Intretinerea lantului este unul din cele mai controversate aspecte legate de mecanica bicicletei. Viata

lantului este afectata de stilul de pedalare, de alegerea treptelor de viteza, de anotimp, de tipul de sol,

de tipul de lubrifiant, de tehnica ungerii si starea pinioanelor. Din cauza ca sunt atat de multe

variabile, a fost imposibil sa se faca experimente controlate in conditii realiste. In concluzie, orice sfat

legat de intretinerea lantului se bazeaza pe intuitie si experienta. Expertii nu se pun de acord aproape

niciodata legat de aceasta tema. Fiind considerata uneori o problema aproape evlavioasa in lumea

ciclismului si s-au aruncat multe invective in aceasta controversa dintre grupari cu opinii diferite.

Acest articol este bazat pe experienta mea personala si profesionala si pe propriile mele teorii.

Lanturi: vechi si noi

In ultimii cincisprezece ani au fost multe revolutii in proiectarea bicicletelor. Unele au fost mai vizibile,

ca ca dezvolarea mountain-bike-urilor, a rotilor disc, a unor noi ghidoane. Unele au fost mai putin

vizibile, dar la fel de importante, cum ar fi pelalele cu placute, ciclocomputerele si schimbatoarele

indexate.

A existat de asemenea o revolutie invizibila si putin remarcata in constructia lanturilor de biciclete.

Oamenii nu acorda mare atentie lanturilor bicicletelor. Pana la urma, toate arata cam la fel. E mult mai

interesant de observat si discutat despre schimbatoare, dar de fapt lantul e cel ce face schimbarea de

viteza. Un lant de bicicleta de tip vechi are zece componente pe za. Un lant tipic de 57 de zale are 570

de componente, mai mult decat tot restul bicicletei la un loc. Sunt 114 zale exterioare, 114 interioare,

114 role, 114 nituri si 114 bucse.

Revolutia majora in proiectarea lanturilor a fost introducerea lanturilor fara bucse. Primul de acest tip

a fost Sedisport, si acesta a capatat o asa faima incat si ceilalti producatori i-au copiat designul.

Lanturile fara bucse au doar opt componente pe za. Nu veti putea spune, uitandu-va la lantul unei

biciclete, daca e fara bucse, deoarece acestea sunt ascunse de alte parti ale lantului. Bucsele pot fi

vazute doar prin dezasamblarea lantului.

Constructia lantului conventional

Intr-un lant conventional, cele doua zale interioare sunt tinute impreuna printr-o bucsa tubulara, care

e ca un nit gol in interior. Daca desfaceti o za la un lant conventional, veti vedea capetele bucsei care

sunt rasucite in afara zalelor interioare. La asamblarea lantului, zalele exterioare mascheaza capetele

bucselor. Mijlocul bucsei nu este vizibil deoarece este inconjurat de rola.

Niturile care leaga lantul trec prin interiorul acestor bucse, iar rolele acopera partea exterioara, astfel

incat suprafata interioara cat si cea exterioara sunt supuse uzurii.

Constructia lantului fara bucse

Zalele interioare ale lantului fara bucse sunt tridimensionale. In loc sa aiba o simpla gaura la fiecare

capat cu o bucsa presata prin ea, fiecare za interioara are un umar proeminent cat jumatate din

bucsa. Deoarece zalele au o parte interioara si una exterioara determinate de existenta umerilor, ele

pot avea si tesituri pe muchiile interioare fara a complica suplimentare procesul de fabricatie. Aceste

tesituri permit lantului sa functioneze mai lin cand nu este perfect aliniat cu pinionul decat un lant

conventional cu zale interioare plate. De asemenea ele imbunatatesc performantele in schimbarea

vitezelor.

Deoarece umerii zalelor care alcatuiesc asazisa bucsa, sunt doua jumatati ce nu se conecteaza direct

una cu cealalta, acest tip de lant are o flexibilitate laterala mai mare decat unul conventional. Aceasta

deoarece cei doi umeri au putin "spatiu de joc" unul fata de cealalt.

Intinderea lantului

Ciclistii vorbesc adesea de intinderea lantului, ca si cum zalele unui lant vechi ar fi alungite prin

tensiunile aparute la pedalare. De fapt nu acesta e modul in care lantul isi mareste lungimea. Cauza

principala a alungirii este uzura metalului acolo unde niturile se rotesc in interiorul bucsei (sau a

umerilor zalelor interioare) in timp ce partile lantului se rotesc si se indreapta in timp ce lantul intra si

iese de pe pinioane. Daca desfaceti un lant vechi si uzat, veti putea vedea usor micile scobituri pe

nituri in dreptul muchiilor interioare ale bucselor. Lanturile fara bucse au muchia interna a gaurii din za

care se freaca de nit cu o racordare mai neteda. Aceasta probabil contribuie la o mai mare durabilitate

a lanturilor fara bucse.

Puteti vedea cum sunt uzate niturile acestui lant. Observati de asemenea cum rola s-a deplasat fata

de pozitia normala.

Motivul pentru care rola s-a departat este uzura umerilor. Cu siguranta ca si suprafata interna a rolei

s-a ros.

Patrunderea lubrifiantului

Dupa parerea mea, un motiv important pentru o durabilitate mai mare a lanturilor fara bucse este

buna patrundere a lubrifiantului catre partile sale vulnerabile.

Sunt trei puncte unde lantul necesita ungere. In primul rand, si cel mai important, niturile trebuie

unse in interiorul articulatiei in timp ce lantul lucreaza. In al doilea rand, interiorul rolelor trebuie uns

pentru ca ele sa se miste usor in jurul bucselor cand ruleaza pedintii pinioanelor. In al treilea rand,

trebuie unsa suprafata unde zaua exterioara se suprapune peste zaua interioara, chiar daca sarcinile

acolo sunt mult mai mici.

Cand se unge un lant clasic, inainte ca uleiul sa ajunga in interiorul bucselor pentru a unge niturile,

trebuie sa treaca printre zalele interioare si cele exterioare. Cu tehnicile uzuale de ungere, cum sunt

spray-urile, uleiul tinde sa patrunda simultan prin ambele capete ale bucsei. Bule de aer raman prinse

la interior ocupand spatiul unde ar trebui sa fie ulei. In plus, spatiile dintre zaua interioara si cea

exterioara sunt expuse mizeriei si de obicei sunt pline de mizerie. Astfel, chiar daca uleiul ajunge la

nit, el ajunge deja murdar.

Problema bulelor de aer poate sa apara de asemenea la ungerea partii interioare a bucselor, desi

diametrul mare si inaltimea comparativ mica a rolei fac acest lucru mai putin probabil. De asemenea

probabilitatea intrarii de mizerie este mai mica aici deoarece pinioanele tind sa curete rolele automat.

La lanturile fara bucse, patrunderea uleiului e complet diferita. daca e aplicat pe role, el poate usor sa

patrunda pe ambele parti ale ei deoarece aerul si uleiul pot trece prin spatiul dintre umerii zalelor.

Daca un lant fara bucse este uns numai pe role, de exemplu cu o pompita, uleiul va putea ajunge si la

nituri. Apoi uleiul curge de-a lungul niturilor pana la zona unde zalele se suprapun. Si cum zalele vor fi

unse din interior spre exterior, va exista o tendinta naturala de autocuratare care va scoate mizeria si

nisipul afara din lant in loc s-o introduca in el.

Rolele insele sunt curatate de contactul cu pinioanele.

Ungerea lanturilor

Una din cele mai mari controverse legate de intretinerea lantului este daca acesta trebuie uns cu ulei

sau nu. Dezavantajul ungerii este ca uleiul transporta mizerie in interiorul lantului si acest amestec de

mizerie si ulei va actiona ca o pasta abraziva, provocand uzura accelerata. Multi experti au aceasta

opinie, dar eu nu cred ca e intotdeauna valabil. Nu am nici un dubiu ca acest efect de abraziune poate

aparea, dar gravitatea riscului depinde de tipul de sol din zona si de tehnica de ungere utilizata.

Multi ciclisti isi ung lantul cu spray-ul, de obicei orientandu-l catre schimbator, deoarece astfel se

reduce riscul de a aduce ulei pe jante sau pneuri. In opinia mea, folosirea spray-urilor nu ar trebui

utilizate pentru lanturile de biciclete deoarece aduc prea mult ulei unde nu e nevoie si prea putin unde

trebuie.

Cea mai mare parte a mizeriei de pe lant e antrenata de roata din fata. Aceasta mizerie ajunge pe

circumferinta exterioara a lantului. din acest motiv, ar trebui sa ungeti lantul dinspre interior. Aplicati

uleiul pe partea care intra in contact cu pinioanele. Aceasta reduce tendinta uleiului de a transporta

mizeria spre interiorul lantului. Cel mai bun mod de a aplica ulei este cu o pompita. Astfel se aplica

uleiul pe cea mai curata parte a lantului.

Eu pedalez inapoi in timp ce aplic o dara de ulei pe bucla inferioara. Dureaza 15-20 secunde ca sa ungi

un lant in acest mod. In cazul lanturilor vechi cu bucse, de obicei ung numai pe partea din stanga in

speranta ca uleiul curat se va scurge prin bucse din stanga spre dreapta. Am folosit multe tipuri de

ulei, favoritul meu e Phil Wood Tenacious.

Ceruirea lanturilor

O metoda alternativa de ungere este scufundarea in ceara fierbinte. Aceasta e o varianta a metodei cu

ulei. Ceara topita e suficient de subtire pentru a penetra teoretic partile interne ale lantului, apoi cand

se raceste obtineti un lubrifiant gros in locurile unde-si va face din plin datoria. Marele avantaj al

acestei metode e ca, odata racita, ceara nu e lipicioasa si nu aduna mizeria. Dezavantajul e ca e mult

de munca si ca ceara probabil nu e un lubrifiant la fel de bun ca uleiul sau vaselina.

Lubrifiantii de fabrica

Lanturile noi vin unse din fabrica cu un tip de vaselina. Acesta e un lubrifiant excelent ce a fost

conceput pentru a patrunde in toate interstitiile lantului.

Lubrifiantul de fabrica este de fapt superior oricarui lubrifiant pe care-l puteti aplica.

Unii fac grava greseala de a indeparta acest lubrifiant. Nu faceti asta!

Lubrifiantul de fabrica e suficient cateva sute de kilometri daca bicicleta nu e folosita in mediu cu mult

praf sau umezeala. E bine sa nu aplicati nici un lubrifiant pe un lant nou pana nu e evident necesar,

deoarece orice lubrifiant lichid va dilua lubrifiantul de fabrica.

Curatarea lanturilor

Sunt cateva metode prin care oamenii incearca sa-si curete lanturile, nici una din ele nu e foarte

satisfacatoare. Doua din ele pot fi de fapt acceptabile.

Metoda traditionala este de a demonta lantul de pe bicicleta, de a-l scufunda si spala in solvent. Totusi

exista o problema in cazul lanturilor noi. Designul imbunatatit al pinioanelor, cum ar fi sistemul

Shimano Hyperglide, face posibila schimbarea in forta, care este foarte solicitanta pentru lanturi.

Vechile sisteme cu pinioane plate necesitau o usoara "inmuiere" a pedalarii in timpul schimbarii.

Pentru a suporta aceste solicitari ridicate, lanturile moderne au niturile fixate mult mai strans in zale.

Noile nituri sunt dificil de desfacut si de remontat fara a distruge zaua sau nitul.

Daca vreti sa va faceti un obicei din curatarea lantului prin demontare de pe bicicleta, cea mai buna

metoda este de a cumpara o legatura rapida, cum ar fi Craig Super lInk sau SRAM PowerLink. Acestea

permit demontarea si reinstalarea rapida fara scule. PowerLink e standard pe lanturile SRAM, dar

functioneaza si pe alte lanturi de aceleasi dimensiuni.

Foloseam o tavita si o periuta de dinti pentru a spala lantul, dar Zaven Ghazarian, un excelent

mecanic cu care lucram, a venit cu un sistem mai bun: puneti lantul intr-un pet de Coca-cola cu putin

de degresant nediluat, puneti dopul si agitati bine. Pescuiti lantul cu o spita, spalati-l in apa si treaba e

terminata! (Mi s-a spus ca si pet-urile de Pepsi functioneaza si ca lantul se scoate mai usor din ele

pentru ca au gura mai mare... dar eu sunt un "Coke guy", nu un "Pepsi guy").

Alt mod de a curata lantul e folosirea unui dispozitiv special. Sunt nite cutii ce se prind pe bucla

inferioara a lantului. Ele contin perii si role ce flexeaza lantul si-l trec printr-o baie de solvent.

Avantajul metodei cu demontarea lantului de pe bicicleta e ca se utilizeaza mai mult solvent, astfel se

poate dilua mai multa mizerie de pe lant.

Avantajul metodei fara demontare este ca dispozitivul flexeaza articulatiile si roteste rolele, asta poate

duce la o curatare interioara mai buna.

Uzura lantului si a pinioanelor

(In imaginile urmatore, directia de mers e in sensul acelor de ceasornic.)

Cand un lant nou se aseaza pe un pinion nou, fiecare rola e in contact cu un pinion si e presata

aproximativ la fel pe dintele corespunzator, astfel sarcina se distribuie egal, pe 10-11 role/dinti, in

acest caz. Din centrul fiecarei role pana in centrul urmatoareia este exact 1/2" (12.7mm). Aceasta

dimensiune e numita "pasul" lantului. Dintii pinionului sunt facuti in asa fel incat centrul curbei ce

formeaza fiecare spatiu sa fie la 1/2" de urmatorul. Diametrul pinionului e determinat de pas si de

numarul de dinti.

Acest lant si cu pinionul s-au uzat impreuna. Puteti vedea lumina pe sub lant in anumite puncte.

Lantul uzat s-a intins asa incat nu mai are pasul original al pinionului. Pinionul s-a uzat si el asa incat

si-a marit efectiv pasul pentru a se potrivi lantului.

Poza de mai sus arata doua pinioane identice suprapuse printr-o tehnica de editare. Unul este foarte

uzat iar celalalt este nou. La un dinte nou de pinion, suprafata pe care preseaza rola este

perpendiculara pe directia de tragere a lantului. Dintii uzati au capatat forma de rampa, provocand

ridicarea lantului in sarcina.

Rolele se ridica pe dintele tesit pana cand ajung la raza ce corespunde pasului marit a lantului uzat.

Diametrul efectiv (si astfel pasul efectiv) al pinionului a devenit mai mare, din moment ce lantul nu

mai sta pe fundul golurilor.

Un lant nou pe un pinion uzat. Cea mai mare parte a tragerii se face pe partea stanga, unde lantul se

angajeaza initial pe pinion. Din cauza diferentei de pas, rolele din zona in care lantul paraseste

pinionul preiau foarte putin din sarcina, in schimb sunt impinse in sus de inclinarea dintilor.

Deoarece dintii din stanga fac toata treaba, sarcina e concentrata pe ei.

In plus, in timp ce rola isi urmeaza dintele in jurul pinionului, ea se rostogoleste pe forma de rampa a

dintelui. Aceasta duce la uzura rolelor la interior si a bucselor pe care se rotesc. La un lant ce se

potriveste pinionului, rolele se rotesc foarte putin.

Din cauza diferentei de pas, lantul nu se va potrivi pinionului in sarcina si va tinde sa sara, sarind

peste dinti.

Un lant uzat pe un pinion nou. Din cauza diferentei de pas, sarcina e preluata de dintii/rolele din

dreapta, lantul atarna liber pe stanga. Pinionul nou se va uza rapid pentru a se adapta pasului lantului

uzat.