus. Trebuie să avem tăria să ne încredem deplin în Dumnezeu, chiar dacă tace. Şi trebuie să înţelegem că El tace pentru că ne iubeşte. Nu contează că noi nu Ii înţelegem dragostea. Toate la timpul lor! Când îl vom vedea aşa cum este, ne vom acoperi faţa cu mâinile, ne vom pleca în genunchi în Faţa Sa şi vom recunoaşte: «O, Doamne, nu am realizat ce intenţii minunate ai avut în ceea ce mă priveşte. Iartă-mi întrebările pline de revoltă şi atitudinea nerăbdătoare!» Într-adevăr, se va împlini ceea ce Domnul a spus: «In ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.» Apleacă-ţi, deci, genunchii şi nu mai întreba «De ce?» sau «La ce bun?» Şi aşa nu vei găsi răspuns la aceste întrebări, căci răspunsul este ascuns în dragostea necondiţionată a Domnului faţă de tine.


21 IANUARIE«Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos» FILIPENI 3,20

Biblia vorbeşte despre faptul că noi, cei care credem în Domnul Isus Cristos, suntem deja în ceruri, chiar dacă trăim încă pe pământ. De aceea moartea nu mai are nici o putere asupra noastră, căci noi trăim prin Isus. Dar cum poate fi realizat acest lucru aici pe pământ? Răspunsul îl găsim în Coloseni 2,6: «... să şi umblaţi în El.» Eu pot să fiu în Cristos şi El în mine; doar astfel eu umblu cu El. Aceasta este umblarea cerească. Isus S-a înălţat la cer, în trupul Său înviat, iar acum stă la dreapta Tatălui. Dar în acelaşi timp El este prezent şi pe pământ, şi în cer. Căci chiar dacă stă lângă Tatăl, El locuieşte prin Duhul Sfânt în inimile noastre, după cum găsim scris în Efeseni 3,17: «... aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă». în concluzie: în timp ce tu umbli în trup pe pământ, duhul tău este deja în cer. Consecinţa acestei realităţi minunate o găsim în 1 Ioan 2,6: «Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus».


22 IANUARIE

«Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice.» OSEA 11,7

Oare de ce atâţia credincioşi nu umblă cu adevărat împreună cu Dumnezeu? Una din cauzele cele mai frecvente este o stare de oboseală spirituală: nu ţii pasul cu Domnul, când ar trebui să umbli în El şi cu El. Rămâi în urmă, eşti leneş şi delăsător în rugăciune şi în slujire — şi prin aceasta se rupe legătura organică cu Domnul Isus. Consecinţa imediată este o stare de confuzie spirituală. În Evrei 12,3 suntem îndemnaţi să nu obosim în a fi curajoşi şi să nu fim delăsători. O altă consecinţă dezastruoasă a acestei oboseli spirituale este faptul că nu mai suntem nici receptivi, nici interesaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea Domnul suspină spunând: «Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit» (Isaia 42,20). Aceste cuvinte ilustrează răceala noastră spirituală. Să facem tot ceea ce ne stă în putere! In 2 Petru 1,3 suntem asiguraţi că ne-au fost create toate condiţiile pentru o asemenea umblare: «Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.»


23 IANUARIE«Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?» PSALM 2,1

Situaţia politică mondială din ziua de azi se aseamănă cu o tornadă: evenimentele se precipită, totul este în mişcare. Dacă privim tornada din interior ameţim şi intrăm în panică. Strigătele popoarelor, lamentările oamenilor devin din ce în ce mai puternice. Peste tot se cere dreptate socială, dar egoismul rămâne în continuare la putere. Se cere pace în timpul demonstraţiilor organizate în acest scop, dar omul încă nu are pace cu Dumnezeu. Aceasta este contradicţia fatală: ei strigă «pace, pace!», dar nu este deloc pace.

Există un asemenea paradox şi în inima ta? Doreşti de la alţii ceea ce îţi lipseşte chiar ţie? Eforturile disperate de a crea o lume mai bună cu ajutorul filozofiei umaniste devin tot mai intense. Toate aceste eforturi sunt însă sortite eşecului, pentru că popoarele se întorc împotriva naţiunii care, prin Isus Cristos, a adus mântuirea şi pacea lui Dumnezeu pe pământ. Iată esenţa crizei mondiale din zilele noastre! Totuşi, mângâierea extraordinară este aceea că, ascunsă în uraganul politicii mondiale găsim prezenţa caldă şi liniştitoare a lui Dumnezeu. Adevărata pace, adevăratul regat al păcii şi adevăratul Domn al păcii vor veni în Israel. Satan atacă încă de pe acum Ţara Sfântă, de aceea pacea zilelor noastre este de fapt o falsă linişte şi o falsă binecuvântare.


24 IANUARIE

«Şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.» COLOSENI 1,20

Întreaga lume e împotriva Israelului pentru că Dumnezeu, prin sângele lui Isus Cristos, pe crucea de pe Golgota, a adus pacea atât în Israel, cât şi în lumea întreagă. El este pacea noastră! Acesta este motivul pentru care Israelul este urât şi respins de toată lumea. Respingerea Israelului implică automat şi respingea Fiului lui Dumnezeu, care a venit şi va veni din nou. Doar Isus va aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Însă El nu este numai pacea noastră, ci şi lumina lumii. Pace fară lumină nu există. Cuvântul, lumina, pacea - toate trei sunt unite în Isus Cristos. El este Cuvântul întrupat, El este lumina, El este pacea: «Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea» (Psalm 119,105). Biblia te luminează, dar te şi condamnă, pentru că doar astfel ajungi la Golgota şi aproape de cruce. Acolo, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu eşti curăţit de păcate prin sângele scump al Mielului, iar inima ţi se umple de pacea Lui. În jurul tău poate fi haos, dar tu, în mijlocul tulburărilor care cresc, vei fi plin de pacea lui Dumnezeu.


25 IANUARIE«Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!» IEREMIA 17,7

Trebuie să învăţăm să ne încredem necondiţionat şi pe deplin în Domnul: «Căci cine este Dumnezeu, în afară de Domnul şi cine este o stâncă, în afară de Dumnezeul nostru?» (Psalm 18,31) Oamenii din jur şi contextele de viaţă neprielnice nu trebuie să ne amărască, ci să ne întoarcă privirea spre Domnul şi să ne îndemne la pocăinţă, dacă nu ne-am întors încă la El. Atunci când totul se ruinează, când toată munca, tot ce am clădit de-a lungul vieţii se spulberă în vânt, nu te lăsa doborât! Scriptura spune: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplâtire!» (Evrei 10,35). Domnul ne va distruge poate multe din sprijinurile noastre pământeşti, pentru a ne învăţa să ne bazăm numai şi numai pe Isus. Pe Avraam îl cunoaştem drept «tatăl tuturor credincioşilor», dar şi lui Domnul i-a luat pe rând toate lucrurile în care îşi pusese nădejdea. Exact în această perioadă din ce în ce mai întunecată a sfârşitului, se pune şi mai mult problema să Il slăvim pe Domnul, încrezându-ne pe deplin în El. De aceea, haideţi sa ne rugăm: «Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor» (Psalm 12,l)


26 IANUARIE«Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi."» IOAN 11,25

Ce promisiune minunată pentru toţi copiii lui Dumnezeu! Credinciosul are viaţă veşnică şi experimentează această viaţă încă de pe acum «în interiorul său»! Prin puterea promisiunii Domnului Isus, în momentul în care va închide ochii, el «în veac nu va vedea moartea» (Ioan 8,51). Numai Domnul Isus are putere absolută asupra morţii, deoarece este Dumnezeul cel viu. El a spus despre fiica lui Iair: «n-a murit, ci doarme!» (Luca 8,52), iar despre prietenul Său: «Lazăr, prietenul nostru, doarme» (Ioan 11,11). Despre cei născuţi din nou care aşteaptă răpirea, dar care în momentul acesta nu mai sunt pe pământ, Pavel spune că au adormit (1 Tes. 4,15; 1 Cor. 15,51). Aceasta înseamnă că ei au adormit în ceea ce priveşte existenţa pământească, dar sunt în viaţă în faţa tronului lui Dumnezeu. Acest lucru ni-l garantează însuşi Isus Cristos prin învierea Sa: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» (1 Cor. 15,54-55). El a înviat cu adevărat, de aceea noi putem afirma despre un copil al lui Dumnezeu care a adormit în Domnul: nu a murit, ci trăieşte în rai, în slava de nedeseris!


27 IANUARIE«Fiţi treji si vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, da târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.» 1 PETRU 5,8Ca şi credincioşi trebuie să facem în fiecare zi faţă unor lupte grele - atât în interior, cât şi în exterior. Când aceste conflicte devin tot mai puternice (cu toate că am primit şi experimentat iertarea păcatelor), trebuie să fim conştienţi că acest lucru i se datorează lui Satan, duşmanul nostru de moarte. Însă noi, care îl avem pe Domnul Isus în inimă, putem să ne împotrivim lui şi să fim biruitori, triumfători prin credinţă. Cum pot să fiu biruitor când eu sunt slab şi indisciplinat, când nu mai pot să cred în nimic, când nu mai simt nimic şi când nu văd altceva decât întuneric în jurul meu? ...Aceasta este plângerea ta? Atunci Iacov îţi dă un răspuns minunat: «împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi» (Iacov 4,7-8). Trebuie deci să te apropii de Dumnezeu în lupta ta împotriva diavolului, căci aceasta este calea spre sfinţenie: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată» cu credinţă deplină...» (Evrei 10,19-22).


28 IANUARIE«Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harfa cea plăcută si din alăută!» PSALM 81,1-2

Cuvântul Domnului este actual, dar are şi valabilitate veşnică. În acest psalm Domnul îi cere lui Israel să se veselească şi să cânte la toate instrumentele. Există nenumărate locuri în Biblie unde este amintită răscumpărarea. În Psalmul 81,7 Domnul îi reaminteşte poporului Său că El ascultă întotdeauna rugăciunile: «Ai strigat în necaz si te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului şi te-am încercat la apele Meriba». De ce ne tot reaminteşte Domnul anumite lucruri? De ce i-a cerut poporului Israel să povestească copiilor lor şi copiilor copiilor lor despre faptele Sale minunate şi să scrie poruncile Sale pe uşiorii de la case? Pentru că El ştie cât de repede uităm, de aceea El îşi reasigură mereu poporul de faptul că îi aude rugăciunile. Dacă nu ne mai rugăm mult, acest lucru dovedeşte că uităm, că mult prea uşor cădem, că duşmanul încă ne poate înşela. Totuşi, Domnul Dumnezeu nu Se schimbă si El doreşte să audă rugăciunile noastre. El ascultă strigătele celor drepţi şi împlineşte voia celor cu frică de El!


29 IANUARIE«Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini» PSALM 81.9Porunca lui Dumnezeu - transmisă odinioară Israelului, şi astăzi nouă - este: «Ascultă!» De ce repetă Domnul de două ori acest lucru? Părinţii constată că, de la o anumită vârstă, copiii nu îi mai ascultă, deoarece cred că ştiu totul mai bine. La un nivel mai înalt, la fel se raportează şi copiii lui Dumnezeu la Tatăl lor ceresc. Când Domnul strigă de două ori: «Ascultă poporul meu!» (Psalm 81,8), El nu Se referă la supunere, ci la auzire, la ascultare. Dacă am învăţa sa ascultăm mai mult, harul lui Dumnezeu ar putea lucra mai bine în noi. Tăcerea şi supunerea inimii sunt deosebit de importante, deoarece atunci ajungem să trăim experienţe care nu pot fi posibile nici prin muncă, nici prin efort şi nici prin pricepere. In Isaia 55,2-3 găsim scris: «De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi». Dacă Domnul subliniază atât de puternic acest lucru, înseamnă că ascultarea este într-adevăr extrem de importantă. Cât de mult L-ai ascultat astăzi?


30 IANUARIE«Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.» 1 IOAN 1,7

Odată, după o serie de lucrări întreprinse în America, zburam peste Oceanul Atlantic spre casă. Am observat cu claritate că, venind din America spre Europa, zburam în direcţia luminii - între cele două continente există o diferenţă de fus orar între 7 şi 10 ore. În timpul zborului m-am uitat la un moment dat pe fereastră şi am văzut cum lăsam

în urmă întunericul ca de smoală şi zburam spre lumină. Ce important este pentru un copil al lui Dumnezeu să umble spre lumină şi nu în direcţia opusă! Cât de important este ca în viaţa noastră de credinţă să ieşim de pe calea întunericului: «Urmăriţi pacea cu toţii si sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.» (Evrei 12,14) Fugi de întuneric! Dumnezeu a spus despre slujitorul Său Iov că: «... se abate de la rău» (Iov 1,8). Secretul victoriei este să ocoleşti răul, să fugi de el şi să te scalzi în lumina atotpătruazătoare a Domnului Isus. Grăbeşte-te în calea luminii! Ocoleşte întunericul, căci Isus vine în curând!


31 IANUARIE«Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.» ROMANI 8,37Cu ani în urmă statul Israel a emis un timbru în memoria celor care au murit în război. Timbrul ilustrează un soldat israelian cu cască şi Tallit (şal de rugăciune). Poate oare puterea rugăciunii fi mai clar simbolizată? Probabil că nu. Cel ce se roagă, se luptă şi cel ce se luptă, se roagă. Fără rugăciune, lupta credinţei noastre se năruie ca un castel de nisip. Dacă rugăciunile tale nu ţin pasul cu lupta pe care trebuie să o duci, cu siguranţă vei fi strivit. Doare când vestim Cuvântul lui Dumnezeu fară a ne pune pe genunchi. Toţi copiii lui Dumnezeu sunt împăraţi şi preoţi, dar, din păcate, cei care ar trebui să dovedească regalitatea şi preoţia în slujba şi în viaţa lor sunt deseori lipsiţi de influenţă spirituală. Îmi este teamă că, în lucrul nostru pentru Domnul, de multe ori există pornirea josnică şi exclu-siv profitoare a unui manager. În rugăciune oricine are ceva de spus în împărăţia lui Dumnezeu şi îl slujeşte în primul rând pe Cristos, apoi pe fraţii de credinţă. De aceea, roagă-te! Roagă-te chiar în momentul în care te simţi copleşit de situaţia ta mizerabilă, de eşecurile tale, căci este scris: «In ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul» (Psalm 138,3).

Ioan17 · Web viewDoar Isus va aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Însă El nu este numai pacea...

Documents

Transcript of Ioan17 · Web viewDoar Isus va aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Însă El nu este numai pacea...