Intrebari tip - examen licenta 2013

106
ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013 PROGRAM DE STUDIU MEDICINĂ DENTARĂ

description

Grila licenta - Tg, Mures

Transcript of Intrebari tip - examen licenta 2013

Page 1: Intrebari tip - examen licenta 2013

ÎNTREBĂRI TIP PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013

PROGRAM DE STUDIU

MEDICINĂ DENTARĂ

Page 2: Intrebari tip - examen licenta 2013

2

1. Puterea anestezică şi toxicitatea xilinei:

A). Este de 2 ori mai mică decât cea a procainei

B). Este de 2 ori mai mare decât cea a procainei

C). Puterea anestezică este de 2 ori mai mare, în timp ce toxicitatea este de 2 ori

mai mică decât cea a procainei

D). Puterea anestezică este de 2 ori mai mică, în timp ce toxicitatea este de 2 ori

mai mare decât cea a procainei

E). În prezent se foloseşte ca etalon pentru celelalte anestezice locale

2. Doza maximă a xilinei la adulţii sănătoşi este:

A). 4,5 mg/kg-corp pentru xilina fără adrenalină

B). 7 mg/kg-corp pentru xilina cu adrenalină

C). Să nu se depăşească doza de 500 mg la xilina fără adrenalină

D). Să nu se depăşească doza de 500 mg la xilina cu adrenalină

E). Să nu se depăşească doza de 300 mg la xilina cu adrenalină

3. Referitor la reacţiile adverse şi supradozajul xilinei sunt adevărate următoarele

afirmaţii:

A). Reacţiile alergice sunt frecvente

B). Reacţiile alergice se datorează mai degrabă conservantului

C). Manifestările cardiovasculare sunt reprezentate de hipertensiune şi tahicardie

D). Manifestările cardiovasculare sunt de tip cardiostimulator

E). Manifestări din partea SNC nu apar niciodată

4. Articaina:

A). Prezintă o potenţă de 2 ori mai mare faţă de procaină

B). Prezintă o potenţă de 2 ori mai mare faţă de lidocaină

C). Prezintă o toxicitate de 1-1,5 ori mai mare faţă de procaină

D). Nu trece bariera feto-placentară

E). O cantitate de 10% poate trece în ciRăsp.ulaţia fetală

5. Adrenalina:

A). Este o catecolamină

B). Se foloseşte în concentraţii de 1:50000 până la 1:200000

C). Induce hipertensiune arterială şi tahicardie

D). Are efect hipoglicemiant

E). Utilizarea ei ca adjuvant al anesezicelor locale este recomandată în primul

trimestru de saRăsp.ină

6. Noradrenalina:

A). Este un vasoconstrictor non-catecolaminic

B). Este cel mai eficient vasoconstrictor folosit în soluţiile anestezice locale

C). Are avanteje multiple faţă de adrenalină

D). Ca dezavantaj putem aminti producerea unei hipertensiuni arteriale

maRăsp.ate

E). Produce o vasoconstricţie mult mai accentuată la locul injectării

7. Anestezia topică este indicată pentru:

A). ExtaRăsp.ţii de dinţi temporari cu rădăcina neresorbită

B). Incizia de abcese ale lojilor superficiale

C). Detartraj

D). Suprimarea reflexului de vomă în timpul amprentării

E). Înaintea puncţiei anestezice

8. Anestezia plexală:

A). Este anestezia cel mai frecvent utilizată la maxilar

B). Presupune injectarea anestezicului subperiostal

C). Este eficientă pentru că anestezicul nu trebuie să pătrundă în grosimea osului

D). Se poate folosi şi în regiunile cu corticală osoasă groasă

Page 3: Intrebari tip - examen licenta 2013

3

E). Este mai eficientă la persoanele în vârstă

9. În ceea ce priveşte tehnica anesteziei plexale următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A). Puncţia se face în mucoasa mobilă a vestibulului superior

B). Puncţia se face în mucoasa fixă gingivală

C). Bizoul acului este orientat spre planul osos

D). Pentru incisivii centrali superiori anestezia se practică transfrenular

E). Cantitatea de anestezic indicată este de 0,3-0,5 ml

10. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt:

A). Durata scurtă de instalare a anesteziei

B). Datorită ischemiei date de presiunea substanţei anestezice alveolita

postextracţională apare mai rar

C). Se pot anestezia mai mulţi dinţi fără riscul de supradozare a anestezicului

D). Durerea locală postanestezică apare mai rar decât în cazul altor procedee

anestezice

E). Lipsa anesteziei la nivelul părţilor moi

11. Reperele anesteziei “la tuberozitate” pe cale endoorală sunt:

A). Mucoasa mobilă

B). ARăsp.ada temporo-zigomatică

C). Rădăcina distală a molarului de 12 ani

D). Rădăcina mezială a molarului de 6 ani

E). Marginea anterioară a muşchiului maseter

12. Teritoriul anesteziat în cazul anesteziei tronculare periferice a nervilor alveolari

supero-posteriori cuprinde:

A). Molarii superiori

B). Osul alveolar în dreptul molarilor superiori

C). Fibromucoasa palatinală în dreptul molarilor superiori

D). Peretele anterior al sinusului maxilar

E). Inconstant zona premolarilor (parţial sau total)

13. În ceea ce priveşte anestezia nervului nazopalatin pe cale endoorală următoarele

afirmaţii sunt:

A). Puncţia se face direct în papila incisivă

B). Procedeul este destul de dureros datorită inervaţiei bogate a papilei incisive

C). Puncţia se face din lateral pe marginea papilei incisive

D). Puncţia se face la 1 cm înapoia marginii gingivale a incisivilor centrali

superiori

E). Se pătrunde în canalul incisiv aproximativ 0,5 cm

14. Referitor la anestezia nervului palatin anterior (mare) următoarele afirmaţii

sunt:

A). Se utilizează pentru anestezia 1/3 anterioare a fibromucoasei palatine

B). Se utilizează pentru anestezia celor 2/3 posterioare a fibromucoasei palatine

C). Puncţia anestezică se practică în şanţul palatin în dreptul molarului doi

D). Se urmăreşte pătrunderea cu acul în canalul palatin

E). Cantitatea de anestezic folosită este de 1,5-1,7 ml

15. Referitor la anestezia prin infiltraţie a fibromucoasei palatine următoarele

afirmaţii sunt:

A). Puncţia se practică la 1 cm de marginea gingivală

B). Acul este ţinut paralel cu osul

C). Anestezia este indicată când se intervine pe o arie largă a palatului

D). Prin injectarea bruscă a unei cantităţi mari de anestezic poate apare

decolarea periostală şi ulterior necroza mucoasei

E). Cantitatea de anestezic recomandată este de 0,30-0,50 ml

16. Gaura infraorbitală este situată la:

Page 4: Intrebari tip - examen licenta 2013

4

A). 1,5 cm sub rebordul orbitar inferior

B). La unirea celor 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitare

C). La 5 mm lateral de linia verticală mediopupilară

D). Pe linia verticală care trece prin incisivul central superior

E). Pe linia care uneşte gaura supraorbitară şi gaura mentonieră

17. Aria de anestezie în cazul anesteziei nervilor alveolari supero-anteriori (nervului

infraorbital) cuprinde:

A). Dinţii frontali superiori

B). Procesul alveolar din zona frontală superioară

C). Mucoasa vestibulară din zona frontală superioară

D). Jumătate din buza superioară

E). Pleoapa superioară

18. Reperele pentru spina Spix sunt:

A). Creasta temporală situată lateral şi posterior de marginea anterioară a

ramului mandibular

B). Creasta temporală situată medial şi posterior de marginea anterioară a

ramului mandibular

C). Plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a muşchiului

pterigoidian intern

D). Plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a muşchiului

pterigoidian extern

E). Planul de ocluzie a molarilor superiori

19. Teritoriul anesteziat prin anestezia la spina Spix permite intervenţii asupra:

A). Dinţilor de pe o hemiascadă inferioară

B). Osului de pe o hemiaRăsp.adă inferioară

C). Gingivomucoasei vestibulare de la gaura mentonieră la linia mediană

D). Gingivomucoasei vestibulare distal de gaura mentonieră

E). Părţilor moi labio-mentonierei

20. În cazul anesteziei la spina Spix greşelile de tehnică duc la neinstalarea anesteziei,

astfel:

A). Puncţia efectuată prea sus va determina anestezia nervului facial urmată de

paralizia muşchilor feţei

B). Puncţia efectuată prea lateral va duce la anestezia laterofaringelui însoţită de

tulburări de deglutiţie

C). Puncţia efectuată prea medial va duce la proptirea acului în marginea

anterioară a ramului mandibular

D). Puncţia efectuată prea profund va determina anestezia nervului

auriculotemporal sau paralizia muşchiului maseter

E). Nici un răspuns nu este RĂSP.

21. Anestezia nervului bucal:

A). Este o anestezie de completare pentru gingivomucoasa situată distal de gaura

mentonieră

B). Se poate anestezia pe cale orală sau cutanată

C). Anestezia singulară a nervului bucal se foloseşte în mod uzual în medicina

dentară

D). Practic se realizează printr-o puncţie în vestibulul inferior în zona în care

urmează să se intervină

E). Practic se realizează printr-o puncţie în planşeul bucal în dreptul dintelui pe

care se intervine

22. Anestezia nervului lingual în planşeul bucal:

A). Se utilizează preponderent în medicina dentară

B). Se utilizează preponderent în chirurgia oro-maxilo-facială

Page 5: Intrebari tip - examen licenta 2013

5

C). Se practică pentru mucoasa hemiplanşeului bucal

D). Se prectică pentru intervenţii asupra regiunii presulcale a hemilimbii de

partea anesteziată

E). O variantă acestei tehnici este descrisă de Dan Teodorescu

23. Gaura mentonieră este situată:

A). Pe faţa externă a corpului mandibulei

B). Pe faţa internă a remului ascendent al mandibulei

C). La jumătatea înălţimii osului între cei doi premolari

D). La jumătatea înălţimii osului între canin şi primul premolar

E). La edentaţi datorită atrofiei crestei alveolare este situată mai aproape de baza

mandibulei

24. Anestezia nervului maseterin se prectică:

A). În caz de anchiloză temporo-mandibulară

B). În caz de trismus

C). La nivelul incizurii sigmoide

D). Imediat deasupra aRăsp.adei zigomatice

E). Pentru muşchii temporal şi pterigoidieni alături de muşchiul maseterin

25. Dintre accidentele şi complicaţiile locale ale anesteziei loco-regionale fac parte:

A). Ruperea acului

B). Necroze ale mucoasei

C). Sincopa vaso-vagală

D). Criza de astm bronşic

E). Alveolita postextracţională

26. Alveolita postextracţională ca şi complicaţie locală a anesteziei loco-regionale

apare:

A). Cu o frecvenţă mai mare după anesteziile tronculare periferice

B). Cu o frecvenţă mai mare după anestezia intraligamentară

C). În primul rând datorită substanţei anestezice

D). În primul rând datorită vasoconstrictorului din soluţia anestezică

E). Datorită hiperemiei osului alveolar determinat de soluţia anestezică

27. Pareza facială tranzitorie ca accident al anesteziei loco-regionale:

A). Se produce în timpul anesteziei la spina Spix

B). Se produce în timpul anesteziei la gaura mentonieră

C). Se produce datorită injectării substanţei anestezice la nivelul glandei parotide

D). Are ca semne caracteristice lagoftalmia şi ridicarea comisurii bucale de pe

partea afectată

E). Are ca semne caracteristice lagoftalmia şi coborârea comisurii bucale

bilateral

28. Tratamentul sincopei vaso-vagale cuprinde:

A). Aşezarea pacientului în decubit lateral cu membrele inferioare coborâte

B). Aşezarea pacientului în poziţia de astronaut

C). Îmbogăţirea aerului inspirat cu CO2

D). Controlul şi favorizarea ventilaţiei pulmonare

E). Înlăturarea obstacolelor care ar putea limita mişcările respiratorii (guler,

cravată, centură, sutien etc.)

29. În formele grave ale accidentelor alergice din cursul anesteziei loco-regionale pot

să apară următoarele manifestări:

A). Cutanate: prurit intens, conjunctivită, rinită

B). Gastro-intestinale şi genito-urinare: diaree, graţă şi vărsături, incontinenţă

urinară

C). Respiratorii: dispnee, cianoză, wheezing

D). Cardiace: palpitaţii, aritmii, stop cardiac

Page 6: Intrebari tip - examen licenta 2013

6

E). Nici un răspuns nu este RĂSP.

30. Dintre accidentele şi complicaţiile generale ale anesteziei loco-regionale fac parte:

A). Durerea

B). Hematomul

C). Injectitele postanestezice

D). Hipotensiunea ortostatică sincopală

E). Sincopa sinusului carotidian

31. Indicaţiile de extracţie ale dinţilor permanenţi:

A). sunt multiple

B). sunt legate de starea dintelui

C). când metodele de conservare au eşuat

D). când metodele de conservare nu au indicaţie

E). toate cele de mai sus

32. Indicaţiile legate de patologia dento-parodontală :

A). dinţii cu distrucţii coronare massive extinse şi subgingival

B). dinţii fracturaţi sau luxaţi complet

C). dinţii care au determinat sau/şi întreţin procese supurative sinusale

D). dinţii mult extruzaţi, egresaţi sau înclinaţi care defavorizează tratamentul

protetic

E). dinţii cu parodontopatie marginal cronică profundă şi mobilitate de gradul

II/III

33. Indicaţiile legate de patologia pseudo-tumorală sau tumorală de cauză dentară:

A). dinţii care au determinat procese supurative grave

B). dinţii care, în urma iritaţiei locale cornice au dus la apariţia unor leziuni

hiperplazice reactive şi inflamatorii (“epulis-like”)

C). dinţi care au suferit transformări chistice

D). dinţii vecini unui process tumoral

E). dinţii în malpoziţie care produc leziuni traumatice importante ale părţilor moi

34. Indicaţiile de extracţie legate de anomaliile de număr, formă sau poziţie :

A). dinţii mult extruzaţi

B). dinţii incluşi ce nu pot erupe

C). dinţii incluşi sau erupţi ce provoacă înghesuiri

D). ) dinţii care împiedică erupţia dinţilor vecini

E). dinţii în malpoziţie ce nu pot fi redresaţi orthodontic

35. Situaţii special în care se indică extracţia dentară :

A). înainte de tratamentul radiant, la pacienţii cu tumori în sfera OMF

B). la pacienţii cu afecţiuni generale când se impune asanarea cavităţii bucale

C). dinţii vecini unui process tumoral

D). infaRăsp.t miocardic acut

E). leucemie acuta

36. Contraindicaţiile absolute ale extracţiei dentare sunt :

A). diabet zaharat tip II

B). leucemie acută

C). sinuzită maxilară rinogenă

D). infaRăsp.t miocardic acut

E). HIV

37. Contraindicaţiile locale ale extracţiei dentare:

A). leziuni locale ale mucoasei

B). stomatite, afte, herpes şi candidoze locale

C). dinţii din focarele de fractură care împiedică reducerea fracturii

D). purtători de proteze valvulare, malformaţii cardiacecomplexe cianogene

E). procese supurative acute

Page 7: Intrebari tip - examen licenta 2013

7

38. Contraindicaţiile generale ale extracţiei dentare:

A). ţin de terenul pacientului

B). necesită de multe ori un abord interdisciplinare

C). endocardită bacteriană în antecedente cu risc scăzut

D). tratament cronic cu bifosfonaţi

E). ultimul trimestru al saRăsp.inii

39. Gradul de dificultate al unei extracţii dentare depinde de :

A). deschiderea interaRăsp.adică

B). poziţia dintelui ce va fi extras

C). gradul de distrucţie coronară

D). examenul radiologic al dintelui

E). toate cele de mai sus

40. Instrumentarul necesar extracţiei dentare

A). sindesmotoame, elevatoare, cleşti

B). set de consultaţie

C). chiurete

D). soluţia anestezică şi seringi

E). toate cele de mai sus

41. Timpii unei extracţii dentare

A). anestezia

B). dilatarea osului alveolar

C). luxarea dintelui

D). aplicarea cleştelui pe dinte şi luxarea lui

E). toate cele de mai sus

42. Extracţia cu elevatorul Lecluse este indicată :

A). când rădăcinile molarului de minte superior sunt recurbate distal

B). când integritatea coroanei dentare a molarului de minte inferior permite

realizarea pârghiei

C). prezenţa molarilor 1 şi 2 cu implantare favorabilă

D). când molarul trei inferior prezintă radiologic rădăcini drepte

E). implantarea nefavorabilă a molarului doi inferior

43. Extracţia dentară cu separare interradiculară

A). este indicată la monoradiculari

B). examenul radiologic relevă prezenţa unor rădăcini divergente

C). examenul radiologic relevă rădăcini curbe, foarte divergente

D). distrucţie coronară extinsă până la podeaua camerei pulpare

E). molari temporari fără rizaliză semnificativă a rădăcinilor, la care există

riscul smulgere a mugurelui dintelui permanent, situat între rădăcini

44. Separaţia interradiculară :

A). la molarii superiori se va practica o separaţie în “T”

B). în “Y” la molarii superiori

C). rezultând două fragmente la molarii superiori

D). rezultând trei fragmente la molarii superiori

E). separaţia se efectuează cu instrumentarul rotativ, apoi definitivată cu

elevatorul

45. Extracţia-rezecţia descrisă de Witzel :

A). este o variant cu elevatorul

B). se efectuează când pătrunderea cu elevatorul în spaţiul parodontal este

posibilă

C). se practică în cazurile de anchiloză dento-alveolară, fără sacrificiu de

substanţă osoasă

D). nu este necesară efectuarea unui lambou

Page 8: Intrebari tip - examen licenta 2013

8

E). toate cele de mai sus sunt false

46. Extracţia resturilor radiculare mici, situate profund în alveolă :

A). se înceaRăsp.ă insinuarea unui elevator fin între rădăcină şi peretele alveolei

B). se poate crea la nevoie un şanţ în peretele alveolar

C). dacă orificiul canalului radicularse poate vizualiza şi restul radiculareste

luxa, se poate folosi pentru extracţie un ac Hedstrom

D). se poate recurge la alveolotomie dacă cele de mai sus sunt ineficiente

E). se începe cu separaţia interradiculară

47. Extracţia prin alveolotomie este indicată în următoarele situaţii :

A). rădăcini situate profund în alveolă care pot fi extrase cu elevatorul

B). rădăcini deformate prin hipeRăsp.ementoză

C). dinţi şi rădăcini fără anchiloză dento-alveolară

D). dinte “barat”

E). rădăcinile situate sub lucrări protetice conjuncte, la care nu se doreşte

conservarea lucrării protetice

48. Pentru extracţia prin alveolotomie se pot efectua următoarele lambouri :

A). lambou plic

B). lambou triunghiular sau în “L”

C). lambou trapezoidal

D). trebuie să cuprindă în grosimea lui mucoasă şi submucoasă

E). decoalrea va fi maximă asigurând o vizibilitate bună

49. Extracţia pe cale alveolară înaltă (tehnica Wassmundt) :

A). este indicată pentru resturile radiculare împinse sub mucoasa sinusală

B). se realizează un lambou plic

C). se rezecă tabla osoasă palatină cu pensa ciupitoare de os sau instrumentarul

rotativ

D). se îndepărtează cu cleştele restul radicular restant

E). nu necesită sutură

50. Etapele vindecării plăgii postextracţionale :

A). procesul de vindecare al alveolei se realizează prin granulaţie secundară

B). cuprinde inflamaţie, epitelizare, fibrozare şi remodelare

C). etapa inflamatorie desfăşurată pe paRăsp.ursul primei săptămâni, constă în

apariţia fibroblastelor şi dezvoltarea capilarelor de neoformaţie

D). in primele 6-7 zile postextractional apar osteoclaste

E). toate de mai sus

51. Accidentele extracţiei dentare pot fi clasificate astfel :

A). leziuni dentare

B). accidente sinusale

C). trismus

D). dry socket

E). luxaţia ATM

52. Leziunile dentare ca şi accidente ale extracţiei dentare nu cuprind :

A). fractura coronară a dintelui extras

B). luxaţia dintelui vecin

C). plagă gingivală liniară

D). smulgerea sau lezarea mugurelui dentar permanent

E). împingerea dintelui în spaţiul perimaxilar

53. Accidentele extracţiei dentare cuprind :

A). înghiţirea sau aspirarea unor fragmente dentare

B). lezarea nervului facial

C). hemoragie imediată prelungită

D). alveolită umedă

Page 9: Intrebari tip - examen licenta 2013

9

E). trismus antalgic

54. Alveolita uscată „dry socket” :

A). este o complicaţie infecţioasă a extracţiei dentare

B). este o formă de osteomielită locală

C). este favorizată de extracţiile laborioase, cu traumatizarea părţilor moi şi a

pereţilor osoşi

D). simptomatologia dureroasă debutează la 4-5 zile

E). tratamentul este în principal symptomatic

55. Prevenţia cea mai important din punct de vedere al extracţiei dentare cuprinde :

A). anamneză completă şi RĂSP. condusă

B). identificarea factorilor de risc

C). antecedente personale privind eventualele tulburări ale hemostazei

D). informaţii privind medicaţia utilizată de pacient

E). toate de mai sus sunt false

56. Factorii generali care determină tulburări ale hemostazei

A). vasculopatii

B). febre eruptive

C). carenţe proteice

D). tratamente citostatice

E). deficienţe isolate ale factorilor plasmatici

57. Factorii locali implicaţi în hemoragiile postextracţionalear putea fi :

A). trombocitopenii

B). carenţe vitaminice

C). vasodilataţia secundară în cazul anesteziilor plexale în care nu se foloseşte

vasoconstrictor

D). persistenţa ţesutului de granulaţie

E). nerespectarea de către pacient a instrucţiunilor privind îngrijirile

postextracţionale

58. Hemoragia postextracţională :

A). în mod normal sângerarea plăgii postextracţionale se opreşte după 30-40 de

minute

B). în funcţie de momentul apariţiei hemoragiei postextracţionalese clasifică în

hemoragie precoce şi tardivă

C). hemoragia precoce – sângerarea reapare la 2-3 ore preextracţional

D). hemoragia tardivă – sângerarea se declanşează la câteva zile de la extracţie

E). apare datorită unor factori generali şi locali

59. Vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale este influenţată de :

A). dehiscenţa plăgii

B). malnutriţie

C). radioterapie

D). vârsta pacientului

E). stări alergice

60. Efectele radioterapiei asupra mucoasei orale nu sunt următoarele :

A). eritem

B). radiomucozită

C). vindecarea plăgilor orale încetinită

D). risc crescut de infecţie

E). mucoasa orală are o rată de turn-over scăzut, fiind extreme de radiosensibilă

61. Dentitia umana este:

A). Difiodonta

B). Caracterizata prin 3 dentitii successive

C). Temporara (21 de dinti) si permanenta (30 de dinti)

Page 10: Intrebari tip - examen licenta 2013

10

D). Difiodontia este totala

E). Difiodontia fiind partial

62. Originea embrionara a dintelui:

A). Este dubla

B). Ectodermala si mezodermala

C). Din lamina dentara secundara se vor forma mugurii dintiilor temporari

D). Endodermala

E). Toate cele de mai sus sunt adevarate

63. Cele 4 etape de dezvoltare ale organului dentar , descries de Malassez si Galippe:

A). Cresterea si diferentierea celulara

B). Mineralizarea tesuturilor dentare

C). Eruptia dentara

D). Uzura dentara si atrofia orizontala a parodontiului

E). Toate cele de mai sus nu sunt adevarate

64. Succesiunea fazelor prin care trece organul dentar in cursul formarii si

dezvoltarii sale:

A). Cuprinde 2 etape

B). Etapa preeruptiva si eruptive

C). Cuprinde 3 etape

D). Etapa eruptive prefunctionala maRăsp.heaza debutul formarii radacinii

E). Etapa eruptive prefunctionala este etapa eruptiti dentare passive

65. Tulburarile eruptiei dentare se clasifica in:

A). Tulburari cronologice

B). Tulburari topografice

C). Tulburari de dinamica

D). Tulburari associate eruptiei

E). Toate cele de mai sus sunt adevarate

66. Tulburarile cronologice ale eruptiei:

A). Sunt reprezentate de eruptive precoce si tardiva

B). Decalajele de +/- 6 luni nu sunt acceptate la dintii temporary

C). Variatiile normale sunt determinate de greutate la nastere, sex, varsta mamei

D). Variatiile patologice sunt conditionate de factori generali

E). Febrile eruptive, accelereaza eruptia

67. Atitudinea terpeutica fata de dintii natali si neonatali:

A). Vizeaza fie mentinerea lor pe aRăsp.ada

B). Fie extractia

C). Extractia necesita atentie, indepartand nu numai corona mineralizat dar si

tesutul pulpar

D). Daca dintele natal sau neonatal nu are mobilitate, se extrage

E). Daca dintele natal sau neonatal are mobilitate accentuate se indica extractia

68. Ca si tulburari topografice ale eruptiei dentare:

A). Transpozitia este specifica dintilor temporari

B). Ectopia dintilor temporari apare uneori in despicaturi

C). Ectopia dintilor temporari care apare in despicatura, intereeazadintii situatipe

linia despicaturii

D). Transpozitia apare mai frecvent la aRăsp.ada inferioara

E). Ectopia dintilor superiori e mai frecventa decat inferior

69. In cazul accidentelor si complicatiilor eruptiei dintilor temporari, tratamentul

este:

A). Local si general

B). Medical sau chirurgical

Page 11: Intrebari tip - examen licenta 2013

11

C). Tratamentul chirurgical este indicat in faza supurativa a pericoronaritei

congestive

D). Tratamentul medical consta si in administrarea de antialgice si

antiinflamatori

E). Toate cele de mai sus

70. In eruptive tardiva a dintilor permanenti, factori locali incriminati sunt:

A). Lipsa spatiului pe aRăsp.ada

B). Procese inflamatorii periapicale ale dintilor temporari

C). Angioame viscera-craniu

D). Prognatia mandibulara adevarate

E). Fibromatoza gingivala ereditara

71. In tulburarile de dinamica ale eruptiei (incluzia dentara) dupa Berger sunt

incriminati urmatorii factori generali:

A). Disostoza cleidocraniana

B). Oxicefalia

C). Despicaturi labio-maxilo-palatine

D). Inflamatii cornice locale

E). Boli distrofiante si sifilisul secundar

72. Cauzele locale ale tulburarilor de eruptive dentara nu sunt:

A). Tulburarile care intereseaza dintele in timpul perioadei de dezvoltare in

grosimea osului

B). Incongruenta dento-alveolara primara

C). Procese de osteoscleroza secundara

D). Hiperfluoroza oaselor maxilare

E). Tendinta filogenetica de reducere dimensional a structurii oaselor scheletate

73. Incluzia dentara se clasifica dupa urmatoarele criteria:

A). Criteriu morphologic

B). Criteriu topographic

C). Criteriu etiologic

D). Dupa criteriu topographic se clasifica in incluzii dentare de cauza lcala sau

generala

E). Toate cele de mai sus

74. La examenul clinic local, urmatoarele tulburari indica incluzia dentara:

A). Lipsa pe aRăsp.ada a dintelui permanent, dupa un timp mare scurs de la

perioada sa normal de erupti

B). Procese inflamtorii ale mucoasei

C). Deformatii osoase (vestibular si oral)

D). In incluzia caninului superior, incizivii laterali superiori sunt in disto-inclinare

E). Toate cele de mai sus nu indica incluzie dentara

75. Pentru stablilrea diagnosticului de incluzie dentara, este de preferat examenul

radiologic:

A). Ortopantomograma este indispensabila

B). Examneul radiologic cu film ocluzal ofera o imagine in plan vertical

C). Incidenta Belot a fost conceputa pentru evaluarea raportului intre maxilarul

superior si inferior

D). Fascicolul pentru incidenta Belot face un unghi de 60 grade cu filmul

E). Incidenta Donovan estendicata pentru incluzia molarului de minte inferior

76. Complicatiile incluziei dentare sunt:

A). Pericoronarita ca si complicatie septca, este cea mai importanta

B). Nevralgii dentare

C). Algii cervico-faciale

D). Chisturi foliculare, adamantioame

Page 12: Intrebari tip - examen licenta 2013

12

E). Toate de mai sus

77. Incluzia molarului de minte inferioRăsp.

A). Este cea mai putin frecventa

B). In etilogia malpozitiei, respective incluzia sa, este incriminat lipsa spatiului pe

aRăsp.ada

C). Necesita anestezie la Spina Spix si la n. bucal

D). Se poate complica cu abces masseterin

E). Se poate complica cu abces submandibular

78. Angularea axului moloarului de minte inclus raportat la axul molarului de 12

ani, in planul sagital dupa Peterson :

A). Incluzie disto-angulara

B). Incluzie mezio-angulara

C). Incluzie orizontala

D). Incluzie submucoasa

E). Incluzie in ax inserat

79. Clasificarea incluziei supa Winter, privind angularea axului:

A). Unghi intre31-60 – incluzie orizontala

B). Unghi negativ – incluzie vertical

C). Unghi mai mic de 90 grade- incluzie disto-angulara

D). Unghi intre 0 si 30 grade- incluzie orizontala

E). Unghi negative – incluzie mezio-angulara

80. Clasificarea incluziei M3 inferioRăsp.

A). Morfologia coronara

B). Dimensiunea sacului follicular

C). Densitatea osului adiacent

D). Realatia cu M2 inferior

E). Relatia cu planul ocluzal

81. Factorii care ingreuneaza odontectomia M3 inferioRăsp.

A). Pozitia mezio-angulara

B). Os dens, rigid

C). Radacini conice, fuzionate

D). Incluzie osoasa complete

E). Radacini formate 2/3

82. Factori care usureaza odontectomia:

A). Clasa I dupa Pell si Gregory

B). Clasa C dupa Pell si Gregory

C). Incluzie in tesut moale

D). Pozitie mezio-angulara

E). Radacini lungi si subtiri

83. Complicatiile incluziei molarului de minte inferior nu sunt urmatoarele:

A). Complicatii septic

B). Complicatii mecanice

C). Complicatii trofice si tumorale

D). Complicatii nervoase

E). Sinuzita maxilara rinogena

84. Complicatiile nervoase senzitonale- ale incluziei dentare sunt:

A). Nevralgii dentare

B). Paralizii faciale

C). Asialie

D). Trismus

E). Otalgii

85. Tipurile de incizii folosite in odontectomia m3 inferior sunt:

Page 13: Intrebari tip - examen licenta 2013

13

A). Incizia plic

B). Incizia in baioneta

C). Incizia cu decolarea unui lambou cu trei laturi

D). Incizia liniara a mucoasei vestibulare

E). Incizie PaRăsp.ht

86. Accidentele si complicatiile odontectomiei M3 superior includ:

A). Fractura radacinii M3

B). Luxarea M2

C). Dehiscenta plagii, vindecare intarziata

D). Comunicare buco-sinusala cronica

E). Luxarea caninului superior

87. In cazul incluziei caninului superioRăsp.

A). Odontectomia se face doar pa cale vestibulara

B). Odontectomia se face fie pe cale vestibulara, fie pe cale palatinala

C). Odontectomia cuprinde urmatoarele etape: anestezie, incizie, decolarea,

trepanare osoasa, luxatia si extractia caninului

D). Redresarea chirurgical-ortodontica ca si metoda chirurgicala conservatoare

are indicatii clare

E). Accidentele intraoperatorii ale odontectomiei caninului inclus sunt foarte rare

si grave

88. Redresarea chirurgical-ortodontica:

A). Este indicate la varstnici

B). Cand incluzia este profunda

C). Cand dintele este in pozitie orizontala

D). Cand dintele nu prezinta anomalii de numar

E). Cand exista spatiu sufficient pe aRăsp.ada sau spatial poate fi creat prin

metode ortodontice

89. Transplantarea caninului inclus:

A). Este o metoda frecventa

B). Consta in extractia caninului inclus si introducerea sa in alveola create

C). Este o metoda rar utilizata

D). Alveola este create cu dalta si ciocanul, fiind mai mica intotdeauna decat

dintele transplantat

E). Alveola va fi largita si adancita in functie de radacina dintelui transplantat

90. Incluzia caninului si premolarilor inferiori:

A). Cel mai frecvent se descrie incluzia PM 2

B). Sunt mai frecvente decat incluziile de M3

C). Rar, se descrie incluzii de PM1

D). Port provoca fenomene nevralgiforme

E). De obicei incluzia nu este profunda

91. Obiectivele rezectiei apicale:

A). Stoparea difuzarii agentilor microbieni din sptiul endodontic prin obturatie

RĂSP.a de canal

B). Indepartarea unei radacini cu procese apicale cornice pentru evitarea

acutizarii acestora

C). Diagnosticarea unor leziuni apicale (de alta natura) prin examen

histopatologic

D). Control asupra etanseizari obturatiei de canal

E). Recuperarea unor dinti fara valoare protetica

92. Sigilarea apicala poate fi realizata (in functie de situatia clinica):

A). intraoperator la un dinte la care tratamentul endodontic nu a fost efectuat in

prealabil (de evitat)

Page 14: Intrebari tip - examen licenta 2013

14

B). Preoperator (cel mai recomandat) cu cel putin 24 ore inainte

C). Intraoperator, prin sectionarea si indepartarea apexului la un dinte pe care a

fost efectuat un tratament endodontic correct

D). Preoperator in cazul dintilor la care nu se poate face un tratament endodontic

correct

E). Preoperator (cel mai recomandat) cu cel mult 24 ore inainte

93. Indicatiile rezectiei apicale

A). Incompleta instrumentare si sigilare tridimensionala a sistemului endodontic

B). Denticuli intracanalicular

C). parodontopatie marginala cronica, unde se urmareste indepartarea tesutului

de granulatie periodontal

D). Punga parodontala adanca la una dintre radacinile unui dinte pluriradicular

E). Dinti cu radacina nedezvoltata, unde tehnica apexificarii cu hidroxid de

calciu esueaza.

94. Factori iatrogeni care indica rezectia apicala:

A). Raportul nefavorabil coroana-radacina care trebuie foarte bine evaluat

preoperator.

B). formarea de praguri radiculare care nu permit tratamentul endodontic

correct si care nu mai pot fi depasite prin reluarea tratamentului endodontic

C). Prezenta unui pivot pe un canal cu reactie periapicala , indepartarea

pivotului si repetarea tratamentului endodontic pune in pericol rezistenta

radacinii.

D). Perforatia coroanei dentare si patrunderea acului in spatiul periodontal

E). Obturatii de canal in exces care nu mai pot fi indepartate

95. Contraindicatii relative ale rezectiei apivcale:

A). Dinti fara valoare protetica

B). Corticala vestibulara groasa

C). Fratura radiculara verticala

D). Raportul nefavorabil dinte-radacina

E). Pacienti cu imunosupresie

96. Avantajele lamboului semilunar in cazul rezectiei apicale sunt:

A). Pacientul poate sa mentina o buna igiena orala

B). Dimensiunile limitate ale lamboului ofera un acces minim, ceea ce constituie

un convenient daca apexul sau leziunea periapicala sunt dificil de localizat

C). Incizie si decolare facile

D). Necesita o anestezie locala extinsa

E). Insertiile muscular si ale frenurilor reprezinta obstacole anatomice care

implica modificarea traseului inciziei

97. In cazul lamboului Ochsenbein-Luebke sunt adevarate urmatoarele afirmatii

A). Este un lambou trapezoidal, la care incizia orizontala se practica in santul

gingival

B). Este format dintr-o incizie orizontala de-a lungul marginii libere gingivale

C). prezinta doua incizii oblice de descaRăsp.are

D). Inciziile verticale formeaza intotdeauna un unghi obtuz cu cea orizontala ,

astfel ca baza lamboului este mai larga

E). Repozitionarea lamboului ridica probleme, neexistand puncte de referinta

98. In cazul lamboului intrasulcular triunghiular urmatoarele afirmatii sunt false:

A). Este indicat pentru dinti cu radacini scurte

B). Este indicat pentru dinti cu radacini lungi

C). Irigatia lamboului sufera

D). Sutura interdentara este mai dificila

E). Igiena orala este mai dificil de mentinut

Page 15: Intrebari tip - examen licenta 2013

15

99. Avantajele lamboului intrasulcular triunghiular (sau in “L”):

A). Decolarea lamboului si tractionarea sunt usoare

B). Riscul de intersectare a leziunii este eliminate

C). irigatia lamboului este maxima

D). Sutura interdentara este mai dificila

E). Inciziile sunt scurte in cazul dintilor cu radacini lungi

100. In cazul lamboului intrasulcular trapezoidal, urmatoarele afirmatii sunt

adevarate:

A). Inciziile verticale se practica la nivelul eminentelor radiculare, la o distanta

(mezial si distal) de 1-2 dinti de leziune

B). Accesul chirurgical este foarte bun

C). Interesarea prin incizie a festonului gingival evita aparitia unui deficit

fizionomic, incizia fiind ascunsa in sant

D). Vascularizatia lamboului este deficitara, existand riscul de ischemie si

necroza

E). Este indicat atat pentru radacini lungi cat si pentru cele scurte

101. Avantajele lamboului gingival in “plic” (pentru abordul palatinal)

A). Decolarea lamboului este usoara

B). Igiena orala este usor de mentinut

C). Insertia gingivala poate fi modificata dupa necesitai

D). concomitent se poate practica si gingivectomia

E). Nu se pot leza vasele palatine

102. Localizarea apexului si a leziunii periapicale se poate face prin:

A). Practicarea unui mic orificiu in corticala, in care se aplica un material

radioopac, apoi se face o radiografie de control

B). Se desfiinteaza cu o freza corticala osoasa urmarind radacina dintelui de la

nivelul coletului pana la apex

C). Se urmareste relieful corticalei vestibulare (eminentele radiculare)

D). Atunci cand corticala osoasa este foarte subtire se poate repera pozitia

apexului prin perforarea corticalei cu o sonda sau excavatorul

E). Se poate aproxima lungimea radacinii pe baza radiografiei retroalveolare

izometrice

103. Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale sunt:

A). Imposibilitate de abord din cauze diverse(microstomie, bride cicatriceale,

sclerodermie)

B). Resturi radiculare si absenta maRăsp.ata de tesuturi dure dentare care nu

permit posibilitati de restaurare corono-radiculara ulterioara

C). Dinti cu radacina nedezvoltata, unde tehnica apexificarii cu hidroxid de

calciu esueaza

D). Cai false, perforatii ale podelei camerei pulpare

E). Parodontopatie marginala cronica (dinti cu implantare compromisa)

104. In cazul lamboului semilunar pentru practicarea rezectiei apicale, urmatoarele

afirmatii sunt false:

A). Incizia si decolarea sunt facile

B). Decolarea se realizeaza folosind uneori forte excessive, ceea ce duce la

delabrarea lamboului la capete

C). Se recomanda ca ceea mai mare parte a inciziei sa fie situata in

gingivomucoasa mobile

D). Necesita o anestezie locala extinsa

E). Dupa decolare si reclinarea lamboului se expune zona apexului dentar

105. Avantajele lamboului Ochsenbein-Luebke pentru rezectie apicala sunt:

A). Corticala osoasa este bine evidentiata

Page 16: Intrebari tip - examen licenta 2013

16

B). Lamboul este usor de realizat si de decolat

C). Prin incizia realizata prea aproape de marginea gingivala libera se evita

aparitia unui defect gingival (“fisura”)

D). Pacientul nu poate mentine o buna igiena orala

E). Pacientul poate mentine o buna igiena orala

106. Accidente intraoperatorii în tratamentul chirurgical al leyiunilor periapicale pot

fi;

A). Hematom

B). Pătrundarea cu instrumentarulrotativ în fosa nazală

C). Fractura rădăcinii

D). Secţionarea incompletă a rădăcinii

E). Leziuni nervoase

107. Complicaţii postoperatorii tardive în cazul rezecţiilor apicale, pot fi;

A). Necroza osoasă din cauza frezajului osos intempestiv

B). Suprainfectare

C). Leziuni ale apexurilor dinţilor vecini

D). Colorarea ţesuturilor din cauza materialelor de obturaţie retrogradă

E). Edem

108. Principii generale în rezecţia apicală sunt;

A). Nu se va rezeca un segment mai mare de 1-3 mm

B). Planul de secţiune a rădăcinii va fi bizotat spre vestibular

C). Rezecţia apexului este obligatoriu până la limita geodei osoase

D). În cazul obturaţiilor vechi incomplete/resorbite este necesară rezecţia apicală

până la acest nivel

E). Toate sunt RĂSP.e

109. Amputaţia radiculară constă în;

A). Îndepărtarea apexului uneia dintre rădăcinile molarilor 1 şi 2

B). Îndepărtarea numai uneia dintre rădăcinile vestibulare la nivelul molarilor

superiori

C). Secţionarea porţiunii corono radiculare afectate şi extracţia acestuia la

nivelul molarilor superiori sau inferiori

D). Se îndepărtează partea radiculară fără a secţiona coroana

E). Pe aRăsp.ada inferioară se cunoaţte sub numele de „premolarizare”

110. În rezecţia apicală postoperator se indică;

A). Clătirea gurii, precum şi consumul de alimente lichide ce pot fi şi băuturi

carbo-gazoase

B). Se pot consuma alimente tari cu evitarea zonei operate

C). Spălatul dinţilor este permis după dimineaţa următoare operaţiei

D). Clătiri uşoare a gurii cu soluţii antiseptice pe bază de clorhexidină

E). Repaus fizic la domiciliu

111. Chiuretajul periapical;

A). Este imposibil datorită vecinătăţii sinusului

B). Se numeşte şi rezecţie apicală

C). Are ca scop îndepărtarea în totalitate a ţesutului patologic periapical

D). Se practică la dinţi parodonotici

E). Nu se efectuează obturaţie radiculară

112. Rezecţia apicală cu obturaţia retrogradă;

A). Se folosesc materiale ca amalgamul cu mai puţin de 65% Ag

B). Prepararea cavităţii se poate face cu piese de turbină miniaturizată

C). Conturul cavităţii vor fi adaptate conturului secţiunii apicale

D). Este important obţinerea unor pereţi ai cavităţii cu o grosime de minim 2 mm

E). Toate sunt RĂSP.e

Page 17: Intrebari tip - examen licenta 2013

17

113. Complicaţii postoperatorii imediate în cazul reyecţiilor apicale, pot fi;

A). Necroza osoasă din cauza frezajului osos intempestiv

B). Suprainfectare

C). Hematom

D). Colorarea ţesuturilor din cauza materialelor de obturaţie retrogradă

E). Edem

114. Materiale folisite în obturaţii retrograde;

A). Pastă cu hidroxid de calciu

B). Glasionomer MTA

C). Ionofil

D). Gutaper a şi răşinile compozite

E). Acrilat

115. Materialele de obturaţie retogradă;

A). Să nu se întărească repede

B). Să fie insolubil şi stabil volumetric

C). Să nu prezinte radioopacitate

D). Să nu determine o reacţie inflamatorie

E). să realizeze sigilarea tridimensională a canalului radicular

116. Rezecţia apicală cu obturaţie radiculară este indicată ;

A). Dinţi cu parodontită marginală cronică

B). Corp străin pe canal

C). Gangrenă necomplicată

D). Obturaţie veche incompletă ce nu poate fi îndepărtată

E). Mobilitate dentară crescută

117. Rezecţia apicală cu obturaţie radiculară se efctuează în următoarele situaţii;

A). Dinţi cu dispozitive corono-radiculare

B). Dinţi frontali superiori neobturaţi

C). Dinţi cu rădăcini drepte

D). Dinţi care nu pot fiobturaţi RĂSP. din cauza unor praguri radiculare

E). Dinţi cu secreţie persistentă din canalul radicular

118. Premolarizarea este indicată la

A). Molarul I inferior

B). Molarul II inferior

C). Molarul I superior

D). Molarul II superior

E). Molarul III superior

119. Dificultăţi operatorii în cazul rezecţiilor apicale pot fi;

A). Apariţia unui comunicări oro-sinusale

B). Mucoperiost vestibular slab reprezentat

C). Ţesut patologic aderent de apexul dintelui

D). Durere locală intraoperatorie

E). Ţesut de granulaţie aderent de fibromucoasa palatinală

120. Cavitatea pentru obturaşie la rezecşia apicală cu obturaţie retrogradă se

prepară cu;

A). Cu ultrasunete

B). Freză globulară

C). Freză con invers

D). Discuri

E). Freză cilindrică

121. În cazul frenoplastiei ,,în Z,, din cadrul tratamentelor chirurgicale preprotetice

sunt adevărate următoarele afirmaţii:

Page 18: Intrebari tip - examen licenta 2013

18

A). Prin această matodă se obţine şi o adâncire minimă a fundului de sac

vestibular

B). Inciziile oblice se fac în unghi de 60 de grade

C). Dezavantajulş metodei este îngustarea şanţului vestibular

D). Tehnica este similară în prima parte cu excizia simplă

E). La nivelul osului alveolar vindecarea va fi per secundam

122. În cazul frenoplastiei cu vestibuloplastie (tratament chirugical preprotetic):

A). Este indicată în cazul frenurilor labiale cu inserţie îngustă la nivelul crestei

alveolare

B). Uneori rămâne un defect osos neacopoerit de mucoasă

C). Se indică în cazul bridelor localizate la nivelul fundurilor de sac vestibular

maxilar

D). Lamboul mucozal se mobilizează şi este deplasat prin decolare subperiostală

E). La pacienţii edentaţi aplicarea imediată a protezei rebazate este obligatorie

123. În caz-ul frenotomiei (tratament chirugical preprotetic) frenului lingual

următoarele afirmaţii sunt false:

A). Se realizează anestezia nervului lingual bilarteral

B). Se efectuează o incizie vertical, urmată de sutură în plan vertical

C). Trebuie ţinut cont de venele linguale

D). Se efectuează o incizie transversală, perpendiculară pe fren

E). Nu există riscu lezării canalului warthon

124. Hiperplazia inflamatorie (hiperplazia de proteză)

A). Este de obicei localizată în fundul de sac vestibular

B). Dacă leziunea este cronică tratamentul este medicamentos

C). În cazul leziunilor care au durată lungă de evoluţie este obligatoriu examenul

histopatologic al piesei operatorii

D). După intervenţia chirurgicală se va aştepta cu aplicarea protezei rebazate

până la vindecarea per secundam pentru a evita iritaţia defectului restant

E). Nu există riscul unor modificări neoplazice

125. În cazul fibromatozei tuberozitare sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A). Este obligatorie efectuarea unei ortopantomograme pentru a confirma natura

conjunctivă a formaţiunii

B). Clinic leziunea este dureroasă la palpare

C). Examenul radiologic este obligatoriu pentru prezenţa unui dinte inclus

D). Examenul radiologic este obligatoriu pentru a exclude prezenţa unei

formaţiuni tumorale

E). Acest volum de ţesut conjunctiv reprezintă un suport adecvat pentru sprijinul

unei proteze totale

126. Hiperplazia inflamatorie papilară palatinală:

A). Tratamentul este medicamentos

B). Tratamentuil este numai chirurgical

C). Excizia se face numai cu bisturiul

D). Vindecarea după îndepărtarea leziunii se realizează per secundam

E). Îndepărtarea leziunii prin electroincizie este contraindicată din cauza

dificultăţii de manipulare în această zonă

127. Hiperplazia gingivală:

A). În absenţa tratamentului, se asociază frecvent cu resorbţia osoasă a

procesului alveolar

B). În absenţa tratamentului, nu se asociază cu resorbţia osoasă a procesului

alveolar

C). Creşterea este lentă

D). Creşterea este rapidă

Page 19: Intrebari tip - examen licenta 2013

19

E). În cazul intervenţiei chirurgicale efectuate pentru hiperplazia gingivală, după

anestezia loco-regională mai întâi se extrag dinţii cu mobilitate crescută

128. În cazul crestei balante următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A). Este localizată de obicei în zonele frontale edentate

B). RĂSP.area acestei leziuni de foarte multe ori poate provoca reducerea

înălţimii şanţului vestibular

C). Examenul histopatologic este obligatoriu

D). După excizia formaţiunii vindecarea se realizează per secundam în 3-4

săptămâni

E). Lipsa de stabilitate a protezei este accentuată de suprafaţa neregulată a

mucoasei şi de mobilizarea uşoară a acesteia la nivelu coamei crestei

129. În cazul plastiei şanţurilor vestibulare la mandibulă pot fi amintite următoarele

dezavantaje:

A). Grosime mică a crestei care poate limita ulterior inserarea implanturilor orale

B). Modificarea postoperatorie a adâncimii şanţurilor vestibulare din cauza

bridelor cicatriceale

C). Stimularea atrofiei osoase la nivelu crestelor alveolare

D). Retrecţia cicatriceală a buzei

E). Afectarea funcţională a mişcărilor de protracţie şi ridicare a limbii în cazul

repoziţionării inserţiei muşchilor geniogloşi

130. Vestibuloplastia la mandibulă descrisă de Kazanjian se poate realiza atunci când

A). Înălţimea mandibulei este de 5-10 mm

B). Înălţimea mandibulei este de 10-15 mm

C). Fundul de sac este îngust

D). Fundul de sac este larg

E). La orice înălţime a mandibulei

131. Plastia şanţului pelvilingual descrisă de Trauner şi modificată de MacIntosh şi

Obwegesser este indicată

A). Când osul alveolar are un contur corespunzător protezării

B). Când osul alveolar are o înălţime de cel puţin 10 mm

C). Când osul alveolar are o înălţime de cel puţin 15 mm

D). Când osul alveolar are o înălţime de cel mult 15 mm

E). Când osul alveolar un contur necorespunzător protezării

132. În cadrul intervenţiei chirurgicale de plastie a şanţului pelvilingual descrisă de

Trauner şi modificată de MacIntosh şi Obwegesser

A). Incizia se face npe coama crestei

B). Se fac două incizii vestibular şi lingual

C). Decolarea lambourilor se face subperiostal

D). Decolarea lambourilor se face supraperiostal

E). Se prepară lambourile parţiale vestibular şi lingual până la 1 cm deasupra

marginii bazilare

133. În cadrul tehnicii de vestibuloplastie descrisă de Obwegesser sunt valabile

următoarele afirmaţii

A). Este indicată la pacienţii cu atrofie severă şi şanţ neutru

B). Mucoasa labială şi cea vestibulară sunt repoziţionate la noua adâncime a

fundului de sac vestibular cu ajutorul unei proteze totale

C). Periostul expus este acoperit cu grefă de piele recoltată de la nivelul coapselor

D). Incizia se realizează la nivelul mucoasei pe linia mediană

E). Periostul neacoperit se va vindeca per secundam

134. Extracţia alveoloplastică:

A). Are avantajul de a menţine mai bine înălţimea crestei alveolare decât după

extracţia simplă

Page 20: Intrebari tip - examen licenta 2013

20

B). Se realizează concomitent cu extracţiile dentare

C). Se realizează în scopul favorizării stabilităţii protezelor mobile

D). Papile interdentare se afrontează perfect pentru a acoperi osul alveolar

modelat, expus

E). În caz de nevoie se pot realiza incizii de descăRăsp.are divergente spre fundul

de sac vestibular

135. În cadrul extracţiei alveoloplastice intraseptale sunt adevărate următoarele

afirmaţii:

A). Este indicată în cazul extracţiei a unui sau a mai multor dinţi

B). Este adaptată pentru a conserva cât mai bine înălţimea osului alveolar

C). Se practică îndepărtarea septurilor interdentare restante cu ajutorul

instrumentarului rotativ

D). Se practică îndepărtarea septurilor interdentare restante cu ajutorul pensei

ciupitoare de os

E). Se obţine o grosime mică a crestei care poate limita ulterior inserarea

implanturilor orale

136. Dezavantajele extracţiei extracţiei alveoloplastice intraseptale sunt:

A). Grosime mică a crestei rezultate

B). Înălţimea mică a crestei rezultate

C). Creastă alveolară neregulată

D). Deretentivizarea corticalei vestibulare

E). Poate favoriza apariţia unei creste alveolare ascuţite

137. În cazul alveoloplastiei crestelor alveolare edentate:

A). Dezavantajul este reducerea maRăsp.ată a înălţimii şi/sau lăţimii crestei

alveolare

B). Metoda este indicată în cazul unui proces alveolar edentat neregulat

C). Metoda este indicată în cazul unei creste alveolare ascuţite

D). Are ca scop remodelarea ţesuturilor moi în vederea protezării mobile

E). Examenul radiologic este facultativ

138. Rezecţia modelantă a crestei oblice interne este indicată în:

A). Atrofia maRăsp.ată a crestei alveolare mandibulare în zona anterioară, cu

muşchiul genioglos ajuns sub mucoasă

B). Resorbţia accentuată a crestei alveolare în treimea posterioară mandibulară

C). Inserţie înaltă a muşchiului hioglos

D). Şanţ pelvimandibular desfiinţat prin ajungerea cresteimilohioidiene la acelaş

nivel cu planşeul bucal

E). Crestă oblică internă ascuţită acoperită de o mucoasă subţire

139. În cazul atrofiei maRăsp.ate a crestei alveolare mandibulare poate fi indicată:

A). Rezecţia modelantă a apofizelor genii în asociere cu adâncirea şanţului

pelvimandibular

B). Alveoloplastia crestelor alveolare edentate

C). Rezecţia modelantă a torusului mandibular pe versantul vestibular al

mandibulei

D). Rezecţia modelantă a apofizelor genii

E). Rezecţie modelantă a crestei oblice interne

140. Precizaţi în care din intervenţiile chirurgicale preprotetice ale părţilor moi se pot

folosi grefa de piele liberă ca element de plastie:

A). Hiperplazia gingivală

B). Hiperplazia inflamatorie

C). Creastă balantă

D). Plastia şanţului pelvilingual

E). Vestibuloplastia la maxilar descrisă de obwegesser

Page 21: Intrebari tip - examen licenta 2013

21

141. Forme de torus palatin descrise de Landa:

A). Torus rotund în treimea anterioară a bolţii palatine

B). Torus alungit cu localizare în două treimi anterioare ale bolţii palatine

C). Torus ovalar cu localizare în treimea posterioară a bolţii păalatine

D). Torus polilobat cu localizare în două treimi posterioare ale bolţii palatine

E). Torus alungit cu localizare în două treimi posterioare ale bolţii

142. Atunci când torusul palatin este de mici dimensiuni, intervenţia chirurgicală se

poate modifica astfel:

A). Se poate realiza şi o incizie ciRăsp.ulară

B). Se poate realiza şi o incizie elipsoidală în „ felie de portocală ”

C). Se poate realiza şi o simplă incizie liniară

D). Se poate practica doar o contraincizie perpendiculară anterioară

E). Se poate realiza o incizie cu plastie „v-y”

143. În cazul plastiei modelante a torusului mandibular este recomandată:

A). Anestezia singulară a trunchiului nervului lingual

B). Anestezia nervilor alveolar inferior şi lingual la spina spix

C). Anestezia nervului alveolar inferior şi a nervului bucal

D). Anestezia la gaura mentonieră

E). Anestezia singulară a nervului lingual, tehnica dan teodorescu

144. În cazul plastiei modelante a torusului mandibular sunt valabile următoarele

afirmaţii:

A). Se realizează în zona premolar-molar

B). Se realizează în zona canin-premolar

C). Se practică o incizie pe mijlocul crestei alveolare

D). Direcţia liniei de osteotomie trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa

corticale linguale din cauza riscului de lezare a nervului lingual

E). Direcţia liniei de osteotomie trebuie să fie paralelă cu suprafaţa corticalei

linguale din cauza riscului de lezare a nervului alveolar inferior

145. Care dintre urmatoarele semne caracterizeaza sindromul toxico-septic?

1. Tensiunea arteriala crescuta

2. Proteina c reactiva depaseste de 2 ori valoarea normala

3. Edeme

4. Trombocite mai mari de 100.000/ mm³

5. Temperatura mai mare de 38ºc sau mai mica de 36ºC.

146. Alegeti afirmatiile RĂSP.e privind principiile generale de tratament in infectiile

oro-maxilo-faciale:

A). Antibioterapia se asociaza tratamentului chirurgical la pacientii in varsta

B). Anestezia generala este indicata la copiii sub 10 ani

C). Incizia nu se practica in zonele declive ale tumefactiei

D). Supuratia este o urgenta medico-chirurgicala

E). Vindecarea plagilor se va face per primam .

147. Infectiile periosoase intereseaza:

A). Spatiul canin

B). Spatiul vestibular

C). Spatiul palatinal

D). Spatiul corpului mandibulei

E). Spatiul bucal.

148. Spatiul vestibular este delimitat de :

A). Lateral: mucoasa vestibulara

B). PosterioRăsp.muschiul buccinator

C). Medial: spatiul latero-faringian

D). SuperioRăsp.valul palatin

Page 22: Intrebari tip - examen licenta 2013

22

E). AnterioRăsp.mm. Intrinseci ai buzelor.

149. Diagnosticul diferential al proceselor supurative palatinale se face cu:

A). Adenita supurata submandibulara

B). Goma luetica

C). Chistul maxilar suprainfectat

D). Formatiunile tumorale ale fibromucoasei palatinale

E). Abcesul limbii.

150. Abcesul spatiului paramandibular :

A). Cauza cea mai fecventa este reprezentata de paricoronaritele supurate ale

molarilor de minte inferiori

B). Se mai numeste abces buccinato- maxilar

C). Se mai numeste abces migrator al obrazului

D). Abordul se face numai pe cale endobucala

E). Dupa remisia fenomenelor inflamatorii nu se face extractia dintelui cauzal.

151. Supuratiile spatiului canin:

A). Incizia este cel mai des cutanata

B). Pacientul prezinta o tumefactie geniana dureroasa la palpare

C). Sunt determinate de procese periapicale ale caninilor maxilari

D). Examenul ct evidentiaza factorul cauzal dentar

E). Pot duce la aparitia unor trombi septici in vena angulara.

152. Etiologia supuratiilor spatiului infratemporal e reprezentata de:

A). Litiaza glandei submandibulare;

B). Infectii dento-parodontale ale molarilor superiori

C). Punctia anestezica la spina spix

D). Pulpita purulenta

E). Punctia anestezica a nervilor alveolari superiori si posteriori.

153. Diagnosticul diferential al abcesului submandibular nu se face cu:

A). Adenopatii specifice

B). Adenopatii metastatice

C). Adenita submandibulara acuta supurata

D). Abcesul salivar

E). Chistul de maxilar suprainfectat.

154. Limitele spatiului sublingual sunt :

A). Lateral: aRăsp.ul mentonier

B). PosterioRăsp.osul maxilar

C). Anterior osul hioid

D). InferioRăsp.m. Sterno-cleido-mastoidian

E). SuperioRăsp.mucoasa sublinguala.

155. Spatiul masticator cuprinde:

A). Spatiul bucal

B). Spatiul canin

C). Spatiul maseterin

D). Spatiul temporal

E). Spatiul pterigomandibular.

156. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A). Trismusul apare rar in abcesul maseterin

B). Abcesul maseterin are ca etiologie infectiile molarilor inferiori

C). Incizia orala a abcesului maseterin este cea mai indicata

D). Spatiul maseterin este delimitat lateral de m. Genioglos

E). Diagnosticul diferential al abcesului maseterin se poate face cu adenita

submandibulara

157. Abcesul spatiului parotidian:

Page 23: Intrebari tip - examen licenta 2013

23

A). Are ca etiologie parotiditele si litiazele parotidiene supurate

B). Determina alterarea starii generale

C). Trebuie diferentiat de abcesul spatiului maseterin

D). Este o complicatie a infectiilor molarilor de minte inferiori

E). Determina insuficienta respiratorie.

158. Spatiul prevertebral:

A). Supuratiile sunt de cauza odontogena

B). Este delimitat lateral de mandibula

C). Este spatiul de risc

D). Supuratiile evolueaza lent

E). In caz de aparitie a complicatiilor prognosticul este bun.

159. Supuratiile difuze:

A). Au ca factori favorizanti surmenajul, diabetul, etc

B). Se caracterizeaza prin fenomene toxico-septice

C). Sunt produse de germeni anaerobi

D). Colectia supurata este bine delimitata

E). Au o tendinta extensiva.

160. Punctul de plecare al flegmonului planseului bucal in constituie:

A). Pericoronaritele supurate ale molarilor de minte inferiori

B). Procese septice dento-parodontale

C). Adenita submandibulara cronica

D). Litiaza glandei submandibulare

E). Sinuzita maxilara.

161. Urmatoarele afirmatii privind aspectele clinice ale flegmonului planseului bucal

sunt false:

A). Debuteaza sub forma unei supuratii sublinguale

B). Tumefactia are o duritate lemnoasa la palpare

C). Apare “edemul in pelerina”

D). Pacientul nu prezinta o stare generala alterata

E). Limba este deviata spre partea stanga.

162. Flegmonul difuz hemifacial:

A). Starea generala a pacientului este buna

B). Are ca punct de plecare infectii cutanate faciale cu stafilococ

C). Intereseaza numai spatiul temporal

D). Se poate complica cu osteomielite ale maxilarului si mandibulei

E). Tumefactia are o tendinta de remisie.

163. Complicatiile infectiilor oro-maxilo-faciale pot fi:

A). Peritonita

B). abcesul cerebral

C). infaRăsp.tul miocardic

D). diabetul zaharat

E). tromboza venei cave.

164. Diagnosticul diferential al limfadenitelor cronice se face cu:

A). Boala hodgkin

B). Rubeola

C). Infectia hiv

D). Sifilisul

E). Diabetul zaharat.

165. Osteita este:

A). O infectie primara osoasa

B). O infectie monoostotica

C). Un proces cronic dento-parodontal

Page 24: Intrebari tip - examen licenta 2013

24

D). Produsa de germeni din tesutul subcutanat

E). O complicatie a infectiilor oro-maxilo-faciale.

166. Dupa Laskin , osteomielitele se clasifica in:

A). Supurate

B). congestive

C). nesupurate( garre)

D). cu stafilococ

E). dupa infectii specifice.

167. In osteomielita supurata acuta:

A). Durerea este surda, nu iradiaza

B). La examenul local lipseste tumefactia

C). Apare brusc alterarea starii generale

D). Precoce apare anestezia labio-mentoniera

E). Semnele rx apar dupa 1 saptamana.

168. Care dintre urmatoarele afirmatii privind aspectul radiografic al osteomielitelor

sunt adevarate:

A). Imaginea Rx este de radiotransparenta bine delimitata de max 0,5 cm

B). Imaginea Rx clasica este de “saRăsp.ofag”

C). Semnele Rx apar dupa 1 saptamana

D). Semnele Rx apar cand se produce o demineralizare de 30-60%

E). Pe radiografie alterneaza zone de osteoliza cu zone de condensare osoasa.

169. Osteonecroza maxilareloRăsp.

A). Este o infectie dento-parodontala

B). Se vindeca in 2-3 saptamani

C). Apare ca urmare a actiunii unor factori chimici sau fizici

D). Se remite spontan

E). E un proces de degradare a tesutului osos secundar tulburarilor trofice.

170. Diagnosticul diferential al actinomicozei cervico-faciale se face cu:

A). Sinuzita maxilara

B). Herpes zoster

C). Sclerodermia

D). Infectia hiv

E). Fistulele cutanate.

171. Ulceratia tubeRăsp.uloasa:

A). Este localizata la nivel retromolar

B). Este unica , cu marginile delimitate

C). Este foarte dureroasa

D). Nu este insotita niciodata de adenopatie

E). Prezinta granulatii galbui.

172. Semnele disfunctiei de organ in sindromul toxico-septic sunt:

A). Oligurie

B). leucocitoza

C). creatinina mai mare de 2mg/ dl

D). tahipnee

E). trombocite mai mici de 100.000/ mm³.

173. Anestezia loco-regionala este indicata in situatiile:

A). Abcese de spatii fasciale

B). La pacientii care refuza anestezia generala

C). Abcese periosoase

D). Pacienti necooperanti

E). Copii sub 10 ani.

174. Diagnosticul diferential al abcesului laterofaringian se face cu:

Page 25: Intrebari tip - examen licenta 2013

25

A). Litiaza submandibulara

B). Tumori laterofaringiene

C). Tumori de maxilar

D). Abcesul vestibular

E). Adenita acuta submentoniera.

175. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate despre sinusul maxilar :

A). Se formeaza in luniile de viata intrauterine

B). Au forma patrulaterala

C). La copil ocupa in totalitate osul maxilar

D). Este cel mai voluminous sinus paranazal

E). Este o anexa a cavitatii bucale

176. Rolurile sinusului maxilaRăsp.

A). Racirea aerului atmospheric

B). Respiratie

C). Umidifierea aerului inspirit

D). Reglarea presiunii intranazale

E). Aparare imuna specifica

177. Sinusul maxilar sintetizeaza:

A). Co2

B). Aerul inspirit

C). Monoxide de azot

D). Impuritatiile

E). Bicarbonatul

178. Mucoasa sinusului maxilaRăsp.

A). Este de tip endocrine

B). Este format din epiteliu cilindric monostratificat

C). Prezinta cili

D). Nu e suspectibila la infectii

E). Produce apa

179. Dintii care au raport sinusal sunt:

A). Molarul 1 superior

B). Premolarul 2 superior

C). Incisivul lateral inferior

D). Molarul 2 inferior

E). Caninul superior

180. Factorii favorizanti ai sinuzitei maxilare:

A). Inflamatia acuta a mucoasei rino-sinusale

B). Obstructia ostiumului din meatul nazal inferior

C). Cresterea motilitatii ciliare

D). Cresterea secretiei de mucus

E). Scaderea motilitatii ciliare

181. Care afectiuni dentoparodontale pot cauza sinuzita maxilara:

A). Parodontita apicala acuta a dintilor laterali superiori

B). Parodontita apicala cronica a dintilor laterali superiori

C). Parodontita apicala a dintilor frontali

D). Pericoronarita molarului 3 superior

E). Pulpit purulenta a molarului 3 superior

182. Sinuzita maxilara acuta:

A). Prezinta 2 faze: catarala si supurata

B). Este frecventa la sugari

C). Este o afectiune doar infectioasa

D). Este o afectiune infectioasa si inflamatorie

Page 26: Intrebari tip - examen licenta 2013

26

E). Prezinta leziuni osoase subiacente importante

183. Semnele clinice ale sinuzitei maxilare acute:

A). Durere unilateral la nivelul etajului inferior al fetei

B). Rinoree purulenta unilateral

C). Febra 38-38,5

D). Durere imediata in orbita cu plecare din etajul mijlociu

E). Dureri bilateral la nivelul etajului mijlociu

184. Semnele clinice ale sinuzitei maxilare cornice:

A). Cefalee matinala frecventa

B). Halena fetida

C). Jena dureroasa in sinusul afectatl accentuate de pozitia decliva a capului

D). Stare generala alaterata

E). Refluarea lichidelor pe nas cand se asociaza cu o comunicare orosinusala

185. Urmatoare investigatii paraclinice ajuta la diagnosticul afectiunilor sinusale:

A). Radiografiile standard pentru sinusuri anterioare ale fetei (SAF)

B). CT

C). RMN

D). Ecografia glandelor salivare

E). Punctiile sinusale

186. Diagnosticul sinuzitei maxilare de cauza dentara se face pe baza:

A). Testarii vitalitatii dintilor inferiori

B). Triadei durere-cacosmie-rinoree purulenta

C). Anamnezei si examneului clinic

D). Prezentei trismusului puternic

E). Prezentei hipersalivatiei

187. In cazul sinuzitei cornice de cauza dentara diagnosticul diferential se face cu:

A). Sinuzita cronica rinogena

B). Sinuzita maxilara alergica

C). Sinuzita maxilara fungica

D). Sinuzita maxilara de cauza TBC

E). Supuratii generale de cauza dentara

188. Cura radicala a sinusului maxilaRăsp.

A). Este operatia Caldwell- Luc

B). Au ca scop indepartarea partial a mucoasei sinusale

C). Foloseste abordul in fosa canina

D). Se foloseste la sinuzitele acute

E). Utilizeaza contradeschidere in fosa nazala

189. Comunicare orosinusala

A). Localizata feRăsp.venta pe palat

B). Este o solutie de continuitate catre sinus sin as

C). Este o solutie de continuitate catre sinus si cavitate bucala

D). Localizta frecvent pe creasta alveolara

E). Localiztat frecvent in vestibule

190. Plastia comunicarii oro-sinusale se poate realiza

A). In trei planuri anatomice

B). In doua planuri anatomice

C). Intr-un plan

D). Cu lambou vestibular inferior

E). Cu lambou palatinal

191. Plastia comunicarii oro-sinusale intr-un plan se poate face cu:

A). Lambou dreptunghiular transpozitionat

B). Lambou dreptunghiular cu pedicul anterior

Page 27: Intrebari tip - examen licenta 2013

27

C). Lambou dreptungiular cu pedicul posterior

D). Lambou dreptunghiular palatinal

E). Toate de mai sus

192. Plastia cominicarii orosinusale in 2 planuri:

A). Este o interventie chirurgicala facila

B). Este metoda cea mai sigura

C). Foloseste o colereta de mucoasa vestibulara

D). Nu necesita tratament antibiotic

E). Necesita tratament decongestive

193. Cum se indeparteaza o radacina dentara impinsa in sinusul maxilar?

A). Se trepaneaza sinusul mai sus de locul de elective

B). Se realizeaza plastia comunicarii in 2 planuri

C). Se realizeaza cura sinusala in toate cazurile

D). Se realizeaza plastia cominicarii intru-n plan

E). Toate de mai sus

194. Timpii chirurgicali ai plastiei cominicarii orosinusale:

A). Incizie

B). Decolare

C). Sutura in planuri anatomice

D). Irigatii cu alcool

E). Tamponament intraalveolar

195. Planul sinusal al comunicarii orosinusale poate fi:

A). Lambou in colereta si lambou vestibular

B). Lamboui in colereta si lambou palatinal

C). Lambou vestibular si lambou palatinal

D). Grefa de piela libera despicata

E). Toate de mai sus cu exceptia

196. Dupa cura radicala sinusala poate apare pe termen lung:

A). Jena dureroasa meteodependenta

B). Tulburari de sensibilitate la nivelul dintilor superiori

C). Dureri vii la nivelul dintilor inferiori

D). Hemoragie sinusala

E). Nici o variant nu e RĂSP.a

197. Comunicarea orosinusala poate apare in urma:

A). Rezectiei apicale

B). Chistectomiei

C). Osteomielitei

D). Abcesului vestibular inferior

E). Luxatiei de mandibula

198. La examenul CT in sinuzita maxilara acuta mucosa apare:

A). Congestionata

B). Subtiata

C). Ingrosata

D). Hipodensa

E). Hiperdensa

199. Examenul bacteriologic al puroiului in sinuzite :

A). Nu are nici o importanta

B). Orienteaza conduita terapeutica

C). Se realizeaza in toate situatiile

D). Pune in evidenta cel mai frecvent anaerobi

E). Pune in evidenta cel mai frecvent aerobi

200. Modificarile mucoasei sinusale evaluate sinusoscopic:

Page 28: Intrebari tip - examen licenta 2013

28

A). Se clasifica in 4 clase

B). Se clasifica in 3 clase

C). Se clasifica in 6 clase

D). Se clasifica in 5 clase

E). Nici o varianta nu e RĂSP.a

201. Tipul II de mucoasa dupa Sarafoleanu prezinta:

A). Secretii abundente

B). Dilatatii chistice ale glandelor submucoase

C). Modificari in corion

D). Nici o vaarianta

E). Polipi

202. Tipul 4 de mucoasa dupa Sarafoleanu prezinta:

A). Hiperplazii si metaplazii

B). Polipi organizati

C). Fongozitati

D). Cazeum

E). Toate de mai sus

203. Tipul 3 de mucoasa dupa Sarafoleanu prezinta:

A). Polipi

B). Chisturi

C). Cazeum

D). Secretii apoase

E). Nici o variant

204. Semnele clinice minore din sinuzita de cauza dentara:

A). Stare generala nealterata

B). Inapetenta

C). Halitoza

D). Tuse

E). Nici o barianta

205. Diagnosticul diferenţial al chistului dermoid cu localizare în planşeul bucal se

face cu:

A). Chistul teratoid

B). Chistul canalului tireoglos

C). Supuraţiile lojei sublinguale

D). Ranula sublinguală

E). Adenopatia submentonieră

206. Următoarele afirmaţii privind chistul dermoid sunt adevărate:

A). Este un chist de dezvoltare ce apare frecvent la adulţii tineri

B). Apare datorită transformării chistice a incluziilor epiteliale restante le locul

de unire a aRăsp.urilor branhiale

C). Deformează planşeul bucal şi împinge limba spre posterior şi în sus

D). Frecvent se localizează suprahioidian

E). Apare datorită transformării chistice a unor incluzii epiteliale embrionare

restante la nivelul canalului tireoglos

207. Aspectele clinice ale chistului branhial includ:

A). Are o perioadă lungă de latenţă, după care se dezvoltă rapid

B). Apare în special la vârstnici

C). Masă cervicală situată pre- şi substrenocleidomastoidian în 1/3 superioară a

acestuia

D). Are consistenţă dură la palpare

E). Are dimensiuni de până la 8-10 cm

208. Diagnosticul diferenţial al chistului branhial se face cu:

Page 29: Intrebari tip - examen licenta 2013

29

A). Adenopatii metastatice cervicale

B). Adenite cronice specifice

C). Limfangioame cervicale

D). Tumorile glomusului carotidian

E). Chistul dermoid

209. Următoarele afirmaţii privind chistul canalului tireoglos sunt false:

A). Apare prin activarea transformării chistice a unor incluzii epiteliale

embrionare restante la nivelul canalului tireoglos

B). Derivă din incluzia epitelială restantă a unui pliu endodermic al celei de-a

doua fante branhiale

C). Este localizat cel mai frecvent suprahioidian

D). Este aderent de corpul sau coarnele osului hioid

E). Are consistenţă moale şi este nedureros la palpare

210. Diagnosticul diferenţial al chistului canalului tireoglos se face cu:

A). Chistul dermoid

B). Lipomul cervical lateral

C). Adenopatii metastatice submentoniere

D). Ranula suprahioidiană

E). Abcesul lojei submandibulare

211. Guşa linguală se caracterizează prin:

A). Are consistenţă dură, dureroasă

B). Masă tumorală situată la baza limbii

C). Poate produce obstrucţia parţială a căilor respiratorii superioare

D). Tratamentul de elecţie este cel chirurgical

E). Examenul scintigrafic indică natura tiroidiană a ţesutului tumoral

212. Mucocelul are următoarele aspecte patogenice:

A). Leziune datorată dilatării chistice a canalelor de excreţie a unei glande

salivare accesorii

B). Se datorează perforării canalului de excreţie al unei glande salivare accesorii

şi pătrunderii secreţiei salivare în ţesuturile adiacente

C). Nu este chist adevărat deoarece nu are membrană

D). Se localizează mai frecvent la nivelul mucoasei labiale inferioare

E). Pot apărea şi la nivelul glandelor salivare mari

213. Sialochistul se caracterizează prin:

A). Leziune datorată dilatării chistice a canalelor de excreţie a unei glande

salivare accesorii

B). Se datorează perforării canalului de excreţie al unei glande salivare accesorii

şi pătrunderii secreţiei salivare în ţesuturile adiacente

C). Nu este chist adevărat deoarece nu are membrană

D). Se localizează mai frecvent la nivelul mucoasei labiale inferioare

E). Pot apărea şi la nivelul glandelor salivare mari

214. Ranula prezintă următoarele caracteristici patogenice:

A). Rezultă prin transformarea chistică a epiteliului unuia din canalele de excreţie

ale glandelor sublinguale

B). Aderă de corticala mandibulară

C). Este foarte bine delimitat în profunzime

D). Poate ajunge la dimensiuni importante împingând limba în sus

E). Se poate perfora spontan eliminându-se un lichid caracteristic asemănător cu

saliva

215. Ranula sublinguală se caracterizează clinic prin:

A). Are consistenţă dură

B). Este o formaţiune chistică

Page 30: Intrebari tip - examen licenta 2013

30

C). Este localizată paramedian în planşeul bucal

D). Este dureroasă spontan şi la palpare

E). Prin transparenţa mucoasei se observă conţinutul lichidian

216. Chistul epidermoid neinfectat se caracterizează clinic prin:

A). Apare frecvent la nivelul tegumentelor cervico-faciale

B). Are constenţă fermă sau fluctuentă

C). Se prezintă sub forma unui nodul dureros fixat de tegument

D). Se manifestă sub forma unui nodul solitar

E). Conţine cantităţi moderate de sebum

217. Hiperplazia fibroasă inflamatorie se caracterizează prin

A). Apare la tineri

B). Apare la vârstnici

C). Apare la persoane edentate

D). Apare la purtători de proteză mobilă

E). Apare la persoane cu parodontopatie marginală cronică

218. Următoarele afirmaţii privind hiperplazia fibroasă inflamatorie sunt false:

A). Apare frecvent pe versantul vestibular al crestei alveolare

B). Poate avea dimensiuni mari ocupând ăntregul şanţ vestibular

C). Se datorează instabilităţii unei proteze mobile

D). Mucoasa acoperitoare este de regulă de aspect normal

E). Are consistenţă moale şi este extrem de dureroasă

219. Tratamentul hiperplaziei fibroase inflamatorii include:

A). Tratamentul chirurgical nu este indicat

B). Se renunţă definitiv la proteze mobilă care va fi înlocuită cu alte metode de

tratament

C). Extirparea leziunii

D). Conformarea şanţului vestibular pentru un câmp protetic corespunzător

E). Refacerea RĂSP.ă a protezei

220. Granulomul piogen se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A). Hiperplazie reactivă a mucoasei cavităţii orale

B). Are etiologie infecţioasă (piogenă)

C). Masă pseudotumorală pediculată sau sesilă

D). Hiperplazie cu aspect granulomatos

E). Sângerează la cel mai mic traumatism

221. Pentru tratamentul granulomului piogen gingival nu se efectuează:

A). Tratament conservator cu antiinflamatoare locale

B). Extirpare chirurgicală cu margine de siguranţă

C). Îndepărtarea periostului subiacent

D). Îndepărtarea dinţilor adiacenţi mobili

E). Plaga postoperatorie se vindecă per secundam

222. Granulomul periferic cu celule gigante este:

A). leziune hiperplazică cu aspect pseudotumoral

B). Localizat la nivelul mucoasei linguale

C). Localizat la nivelul crestei alveolare

D). Derivă din periost sau structurile ligamentului parodontal

E). Derivă din papilele gustative

223. Hipertrofia maseterină benignă se caracterizează clinic prin:

A). Se datorează unei hiperfuncţii musculare prin obiceiuri vicioase

B). Mărirea de volum a muşchiului maseter

C). Apare atrofie osoasă datorată suprasolicitării musculare

D). Tumefacţie parotido-maseterină

E). Singurul tratament eficient este cel chirurgical

Page 31: Intrebari tip - examen licenta 2013

31

224. Următoarele afirmaţii privind papilomul cavităţii orale sunt false:

A). Proliferare tumorală benignă a stratului spinos

B). Proliferare tumorală benignă a stratului cornos

C). Cauza probabilă – infecţia cu virusul papiloma

D). Formaţiune tumorală exofitică sau verucoasă

E). Are suprafaţa netedă, fiind dureros

225. Fibromul are următoarele aspecte clinice:

A). Formaţiune nodulară cu suprafaţa netedă

B). Formaţiune nodulară cu suprafaţa neregulată

C). Cea mai frecventă tumoră benignă de la nivelul mucoasei cavităţii orale

D). Nedureros

E). Consistenţă variabilă

226. Lipomul cervico-facial poate avea următorul aspect:

A). Masă tumorală cu creştere lentă

B). Transformare tumorală mezenchimală

C). Masă tumorală cu creştere rapidă

D). Consistenţă moale cu tegumente de aspect normal

E). Consistenţă fermă cu tegumente infiltrate

227. Lipomul cervico-facial se localizează:

A). În regiunea nazo-geniană

B). În ţesutul subcutanat superficial

C). În regiunea parotidiană

D). Sub planul muşchiului milohioidian

E). În regiunea jugală

228. Hemangiomul are următoarele aspecte clinice:

A). Este o malformaţie vasculară

B). Este o tumoră benignă vasculară

C). Are aspect reliefat şi boselat

D). Nu se golaşte de sânge la presiune

E). Involuează după câţva ani

229. Complicaţiile hemangioamelor sunt:

A). Malignizarea

B). Ulceraţia

C). Hemaragia

D). Regresia

E). SdRăsp.Kasabach-Merritt

230. Tratamentul hemangioamelor include:

A). Tratamentul chirurgical este de elecţie

B). Radioterapia se utilizează frecvent

C). Dispensarizarea

D). Terapie cortizonică în etapa proliferativă

E). Scleroterapie pentru tumorile mici

231. Malformaţiile vasculare capilare au următoarele aspecte clinice:

A). Sunt leziuni cu flux scăzut

B). Sunt leziuni cu flux crescut

C). Apar sub formă de macule cutanate în „pată de vin de Porto”

D). Au culoare albăstruie şi sunt compresibile

E). La palpare se poate peRăsp.epe un „freamăt vascular”

232. Malformaţiile vasculare venoase au următoarele aspecte clinice:

A). Sunt leziuni cu flux scăzut

B). Sunt leziuni cu flux crescut

C). Apar sub formă de macule cutanate în „pată de vin de Porto”

Page 32: Intrebari tip - examen licenta 2013

32

D). Au culoare albăstruie şi sunt compresibile

E). La palpare se poate peRăsp.epe un „freamăt vascular”

233. Limfangioamele se caracterizează prin:

A). Tumefacţie de consistenţă moale

B). Este un nodul dureros cu creştere lentă

C). Creşte volumul în contextul unei infecţii respiratorii acute

D). Pot regresa spontan

E). Complicaţia cea mai frecventă este suprainfecţia

234. Următoarele afirmaţii privind limfangioamele sunt adevărate:

A). Tratamentul chirurgical este singurul recomandat

B). Clinic se descriu 3 tipuri (simplu, cavernos, chistic)

C). Limfangiomul chistic apare frecvent la nivelul cavităţii bucale asociat cu alte

chiste

D). Limfangiomul are localizare predilectă în teritoriul OMF

E). Cele orale pot produce macroglosie

235. Sunt considerate chisturi odontogene urmatoarele:

A). chistul radicular

B). chistul folicular

C). keratochistul

D). chistul globulomaxilar

E). chistul parodontal lateral

236. Urmatoarele afirmatii privind dezvoltarea chisturilor sunt:

A). continutul chistului este adeseori bogat in cholesterol

B). membrana chistului invadeaza tesuturile din jur

C). cresterea chistului comprima tesutul conjunctiv adiacent

D). cresterea lenta duce la deformarea corticalelor osoase

E). cresterea chistica nu afecteaza structurile osoase

237. Clinic, laterochistul apare:

A). este de obicei asimptomatic

B). produce tulburari motorii in teritoriu

C). produce tulburari sensitive in teritoriu

D). induce mobilitatea dintilor adiacenti

E). produce liza corticalelor osoase

238. Diagnosticul diferential radiologic al laterochistului nu include:

A). chistul folicular

B). ameloblastomul

C). chistul rezidual

D). chistul radicular

E). tumora centrala cu celule gigante

239. Tratamentul laterochistului poate include:

A). este intotdeauna chirurgical

B). chistectomia consta in indepartarea in totalitate a membranei chistice

C). pachetul vasculo-nervos alveolar va fi excizat

D). marsupializarea favorizeaza eruptia dintilor inclusi la nivelul procesului

chistic

E). rezectia osoasa se face in cazuri cu recidive multiple

240. Urmatoarele afirmatii privind chistul folicular sunt false:

A). apare prin transformare chistica a sacului folicular a unui dinte neerupt

B). inconjoara coroana dintelui neerupt fiind atasat la jonctiunea smalt-ciment

C). este asimptomatic fiind descoperit intamplator

D). poate atinge dimensiuni mari si ajunge sa deformeze partile moi

E). radiologic apare ca o radiotransparenta uniloculara

Page 33: Intrebari tip - examen licenta 2013

33

241. Diagnosticul diferential al chistului folicular se face cu:

A). ameloblastomul

B). laterochistul

C). chistul parodontal lateral

D). chistul de eruptie

E). chistul radicular

242. Chistul de eruptie se caracterizeaza prin:

A). poate apare cu ocazia eruptiei unor dinti permanenti

B). apare in cazul unui dinte aflat in eruptie, submucos

C). este foarte dureros, dur si de culoare rosiatica

D). apare de regula in contextual eruptiei dintilor temporary

E). poate fi confundat cu un hematom al crestei alveolare

243. Diagnosticul diferential al chistului parodontal lateral nu include:

A). laterochistul

B). chistul odontogen calcificat

C). parodontopatia marginala cronica

D). chistul folicular

E). tumorile maligne endoosoase

244. Chistul nazo-palatin:

A). descoperit radiologic intre radacinile incisivului lateral sup si caninul

superior

B). localizat in zona canalului incisiv

C). poate fi situat posterior in palat

D). are aspect clinic de abces palatinal situat pe linia mediana

E). descoperit radiologic intre radacinile incisivilor central superiori

245. Diagnosticul diferential al chistului nazo-palatin se face cu:

A). chistul radicular

B). chistul rezidual

C). chistul globulomaxilar

D). canal incisiv normal

E). ameloblastomul

246. Diagnosticul diferential al chistului nazo-lateral se face cu:

A). chist sebaceeu

B). tumorile benigne ale glandelor salivare mici labiale superioare

C). abces vestibular inferior

D). tumorile maligne

E). chist nazopalatin

247. Chistul periapical se caracterizeaza clinic prin:

A). initial asimptomatic

B). sensibilitate la peRăsp.utia in ax

C). teste de vitalitate pozitive

D). teste de vitalitate negative

E). mobilitate dentara

248. Diagnosticul diferential al chistului radicular lateral nu se face cu:

A). chistul parodontal lateral

B). cheratochistul

C). ameloblastomul

D). chistul folicular

E). chistul gingival al adultului

249. Chistul rezidual se defineste ca fiind:

A). rezulta din resturile epiteliale restante pe linia de fuziune a mugurilor

mandibulari

Page 34: Intrebari tip - examen licenta 2013

34

B). este chist radicular ce persista dupa tratament endodontic

C). provine din transformarea chistica a resturilor epiteliale ale canalului nazo-

palatin

D). apare prin transformarea chistica a resturilor sacului folicular restante

postoperator

E). este chist radicular restant dupa extractia dentara

250. Urmatoarele afirmatii privind ameloblastomul sunt false:

A). are origine in resturile laminei dentare

B). este cea mai frecventa tumora odontogena

C). are crestere rapida

D). are origine la nivelul stratului bazal al mucoasei orale

E). este foarte invaziv

251. Ameloblastomul intraosos solid sau multichistic se caracterizeaza prin:

A). se localizeaza cel mai frecvent la mandibula

B). se localizeaza cel mai frecvent la maxilar

C). nu au tendinta de a invada partile moi

D). poate ajunge la dimensiuni impresionante

E). durerea si paresteziile sunt rareori prezente

252. Aspectul radiologic al ameloblastomului intraosos solid sau multichistic include:

A). radiotransparenta uniloculara bine delimitate

B). radiotransparenta multiloculara cu margini neregulate

C). radioopacitate multiloculara bine delimitate

D). aspect de fagura de miere

E). aspect de baloane de sapun

253. Diagnosticul diferential al ameloblastomului intraosos solid sau multichistic se

face cu:

A). keratochistul odontogen

B). mixomul odontogen

C). tumori neodontogene non-osteogene

D). tumora central cu cellule gigante

E). chistul rezidual

254. Urmatoarele afirmatii privind tratamentul ameloblastomului solid sau

multichistic sunt adevarate:

A). rata de recidiva dupa chiuretajul tumorii este de 50-90%

B). tratamentul de elective este chiuretajul tumorii

C). tratamentul de elective este rezectia marginala

D). rata de recidiva dupa rezectie marginala este de 50-90%

E). rata de recidiva dupa rezectie marginala este de 15-20%

255. Diagnosticul diferential al ameloblastomului unichistic se face cu:

A). laterochistul odontogen

B). tumora central cu cellule gigante

C). cavitate osoasa idiopatica

D). chistul rezidual

E). malformatii vasculare endoosoase

256. Ameloblastomul extraosos se caracterizeaza prin:

A). este o forma tumorala frecventa

B). apare ca o formatiune tumorala gingivala pediculara sau sesila

C). de obicei este dureroas

D). mucoasa acoperitoare de aspect normal

E). produce erodarea osului subiacent

257. Odontomul se caracterizeaza prin:

A). ste considerat hamartom

Page 35: Intrebari tip - examen licenta 2013

35

B). apare prin transformarea unui dinte care nu mai erupe

C). forma matura contine smalt si dentina

D). deriva din endoderm

E). se trateaza chirurgical prin excizie completa

258. Diagnosticul diferential al odontomului se face cu:

A). osteomul

B). cementoblastomul

C). ameloblastomul

D). osteoblastomul

E). corpi straini intraososi

259. Osteomul se caracterizeaza prin:

A). de obicei este o tumora solitara

B). localizare predilecta la mandibula

C). localizare predilecta la maxilar

D). poate apare frecvent la copii

E). apare ca o radiotransparenta bine ciRăsp.umscrisa

260. Sindromul Gardner include:

A). polipi intestinali

B). leziuni pigmentare retiniene

C). osteoame multiple cu localizari variate

D). tumori maligne cutanate

E). risc de tumori maligne tiroidiene

261. Condromul se caracterizeaza prin:

A). tumora formata din cartilaj hialin matur

B). apare frecvent in teritoriul OMF

C). evolueaza rapid, fiind dureroasa

D). induce mobilitatea dintilor adiacenti

E). produce radiotransparenta uniloculara cu radioopacitate central

262. Torusul palatin prezinta:

A). apare la 5-20% din populatie

B). apare in 2/3 post al palatului

C). mucoasa acoperitoare este modificata

D). are consistent dura osoasa

E). se evidentieaza totdeauna pe OPG

263. Torusul mandibular se caracterizeaza prin urmatoarele cu exceptia:

A). apare la 20-40% din populatie

B). apare pe fata lingual a corpului mandibular

C). pe OPG apare ca radioopacitate suprapusa peste imaginea radacinii dentare

D). se poate asocia cu bruxizme

E). regreseaza discut odata cu inaintarea in varsta

264. Tumora central cu cellule gigante se caracterizeaza:

A). au caracter agresiv maRăsp.at

B). este o tumora benigna

C). este o tumora odontogena

D). initial produce deformarea dureroasa a osului

E). poate produce fractura in os patologic

265. Protruzia mandibulei se realizeaza cu ajutorul muschiloRăsp.

A). Suprahioidieni

B). Infrahioidieni

C). Pterigoidian extern

D). Pterigoidian intern

E). Milohioidian

Page 36: Intrebari tip - examen licenta 2013

36

266. Coborarea mandibulei se realizeaza cu ajutorul muschiloRăsp.

A). Maseter

B). Digastric

C). Omohioidian

D). Temporal

E). Pterigoidian extern

267. Patologia intraarticulara a ATM nu cuprinde:

A). Hipoplazie de condil

B). Luxatia temporo-mandibulara

C). Anchiloza temporo-mandibulara

D). Fractura subcondiliana inalta

E). Artrita temporo-mandibulara

268. In sdRăsp.algodisfunctional al ATM, durerea iradiaza cel mai frecvent in

urmatoarele regiuni:

A). Laterocervical omolateral

B). Laterocervical contralateral

C). Umar omolateral

D). Limba

E). Regiunea nazala

269. In sdRăsp.algodisfunctional al ATM apar urmatoarele simptome si semne:

A). Dureri

B). Senzatie de oboseala musculara

C). Bruxism

D). Tumefactie

E). Crepitatii

270. In sdRăsp.algodisfunctional al ATM nu apare:

A). Dureri

B). Devierea mandibulei

C). Cracmente

D). Hematom

E). Spasm muscular

271. Tratamentul sdRăsp.algodisfunctional al ATM nu cuprinde:

A). Terapie ocluzala

B). Slefuiri selective

C). Regim alimentar hiposodat

D). Fizioterapie

E). Tens

272. Terapia sdRăsp.algodisfunctional al ATM nu include:

A). Fizioterapia

B). Infiltratii locale cu toxina botulinica

C). Infiltratii locale cu xilina 2%

D). Infiltratii locale cu xilina 4%

E). E.infiltratii locale cu ubistezin forte

273. Afectiunile congenitale ale ATM cuprind:

A). Aplazia comdiliana

B). Hipoplazia condiliana

C). Hipoplazia discului articular

D). Hiperplazia condiliana

E). Profiliul caracteristic de pasare

274. In plagile articulatiei temporo-mandibulare nu se practica:

A). Toaleta plagilor

B). Adm. Atpa in plagi contaminate

Page 37: Intrebari tip - examen licenta 2013

37

C). Indepartare eschile osoase

D). Reluarea miscarilor mandibulare la 3-4 zile

E). Sutura in 2 planuri

275. In contuziile ATM apare:

A). Devierea mentonului spre partea sanatoasa

B). Devierea mentonului spre partea afectata

C). Contact molar doar pe partea sanatoasa

D). Contact molar doar pe partea afectata

E). Ocluzie in doi timpi.

276. Factori favorizanti ai luxatiei anterioare a ATM:

A). Hipertonia muschilor masticatori

B). Laxitatea capsule articulare

C). Hipotonia muschilor masticatori

D). Cavitate glenoida putin adanca

E). Cavitate glenoida larga.

277. In luxatia anterioara bilateral a ATM:

A). Gura este deschisa cu mandibular protuzata

B). Gura este deschisa cu mandibula retrudata

C). Gura este inchisa

D). Linia interincisiva este deplasata pe partea afectata

E). Linia interincisiva este deplasata pe partea sanatoasa.

278. In luxatia anterioara bilaterala apare:

A). Durere puternica

B). Tumefactie pretragiana

C). Linia interincisiva deplasata spre partea sanatoasa

D). Imposibilitatea inchiderii gurii

E). Hemoragie

279. Luxatia anterioara unilaterala a ATM:

A). Contactul molar se efectueaza pe partea afectata

B). Contactul molar se efectueaza pe partea sanatoasa

C). Linia interincisiva este deplasata spre partea afectata

D). Linia interincisiva este deplasata spre partea sanatoasa

E). Linia interincisiva nedeplasata

280. Luxatia anterioara recidivanta cronica a ATM este favorizata de urmatoarele,

cu exceptia:

A). TubeRăsp.ul articular sters

B). TubeRăsp.ul articular proeminent

C). Spasme musculare

D). Laxitate mandibulara

E). Crize tonico-clonice in epilepsie

281. In luxatia posterioara a ATM:

A). Miscarile mandibulei sunt absente

B). Miscarile mandibulei sunt posibile de mica amplitudine

C). Apare depresiune pretragiana, condilii palpabili sub aRăsp.adele

temporozigomatice

D). Apare depresiune pretragiana, condilii palpabili in conductul auditiv extern

E). Apare hipoacuzie

282. In luxatia posterioara a ATM, apar urmatoarele semne, cu exceptia:

A). Gura intredeschisa

B). Otoragie

C). Deschiderea gurii posibila

D). Retrognatie mandibulara

Page 38: Intrebari tip - examen licenta 2013

38

E). Depresiune pretragiana

283. In fractura subcondiliana stg.:

A). Contactul molar se efectueaza pe partea stg.

B). Contactul molar se efectueaza pe partea dr.

C). Linia interincisiva este deplasata spre partea stg.

D). Linia interincisiva este deplasata spre partea dr.

E). Linia interincisiva nedeplasata

284. In tumorile articulatiei temporo-mandibulare, apaRăsp.

A). Deformari condiliene

B). Laterodevierea mandibulei pe partea sanatoasa

C). Laterodevierea mandibulaei pe partea afectata

D). Inocluzie laterala de partea sanatoasa

E). Inocluzie lateral de partea afectata

285. In tumorile benigne ale ATM, nu apaRăsp.

A). Deformari condiliene

B). Tulburari de echilibru

C). Tulburari auditive

D). Laterodeviere mandibulara

E). Ocluzie adanca

286. Pentru artrita temporo-mandibulara infectioasa nespecifica, nu este adevarat:

A). Este determinata de extensia directa a infectiei din conductul auditiv extern

B). Este determinata de extensia directa a infectiei de la un granulom periapical

1.6.

C). Este favorizata de corticoterapia cronica

D). Este favorizata de tratamentul citostatic

E). Este favorizata de starea generala alterata a bolnavului

287. Simptomatologia artritei temporo-mandibulare nespecifice cuprinde:

A). Dureri accentuate la mobilizarea mandibulei

B). Tumefiere preauriculara

C). Artralgii nocturne

D). Febra

E). Depresiune preauriculara

288. Tratamentul artritelor temporomandibulare nespecifice nu include:

A). Repaus articular

B). Antibioterapie

C). Ains

D). Dieta lichida

E). Incizie endoorala, evacuare

289. Urmatoarele artrite temporomandibulare nu evolueaza spre anchiloza:

A). Artritele nespecifice

B). Artrita actinomicotica

C). Artrita tbc

D). Artita sifilitica

E). Artrita traumatica

290. Artroza temporomandibulara:

A). Apare mai ales la varstnici

B). Apare mai ales la pacientii care au avut interventii de chirurgie ortognata in

antecedente

C). E insotita de hipomobilitatea mandibulara

D). E insotita de hipermobilitatea mandibulara

E). E insotita de crepitatii

291. Constrictia de mandibula – etiologie:

Page 39: Intrebari tip - examen licenta 2013

39

A). Posttraumatic

B). Dupa supuratii

C). Cicatrici tegumentare retractile

D). Miozite cronica

E). Toate de mai sus

292. In anchiloza temporomandibulara intracapsulara unilateral:

A). Deschiuderea gurii este limitata partial

B). Deschiderea gurii este imposibila

C). Mentonul este deviat de partea afectata

D). Mentonul este deviat de partea sanatoasa

E). Asimetria faciala este mai redusa decat in anchiloza extracapsulara

293. Tratamentul chirurgical al afectiunilor ATM cuprinde:

A). Discoplastia

B). Condilectomia

C). Rezectia modelanta a tubeRăsp.ulului articular

D). Incizia supuratiilor articulare

E). Terapie ocluzala

294. Complicatiile tratamentului chirurgical al ATM nu includ:

A). Osteomielita mandibulaei

B). Perforarea discului articular

C). Tulburari de sensibilitate la nivelul nervului alveolar inferior

D). Tulburari de vedere

E). Tulburari de mobilitate la nivelul musculaturii mimicii

295. Stimuli dureroşi la nivelul muscular pot fi;

A). stimuli hipotermici

B). hemoragie

C). atingerea

D). lezarea tecilor conjunctive

E). ischemie

296. Cauzalgia este;

A). sensibilitate crescută însoţită de scăderea pragului de stimuli dureroşi

B). senzaţie dureroasă de tip arsură

C). reacţie exagerată la stimuli dureroşi

D). apare după întreruperea nervilor periferici sau traumatizarea lor

E). sensibilitate crescută

297. Allodinia este;

A). sensibilitate crescută însoţită de scăderea pragului de stimuli dureroşi

B). senzaţie dureroasă de tip arsură

C). reacţie exagerată la stimuli ce în mod normal nu provoacă durere

D). apare după întreruperea nervilor periferici sau traumatizarea lor

E). sensibilitate crescută

298. Criterii de diagnostic în nevralgia trigeminală clasică

A). . nu se declanşează de ariile trigger sau de factorii trigger

B). atacuri paroxistice de durere cu durată de la fracţiuni de secundă până la 2

minute

C). sunt atribuite alte afecţiuni

D). durere ascuţită, intensă, superficială sau cu caracter de împungere

E). nu există deficit neurologic evident clinic

299. Criteriile de diagnostic în nevralgia trigeminală simptomatică;

A). se declanşează de ariile trigger sau de factorii trigger

B). atacuri paroxistice de durere cu durată de la 2 minute

C). atacurile nu sunt stereotipe la fiecare individ

Page 40: Intrebari tip - examen licenta 2013

40

D). durere nu este ascuţită, intensă sau cu caracter de împungere

E). poate fi produsă de tumori la nivelul unghiului ponto-cerebelos

300. Diagnosticul diferenţial al nevralgiei de trigemen

A). nevralgia occipitală

B). durere facială atipică

C). nevralgia nervului facial

D). glosodinia

E). nevralgia vidiană (Vail)

301. Tratamentul medicamentos din nevralgia trigeminală este

A). doza de început 300mg/zi Carbamazepină

B). doza de menţinere 1500-2000 mg/zi Baclofen

C). doza de menţinere 1500-2000 mg/zi Carmabazepină

D). doza de început 600 mg/zi fenitoină

E). doza de început 15 mg/zi Baclofen

302. Tratamentul chirurgical în nevralgia trigeminală vizează

A). blocaj chimic anestezic

B). tratament antibiotic, antiinflamator

C). tratament medicamentos (Carbamazepină)

D). termocoagularea prin radiofrecvenţă

E). infiltraţie la nivelul ganglionului Gasser

303. Procedeul Janetta (decompresia microchirurgicală)

A). mortalitatea este de 1%

B). se efectuează prin craniotomie occipitală

C). se practică repoziţionarea vaselor sangvine pentru a evita încrucişarea

acestora cu fibrele nervoase

D). este un procedeu miniinvazivă

E). beneficiile pe termen lung nu sunt satisfăcătoare

304. Nevralgia occipitală (Arnold) poate fi;

A). nevralgie esenţială

B). nevralgia vidiană (Vail)

C). nevralgie secundară

D). nevralgie simpatalgică

E). nevralgia gloso-faringiană

305. Sindromul Eagle - afecţiune dureroasă de cauză somatică

A). durere parodontală asociată de cea dentară

B). durere datorită elongaţiei procesului stiloid

C). durere cu caracter sinusal

D). durere de disfuncţie ATM

E). durere în tulburările TM cu implicaţia ligamentului stilomandibular

306. Sindromul Costen - afecţiune dureroasă de cauză somatică

A). durere parodontală asociată de cea dentară

B). durere datorită elongaţiei procesului stiloid

C). durere cu caracter sinusal

D). durere de disfuncţie ATM

E). durere în tulburările TM cu implicaţia ligamentului stilomandibular

307. Sindromul Ernst – afecţiune dureroasă de cauză somatică

A). durere parodontală asociată de cea dentară

B). durere datorită elongaţiei procesului stiloid

C). durere cu caracter sinusal

D). durere de disfuncţie ATM

E). durere în tulburările TM cu implicaţia ligamentului stilomandibular

308. Glosodinia

Page 41: Intrebari tip - examen licenta 2013

41

A). este o afecţiune psihogenă

B). este o afecţiune ereditară

C). este asociată de depresie sau anxietate

D). tratamentul este psihiatric

E). cedează la blocaj chimic

309. . Tratamentul în Sindromul Costen

A). chirurgical numai în cazurile musculare

B). gutiere ocluzale autorepoziţionante

C). imobilizare intermaxilară elastică

D). administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene

E). administrarea de miorelaxante

310. Diagnosticul diferenţial în sindromul Costen se face cu;

A). miotonia mandibulei

B). infecţii otice

C). sindromul Ernst

D). migrenă

E). toate sunt RĂSP.e

311. Nevralgia glosofaringiană

A). este mai frecvent ca nevralgia de trigemen

B). originea este la nivelul fosei amigdaliene

C). nu este recomandat tratamentul medicamentos

D). durerea poate iradia în ureche

E). poate fi acompaniată de bradicardie şi chiar sincope

312. Durerea facială atipică

A). frecvenţa mare la femei

B). apare la nivelul feţei cu o cauză obiectivă clară

C). tratamentul este cu antiinflamatoare şi antibiotice

D). nu au efect antidepresivele triciclice

E). este atribuit unor factori emoţionali sau psihogeni

313. Durerea de natură sinusală-de cauză somatică

A). nu se evidenţiează sinuzită maxilară

B). senzaţie de tensiune

C). dureri intense, pulsatile

D). durerile nu se accentuează la modificările de poziţie

E). semn caracteristic, nu iradiează în orbită

314. Nevralgia trigeminală clasică (primară idiopatică)

A). este tipic unilateral dar poate fi şi bilateral

B). nu produce spasme musculare

C). există un deficit neurologic evident clinic

D). este declanşat de un stimul la nivelul zonelor „trigger”

E). apare fenomenul „tic dureros”

315. Calităţile unui material de sigilare sunt:

A). biocompatibilitate;

B). aderenţă bună la suprafeţele gravate;

C). vâscozitate crescută;

D). fluiditate;

E). să aibă calităţi fizionomice corespunzătoare.

316. Avantajele sigilanţilor fotopolimerizabili faţă de cei autopolimerizabili sunt

următoarele:

A). materialele fac priză după un timp îndelungat;

B). pot fi încorporate bule de aer prin amestecare;

C). priza se produce prin fotoactivare;

Page 42: Intrebari tip - examen licenta 2013

42

D). materialele se întăresc în 10 – 20 secunde;

E). se utilizează o cantitate redusă de material.

317. Utilizarea cimenturilor glass ionomer convenţionale, ca alternativă în sigilarea

şanţurilor şi fosetelor prezintă următoarele dezavantaje:

A). timp de priză mai îndelungat;

B). se utilizează o cantitate mare de material;

C). aplicarea este mai greoaie;

D). finisare slabă datorită rugozităţii superficiale;

E). rezistenţă scăzută în zonele solicitate direct.

318. Sigilanţii autopolimerizabili se caracterizează prin:

A). timp de lucru limitat;

B). nu implică izolarea suprafeţei dentare;

C). amestecul a două componente cu meticulozitate;

D). priza se produce prin fotoactivare;

E). imposibilitate de încorporare a bulelor de aer la amestecare.

319. În cazul sigilării cu răşini compozite, sunt implicaţi următorii timpi operatori:

A). curăţirea suprafeţei dentare şi izolarea acesteia;

B). izolarea cu diga;

C). prepararea materialului de sigilare;

D). înregistrarea ocluziei RĂSP.ate;

E). controlul în relaţie ocluzală.

320. Sunt adevărate următoarele afirmaţii privind controalele periodice ale sigilărilor

suprafeţelor dentare:

A). se realizează odată la 2 luni;

B). verificarea poate fi efectuată clinic, prin examen cu sonda;

C). sigilarea este eficientă doar atunci când închide etanş sistemul de şanţuri şi

fosete;

D). dacă la control se observă că sigilantul e pierdut în totalitate se repetă

sigilarea;

E). nu sunt necesare controale periodice.

321. Factorii care influenţează retenţia sigilantului la suprafaţa de smalţ

demineralizată acid sunt:

A). gradul de uzură al materialului de sigilare;

B). topografia suprafeţei de smalţ semineralizată;

C). agentul de demineralizare;

D). timpul de demineralizare;

E). necontaminarea cu salivă.

322. Indicaţiile sigilării la grupa de persoane cu grad înalt de risc se referă la:

A). pacienţi cu dinţii recent erupţi;

B). pacienţi carioactivi cu nivel crescut de streptococ mutans;

C). pacienţi care consumă zilnic multe dulciuri;

D). pacienţi cu handicap psihic sau fizic ce nu pot efectua igiena orală;

E). pacienţi care prezintă carii secundare.

323. Situaţiile posibile şi atitudinile la controlul clinic periodic al sigilărilor sunt:

A). sigilarea este intactă, caz în care se repetă procedeul profilactic;

B). sigilarea este intactă, caz în care nu se intervine;

C). sigilantul e pierdut în totalitate, situaţie în care se repetă sigilarea;

D). sigilarea are microneadaptări, caz în care se controlează radiografic pentru a

depista eventuale carii sub sigilant;

E). sigilarea e pierdută parţial, caz în care nu se intervine.

324. Cele mai importante efecte ale sigilanţilor sunt:

Page 43: Intrebari tip - examen licenta 2013

43

A). blochează „locusul” preferat al streptococului mutans şi al altor

microorganisme cariogene;

B). împiedică apariţia cariei dentare în totalitate;

C). uşurează manoperele de curăţire a şanţurilor şi fosetelor;

D). împiedică apariţia cariilor aproximale;

E). umplu şanţurile şi fosetele cu un material acido-rezistent.

325. In etiologia anomaliilor dento-maxilare intervin urmatorii factori locali:

A). sugerea degetului

B). caria aproximala

C). traumatismele dintilor temporari

D). respiratia orala

E). pierderea prematura a dintilor temporari

326. In cadrul factorilor etiopatogenici locali ai anomaliilor dento-maxilare ,

tulburarile tesuturilor moi se refera la:

A). dintii supranumerari

B). insertia frenului pe creasta

C). asincronismele in eruptia dentara

D). bridele

E). perturbarea timpului de exfoliere a dintilor temporari

327. Dezechilibrele dento-maxilare ,consecinta a anodontiei depind de:

A). regiunea in care se produc

B). caria ocluzala a dintilor temporari

C). structura osoasa

D). activitatea partilor moi

E). bride cicatriceale

328. Factori locali incriminati in etiologia anomaliilor dento-maxilare sunt urmatorii:

A). malformatiile si maladiile ereditare

B). pierderea prematura a dintilor din zona de sprijin

C). anomaliile dentare de forma

D). deglutitia atipica

E). anomalii dentare izolate

329. Tulburarile in dinamica evolutiei dintilor permanenti pot produce urmatoarele

dezechilibre in aRăsp.adele dento-maxilare:

A). angrenaj invers

B). ocluzie adanca acoperita

C). interpozitii compensatorii ale partilor moi

D). compresia de maxilar

E). interferente ocluzale cu dereglari in dinamica mandibulara

330. Pierderea prematura a dintilor temporari determina:

A). migrarea dintilor permanenti

B). incongruenta dento-maxilara

C). angrenaje inverse

D). carii la nivelul dintilor permanenti

E). ingustari de aRăsp.ada

331. Traumatismele dintilor temporari au urmatoarele consecinte asupra dintilor

permanenti:

A). afecteaza starea de sanatate a mugurelui dintelui permanent

B). malpozitii dentare

C). rizaliza patologica

D). aparitia diastemei

E). e modificari ale drumului de eruptie

332. Din categoria anomaliilor dentare izolate nu fac parte:

Page 44: Intrebari tip - examen licenta 2013

44

A). anodontia

B). meziodensul

C). intarzieri ale eruptiei dintilor pemanenti

D). hipodontia

E). oligodontia

333. Din categoria factorilor locali ai anomaliilor dento-maxilare nu fac parte:

A). caria dintilor temporari

B). obicieiuri vicoase

C). eredeitatea

D). anodontia

E). bridele si cicatricele

334. Care afirmatii referitoare la dintii supranumerari sunt adevarate:

A). pot avea forma atipica

B). pot erupe in malpozitie

C). creeaza tulburari de ordin fizionomic

D). fac parte din categoria oligodontiei

E). sunt cauzate de traumatisme in perioada copilariei

335. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la factorii locali ai anomaliilor dento-

maxilare nu sunt RĂSP.e:

A). caria ocluzala determina tulburari ale relatiilor orizontale interaRăsp.adice

B). cariile aproximale pot determina dificulatati in eruptia C si Pm2

C). insertia frenului pe creasta nu produce diastema

D). pierderea prematura a dintilor temporari produce ingustari ale aRăsp.adei

E). traumatismele dintilor temporari pot determina malpozitii dentare

336. Consecintele cariei dintilor temporari sunt:

A). perturbarea cresterii

B). mentinerea dimensiunii verticale a aRăsp.adei dentare

C). afectarea fizionomiei

D). modificarea relatiei tridimensionale in ocluzia dentara

E). aparitia tremelor primatelor

337. Dupa clasificarea Scolii Germane anomaliile sunt:

A). impartite in 7 sindroame

B). sindromul ocluziei lingualizate

C). sindromul ocluziei adanci

D). sindromul progenic

E). anomalii monocauzale

338. Anomaliile monocauzale din clasificarea Scolii Germane sunt:

A). transpozitia

B). compresia de maxilar

C). ocluzia deschisa

D). progenia de conducere fortata

E). ocluzia incrucisata

339. Clasa a II-a Angle este caracterizata prin:

A). raport molar distalizat

B). santul inteRăsp.uspidian inferior plasat in contact cu varful cuspidului mezio-

vestibular superior

C). cele doua diviziuni ale clasei II Angle sunt ocluzia adanca acoperita si ocluzia

prabusita

D). atunci cand raporturile sunt distalizate unilateral nu este vorba de clasa a II-a

E). prezinta doua subdiviziuni

340. Anomaliile incluse in clasificarea Scolii Germane sunt:

A). sindromul ocluziei adanci

Page 45: Intrebari tip - examen licenta 2013

45

B). sindromul ocluziei deschise

C). sindromul ocluziei neutrale

D). retroalveolodontiile

E). retrognatismul maxilar

341. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Scoala Franceza :

A). este o varianta descriptiva a modificarilor dento-maxilare

B). imparte anomaliile in 6 sindroame

C). anomaliile dento-maxilare sunt denumite disarmonii

D). prezinta o subdiviziune- sindromul compresiei de maxilar

E). conform acestei clasificari anomalia poate fi definita printr-un prefix, un

radical si un calificativ

342. Despre clasificarea Scolii Franceze a anomaliilor dento-maxilare sunt adevarate

urmatoarele afirmatii:

A). considera anomaliile dento-maxilare tulburari in procesele de dezvoltare ale

componentelor aparatului dento-maxilar

B). prefixul indica sediul anomaliei

C). calificativul indica sensul modificarilor

D). cand sediul anomaliei este fata se foloseste termenul de „ genie”

E). prefixele care se folosesc pentru descrierea sensului sagital sunt „supra” si

„infra”

343. Care din urmatoarele afirmatii despre clasificarea Scolii Franceze a anomaliilor

dento-maxilare nu sunt adevarate:

A). calificativul indica sensul modificarilor

B). calificativul indica sediul modificarilor

C). prefixul indica sediul anomaliei

D). prefixul indica sensul anomaliei

E). imparte anomaliile in 6 sindroame

344. Urmatoarele afirmatii referitoare la clasa a III-a Angle sunt adevarate:

A). conform Scolii Germane este denumita sindromul progenic

B). este caracterizata prin raporturi distalizate la canin si mezializate la molari

C). clasificarea lui Angle reflecta aspectele clinice ale anomaliei

D). santul inteRăsp.uspidian inferior este plasat mezial fata de varful cuspidului

mezio-vestibular superior

E). prezinta doua subdiviziuni

345. Care din urmatoare afirmatii sunt adevarate:

A). dupa clasificarea lui Angle molarul de 6 ani are o pozitie fixa

B). Angle imparte anomaliile in trei clase

C). relatia neutrala este definita prin pozitia cuspidului disto-vestibular al

molarului prim superior

D). Angle foloseste relatia premolara pentru a defini pozitia celor 2 maxilare in

plan sagital

E). clasificarea lui Angle reflecta aspecte clinice ale anomaliei

346. Clasificarea Scolii Germane a anomaliilor dento-maxilare prezinta urmatoarele

subdiviziuni:

A). rotatia dentara

B). retroalveolodontia

C). proalveolodontia

D). anomalii monocauzale

E). sindromul ocluziei incrucisate

347. Clasificarea Scolii Germane a anomaliilor dento-maxilare prezinta urmatoarele

subdiviziuni:

A). laterodevierea mandibulara

Page 46: Intrebari tip - examen licenta 2013

46

B). treapta sagitala

C). ocluzia lingualizata

D). ocluzia cap la cap

E). progenia falsa

348. Clasa I Angle este caracterizata prin:

A). cele doua baze maxilare decalate in sens sagital

B). modificari la nivelul bazelor osoase

C). modificari la nivel dento-alveolar

D). anomalia este cantonata la nivelul grupului lateral

E). anomalia este cantonata la nivelul grupului frontal

349. Despre clasificarea Scolii Franceze sunt adevarate urmatoarele:

A). prezinta 3 clase principale

B). clasa a 2-a este caracterizata prin raporturi distalizate la molari

C). clasa a 3-a este caracterizata prin raporturi mezializate la molari

D). calificativul poate sa indice aspectul de pozitie

E). calificativul nu poate sa indice aspectul de pozitie

350. Despre radiografia cu film retroalveolar sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A). se foloseste pentru dintii inclusi, pentru aprecierea pozitiei coroanei in sens

vestibulo-oral

B). se utilizeaza de regula doua incidente

C). se evidentiaza maxilarul superior si inferior

D). furnizeaza datele cele mai complexe despre dinti si structurile invecinate

E). este cea mai raspandita metoda de diagnostic

351. Despre radiografia cu film retroalveolar sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A). neajunsul principal este acela de a fi segmentara

B). poate cuprinde o leziune mai extinsa pe acelasi film

C). poate evidentia inclinari sau rotatii ale dintilor

D). permite aprecierea gradului de mineralizare a germenilor dentari

E). se utilizeaza 2 incidente perpendiculare pe planul de ocluzie

352. Despre radiografia cu film muscat sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A). este cea mai raspindita metoda de diagnostic

B). izometria structurilor radiografiate este realizata pentru fiecare grup de dinti

C). se foloseste pentru dinti inclusi

D). se foloseste pentru dinti ectopici

E). se foloseste pentru dinti temporari

353. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la radiografia cu film muscat nu sunt

adevarate:

A). utilizeaza de regula 2 incidente paralele cu planul de ocluzie

B). se foloseste pentru dinti temporari

C). este cea mai frecvent folosita

D). furnizeaza cele mai complexe date despre dinti si structurile invecinate

E). e utilizeaza de regula 2 incidente perpendiculare pe planul de ocluzie

354. .Ortopantomograma:

A). se realizeaza cu film intraoral

B). se realizeaza cu film extraoral

C). este o tomografie

D). cuprinde doar maxilarul

E). cuprinde doar mandibula

355. Care sunt afirmatiile RĂSP.e referitoare la ortopantomograma:

A). este ortoradiala

B). este cel mai fidel mijloc de investigare pentru precizarea unui diagnostic

ortodontic

Page 47: Intrebari tip - examen licenta 2013

47

C). furnizeaza informatii despre cresterea masivului facial

D). pot vizualiza mugurii dintilor definitivi - pozitia si directia lor de crestere

E). poate indica sensul de rotatie a mandibulei

356. Semnele lui Bjork care indica pe ortopantomograma o rotatie de tip anterior

sunt:

A). unghiul mandibular accentuat

B). condilul scurt, cu o dezvoltare preponderent anterioara

C). condilul inalt, cu o dezvoltare preponderent anterioara

D). canalul dentar angulat

E). lungimea ramurii orizontale micsorata

357. Caracteristicile ortopantomogramei sunt:

A). reda cu fidelitate structurile osoase

B). reda cu fidelitate spatiul periodontal

C). permite aprecierea pozitiei mugurilor dentari definitivi

D). ofera informatii referitoare la pozitia molarului de minte si a sansei sale de

eruptie

E). nu poate indica o rotatie de tip posterior a mandibulei

358. Caracteristicile dintilor temporari sunt urmatoarele:

A). dimensiunea dintilor temorari in zona frontala este mai mica fata de cei

defintivi

B). au coroane scurte si inguste

C). jonctiunea smalt-cement este mai putin evidenta fata de dintii permanenti

D). abraziunea este posibila dar nu este evidenta radiologic

E). camera pulpara este voluminoasa

359. Care din afirmatiile urmatoare referitoare la dintii temporari sunt adevarate:

A). gangrena pulpara nu afecteaza de obicei zona interradiculara

B). spatiul periodontal este redus

C). caninii temporai au camera pulpara fusiforma

D). radacinile molarilor sunt foarte convergente

E). stratul de dentina este foarte gros

360. Dupa Bjork, modelul de rotatie posterioara mandibulara se caracterizeaza prin:

A). canal dentar angulat

B). unghi mandibular deschis

C). ramul vertical lung si ingust

D). simfiza de dimensiuni reduse

E). ancosa preangulara maRăsp.ata

361. Urmatoarele afirmatii referitoare la ortopantomografia in propulsie sunt

adevarate:

A). aRăsp.ada mandibulara este in pozitie de inteRăsp.uspidare maxima

B). in zona anterioara apare un decalaj de pozitie in plan sagital

C). decalajul in plan vertical este invers proportional cu supraocluzia frontala

D). zonele coronare sunt bine evidentiate

E). permite aprecierea simetriei deplasarii condilului mandibular

362. Care din urmatoarele elemente cefalometrice fac parte din analiza Tweed:

A). axa incisivului mandibular

B). planul de ocluzie

C). inaltimea faciala anterioara

D). inaltimea faciala posterioara

E). adancimea fetei

363. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte analiza Tweed :

A). linia de referinta este data de punctele porion si infraorbital

B). unghiul SNA are o valoare medie de 78

Page 48: Intrebari tip - examen licenta 2013

48

C). unghiul SNA are o valoare medie de 82

D). unghiul interincisiv are o valoare ideala de 120 E). nu permite o analiza estetica a tesuturilor

364. Afirmatiile RĂSP.e referitoare la unghiul Z sunt :

A). face parte din analiza Steiner

B). este distanta in mm intre Pogonion cutanat si Pogonion osos

C). are valoarea de 82 D). simpla observarea acestei linii furnizeaza elemente diagnostice

E). face parte din analiza Tweed

365. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la punctele antropometrice sunt

RĂSP.e:

1. id reprezinta punctul cel mai anterior al procesului alveolar maxilar

2. UMT este varful cuspidului mezio-vestibular al molarului de 6 ani inferior

3. Pg este punctul cel mai anterior al simfizei mentoniere

4. L(Steiner) reprezinta proiectia Kdl pe S-N

5. S este centrul geometric al seii tuRăsp.esti

366. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la punctele antropometrice nu sunt

RĂSP.e:

1. Ar este punctul cel mai infundat de pe procesul alveolar maxilar

2. Go este punctl cel posterior al simfizei mentoniere

3. N este punctul cel mai anterior la suturii nazo-frontale

4. Pr este punctul cel mai posterior al procesului alveolar maxilar

5. Nsa este varful spinei nazale anterioare

367. Planurile de referinta utilizate in interpretatrea teleradiografiei sunt:

A). Clivus :Se-N

B). Planum :Se-Ba

C). Planul de la Frankfurt : Or-Po

D). Axa Z : S-Gn

E). Planul bazal maxilaRăsp.Go-Gn

368. Urmatoarele afirmatii referitoare la inaltimea faciala anterioara sunt adevarate:

A). face parte din analiza Steiner

B). este raportata la axul facial

C). valoarea normala este de aproximativ 68 D). este raportata la axa Y si dreapta N-Ba

E). poate indica sensul de rotatie mandibulara

369. Despre analiza Ricketts sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A). are avantajul prezentarii deformatiilor scheletului dento-facial

B). analizeaza lungimea fetei

C). pentru aprecierea pozitiei incisivilor inferiori se masoara distanta de la i la

planul de la Frankfurt

D). unghiul interinicisv are valoarea de 120 E). nici una dintre variante

370. Despre analiza Steiner sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A). este des folosita

B). ofera o imagine clara asupra dezvoltarii aparatului dento-maxilar

C). ofera posibilitatea analizei dinamice a teleradiografiei

D). foloseste planul de referinta N-S

E). toate raspunsurile sunt RĂSP.e

371. Unghiul format de Go-Gn cu SN :

A). face parte din triunghiul Tweed

B). este utilizat in anaiza Steiner

Page 49: Intrebari tip - examen licenta 2013

49

C). permite stabilirea unor corelatii intre dezvoltarea verticala si cea antero-

posterioara a masivului facial

D). valoarea sa normala este de 10 E). permite aprecierea tipului de rotatie mandibulara

372. Urmatoarele afirmatii referitoare la inaltimea faciala sunt RĂSP.e :

A). se intinde intre N si Go

B). etajul inferior al fetei corespunde distantei N-Spa

C). se intinde intre nazion si menton

D). etajul inferior se intinde intre Gn si proiectia acestuia pe planul bispinos

E). raspunsurile a si b sunt RĂSP.e

373. Analiza spatiului total:

A). este o evolutie a analizei Steiner

B). are la baza triunghiul Tweed

C). c.utilizeaza unghiul format de planul bispinal cu planul de la Frankfurt

D). aprecierile se fac la nivelul aRăsp.adei superioare

E). aprecierile se fac la nivelul aRăsp.adei inferioare

374. Urmatoarele afirmatii sunt RĂSP.e:

A). Unghiul FMIA are valoarea normala de 25

B). Unghiul SNA are in mod normal 82 C). Ao-Bo are valoarea normala 6mm

D). Unghiul Z este in mod normal 75

E). unghiul interincisiv are valoarea normala de 110 375. Malocluzia de Clasa II-1 se mai muneşte:

A). endognaţie

B). exognaţie

C). sindromul de compresiune maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară

D). sindomul ocluziei mezializate

E). ocluzia încrucişată

376. Etiopatogenia malocluziei de Clasa II-1:

A). ereditatea

B). factorul constituţional

C). factorii generali de dezvoltare

D). factorii locali de dezvoltare

E). stări socio-economice

377. Obiceiuri vicoase care duc la apariţia malocluziei de Clasa II-1:

A). respiraţia orală

B). deglutiţia atipică

C). consumarea excesivă de dulciuri

D). sugerea degetului

E). sugerea limbii

378. Respritaţia orală conduce la hipertonia muşchiloRăsp.

A). maseter

B). orbicularis oris al buzei superioare

C). buccinator

D). muşchii propulsori

E). mentalis

379. Respritaţia orală conduce la hipertonia muşchiloRăsp.

A). maseter

B). orbicularis oris al buzei superioare

C). buccinator

D). muşchii propulsori

E). mentalis

Page 50: Intrebari tip - examen licenta 2013

50

380. Starea generală la copii cu sindrom de compresie de maxilaRăsp.

A). dezvoltare generală îngreunată

B). deficienţe ale funcţiei respiratorii

C). predispuşi la îmbolnăviri bronho-pulmonare

D). pusee de faringo-amigdalite repetate

E). nivelul oxigenului în sânge este scăzut

381. Aspectul facial caracteristic copiilor cu sindrom de compresie de maxilaRăsp.

A). facies adenoidian

B). leptoprosop, retrognatic, profil concav

C). tegumente palide

D). pomeţii şterşi

E). fanta labială întredeschisă

382. Faciesului adenoidian sunt caracteristice următoarele:

A). leptoprosop, retrognatic, profil covex

B). buza superioareă este groasă, fisurată

C). buza superioareă este subţiată

D). buza inferioară este groasă fisurată

E). muşchiul mentalis este hiperton

383. Formele aRăsp.adei dento-alveolare în sindromul de compresie de maxilaRăsp.

A). omega

B). V, U

C). SemiceRăsp.

D). Hiperbolă

E). M, W

384. Semnele patognomonice în sindromul de compresie de maxilar sunt:

A). aspectul facial

B). apelul dinţilor

C). studiul de model

D). examenul radiologic

E). măsurătorile antropometrice

385. Diagnosticul diferenţial în sindromul de compresie de maxilar se face cu:

A). sindromul de endoalveolie cu înghesuire (Clasa II-2)

B). sindromul progenic

C). macrodonţia

D). lateroganţia

E). meziopoziţia

386. Anomaliile dentare de grup în sindromul de compresie de maxilar sunt:

A). retrodenţia grupului incisiv superior

B). retrodentţia grupului incisiv inferior

C). prodenţia grupului incisiv superior

D). prodentţia grupului incisiv inferior

E). prodenţia ambelor grupuri

387. La explorarea funcţiei respiratorii în sindromul de compresie de maxilar se

constată:

A). hipertonia muşchilor narinari

B). prezenţa unor obstacole în testele de inspir şi expir

C). căi aeriene libere

D). respiraţie normală

E). hipotonia muşchilor narinari

388. La explorarea grupelor musculare în sindromul de compresie de maxilar se

constată:

A). hipotonia muşchiului orbicular al buzei superioare

Page 51: Intrebari tip - examen licenta 2013

51

B). hipotonia buzei inferioare

C). hipertonia muşchiului orbicular al buzei superioare

D). hipertonia buzei inferioare

E). în mod obligatoriu se precizează dacă buzele sunt competente a realiza ocluzia

labială

389. După Moyers care tip scheletal al anomaliei de Clasa a II-a răspunde bine la

tratament funcţional:

A). Tipul A

B). Tipul B

C). Tipul C

D). Tipul D

E). Tipul E

390. Malocluzia de clasa II/2 difera de clasa II/1:

A). sub raport etiopatogenic si morfofunctional;

B). sub raport scheletal;

C). terapeutic si ca prevalenta;

D). prin relatia molara antero-posterioara;

E). prin protruzia procesului dento-alveolar.

391. Malocluzia de clasa II/2:

A). este mai raspandita decat subdiviziunea 1;

B). se gaseste in proportie de 20% in populatii;

C). este mai putin raspandita decat subdiviziunea 1;

D). se gaseste in proportie de 10% in populatii;

E). dupa Hotz, sub raportul frecventei in cursul dezvoltarii copilului, este mai

mica, cu deosebire in dentitia temporara.

392. Malocluzia de clasa II/2:

A). determinismul este genetic, maRăsp.at printr-o rata de crestere mai mica a

suturii incisive;

B). raportul bazelor osoase este de tip Clasa a II-a si, in cazuri rare, de tipul

clasei I;

C). determinismul este genetic, maRăsp.at printr-o rata de crestere mai mare a

suturii incisive;

D). se caracterizeaza prin cresterea diametrelor premolare si molare;

E). se caracterizeaza prin reducerea diametrelor premolare si molare.

393. Afirmatiile urmatoare referitoare la malocluzia de clasa II/2 nu sunt adevarate:

A). etajul inferior poate fi normal;

B). santul labio-mentonier este sters;

C). mentonul este proeminent;

D). buzele sunt groase;

E). ocluzia labiala este ferma.

394. Urmatoarele afirmatii referitoare la malocluzia de clasa II/2 sunt adevarate:

A). dupa gravitate, se pot descrie doua forme clinice: forma usoara si forma

grava;

B). datorita proclinarii incisivilor, nasul este proeminent;

C). baza apicala este mai mare decat baza coronara;

D). aRăsp.ada poate avea forma de trapez;

E). incisivii centrali superiori pot fi verticali, de multe ori existand o

vestibulopozitie maRăsp.ata.

395. In compresia maxilara cu inghesuire dentara:

A). se pot constata diferite grade de abraziune la nivelul incisivilor;

B). ocluzia nu este afectata de supraacoperirea grupului incisiv;

C). nu pot exista si angrenaje inverse premolare;

Page 52: Intrebari tip - examen licenta 2013

52

D). relatia de postura a mandibulei e normala;

E). drumul de inchidere a mandibulei este deviat.

396. Referitor la malocluzia de clasa II/2, nu sunt adevarate urmatoarele:

A). in formele grave, miscarile de lateralitate sunt imposibil de executat;

B). tipul masticator e predominant “tocator”;

C). muschii ridicatori ai mandibulei au activitate puternica;

D). apare cresterea diametrelor premolare sau molare;

E). baza apicala e mai lunga decat baza coronara.

397. In malocluzia de clasa II/2:

A). in general, formele mai frecvente sunt cele moderate;

B). tabloul este dominat de relative cresteri faciale de tip anterior;

C). baza maxilarului este mare;

D). apare inclinarea dentara compensatorie;

E). nu exista un unghi maRăsp.at corono-radicular al incisivului central.

398. Diagnosticul malocluziei de clasa II/2:

A). se bazeaza pe elementele clinice patognomonice;

B). se bazeaza pe examenele complementare;

C). diagnosticul diferential intre diviziunile clasei a II-a este greu de realizat;

D). nu se face diferentierea intre pseudoocluzia adanca si cea adevarata;

E). se impune diferentierea intre clasa II/2 si supraalveolodontia incisive.

399. Tratamentul malocluziei de clasa II/2:

A). anomalia raspunde foarte usor la tratament;

B). exista mari riscuri de recidiva;

C). in decizia de tratament primeaza criteriul gravitatii;

D). aceasta anomalie se trateaza si in dentitia temporara;

E). nu este nevoie ca pacientii sa fie dispensarizati riguros.

400. Urmatoarele afirmatii despre tratamentul malocluziei de clasa II/2 sunt

adevarate:

A). timpul de electie pentru tratament are in vedere prima etapa a dentitiei mixte;

B). se doreste obtinerea de spatiu in vederea rezolvarii inghesuirilor dentare;

C). nu se urmareste RĂSP.area relatiilor in zona laterala;

D). se doreste evitarea pericolului de trauma parodontala;

E). nu este importanta obtinerea relatiilor echilibrate si stabile.

401. Obiectivele tratamentului in cazul malocluziei de clasa II/2 se pot realiza prin:

A). terapie morfologica pura;

B). terapie functionala pura;

C). in asociere cu aparate extraorale;

D). terapie mecanica activa;

E). terapie mixta.

402. Urmatorele afirmatii referitoare la tratamentul malocluziei de clasa II/2 nu sunt

adevarate:

A). in perioada dentitiei permanente, mijlocul de electie este activatorul;

B). activatorul rigid are avantajul de a stimula dezvoltarea mandibulei;

C). in perioada dentitiei mixte timpurii se poate utiliza reglatorul functional

Frankel tip II;

D). in vederea ghidarii maxilare, se recomanda utilizarea de aRăsp.uri

retroincizale;

E). pentru ghidarea mandibulara, se recomanda placuta palatina, in asociere cu

forte extraorale.

403. Despre tratamentul malocluziei de clasa II/2, putem spune urmatoarele:

A). dupa Mills, utilizarea placii palatine, reduce supraocluzia;

Page 53: Intrebari tip - examen licenta 2013

53

B). dupa Mills, utilizarea placii palatine asigura o crestere verticala a etajului

inferior al fetei;

C). la adult, intruzia incisiva se face usor;

D). la adult, apare recidiva prin reintruzia zonei laterale de catre fortele

musculare;

E). dobandirea spatiului se poate face prin terapia extractionala.

404. In malocluzia de clasa II/2:

A). pentru a evita trauma parodontala, se urmareste accentuarea retrodentiei si a

supraacoperirii;

B). problema cea mai importanta ramane prezenta sau absenta spatiului;

C). daca exista spatiu si incisivii au o proclinare medie, se prefera aparate

functionale;

D). aparatele fixe sunt indicate atunci cand aRăsp.ada inferioara este normala;

E). aparatele fixe sunt indicate in cazul unei aglomerari moderate.

405. Referitor la tratamentul malocluziei de clasa II/2, nu sunt adevarate

urmatoarele:

A). aparatele fixe se contraindica atunci cand aRăsp.ada inferioara este normala;

B). in cazul unei aglomerari moderate, aparatele fixe nu sunt indicate;

C). cand este suficient os, se contraindica tratamentul;

D). muchia incizala a incisivului inferior trebuie sa se situeze la 5-6 mm anterior

centroidului radacinii incisivului superior;

E). trebuie sa aiba loc o proclinare a incisivilor inferiori.

406. In malocluzia de clasa II/2:

A). proclinarea incisivilor inferiori este extrem de dificil de realizat;

B). trebuie ca aceasta noua pozitie a incisivilor inferioro sa fie acceptata de buza

superioara;

C). buza constituie un pericol major de recidiva;

D). cand nevoile de spatiu sunt de la moderat la sever, se extrag premolarii;

E). in incongruente moderate se prefera extractia molarului 1.

407. Referitor la tratamentul malocluziei de clasa II/2:

A). n incongruente moderate se prefera extractia premolarului 2;

B). in incongruente si supraocluzii severe se extrag premolarii 2;

C). in incongruente si supraocluzii severe se extrag premolarii 1;

D). in incongruente si supraocluzii severe se extrag, de obicei, primii patru

premolari;

E). in anumite conditii, se poate extrage molarul 2, anterior sau dupa eruptie.

408. Contentia in cazul malocluziei clasa II/2:

A). de regula, nu se realizeaza cu activatorul;

B). este dificila din cauza etiologiei;

C). este dificila datorita exigentelor pe care le impune obtinerea unor relatii

stabile;

D). durata contentiei variaza, de la o perioada scurta la una medie;

E). dispozitivele utilizate sunt cele mobile, dar si cele fixe.

409. Malocluzia de clasa a III-a se caracterizează prin:

A). rapoarte de distalizare la canini şi la molari

B). rapoarte neutrale la canini şi la molari, asociate cu treaptă sagitală negativă

C). rapoarte de mezializare la molari şi ocluzie inversă frontală

D). inexistenţa treptei sagitale negative

E). modificările interesează atât mandibula, cât şi maxilarul.

410. Tulburările fizionomice ale pacienţilor cu malocluzie de clasa a III-a se referă la:

A). profil convex specific

B). aspect de micşorare a feţei în totalitate

Page 54: Intrebari tip - examen licenta 2013

54

C). treapta labială inversată

D). aspect dezagreabil în surâs

E). profil concav

411. Examenul teleradiografic în malocluziile de clasa a III-a evidenţiază:

A). unghiul SNB mărit

B). unghiurile SNA şi SNB micşorate

C). ramuri mandibulare micşorate

D). distanţa bispinală micşorată

E). unghiul ANB cu valori pozitive

412. Traumele ocluzale la pacienţii peste 30 ani cu malocluzie clasa a III-a se

caracterizează prin:

A). leziuni multiple la nivelul coletului

B). explozie de carii la nivelul frontalilor angrenaţi invers

C). modificări pe teleradiografiile de profil

D). agravarea rapoartelor mezializate de ocluzie la molari

E). apariţia inocluziei verticale în zona frontală

413. Modificările compensatorii la nivelul procesului alveolar superior ce însoţesc

malocluzia de clasa a III-a se referă la:

A). retroalveolie şi retrodenţie

B). proalveolie

C). prodenţie

D). înghesuiri dentare importante

E). compresie de maxilar

414. Intensitatea tulburărilor funcţionale în malocluzia de clasa a III-a depinde de:

A). decalajul sagital intermaxilar

B). decalajul transversal

C). asocierea disarmoniei în plan vertical

D). vârsta pacientului

E). factorii ereditari existenţi

415. Examenul endobucal al pacienţilor cu malocluzie de clasa a III-a evidenţiază:

A). ocluzie inversă frontală

B). treaptă sagitală pozitivă

C). ocluzie inversă totală

D). rapoarte neutrale de ocluzie

E). rapoarte mezializate de ocluzie

416. Examenul facial în malocluziile de clasa a III-a se caracterizează prin:

A). faţă aplatizată cu obrajii înfundaţi

B). profil drept armonios

C). profil concav

D). buză superioară proeminentă

E). raport labial inversat

417. Malocluzia de clasa a III-a produsă de sechele postoperatorii ale despicăturilor

labio-maxilo-palatine este însoţită de:

A). lipsa de solicitare a zonei frontale

B). suprasolicitarea zonei laterale

C). interesare parodontală importantă

D). rapoarte normale de ocluzie în zonele laterale

E). tulburări fonetice

418. Malocluzia de clasa a III-a este caracterizată de următoarele aspecte:

A). prezenţa unui ghidaj anterior normal

B). absenţa unui ghidaj anterior normal

C). instabilitate la nivelul contactelor interdentare

Page 55: Intrebari tip - examen licenta 2013

55

D). afectarea ATM prin cracmente şi crepitaţii

E). tulburări funcţionale şi ocluzale minore

419. Factorii genetici implicaţi în etiopatogenia sindromului de inocluzie verticală sun

responsabili de:

A). disproporţia între mărimea limbii şi spaţiul ei funcţional

B). forma aRăsp.adelor alveolo-dentare

C). mărimea maxilarelor

D). existenţa unui anumit tip de rotaţie a maxilarelor

E). macroglosie

420. În etiologia sindromului de inocluzie verticală sunt implicaţi:

A). rahitismul ca şi factor dismetabolic

B). deglutiţia infantilă

C). factorii neurologici ce acţionează prenatal

D). tulburările fizionomice

E). tulburările fonetice

421. Deglutiţia infantilă se caracterizează prin:

A). contact ferm al limbii cu bolta palatină în ¼ anterioară

B). interpunerea limbii între aRăsp.ade

C). persistă până la erupţia dinţilor temporari

D). este specifică sugarului

E). nu are rol în etiologia ocluziei deschise

422. Printre factorii locali ce intervin în apariţia inocluziei verticale se remaRăsp.ă:

A). rahitismul

B). sindromul Down

C). afecţiunile reumatice la nivelul ATM

D). variate cicatrici cheloide şi retractile ce împiedică erupţia dentară

E). deglutiţia infantilă

423. Modificările fizionomice în sindromul de inocluzie verticală sunt:

A). etaj inferior micşorat faţă de cel superior

B). mărirea etajului inferior

C). şanţ labio-mentonier accentuat

D). muşchiul mentonier contractat aproape permanent

E). fanta labială întredeschisă

424. Examinarea tulburărilor de dezvoltare ale masivului facial pe baza

teleradiografiilor de profil, evidenţiază în sindromul inocluziei verticale următoarele

modificări:

A). tulburări de dezvoltare ale proceselor alveolare

B). tulburări de creştere ale maxilarului superior

C). tulburări de creştere ale bazei craniului

D). tulburări ale ATM

E). tulburări de creştere ale mandibulei

425. Tulburările de creştere ale mandibulei prezente în sindromul inocluziei verticale

se referă la:

A). ramura ascendentă mandibulară

B). planul bazei craniului

C). unghiul bispino-mandibular

D). unghiul goniac

E). planul de la Frankfurt

426. Starea de traumatism ocluzal prelungit datorată reducerii numărului de dinţi ce

realizează contactele ocluzale în sindromul inocluziei verticale se poate materializa în

următoarele aspecte patologice:

A). apariţia tulburărilor musculare

Page 56: Intrebari tip - examen licenta 2013

56

B). îmbolnăvire parodontală caracteristică

C). remaniere compensatorie a procesului alveolar ce permite dinţilor să suporte

forţele

D). tulburări dentare

E). tulburări fonetice

427. În sindromul de inocluzie verticală apar următoarele tulburări specifice:

A). tulburări de dezvoltare ale proceselor alveolare

B). despicături labio-maxilo-palatine

C). tulburări parodontale

D). tulburări de dezvoltare ale masivului facial

E). modificări fizionomice

428. Referitor la tulburările musculare ce apar în sindromul de inocluzie verticală,

care afirmaţii sunt adevărate?

A). contactele premature şi interferenţele generează spasme musculare dureroase

B). examenul palpatoriu relevă lipsa sensibilităţii dureroase în vestibulul superior

retrotuberozitar

C). cel mai frecvent se spasticizează muşchiul pterigoidian extern

D). limba are rol agravant al anomaliei

E). la pacienţii cu masticaţie unilaterală apare hipertrofie de maseter unilaterală

429. Anodonţia este:

A). Lipsa unui dinte sau a mai multor dinţi;

B). Neformarea mugurilor dentari;

C). Formarea mai multor muguri;

D). Prezenţa mai multor dinţi;

E). Lipsa a peste 8 dinţi de pe aRăsp.adă.

430. Dintele cel mai frecvent absent este:

A). Incisivul lateral inferior;

B). Incisivul central inferior;

C). Incisivul central superior;

D). Incisivul lateral superior;

E). Premolarii II inferiori.

431. Conceptele etiopatogenice ale absenţei congenintale a dinţilor cuprind:

A). Teoria proterogenetică sau teoria abducţiei terminale(Bolk);

B). Teoriile ontogenetice;

C). Teoria ereditară;

D). Teoria oligodinamică;

E). Teoria proterogenetică sau teoria reducţiei terminale(Bolk).

432. Dintre factorii locali siguri sau posibili cauzatori ai anodonţiilor amintim:

A). Bolile constituţionale;

B). Factori teratogeni;

C). Extracţii brutale ale dinţilor temporari;

D). Intervenţii chirurgicale;

E). Tumori ale maxilarelor.

433. Factorii generali cauzatori ai anodonţiilor includ:

A). Bolile infecto-contagioase ale mamei;

B). Consumul iraţional şi abuziv de alcool sau de tutun de către gravidă;

C). Iradierile loco-regionale în primii ani de viaţă;

D). Despicăturile labio-maxilo-palatine;

E). Actul naşterii cu eventuale traumatisme.

434. Modul de transmitere al anodonţiei s-a dovedit a fi:

A). Autozomal dominant;

B). autozomal recesiv;

Page 57: Intrebari tip - examen licenta 2013

57

C). heterozomal recesiv;

D). autozomal dominant neregulat(în mod special pt absenţa incisivului lateral)

E). autozomal dominant regulat.

435. Examenul clinic conduce la diagnosticul de anodonţie prin următoarele elemente:

A). Absenţa dinţilor permanenţi la o vârstă la care ar fi trebuit să erupă;

B). Malpoziţii ale dinţilor permanenţi;

C). Modificări de volum şi formă sub aspectul dinţilor conici, nanici;

D). Persistenţa dinţilor temporari peste termenul de permutare dentară;

E). Prezenţa unui meziodens.

436. Anodonţia redusă :

A). Se referă la absenţa a 3-4 dinţi de pe o hemiaRăsp.adă;

B). Interesează de regulă molarii de minte, incisivii lateraşi superiori, premolarii

II, incisivii centrali inferiori;

C). Interesează dinţii supuşi reducerii filogenetice;

D). Se referă la absenţa mai mult de 2 dinţi de pe o hemiaRăsp.adă;

E). Este absenţa tuturor dinţilor.

437. Anodonţia de incisiv lateral poate fi:

A). Simetrică;

B). Asimetrică;

C). Asimetrică, Cu sau fără spaţiu păstrat;

D). asimetrică, cu sau fără persistenţa predecesorulu temporar;

E). asimetrică, cu spaţiul total sau parţial închis prin migrări dentare sau cu

spaţiul păstrat;

438. Anodonţia ambilor incisivi centrali inferiori antrenează următoarele tulburări

funcţionale complexe:

A). Fizionomice

B). Fonetice

C). Estetice

D). Parodontale

E). Fonetice

439. Anodonţia de molar de minte:

A). De regulă nu pune probleme, decât dacă este asociată cu alte anomalii dento-

maxilare;

B). Poate fi uni sau bilaterale

C). Poate fi uni sau bimaxilară;

D). Poate fi factor agravant în terapia incongruenţelor laterale;

E). Poate fi factor favorizant când devine lipsa stimulului tardiv de creştere sau

mezializare.

440. Anodonţia întinsă:

A). Interesează frecvent ambele maxilare;

B). Are tabloul clinic asemănător cu cel al edentaţiilor parţiale sau totale;

C). Include anodonţiile subtotale;

D). Include anodonţiile totale;

E). Include anodonţiile reduse.

441. Ortopantomograma în anodonţii oferă:

A). Evaluarea numărului dinţilor;

B). Aprecierea poziţiei extraosoase;

C). Aprecierea gradului de dezvoltare a dinţilor;

D). Aprecierea eventualelor modificări ale structurilor dentare;

E). Evaluarea creşterii şi dezvoltării oaselor maxilare.

442. Teleradiografia:

A). reprezintă metoda obiectivă care trebuie să devină obligatorie în anodonţii;

Page 58: Intrebari tip - examen licenta 2013

58

B). nu oferă posibilitatea aprecierii exacte a direcţiei de creştere a elementelor

aparatului dentomaxilar;

C). nu poate prevedea posibilităţile de creştere în raport cu vârsta;

D). poate fi de 2 feluri: profil şi de faţă;

E). reprezintă metoda subiectivă care trebuie să devină obligatorie în anodonţii.

443. Tratamentul anodonţiiloRăsp.

A). Este o strategie de lungă durată;

B). Trebuie planificată cât mai precoce;

C). Trebuie planificată cât mai tardiv;

D). Face întotdeauna apel la colaborarea interdisciplinară;

E). Face uneori apel la colaborarea interdisciplinară.

444. Decizia terapeutică în cazul anodonţiilor este şi în funcţie de:

A). Momentul depistării anomaliei;

B). Starea dinţilor temporari:

C). Vârsta pacientului;

D). Localizarea anomaliei;

E). Sexul pacientului.

445. Decizia terapeutică în cazul anodonţiilor este şi în funcţie de, cu excepţia:

A). Momentul depistării anomaliei;

B). Starea dinţilor temporari:

C). Vârsta pacientului;

D). Localizarea anomaliei;

E). Sexul pacientului.

446. În cazul tratamentului anodonţiilor după extracţia dinţilor temporari, există

următoarele variante posibile:

A). Închiderea spaţiilor prin dirijarea ortodontică a dinţilor permanenţi;

B). Închiderea spaţiilor prin dirijarea ortodontică a dinţilor temporari;

C). Menţinerea spaţiilor ;

D). Rezolvarea spaţiilor prin mijloace chirurgicale;

E). Rezolvarea spaţiilor prin mijloace protetice.

447. Aparatele ortodontice care se utilizează în tratamentul anodonţiilor sunt:

A). Menţinătoarele de spaţiu;

B). Aparatul Frankel;

C). Activatorul AHP;

D). Aparatul Balters;

E). Disjunctorul Hyrax.

448. În tratamentul anodonţiilor există posibilitatea utilizării implantului

dentaRăsp.Acesta:

A). Este o soluţie de tratament universal valabilă;

B). Trebuie aplicat de către medicii cu pregătire corespunzătoare şi în condiţii de

secuitate chirurgicală;

C). Nu are indicaţii şi contraindicaţii stricte;

D). Este indicat în principal la pacienţii vârstnici;

E). Asigură întotdeauna succesul.

449. Dinţii supranumerari reprezintă:

A). Existenţa unuia sau mai multor dinţi;

B). Lipsa a 1-2 dinţi;

C). Lipsa dinţilor pe o hemiaRăsp.adă;

D). Dinţi de formă normală

E). Lipsa incisivului lateral superior.

450. Alţi termeni pt dinţii supranumerari sunt:

A). Poliodonţie;

Page 59: Intrebari tip - examen licenta 2013

59

B). Ateleodonţie;

C). Meziodens;

D). Pleiodonţie;

E). Hipodonţie.

451. Dinţii supranumerari se întâlnesc:

A). 9,18% în dentiţia temporară;

B). 90.81% în dentiţia permanentă;

C). 9,18% în dentiţiapemanentă;

D). 90.81% în dentiţia temporară;

E). 9.81% în dentiţia permanentă.

452. Dinţii supranumerari se găsesc:

A). Cu predilecţie pe maxilarul superior;

B). Cu predilecţie pe maxilarul inferior;

C). Cel mai frecvent pe hemiaRăsp.ada stângă;

D). Cel mai frecvent pe hemiaRăsp.ada dreaptă;

E). Cel mai frecvnt pe hemiaRăsp.ada dreaptă şi cu predilecţie pe maxilarul

superior.

453. Teoriile etiopatogenice ale dinţilor supranumerari sunt:

A). Teoria atavică;

B). Teoria celei de-a doua dentiţii;

C). Teoria celei de-a treia dentiţii;

D). Teoria mugurilor adamantini multipli;

E). Teoria hipoactivităţii lamei dentare.

454. Teoria muguilor adamantini multiplii, în cadrul etiopatogeniei dinţilor

supranumerari:

A). Este susţinută de Deschaume;

B). Explică cel mai bine varietatea marea adinţiolor supranumerari;

C). Susţine că lama dentară generează o multitudine de muguri;

D). Nu explică varietatea mare a dinţilor supranumerari;

E). Nu este susţinută de Deschaume.

455. Teoriile etiopatogenice ale dinţilor supranumerari sunt:

A). Teoria diviziunii mugurilor dentari;

B). Teoria evaginării epiteliuluo odontogen;

C). Teoria proliferării normale şi intârziate a unor resturi epiteliale paradentare;

D). Teoria ereditară;

E). Teoria celei de-a doua dentiţii.

456. Dinţii supranumerari se pot dezvolta înainte, după sau în acelaţi timp cu dentiţIa

normală:

A). Înaintea dentiţiei normale- dentiţia predeciduală sau preprimară;

B). În acelaşi timp cu dentiţia permanentă- dentiţia predeciduală sau preprimară;

C). După dentiţia normală- dentiţia predeciduală sau preprimară;

D). Dinţii neonatali apar în acelaşi timp cu dentiţia permanentă,

E). Dinţii neonatali apar înaintea dentiţiei normale.

457. Semnele particulare ale apariţiei unui dinte supranumerar sunt:

A). Absenţa închiderii unei diasteme interincisive;

B). Prezenţa distopiilor izolate;

C). Existenţa unor bombări la nivelul crestelor alveolare;

D). Persistenţa unuia sau mai multor dinţilor temporari;

E). Nici una din variantele de mai sus.

458. Principalele caracteristici ale meziodensului sunt:

A). Apare doar la maxilarul inferior;

Page 60: Intrebari tip - examen licenta 2013

60

B). Poate provoca incluzia incisivilor centrali permanenţi sau malpoziţii ale

acestora;

C). Este unicuspidat, uniradicular;

D). Cel mai frecvent se întâlneşte meziodensul dublu;

E). Apare doar la maxialrul superior.

459. Meziodensul:

A). Poate erupe înaintea incisivilor şi le ocupă locul;

B). Nu poate erupe aproximativ concomitent cu incisivii centrali;

C). Poate erupe după apariţia incisivilor, când apare de regulă pe poziţie

palatinizată;

D). Poate rămâne inclus;

E). Nu poate rămâne inclus.

460. Formaţiunea supranumerară dezvoltată în interiorul altui dinte :

A). Poarta denumirea de dens in dente

B). Poartă denumirea de dens invaginatus;

C). Se localizează la nivelul unui singur dinte;

D). Poate interesa cu predilecţie incisivul lateral permanent inferior;

E). Nu se localizează la nivelul unui singur dinte.

461. Examenul radioligic în cazul suspiciunii unui dens in dente este:

A). Obligatoriu;

B). Relevă prezenţa unei formaţiuni radiotransparente;

C). Apexul dinţilor invaginaţi rămâne de cele mai multe ori deschis;

D). Nu este obligatoriu;

E). Relevă prezenţa unei formaţiuni radioopace.

462. Situaţiile particulare privind formaţiunilor supranumerare sunt:

A). Geminaţia

B). Fuzionarea;

C). Dentes confusi;

D). Dens in dente;

E). Meziodensul.

463. În cazul fuzionării se disting:

A). Fuzionări coronare;

B). Fuzionări radiculare;

C). Fuzionări totale;

D). Toate variantele de mai sus;

E). Nici una din variantele de mai sus.

464. În ceea ce priveşte atitudinea terapeutică faţă de dinţii supranumerari:

A). În majoritatea cazurilor îndepărtatrea chirurgicală este metoda de elecţie;

B). În majoritatea cazurilor păstrarea aceştia se păstrază;

C). În majoritatea cazurilor îndepărtatrea chirurgicală nu este metoda de elecţie;

D). Este dicutată;

E). Nu este atât de discutată.

465. Dinţii supranumerari pot determina:

A). Înghesuiri dentare;

B). Deplasarea şi rotaţia incisivilor centrali;

C). Blocaje ocluzo-articulare;

D). Resorbţii radiculare;

E). Toate de mai sus.

466. Dinţii supranumerari pot determina:

A). Tulburări fizionomice;

B). Resorbţii coronare;

C). Deplasări ale incisivilor cetrali;

Page 61: Intrebari tip - examen licenta 2013

61

D). Înghesuiri dentare;

E). Blocaje canaliculare:

467. Extracţia dinţilor supranumerari este contraindicată în următoarele situaţii:

A). Când se asociază cu microdenţia dinţilor din seria normală;

B). Când un dinte din seria normală este compromis;

C). Când dintele supranumerar este anastrofic;

D). Când nu se asociază cu microdenţia dinţilor di seria normală;

E). Toate de mai sus.

468. În ceea ce priveşte atitudinea terapeutică în cazul dinţilor supranumerari carea

au determinat incluzia dinţilor permanenţi:

A). Nu include mărirea perimetrului aRăsp.adei cu ajutorul aparatelor

ortodontice;

B). Presupune intervenţia chirurgicală de îndepărtarea dintelui supranumerar;

C). Se realizează tracţiunea lentă a dintelui permanent inclus;

D). Toate de mai sus

E). Nici una de mai sus.

469. Incluzia dentară este :

A). Anomalie dentară de erupţie;

B). Anomalie dentară de structură;

C). Rămânerea unui dinte complet format în interiorul osului maxilar, mult peste

vârsta normală de erupţie;

D). Rămânerea unui dinte complet format în interiorul osului maxilar, până la

vârsta normală de erupţie;

E). Anomalie dentară de număr.

470. Incluzia dentară este :

A). Rămânerea unui dinte complet format în interiorul osului maxilar, mult peste

vârsta normală de erupţie;

B). Anomalie dentară de număr;

C). Anomalie dentară de poziţie;

D). Var a şic

E). Nici una din variante;

471. Incluzia dentară se întâlneşte cel mai frecvent:

A). La dinţiitemporari;

B). La dinţii permanenţi;

C). La nivelul caninilor;

D). La nivelul incisivilor laterali superiori;

E). La incisivii centrali superiori.

472. Incluzia caniniloRăsp.

A). Este mai frecvent la nivelul maxilarului;

B). Sunt mai des întâlnite incluziile bilaterale;

C). Sunt mai des întâlnite incluziile unilaterale;

D). Este mai frecvent la nivelul mandibulei;

E). Varianta a şi c.

473. În etiologia incluziei dentare sunt incriminaţi:

A). Factori loco-regionali;

B). Factori de ordin generali;

C). Dintre factorii locali: micşorarea spaţiului necesar erupţiei;

D). Dintre factorii generali: obstacole în calea erupţiei;

E). Dintre factorii generali: caracteristici particulare ale dintelui.

474. Deficitul de spaţiu, în cadrul etiopatogeniei incluziei dentare, se datorează:

A). Microdonţiei;

B). Macrodonţiei;

Page 62: Intrebari tip - examen licenta 2013

62

C). Dezvoltării exagerate a maxilarelor;

D). Dezvoltării insuficiente a maxilarelora;

E). Persistenţa caninilor temporari peste termenul lor de eliminare.

475. Deficitul de spaţiu, în cadrul etiopatogeniei incluziei dentare, se datorează:

A). Macrodonţiei;

B). Migrării meziale în grup a dinţilor din zonele laterale;

C). Meziopoziţiei generalitzate;

D). Meziopoziţiei localizate,

E). Reducerii filogenetice a elementelor componente ale aparatului dento

maxilaRăsp.

476. Obstacolele în calea eupţiei dinţilor, în cadrul etiopatogeniei incluziei dentare, se

datorează:

A). Existenţei dinţilor supranumerari pe traseul de erupţie a dinţilor permanenţi;

B). Existenţei dinţilor supranumerari pe traseul de erupţie a dinţilor temporari;

C). Existenţa unor formaţiuni tumorale de tipul chistului pericoronar;

D). Fibromucoasa acoperitoare densă şi dură;

E). Toate de mai sus.

477. Obstacolele în calea eupţiei dinţilor, în cadrul etiopatogeniei incluziei dentare, se

datorează următorilor factori, cu excepţia:

A). Osteoscleroza procesului alveolar după traumatisme;

B). Fibromucoasa acoperitoare densă şi dură;

C). Existenţei dinţilor supranumerari pe traseul de erupţie a dinţilor permanenţi;

D). Existenţa unor formaţiuni tumorale de tipul chistului pericoronar

E). Existenţei dinţilor supranumerari pe traseul de erupţie a dinţilor temporari;

478. Factorii generali implicaţi în etiopatogenia incluziei dentare sunt:

A). Tulburări metabolice;

B). Avitaminoze;

C). Tulburări neuropsihice;

D). Rahitismul;

E). Toate de mai sus.

479. Factorii generali implicaţi în etiopatogenia incluziei dentare sunt:

A). Macrodonţiei;

B). Dezvoltarea insuficientă a maxilarelor;

C). Rahitismul;

D). Ereditatea;

E). Variantele a şi d.

480. Din punct de vedere evolutiv, incuzia poate fi:

A). Totală;

B). Completă;

C). Parţială;

D). Incompletă;

E). Toate de mai sus.

481. În funcţie de gradul de severitate al incluziei dentare, acesta se clasifică în:

A). Uşoară: distanţa mai mare de 12mm;

B). Medie: distanţa între 10 şi 15 mm;

C). Severă: distanţa mai mare de 15mm;

D). Medie: distanţa între 12 şi 15 mm;

E). Uşoară: distanţa mai mică de 12 mm.

482. În funcţie de direcţia axului dintelui inclus, incluziile se clasifică în:

A). Verticală;

B). Orizontală;

C). Incluzia în retroversie;

Page 63: Intrebari tip - examen licenta 2013

63

D). A cheval;

E). Nici una din variante.

483. Tulburările care apar la examenul clinic şi care ne atrag atenţia asupra unui

dinte inclus sunt următoarele, cu excepţia:

A). Procese inflamatorii ale mucoasei;

B). Pericoronarite;

C). Fistule cronice;

D). Dureri cu caracter nevralgiform cu o cauză bine precizată;

E). Gingivo-stomatite.

484. Tulburările care apar la examenul clinic şi care ne atrag atenţia asupra unui

dinte inclus sunt:

A). Lipsa de pe aRăsp.adă a dintelui permanent;

B). Existenţa unui dinte supranumerar;

C). Procese inflamatorii ale mucoasei;

D). Pericoronarite;

E). Reducerea spaţiului pe aRăsp.adă.

485. Tratamentul ortodontic al dinţilor incluşi cuprinde următoarele etape:

A). Obţinerea spaţiului necesar evoluţiei dintelui inclus;

B). Deschoperirea chirurgicală;

C). Ancorarea dintelui;

D). Tracţionarea şi alonierea dintelui pe aRăsp.adă;

E). Toate variantele de mai sus.

486. Ancorarea dintelui inclus, descoperit chirurgical se poate face prin următoarele

modalităţi:

A). Ancorarea peritisulară;

B). Ancorarea intraradiculară;

C). Ancorarea intratisulară;

D). Ancorarea transtisulară;

E). Ancorarea este necesară întotdeauna.

487. Obţinerea spaţiului necesar evoluţiei se poate realiza prin:

A). Metode conservatoare: mărirea perimetrului aRăsp.adei;

B). Metode conservatoare: extracţia altor dinţi;

C). Metode radicale: distalizarea zonelor laterale;

D). Metode radicale: extracţia altor dinţi;

E). Variantele b şi c.

488. Tracţionarea şi alinierea dintelui inclus pe aRăsp.adă:

A). Începe la 8-15 zile de la interveţia chirurgicală;

B). Începe imediat după intervenţie;

C). Se realizează cu forţe mari;

D). Se realizează cu forţe moderate;

E). Se realizaează cu forţe foarte mici pt a nu se forma ţesutul acelular hialin.

489. Reincluzia poate fi:

A). totală

B). parţială

C). precoce

D). tardivă

E). prematură

490. Reincluzia dentară se mai numeşte:

A). retenţie dentară primară

B). retenţie dentară secundară

C). reintruzie dentară

D). scufundare dentară

Page 64: Intrebari tip - examen licenta 2013

64

E). dinte inclavat

491. Dintele cel mai frecvent interesat de reincluzia dentară este:

A). primul molar temporar superior

B). al doilea molar permanent superior

C). al doilea premolar inferior

D). al doilea molar temporar inferior

E). primul premolar inferior

492. Etiopatogenia reincluziei dentare:

A). teoria proceselor de dezvoltare osoasă

B). teoria atavică

C). teoria proceselor evolutive dentare

D). teoria ontogenetică

E). teoria anchilozei osteodentare

493. Diagnostic diferenţial în cazul reincluziei parţiale:

A). anodonţie

B). oprirea în erupţie a dintelui

C). extracţie

D). intruzia posttraumatică parţială

E). incluzii dentare

494. Diagnostic diferenţial în cazul reincluziei totale:

A). anodonţie

B). oprirea în erupţie a dintelui

C). extracţie

D). intruzia posttraumatică totală

E). incluzii dentare

495. Evoluţia reincluziei dentare este dependentă de:

A). gradul reincluziei

B). potenţialul de creştere individuală

C). momentul instalării

D). dintele afectat

E). locul reincluziei

496. Reincluzia dentară este o anomalie de:

A). creştere

B). număr

C). formă

D). erupţie

E). dezvoltare

497. Consecinţele reincluziei dentare:

A). incluzia succesionalului permanent sau ectopia acestuia

B). carii de colet şi radiculare ale dinţilor vecini

C). apariţia unor forţe anormale la nivelul dinţilor înclinaţi care îi solocită

nefuncţional

D). carii de colet şi radiculare ale dinţilor antagonişti

E). denivelarea planului de ocluzie

498. Consecinţele reincluziei dentare:

A). tulburări de ocluzie datorate migrărilor dinţilor antagonişti şi înclinării

vecinilor

B). hiperestezie şi hipersensibilitate prin denurarea dinţilor vecini

C). parodontopatie marginală cronică a dinţilor antagonişti

D). carii de colet şi radiculare ale dinţilor vecini

E). parodontopatie marginală cronică a dinţilor vecini

499. Modalităţile de tratament ale reincluziei dentare prezentate de Biederman sunt:

Page 65: Intrebari tip - examen licenta 2013

65

A). reconstituirea contactelor aproximale şi ocluzale ale dintelui în cauză

B). luxarea dintelui anchilozat permiţând reluarea erupţiei

C). extacţia sau replantarea dintelui anchilotic cât mai precoce

D). expectativă

E). extracţia dentară în orice situaţie

500. Atitudinea terapeutică în reincluzia molarului II temporar care are succesional:

A). expectativă

B). nu este indicată ancorare dintelui definitiv

C). extracţia imediată pentru a da posibilitatea premolarului să erupă

D). asigurarea unui tunel de erupţie

E). este indicată ancorare dintelui definitiv

501. Atitudinea terapeutică în reincluzia precoce şi rapidă a molarului II temporar cu

anodonţia succesionalului:

A). expectativă

B). reconstituirea contactelor aproximale şi ocluzale ale dintelui în cauză

C). luxarea dintelui anchilozat permiţând reluarea erupţiei

D). extracţia cât mai precoce pentru asigurarea migrării meziale a molarului de 6

ani

E). extracţia cât mai precoce pentru asigurarea migrării distale a primului

premolar

502. Atitudinea terapeutică în reincluzia tardivă şi fărăr potenţial de evoluţie

maRăsp.at cu anodonţia succesionalului:

A). extracţia cât mai precoce pentru asigurarea migrării meziale a molarului de 6

ani

B). expectativă

C). reconstituirea contactelor aproximale şi ocluzale pentru a aduce dintele

temporar în limitele anatomo-funcţionale

D). luxarea dintelui anchilozat permiţând reluarea erupţiei

E). extacţia şi replantarea dintelui anchilotic cât mai precoce

503. Atitudinea terapeutică în reincluzia precoce a dintelui permanent:

A). în plină perioadă de creştere se poate înceRăsp.a luxarea acestuia

B). dacă după luxări nu se observă nici o îmbunătăţire, se recomandă extracţia

dintelui

C). expectativă

D). după extacţie se închide ortodontic sau protetic spaţiul rămas

E). reconstituirea contactelor aproximale şi ocluzale ale dintelui în cauză

504. Mecanismul de apariţie a unei ectopii dentare ţine de :

A). existenţa unui obstacol în calea de erupţie a dintelui

B). transmiterea genetică

C). poziţia profundă a mugurelui dentar

D). reducerea sau absenţa totală a spaţiului pe aRăsp.adă

E). tulburări endocrine

505. Factorii etiologici implicaţi în apariţia ectopiei dentare sunt :

A). persistenţa unui dinte temporar fără rizaliză

B). fren labial jos inserat

C). macrodonţia absolută

D). prezenţa unui dinte supranumerar

E). meziopoziţie generalizată

506. Ectopia dentară afectează cel mai frecvent:

A). molarul prim permanent superior

B). molarul secund temporar

C). caninul temporar superior

Page 66: Intrebari tip - examen licenta 2013

66

D). caninul permanent superior

E). primul premolar inferior

507. Ectopia dentară determină tulburări funcţionale multiple, respectiv :

A). tulburări fizionomice

B). tulburări ocluzale

C). tulburări masticatorii

D). tulburări ale articulaţiei

E). temporomandibulare

F). tulburări fonatorii

508. Diagnosticul pozitiv al ectopiei dentare se pune pe baza :

A). anamnezei

B). simptomelor clinice

C). radiografiei retroalveolare

D). ortopantomogramei

E). examenului antropologic

509. Profilaxia ectopiei dentare implică :

A). decondiţionarea obiceiurilor vicioase

B). prevenirea meziopoziţiei generalizate

C). tratamentul RĂSP. al cariilor la nivelul zonei de sprijin

D). aplicarea menţinătoarelor de spaţiu

E). extracţia dirijată

510. Extracţia dirijată este indicată în următoarele situaţii :

A). dizarmonie dentoalveolară cu spaţiere

B). dizarmonie dentoalveolară cu înghesuire

C). macrodonţie

D). ocluzie adâncă

E). ocluzie deschisă

511. Următoarele afirmaţii referitoare la extracţia dirijată sunt adevărate :

A). se desfăşoară paRăsp.ursul a 4 - 6 ani

B). începe o dată cu erupţia incisivului lateral superior

C). la 8 ani se extrage caninul temporar

D). la 9 ani se extrage primul premolar

E). la 9 ani se extrage molarul I temporar

512. Obiectivele terapeutice ale ectopiei dentare depind de :

A). vârsta pacientului

B). localizarea vestibulară sau orală a anomaliei

C). deficitul de spaţiu pe aRăsp.adă

D). cauzele anomaliei

E). condiţiile socio-economice ale pacientului

513. În cazul ectopiei dentare , crearea de spaţiu se obţine astfel :

A). expansiunea transversală a aRăsp.adei

B). egresiunea grupului lateral

C). distalizarea grupului lateral

D). avansarea grupului incisiv

E). ingresiunea grupului incisiv

514. Extracţia unui dinte în scop terapeutic în cazul ectopiei dentare depinde :

A). starea de sănătate a dintelui ales

B). axul dintelui ectopic şi axul dinţilor restanţi

C). valoarea dento-parodontală a dintelui ales

D). existenţa unor anomalii asociate

E). relaţiile dento-ocluzale

515. Tratamentul ectopiei palatinale presupune:

Page 67: Intrebari tip - examen licenta 2013

67

A). îndepărtarea cauzei anomaliei

B). crearea spaţiului pentru alinierea dintelui ectopic

C). înălţarea provizorie a ocluziei nu este necesară

D). utilizarea unor plăci palatinale ancorate pe gutiere

E). utilizarea unor plăci palatinale ancorate pe croşete

516. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în ceea ce priveşte contenţia în cazul

ectopiei dentare:

A). ectopia vestibulară nu este o anomalie recidivantă

B). ectopia palatinală beneficiază de o contenţie naturală

C). contenţia anomaliei se realizează artificial cu aparate ortodontice

D). unele cazuri necesită contenţie permanentă

E). ectopia vestibulară este o anomalie recidivantă

517. În cazul ectopiei dentare examenul radiologic oferă date referitoare la:

A). gradul deficitului de spaţiu de la nivelul aRăsp.adelor

B). existenţa unor formaţiuni supranumerare ce deviază dintele ectopic

C). raportul coronar al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor vecini

D). existenţa unor complicaţii la nivelul dinţilor învecinaţi

E). raportul radicular al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor vecini

518. Ectopia dentară este anomalia dentară caracterizată prin :

A). erupţia unui dinte în afara liniei aRăsp.adei

B). erupţia unui dinte la distanţă mare de aRăsp.ada dentară

C). rămânerea intraosoasă a dintelui după perioada fiziologică de erupţie

D). erupţia dintelui înăuntrul aRăsp.adei

E). este o anomalie ce apare mai rar

519. Factorii etiologici ai diastemei adevărate sunt :

A). anodonţia incisivului lateral

B). fren al buzei superioare jos inserat

C). transmiterea ereditară

D). prezenţa unui meziodens

E). sept osos interincisiv îngroşat

520. Următoarele afirmaţii referitoare la diastema secundară sunt adevărate:

A). se mai numeşte şi diastema falsă

B). este determinată de factori genetici

C). anomaliile dentare de număr pot determina apariţia sa

D). se poate rezolva terapeutic prin incizia frenului labial

E). apare în condiţiile existenţei unui meziodens inclus

521. Din categoria diastemei adevărate fac parte următoarele :

A). diastemele fiziologice

B). diastema tranzitorie de erupţie

C). diastema ereditară

D). diastema determinată de microdonţie

E). diastema determinată de un sept fibroelastic

522. Tratamentul curativ al diastemei presupune :

A). iniţierea precoce înainte de formarea a ½ din rădăcinile incisivilor centrali

B). b.iniţierea precoce dar după formarea a 2/3 din rădăcinile incisivilor centrali

C). îndepărtarea cauzei principale

D). expectativa pentru închiderea spontană

E). închiderea ortodontică a spaţiului existent

523. Principiile de tratament în cazul diastemei presupun :

A). eliminarea efectelor secundare ale deplasării dentare

B). utilizarea unor forţe de intensitate mare

C). aplicarea forţelor ortodontice imediat după îndepărtarea cauzei

Page 68: Intrebari tip - examen licenta 2013

68

D). utilizarea forţelor de intensitate mică

E). deplasarea corporeală a dinţilor

524. Următoarele afirmaţii în legătura cu tratamentul diastemei sunt adevărate :

A). aparatele se construiesc pe principiul acţiunii reciproce a forţelor

B). se poate deplasa iniţial coroana şi apoi rădăcina dinţilor

C). forţa se va aplica cât mai aproape de marginea incizală

D). forţa se va aplica cât mai aproape de coletul dentar

E). este nevoie de o perioadă de contenţie de cel puţin 6 săptămâni

525. Pentru tratamentul diastemei se pot folosi următoarele :

A). inele de cauciuc aplicate direct pe dinţi

B). inele metalice cu diverse dispozitive sudate şi tracţiuni elastice

C). inele de cupru

D). bracket-uri colate şi tracţiuni elastice

E). placă palatinală cu scut lingual

526. Diastema premolară are drept cauze :

A). extracţia precoce a molarilor de 6 ani

B). factorul ereditar

C). lipsa mezializării fiziologice a molarilor de 6 ani

D). sclerozarea ţesutului osos mezial de molarul de 6 ani

E). anodonţia incisivului lateral

527. Următoarele afirmaţii legate de diastema premolară sunt adevărate:

A). este localizată cu predilecţie în aRăsp.ada superioară

B). apare exclusiv la sexul feminin

C). prelungirea intervalului de lipsă a premolarului II este un semn timpuriu

D). se va închide ortodontic obligatoriu breşa indiferent de starea ocluziei

E). apare mai ales în hemiaRăsp.ada stângă mandibulară

528. Diastema este anomalia dentară caracterizată prin:

A). existenţa unui spaţiu între incisivii centrali

B). existenţa unui spaţiu apreciabil între incisivul central şi incisivul lateral

C). apare mai frecvent la aRăsp.ada superioară

D). este cunoscută şi sub denumirea de diastema fiziologică

E). este cunoscută şi sub denumirea de diastema patologică

529. După aspectul clinic al diastemei adevărate putem întâlni :

A). patru tipuri de fren labial

B). trei tipuri de fren labial

C). fren lat, jos inserat ce induce o diastemă convergentă ocluzal

D). fren lat cu inserţie înaltă ce induce o diastemă convergentă ocluzal

E). fren lat jos inserat ce induce o diastemă divergentă spre ocluzal

530. Diastemele fiziologice se caracterizează prin :

A). sunt expresia dezvoltării armonioase a aRăsp.adelor dentare

B). apar în dentaţia permanentă

C). apar la vârsta de 4-5 ani , în dentaţia temporară

D). apar ca urmare a migrărilor postextracţionale

E). se datorează microdonţiei din dentaţia temporară

531. Următoarele afirmaţii referitoare la microdonţie sunt adevărate :

A). determină apariţia unor diasteme şi treme patologice

B). este cauza principală a dizarmoniei dento-alveolare cu spaţiere

C). microdonţia absolută este determinată de o suma incisivă mai mare de 34 mm

D). microdonţia absolută este determinată de o suma incisivă mai mică de 28 mm

E). microdontia relativa este data de situatia în care dinţii sunt mici în raport cu

aspectul facial

532. Diastema falsă are ca factori etiologici :

Page 69: Intrebari tip - examen licenta 2013

69

A). anodonţia unilaterală a unui incisiv lateral superior

B). anodonţia bilaterală a incisivilor laterali superiori

C). anodonţia premolarilor II inferiori

D). anodonţia incisivilor centrali inferiori

E). anodontia molarilor de minte superiori

533. Diagnosticul diferenţial al diastemei adevărate se face cu :

A). distemele primatelor

B). diastemele determinate de proalveolodenţii

C). spaţieri postextracţionale

D). spaţieri determinate de migrări ale dinţilor din bolile parodontale

E). spaţieri datorate unor obiceiuri vicioase de interpoziţii heterotrope între dinţi

534. Transpoziţia este o anomalie dentară:

A). de număr

B). de poziţie

C). de structură

D). de formă

E). de erupţie

535. Următoarele afirmaţii în legătură cu transpoziţia dentarăsunt adevărate:

A). apare cu precădere în dentaţiapermanentă

B). apare mai frecvent în dentaţia temporară

C). dintele cel mai interesat este caninul inferior

D). dintele cel mai interesat este caninul superior

E). apare mai frecvent unilateral , pe partea stângă

536. Factorii răspunzători de apariţia transpoziţiei dentare sunt:

A). poziţia superficială a mugurelui caninului superior

B). pierderea precoce a caninului temporar

C). cronologia erupţiei

D). poziţia profundă a mugurelui caninului superior

E). persistenţa caninului temporar

537. Formele clinice ale transpoziţiei dentare sunt :

A). transpoziţia completă

B). transpoziţia parţială

C). transpoziţia totală

D). transpozţia bilaterală

E). transpoziţia incompletă

538. Transpoziţia completă generează următoarele simptome clinice :

A). dinţii sunt perfect aliniaţi în curbura normală a aRăsp.adei

B). apar interferenţe ocluzale dacă se produce între canin şi incisivul lateral

C). apar contacte premature dacă se produce între canin şi premolarul I

D). apar tulburări fizionomice dacă se produce între canin şi incisivul lateral

E). dinţii aflaţi în transpoziţie sunt situaţi unul deasupra celuilalt

539. Transpoziţia incompletă produce următoarele simptome clinice:

A). dinţii aflaţi în transpoziţie sunt situaţi unul în dreptul celuilalt

B). dinţii sunt perfect aliniaţi în curbura aRăsp.adei

C). cel mai frecvent linia aRăsp.adei trece printre ei

D). în nici un caz nu există blocaje ocluzo-articulare

E). inversarea poate interesa doar coroana sau rădăcina

540. Următoarele afirmaţii în legătură cu transpoziţia parţială sunt adevărate:

A). inversarea poate interesa parţial doar coroana sau rădăcina

B). transpoziţia radiculară este vizibilă doar radiologic

C). transpoziţia coronară este evidenţiată prin modificarea ordinii coroanelor

dentare

Page 70: Intrebari tip - examen licenta 2013

70

D). transpoziţia radiculară se evidenţiază atât clinic cât şi radiologic

E). transpoziţia coronară este evidenţiată radiologic.

541. Atitudinea terapeutică în cazul transpoziţiei complete canin-incisiv lateral

implică :

A). şlefuiri modelante ale cuspidului caninului

B). extracţia caninului permanent

C). cosmetizarea prin adiţie a incisivului lateral

D). deplasarea ortodontică a dinţilor în poziţie RĂSP.ă

E). intervenţii de modelare atât la nivelul caninului cât şi a incisivului lateral

542. Tratamentul transpoziţiei complete canin - premolar I vizează :

A). realizarea morfologiei caninului ca un premolar în mod obligatoriu

B). b.şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al premolarului

C). dacă nu apar blocaje ocluzale nu este necesară modelarea premolarului

D). nu este necesară realizarea morfologiei caninului ca premolar

E). deplasarea ortodontică a dinţilor în poziţie RĂSP.ă

543. În ceea ce priveşte tratamentul transpoziţiei incomplete următoarele

A). afirmaţii sunt adevărate :

B). atitudinea terapeutică depinde de raportul coroanelor celor doi dinţi implicaţi

în transpoziţie

C). atitudinea terapeutică depinde de raportul apexurilor celor doi dinţi interesaţi

de transpoziţie

D). poate fi dirijată terapeutic spre o ordine normală a celor doi dinţi dintele cel

mai malpoziţionat se va extrage

E). poate fi transformată în transpoziţie completă

544. Transpoziţia canin-premolar I se produce dacă:

A). caninul temporar s-a pierdut înaintea erupţiei primului premolar

B). caninul temporar s-a pierdut după erupţia primului premolar

C). se inversează locul de formare a mugurilor dentari intraosos

D). caninul temporar persistă pe aRăsp.adă

E). există o anodonţie a incisivului lateral

545. Următoarele afirmaţii referitoare la transpoziţia dentară sunt adevărate:

A). apare într-o proporţie mai mare la sexul masculin

B). interesează mai frecvent caninul şi premolarul I

C). interesează mai frecvent caninul şi incisivul lateral

D). majoritatea transpoziţiilor sunt bilaterale

E). majoritatea transpoziţiilor sunt parţiale

546. Transpoziţia dentară este caracterizată astfel:

A). aparţine anomaliilor dentare izolate

B). aparţine distrofiilor dentare secundare

C). poate fi încadrată în clasa I Angle

D). poate fi asociată altor anomalii

E). este o anomalie foarte des întâlnită

547. Diagnosticul diferenţial între cele două forme clinice de transpoziţie dentară se

face pe baza:

A). examenului clinic intraoral al aRăsp.adelor dento-alveolare

B). teleradiografiei de profil

C). analizei de model

D). radiografiei cu film muşcat

E). anamnezei

548. În transpoziţia completă canin-premolar I dificultatea terapeutică este legată de:

A). remodelarea estetică a coroanelor dentare

B). urmările funcţionale ale anomaliei

Page 71: Intrebari tip - examen licenta 2013

71

C). solicitarea masticatorie a caninului

D). preluarea rolului caninului de către premolar

E). alinierea caninului în poziţia RĂSP.ă

549. Planul de tratament în caria simplă:

A). Nu este nevoie de un plan de tratament, pur şi simplu se prepară cavităţile şi

se obturează

B). Există două tipuri de planuri de tratament: idealist şi realist

C). Un plan solid de tratament depinde de părerea aparţinătorilor pacientului

D). Secvenţa planului de tratament: faza de cunoaştere, faza de diagnosticare,

faza de obturare, faza de întreţinere şi faza de recuperare

E). Tratamentele complexe vor fi eşalonate pe faze

550. Pereţii unei cavităţi:

A). Peretele despărţitor este situat între pulpă şi cavitate

B). Peretele dublu se întâlneşte în cazul cavităţilor MOD

C). Peretele de rezistenţă asigură rezistenţa cavităţii

D). Peretele glisant este un perete fracturat, care nu mai este menţinut decât de

către gingie

E). Peretele axial este paralel cu axul lung al dintelui

551. Principii în prepararea cavităţilor nomenclatură:

A). Colţul este dat de joncţiunea a trei suprafeţe într un punct

B). Unghiul format de peretele lingual cu fundul cavităţii se va numi linguo-fund

C). Joncţiunea smalţ-dentină este linia dealungul căreia se întâlneşte smalţul cu

dentina

D). Prin marginile cavităţilor înţelegem joncţiunea pereţilor cu suprafaţa externă

a dintelui

E). Prin colţ se înţelege un canin, în special la câini (vezi „Colţ-Alb”)

552. Obiectivele preparării cavităţiloRăsp.

A). Refacerea stării de sănătate a odontoblaştilor şi neuronilor pulpari

B). Refacerea încrederii în sine şi a confortului psihologic al pacientului

C). Îndepărtarea tuturor ţesuturilor alterate

D). Oferirea protecţiei necesare pentru glandele salivare majore

E). Crearea condiţiilor pentru aplicarea estetică şi funcţională a materialului de

obturaţie

553. Clasificarea cavităţilor în funcţie de numărul suprafeţelor implicate:

A). Cavităţi multiple: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui

B). Cavităţi imbricate: implică trei sau mai multe suprafeţe ale dintelui, mai puţin

suprafaţa ocluzală

C). Cavităţi simple: implică o singură suprafaţă

D). Cavităţi compuse: implică două suprafeţe

E). Cavităţi complicate: implică suprafeţe care au suferit atacuri de carie

complicată

554. Prepararea cavităţiloRăsp.

A). Cavitatea de clasa III C rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafeţele

palatinale ale frontalilor mandibulari

B). Cavitatea de clasa a II-a rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafeţele

proximale ale molarilor şi premolarilor

C). Cavitatea de clasa I A rezultă din tratarea cariilor situate pe suprafaţa

ocluzală a molarilor şi premolarilor

D). Cavitatea de clasa a V-a rezultă din tratarea cariilor situate la coletul dinţilor,

pe suprafaţa vestibulară şi orală

E). Cavitatea de clasa a VI-a rezultă din tratarea cariilor care afectează unghiul

incizal al dinţilor frontali

Page 72: Intrebari tip - examen licenta 2013

72

555. Prepararea cavităţilor îndepărtarea dentinei alterate:

A). Dentina „afectată” diferă de dentina „infectată” prin faptul că nu este

semnificativ invadată de microbi

B). Dentina „jenată” nu trebuie confundată cu dentina „afectată”

C). Dentina „lezată” diferă de dentina „presată” prin faptul că nu este

pigmentată

D). Uneori nu se poate diferenţia dentina „afectată” de dentina „infectată”

deoarece culoarea lor poate fi asemănătoare

E). În cavităţile superficiale şi medii rămânerea câtorva bacterii după

îndepărtarea masei de microorganisme nu este o problemă

556. Lacurile dentare (varnish-urile):

A). Sunt indicate în special sub obturaţii de compozit pentru a proteja pulpa de

efectul nociv al agentului adeziv

B). Sunt indicate sub obturaţii de amalgam pentru sigilarea canaliculelor

dentinare

C). Unghiul de contact al lacului cu placa dentară microbiană este de 53-106º

D). Încetinesc pătrunderea produşilor de coroziune ai amalgamului în

canaliculele dentinare

E). Se preferă aplicarea a 2-3 straturi subţiri decât a unui strat gros.

557. Linerii:

A). În cazul în care conţin hidroxid de calciu, se folosesc la coafaj direct şi

indirect

B). Nu realizează o bună izolare termică

C). După cum le spune şi numele, se folosesc pentru trasarea de linii pe fundul

cavităţilor

D). Sunt un fel de lacuri mai subţiri

E). Conţin răşini naturale sau sintetice dizolvate în solvenţi organici.

558. Obturaţia de bază:

A). În cavităţile de adâncime medie, dacă dentina are un aspect normal, obturaţia

de bază se poate face, printre altele cu ciment policarboxilat

B). Cimenturile antiseptice realizează baza propriu-zisă dar şi dezinfectează plaga

dentinară

C). Substituie dentina alterată

D). Economiseşte din timpul necesar aplicării materialului de obturaţie coronară

E). Elimină zonele proeminente de pe fundul cavităţilor şi închide deschiderile

accidentale ale camerei pulpare

559. Primingul (promovarea adeziunii):

A). Primerii anhidrii ce conţin acetonă nu se aplică decât o singură dată pentru a

nu îndepărta DDR

B). Primerul se freacă cu un burete de unică folosinţă pe suprafaţa dentinară

acoperită cu răşina adezivă pentru a pătrunde mai bine în ochiurile reţelei de

colagen

C). Suprafaţa plăgii dentinare tratate cu primer trebuie să rămână lucioasă după

uscare

D). Primerul transformă plaga dentinară hidrofilă într-o suprafaţă activă

electrostatic, receptivă la formarea unor legături van der Waals

E). Solventul volatil al primerului evacuează apa din canaliculele dentinare şi

reţeaua fibrilară de colagen

560. Hibridizarea plăgii dentinare:

A). Sistemele adezive de primeri cu acetonă sunt eficiente doar pe dentină excesiv

de umedă

B). Răşina adezivă se polimerizează concomitent cu primul strat de compozit

Page 73: Intrebari tip - examen licenta 2013

73

C). Gravarea acidă globală se realizează cu acid fosforic 30-40% timp de 15

secunde

D). Dentina opacă (zona reacţiei vitale) necesită o gravare prelungită (peste 15

secunde)

E). Obiceiul de a freca primerul cu ajutorul buretelui este dăunător deoarece, la

nivel microscopic, reţeaua de colagen se prăbuşeşte

561. Compomerii:

A). Se obţin prin adausul de grupări acide carboxilice la lanţul principal al

monomerului răşinilor convenţionale

B). Au constituit prilejul folosirii pentru prima dată a linerilor autoagravanţi

C). Sunt răşini compozite modificate prin adaosul de poliacizi

D). Primerii autogravanţi ai compomerilor au o activitate acidă slabă

E). Eficienţa primerilor autogravanţi ai compomerilor poate fi crescută printr o

gravare acidă convenţională prealabilă aplicării primerului

562. Primeri autogravanţi:

A). Permit păstrarea cepurilor de DDR, element de sigilare a plăgii dentinare

B). Graţie acidităţii reduse, demineralizează doar parţial DDR şi dentina

subiacentă

C). Lungesc timpul de lucru prin faptul că trebuie lăsaţi să acţioneze un minut

D). Elimină consecinţele lavajului insuficient cum ar fi blocarea porilor prin

produşi reziduali de demineralizare

E). Cresc riscul colabării fibrelor de colagen prin umectarea prea intensă

563. Hibridizarea dentinei uscate:

A). Permite verificarea eficienţei gravării acide prin aspectul tipic alb-cretos al

smalţului demineralizat uscat

B). Nu există riscul de supraumectare

C). Necesită o uscare intensă de ciRăsp.a 30 secunde după lavajul acidului

D). Dentina uscată este rehidratată cu un primer dizolvat în apă

E). Refacerea porilor iniţiali ai matricei dentinare demineralizate este grăbită

prin aplicarea primerilor în soluţie apoasă

564. Caria dentară:

A). Se dezvoltă numai pe dinţii aflaţi în contact cu mediul bucal

B). Este un proces dinamic desfăşurat la interfaţa dintre plaga dentinară şi placa

microbiană

C). Este un proces patologic fără analogie în restul organismului

D). Este o afecţiune monofactorială caracterizată printr-o distrucţie localizată sub

acţiunea microorganismelor

E). Are o evoluţie ireversibilă

565. Etiopatogenia cariei:

A). Este acceptată triada etiologică teren, floră microbiană şi alimentaţie

B). Acţiunea alimentelor se manifestă atât prezumtiv cât şi postprocesiv

C). Alimentele moi şi lipicioase favorizează hipofuncţia, diminuarea debitului

salivar şi exacerbarea florei microbiene

D). Prin teren înţelegem calitatea smalţului dentar şi a lichidului bucal

E). Alimentele dure cresc nevoia ingestiei de lichide şi favorizează producerea

unor sunete dizgraţioase în timpul masticaţiei dar nu previn caria

566. Etiopatogenia cariei: calitatea smalţului dentaRăsp.

A). Displaziile constituie modificări ale arhitecturii normale a smalţului

B). Hipoplaziile constituie creşteri ale conţinutului mineral care însă este

organizat într-o reţea cristalină necorespunzătoare

C). Distrofiile dentare se încadrează în categoria milolizelor

Page 74: Intrebari tip - examen licenta 2013

74

D). Gravitatea distrofiilor este cu atât mai mare cu cât tulburările metabolice care

le cauzează apar mai precoce

E). Displaziile şi hipoplaziile nu favorizează apariţia procesului carios decât în

sezonul rece

567. Perturbarea formării matricei organice a smalţului:

A). Apare în carenţa gravă de vitamină PP la adulţi

B). Apare în carenţa de vitamină C, dar numai când produce microchisturi

cerebrale care la rândul lor, prin modificarea metabolismului

neurotransmiţătorilor va produce tulburări pulpare

C). Prezenţa în dietă a magneziului, clorului, sulfului, seleniului, fierului şi

aluminiului previne apariţia acestor perturbări

D). Poate fi cauzată de alimentaţia săracă în hidroxiapatită

E). Dietele bogate în zahăr produc o matrice a smalţului neomogenă, în „fagure

de miere”

568. Perturbarea mineralizării matricei smalţului:

A). Încorporarea preferenţială a carbonaţilor în smalţ îi conferă o cristalinitate

deficitară

B). Insuficienţa parotidiană duce şi la întârzieri în erupţia dinţilor

C). Fluorul reduce solubilitatea smalţului în soluţie acidă

D). Aportul foarte scăzut de calciu nu afectează conţinutul mineral total

E). Vitamina D este indispensabilă unei mineralizări normale

569. Lichidul bucal:

A). Pe lângă salivă mai conţine transudat al mucoasei bucale şi şanţurilor

gingivale, exudat din pungile parodontale, mucus nazofaringian etc

B). Exudatul pungilor parodontale creşte proporţional cu starea de stres

C). Exudatul pungilor parodontale creşte proporţional cu intensitatea inflamaţiei

D). În hiposialii, exudatul parodontal poate să ajungă la 2% din volumul salivei

de repaus

E). Poate să conţină secreţie gastrică regurgitată

570. Funcţiile salivei:

A). Ofensivă (anihilarea florei patogene)

B). Absorbtivă (absorbţia câtorva substanţe sau medicamente cum ar fi

nitroglicerina)

C). Secretorie (diverse substanţe organice precum mucina sau hormoni precum

amilaza)

D). Favorizarea peRăsp.epţiei senzoriale prin receptorii tactili de pe limbă

E). Digestivă (prin amilaza salivară)

571. Saliva:

A). Secreţia de salivă creşte în nopţile cu presiune atmosferică crescută

B). În repaus, aportul glandei submandibulare la volumul total de salivă este mai

mare decât al parotidei

C). În timpul masticaţiei glanda parotidă produce mai multă salivă decât glanda

submandibulară

D). La gravide secreţia de salivă scade, aşa se explică incidenţa crescută a

cariilor

E). Faptul că molarii de minte superiori se cariază atât de uşor, se explică prin

cantitatea redusă de salivă care ajunge în acea zonă

572. Saliva:

A). Vâscozitatea salivei este dată de conţinutul de vâsc

B). Conţine calciu atomizat şi liofilizat

C). Dintre lipide, conţine doar mucină şi staterină

D). Conţine sisteme tampon precum esteraze nespecifice şi peroxidaza

Page 75: Intrebari tip - examen licenta 2013

75

E). Conţine sistemul tampon fosfat anorganic

573. Proprietăţi antimicrobiene ale salivei:

A). Lizozimul este o lactoferină aglutinizată care blochează metabolismul

microorganismelor

B). Peroxidazele salivare constituie un sistem enzimatic complex cu rol

antibacterian

C). Aglutininele salivare facilitează îndepărtarea bacteriilor din lichidul bucal

D). Opsoninele sunt muramidaze care scindează peptidoglicanii din constituţia

peretelui celular al microorganismelor

E). Staterina este o glicoproteină cu activitate antibacteriană

574. Rolul cariogen al hidrocarbonateloRăsp.

A). La populaţiile unde alimentaţia tradiţională conţine puţin zahăr incidenţa

cariei ciRăsp.ulare acute creşte

B). Consumul de dulciuri între mese creşte frecvenţa cariei

C). Cariogenicitatea alimentelor depinde mai degrabă de durata şi frecvenţa

expunerii la zahăr şi mai puţin de tipul de preparat culinar care conţine zahăr

D). Alimentaţia naturală conţine un factor protector împotriva cariei care se

pierde în cursul procesului de rafinare

E). Programe riguroase de profilaxie pot reduce frecvenţa cariei chiar şi în

condiţiile păstrării consumului ridicat de zahăr

575. Rolul cariogen al hidrocarbonateloRăsp.

A). Amidonul crud nu coboară prea mult ph-ul plăcii

B). Amidonul prelucrat termic îşi pierde capacitatea acidogenă şi cariogenă

C). Combinaţia de amidon şi zahăr are un efect cariogen mult mai puternic decât

al zahărului din cauza timpului de clearance prelungit

D). Zaharoza favorizează colonizarea microorganismelor odontopatogene

E). Mono şi oligozaharidele difuzează greu în placa bacteriană, de aceea rămân

depozitate pe suprafaţa acesteia şi blochează colonizarea ei

576. Substituenţi ai zahărului:

A). Siropul de porumbel (lapte de pasăre)

B). Xilitolul

C). Lactoferina

D). Lycasinul

E). Aspartamul

577. Rolul grăsimilor în etiopatogenia cariei:

A). Prin conţinutul de acizi graşi care inhibă glicoloza din placa microbiană pot

avea efect cariostatic

B). Conţin palatinoză cu efect cariostatic

C). Modifică proprietăţile de membrană ale bacteriilor plăcii

D). Duc la formarea excesivă de tartru şi chiar riscul unor distrofii calcare în

unele organe interne

E). Învelesc particulele hidrocarbonate cu un film de lipide care împiedică

degradarea lor enzimatică şi scurtează timpul de clearance

578. Rolul laptelui în etiopatogenia cariei:

A). Conţine fluor provenit din plantele situate în zone poluate

B). Laptele de pasăre este cariogen datorită faptului că nu este lăsat în forma

naturală

C). Conţine cazeină cu efect carioprotector

D). Conţine lactoză care este fermentată în placa bacteriană

E). Conţine lactază care ajută la degradarea enzimatică a laptelui

579. Diagnosticul pozitiv în pulpita cronică deschisă ulceroasă se face pe baza

următoarelor semne:

Page 76: Intrebari tip - examen licenta 2013

76

A). Existenţa unui proces carios cu camera pulpară închisă

B). Răspuns pozitiv la teste de vitalitate de intensităţi scăzute

C). Răspuns negativ la peRăsp.uţia în ax a dintelui

D). Durere violentă spontană

E). Sensibilitate la înţeparea straturilor superficiale ale pulpei.

580. Simptomatologia pulpitei purulente totale este:

A). Apar dureri spontane puternice, aproape continue

B). Durerile au caracter lancinant

C). Durerile cedează la calmante

D). Apar dureri la pătrunderea cu sonda în camera pulpară

E). Sensibilitatea la curent electric este crescută.

581. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente parţiale se face cu:

A). Pulpita seroasă parţială

B). Pulpita seroasă totală

C). Parodontita apicală acută seroasă (difuză)

D). Hiperemia pulpară

E). Pulpita cronică deschisă ulceroasă.

582. Diagnosticul pozitiv al hiperemiei preinflamatorii se face pe baza următoarelor

semne:

A). Persistenţa durerii câteva ore după îndepărtarea excitantului

B). Lipsa durerii la cald

C). Existenţa procesului carios fără deschiderea camerei pulpare

D). Existenţa în antecedente a unor crize dureroase spontane la dintele respectiv

E). Durerea spontană durează câteva minute.

583. Modificările morfopatologice în hiperemia preinflamatorie sunt:

A). Microbi sunt prezenţi în pulpă

B). Vasele sangvine au pereţi îngroşaţi

C). Apare marginaţia leucocitară

D). Celulele odontoblastice sunt micşorate ca volum

E). Examenul histochimic pune în evidenţă lipsa fosfatazelor alcaline.

584. În pulpita cronică închisă hiperplazică se constată:

A). Odontoblaştii îşi păstrează dimensiunea, dar nucleii sunt micşoraţi

B). Stratul de odontoblaşti dispare aproape în întregime, lăsând spaţii vacuolare

C). Micşorarea camerei pulpare şi a canalelor radiculare prin hipermineralizarea

dentinei

D). Pulpa se transformă într-un ţesut lax de tip primitiv

E). Pulpa poate conţine zone de degenerescenţă hialină sau calcară.

585. Tabloul morfologic al unei pulpite cronice închise este:

A). Alături de ţesutul fibrozat şi ţesutul de granulaţie închistat se pot constata

focare de inflamaţie acută supurativă

B). Ţesutul de granulaţie poate fi învecinat cu zone de degenerescenţă hialină sau

calcară

C). Odontoblastele au un aspect normal

D). Vasele sangvine au aspect normal

E). Fibrele nervoase sunt, în mare parte, degenerate.

586. Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice deschise granulomatoase se face cu:

A). Polipul gingival

B). Pulpita cronică deschisă ulceroasă

C). Parodontita apicală cronică granulomatoasă

D). Necroza pulpară

E). Pulpita totală seroasă.

587. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente totale se face cu:

Page 77: Intrebari tip - examen licenta 2013

77

A). Pulpita acută seroasă totală

B). Pulpita cronică deschisă ulceroasă

C). Pulpita purulentă parţială

D). Pulpita acută seroasă parţială

E). Parodontita apicală acută.

588. Aspectul morfopatologic al pulpitei acute purulente parţiale este:

A). Celulele situate mai la distanţă de focar nu prezintă leziuni

B). Fibrele de colagen sunt integre

C). Fibrele nervoase învecinate focarului prezintă detaşarea tecii de mielină

D). Celulele pulpare din centrul focarului sunt dezagregate

E). Celulele sangvine ajunse în focar prin diapedeză au diverse aspecte

morfologice în raport cu starea lor funcţională.

589. Simptomatologia pulpitei seroase totale este:

A). Criza dureroasă este provocată de un agent extern sau apare spontan

B). Durerea tinde să iradieze spre hemiaRăsp.ada opusă, depăşind linia mediană

C). Analgeticele au o eficienţă redusă, determinând cel mult o reducere temporară

a durerii

D). Uneori în stratul de dentină care acoperă pulpa se poate descoperi un punct

de comunicare cu exteriorul

E). Durerea la peRăsp.uţie în ax a dintelui lipseşte

590. Aspectul morfopatologic al pulpitei seroase totale este:

A). Vazodilataţie în întreg teritoriul pulpar

B). Vâscozitate pulpară crescută

C). Prezenţa rară a elementelor sangvine din seria albă în ţesutul pulpar

D). Fragmentarea membranei celulare odontoblastice

E). Fibrele conjunctive sunt puţine şi se găsesc mai ales în porţiunea periferică.

591. Simptomatologia pulpitei acute seroase parţiale este:

A). Durere vie localizată la un anumit dinte

B). Durerea este continuă

C). Dintele este modificat la culoare

D). Atingerea dentinei dure cu sonda provoacă o reacţie dureroasă imediată şi

puternică

E). PeRăsp.uţia dintelui în ax provoacă durere.

592. Examenul microscopic în pulpita acută seroasă parţială pune în evidenţă:

A). Vazodilataţie

B). Permeabilitate scăzută a pereţilor vasculari

C). Marginaţie leucocitară intensă

D). Semne de hipofuncţie odontoblastică la periferia procesului inflamator

E). Concentrarea fosfatazei alcaline în regiunea predentinei

593. Simptomatologia în hiperemia preinflamatorie:

A). Durere spontană

B). Durerea iradiază

C). La examenul obiectiv se constată un proces carios care nu a deschis camera

pulpară

D). Durere provocată la rece care durează câteva minute după încetarea acţiunii

excitantului

E). Hipersensibilitate a dentinei la palparea cu sonda a fundului cavităţii.

594. Arsenicul determină necroza pulpei dentare prin:

A). Modificarea brutală a ph-ului

B). Precipitarea proteinelor plasmatice şi lezarea membranei celulare

C). Paralizia pereţilor vasculari

D). Blocarea respiraţiei celulare

Page 78: Intrebari tip - examen licenta 2013

78

E). Depolimerizarea colagenului.

595. Simptomatologia clinică în necroza pulpară:

A). Dintele poate avea o coloraţie modificată

B). Prezintă hiperestezie

C). Conţinutul canalului radicular este o masă omogenă de culoare roşu viu

D). Probe de vitalitate negative

E). La peRăsp.uţie rezonanţa este mată

596. Diagnosticul diferenţial al necrozei pulpare se face cu:

A). Gangrena pulpară simplă

B). Parodontita apicală cronică

C). Pulpita seroasă parţială

D). Pulpita cronică deschisă

E). Pulpita cronică închisă propriu-zisă.

597. Diagnosticul pozitiv în necroza pulpară se face pe baza următoarelor semne:

A). Dinte cu aspect normal

B). Test de vitalitate la rece negativ

C). La palpare cu sonda în camera pulpară apare sângerare

D). La testul electric răspunsul este pozitiv

E). Modificare de culoare a dintelui.

598. În gangrena pulpară simplă examenul clinic relevă:

A). Sondarea canalelor cu ace Miller evidenţiază resturi pulpare dezagregate

B). Deobicei proces carios cu camera pulpară închisă

C). Prezenţa unei radiotransparenţe la nivel periapical

D). Teste de vitalitate negative

E). La sondarea canalelor cu ace Miller apare durere.

599. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare simple se pune pe baza următoarelor

semne:

A). Insensibilitate totală la sondajul canalelor radiculare

B). Absenţa modificărilor radiologice periapicale

C). Carie profundă cu camera pulpară deschisă

D). Examen bacteriologic negativ

E). Teste de vitalitate pozitive.

600. Cauzele necrozei pulpare pot fi:

A). Secţionarea vaselor pulpare la nivelul apexului dentar

B). Smulgerea vaselor la nivelul apexului dentar

C). Penetrarea bacteriilor prin apexul dentar

D). Dilacerarea ţesutului pulpar cu eliberare de amine toxice

E). Compresia vaselor la nivelul apexului.

601. Prin necroză se înţelege:

A). Modificarea aseptică a pulpei dentare sub acţiunea microorganismelor

B). Distrucţia aseptică a ţesutului pulpar sub acţiunea agenţilor fizici

C). Transformarea pulpei dentare într-un ţesut de granulaţie bogat vascularizat

D). Atrofia fibroscleroasă şi reticulară a pulpei dentare

E). Mortificarea pulpei sub acţiunea agenţilor chimici.

602. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale cronice difuze progresive se face

cu:

A). Granulomul chistic

B). Actinomicoza

C). Parodontia apicală cronică fibroasă

D). Adenopatii supurate

E). Osteomielita.

603. Simptomatologia parodontitei apicale cronice difuze progresive (Partsch):

Page 79: Intrebari tip - examen licenta 2013

79

A). Nodul care deformează suprafaţa mucoasei

B). Palparea mucoasei în dreptul dintelui nu este dureroasă

C). Teste de vitalitate la cald pozitive

D). Teste de vitalitate la rece negative

E). Adenopatie regională cu ganglioni înduraţi dureroşi la palpare.

604. Simptomatologia granulomului simplu conjunctiv

A). Durere vie lancinantă

B). Palparea mucoasei în dreptul apexului poate evidenţia o uşoară sensibilitate

C). La teste de vitalitate la cald se constată sensibilitate

D). Explorarea cu sonda a camerei pulpare şi a canalelor radiculare arată lipsa

oricărei sensibilităţi

E). La examen radiologic se observă o zonă de transparenţă ce înconjoară apexul.

605. Diagnosticul diferenţial al parodontitei apicale acute purulente se face cu:

A). Pulpita totală acută purulentă

B). Abcesul parodontal marginal

C). Foliculita dinţilor incluşi

D). Osteomielita

E). Pulpita cronică deschisă acutizată.

606. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută hiperemică se pune pe baza

următoarelor semne

A). La atingerea dintelui apare senzaţia de prezenţă a dintelui în aRăsp.ada

dentară

B). Mucoasa în dreptul apexului de aspect normal

C). Simptomatologia de pulpită totală

D). Absenţa sensibilităţii la peRăsp.uţie în ax

E). Dintele este sensibil la peRăsp.uţie în ax.

607. Evoluţia în inflamaţia parodonţiului apical depinde de:

A). Intensitatea agresorului

B). Particularităţile structurii anatomice de la acest nivel

C). Timpul de acţiune al agresorului

D). Calea de pătrundere a agentului agresor

E). Starea generală a organismului.

608. În etiologia parodontitei apicale acute hiperemice sunt incriminate:

A). Bruxismul

B). Lucrări protetice în subocluzie

C). Traumatisme directe în cursul tratamentului endodontic

D). Eugenolul folosit în tratamentul endodontic

E). Agenţi microbieni.

609. Particularităţi imprimate de structurile anatomice specifice în evoluţia osteitei

apicale:

A). Existenţa unei coalescente între ţesutul pulpar şi ţesutul conjunctiv al spaţiului

periodontal

B). Os alveolar cu corticală internă groasă

C). Lipsa unui sistem limfatic în zona cervico-facială

D). Vecinătatea cavităţii sinusale

E). Ţesuturile acoperitoare ale osului alveolar sunt subţiri.

610. Parodontita apicală acută seroasă (difuză) se caracterizează prin:

A). Durere cu caracter lancinant provocată de difeite excitanţi care cedează odată

cu creşterea afluxului sangvin spre extremitatea cefalică

B). Adenopatia regională

C). Absenţa sensibilităţii la peRăsp.uţia în axul dintelui

D). Congestia mucoasei în dreptul rădăcinii dintelui

Page 80: Intrebari tip - examen licenta 2013

80

E). Durerea iradiază în regiuni învecinate.

611. Reacţiile din zona exudativă (“de contaminare”) în granulomul simplu

conjunctiv se caracterizează prin:

A). Vasoconstricţie

B). Lipsa exudatului

C). Prezenţa unui infiltrat celular mai ales polimorfonuclear

D). Exudatul inflamator concentrează exotoxinele microbiene

E). Lipsesc celulele macrofage.

612. În parodontita apicală cronică fibroasă tabloul morfopatologic arată:

A). Vasele sangvine au pereţi subţiaţi

B). Leziunea este extinsă în osul alveolar

C). Sunt prezenţi numeroşi fibroblaşti şi fibrociţi

D). Parte din ligamentele Scharpay sunt îngroşate

E). Perniţele vasculare descrise de Schweitzer sunt bine dezvoltate

613. Osteofibroza periapicală este o reacţie de condensare osoasă care apare în:

A). Gangrena pulpară simplă

B). Hiperemia preinflamatorie

C). Pulpita acută purulentă totală

D). Unele pulite cornice cu teste de vitalitate pozitive

E). Pulpita acută seroasă totală.

614. Granulomul chistic reprezintă:

A). Osteită apicală cronică şi distrucţie osoasă cu contur difuz

B). Înlocuirea ţesutului osos cu ţesut de granulaţie cu numeroşi fibroblaşti şi

histiocite

C). Stadiul final al unui granulom epitelial netratat

D). Stadiul iniţial al unei parodontite apicale cronice fibroase

E). Leziune periapicală cu contur difuz pe radiografie.

615. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută seroasă se face pe baza

următoarelor semne:

A). Probe de vitalitate dentară pozitive

B). Durerea are caracter cronic

C). Tumefierea mucoasei şi tegumentelor

D). Lipsa durerii la peRăsp.uţie în axul dintelui

E). Nu apar modificări în starea generală a organismului.

616. Tabloul morfopatologic în parodontita apicală acută seroasă arată:

A). Pereţi vasculari îngroşaţi

B). Ligamentele alveolo-dentare sunt subţiate

C). Desociere fibrilară prin depolimerizare

D). Corticala internă alveolară prezintă contur regulat

E). Îngustarea spaţiilor intertrabeculare.

617. Prognosticul tratamentului endodontic atunci când se respectă întocmai tehnica

de lucru, arată rezultate pozitive în:

A). 100 % din cazuri

B). 80-90 % din cazuri

C). 86-95 % din cazuri

D). 75-86 % din cazuri

E). 85-95 % din cazuri

618. Permeabilizarea canalelor radiculare se poate realiza cu următoarele

instrumente:

A). Ace Miller

B). Ace Donaldson fine şi foarte fine

C). Ace Hedström fine

Page 81: Intrebari tip - examen licenta 2013

81

D). Freze globulare mici

E). Ace Kerr fine şi foarte fine.

619. Pentru permeabilizarea canalelor radiculare se pot folosi următoarele substanţe

A). Acid sulfuric 40 %

B). Acid clorhidric 20-30 %

C). Acid sulfuric 20-30 %

D). Antiformină

E). Edta 10 %

620. Metodele de măsurare a lungimii canalului radicular sunt:

A). Metoda clinică

B). Metoda biologică

C). Fulguraţia transapicală

D). Metoda clinico-radiologică

E). Metode electronice.

621. În extirparea pulpară în tratamentul necrozei şi gangrenei:

A). Tratamentul mecanic se efectuează până la constricţia apicală

B). Tratamentul mecanic se execută într-una sau mai multe şedinţe, în funcţie de

schema de tratament

C). Tratamentul se execută într-o singură şedinţă

D). Nu este necesară izolarea dintelui decât după primul pansament ocluziv

E). În cursul tratamentului se aplică pansamente medicamentoase

622. În prepararea canalelor radiculare sunt descrise următoarele metode:

A). Metode sonice

B). Metode ultrasonice

C). Diatermia

D). Fulguraţia transapicală

E). Metoda cu laser.

623. Soluţia Walkhoff conţine:

A). Fenol 30 %, camfor 60 % şi alcool 10 %

B). Monoclorfenol şi alcool 10 %

C). P-monoclorfenol, mentol şi camfor

D). P-monoclorfenol şi tricrezol

E). P-monoclorfenol, alcool şi eter 10 %.

624. Compuşii cuaternari de amoniu:

A). Sunt detergenţi cationici

B). Reduc tensiunea superficială a soluţiilor

C). Sunt mai activi în mediu acid

D). Sunt mai activi în mediu alcalin decât în cel acid

E). Sunt toxici citoplasmatici puternici.

625. Finger spreaderele prezintă următoarele avantaje faţă de hand spreadere:

A). Permit îndepărtarea cu uşurinţă din canal cu dislocarea gutapeRăsp.ei

B). Nu permit rotirea spreaderului în jurul axului său în ambele sensuri

C). Conferă operatorului o mare sensibilitate tactilă

D). Partea activă are formă cilindrică

E). Lungimea părţii active este de cca 20 mm.

626. Dezavantajele utilizării conurilor de argint în obturaţia radiculară sunt:

A). Închidere perfectă a canalelor

B). Tratamentul biomecanic incomplet nu asigură sigilarea apicală urmărită

C). Separarea segmentului apical într-un loc nedorit

D). Are acţiune oligodinamică (discutabilă în condiţiile unei sigilări perfecte)

E). Flexibilitate mai mare decât a conurilor de gutapeRăsp.ă.

Page 82: Intrebari tip - examen licenta 2013

82

627. Precizaţi care sunt avantajele tehnicii de obturare segmentară de canal cu

amalgam de:

A). Se resoarbe

B). Asigură o bună sigilare în condiţiile unei tehnici RĂSP.e

C). Necesită canale cu secţiune ciRăsp.ulară

D). Necesită un calibru suficient de larg al porţiunii apicale a canalului

E). Necesită instrumentar endodontic special.

628. Avantajele tehnicii de condensare termomecanică a gutapeRăsp.ei (Mc Spaden):

A). Este mai lentă

B). Există posibilitatea fracturării compactoarelor

C). Obturează cea mai mare parte a spaţiului endodontic

D). Facilitează depăşirile în lipsa unui stop dentinar apical corespunzător

E). Există posibilitatea apariţiei unor leziuni termice ale parodonţiului de

susţinere.

629. Dezavantajele tehnicii Endotec în obturaţia radiculară sunt:

A). Este compatibilă cu utilizarea cimenturilor de sigilare

B). Densitate mai mare a obturaţiei

C). Apar leziuni termice ale parodonţiului în cazul supraîncălzirii gutapeRăsp.ei

D). Frecvenţa mai mare a obturaţiilor cu depăşire comparativ cu cele din

condensarea convenţională la rece

E). Consum mai mare de conuri de gutapeRăsp.ă.

630. Dispozitivul de condensare laterală la cald Endotec se caracterizează prin:

A). Posibilitatea ataşării unui opritor ocluzal din silicon

B). Calibrarea perfectă a încălzirii (temperatura maximă 155 °C)

C). Încălzire în 5 minute cu menţinerea constantă a temperaturii de lucru cât timp

este activat butonul de control

D). Răcire lentă prin deconectarea ciRăsp.uitului electric din butonul de control

E). Este simplu şi ergonomic.

631. Avantajele tehnicii de condensare laterală la cald a gutapeRăsp.ei în obturaţia

radiculară:

A). Protecţie mai eficientă împotriva microinfiltraţiilor de interfaţă comparativ cu

condensarea laterală la rece

B). Se realizează doar o alipire a unor mase izolate de gutapeRăsp.ă

C). Se produce fuzionarea conurilor într-o masă unică

D). Densitatea şi omogenitatea lasă de dorit

E). Asigură un succes clinic în timp.

632. Indicaţiile utilizării Biocalexului în obturaţia radiculară sunt:

A). Curburi accentuate ale treimii apicale a rădăcinii care nu permit

instrumentarea porţiunii respective a canalului

B). Pulpite seroase totale

C). Parodontite apicale acute

D). Parodontite apicale cronice

E). Gangrena pulpară simplă.

633. Avantajele obturaţiei radiculare segmentare cu rumeguş de dentină sunt:

A). Biocompatibilitatea materialului de obturaţie cu bontul pulpar apical

B). Perturbarea proceselor de vindecare periapicală în cazul folosirii rumeguşului

infectat

C). Constituie o barieră biologică între materialul inert de obturaţie de canal şi

ţesutul conjunctiv periapical

D). Sigilarea prin obturaţia de canal este corespunzătoare

E). Stimulează formarea la apex a unui ţesut fibros.

Page 83: Intrebari tip - examen licenta 2013

83

634. Dezavantajele tehnicii de condensare termomecanică a gutapeRăsp.ei (Mc

Spaden):

A). Este metodă foarte rapidă, necesitând mai puţin de 10 secunde pentru

obturarea canalului

B). Etanşeitatea apicală a canalului este mai slabă decât la condensarea laterală

la rece

C). Necesită exersare îndelungată pentru a fi stăpânită

D). Generează foarte rapid o mare cantitate de căldură în spaţiul endodontic

E). Există şanse frecvente de fracturare a compactoarelor.

635. Precizaţi care sunt avantajele tehnicii Endotec în realizarea obturaţiei

radiculare:

A). Adaptarea superioară a gutapeRăsp.ei la pereţii canalului prin ramolire

B). Consum mai mare de conuri de gutapeRăsp.ă comparativ cu tehnicile de

condensare convenţionale la rece

C). Grad de omogenitate deosebită a obturaţiei

D). Este compatibilă cu utilizarea cimenturilor de sigilare

E). Leziuni termice ale parodonţiului.

636. Precizaţi care sunt motivele pentru care nu este posibilă propulsarea conului pe

toată lungimea de lucru a canalului, deşi s-a ales unul potrivit calibrului preparat:

A). Fracturarea unui instrument pe canal

B). Folosirea instrumentului endodontic de lărgit de acelaşi calibru cu conul, pe

toată lungimea de lucru a canalului

C). Formarea unui prag

D). Îndepărtarea corespunzătoare a detritusurilor organominerale în timpul

tratamentului mecanic

E). Formarea unei căi false.

637. Dezavantajele tehnicii de cimentare a unui con unic calibrat la apex sunt:

A). Neconcordanţă între calibrul conurilor şi cel al instrumentelor provenite de la

diverse firme

B). Canalul este obturat complet cu ciment de sigilare

C). Conul asigură o sigilare eficientă şi singură

D). Solubilitatea sigilanţilor, în majoritatea cazurilor

E). Metoda este simplă.

638. În utilizarea acului Lentullo pentru introducerea pastei în obturaţia radiculară,

trebuie ca acesta:

A). Să aibă spirale integre

B). Să fie uşor îndoit

C). Să se verifice pătrunderea acului în turaţie pe canal

D). Să nu fie ruginit

E). Să se verifice sensul RĂSP. de rotaţie (invers acelor de ceasornic pentru

propulsarea pastei în canal).

639. Parodontita apicală acută hiperemică, ce este complicaţia unei inflamaţii acute,

se tratează prin:

A). Extirparea pulpei.

B). Tratament medicamentos endodontic cu pastă cu antibiotice pentru 48 ore, sub

pansament ocluziv.

C). Tratament medicamentos endodontic cu antiseptice pentru 48 ore, sub

pansament ocluziv.

D). Se lasă dintele deschis pentru 24-48 ore înainte de instituirea tratamentului.

E). Toate de mai sus.

640. Factorii care condiţionează intensitatea manifestărilor clinice în depăşirile

apicale sunt:

Page 84: Intrebari tip - examen licenta 2013

84

A). Starea pulpei dentare înaintea tratamentului endodontic.

B). Starea parodonţiului apical înaintea tratamentului endodontic.

C). Afecţiuni generale ale pacientului.

D). Calitatea materialului de obturaţie radiculară.

E). Toate de mai sus.

641. Parodontita apicală acută hiperemică, ce este complicaţia gangrenei simple, se

tratează prin:

A). Aplicarea de pansamente cu soluţii antiseptice nu este recomandată.

B). Aplicarea de pansamente cu paste antibiotice pentru 48 ore, începând din prima

şedinţă.

C). Aplicarea de pansamente cu paste antibiotice nu este recomandată, deoarece

poate accentua inflamaţia periapicală.

D). Dintele se lasă deschis dacă semnele inflamaţiei parodontale se amplifică.

E). Nici una din metodele de mai sus.

642. Tratamentul parodontitei apicale acute exudative purulente în fază endoosoasă

se face prin:

A). Incizia mucoasei şi aplicarea unui tub de dren pentru 24 ore.

B). Tratamentul endodontic se amână până la dispariţia durerii la peRăsp.uţie în

ax.

C). Drenaj endodontic şi analgetice.

D). Drenaj transosos asociat cu drenajul endodontic,analgetice şi sedative.

E). Aplicarea de pansamente endodontice cu pastă de antibiotice.

643. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu persistenţa pe canal a unei secreţii

abundente se face astfel:

A). Drenaj endodontic şi pansament cu pastă cu antibiotice pentru 48 ore.

B). Aplicarea de filamente sterile sau bulete de vată sub pansament ocluziv.

C). Drenaj endodontic după care dintele se lasă deschis.

D). Spălături repetate cu soluţii antiseptice timp de 8-10 zile.

E). Obturaţia provizorie a canalului radicular cu pastă de hidroxid de calciu care

se repetă de 2-3 ori.

644. Factorii sintetizaţi şi eliberaţi din celula bacteriană cu rol în etiopatogenia

parodontitei marginale cronice sunt:

A). Polizaharidele

B). Endotoxinele

C). Enzimele (colagenaze, hialuronidază)

D). Lizozomii

E). Lipopolizaharidele.

645. Trauma ocluzală este urmată de următoarele modificări adaptative la nivelul

parodonţiului marginal:

A). Creşterea mobilităţii dentare, dar nu în limite patologice

B). Lărgirea spaţiului dento-alveolar

C). Apariţia de blocaje ocluzale

D). Îngroşarea laminei dura

E). Resorbţia osoasă verticală.

646. Bacterii considerate posibil patogene parodontal sunt:

A). Actinobacillus actinomycetemcomitans

B). Porphyromonas gingivalis

C). Prevotella intermedia

D). Spirochete

E). Candida albicans.

647. În salivă există o serie de factori care se opun formării şi maturării plăcii

bacteriene supragingivale:

Page 85: Intrebari tip - examen licenta 2013

85

A). Lizozimul

B). Sistemele tampon salivare

C). Leucotoxină

D). Lactoferina

E). Thaluronidaza

648. Placa bacteriană subgingivală:

A). Conţine o floră gram-pozitivă

B). Conţine bacili gram-negativi imobili

C). Conţine un număr mare de bacterii flagelate şi spirochete

D). Conţine lizozim, ca factor de aderenţă bacteriană

E). Conţine lactoferina, ca factor esenţial în nutriţie.

649. Tartrul dentaRăsp.

A). Este factorul etiologic determinant al îmbolnăvirii parodontale

B). Este un factor favorizant al inflamaþiei parodontale

C). Conţine complexe polizaharide-proteine

D). Conţine fosfat de calciu

E). Este localizat supra- şi subgingival.

650. Mecanismele directe de patogenitate bacteriană în boala parodontală sunt:

A). Aderenţa, colonizarea şi invazia bacteriană în ţesuturile parodontale

B). Apărarea (imunitatea) nespecifică

C). Apărarea (imunitatea) specifică

D). Acţiunea nocivă a unor factori de structură din celula bacteriană

E). Acţiunea nocivă a unor factori sintetizaţi şi eliberaţi din celula bacteriană.

651. Celula bacteriană prezintă următorii factori de structură cu acţiune nocivă

asupra parodonţiului:

A). Peptidoglican

B). Enzime

C). Exotoxine

D). Metaboliþi

E). Lipopolizaharidul.

652. Factorii favorizanţi în etiologia parodontitei marginale cronice sunt:

A). Placa bacteriană

B). Tartru dentar

C). Trauma ocluzală

D). Cariile dentare

E). Edentaţia.

653. În lichidul şanţului gingival sunt prezenţi factori de apărare, cum sunt:

A). Anticorpi din clasa iga

B). Anticorpi din clasa igg

C). Celule polimorfonucleare

D). Macrofage

E). Limfocite

654. Boala parodontală este considerată a fi:

A). localizată, când sunt implicaţi cel puţin 30% din dinţii prezenţi pe aRăsp.ade;

B). generalizată, când sunt implicaţi mai mult de 30% din dinţii prezenţi pe aRăsp.ade;

C). generalizată, când sunt implicaţi toţi dinţii prezenţi pe aRăsp.ade;

D). localizată, când sunt implicaţi mai puţin de 30% din dinţii prezenţi pe aRăsp.ade;

E). generalizată, când sunt implicaţi mai mult de 50% din dinţii prezenţi pe aRăsp.ade.

655. Diagnosticul de parodontita marginaă cronică se pune pe baza următoarelor

criterii:

A). leziunile distructive afectează parodonţiul marginal profund;

B). în etiologia bolii sunt implicaţi patogenii parodontali din placa bacteriană;

Page 86: Intrebari tip - examen licenta 2013

86

C). tartrul subgingival este un factor favorizant;

D). nu se asociază cu boli generale;

E). absenţa modificărilor radiologice.

656. Diagnosticul de parodontita agresivă se pune pe baza următoarelor criterii:

A). apare mai frecvent la persoane tinere, până la 30-40 de ani;

B). apare de obicei după vârsta de 30-40 de ani;

C). starea de sănătate este modificată prin boli sistemice;

D). ritmul de evoluţie este lent;

E). cantitatea de placă bacteriană este redusă.

657. Manifestările clinice în gingivitele induse de placa bacteriană sunt:

A). sângerarea produsă prin masticaţie sau periaj;

B). sângerarea spontană;

C). textura de “gravură punctată” a gingiei fixe;

D). consistenţa fermă a gingiei fixe;

E). textura netedă, lucioasă a gingiei fixe.

658. Factorii favorizanţi în apariţia bolii parodontale sunt;

A). placa bacteriană;

B). tartrul dentar;

C). factorii iatrogeni;

D). fumatul;

E). stresul.

659. Examenele complementare contribuie la stabilirea unui diagnostic RĂSP. de

boală parodontală şi sunt:

A). măsurarea adâncimii pungilor parodontale;

B). determinarea mobilităţii dentare patologice;

C). aprecierea retracţiei gingivale;

D). examenul radiologic;

E). teste microbiologice.

660. Parodontita juvenilă:

A). este o parodontită agresivă;

B). este o parodontită marginală cronică superficială;

C). este o parodontită marginală cronică profundă lent progresivă;

D). este localizată;

E). este generalizată.

661. Motivele prezentării la medic ale bolnavului parodontopat pot fi:

A). senzaţie de tensiune în oasele maxilare;

B). dureri de tip pulpitic;

C). sângerare la periaj, masticaţie sau chiar spontană;

D). mobilitate dentară anormală;

E). senzaţie de uscăciune a gurii.

662. Pacienţii cu gingivita indusă de placa bacteriană acuză:

A). senzaţii de prurit;

B). usturime gingivală;

C). dureri lancinante;

D). dureri uşoare la periaj;

E). dureri în cursul masticaţiei.

663. Reacţia polimerazei în lanţ (PCR):

A). este folosită pentru identificarea patogenilor parodontali;

B). pune în evidenţă metaboliţii toxici din focarul inflamator;

C). evidenţiază proteinazele neutre din lichidul şanţului gingival;

D). evidenţiază elastaza din lichidul şanţului gingival;

E). este metoda recomandata in involutiile gingivo-parodontale.

Page 87: Intrebari tip - examen licenta 2013

87

664. Următoarele medicamente au ca efect secundar gingivite hiperplazice:

A). Hidantoina

B). Betablocantele

C). Metronidazolul

D). Cefalosporinele

E). Prednisonul.

665. Gingivite şi gingivo-stomatite acute şi subacute sunt:

A). Gingivostomatita ulcero-necrotică

B). Gingivostomatita herpetică

C). Gingivita alergică

D). Gingivostomatita aftoasă recidivantă

E). Gingivostomatita de menopauză.

666. Formele de parodontite marginale cronice profunde la adult sunt:

A). Parodontită marginală cronică pe fond de involuţie precoce

B). Parodontită marginală cronică profundă localizată

C). Parodontită marginală profundă rebelă la tratament

D). Parodontită juvenilă tardivă

E). Parodontită marginală cronică profundă generalizată.

667. Gingivitele descuamative reprezintă manifestări bucale ale:

A). Pemfigusului

B). Diabetului

C). Lichenului plan

D). Administrării de antagonişti de Ca

E). Sclerodermiei.

668. Gingivite simptomatice, frecvent hiperplazice apar în următoarele boli sistemice:

A). Diabet

B). Hepatita B

C). Carenţa de vitamina C

D). Boli de sânge şi imune

E). Tbc.

669. Sângerarea în gingivita cronică poate fi:

A). Spontană

B). Provocată de atingere şi presiunea exeRăsp.itată de alimente în cursul masticaţiei

C). Provocată de explorarea cu sonda

D). Provocată de periajul dentar

E). Provocată de succiunea voluntară sau involuntară a papilelor gingivale şi a marginii

gingivale libere.

670. Gingivita la pubertate se caracterizează prin următoarea simptomatologie:

A). Inflamaţie gingivală cu o culoare roşie violacee

B). Tumefacţie prin edem cu caracter ireversibil

C). Sângerare la masticaţie, periaj, atingere cu sonda

D). Hiperplazie gingivală, în special vestibulară, cu aspect bulbos al papilei interdentare

E). Ulceraţii frecvente.

671. Gingivita acută ulcero-necrotică este caracterizată prin:

A). Prurit gingival

B). Alterarea stării generale

C). Absenţa sângerării la palpare cu sonda

D). Consistenţa fermă a papilelor

E). Mobilitate dentară.

672. În gingivita de saRăsp.ină:

A). Se produce atrofia epiteliului gingival

B). Apar leziuni hiperkeratozice

Page 88: Intrebari tip - examen licenta 2013

88

C). Se produc eroziuni şi ulceraţii care pot sângera cu uşurinţă la periaj

D). Gingia este tumefiată, mărită de volum, netedă sau boselată

E). Apar vezicule şi bule care se sparg lăsând ulceraţii.

673. Gingia poate prezenta în cursul diabetului:

A). Hiperplazie gingivală generalizată, de tip polipoidal

B). Atrofia epiteliului gingival, cu leziuni erozive

C). Ulceraţii acoperite cu un depozit pseudomembranos de culoare alb-gălbuie

D). Sângerări uşoare la atingere

E). Frecvent pungi false.

674. În gingivita acută ulcero-necrotică simptomatologia subiectivă cuprinde:

A). Senzaţie de uscăciune şi arsură la nivelul mucoasei gingivale

B). Senzaţie de gust metalic şi alterat

C). Halenă fetidă

D). Dureri spontane iradiante în oasele maxilare

E). Accentuarea durerii la contactul cu alimente fierbinţi, condimente.

675. În lichenul plan apar următoarele manifestări gingivale:

A). Hiperplazie gingivală generalizată de tip polipoidal

B). Hiperplazie gingivală cu ulceraţii şi sângerări la cele mai mici atingeri

C). Atrofia epiteliului gingival, cu leziuni erozive

D). Ulceraţii acoperite de un depozit pseudomembranos cu culoare alb-gălbuie

E). Papile interdentare ce prezintă la vârf o ulceraţie crateriformă.

676. În boala Behcet se întâlnesc:

A). Afte bucale şi genitale

B). Leziuni oculare conjunctivale, iridocidită

C). Induraţia pielii, sclerodermie

D). Leziuni vasculare: tromboflebite

E). Leziuni articulare: artrite.

677. Gingia poate prezenta în cursul diabetului:

A). Sângerări uşoare la atingere

B). Consistenţă fermă a papilelor

C). Frecvent pungi false

D). Uşoară mobilitate patologică prin edem inflamator

E). Leziuni hiperkeratozice.

678. Modificările histopatologice din gingivita hiperplazică în hipovitaminoza C sunt:

A). Scăderea permeabilităţii capilare

B). Hemoragie prin meiopragie capilară

C). Stază vasculară în corionul gingival

D). Degenerescenţa fibrelor de colagen din corionul gingival

E). Edem.

679. În legătură cu tratamentul preprotetic, care din următoarele afirmaţii sunt

adevărate: A). se face după analiza modelului de studiu; B). este instituit după analiza radiografiilor; C). se mai numeşte şi tratament nespecific; D). se realizează după amprenta funcţională; E). are rolul asanării cavităţii bucale.

680. În cadrul tratamentului proprotetic se realizează: A). echilibrarea ocluzală; B). intervenţii chirurgicale asupra osului; C). intervenţii asupra dinţilor stâlpi; D). extracţiile dentare; E). intervenţii chirurgicale asupra mucoasei.

Page 89: Intrebari tip - examen licenta 2013

89

681. Planurile de ghidare au următoarele caracteristici: A). sunt necesare în special în edentaţiile terminale; B). se realizează prin şlefuire cu pietre diamantate cilindrice; C). în edentaţiile frontale sunt necesare; D). trebuie să fie paralele cu axa de inserţie a protezei; E). sunt necesare în edentaţiile inteRăsp.alate.

682. Dimensiunile unui lăcaş pentru un pinten extern trebuie să fie: A). adâncimea, la nivelul crestei marginale de 1,5 mm; B). lăţimea 1/3 din lăţimea vestibulo-orală; C). lăţimea 1/4 din lăţimea vestibulo-orală; D). lungimea 1/3 din diametrul meziodistal; E). lungimea 1/4 din diametrul meziodistal.

683. Pintenii supracingulari sunt indicaţi a fi realizaţi mai ales pe: A). caninii inferiori; B). incisivii centrali superiori; C). incisivii centrali inferiori; D). caninii superiori; E). incisivii laterali superiori.

684. În cazul în care papila incisivă nu va fi ocolită, se impune o despovărare prin

foliere în grosime de:

A). 0,3-0,4 mm; B). 0,2 mm; C). 0,2-0,3 mm; D). 0,1 mm E). 0,5 mm.

685. Caracteristicile tuberozităţilor maxilare sunt: A). sunt zone protetice pozitive; B). sunt zone protetice negative; C). asigură sprijin muco-osos pentru şeile terminale; D). nu au rol în stabilizarea orizontală a protezei; E). asigură întotdeauna o bună menţinere.

686. De obicei, locul de plasare al pintenilor este: A). în edentaţiile laterale în fosetele marginale de lângă edentaţie; B). în edentaţiile laterale în foseta mezială a dintelui mezial; C). în edentaţiile terminale în fosetele distale ale dinţilor stâlpi; D). în edentaţiile terminale în fosetele meziale ale dinţilor stâlpi; E). nu contează tipul de edentaţie, pintenii se pot plasa oriunde;

687. În cazul unui dinte obturat, atitudinea faţă de plasarea pintenilor va fi

următoarea: A). pe un dinte obturat, indiferent de materialul de obturaţie, este contraindicată plasarea

pintenilor; B). plasarea pintenilor se poate face pe orice tip de obturaţie, cu condiţia ca aceasta să

nu prezinte defecţiuni mai ales marginale;

C). nu este indicată plasarea pintenilor pe obturaţii de amalgam de argint deoarece se

realizează bimetalism;

D). pintenii nu vor fi aplicaţi pe alte obturaţii în afara amalgamului de argint; E). se indică plasarea pintenilor pe obturaţiile cu materiale compozite, deoarece acestea

au un grad ridicat la uzură;

688. Şlefuirea rădăcinilor pentru dispozitive radiculare se face astfel: A). vestibular la 1 mm deasupra parodonţiului marginal, oral până la nivelul

parodonţiului marginal; B). atât vestibular cât şi oral se va şlefui până la nivelul parodonţiului marginal;

Page 90: Intrebari tip - examen licenta 2013

90

C). vestibular până la nivelul parodonţiului marginal, oral la 1mm deasupra

parodonţiului marginal; D). atât vestibular cât şi oral se va şlefui la 1mm deasupra parodonţiului marginal; E). nu contează până la ce nivel se face şlefuirea.

689. Atitudinea faţă de breşele suplimentare care complică diferite clase de edentaţii

este următoarea:

A). confecţionarea unei proteze acrilice cu mai multe şei; B). extracţia dinţilor restanţi şi realizarea unei proteze acrilice totale; C). realizarea unei proteze scheletate cu mai multe şei; D). închiderea breşelor suplimentare cu punţi şi apoi realizarea unei proteze scheletate; E). în această situaţie clinică nu se poate realiza o proteză scheletată.

690. În cazul unei edentaţii de cl. a II-a complicată cu o breşă laterală atitudinea

terapeutică va fi următoarea:

A). închiderea breşei laterale cu o punte şi apoi realizarea unei proteze schletate; B). se contraindică realizarea de o proteză scheletată cu două şei; C). dacă lipsesc doar molarii, cel mai frecvent se indică realizare unei punţi care să

închidă breşa laterală şi a unei punţi cu o extensie distală de pe premolarii limitanţi

edentaţiei terminale;

D). cel mai indicat este să se realizeze o proteză sceletată cu două şei; E). se indică extracţia dinţilor distali de breşa laterală şi trannsformarea edentaţiei de cl.

a II-a în edentaţie de cl. I-a, care se va rezolva ulterior printr-o protezare scheletată.

691. În cazul unui torus palatin de mărime mică sau medie se recomandă: A). despovărare de presiuni prin foliere de 0,50-1 mm; B). despovărare de presiuni prin foliere de 0,30-0,40 mm; C). întotdeauna îndepărtarea chirurgicală a acestuia; D). nu este necesară despovărarea de presiuni; E). despovărarea de presiuni se indică numai în cazul în care mucoasa are o rezilienţă

crescută.

692. Parodonţiul marginal trebuie să fie ocolit de proteză la o distanţă de: A). 3 mm; B). 4 mm; C). 5 mm; D). 6 mm; E). 7 mm.

693. Cînd rafeul median maxilar se prezintă sub forma unei creste ascuţite, sensibile

la palpare acesta trebuie despovărat prin foliere în grosime de:

A). 0,20-0,30 mm; B). 0,30-0,40 mm; C). 0,50-0,75 mm; D). 1 mm; E). nu este neapărat să se realizeze o despovărare prin foliere

694. Bara linguală se utilizează când: înălţimea procesului alveolar este mai mică de

4-5 mm;

A). înălţimea procesului alveolar este de cel puţin 9 mm; B). înălţimea procesului alveolar este de 4-5 mm; C). înălţimea procesului alveolar este mai mică de 9 mm; D). înălţimea procesului alveolar este mai mică de 4-5 mm; E). înălţimea procesului alveolar nu este importantă.

695. Profilul pe secţiune cel mai indicat al barei linguale este: A). oval; B). semipiriform; C). senirotund;

Page 91: Intrebari tip - examen licenta 2013

91

D). rotund; E). trapez.

696. Distanţarea barei linguale când procesul alveolar este vertical şi rezilienţa

mucoasei minimă este de:

A). 0,3-2 mm; B). 2 mm; C). 1,5 mm; D). 1 mm; E). 1,5-2 mm.

697. Zonele de minimă rezistenţă ale barei linguale sunt: A). la mijlocul barei; B). la joncţiunea cu conectorii principali; C). în treimea distală; D). la joncţiunea cu conectorii secundari; E). la unirea cu şeile.

698. Rezistenţa barei linguale în zona de curbură maximă este asigurată de: A). lungime; B). înălţime; C). grosime; D). profil; E). materialul folosit.

699. Plăcuţa mucozală cu lăţime redusă este utilizată în: A). edentaţie unilaterală; B). edentaţie termino-terminală; C). edentaţie frontală; D). edentaţie latero-terminală; E). edentaţiile laterale când proteza are un sprijin dento-parodontal.

700. Grosimea plăcuţei mucozale cu lăţime redusă este de: A). 0,3 mm; B). 0,5 mm; C). 0,6 mm; D). 1 mm; E). 1,5 mm.

701. În cazul plăcuţei mucozale cu lăţime mare despovărarea la nivelul rugilor este

de: A). 0,1-0,2 mm; B). 0,2-0,3 mm; C). 0,3-0,4 mm; D). 0,4-0,5 mm; E). 0,6 mm.

702. Plăcuţa mucozală fenestrată este indicată în: A). prezenţa unui torus palatin mare situat în mijlocul bolţii; B). situaţia în care pacienţii nu tolerează o placă palatinală completă; C). toate tipurile de edentaţii; D). numai în edentaţia frontală; E). numai în edentaţia latero-laterală.

703. Plăcuţa anterioară a conectorului maxilar fenestrat are o lăţime de: A). 0,3-0,6 mm; B). 0,6-0,9 mm; C). 1-3 mm; D). 3-6 mm; E). 6-9 mm;

Page 92: Intrebari tip - examen licenta 2013

92

704. Plăcuţa posterioară a conectorului maxilar fenestrat are o lăţime de: A). 1-3 mm; B). 3-4 mm; C). 4-5 mm; D). 5-6 mm; E). 6-9 mm;

705. Croşetul Ackers este indicat pe: A). premolari, dacă există retentivităţi favorabile vestibulare şi orale; B). canini, dacă există retentivităţi favorabile vestibulare şi orale; C). molari, dacă există retentivităţi favorabile vestibulare şi orale; D). caninii superiori în ocluzii adânci; E). molari şi premolari fără retentivităţi.

706. Caracteristicile porţiunii supraecuatoriale a braţului retentiv al croşetului

Ackers sunt: A). este rigidă; B). intervine în sprijinul protezei; C). intervine în stabilitatea protezei; D). realizează o parte din funcţia de înceRăsp.uire; E). asigură reciprocitatea

707. În cazul croşetului inelar cu patru braţe, conectorul secundar de întărire este

distanţat de mucoasă cu:

A). 0,1 mm; B). 0,2 mm; C). 0,3 mm; D). 0,4 mm; E). 0,5 mm.

708. Din a doua grupă de croşete Roach fac parte: A). croşetul divizat în T; B). croşetul în R; C). gheruţe mezio-distale compuse; D). gheruţe cu o extremitate liberă; E). croţetul în C.

709. Determinarea şi înregistrarea rapoartelor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor

de ocluzie este indicată în:

A). toate formele de edentaţie; B). edentaţia de clasa a III-a când există destul de mulţi dinţi restanţi; C). când există cel puţin patru unităţi de masticaţie, repartizate câte două bilateral; D). în situaţia când contactele dento-dentare sunt stabile; E). în edentaţia de clasa a IV-a întinsă, când pe aRăsp.ada antagonistă se află o edentaţie

parţială.

710. Determinarea şi înregistrarea rapoartelor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor

de ocluzie este indicată în:

A). edentaţia de clasa I, când mai sunt unitaţi de masticaţie suficiente; B). edentaţia de clasa a II-a, când nu mai sunt unitaţi de masticaţie suficiente; C). edentaţia de clasa a IV-a, când opus edentaţiei parţiale se află edentaţie parţială; D). edentaţia de clasa a IV-a, extinsă, când opus edentaţiei parţiale se afla o edentaţie

totală; E). edentaţia de clasa a IV-a extinsă, când opus edentaţiei parţiale se află o edentaţie

parţială.

711. Poziţionarea modelelor cu ajutorul materialelor de înregistrare a poziţiei de I.M.

este A). în edentaţia de clasa a IV-a;

Page 93: Intrebari tip - examen licenta 2013

93

B). în edentaţia de clasa I; C). în edentaţia de clasa a II-a; D). în edentaţia de clasa a IV-a, întinsă când opus edentaţiei parţiale se află o edentaţie

parţială E). această metodă se poate utiliza în edentaţia de clasa a III-a, când există destul de

mulţi dinţi restanţi, însă nu este o metodă sigură.

712. Rezistenţa inegală a cerii valului de ocluzie pe paRăsp.ursul determinării

dimensiunii verticale de ocluzie poate provoca:

A). înfundarea bazei şablonului datorită rezilienţei mucoasei; B). subocluzie la nivelul dintilor artificiali, egală cu mărimea deplasării ţesutului mucos; C). înăltarea ocluziei la nivelul dinţilor artificiali, egală cu mărimea deplasării ţesutului

mucos; D). lipsa senzaţiei dureroase la nivelul crestelor după aplicarea protezelor; E). deplasarea protezelor în cursul masticaţiei.

713. Poziţionarea manuală a modelelor în inteRăsp.uspidare maximă este posibilă: A). când există cel puţin patru unităţi de masticaţie repartizate câte două bilateral; B). când există mai puţin de patru unităţi de masticaţie; C). în edentaţiile de clasa a III-a extinse; D). în edentaţiile de clasa a III-a si clasa a IV-a reduse cu dimensiune verticală păstrată

şi ocluzie stabilă;

E). în edentaţiile de clasa a IV-a extinse.

714. perfectă înregistrare a RĂSP.I. M. de ocluzie comportă: A). precizie; B). manevrare dificilă pentru medic; C). prezenţa modificărilor volumetrice; D). consistenţa semirigidă în timpul înregistrării; E). cuprinderea a două perechi de dinţi restanţi.

715. Următoarele elemente indică o înregistrare inRĂSP.ă a relaţiilor intermaxilare

de ocluzie: A). indentaţii adânci; B). cuprinderea tuturor dinţilor restanţi; C). consistenţa cât mai mică a materialului de înregistrare; D). lipsa modificărilor volumetrice; E). imprecizie.

716. În cursul determinării D. V. O. rezistenţa inegală a cerii valului de ocluzie

generează: A). înfundarea bazei şablonului; B). înălţarea ocluziei pe dinţii artificiali; C). coborârea ocluziei pe dinţii artificiali; D). dureri la nivelul crestelor; E). deplasarea protezelor în timpul masticaţiei.

717. Referitor la alegerea şi montarea dinţilor artificiali în fişa tehnică se vor face

următoarele precizări vis-à-vis de edentaţile frontale:

A). tipul dinţilor artificiali; B). forma dinţilor; C). culoarea dinţilor; D). gradul de supraocluzie frontală; E). gradul de inocluzie sagitală rămâne la latitudinea tehniceanului.

718. perfectă înregistrare a relaţiilor intermaxilare de ocluzie comportă: A). precizie; B). comoditate pentru pacient; C). manevrare facilă pentru medic;

Page 94: Intrebari tip - examen licenta 2013

94

D). manevrare dificilă pentru medic; E). cuprinderea tuturor dinţilor restanţi.

719. Pentru înregistrarea relaţiilor intermaxilare de ocluzie în cadrul realizării

protezelor scheletate se pot folosi următoarele materiale:

A). materiale termoplastice; B). materiale cu priză chimică; C). Aluwax; D). Tenatex; E). Materiale termoplastice nu se pot folosi.

720. Determinarea funcţională a relaţiilor intermaxilare în edentaţia parţială tratată

cu proteze scheletate, prezintă caracteristicile:

A). se foloseşte când se realizează două proteze scheletate; B). pacientul poartă scheletul 60 minute; C). metoda nu se utilizează la tratarea edentaţiei de clasa a-II-a: D). metoda nu se utilizează la tratarea edentaţiei de clasa a –III-a; E). metoda nu se utilizează la tratarea edentaţiei de clasa a-IV-a.

721. Pe paRăsp.ursul realizării protezelor scheletate, poziţionarea modelelor cu

ajutorul materialelor de înregistrare a pozitiei de I. M. nu este indicată în:

A). edentaţia de clasa a-I-a; B). edentaţia de clasa a-II-a; C). edentaţia de clasa a-IV-a întinsă; D). edentaţia de clasa a-III-a, când există destul de mulţi dinţi restanţi; E). edentaţia de clasa a –III-a, când există puţini dinţi restanţi.

722. Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de

ocluzie este utilizată:

A). în edentaţiile de clasa a-IV-a întinse sau extinse când opus edentaţiei parţiale se află

o edentaţie parţială sau totală;

B). în edentaţiile de clasa a I-a şi a II-a când nu mai sunt unităţi de masticaţie suficiente; C). în edentaţiile de clasa a III-a reduse; D). în edentaţiile de clasa a III-a ample; E). în edentaţiile de clasa a IV-a întinse sau extinse, când opus edentaţiei parţiale nu se

află o edentaţie parţială sau totală.

723. Durerile articulare din sindromul disfuncţional al A. D. M. sunt consecinţa

directă a: A). traumatizării peretelui anterior al cavităţii glenoide; B). traumatizării peretelui posterior al cavităţii glenoide; C). contracţiilor musculare nefuncţionale; D). mişcărilor mandibulare disfuncţionale; E). unei D. V. O. coborâte.

724. Numărul de croşete necesare pentru ancorarea unei proteze scheletate depinde

de numărul dinţilor stâlpi ce limitează breşele astfel:

A). un croşet e utilizat în edentaţiile subtotale cu un singur dinte stâlp; B). două croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a doua cu o breşă suplimentară

frontală; C). două croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a doua cu o breşă suplimentară

laterală; D). trei croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a treia complicate cu o breşă laterală; E). patru croşete sunt utilizate în edentaţiile de clasa a patra cu lipsa tuturor frontalilor.

725. Pentru protezele parţiale scheletate, sprijinul dento-parodontal RĂSP.

presupune: A). să acţionze în axul lung al dinţilor stâlpi; B). dinţii stâlpi să nu fie inclinaţi peste 45°;

Page 95: Intrebari tip - examen licenta 2013

95

C). sprijinul dentoparadontal nu trebuie plasat la marginea protezei; D). să fie plasat lângă edentaţie când proteza are sprijin mixt; E). să fie plasat la distanţă de edentaţie când proteza are sprijin dento-parodontal pur.

726. În înceRăsp.area de a reduce sau evita bascularea prin înfundare a protezelor

scheletate se apelează la:

A). amprente funcţionale necompresive, mai ales la maxilar; B). amprente funcţionale compresive în special la mandibulă; C). şei terminale extinse la maxim, dar în limite fiziologice, cu acoperirea zonelor

biostatice; D). lăţimea conectorilor principali să fie echivalentă întinderii edentaţiei; E). căptuşirea şi rebazarea şeilor.

727. Pentru diminuarea sau evitarea efectului de pârghie al protezei scheletate asupra

dinţilor stâlpi se indică:

A). solidarizarea dinţilor stâlpi; B). să se plaseze pintenii ocluzali în fosetele distale ale dinţilor stâlpi; C). să fie utilizate croşete cu braţe retentive cât mai rigide; D). să fie utilizate croşete cu braţe retentive cât mai flexibile; E). să se utilizeze sisteme speciale articulate;

728. Bascularea prin înfundare în edentaţia de clasa a patra întinsă se poate reduce

sau opri prin: A). braţele retentive meziale ale croşetelor Bonwill; B). braţele retentive cele mai distale ale croşetelor Bonwill; C). renunţarea la incizia alimentelor; D). realizarea unei inocluzii sagitale; E). sprijin parodontal plasat independent de rezilienţa mucoasei crestei frontale;

729. În cazul unui pacient cu proteză parţială, forţa funcţională de masticaţie se poate

caracteriza astfel:

A). direcţia este predominant verticală, perpendiculară pe planul de ocluzie; B). forţele oblice nu sunt tolerate de parodonţiu dar nu au acţiune dislocantă pentru

proteza parţială; C). intensitatea forţei este variabilă depinzând mai mult de individ decât de consistenţa

alimentelor; D). proteza parţială este instabilă la forţa parţială de masticaţie când aceasta acţionează

la nivelul dinţilor 5-6 (premolar-molar);

E). după aplicarea protezei parţiale, zona masticatorie stabilă nu rămâne mult timp la

nivelul dinţilor restanţi.

730. Forţele care solicită proteza parţială în plan vertical sunt: A). de tracţiune (desprindere) a protezei de pe câmpul protetic; B). oblice; C). sagitale; D). tangenţiale; E). de presare a protezei pe câmpul protetic.

731. Mijloacele auxiliare de menţinere a protezei scheletate sunt: A). succiunea dintre mucoasă şi baza protezei; B). retentivităţile anatomice; C). adeziunea dintre mucoasă şi marginile protezei; D). fricţiunea dintre dinţii restanţi şi elementele constitutive ale protezei; E). lustrul perfect al protezei.

732. Când sunt mai mulţi dinţi restanţi, elementul contrabasculant se aplică: A). numai pe primii premolari; B). pe toţi dinţii restanţi; C). pe dinţii cei mai apropiaţi de axa de basculare;

Page 96: Intrebari tip - examen licenta 2013

96

D). pe incisivi; E). pe canini.

733. La protezele scheletate care tratează edentaţiile de clasa a doua, elementul

contrabasculant: A). se plasează pe partea opusă edentaţiei terminale; B). se aplică pe aceeaşi parte cu edentaţia terminală; C). este reprezentat de un pinten ocluzal plasat în foseta distală a primului premolar; D). este reprezentat de un pinten ocluzal plasat în foseta distală a primului molar; E). este reprezentat de un pinten ocluzal plasat în foseta mezială a primului molar;

734. Bascularea prin înfundare a extremitaţii distale a şeilor se caracterizează prin: A). nu poate fi oprită de nici un element protetic; B). poate fi oprită prin mijloace speciale; C). se poate contracara prin rezilienţa mucoasei; D). se datorează montării greşite a dinţilor artificiali; E). se evită prin respectarea regulii de montare a dinţilor pe mijlocul crestei;

735. Cea mai mare forţă masticatorie acţionează la nivelul: A). primului molar (pentru alimentele dure la nivelul molarului 1şi 2); B). molarului 2; C). premolarului 1; D). premolarului 2; E). molarului 3

736. Obiectivele pe care trebuie sa le realizeze o amprenta în edentatia totala, în

conceptia fratilor Green, sunt:

A). obtinerea unei RĂSP.e înaltimi a marginilor si o extindere maxima a placii; B). refacerea fizionomiei; C). repartizarea de presiuni egale asupra partilor moi si dure; D). respectarea libertatii miscarilor musculare si realizarea închiderii marginale a

protezei, E). asigurarea unei fonatii cât mai apropiate de normal.

737. Miscarea de protractie maxima a limbii la amprentare: A). este recomandata la toti pacientii, pentru a preveni dislocarea protezei; B). se recomanda la pacientii cu pozitie anterioara a limbii în repaus; C). este recomandata la pacientii cu limba retractata în repaus; D). nu se recomanda niciodata, indiferent de pozitia limbii în repaus; E). pozitia de repaus a limbii nu influenteaza tehnica de amprentare.

738. Miscarile comandate de medic pentru modelarea amprentei în tratamentul

edentatiei totale: A). se fac la amprentarile cu gura deschisa; B). se executa la amprentarile cu gura închisa; C). se executa atât la amprentele cu gura deschisa, cât si la cele cu gura închisa; D). se indica la pacientii necooperanti; E). nu necesita în prealabil instruirea pacientului.

739. Schreinemackers stabileste limitele lingurii individuale maxilare: A). dupa miscari test; B). dupa repere anatomice, C). având ca repere santurile retrotuberozitare; D). având ca repere crestele zigomatico-alveolare; E). utilizând ca repere foveele palatine.

740. La alegerea materialului si a tehnicii de amprentare în edentatia totala se va lua

în considerare ca un câmp protetic dur permite amprentarea cu:

A). alginat; B). ghips;

Page 97: Intrebari tip - examen licenta 2013

97

C). stents; D). hidrocoloizi reversibili; E). orice tip de material de amprentare.

741. Amprentarea preliminara cu ghips a câmpului protetic edentat total: A). este usor de suportat de catre pacienti; B). necesita prepararea ghipsului cât mai fluid; C). se face cu un ghips de consistenta untului moale, D). permite completarea cu acelasi material a lipsurilor mici din amprenta; E). obliga la repetarea amprentarii în cazul unor lipsuri mari.

742. Alginatele: A). sunt recomandate la pacienti cu hipersalivatie, B). sunt recomandate la pacienti cu tendinta la voma; C). necesită sisteme de retentionare în lingura de amprentare; D). necesită turnarea modelului în primele 8 minute de la scoaterea amprentei din

cavitatea bucala; E). pot determina supraextinderi ale marginilor.

743. Amprenta cu ajutorul materialelor cu vâscozitate lent progresiva utilizeaza ca

portamprente:) A). linguri din placa de baza; B). linguri individuale din acrilat, cu butoni de presiune, C). linguri acrilice prevazute cu borduri de ocluzie; D). veche proteza totala; E). veche proteza partiala.

744. Amprentarea mucostatica a câmpului protetic edentat total: A). utilizeaza ca material de amprentare stents; B). se face sub presiune ocluzala; C). se face sub presiune digitala; D). se bazeaza pe aportul tonicitatii musculare în mentinerea protezei, E). permite realizarea unor proteze cu margini scurte si subtiri.

745. Tehnica mucodinamica de amprentare în edentatia totala: A). are ca rezultat obtinerea unei proteze care se mentine în principal datorita adeziunii; B). are ca rezultat proteze ce se mentin în principal datorita succiunii; C). are ca principal obiectiv utilizarea factorului muscular în mentinerea protezei, D). utilizeaza asocierea de materiale de amprentare cu consistente diferite; E). utilizeaza o lingura individuala scurtata marginal fata de limita dintre mucoasa fixa si

cea mobila.

746. Metoda de amprentare Schreinemackers: A). presupune amprentarea preliminara cu ghips; B). presupune amprentarea preliminara cu alginat; C). recurge la pastele de eugenat de zinc pentru amprentarea finala; D). recurge la un cauciuc siliconic pentru amprentarea finala; E). utilizeaza un cauciuc polisulfuric pentru amprentarea finala.

747. Tehnica lui Pedro SaizaRăsp. A). este o amprentare „cu gura deschisa”; B). este o amprentare „cu gura închisa”; C). foloseste modelari functionale executate de catre pacient; D). poate fi utilizata în cazul câmpurilor protetice dure; E). foloseste ca materiale de amprentare cauciucurile siliconice

748. Mucoasa rezilientă necesită:

A). amprentare cu materiale termoplastice;

B). amprentare cu materiale bucoplastice;

C). aprentare cu materiale cu vâscozitate mică;

Page 98: Intrebari tip - examen licenta 2013

98

D). amprentare cu alginate şi gips;

E). amprentare cu orice material.

749. Amprenta preliminară în edentaţia totală asigură:

A). rezolvarea integrală a sprijinului protezei.

B). rezolvarea integrală a problemelor de menţinere:

C). rezolvarea integrala a problemelor de stabilitate;

D). rezolvarea parţială a problemelor de stabilitate;

E). rol redus în rezolvarea problemelor de fizionomie.

750. Tehnica Herbst de amprentare:

A). foloseşte ca material de amprentare cauciucurile siliconice;

B). foloseşte ca material de amprentare ceruri bucoplastice;

C). presupune amprentare preliminară cu gips;

D). este o amprentare ,, cu gura dechisă”;

E). este o amprentare ,, cu gura închisă”.

751. Faza clinica de determinare a relatiilor intermaxilare în edentatia totala

presupune urmatoarele operatii, enumerate în ordine întâmplatoare: 1. Determinarea

DVR si a DVO; 2. Determinarea RĂSP.; 3. Determinarea planului de ocluzie; 4.

Controlul sabloanelor de ocluzie; 5. Determinarea curburii vestibulare a sablonului

superior; 6. Stabilirea indicatiilor pentru alegerea si montarea dintilor artificiali.

Stabiliti ordinea RĂSP.a a acestor operatii dintre urmatoarele variante:

A). 1, 2, 3, 4, 5, 6; B). 4, 3, 5, 1, 2, 6; C). 5, 3, 4, 2, 1, 6; D). 4, 5, 3, 1, 2, 6; E). 3, 4, 5, 1, 2, 6.

752. Care dintre urmatoarele metode preextractionale pot fi folosite pentru

determinarea dimensiunii verticale primare:

A). masti faciale acrilice; B). testul Ismail; C). profil facial din acrilat sau metal; D). protezarea imediata; E). radiografii panoramice ale aRăsp.adelor.

753. Metoda de înregistrare grafica a relatiei centrice a lui Gysi: A). este extraorala; B). este intraorala; C). este cu spijin central; D). permite si determinarea concomitenta a DVO; E). utilizeaza sabloane de ocluzie.

754. Elementele ce caracterizeaza sablonul de ocluzie sunt: A). ajuta la pozitionarea mandibulei în RĂSP.; B). este realizat din material termoplastic sau acrilat; C). grosimea acrilatului sau a placii de baza trebuie sa fie 3-4 mm la nivelul zonelor

Einsering si 1-3 mm în zonele linguale;

D). faza finala a daptarii sablonului de ocluzie consta în punera unui strat subtire silicon

fluid pe marginile sablonului;

E). nu este neaparat necesar când edentatia totala este situata la aRăsp.ada superioara,

iar inferior aRăsp.ada este integra.

755. În cadrul verificarii sabloanelor de ocluzie se urmareste ca: A). baza sablonului sa fie modelata si sa se adapteze pe câmpul protetic, la temperatura

cavitatii bucale;

B). baza sablonului sa fie adaptata perfect pe model; C). baza sablonului sa fie rigida nedeformabila la temperatura cavitatii bucale;

Page 99: Intrebari tip - examen licenta 2013

99

D). marginile bazei sablonului sa patrunda în fundurile de sac; E). daca modelul prezinta retentivitati acestea sa fie îndepartate înainte de aplicarea

sablonului în cavitatea bucala.

756. Elementele ce caracterizeaza valurile şabloanelor de ocluzie: A). sunt confectionate din ceara roz mai dura, alba sau ivory; B). pot fi confectionate din stents; C). se monteaza în afara crestelor pentru a evita interferentele; D). în regiunea frontala se situeaza anterior de papila incisiva; E). în regiunea distala se opresc la1,5 cm anterior de tuberozitati.

757. Cauzele bascularii sablonului în jurul unui ax sunt: A). grosimea neuniforma a bazei sablonului; B). margini scurte ale bazei sablonului; C). eventuale asperitati situate pe fata externa a sablonului; D). borduri de ceara montate în afara crestelor; E). torus palatin proeminent.

758. Planul de ocluzie are urmatoarele caracteristici: A). la edentat este un plan ondulat; B). are o curbura incizala; C). are o curbura vestibulara; D). are o curbura în plan sagital; E). are o curbura în plan transversal.

759. Orientarea planului de ocluzie în regiunea laterala se face în raport cu planul lui: A). Frankfurt; B). Fox; C). Camper; D). Andersen; E). Gysi.

760. Metodele de conducere manuală a mandibulei în relaţie centrică sunt: A). testul Ismail; B). metoda Silverman; C). electromiografie; D). reflexul molar; E). existenta între valurile de ceara ale sabloanelor a unui spatiu de 2-3 mm.

761. Semnele supraevaluarii dimensiunii verticale de ocluzie sunt:

A). accentuarea santurilor periorale;

B). aspect imbatranit;

C). facies crispat;

D). oboseala permanenta a musculaturii;

E). vizibilitatea redusa a rosului buzelor.

762. Nivelul planului de ocluzie al şablonului:

A). are o dimensiune egală pentru toţi pacienţii;

B). variază în funcţie de vârstă şi sex;

C). se realizează un nivel de 1-2mm indiferent de situaţia clinică;

D). nivelul de 1-2mm este caracteristic tinerilor;

E). la şablonul inferior trebuie să depăşească marginea liberă a buzei inferioare.

763. Planul de orientare protetică:

A). este un plan denivelat;

B). este un plan neted;

C). uneşte marginea liberă a incisivilor inferiori cu vârfurile cuspizilor meziolinguali ai

molarilor de 12 ani;

D). uneşte marginea liberă a incisivilor superiori cu vârfurile cuspizilor distolinguali ai

molarilor de 12 ani;

Page 100: Intrebari tip - examen licenta 2013

100

E). stabileşte relaţii precise cu anumite repere cranio-faciale.

764. Semnele subevaluarii DVO sunt:

A). facies crispat;

B). vizibilitatea redusă a roşului buzelor;

C). oboseală permanentă a musculaturii;

D). aspect neplăcut datorită vizibilităţii exagerate a dinţilor;

E). aspect îmbătrânit

765. Verificarea pozitionării mandibulei în relaţie centrică se face în felul

urmatoRăsp.

A). în R.C. condilii mandibulari se palpează;

B). in R.C. condilii mandibulari nu se palpează;

C). contracţia simetrică a muşchiului temporal la sfârşitul mişcării de ridicare a

mandibulei;

D). contracţia simetrică a muşchiului maseter la sfârşitul mişcării de ridicare a

mandibulei;

E). închiderea gurii se face mereu în aceeaşi poziţie retrudată.

766. La proba machetelor protezelor totale :

A). se trimit şabloanele de ocluzie în cabinet;

B). proba machetelor nu pretinde prezenţa şabloanelor de ocluzie în cabinet;

C). prima fază a controlului extrabucal se face cu machetele aşezate pe modele şi cu

ocluzorul închis;

D). prima fază a controlului extrabucal se face cu machetele aşezate pe modele şi

ocluzorul deschis pe masă;

E). în prima fază a controlului extrabucal se apreciază aspectul fizionomic al

aRăsp.adelor.

767. În tratamentul edentaţiei totale, la controlul componentei verticale a relaţiilor

intermaxilare, dacă dimensiunea verticală de ocluzie este mărită :

A). pacientul are un facies crispat;

B). roşul buzelor este diminuat;

C). şanţurile peribucale sunt accentuate;

D). dinţii nu sunt vizibili;

E). dinţii sunt prea vizibili.

768. Controlul extrabucal al macheteloRăsp.

A). se face în prezenţa pacientului;

B). verifică RĂSP.itudinea realizării în laborator a machetelor;

C). se face în prezenţa tehnicianului;

D). verifică respectarea indicaţiilor date prin şabloane şi fişă;

E). medicul face doar controlul intrabucal, cel extrabucal fiind saRăsp.ina tehnicianului.

769. La controlul intrabucal al machetelor din punct de vedere estetic:

A). medicul nu trebuie să ţină seama de părerea pacientului;

B). trebuie să ţină seama doar de observaţiile pe care le consideră juste;

C). părerea pacientului poate ajuta la obţinerea unui efect estetic mai bun şi o integrare

mai bună a protezei;

D). să verifice închiderea etanşă a coridorului bucal;

E). să verifice dacă faţa ocluzală a dinţilor laterali superiori este foarte bine vizibilă.

770. Factorii locali care determină stomatopatii sunt:

A). microporozităţile acrilatului;

B). igiena necorespunzătoare a piesei protetice;

C). scăderea temperaturii locale sub placa acrilică;

D). imperfecţiunile de execuţie a protezei;

E). purtarea îndelungată de proteze necorespunzatoare.

771. Leziunile tardive chimico-toxice se datorează:

Page 101: Intrebari tip - examen licenta 2013

101

A). porozităţilor protezei;

B). imperfecţiunilor de ordin ocluzal;

C). utilizării detergenţilor;

D). utilizării adezivilor;

E). imperfecţiunilor bazale.

772. Teoriile care se referă la etiopatogenia stomatopatiilor protetice sunt:

A). mecanotoxică

B). bacteriotoxică

C). alergică

D). chimicotoxică

E). a fragilităţii capilare

773. Reacţiile imediate marginale apărute la purtătorii de proteze sunt:

A). alergice;

B). chimico-toxice;

C). ulceraţii de decubit;

D). eroziuni in situ;

E). hiperplazii.

774. Care dintre următoarele forme clinice de stomatopatii nu reprezintă reacţii

tardive bazale:

A). hiperplazii;

B). hipertrofii;

C). ulceraţii bazale;

D). leziuni eritemato-congestive;

E). eroziunile in situ.

775. Stomatopatiile protetice imediate pot fi:

A). ulceraţii de decubit;

B). eroziuni in situ;

C). hiperplazii;

D). leziuni eritemato-congestive;

E). hipertrofii.

776. Leziunile de decubit prezintă urmatoarele semne clinice:

A). miros fetid;

B). frecvent diskeratoză;

C). floră microbiană abundentă;

D). tumefacţie edematoasă;

E). adenopatie moderată şi inconstantă.

777. Reacţiile imediate totale apărute la purtătorii de proteze sunt:

A). alergice;

B). eroziuni in situ;

C). hipertrofii;

D). hiperplazii;

E). ulceraţii de decubit.

778. Bolile generale implicate în etiologia reacţiilor tardive totale apărute la purtătorii

de proteze sunt:

A). bolile vasculare;

B). arterioscleroza;

C). avitaminoze;

D). diabet;

E). afecţiuni hepatice.

779. Factorul patogen incriminat în etiologia stomatopatiilor protetice, conform

teoriei bacteriotoxice:

A). streptococul viridans;

Page 102: Intrebari tip - examen licenta 2013

102

B). streptococul mutans;

C). candida albicans;

D). klebsiella;

E). stafilococul auriu.

780. Tratamentul stomatopatiilor imediate totale constă în:

A). suprimarea imediată a protezei;

B). spălături cu soluţii antiseptice;

C). administrare de beta-blocante;

D). vitaminoterapie;

E). administrare de antihistaminice.

781. Ulceraţiile de decubit provocate de protezele totale sunt:

A). eroziuni in situ;

B). eroziuni la inserţia protezei;

C). reacţii imediate marginale;

D). reacţii tardive marginale;

E). reacţii imediate bazale.

782. Eroziunile in situ:

A). sunt însoţite întotdeauna de ulceraţii;

B). reprezintă zone congestive întinse;

C). sunt provocate de conformarea improprie a marginilor protezei;

D). apar frecvent la nivelul frenurilor şi bridelor nedegajate;

E). nu se însoţesc de durere.

783. Leziunile tardive chimicotoxice apărute la purtătorii de proteze se datorează:

A). detergenţilor folosiţi pentru igienizarea protezei;

B). utilizării cronice a adezivilor;

C). imperfecţiunilor bazale;

D). porozităţilor protezei;

E). imperfecţiunilor de ordin ocluzal.

784. Caracteristicile stomatopatiilor protetice tardive cu caracter alergic sunt:

A). sunt greu de diagnosticat;

B). nu sunt însoţite de leziuni de vecinătate sau cutanate;

C). testul de contact este negative;

D). eozinofilia este absentă;

E). eozinofilia este prezentăa.

785. Avantajele incrustatiilor din aliaje nobile comparativ cu obturatiile din amalgam

sunt: A). economie de tesuturi dure dentare la nivelul istmului; B). economie de tesuturi dure dentare datorita flexibilitatii metalului; C). îmbunatatirea adaptarii marginale; D). refacerea unei morfologii ocluzale acceptabile; E). nu coloreaza tesuturile dentare.

786. Indicatiile incrustatiilor sunt: A). leziuni coronare ample, la dintii laterali, pentru a evita bimetalismul; B). leziuni coronare reduse, la dintii laterali, pentru a stimula bimetalismul; C). leziuni carioase multiple pa aceeasi hemiaRăsp.ada; D). tratamentul disfunctiilor mandibulare prin refacerea morfologiei coronare comform

gradului de abraziune;

E). în edentatiile partiale întinse, restaurate prin proteze fixe.

787. Indicatiile incrustatiilor sunt: A). sine fixe de imobilizare în parodontitele marginale; B). elemente de agregare în edentatii redus, mai ales frontale; C). elemente de agregare în edentatii reduse, mai ales laterale;

Page 103: Intrebari tip - examen licenta 2013

103

D). elemente de agregare în edentatii ample, mai ales frontale; E). în edentatii partiale întinse, restaurate cu proteze mobilizabile, pentru îmbunatatirea

conditiilor de sprijin si stabilitate.

788. Onlay-urile se indica în situatiile: A). leziuni coronare întinse, cu cuspizii vestibulari si/sau orali intacti; B). leziuni coronare reduse, cu afectare unui cuspid vestibular; C). leziuni coronare reduse, cu afectarea unui cuspid oral; D). leziuni ale molarilor de minte netratati endodontic; E). în orice leziuni coronare.

789. Onlay-urile se indica în urmatoarele situatii: A). molari tratati endodontic, care au pereti vestibulari si orali sanatosi, iar tesuturile

restante trebuie protejate;

B). molari netratati endodontic; C). molari cu procese periapicale cronice; D). când istmul reprezinta mai mult sau jumatate din dimensiunea vestibulo-orala; E). molari cu peretii vestibulari si orali distrusi.

790. Contraindicatiile incrustatiilor sunt: A). sine fixe de imobilizare în parodontitele marginale; B). leziuni coronare reduse, la dintii laterali pentru a evita bimetalismul; C). leziuni carioase multiple pe aceiasi hemiaRăsp.ada; D). tratamentul disfunctiilor mandibulare prin refacerea morfologiei coromare comform

ocluziei functionale;

E). igiena deficitara.

791. Contraindicatiile incrustatiilor sunt: A). pacienti cu indice de intensitate a cariei mediu sau crescut; B). pacienti cu indice de intensitate a cariei crescut; C). igiena satisfacatoare; D). igiena deficitara; E). la tineri când exista riscul deschiderii camerei pulpare.

792. Fata de tehnicile directe de realizare a incrustatiilor din rasini compozite, cele

indirecte, respectiv semidirecte prezinta urmatoarele avantaje:

A). adaptare marginala satisfacatoare; B). realizarea aproximativa a ariei de contact; C). realizarea unei suprafete ocluzale acceptabile D). posibilitatea unei prelucrari si lustriri optime; E). toate avantajele enumerate mai sus.

793. Dezavantajele tehnicilor indirecte si semidirecte de realizare a incrustatiilor din

rasini compozite fata de cele directe sunt:

A). timp de lucru scurt; B). timp de lucru mai lung; C). pret ridicat; D). necesitatea unor echipamente si materiale mai scumpe; E). calitatea adaptarii marginale.

794. Inlay-urile ceramice ofera urmatoarele avantaje fata de alte tipuri de rastaurari: A). sunt mai estetice; B). ofera rezistenta structurilor dentare subiacente; C). reprezinta o metoda conservativa; D). executie tehnica facila; E). pret redus.

795. Avantajele inlay-urilor/onlay-urilor ceramice sunt: A). estetica deosebita; B). necesitatea unor echipamente moderne;

Page 104: Intrebari tip - examen licenta 2013

104

C). rezistenta la uzura; D). radioopacitate; E). adaptare marginala buna.

796. Dezavantajele inlay-urilor ceramice sunt: A). rezista la uzura; B). timp de lucru îndelungat; C). pret de cost ridicat; D). posibilitatea uzurii aRăsp.adei antagoniste; E). necesitatea unor echipamente speciale.

797. Procedeul de fatetare cu materiale compozite prezinta avantajele: A). risc mare de iritatie pulpara; B). efect estetic de durata; C). efect estetic multumitor, dar nu de durata; D). risipa de tesuturi dentare; E). elimina posibilitatea relipirii în cazul dezlipirii.

798. Indicatiile fatetarilor ceramice sunt: A). prezenta de fisuri amelare; B). deschideri de diasteme; C). închideri de diasteme; D). distrofii dentare de pe fata vestibulara; E). anomalii de forma.

799. Contraindicatiile fatetarilor ceramice sunt: A). rezistenta la carii dentare; B). igiena bucala buna; C). absenta bruxismului; D). prezenta unor mici obturatii coronare; E). bruxismul

800. Triunghiul lui Mario Spirgi este reprezentarea: A). triunghiului bicondilo-simfizar;

B). situatiei de point centric;

C). situatiei de wide centric;

D). situatiei de freedom in centric;

E). situatiei de long centric.

801. Long centric-ul: A). este decelabil la 10-13% dintre indivizi;

B). presupune alunecarea anterioara a condililor pe pantele tubeRăsp.ulilor articulari,

C). se caracterizeaza prin existenta pozitiei de relatie centrica realizata anterior

inteRăsp.uspidarii maxime;

D). se caracterizeaza prin distanta sagitala între relatia centrica si inteRăsp.uspidarea

maxima de 0.2-1.75 mm

E). se caracterizeaza printr-o distanta sagitala între relatia centrica si

inteRăsp.uspidarea maxima de maxim 1 mm.

802. Pozitionarea mandibulei în RĂSP. prin metoda unimanuala: A). este descrisa de Peter Dawson;

B). se aplica pentru controlul contactelor dentare în RĂSP.;

C). se aplica pentru controlul gutierelor ocluzale,

D). este o tehnica cu trei degete;

E). necesita prezenta asistentei pentru realizarea ei.

803. Tehnica de pozitionare a mandibulei în RĂSP. prin intermediul localizatorului

centric: A). este unimanuala;

B). este bimanuala;

Page 105: Intrebari tip - examen licenta 2013

105

C). este metoda mini-planului retroincisiv;

D). este o pozitionare autoghidata;

E). necesita un dispozitiv plasat pe mentonul pacientului.

804. Sistemul OSU de pozitionare a mandibulei în RĂSP.: A). utilizeaza jigul anterior;

B). utilizeaza jigul universal;

C). se mai numeste si „ tehnica cu separatorul ocluzal”;

D). utilizeaza o rigla curba progresiva;

E). permite ghidarea neuromusculara a mandibulei în RĂSP..

805. Utilizarea riglei curbe progresive pentru pozitionarea mandibulei în RĂSP.: A). presupune existenta unui suport de înregistrare;

B). necesita confectionarea sabloanelor de ocluzie;

C). este o metoda de electie în edentatiile frontale întinse;

D). se utilizeaza pentru deprogramare mandibulara rapida;

E). permite pozitionarea bimanuala a mandibulei în RĂSP..

806. La înregistrarea grafica a relatiei centrice, unghiul descris pe placuta

mandibulara: A). este un unghi ascutit, cu deschidere spre cavitatea bucala;

B). este unul obtuz, cu deschidere spre cavitatea bucala;

C). se numeste „unghi Bennett”;

D). se numeste „ unghi goniac”;

E). se numeste „ unghi simfizar”.

807. Prin înregistrarea grafica a relatiei centrice este posibila realizarea: A). diagramei lui Posselt;

B). diagramei miscarilor lmita în plan frontal;

C). diagramei miscarilor limita în plan orizontal;

D). înregistrarea pozitiei neuromusculare a mandibulei fata de baza craniului;

E). înregistrarea înclinatiei pantei tubeRăsp.ulilor articulari.

808. Metoda de înregistrare grafica a RĂSP. cu placa si pivot central: A). necesita prezenta ghidajelor dentare;

B). necesita plasarea placutei strict paralel cu planul de la Frankfurt;

C). necesita plasarea placutei strict paralel cu planul lui Camper;

D). sprijina mandibula fata de baza craniului într-un punct central, prin intermediul

pivotului;

E). sprijina mandibula fata de baza craniului prin trei puncte.

809. Pozitia de inteRăsp.uspidare maxima: A). este o pozitie diagnostica;

B). se maRăsp.heaza cu hârtie de articulare rosie;

C). situata oriunde în interiorul triunghiului lui Spirgi este considerata normala;

D). este o pozitie foarte frecventa în cursul miscarilor functionale ale mandibulei;

E). se mai numeste si pozitie de forta.

810. La înregistrarea pozitiei de propulsie a mandibulei trebuie sa se aiba în vedere

ca: A). ghidajul anterior trebuie sa fie sustinut de doi dinti frontali superiori împreuna cu

antagonistii lor;

B). ghidajul anterior trebuie sa determine dezocluzia dintilor posteriori;

C). se utilizeaza pentru programarea unghiului Bennett;

D). se utilizeaza pentru programarea înclinarii pantei condiliene a articulatorului;

E). nu are valoare practica.

811. În cursul miscarii de lateralitate (laterotruzie): A). ghidajul de grup se constata la majoritatea indivizilor;

Page 106: Intrebari tip - examen licenta 2013

106

B). ghidajul canin determina dezocluzia imediata numai a dintilor de partea

nelucratoare;

C). ghidajul canin este cel mai des întâlnit;

D). ghidajul canin la care participa si incisivul lateral se numeste „ ghidaj lateral

secvential cu dominanta canina”;

E). în cursul ghidajului canin se produce dezocluzia dintilor laterali atât pe partea

lucratoare, cât si pe cea nelucratoare.

812. Înregistrarea pozitiilor de lateralitate ale mandibulei cu ceara ajuta la

programarea în articulator a :

A). amplitudinii miscarii Bennett de aceeasi parte;

B). amplitudinii miscarii Bennett de partea contralaterala;

C). unghiului Bennett de aceeasi parte;

D). unghiului Bennett de partea opusa;

E). traiectoriei incisive.

813. InteRăsp.uspidarea maxima de necesitate: A). se situeaza în interiorul triunghiului de toleranta ocluzala;

B). se caracterizeaza prin plasarea asimetrica a condililor în cavitatile glenoide;

C). se mai numeste si ocluzie traumatica;

D). se mai numeste si ocluzie habituala;

E). se mai numeste si ocluzie de convenienta.