1

EXAMEN DE LICENȚĂ

GHID ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ PENTRU STUDENTI

ANATOMIE

FIZIOLOGIE

FIZIOPATOLOGIE

SEMIOLOGIE

MICROBIOLOGIE

FARMACOLOGIE

MEDICINĂ LEGALĂ

IAȘI - 2015

2

ANATOMIA ANIMALELOR

1. Unde este situat limfocentrul parotidian?

a. în profunzimea glandei parotide

b. la marginea caudala a glandei parotide, sub aripa atlasului,

c. la marginea cranială a glandei parotide, ventral articulației temporo-mandibulară.

2. Care este limfocentrul ce recoltează limfa primară de la ochi?

a. limfonodurile retrofaringiene laterale

b. limfocentrul mandibular

c. limfocentrul parotidian.

3. Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt plasate:

a. sub aripa atlasului, pe traiectul a. occipitale.

b. pe părţile laterale ale laringelui

c. sub bazioccipital.

4. Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt plasate:

a. dorsal laringelui

b. dorsal faringelui, pe traiectul a. palatine ascendente

c. ventral laringelui în plan sagital.

5. Unde sunt situate limfonodurile cervicale superficiale la taurine?

a. anterior spetei, în ţesutul conjunctiv subcutanat

b. anterior spetei, între muşchiul scalen şi muşchiul cleidocefalic

c. medial spetei, la inserţia scapulară a muşchiului seratul ventral cervical.

6. Unde se găsesc limfonodurile mediastinale craniale?

a. în loja timică

b. între foiţele mediastinului precardiac, în lungul trunchiului brahiocefalic

c. între foiţele mediastinului precardic ventral venei cave craniale

7. Unde sunt situate limfonodurile mediastinale mijlocii?

a. pe partea dreaptă a esofagului, dorsal cordului

b. la bifurcaţia bronşică

c. între baza cordului şi sacul pericardic.

8. Limfonodurile axilare ale primei coaste se găsesc:

a. la originea arterei subscapulare

b. medial articulaţiei scapulo-humerale pe traiectul arterei suprascapulare

c. pe faţa internă a primei coaste, pe traiectul arterei toracice interne.

9. Cine recoltează limfa primară de la nivelul acropodiului toracic la taurine?

a. limfonodurile cotului

b. limfonodurile axilare proprii

c. limfonodurile axilare accesorii

3

10. Care limfonoduri recoltează limfa primară de pe faţa laterală a spetei şi braţului?

a. limfonodurile axilare proprii

b. limfonodurile cervicale superficiale

c. limfonodurile cervicale profunde

11. Limfonodurile inghinale superficiale se găsesc:

a. în vecinătatea inelului inghinal inferior (superficial)

b. la baza penisului

c. în traiectul inghinal

12. Limfonodurile mamare la taurine se găsesc:

a. la bordura caudală a sferturilor posterioare ale ugerului

b. la bordura cranială a sferturilor anterioare ale ugerului

c. lateral plexului bazal al ugerului.

13. Cine recoltează limfa primară de la autopodiul pelvin la taurine?

a. limfonodurile poplitee şi subiliace

b. limfonodurile iliaco-femural şi inghinale superficiale

c. limfonodurile poplitee şi iliaco-femurale

d. limfonodurile subiliace şi inghinale superficiale

14. Artera pudendă externă se descoperă astfel:

a. prin incizia pielii lateral de furou.

b. printr-o incizie a pielii la nivelul comisurii caudo-mediale a inelului inghinal

superficial

c. prin incizia pielii la nivelul comisurii cranio-laterale a inelului inghinal superficial

15. Inelul inghinal superficial la vier apare sub formă de fantă, situat:

a. anterior pubisului, lateral de linia albă

b. în regiunea subanală.

c. peste arcada ischiatică, lateral de rafeul perineal

16. Traiectul inghinal reprezintă:

a. traiectul parcurs de cordonul testicular în regiunea inghinală.

b. spaţiul cuprins între cele două inele inghinale

c. traiectul parcurs de cordonul testicular de la origine până la testicul

17. Artera dorsală a penisului la ecvine provine din:

a. anastomoza simetrică a arterelor pudende (internă şi externă)

b. anastomoza arterei caudale a penisului cu artera mediană a penisului

c. anastomoza arterei craniale a penisului cu artera mediană şi caudală a penisului

18. Anestezia tronculară a nervului dorsal al penisului se realizează:

a. la nivelul arcadei ischiatice, lateral de rădăcina penisului

b. pe faţa dorsală a penisului în regiunea inghinală.

19. Diverticulul prepuţial se găseşte:

a. la taur

b. la câine

4

c. la vier

20. Cordonul testicular cuprinde:

a. artera şi vena testiculară

b. artera, vena şi canalul deferent acoperite de seroasă

c. artera, vena şi canalul deferent, acoperite de tunica fibroseroasă.

21. Muşchiul cremaster extern provine din:

a. muşchiul oblic intern al abdomenului

b. muşchiul oblic extern al abdomenului

c. muşchiul dreptul abdominal

22. Cine inervează senzitiv pielea de pe faţa dorsală a carpului la ecvine?

a. nervul dorsal al carpului

b. nervul cutanat antebrahial cranial şi nervul dorsal al carpului

c. ramuri senzitive din nervii palmari.

23. Care sunt structurile vasculo-nervoase care trec prin mica teacă postcarpienă:

a. artera palmară şi nervul palmar medial

b. artera palmară, vena palmară şi nervii palmari

c. arterele radială şi ulnară, venele radială şi ulnară şi nervul palmar lateral.

24. Care sunt structurile vasculo-nervoase care trec prin marea teacă carpienă?

a. artera palmară şi nervul palmar medial

b. artera palmară, vena palmară şi nervii palmari

c. arterele radială şi ulnară, venele radială şi ulnară şi nervul palmar lateral.

25. Puncţia sinovialelor articulare ale articulaţiei antebrahio-carpiene se efectuează:

a. pe faţa dorsală a carpului între radius şi primul rând de oase carpiene şi între primul

şi al doilea rând de oase carpiene

b. la nivelul fundurilor de sac articulare

c. între oasele carpiene.

26. Care este baza anatomică a articulaţiei metacarposesamofalangiană?

a. oasele metacarpiene, falanga I şi marii sesamoizi

b. extremitatea distală a metacarpului, extremitatea proximală a falangei I şi marii

sesamoizi.

c. corpul falangei a II

27. Unde se face puncţia sinovialei articulare a articulaţiei buletului?

a. la nivelul fundului de sac dorsal, lateral de tendonul muşchiului extensor digital

comun

b. anterior ligamentului colateral-lateral

b. la nivelul fundului de sac palmar, dorsal marilor sesamoizi, între muşchiul interosos

median şi metacarp.

28. Structurile vasculo-nervoase din regiunea buletului la ecvine se evidenţiază:

a. printr-o incizie lungă de 3 cm, pe părţile laterale

b. printr-o incizie lungă de 3 cm., lateral marilor sesamoizi

5

c. printr-o incizie lungă, pe faţa palmară a buletului.

29. Locul de elecţie pentru anestezia nervului digital posterior este:

a. dorsal pintenului

b. dorsal ligamentului pintenului.

c. anterior arterei digitale

30. Care este ordinea dorso-palmară a structurilor vasculo-nervoase de la nivelul chişiţei?

a. nerv,venă, nerv, arteră, nerv

b. nerv, arteră, nerv, venă, nerv

c. arteră, venă, nerv

31. Care sunt structurile care fac parte din aparatul de amortizare ale copitei:

a. cutia de corn şi barele

b. barele şi călcâiele

c. fibrocartilajele complementare şi cuzinetul.

32. Ce structură delimitează pe faţa soleară a copitei ţesuturile vii de cele moarte?

a. bureletul perioplic

b. linia albă

c. lacuna mediană.

33. Unde şi la ce nivel fac anastomoză arterele digitale proprii la ecvine?

a. la nivelul arcului terminal, situat în canalul solear

b. la nivelul arterei circumflexe a piciorului, situată la marginea falangei a III-a

c. la nivelul șanțului parietal

34. Cine inervează cuzinetul şi talpa?

a. nervul digital posterior

b. nervul digital posterior şi mijlociu.

c. nervul palmar profund

35. Originea venelor digitale la ecvine este:

a. în vena soleară

b. în plexurile venoase intern şi extern ale fibrocartilajelor complementare

c. în vena cuzinetului şi vena coronară.

36. Care sunt structurile care asigură creşterea în lungime a cutiei de corn?

a. lamele podofiloase

b. bureletul perioplic şi cutidural

c. ţesutul velutos al tălpii şi furcuţei.

37. Unde se proiectează cecumul la cal?

a. pe partea dreaptă, ventral liniei de mijloc a abdomenului

b. în flancul drept, ocupând golul flancului, coarda flancului şi panta flancului

c. în golul flancului drept.

38. Unde se proiectează colonul ascendent la cal?

a. pe partea dreaptă, sub linia de mijloc a abdomenului

b. pe partea stângă sub linia de mijloc a abdomenului

6

c. pe partea dreaptă şi stângă sub linia de mijloc a abdomenului.

39. Ficatul la ecvine, pe partea dreaptă, are următoarea arie de proiecţie:

a. nu se proiectează

b. cranial este delimitat de diafragm, ventral de linia de mijloc a abdomenului iar

caudal de baza coastei a XVII-a cu mijlocul coastei a XV-a

c. cranial este delimitat de diafragm, ventral de linia de mijloc a abdomenului iar

caudal de coasta a X-a

40. Colonul descendent la ecvine se proiectează:

a. în golul flancului stâng

b. în panta flancului drept

c. nu are arie de proiecţie la nivelul peretelui abdominal

41. Jejunul la ecvine se proiectează:

a. în cupola diafragmatică

b. pe partea stângă, corespunzător unei benzi de 10-20 cm, situată dorsal liniaei de

mijloc a abdomenului, caudal arcului hipocondral

c. pe partea dreaptă, corespunzător unei benzi de 10-20 cm, situată dorsal liniei de

mijloc a abdomenului, caudal arcului hipocondra

42. Aria de proiecţie, la nivelul peretelui abdominal, a rumenului la rumegătoare este:

a. pe partea dreptă a cavităţii abdominale

b. pe partea stângă a cavităţii abdominale

c. pe planşeul cavităţii abdominale.

43.Care este limfocentrul ce recoltează limfa primară de la articulaţia temporo-mandibulară?

a. limfocentrul mandibular

b. limfocentrul parotidian

c. limfocentrul retrofaringian

44. Unde sunt situate limfonodurile mandibulare la taurine?

a. în spaţiul intermandibular, la vârful glandei mandibulare

b. în spaţiul intermandibular, la baza limbii

c. pe pările laterale ale laringelui.

45. Cine recoltează limfa primară din cavităţile bucală şi nazală?

a. limfocentru mandibular

b. limfocentrul parotidian

c. limfonodurile retrofaringiene laterale

46. Limfonodurile mediastinale caudale la taurine se particularizează prin:

a. sunt dezvoltate (10-15 cm), situat între foiţele mediastinului, dorsal esofagului

b. lipsesc

c. dezvoltat (10-15 cm), între foiţele mezoului venei cave caudale.

47. Limfonodurile traheo-bronşice craniale la taurine sunt:

a. prezente la originea bronhiei traheale

7

b. prezente la unghiurile de bifurcare a bronhiei lobare craniale drepte.

c. lipsesc.

48. Limfonodurile axilare proprii sunt situate:

a. sub inserţia humerală a muşchiului marele rotund

b. sub inserţia humerală a muşchiului infraspinos

c. la originea arterei colaterale ulnare

8

FIZIOLOGIE

1. Hematiile (Eritrocitele): funcții, compoziție, particularități metabolice, proprietăți,

eritropoeza și eitroliza fiziologică (N. Constantin, 2006, pg. 22-35; Elena Marcu, Geta

Pavel 1999, pg.361-374).

1. Hematiile sunt elemente figurate ale sângelui, fiind specializate pentru:

a. realizarea funcției de imunitate

b. realizarea hemostazei fiziologice

c. transportul gazelor respiratorii

2. Membrana eritrocitară este adaptată pentru:

a. transportul transmembranar de substanțe; încărcatură electropozitivă exterioară;

menținera formei caracteristice de disc biconcav.

b. expunerea antigenelor eritrocitare; încărcătură electronegativă exterioară;

deformabilitate.

c. rezistența la variații osmotice; neutralitate electrică; menținerea formei sferice

caracteristice.

3. Citoplasma hematiei se compune predominant din:

a. mitocondrii și RER, fiind adaptată sintezei hemoglobinei și metabolismului aerob.

b. ribozomi, lizozomi, mitocondrii, fiind adaptată pentru sinteze proteice, digestia

intracelulară a corpilor străini și metabolism glicolitic oxidativ.

c. hemoglobină și enzime, cu rol în metabolismul glicolitic anaerob, transportul

oxigenului și reducerea methemoglobinei.

4. Metabolismul energetic al hematiei este realizat în proporție de 90 % de:

a. ciclul acizilor tricarboxilici Krebs

b. ciclul glicolizei anaerobe Embden-Meyerhof

c. shuntul pentozo-fosfaților.

5. Hemoglobina fetală se caracterizează prin:

a. 2 lanțuri polipeptidice alfa, 2 lanțuri polipeptidice gama, 4 atomi de fier; afinitate

maxima pentru oxigen (50 % la pO2 de 20 mmHg).

b. 2 lanțuri polipeptidice alfa, 2 lanțuri polipeptidice beta, 2 atomi de fier; afinitate

redusă pentru oxygen (50 % la pO2 de 40 mmHg).

c. 2 lanțuri polipeptidice beta, 2 lanțuri polipeptidice gama, 1 atom de fier; afinitate

minimă pentru oxygen (20 % la pO2 de 40 mmHg).

6. Tulburările morfofuncționale ale hematiilor prin modificările secvenței normale a

numărului de aminoacizi din lanțurile polipeptidice ale hemoglobinei sunt:

a. hematii sferice, slab incarcate cu hemoglobină;

b. hematii falciforme, cu reducerea afinității hemoglobinei față de O2 și CO2,

hemoliza.

c. hematii ratatinate, cu reducerea transportului transmembranar de gaze respiratorii.

7. Combinațiile fiziologice ale hemoglobinei, în vederea îndeplinirii funcției de transportor de

gaze respiratorii, sunt:

a. oxihemoglobina, hemoglobina redusă, carbamatul de hemoglobină.

9

b. oxihemoglobina, carboxihemoglobina.

c. oxihemoglobina, methemoglobina, sulfhemoglobina.

8. VEM reprezintă:

a. o constantă eritrocitară derivată ce oferă relații privind volumul în medie al unui

eritrocit, calculându-se pe baza valorii hematocritului și a numărului de eritrocite per

mmc de sânge.

b. viteza de sedimentare medie a eritrocitelor, oferind relații despre calitatea

eritrocitelor de a forma rulouri și de a sedimenta sub acțiunea forței gravitaționale.

c. o constantă eritrocitară derivată ce ofera relații despre valoarea medie a conținutului

în hemoglobina al eritrocitelor, calculându-se pe baza hemoglobinei totale sanguine

(g/dl) și a numărului de eritrocite (milioane/mmc de sânge).

9. HEM reprezintă:

a. o constantă eritrocitară derivată ce oferă relații privind mărimea medie a hematiilor

din sânge, calculându-se pe seama numărului de hematii și a hematocritului.

b. viteza de sedimentare medie a hematiilor, exprimată în mm/h.

c. o constantă eritrocitară derivată ce ofera relații despre valoarea medie a conținutului

în hemoglobina al eritrocitelor, calculându-se pe baza hemoglobinei totale sanguine

(g/dl) și a numărului de eritrocite (milioane/mmc de sânge).

10. CHEM reprezintă:

a. cantitatea de hemoglobină dintr-o hematie în medie, fiind calculată pe seama

hemoglobinei totale (g/dl sânge) și a numărului de hematii (milioane/mmc sânge) .

b. concentrația medie în hemoglobină a masei eritrocitare, calculată pe baza

hemoglobinei sanguine totale (g/dl sânge) și a hematocritului.

c. volumul de hematii raportat la volumul total de sânge, exprimat procentual.

11. Deformabilitatea eritrocitară este importantă pentru:

a. menținerea constantă a pH sanguin și osmolarității sanguine

b.expunerea antigenelor eritrocitare și formarea de rulouri

c. circulația eritrocitelor în teritoriul microcirculației și schimbul de gaze respiratorii.

12. Pragul rezistenței osmotice maxime a hematiilor este:

a. mediul slab hipoton la care nu se distrug decât hematiile îmbătrânite și uzate.

b. mediul hipoton la care se distrug toate hematiile

c. mediul izoton la care nu se distrug hematiile.

13. Stabilitatea suspensiei eritocitare în plasmă depinde de:

a. tipul de aglutinogen de pe suprafața hematiilor

b. încarcătura electrică a hematiilor și albuminei plasmatice.

c. concentrația în NaCl a plasmei sanguine.

14. Tendința naturală a hematiilor de a se opune sedimentării este impiedicată de:

a. creșterea numărului de hematii

b. creșterea concentrației albuminelor plasmatice

c. creșterea concentrației globulinelor plasmatice, a fibrinogenului și a proteinelor

anormale rezultate din distrugeri celulare în cursul bolilor cronice sau tumorale.

10

15. In sistemul de grupe sanguine AB0, legea excluderii reciproce presupune:

a. absența coexistenței aglutinogenului și aglutininei omoloage la același individ

b. coexistența antigenului și anticorpului omolog la același individ

c. absența anticorpilor plasmatici specifici altor grupe sanguine.

16. Grupa sanguină A se caracterizează prin:

a. prezența aglutinogenului B și a aglutininei alfa (anti- A)

b. prezența aglutinogenului A și a aglutininei beta (anti-B)

c. prezența aglutinogenului A și a aglutininei alfa (anti-A)

17. Grupa de sange B se caracterizează prin:

a. prezența aglutinogenului B și a aglutininei alfa (anti- A)

b. prezența aglutinogenului A și a aglutininei beta (anti-B)

c. prezența aglutinogenului B și a aglutininei beta (anti-B)

18. Grupa de sange AB se caracterizează prin :

a. prezența aglutinogenilor A și B și a aglutininelor alfa si beta (anti A și anti B)

b. prezența aglutinogenilor A și B și absența aglutininelor alfa și beta (antiA și anti B)

c. absența aglutinogenilor A și B și prezența aglutininelor alfa și beta (anti A și anti

B).

19.Grupa de sânge 0 (zero) se caracterizează prin:

a. prezența aglutinogenilor A și B și a aglutininelor alfa si beta (anti A și anti B)

b. prezența aglutinogenilor A și B și absența aglutininelor alfa și beta (antiA și anti B)

c. absența aglutinogenilor A și B și prezența aglutininelor alfa și beta (anti A și anti

B).

20. Sistemul Rh la om, Su la porc și Do la câine constituie sisteme de grupe sanguine

caracterizate prin:

a. prezența unui antigen hematic (Rh +, respectiv, Su+, respectiv Do+) la unii indivizi

și absența acestui antigen (Rh-, Su-, Do-), dar prezența anticorpilor preformați anti-

Rh, anti-Su, anti-Do la alți indivizi din populația respectivă.

b. prezența unui antigen hematic (Rh +, respectiv, Su+, respectiv Do+) la unii indivizi

și absența acestui antigen (Rh-, Su-, Do-), ca și absența anticorpilor preformați anti-

Rh, anti-Su, anti-Do la alți indivizi din populația respectivă.

c. prezența anticorpilor preformați anti-Rh, anti-Su, anti-Do la toți indivizii din

populația umană, respectiv suină, respectiv canină.

21. In sistemul Rh există două situații în care se produc anticorpi anti-Rh, în timpul vieții.

Acestea sunt:

a. la naștere, prin consumul de colostru matern; posttransfuzional de la grupa Rh- la

grupa Rh+.

b. la naștere prin fisurile placentare, dacă mama este Rh + și fătul Rh -; prin transfuzie

de sânge de la Rh- la Rh+.

c. în timpul gestației, dacă fătul este Rh+ și mama Rh – (mama devine producătoare

de anticorpi anti-Rh); prin transfuzie de sânge de la Rh+ la Rh -.

22. La majoritatea speciilor de animale, grupele de sânge se caracterizează prin:

11

a. prezența unui număr mai mare de 10 aglutinogeni în cadrul speciei; prezența unui

număr redus și la un titru foarte scăzut a aglutininelor preexistente; pericol redus în

caz de transfuzie de sânge.

b. prezența unui număr mai mic de 10 aglutinogeni în cadrul speciei; absența

aglutininelor preexistente; absența oricărui pericol în caz de transfuzie de sânge.

c. prezența unui număr mare de aglutinogeni pe hematii și aglutinine în plasmă;

pericolul în caz de transfuzie fiind foarte crescut.

23. Dintre speciile de animale, numărul cel mai mai mare de hematii, cu VEM-ul cel mai mic

îl au:

a. câinele și calul, ca adaptare la activități sportive și de tracțiune

b. oaia și capra, ca adaptare la altitudine, unde concentrația de oxigen este mai mică.

c. animalele de deșert, la care rezistența osmotică a hematiilor este cea mai bună.

24. Stimulul fiziologic cel mai puternic care determină sinteza de eritropoetină este:

a. hipoxia tisulară renală

b. hipoxia tisulară a MOH

d. creșterea concentrației de oxihemoglobină din sânge.

2. Circulația sângelui în artere: presiunea arterială și reglarea ei, pulsul arterial (N.

Constantin, 2006, pg. 106-116; Elena Marcu, Geta Pavel 1999, pg.430-442).

1. Factori determinanți ai presiunii arteriale sunt:

a. vârsta, activitatea fizică, temperatura mediului

b.activitatea cardiacă, respirația, tonusul vascular

c. factorul cardiac, factorul vascular, factorul sanguin

2. Factorul cardiac determină dezvoltarea presiunii arteriale prin:

a. trecerea sângelui din atrii în ventricule;

b. volumul bataie (sistolic)

c. dimensiunile ventriculilor

3. In afară de pompa cardiacă, ce menține presiunea sistolică, funcționează și o pompa

accesorie denumită “o a doua inimă”, cu rol în menținerea presiunii diastolice. Aceasta este

reprezentată de:

a. arterele mari de la baza inimii

b. arteriole și metarteriole

c. pompa respiratorie

4. Scăderea complianței arteriale conduce la:

a. hipertensiune arterială

b. hipotensiune arterială

c. hipoxie tisulară

5. Rezistența periferică determină dezvoltarea și variația presiunii arteriale prin:

a. volumul sistolic și volumul sanguin

b. vasomotricitatea arteriolară și vâscozitatea sanguină

c. lungimea și elasticitatea vasului arterial

12

6. Presiunea arterială maximă este:

a. presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în sistemul arterial în timpul

diastolei ventriculare.

b. presiunea cu care sângele se deplasează în sistemul arterial în timpul sistolei

ventriculare.

c. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică, reflectând variaţiile presionale

sistolo-diastolice.

7. Presiunea arterială minimă este:

a. presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în sistemul arterial în timpul

diastolei ventriculare.

b. presiunea cu care sângele se deplasează în sistemul arterial în timpul sistolei

ventriculare.

c. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică, reflectând variaţiile presionale

sistolo-diastolice.

8. Presiunea diferenţială este:

a. presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în sistemul arterial în timpul

diastolei ventriculare.

b. presiunea cu care sângele se deplasează în sistemul arterial în timpul sistolei

ventriculare.

c. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică, reflectând variaţiile presionale

sistolo-diastolice.

9. Presiunea arterială medie este:

a. presiunea medie dintre cea sistolică și cea diastolică (cu o valoare mai apropiată de

cea sistolică).

b. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică, reflectând variaţiile presionale

sistolo-diasolice.

c. fondul presional permanent de propulsie a sângelui (cu o valoare mai apropiată de

presiunea diastolică, fiind rezultatul însumării presiunii minime cu 1/3 din presiunea

diferențială).

10. Zonele reflexogene cu sensibilitate maximă la variaţiile presiunii arteriale sunt:

a. zonele vaselor intestinale, renale şi splenice.

b. zonele sinocarotidiană şi endocardoaortică.

c. zonele globilor oculari şi aparatului vestibular.

11. Excitarea baroceptorilor de către presiunea arterială, crescută peste limite normale,

determină în mod reflex:

a. tahicardie şi vasoconstricţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale.

b. bradicardie şi vasodilataţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale.

c. reducerea vâscozităţii sângelui şi a volumului sanguin pentru revenirea presiunii

arteriale în limite normale.

12. Reducerea presiunii arteiale sub limite normale, determină în mod reflex:

a. tahicardie şi vasoconstricţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale.

b. bradicardie şi vasodilataţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale.

13

c. reducerea vâscozităţii sângelui şi a volumului sanguin pentru revenirea presiunii

arteriale în limite normale.

13. Principalii nervi senzitivi care asigură reglarea nervoasă reflexă a activităţii

cardiovasculare sunt:

a. nervul Hering, ramificaţie din n. Glosofaringian şi nervul Cyon-Ludwig, ramificaţie

din n. Vag.

b. nervul coarda timpanului, ramificaţie din n. Intermediofacial, nervul carotidian,

ramificaţie din n. Oculomotor comun.

c. nervii cranieni senzoriali II, VIII, IX şi X.

14. Stimularea centrilor vasomotori și cardioacceleratori din formațiunea reticulată bulbo-

protuberanțială determină:

a. bradicardie, vasodilatație, reducerea rezistenței periferice și în consecință scăderea

presiunii arteriale.

b. tahicardie, vasoconstricție, creșterea rezistenței periferice și în consecință

hipertensiune arterială.

c. cardioaccelerație, reducerea tonusului vascular și în consecință creșterea tensiunii

arteriale.

15. Excitarea baroreceptorilor din zonele reflexogene cardiace au următoarele efecte asupra

centrilor cardio-vasculari bulbo-protuberanțiali:

a. stimularea centrilor vasomotori și inhibarea centrilor cardioinhibitori

b. inhibarea centrilor vasomotori și stimularea centrilor cardioinhibitori

c. stimularea centrilor vasomotori și a celor cardioacceleratori

16. Sistemul nervos vegetativ parasimpatic are următoarele efecte cardio-vasculare ce

influențează presiunea arterială:

a. efect stimulator asupra inimii, creșterea debitului cardiac, vasoconstricție și, în

consecință, creșterea presiunii arteriale.

b. efect inhibitor asupra inimii, scăderea debitului cardiac și, în consecință, reducerea

presiunii arteriale.

c. efect vasodilatator la nivelul musculaturii striate în stare de activitate și la nivel

cutanat, având ca rezultat reducerea presiunii arteriale.

17. Sistemul nervos vegetativ ortosimpatic are următoarele efecte cardio-vasculare ce

influențează presiunea arterială:

a. efect stimulator asupra inimii, creșterea debitului cardiac, vasoconstricție și, în

consecință, creșterea presiunii arteriale.

b. efect inhibitor asupra inimii, scăderea debitului cardiac, vasodilatație și, în

consecință, reducerea presiunii arteriale.

c. efect vasodilatator în sfera pelvină, având ca rezultat reducerea presiunii arteriale.

18. Factorii umorali cu efect vasoconstrictor în teritoriile splanhnic, pulmonar și cutanat,

având ca rezultat creșterea presiunii arteriale, sunt:

a. catecolaminele, angiotensina, vasopresina.

b. CO2, H+, histamina, bradichinina.

c. O2, adrenalina, acetilcolina, factorul natriuretic atrial.

14

19. Factorii umorali cu efect vasodilatator în teritoriul arterio-capilar, având și rol reglator

asupra tonusului centrilor vasomotori sunt:

a. catecolaminele, angiotensinele.

b. CO2, H+, O2.

c. acidul lactic, histamina, bradichinina, factorul natriuretic atrial.

20. Sfigmografia reprezintă:

a. înregistrarea grafică a variațiilor presiunii arteriale

b. înregistrarea grafică a variațiilor pulsului arterial.

c. înregistrarea grafică a variațiilor pulsului volumetric.

21. Pletismografia este o metoda de evaluare a:

a. variațiilor pulsului arterial al unei specii.

b. variațiilor presiunii arteriale dintr-un teritoriu vascular.

c. variațiilor pulsului total (volumului) unui organ vascularizat, ca urmare a

pătrunderii masei sanguine sistolice în arterele organului respectiv.

22. Care dintre următoarele vase sanguine sunt palpabile pentru determinarea pulsului arterial

la câine și pisică:

a. aorta posterioară

b. artera femurală

c. artera carotidă/ vena safenă.

23. Care dintre următoarele vase sanguine sunt palpabile pentru determinarea pulsului arterial

la cabaline și bovine:

a. artera maxilară externă/artera coccigiană medie/ artera brahială

b. vena safenă/artera femurală

c. vena jugulară/artera carotidă

24. Unda anacrotă a pulsului arterial reprezintă:

a. expansiunea peretelui arterial produsă de pătrunderea volumului sanguin în aorta în

timpul sistolei.

b. revenirea elastică a pereților arteriali în timpul diastolei ventriculare.

c. momentul închiderii valvulelor aortei, de care sângele se lovește în tendința lui de

refulare.

25. Unda dicrotă a pulsului arterial reprezintă:

a. expansiunea peretelui arterial produsă de pătrunderea volumului sanguin în aorta în

timpul sistolei.

b. revenirea elastică a pereților arteriali în timpul diastolei ventriculare.

c. momentul închiderii valvulelor aortei, de care sângele se lovește în tendința lui de

refulare.

26. Unda catacrotă a pulsului arterial reprezintă:

a. expansiunea peretelui arterial produsă de pătrunderea volumului sanguin în aorta în

timpul sistolei.

b. revenirea elastică a pereților arteriali în timpul diastolei ventriculare.

c. momentul închiderii valvulelor aortei, de care sângele se lovește în tendința lui de

refulare.

15

27. Undele (oscilațiile sau variațiile) de ordinal I ale presiunii arteriale sunt determinate de:

a. fazele revoluțiilor cardiace

b. variațiile tonusului vascular

c. mișcările respiratorii

28. Undele (oscilațiile sau variațiile) de ordinal II ale presiunii arteriale sunt determinate de:

a. fazele revoluțiilor cardiace

b. variațiile tonusului vascular

c. mișcările respiratorii

29. Undele (oscilațiile sau variațiile) de ordinal III ale presiunii arteriale sunt determinate de:

a. fazele revoluțiilor cardiace

b. variațiile tonusului vascular

c. mișcările respiratorii

30. In timpul inspirației, fenomenele fiziologice care influențează presiunea arterială sunt:

a. destinderea alveolelor pulmonare, tracțiunea asupra pereților vaselor de sânge din

cutia toracică, reținerea unei cantități mai mari de sânge la acest nivel și reducerea

debitului cardiac, rezultatul fiind reducerea presiunii arteriale în timpul inspirației.

b. comprimarea viscerelor abdominale, creșterea afluxului de sânge către atriul drept,

creșterea debitului cardiac, rezultatul fiind creșterea presiunii arteriale în timpul

inspirației.

c. ambele mecanisme de la punctele a și b sunt valabile, mecanismul de la punctual a

fiind dominant.

31. Inaintea oricărei zone de vasoconstricție arteriolară de la periferia arborelui arterial,

fenomenele fiziologice sunt:

a. frânarea curgerii sângelui, creșterea rezistenței periferice și ca urmare, creșterea

presiunii arteriale.

b. pătrunderea sângelui în microcirculație, reducerea rezistenței periferice și ca

urmare, scăderea presiunii arteriale.

c. reducerea vitezei de curgere a sângelui, ieșirea apei prin pereții arteriali și creșterea

hematocritului și a osmolarității sângelui.

32. Inaintea oricărei zone de vasodilatație arteriolară de la periferia arborelui arterial,

fenomenele fiziologice sunt:

a. frânarea curgerii sângelui, creșterea rezistenței periferice și ca urmare, creșterea

presiunii arteriale.

b. pătrunderea sângelui în microcirculație, reducerea rezistenței periferice și ca

urmare, scăderea presiunii arteriale.

c. reducerea vitezei de curgere a sângelui, ieșirea apei prin pereții arteriali și creșterea

hematocritului și a osmolarității sângelui.

33. Principiul metodei netraumatice de măsurare a presiunii arteriale minime și maxime este:

a. comprimarea unei artere printr-o presiune exterioară măsurabilă mai mare decât

presiunea arterială minima și detectarea prin ascultație sau palpație a suprimării

circulației sângelui la nivelul respectiv.

b. comprimarea unei artere printr-o presiune exterioară măsurabilă mai mare decât

presiunea arterială maxima, apoi decomprimarea și detectarea momentului egalizării

16

presiunilor internă și externă în timpul sistolei și diastolei, fie prin ascultație, fie prin

tehnici cu ultrasunete.

c. măsurarea directă cu ajutorul unui manometru cu Hg.

3. Transportul sanguin al gazelor respiratorii: transportul O2, transportul CO2,

interdependența dintre acestea; adaptare la efort (N. Constantin, 2006, pg. 168-175;

Elena Marcu, Geta Pavel 1999, pg.470-476).

1. Saturația în oxigen a sângelui reprezintă:

a. volumul maxim de oxigen ce poate fi fixat de sânge (14-20 ml oxigen/100 ml

sânge)

b. volumul maxim de oxigen fixat de 1 g de hemoglobină (1,34 ml oxigen/1 gr. Hb).

c. raportul dintre cantitatea de oxigen fixat de Hb și capacitatea de oxigenare a

sângelui (97 %).

2. Curba de echilibru a oxihemoglobinei (HbO2) este deviată la dreapta când:

a. crește afinitatea hemoglobinei pentru oxigen

b. scade afinitatea hemoglobinei pentru oxigen

c. afinitatea Hb pentru oxigen este maximă

3. Curba de echilibru a oxihemoglobinei (HbO2) este deviată la stânga când:

a. crește afinitatea hemoglobinei pentru oxigen

b. scade afinitatea hemoglobinei pentru oxigen

c. afinitatea Hb pentru oxigen este minimă

4. Relația dintre presiunea parțială a oxigenului și cantitatea de oxihemoglobină este

reprezentată grafic sub formă de:

a. linie dreaptă

b. hiperbolă

c. curbă sigmoidă

5. Forma combinată majoră de transport plasmatic al CO2 este reprezentată de:

a. CO3HNa (bicarbonat de sodiu)

b. Carbhemoglobină (carbamat de hemoglobină)

c. Carboxihemoglobină.

6. Sinteza bicarbonatului plasmatic ca formă majoră de transport a CO2 este realizată în cea

mai mare parte în:

a. țesuturi, de unde CO3H- difuzează în sânge și se combină cu sodiul.

b.în plasmă unde este posibilă reacția reversibilă dintre CO2 și H2O, apoi combinația

cu sodiul.

c. în erirocite, unde se află anhidraza carbonică, enzima de accelerare a reacției

reversibile de formare a acidului carbonic de aproximativ 2000 de ori și a cărei

membrană semipermeabilă asigură un schimb egal de anioni (iesirea anionului

carbonic la schimb cu intrarea anionului de Cl).

7. In sângele venos, VEM este mai mare decît în sângele arterial, datorită:

a. numărului de eritrocite mai mic.

17

b. reducerii osmolarității odată cu intrarea apei și metaboliților din țesuturi în

capilarele venoase.

c. fenomenului Hamburger (ieșirea anionului carbonic și intrarea anionului de Cl,

urmată de intrarea apei în eritrocit) – mecanism ce sta la baza formării bicarbonatului

de sodiu plasmatic în sângele venos pentru transportul CO2 de la țesuturi la pulmoni.

8. Forma combinată majoră de transport eritrocitar al CO2 este reprezentată de:

a. CO3HNa (bicarbonat de sodiu)

b. CO3HK (bicarbonat de potasiu)

c. Carbaminhemoglobină (carbamat de hemoglobină)

9. Eectul Haldane se manifestă prin:

a. eliberarea ionilor de hidrogen în timpul oxigenării hemoglobinei și captarea ionilor

de H+ de către hemoglobină odată cu eliberarea oxigenului.

b. fixarea CO2 pe hemoglobină odată cu generarea ionilor H+ ce stabilizează forma

redusă a Hb și facilitează transportul CO2 de la țesuturi la pulmoni.

c. Scăderea disocierii oxihemoglobinei ca urmare a scăderii temperaturii tisulare.

10. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei spre dreapta este favorizată de:

a. intoxicația cu monoxid de carbon și creșterea concentrației de carboxihemoglobină

din sânge.

b. creșterea pH-ului sanguin, scăderea temperaturii tisulare, creșterea pO2 și scăderea

pCO2.

c. scăderea pH-ului sanguin, creșterea temperaturii prin metabolism tisular activ,

creșterea pCO2, scăderea pO2

11. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei spre stânga este favorizată de:

a. intoxicația cu monoxid de carbon și creșterea concentrației de carboxihemoglobină

din sânge.

b. creșterea pH-ului sanguin, scăderea temperaturii în capilarele pulmonare, creșterea

pO2 și scăderea pCO2.

c. scăderea pH-ului sanguin, creșterea temperaturii prin metabolism tisular activ,

creșterea pCO2, scăderea pO2.

12. Rezervele de oxigen ale organismului de mamifer asigură necesarul de oxigen în apnee

pentru o perioadă de:

a. 2-4 minute

b. 1 oră

c. 24 ore

13. In efort muscular intens, cerințele crescute de oxigen ale musculaturii scheletice sunt

acoperite de un mecanism molecular adaptativ principal, și anume:

a. creșterea concentrației de mioglobină din fibrele musculare active.

b. creșterea concentrației intraeritrocitare a difosfogliceratului (2,3-DPG) în capilarele

musculaturii active, cu reducerea afinității Hb pentru O2.

c. reducerea concentrației intraeritrocitare a 2,3-DPG și creșterea concomitentă a

afinității Hb pentru O2, în capilarele musculaturii active.

14. La cal în timpul galopului, necesitățile crescute de oxigen sunt satisfăcute prin modificări

fiziologice adaptative:

18

a. hiperventilație pulmonară, creșterea numărului de leucocite totale circulante și a

concentrației proteinelor plasmatice cu rol de transport.

b. creșterea debitului cardiac, creșterea numărului de plachete sanguine și a

concentrației mioglobinei din fibrele musculare active.

c. creșterea debitului sanguin muscular, creșterea numărului de hematii circulante prin

splenocontracție, creșterea concomitentă a hematocritului și a concentrației de

hemoglobină din sângele circulant.

4. Digestia la rumegătoare: rumegarea, eructația, motricitatea compartimentelor

gastrice; procese de digestie chimică în prestomacuri (N. Constantin, 2006, pg. 283-

303; Elena Marcu, Geta Pavel 1999, pg.300-307).

1.Rumegarea reprezintă:

a. un proces de eliminare intermitentă a gazelor ruminale pe cale bucală.

b. un proces de masticație minuțioasă a furajelor celulozice ingerate de către

rumegătoare.

c. un proces de regurgitare a conținutului reticulo-ruminal în vederea remasticației.

2.Rumegarea constă în succesiunea următoarelor secvențe funcționale:

a. masticația, insalivatia, deglutiția, rejecția chimului gastric.

b. rejecția bolului mericic, remasticația, reinsalivația, redeglutiția

c. contracția rețelei, contracția sacului ruminal dorsal, contracția sacului ruminal

ventral, deschiderea cardiei și eliminarea gazelor din rumen în exterior.

3.Rejecția este realizată prin următorul mecanism:

a. contracția musculaturii abdominale, relaxarea cardiei și compresarea bolului

mericic către esofag, de unde este aspirat în cavitatea bucală datorită presiunii

negative de la acest nivel.

b. contracția rumenului în sens caudo-cranial, relaxarea cardiei, propagarea

conținutului ruminal în esofag, apoi aspirația acestuia în cavitatea bucală datorită

presiunii negative de la acest nivel

c. extracontracția reticulară, relaxarea cardiei și a sfincterului esofagian superior,

realizarea unei inspirații forțate cu glota închisă și crearea unei presiuni negative în

lumenul esofagului care determină aspirația bolului mericic, apoi deplasarea

bolului către cavitatea bucală printr-o contracție antiperistaltică esofagiană.

4.Pseudorumegarea constă în

a. Regurgitarea unui bol mericic lichid, urmată de redeglutiție fără remasticație.

b. Masticații ritmice “în gol”, fără conținut ruminal regurgitat.

c. Regurgitarea chimului gastric apoi eliminarea lui la exterior.

5.Un ciclu mericic durează aproximativ:

a. 1 minut

b. 30 minute

c. 1 oră

6.Lungimea perioadelor de rumegare este maximă:

a. dimineata după consumul primului tain.

b. seara și în cursul nopții

c. noaptea, în timpul somnului.

19

7. In timpul rumegării, cele mai active glande sunt:

a. glandele submandibulare

b. tiroida și glandele paratiroide

c. glandele parotide

8.Rumegarea, ca act reflex, este declanșată de:

a. activarea receptorilor tactili de la nivelul glandei mamare în timpul mulsului sau

suptului.

b. activarea mecanoceptorilor din regiunea cardiei și pliului reticulo-ruminal de

fragmentele de furaj de dimensiuni mari și de plenitudinea rumenului.

c. activarea centrilor gastromotori din bulbul rahidian.

9.Rumegarea este un indicator funcțional al stării de sănătate, fiind suprimată de:

a. frig sau temperatură crescută a mediului ambiant.

b. hipo- sau hiperglicemie.

c. durere, febră sau inapetență.

10.Eructația reprezintă:

a. un proces de eliminarea intermitentă a gazelor ruminale pe cale bucală.

b. un proces de eliminare intermitentă a gazelor din intestinul gros pe cale anală.

c. un proces de regurgitare a conținutului reticulo-ruminal în vederea remasticației

minuțioase.

11.Procesele chimice din rumen sunt:

a.dezaminarea și decarboxilarea

b.hidroliza și oxidarea anaerobă

c.oxidarea aerobă

12.Degradarea celulozei în rumen se realizează de către:

a.Celulaza proprie din lichidul ruminal

b.Bacteriile celulozolitice care conțin celulază și celobiază

c.Maltaza și izomaltaza de origine bacteriană.

13.In urma digestiei celulozei intraruminale rezultă:

a.Hemiceluloze și gaze de fermentație

b.Maltoză și izomaltoză

a. Glucoză, AGV și gaze de fermentație

14.Acidul propionic rezultat din fermentația glucozei constituie pentru rumegătorul gazdă:

a.un deșeu metabolic inutilizabil și nociv.

b.o sursă energetică importantă și unicul AGV utilizabil în neoglucogeneza.

c.un precursor în sinteza acizilor grași din lapte.

15.Acidul acetic rezultat din fermentația glucozei constituie pentru rumegătorul gazdă:

a.un deșeu metabolic inutilizabil și nociv.

b.o sursă energetică importantă și unicul AGV utilizabil în neoglucogeneza.

c.un prcursor în sinteza acizilor grași din lapte.

16.Metanogeneza rumenală constituie pentru rumegătorul gazdă:

a.o sursă energetică importantă

20

b.o pierdere energetică importantă

c.o sursă de apă metabolică

17.Procesele de sinteză din prestomacuri sunt:

a.Cetogeneza, metanogeneza și glucogeneza

b.Sinteza acizilor grași esențiali și sinteza vitaminelor A, D și E.

c.Sinteza aminoacizilor esențiali, sinteza vitaminelor din complexul B și K

Cap. 1,2,3,4

1. Combinațiile nefiziologice ale hemoglobinei, sunt:

a. carboxihemoglobina, carbamatul de hemoglobină.

b. carboxihemoglobina, oxihemoglobina.

c. carboxihemoglobina, methemoglobina, sulfhemoglobina.

2. Anizocitoza eritrocitară este:

a. reducerea numărului de hematii

b. variația dimensiunilor hematiilor

c. variația formei hematiilor

3. Hematiile au formă ovală, în mod exceptional, la următoarele specii

a. păsări, reptile, amfibieni;

b. ovine, caprine;

c. lama.

4. Deformabilitatea eritrocitară depinde de :

a. conținutul în spectrină al citoscheletului; conținutul în fosfolipide al plasmalemei.

b. conținutul în anhidraza carbonica și alte enzime al citoplasmei.

c. prezența anlutinogenilor la fața externă a membranei eritrocitare.

5. Agregabilitatea eritrocitară sau dispunerea în rulouri a eritrocitelor influențează:

a. Constantele eritrocitare derivate

b. Viteza de sedimentare a hematiilor

c. Rezistența osmotica a hematiilor

6. Pragul rezistenței osmotică minime a hematiilor este:

a. mediul slab hipoton la care nu se distrug decât hematiile îmbătrânite și uzate.

b. mediul slab hipoton la care nu se distrug decât hematiile tinere.

c. mediul hiperton la care se distrug puține hematii.

7. Valoarea maximă a presiunii arteriale, în timpul unei revoluții cardiac, este data de:

a. sistola ventriculară

b. diastola ventriculară

c. sistola atrială

21

Fiziopatologie

1.Caile clasice de actiune in sindromul general de adaptare sunt urmatoarele cu o exceptie:

a. sistemul simpato-adrenergic

b. sistemul renina-angiotensina-aldosteron

c. sistemul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal

2.Sunt considerati agenti stresanti toti factorii din mediu care determina la nivelul

organismului:

a.stimularea circuitului reticulo-cortico-reticulat

b.scaderea secretiei de ACTH

c.stimularea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal

3.Actiunea agentilor stresanti determina la nivelul organismului in primele doua faze

urmatoarele reactii cu o exceptie:

a.cresterea debitului cardiac si respirator

b.hiperglicemia si cresterea acizilor grasi liberi

c.leucocitoza prin cresterea eozinofilelor si limfocitelor

4.Mediatorii chimici ai reactiei de alarma din cadrul sindromului general de adaptare sunt:

a.hormonii glucocorticoizi

b.adrenalina

c.endorfina si encefalina

5.Poliglobulia din faza de alarma a sindromului general de adaptare este rezultatul stimularii

urmatoarelor mecanisme cu o exceptie:

a.mobilizarea eritrocitelor din depozite

b.stimularea functiei eritropoetice ca urmare a cresterii cantitatii de eritropoetina

c.stimularea eritrodiabazei

6.Reactiile din faza de rezistenta sau de adaptare a sindromului general de adaptare sunt

rezultatul interventiei urmatoarelor mecanisme:

a.intensificarea activitatii secretorii a corticosuprarenalelor

b.intensificarea activitatii secretorii a medulosuprarenalelor

c.stimularea sistemului vegetativ ortosimpatic

7.Faza a III a, de epuizare, din sindromul general de adaptare prezinta urmatoarele reactii cu o

exceptie:

a.scaderea temperaturii corporale

b.scaderea rezervelor de glicogen

c.scaderea concentratiei de acid lactic si aminoacizi

8.In solicitarile acute ale organismului creste secretia de:

a.noradrenalina

b.dopamina

c.adrenalina

9.In cantitati mari glucocorticoizii produc:

a.liza tesutului limfatic

22

b.limfocitoza

c.eozinofilie

10. În sindromul general de adaptare sunt activate unele sisteme neuroendocrine care au ca

rezultat:

a.scăderea activităţii medulosuprarenalelor;

b.intensificarea secreţiei de hormoni glucocorticoizi;

c.hipotrofia şi hipoplazia corticosuprarenalelor;

11. Faza de rezistenţă a sindromului general de adaptare se caracterizează prin:

a.creşterea rezistenţei organismului faţă de agresorul care a declanşat reacţia;

b.creşterea rezistenţei faţă de acţiunea tuturor agresorilor;

c.scăderea rezistenţei faţă de acţiunea tuturor agresorilor;

12.Fenomenele de contraşoc din faza de alarmă a sindromului general de adaptare sunt

reprezentate de:

a.tahicardie, hipertensiune arterială, hiperglicemie, poliglobulie;

b.hipotensiune, hipotermie, bradicardie, bradipnee;

c.tahicardie, hipotensiune arterială, hipoglicemie;

13.In sindromul general de adaptare hipertrofia şi hiperplazia corticosuprarenalelor se produc

în:

a.faza de alarmă

b.faza de rezistenţă

c.faza de epuizare

14.Cauzele certe generatoare de soc sunt urmatoarele:

a.hemoragiile insemnate

b.toate poliglobuliile

c.hiperbilirubinemiile

15.Manifestarile clinice la animale in starea de soc sunt urmatoarele :

a.cresterea accentuata a tonusului muscular

b.tegumente reci si palide; oligurie

c.cresterea metabolismului bazal si tendinta la hipertermie

16.Reactiile adaptativ-compensatorii din soc vizeaza urmatoarele:

a.vasoconstrictie periferica cu redistributie sanguina in urma descarcarilor

catecolaminice

b.centralizarea circulatiei si scăderea debitului cardiac

c.autotransfuzie dependenta de reactia predominant vagala

17.In soc la nivelul metabolismului lipidic se produc urmatoarele modificari, cu o exceptie:

a.cresterea nivelului de cetoacizi, in urma intensificarii lipolizei

b.intensificarea alcalozei metabolice

c.agravarea hemodinamicii in urma scaderii vâscozitatii sângelui

18.Hiperlactacidemia in soc reprezinta:

a.un factor de reversibilitate a socului

b.un indice direct proportional cu gravitatea socului

23

c.un indice de modificare a tratamentului

19.Cresterea volumului sanguin in soc se realizeaza prin urmatoarele mecanisme cu o

exceptie:

a.mobilizarea sângelui din depozite

b.patrunderea lichidelor interstitiale in celula

c.stimularea eritropoezei

20.Faza de soc ireversibil se caracterizeaza prin urmatoarele modificari:

a.cresterea tensiunii arteriale

b.fenomene de alcaloza

c.activarea enzimelor lizozomale si autodigestie

21.Modificarile metabolismului protidic in soc sunt urmatoarele:

a.cresterea albuminelor

b.scaderea aminoacizilor

c.cresterea amoniacului

22.In soc perfuzia celulara este oglindita cel mai fidel de:

a.valoarea presiunii arteriale

b.pH si concentratia plasmatica a acidului lactic

c.concentatia extracelulara a potasiului

23.In soc tulburarile hemodinamice de la nivelul microcirculatiei sunt dependente de:

a.activitatea centrilor vasomotori

b.acidoza locala

c.volumul total de sânge

24.Printre consecintele acidozei metabolice din starea de soc se numara urmatoarele:

a.stimuleaza eliberarea de interleukine, agravând hemodinamica

b.scade forta de contractie a miocardului

c.scade tendinta de coagulare intravasculara diseminata

25. Tulburarea microcirculatiei in soc este consecinta:

a.actiunii vasodilatatoare a catecolaminelor

b.tulburarii activitatii centrilor vasomotori

c.tulburarilor hemodinamice si metabolice care se interconditioneaza

26.Ca urmare a tulburarilor metabolice in soc se produc urmatoarele modificari umorale:

a.hiperglicemie, hiperlactacidemie, hipolipemie, hipernatremie

b.hipoglicemie, hiperlipemie, hiperlactacidemie, hiponatremie, hiperpotasemie

c.hipoglicemie, hipolipemie, hipolactacidemie, hipernatremie, hiperpotasemie

27.Elementul fiziopatologic central al oricarei forme de soc este:

a. Scaderea volumului sanguin circulant efectiv

b.Cresterea volumului sanguin circulant efectiv

c.Scaderea volumului sanguin total

28. Modificările hemodinamice cu caracter adaptativ-compensator din starea de şoc vizează:

24

a.cresterea patului vascular, creşterea activităţii inimii şi a volumului sanguin

b.micsorarea patului vascular, cresterea activităţii inimii si a volumului

sanguin;

c.vasoconstricţia periferică şi diminuarea acitivităţii inimii.

29. Toate tipurile de şoc debutează prin:

a.alterarea unui factor hemodinamic;

b.alterarea profundă a metabolismului;

c.ambele situatii.

30. În stările de şoc la nivel tisular scade:

a.acidul lactic;

b.pH-ul;

c.amoniacul.

31.Cresterea VSH in inflamatie este consecinta:

a.cresterii albuminelor

b.cresterii alfaglobulinelor

c.cresterii numarului de eritrocite

32.Durerea in inflamatie este rezultatul acţiunii urmatorilor mediatori:

b.histaminei

c.fibrinogenului

d.bradikininei

33.Cresterea precoce a permeabilitatii in focarul inflamator se realizeaza sub actiunea:

a.histaminei si serotoninei

b.prostaglandinelor si leucotrienelor

c.interleukinei 1

34.Mediatorii cu rol vasodilatator in focarul inflamator sunt urmatorii:

a.histamina si serotonina

b.adrenalina

c.noradrenalina

35.Exsudatul inflamator asigura functia de aparare prin urmatoarele capacitaţi:

a.diluarea si neutralizarea substantelor toxice si microbilor

b.dizolvarea barierei fibrinoleucocitare

c.favorizarea trecerii toxinelor in circulatia generala

36.Activarea fosfolipazei A2 membranare la nivelul fagocitelor are ca rezultat urmatoarele

reactii:

b.limitarea eliberarii de lizofosfolipide

c.scaderea sintezei de prostaglandine sub actiunea cicloxigenazelor

d.amplificarea fenomenelor vasculo-exsudative si chimiotactice

37.Amplificarea fenomenelor vasculo-exsudative in focarul inflamator sunt rezultatul

urmatoarelor interventii:

a.cresterea concentratiei de histamina, serotonina, prostaglandine

b.scaderea concentratiei kininelor si prostaglandinelor

c.cresterea concentratiei glucocorticoizilor

25

38.Blocarea caii cicloxigenazelor are ca efect:

a.stimularea fenomenelor vasculo-exsudative si chimiotactice

b.efect antiinflamator

c.cresterea permeabilitatii la nivelul microcirculatiei

39.Procesul inflamator este insotit de urmatoarele modificari:

a.scadereaVSH

b.scaderea gamaglobulinelor si cresterea albuminelor

c.leucocitoza

40.Hiperemia activa din prima faza a inflamatiei acuta explica:

a.roseata, caldura, senzatia pulsatila

b.roseata, caldura, durerea, leucopenia

c.roseata, caldura, edemul, anemia.

41.Staza venoasa caracteristica fazei a doua a inflamatiei determina urmatoarele modificari

locale:

a.scaderea temperaturii locale, culoarea cianotica a regiunii, hemoconcentratie

b.cresterea temperaturii locale, edem, durere, culoarea cianotica a regiunii

c.cresterea permeabilitatii, plasmexodie, edem, hemodilutie.

42. În general la nivelul focarului inflamator mediatorii chimici ai inflamaţiei produc:

a.scăderea permeabilităţi vasculare;

b.diminuarea fluxului sanguin;

c.mărirea fluxului sanguin şi a permeabilităţii vasculare;

43. Reacţiile generale în inflamaţie sunt următoarele:

a.febră;

b.scăderea secreţiei de glicoproteine hepatice;

c.leucopenie;

44. În focarul inflamator activarea factorului XII Hageman determină

a.eliberarea prostaglandinelor;

b.activarea metaboliţilor acidului arahidonic;

c.activarea cascadei complementare, sistemelor coagulării şi fibrinolizei,

sistemului kininelor plasmatice;

45. Glucocorticoizii acţionează în inflamaţie prin:

a.stimularea producţiei de prostaglandine;

b.inhibarea producţiei de metaboliţi ai acidului arahidonic;

c.stimularea fenomenelor vasculo-exsudative;

46. Interleukina 1 denumită şi pirogen granulocitar intervine în inflamaţie prin:

a. scaderea secreţiei de glicoproteine hepatice;

b. scaderea producţiei de leucocite;

c. stimularea hipotalamusului şi antrenarea unei hipertermii;

26

47.Reactia febrila este:

a.o reactie generala nespecifica de adaptare-aparare a organismului

b.o dereglare a echilibrului termogeneza-termoliza, prin cresterea productiei de

caldura

c.o dereglare a echilibrului termic ca urmare a ineficientei termolizei

48.Au efect piretogen urmatorii factori:

a.histamina

b.bacteriile, virusurile, fungii

d.kininele

49.Originea pirogenului endogen este:

a.leucocitara

b.eritrocitara

c.hipotalamica

50.Reactia febrila este declansata de:

a.mediul supraincalzit si umed

b.actiunea factorilor piretogeni

c.descarcari de hormoni catabolizanti

51.Pentru perioada de stare a reactiei febrile sunt caracteristice:

a.restabilirea echilibrului termogeneza-termoliza

b.diminuarea termolizei

c.intensificarea termogenezei

52.Faza de crestere a temperaturii din reactia febrila se caracterizeaza prin:

a.reactii de adaptare la mediul rece

b.pastrarea capacitatii de termoreglare

c.predominanta parasimpatica

53.Mecanismul de termoreglare in perioada de stare a reactiei febrile este identic cu cel din:

a.hipotermie

b.hipertermie (Supraincalzire)

c.starea normala

54.Pentru perioada de stare a reactiei febrile sunt caracteristice:

a.scaderea termolizei

b.scaderea termogenezei

c.intensificarea metabolismului celular

55. Mecanismul supraîncălzirii este reprezentat de:

a.restructurarea funcţională a centrului termoreglării;

b.diminuarea termogenezei;

c.amplificarea termogenezei şi sau diminuarea termolizei;

56. Mecanismul de termoreglare din reacţia febrilă este identic cu cel din:

a.supraîncălzire;

b.hipertermia malignă;

27

c.starea normală.

57. In faza de creştere a temperaturii din reacţia febrilă se produce:

a.creşterea termolizei

b.intensificarea termogenezei

c.vasodilataţie periferică

58. În faza paralitică din hipotermia acută se produc:

a.vasoconstricţie periferică;

b.hipertensiune arterială;

c.diminuarea activităţii centrilor cardiorespiratori din bulb, instalarea

vasodilataţiei şi hipotensiunii;

59.Cresterea hematocritului, proteinelor plasmatice, a compartimentului intracelular

concomitent cu scaderea volumului plasmatic semnifica:

a.deshidratare izotona

b.deshidratare hipotona

c.deshidratare hipertona

60.Scaderea hematocritului, proteinelor plasmatice, a compartimentului intracelular

concomitent cu cresterea volumului plasmatic semnifica:

a.hiperhidratare hipotona

b.deshidratare hipertona

c.hiperhidratare hipertona

61.Lipsa senzatiei de sete este specifica urmatoarei tulburari a echilibrului hidroelectrolitic:

a.deshidratarii extracelulare izotona

b.deshidratarii extracelulare hipertona

c.deshidratarii extracelulare hipotona

62.Mecanismele compensatorii în deshidratarea izotonă sunt:

a.cele care intervin într-o hipovolemie;

b.creşterea activităţii parasimpatice;

c.hiposecreţie de ADH şi aldosteron;

63. Între mecanismele de apariţie a edemului se numără:

a.scăderea presiunii hidrostatice intravasculare;

b.creşterea presiunii oncotice intravasculare;

c.scăderea presiunii oncotice în hipoalbuminemie;

64. Consecinţele hiperhidratării hipotone sunt:

a.hiperhidratare globală;

b.deshidratare celulară;

c.hiperhidratare extracelulară şi deshidratare celulară;

65. Consecinţele hipocalcemiei asupra organismului sunt

a.creşterea excitabilităţii neuromusculare;

b.scăderea timpului de coagulare,

c.calcificări ale ţesuturilor moi;

28

66.Consecinţele hiperpotasemiei asupra organismului sunt reprezentate de:

a.tulburări metabolice traduse prin alcaloză metabolică;

b.tulburări digestive;

c.tulburări cardiace manifestate prin aritmii;

67. Consecinţele hiperfosfatemiei asupra organismului:

a.contracţii tetanice secundare hipocalcemiei;

b.modificări hematologice caracterizate prin tulburarea structurii şi funcţiei

eritrocitelor;

c.modificări metabolice traduse prin acidoză metabolică;

68.Sindromul general de adaptare este:

a. o reacţie a organismului cu predominaţă anabolică;

b. o reacţie nespecifică a organismului, cu predominanţă catabolică;

c. o reacţie cu predominanţă vagală.

69.Mecanismele sindromului general de adaptare au la bază:

a. o stimulare vagală;

b. o stimulare simpato-adrenergică şi hipotalamo-hipofizo-cortiocosuprarenală;

c. o diminuare a concentraţiei de adrenalină şi glucocorticoizi.

70.În sindromul general de adaptare ordinea intrării în acţiune a mediatorilor este:

a. glucocorticoizi, adrenalină;

b. adrenalină, glucocorticoizi;

c. aldosteron, angiotensină.

71.Focarul inflamator (flogistic) se caracterizează prin:

a. ischemie şi stază;

b. neutrofilie.

c. fenomene alterative, vasculoexsudative şi proliferative;

72.Cauzele inflamaţiei sunt reprezentate:

a. numai de actiunea factorilor biotici, exogeni;

b. numai de acţiunea factorilor abiotici, exogeni şi endogeni;

c. de toţi factorii biotici şi abiotici care produc o agresiune tisulară.

73.În inflamaţie histamina, primul mediator, intervine prin:

a. capacitate hiperalgică;

b. capacitate hipertermică;

c. capacitate vasculoexudativă şi chimiotactică.

29

SEMIOLOGIE

1. Foaia semnaletică conţine date despre:

a. semnele bolii

b. date exclusiv ale proprietarului

c. date privind animalul

2. Foaia de observaţie este:

a. un document ce se înmânează obligatoriu proprietarului

b. un act medical, ştiinţific şi juridic

c. un document cu valoare financiară

3. Termenul de habitus semnifică:

a. starea generală prezentă

b. conformația si constituția

c. starea de întreținere și temperamentul

4. Sclerodermia semnifică:

a. îngrosarea exagerată a pielii;

b. pierderea părului şi îngrosarea pielii;

c. reducerea elasticităţii pielii

5. Termenul de asteatoză semnifică :

a. lipsa secreţiei sebacee

b. lipsa secreţiei sudoripare

c. inflamaţia pielii

6. Discromiile sunt manifestate prin: a. modificări ale culorii pielii de natură vasculară b. modificări de distribuţie şi intensitate a pigmentului melanic c. nevii vasculari

7.Vitiligo semnifică :

a. hiperpigmentare oculară

b. hipopigmentarea extremităţilor

c. lipsa totală apigmentului melanic

8.Termenul de colurie defineşte

a. cantitate crescută de proteine in urină

b. prezenţa sărurilor biliare în urină

c. prezenţa pigmenţilor biliari în urină

9.Proba lui Adler la urina se referă la:

a.determinarea hemoglobinei

b.determinarea corpilor cetonici

c.determinarea sărurilor biliare

30

10.Sedimentul urinar se examinează:

a.macroscopic după acidifiere

b.microscopic pe frotiu

c.macroscopic după centrifugare si acidifiere

11.Sedimentul urinar este format din:

a.Sediment organic și anorganic

b.Sediment organizat și cilindri

c.Sediment neorganizat și organizat

12.Poziția ortopneică adoptată de animal se traduce prin:

a.cap ridicat și respirație dispneică

b.atitudine tetanică și cap întins

c.cap întins pe gât și îndepărtarea membrelor

13.Epicriza semnifică:

a.criză convulsivă ușoară

b.partea finală a foii de observație

c.partea de aură a accesului epileptiform

14.Sedimentul urinar est eformat din :

a.parte neorganizată și organizată

b.cristale si rare celule epiteliale

c.parte organică și anorganică

15.Vomitarea incoercibilă se referă la:

a.vomitarea rară cu mult mucus

b.vomitarea cu frecvenţă mare

c.vomitare sanguinolentă

16.Jaboul esofagian se referă la:

a.inflamaţia esofagului

b.obstrucţia cu un corp străin a esofagului

c.dilataţia saciformă a esofagului

17.Termenul de fagedenic se referă la :

a. erupție eritematoasă

b. ulcere profunde

c. crevase infectate ale pielii

18.În gastrită acidă la câine se remarcă:

a.vomă fecaloidă

b.vomă şi semne nervoase

c.vomă şi vomituriţie

19.Torsiunea stomacului la câine este vizibilă radiologic astfel:

a.radioopacitate crescută posterior diafragmului

b.radiotransparenţă intensă posterior diafragmului

31

c.radioopacitate sterno-ventrală cu zone mici alternante de radiotransparenţă

20.În ulcerul gastric la câine vomismentul se prezintă astfel:

a.vomă galben-verzuie cu mult mucus

b.vomisment ihoros şi sanguinolent

c.vomisment cu miros amoniacal si de culoare maron –închis

21.În inflamaţia catarală a faringelui se aplică următoarea metodă specială:

a. prelevarea de exsudat şi examinarea microscopică

b.puncţie

c.sialografie

22. Termenul de hipoestezie semnifică:

a. reducerea motilităţii;

b. reducerea sensibilităţii tactile;

c. reducerea sensibilităţii profunde.

23. Proba lui Babinschi constă în:

a. verificarea reflexelor pupilare

b. acoperirea ochilor şi aprecierea deplasării

c. verificarea reflexului interdigital

24. Termenul de ataxie semnifică:

a. deplasare continuă

b. incoordonarea miscărilor în deplasare

c. deplasare în manej

25. Zgomotul de pitpalac se datorează :

a. dedublării zgomotelor cardiace

b. dedublării zgomotului II

c. prelungirii zgomotolui I

26. Blocul atrioventricular se referă la:

a. un fenomen de aritmie batmotropă

b. un fenomen de aritmie dromotropă

c. miocardită complicată cu pericardită

27. Zgomotele cardiace supraadaugate sunt definite ca:

a. zgomote date de aritmii

b. zgomote date acumulări de lichid pericardic

c. sufluri

28. Tahicardia poate fi cauzată de:

a. stare de vagotonie

b. stare de simpaticotonie

c. stare de uremie

29. Suflurile endocardice organice produse în urma îngustării orificiilor poartă numele de

suflu/zgomot:

a. de stenoză

32

b. de insuficienţă

c. înşelătoare

30. Când egalizarea pauzelor zgomotelor cardiace se face fară creşterea frecvenţei,

aspectul

semiologic poartă numele de:

a. embriocardie

b. ritm pendular

c. cuniculocardie

31. Mărirea ariei cardiace se constată în:

a. pneumotorax

b. pneumopericard

c. dilataţia cardiacă

32. Apoplexia reprezintă:

a. stare de excitaţie însoţită de convulsii

b. convulsii şi pareze spastice

c. stare de inhibiţie urmată de paralizie

33. În cazul examinării sistemului nervos vegetativ se verifică următoarele reflexe:

a. labio-cardiac şi oculo-cardiac

b. reflexul Westphal şi Babinschi

c. reflexul cornean şi de deglutiţie

34. Amauroza se referă la:

a. pierderea mirosului

b. pierderea văzului

c. pierderea gustului

35. Proba planului mobil se aplică pentru:

a. verificarea sensibilităţii reticulare

b. verificarea sensibilităţii superficiale

c. verificarea sensibilităţii profunde

36. Astazia reprezintă:

a. pierderi de echilibru însoţite de opistotonus

b. modificări diferite de atitudine în deplasare

c. pierderi de echilibru în staţiune patrupodală

37. Proba lui Romberg se referă la:

a. acoperirea ochilor şi aprecierea deplasării

b. acoperirea şi presare globului oculare cu aprecierea deplasării

c. măsurarea frecvenţei cardiace înainte şi după acoperirea ochilor

38. Mişcările forţate se exprimă prin:

a. pulsiuni

b. tetanii

c. pareze spastice

33

39. Bradikinezia semnifică :

a. hiporeflectivitate

b. încetinirea contracţiilor

c. încetinirea reacţiilor faţă de excitanţii din mediu

40. Ataxia cerebeloasa se caracterizează prin:

a. hipereflectivitate

b. vertij si tremuraturi

c. dismetrie

41.La nivelul pielii toracelui există o formaţiune care la palpaţie prezintă fluctuenţă. Care

este metoda specială ce trebuie aplicată :

a. raclaj;

b. puncţie;

c. endoscopie.

42.Formaţiunile glandulare ale pielii sunt reprezentate de: a. fanerele cutanate

b. glandele sebacee şi sudoripare

c. fibre colagene, elastice, reticulină

43. Culoarea normală a pielii este determinată de: a. glandele sudoripare şi sebacee b. pigmentul melanic şi vascularizaţie c. glandele uropigee

44.Ephidroza se manifestă prin: a. secreţie sudoripară abundentă b. lipsa secreţiei sudoripare c. transpiraţii abundente, dar pe zone cutanate circumscrise

45.Acumularea infiltrativă de lichid seros în ţesutul conjunctiv subcutanat este întâlnită

a. emfizem subcutanat septic b. emfizem subcutanat prin aspiraţie c. edem

34

MICROBIOLOGIE

1.Celula bacteriană :

a. este vizibilă la microscopul optic

b. poate fi examinată numai la microscopul electronic din cauza dimensiunilor foarte

reduse

c. este vizibilă cu ochiul liber

2.Bacteriile sunt microorganisme cu o structură:

a. acelulară (subcelulară)

b. unicelulară de tip procariot

c. pluricelulară de tip eucariot

3.Celula bacteriană are dimensiuni de ordinul:

a. nanometrilor

b. micrometrilor

c. milimetrilor

4.Bacteriile sunt microorganisme:

a. unicelulare

b. eucariote

c. pluricelulare

5.Bacteriile cu formă sferică (cocii) pot forma grupări:

a. strepto

b. palisade

c. ideograme

6.Este rezultatul diviziunilor succesive în planuri paralele, cu persistenţa legăturilor între

celule pe parcursul mai multor generaţii:

a. diplococul

b. stafilococul

c. streptococul

7.Care din componentele celulei bacteriene este prezentă la absolut toate bacteriile:

a. membrana citoplasmatica

b. peretele celular

c. capsula

8.Peretele celular este o componenta a celulei bacteriene:

a. prezentă la toate bacteriile:

b. prezentă la majoritatea speciilor bacteriene

c. prezentă la un numar redus de specii bacteriene

9.Au capacitatea de a-şi resintetiza peretele celular:

a. sferoplaştii

b. protoplaştii

c. formele,,L,,

35

10.Care din componentele celulei bacteriene asigura menţinerea formei acesteia:

a. capsula, glicocalixul

b. peretele celular

c. membrana citoplasmatica

11.Diferenţele de structură ale peretelui celular la diverse grupe de bacterii sunt responsabile

de :

a. forma celulelor bacteriene

b. modul de grupare

c. modul diferit de colorare prin metodele Gram şi Ziehl-Neelsen

12.Care din componentele celulei bacteriene este prezentă la absolut toate bacteriile:

a. ribozomii (corpusculii Palade)

b. flagelii (cilii)

c. capsula

13.Care din componentele celulei bacteriene nu este prezentă la toate bacteriile:

a. genomul (nucleoidul)

b. citoplasma

c. fimbriile

14.Organitele prezente în citoplasma celulei bacteriane sunt:

a. aparatul Golgi

b. lizozomii

c. granulele lui Palade

15.Granulele lui Palade, prezente în citoplasma celulei bacteriene, reprezintă:

a. sediul sintezei proteinelor structurale şi enzimatice

b. fragmente mici de ADN extracromozomial

c. rezerve de substanţe organice şi anorganice

16.Plasmidele sunt:

a. invaginări ale membranei citoplasmatice

b. organite de aderenţă

c. molecule mici de ADN

17. Este codificată de plasmide:

a. sinteza capsulei

b. sporogeneza

c. sinteza pililor de tip,,F,,

18.Capsula protejează celula bacteriană faţă de :

a. fagocitoză

b. acţiunea antibioticelor

c. temperaturile crescute

19.Mobilitatea bacteriilor este dată de:

a. pili

b. fimbrii

c.cili (flageli)

36

20.Sunt formaţiuni tubulare lipsite de canal axial şi conferă bacteriilor capacitatea de a adera

la suprafaţa epiteliilor şi a altor substraturi:

a. fimbriile

b. pilii de tip F

c. flagelii (cilii)

21.Fimbriile :

a. au rol in absorbţia substanţelor nutritive din mediile de cultură

b. realizează fixarea bacteriilor pe suprafaţa epiteliilor şi a altor substraturi solide

c. conferă bacteriilor mobilitate

22.Cilii (flagelii):

a. reprezintă organite de aderenţă a celulei bacteriene la diverse substraturi

b. reprezintă organite de mişcare

c. prin lumenul lor se realizează transferul de material genetic în procesul de conjugare

23.Bacteriile lofotricha posedă:

a. o microcapsulă

b. un smoc de cili la unul din poli

c. un singur cil la unul din poli

24. Exercită chimiotactism pozitiv asupra bacteriilor mobile:

a. glucidele

b. alcoolii

c. metalele grele

25.Mobilitatea spirochetelor este dată de.

a. cili externi dispuşi peritrich

b. endoflageli

c. fimbrii

26.Bacteriile :

a. posedă enzime şi metabolism propriu

b. nu se multiplică în medii abiotice

c. sunt parazite obligatoriu, deoarece nu dispun de enzime metabolice

27.Respiraţia la bacterii constă în:

a. reacţii de oxidoreducere prin care bacteriile îşi procură energia

b. reacţii de biosinteză a structurilor celulare

c.capacitatea de a utiliza energia luminoasă

28.Care din enzimele respiratorii lipsesc la bacteriile strict anaerobe:

a. dehidrogenazele piridinice

b. dehidrogenazele flavinice

c. sistemul citocromilor

29.Sunt bacterii anaerobe, care în subculturi devin tolerante faţă de oxigen:

a. bacteriile aerobe, anaerobe facultativ

b. bacteriile anaerobe, aerotolerante

c. bacteriile microaerofile

37

30.Majoritatea bacteriilor se multiplică prin:

a. spori

b. diviziune directă (sciziparitate)

c. înmugurire

31.În faza exponenţială a multiplicării bacteriilor:

a. diviziunile se succed la intervale de 20-30 minute

b. se ajunge la moartea logaritmică a celulelor bacteriene

c. are loc doar o multiplicare de înlocuire a celulelor moarte

32.In care din fazele multiplicării, celulele bacteriene prezintă forme atipice şi afinitate

tinctorială scazută, încât examenele efectuate în scopul identificării pot duce la erori:

a. faza de multiplicare exponentiala

b. faza stationara

c. faza de declin

33.Faza de declin se caracterizează prin:

a. diviziuni de înlocuire a bacteriilor moarte

b. multiplicarea logaritmică a celulelor bacteriene

c. moartea logaritmică a celuleor bacteriene

34.Principala cauză care determină reducerea considerabilă a diviziunilor în faza staţionară a

multiplicării bacteriilor, este:

a. scăderea concentraţiei nutrienţilor şi acumularea metabliţilor toxici

b. realizarea unei concentraţii maxime de indivizi pe unitatea de volum

c. lipsa de adaptare la condiţiile de mediu

35.Colonia bacteriană rezultă din:

a. multiplicarea unei celule bacteriene

b. roirea bacteriilor mobile pe suprafaţa mediilor solide

c.. invadarea suprafeţei agarului de către bacteriile ciliate

36.Gazonul bacterian este rezultatul:

a. confluării coloniilor sau invaziei mediului de către bacteriile mobile

b. incubării la temperatura optimă

c. cultivării pe medii cu ser sau sânge

37.Factorii de mediu au rolul de a selecta (a releva):

a. variantele fenotipice

b. variantele genotipice

c. ambele tipuri

38.Variaţiile fenotipice ale bacteriilor:

a. dispar odată cu factorul inductor şi nu se transmit la descendenți

b. sunt stabile și se transmit ereditar

c. afectează un număr mic de celule (1/108)

39.Variațiile genotipice ale bacteriilor:

a. apar la un număr foarte redus de celule dintr-o populație bacteriană (1/108)

38

b. afectează o întreagă populație bacteriană simultan

c. nu se transmit la descendenți

40.Variaţiile genotipice se realizează prin:

a. acţiunea factorilor de mediu, faţă de care constituie fenomene de adaptare

b. mutaţii şi recombinări genetice

c. ambele mecanisme (a şi b)

41.Sunt capabile să se multiplice la temperaturi scăzute, apropiate de zero grade :

a. bacteriile barofile

b. bacteriile psichrofile (criofile)

c. bacteriile halofile

42. Efectul bactericid al temperaturilor crescute utilizate în sterilizare se datorează, în

principal:

a. deshidratării celulelor bacteriene

b.denaturării proteinelor enzimatice

c.distrugerii peretelui celular

43. Bacteriile capabile să se multiplice la temperaturi cuprinse între 800

C-1050

C se numesc:

a. bacterii mezofile

b. bacterii hipertermofile

c. bacterii osmofile

44. Are efect bactericid prin deshidratare şi ruperea învelişurilor celulei bacteriene sub

acţiunea cristalelor de ghiaţă:

a. îngheţarea lentă la temperaturi situate puţin sub zero grade

b. îngheţarea bruscă la temperaturi foarte scăzute (-300, - 80

0 C)

c. congelarea, indiferent de temperatură

45. Plasmoliza (uscarea osmotică) are loc când celulele bacteriene se găsesc intr-un mediu:

a. hipoton

b. hiperton

c.acid

46.Suspendarea celulelor bacteriene într-un mediu hipoton determină:

a. plasmoliza (uscarea osmotică)

b. plasmoptiza

c.coagularea proteinelor structurale şi enzimatice

47. Sunt capabile să se multiplice în medii cu o concentraţie mare de Na Cl:

a. bacteriile barofile

b. bacteriile psichrofile (criofile)

c. bacteriile halofile

48. Microbiota autohtonă (rezidentă) a organismului animal populează:

a. tubul digestiv

c. ficatul

b. musculatura

39

49. Relaţia dintre microbiota rumenului şi animalul-gazdă este de tip:

a. simbiotic

b. comensal

c. antagonic (conflictual)

50. Hialuronidazele şi fibrinolizinele bacteriene sunt responsabile de :

a. inhibarea fagocitozei

b. difuzarea bacteriilor în ţesuturi

c. producerea toxiinfecţiilor alimentare

51. Sunt enzime bacteriene cu efect necrotic:

a. coagulazele

c. toxina difterică, lecitinaza

b. hemolizinele

52.Mediile selective pentru stafilococi conţin:

a. azidă de sodiu

b. NaCl 6,5 %

c. verde briliant

53. Produc pigmenţi de natură carotenoidă (alb→ portocaliu), nedifuzabili în mediu:

a. Streptococcus spp.

b. Staphylococcus spp.

c. Pseudomonas spp.

54. În frotiurile efectuate din materiale patologice şi culturi, formează grupări asemănătoare

ciorchinilor de struguri:

a. Streptococcus pyogenes

b. Staphylococcus aureus

c. Bacillus anthracis

55.Stafilococii sunt bacterii:

a. serofile

b. halofile

c. termofile

56. Constituie o infecţie streptococică:

a. mamita gangrenoasă a oilor (răsfugul negru)

b. gurma tineretului cabalin

c. gangrena gazoasă

57. Sunt bacterii criofile:

a. Streptococcus spp.

b. Bacillus spp.

c. Listeria spp.

58.Testul lui Anton (instilare conjunctivală) este un test de patogenitate pentru:

a. streptococi

b. listerii

40

c. clostridii

59.Antigenul de înveliş ,,Vi”este prezent la:

a. Escherichia coli

b.Salmonella spp.

c. colibacili şi salmonele

60. Se examinează în preparate umede lamă-lamelă, la microscop în câmp întunecat:

a. salmonelele

b. leptospirele

c. toate speciile bacteriene

61. Leptospirele cultivă pe:

a. medii uzuale (bulion, geloză nutritivă)

b. geloză-sânge

c. mediul sintetic Korthof

62.Bacteriile care au forma de virgulă sau S se numesc:

a. coci

b. bacili

c. vibrioni

63.Este o bacterie spiralată alcătuită din mai multe spire flexibile.

a. vibrionul

b. filamentul

c. spirocheta

64.Bacteriile în formă de bacil pot forma grupări:

a. stafilo

b. strepto

c. tetrade

65. Rezistenţa mecanică a peretelui celular se datorează :

a. lipopolizaharidelor (LPS)

b. reţelei de peptidoglican (mureina)

c. lipoproteinelor

66.Componenta lipopolizaharidică (LPS) din membrana externă a peretelui celular la

bacteriile Gram negative, reprezintă:

a. o enzimă cu rol în metabolism

b. un factor antifagocitar

c. o endotoxină

67.În prezenţa penicilinei sau a lizozimului se transformă în protoplaşti:

a. bacteriile Gram pozitive

b. bacteriile Gram negative

c. bacteriile acidorezistente

41

FARMACOLOGIE

1. Activitatea terapeutică a griseofulvinei este mai eficientă atunci când este

administrată:

a. Pe cale orală şi sub formă ultramicronizată;

b. Intravenos şi sub formă ultramicronizată;

c. Subcutanat şi sub formă micronizată.

2. Absorbţia griseofulvinei se reduce atunci când se administrează:

a. Concomitent cu antibiotice;

b. Concomitent cu barbiturice;

c. Concomitent cu soluţii nutritive.

3. Indicaţiile terapeutice ale griseofulvinei, privesc:

a. Dermatofitozele pielii, părului şi unghiilor;

b. Nematodozele animalelor mici;

c. Infecţiile candidozice.

4. Amfotericina B se indică în:

a. Infecţii sistemice grave;

b. Infecţii micotice sistemice şi localizate;

c. Intoxicaţii cu alte medicamente nefrotoxice.

5. Administrarea amfotericinei B concomitent cu colistinul potenţează:

a. Efectul terapeutic;

b. Efectul toxic cardiac;

c. Efectul toxic renal.

6. Utilizarea enilconazolului în medicina veterinară se referă la:

a. Efectul antiseptic/dezinfectant;

b. Efectul antimicotic topic;

c. Efectul deprimat al SNC.

7. Ketoconazolul se caracterizează prin:

a. Toxicitate foarte ridicată;

b. Toxicitate relativ redusă;

c. Nefrotoxicitate.

8. La câinii supuşi tratamentului antifungic cu ketoconazol se recomandă:

a. Suplinirea deficitului de cortizol;

b. Suplinirea deficitului de calciu;

c. Suplinirea deficitului de estrogeni.

9. Recomandările tincturii de iod se referă la:

a. Dezinfecţia câmpului operator si revulsiv în plagă;

b. Dezinfecţia câmpului operator si revulsiv în jurul plăgii;

c. Efect vomitiv.

10. Iodoforii se caracterizează prin:

42

a. Toxicitate ridicată şi nu au miros respingător;

b. Toxicitate redusă şi nu au miros respingător;

c. Toxicitate redusă, dar instabilitate în timpul acţiunii.

11. Betadina se caracterizează printr-un efect:

a. Iritant şi toxic;

b. Neiritant şi netoxic;

c. Alergic şi coroziv.

12. Activitatea antimicrobiană a glutaraldehidei este prezentă:

a. Numai în absenţa materiilor organice;

b. Şi în prezenţa materiilor organice;

c. Numai pentru dezinfecţia instrumentarului.

13. Clorhexidina este incompatibilă cu:

a. Compuşii cuaternari de amoniu (detergenţii cationici);

b. Compuşii anionici (detergenţii anionici);

c. Apa distilată.

14. Alcoolul etilic posedă proprietăţi antibacteriene optime la:

a. 70 c (g/v);

b. 50 c (g/v);

c. 90 c (g/v).

15. Administrarea imizolului se face:

a. Intravenos (IV);

b. Digestiv (PO);

c. Subcutanat (SC).

16. Mecanismul de acţiune al sulfamidelor este unul:

a. Bactericid;

b. Bacteriostatic;

c. Bacteriostatic şi bactericid.

17. Indicele terapeutic al sulfamidelor la cal este:

a. It = 1 – 3;

b. It = 3 – 40;

c. It = 40 – 200.

18. Sulfamidele potenţate au un mecanism de acţiune:

a. Bacteriostatic;

b. Bactericid;

c. Dublu (bacteriostatic şi bactericid).

19. Care dintre combinaţii sunt sulfamide potenţate:

a. Sulfadiazină + sulfatiazol;

b. Sulfametoxazol + trimetoprim;

c. Trimetoprim + ampicilină.

20. Timpul de aşteptare pentru laptele provenit de la vacile tratate cu sulfamide este de:

43

a. 2 zile de la ultimul tratament;

b. 5 zile de la ultimul tratament;

c. 7 zile de la ultimul tratament.

21. Timpul de aşteptare pentru carnea provenită de la animalele tratate cu combinaţia

sulfadiazină-trimetoprim este de:

a. 24 de ore;

b. 48 de ore;

c. 72 de ore.

22. Indicaţia majoră a penicilinei G priveşte:

a. Bacteriile Gram negative;

b. Bacteriile Gram pozitive care nu şi-au selectat mutante rezistente;

c. Micoplasmele.

23. Durata unui tratament obişnuit cu penicilină este de:

a. 3 zile;

b. 5 – 7 zile;

c. 15 – 17 zile.

24. Fenoximetilpenicilina se administrează:

a. Pe cale orală;

b. Pe cale intramusculară;

c. Local (topic).

25. În cazul benzilpenicilinei procainice repetarea administrării se face la intervale de:

a. 4 – 6 ore;

b. 6 – 8 ore;

c. Mai mari de 6 – 8 ore.

26. Ampicilina este un antibiotic cu structură chimică asemănătoare:

a. Tetraciclinei;

b. Spectinomicinei;

c. Penicilinei.

27. Aminopenicilinele sunt active pe:

a. Germeni Gram pozitivi;

b. Germeni Gram negativi;

c. Micoplasme.

28. Ampicilina exercită asupra bacteriilor Gram pozitive o activitate:

a. Bacteriostatică;

b. Bactericidă;

c. Dublă: bacteriostatică (faza I) şi bactericidă (faza II).

29. Amoxicilina este activă pe:

a. Germenii Gram negativi;

b. Germenii Gram pozitivi;

c. Micoplasme.

44

30. Amoxicilina se caracterizează printr-o biodisponibilitate superioară:

a. Polimixinei B;

b. Ampicilinei;

c. Ketoconazolului.

31. Betalactamazele produse de Staphylococcus aureus şi epidermidis inactivează:

a. Oxacilinele şi cefalosporinele;

b. Penicilinele, ampicilinele, carbenicilinele şi acilureidopenicilinele;

c. Aminoglicozidele.

32. Cilastatina în combinaţie cu imipenemul asigură:

a. Un spectru antimicrobian ingust;

b. Blocarea dihidropeptidazei renale;

c. Un efect toxic redus.

33. Recomandarea principală a combinaţiei imipenem - cilastatină se referă la:

a. Germenii Gram pozitivi;

b. Infecţii mixte cu aerobi şi anaerobi;

c. Germenii Gram negativi.

34. Efectul bacteriostatic/bactericid al antibioticelor macrolide se exercită în faza:

a. Logaritmică;

b. De repaus;

c. În nici o fază.

35. Recomandarea terapeutică a eritromicinei priveşte:

a. Afecţiunile aparatului urinar;

b. Afecţiunile aparatului digestiv;

c. Afecţiunile aparatului respirator.

36. Antibioticele lincosamidice au mecanismul de acţiune asemănător cu al:

a. Antibioticelor betalactamice;

b. Antibioticelor diterpenice;

c. Antibioticelor macrolide.

37. Dozajul i.m./s.c. (mg/kgc) la câine şi pisică cu antibiotice lincosamidice este de:

a. 20 mg/kgc, timp de 3-7 /10 zile;

b. 40 mg/kgc, timp de 3-7 /10 zile;

c. 30 mg/kgc, timp de 3-7 /10 zile.

38. Aminociclitolii sunt antagonişti faţă de:

a. Aminoglicozide;

b. Eritromicină;

c. Peniciline.

39. Spectinamicina se administrează parenteral în doze de:

a. 20 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 5-7 zile;

b. 10 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 24-48 de ore;

c. 30 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 24-48 de ore.

45

40. Aminoglicozidele se caracterizeaza prin:

a. Absorbţie redusa din tubul digestiv;

b. Acţiune bactericidă asupra germenilor Gram pozitivi;

c. Lipsa toxicitatii sistemice.

41. Asocierea aminoglicozidelor cu β-lactamine este.

a. Recomandată în terapeutică,

b. Incompatibilă şi creşte riscul antibiorezistenţei,

c. Toxică.

42. Mecanismul de acţiune al polimixinelor este:

a. Bacteriostatic şi induce antibiorezistenţă;

b. Bactericid absolut şi nu induce antibiorezistenţă;

c. Mixt.

43. Polimixinele se utilizează:

a. Extensiv pe cale sistemică,

b. Exclusiv local (topic);

c. Local şi sistemic.

44. Absorbţia flucitozinei se realizează rapid şi complet atunci când este administrată:

a. Pe cale intravenoasă;

b. Pe cale orală;

c. Pe cale subcutanată.

45. Eficienţa unui antiseptic sau dezinfectant depinde de:

a. Timpul de contact;

b. Timpul de înjumătăţire;

c. Indicele terapeutic:

46. Spectrul de activitate al flucitozinei include:

a. Tulpinile de Aspergillus şi Coccidioides imunitis;

b. Cryptoccus neoformons, Candida albicans, Cladosporium spp;

c. Histoplasma capsulatum, Staphylococcus aureus.

47. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei:

a. Nefrotoxicităţii;

b. Hepatotoxicităţii;

c. Cardiotoxicităţii.

48. Ce este mai important pentru un antiseptic/dezinfectant:

a. Se posede un spectru larg de activitate antimicrobiană;

b. Să aiba un spectru ţintă de activitate antimicrobiană;

c. Să fie inactivat de proteine.

49. Apa oxigenată este:

a. Un antiseptic/dezinfectant nestabil oxidant;

b. Un antiseptic/dezinfectant nestabil reducător;

c. Un antiseptic/dezinfectant stabil:

46

MEDICINĂ LEGALĂ

1. Hiperplazia pneumocitelor de tip II (”epitelizarea alveolară”) este întânită în:

a. sindromul tulburărilor respiratorii şi de reproducţie al porcinelor (PRRS)

b. rabie la cîine

c. boala Newcastle Disease

2. Enterita hemoragică este întâlnită constant în:

a. parvoviroza canină

b. bursita infecțioasă aviară

c. necrobaciloza viscerală a bovinelor

3. În infecţia cu Mycoplasma suipneumoniae leziunea pulmonară esenţială este:

a. emfizemul pulmonar bulos

b. celulele gigante dispersate

c. bronhopneumonia limfohistiocitară cu caracter manşonal

4. Infarctele roșii splenice apar în:

a. antrax

b. rujet

c. pesta clasică

5. Sarcomul lui Sticker la masculi se caracterizează prin:

a. tumori cu aspect conopidiform

b. epididimită interstițială

c. bulbi erectili cu tumori cu aspect polipos - “creastă de cocoş”

6. Incluziile Lenz – Sinegaglia sunt întâlnite în:

a. rabie

b. herpesviroza canină

c. jigodie

7. Leziunea patognomonică în holera aviară este:

a. hepatita necrotică miliară

b. hepatoza granulară

c. hepatita fibroasă

8. Endocardita ulcerovegetantă la suine este leziune specifică în:

a. rujetul cronic

b. leptospiroza adultelor

c. boala cordului muriform

9. La care din următoarele boli se întâlnește avortul la femele:

a. necrobaciloza bovinelor

b. sarcomul lui Sticker la carnasiere

c. sindromul tulburărilor respiratorii şi de reproducţie al porcinelor

47

10. Forma localizată a necrobacilozei viscerale la bovine este dată de:

a. focare de necroză în toate organele

b. inflamaţie necrotico - exsudativă (macerativã) a pielii interdigitale

c. complexul ruminită – abcese hepatice

11. Cordul tigrat al lui Kitt este leziune la bovine în:

a. dictiocauloza

b. febra aftoasă

c. antrax

12. Incluziile Lentz-Sinigaglia se evidentiază cu o frecvență mai mare în:

a. piele

b. creier

c. tonsile

13. Aspectul de ”magmă ciocolatie” al pulmonilor la câine este caracteristic:

a. limfomului malign

b. jigodiei

c. rabiei

14. În hepatita infecțioasă canină la nivelul cadavrului se observă în mod constant:

a. icter

b. cianoza mucoaselor

c. edem pulmonar acut

15. Histologic, in papilomatoza bucală a câinilor se evidențiază:

a. degenerare miocardică

b. hiperplazia predominantă a celulelor malpighiene

c. edem cerebral

16. Virusul jigodios este responsabil de:

a. bronhopneumonia cataral-purulentă

b. catarul nazal purulent

c. sincițializarea pneumocitelor de tip II

17. În forma oculară a jigodiei se remarcă:

a. cataractă

b. conjunctivită bilaterală seroasă, apoi purulentă

c. ectropion

18. Butonii difteroizi dispuși pe toată lungimea intestinului subțire, la nivelul tonsilelor cecale,

a sacilor cecali și a proctodeumului sunt specifici:

a. pseudopestei aviare

b. difterovariolei aviare

c. holerei aviare

19. In cadrul pseudopestei aviare, cea mai severă formă este:

a. Doyle

b. Beach

c. Beaudette

48

20. În forma clasică a bursitei infecțioase aviare, la nivelul bursei lu Fabricius se observă:

a. congestie și infiltrația hemoragică

b. inflamație gangrenoasă

c. metaplazie

21. Aerosaculita fibrinoasă a găinilor este specifică:

a. coccidiozei

b. micoplasmozei

c. bursitei infecțioase

22. Ruperea frecventă a tendonului lui Ahile se produce în:

a. chlamidioza aviară

b. jigodie

c. tenosinovita micoplasmică aviară

23. Proventriculita hemoragică este întâlnită în:

a. holera

b. pseudopestă

c. colibaciloză

24. Ce tip de bronhopneumonie este întâlnit în holera aviară:

a. granulomatoasă

b. serofibrinoasă

c. hemoragică

25. Caracteristic granuloamelor colibacilare sunt:

a. limfocitele

b. celulele gigante cu aspect spongios

c. macrofagele

26. Colibaciloza septicemică a broilerilor se remarcă prin:

a. inflamație fibrinoasă a tuturor seroaselor toraco-abdominale

b. necroza crestei și a bărbițelor

c. dermatită crustoasă

27. În faza de limfocitoză persistentă a leucozei bovine, diagnosticul se pune în urma:

a. necropsiei

b. examenului hematologic

c. examenului ecografic

28. Creșterea exagerată ( de zeci de ori) în volum și greutate a limfonodurilor la bovine

pledează pentru:

a. leucoza enzootică

b. necrobaciloza

c. diareea virotică-boala mucoaselor

29. ”Boala botului roșu” a vițeilor este de fapt:

a. febra aftoasă

b. rinotraheita infecțioasă

49

c. necrobaciloza

30. Aftele de pe mucoasa bucală la bovine sunt caracteristice:

a. pneumoniei cu virus sincițial

b. fasciolozei

c. febrei aftoase

31. Splenita hemoragică difuză este întânită în:

a. antraxul bovinelor

b. pesta porcină clasică

c. rabia carnivorelor

32. Stomatita fibrino-necrotică este caracteristică:

a. difteriei vițeilor

b. colibaciloza aviare

c. peritonitei infecțioase a pisicilor

33. Forma respiratorie a Maladiei lui Carre evoluează cu:

a. bronhopneumonie cataral purulentă

b. bronhopneumonie aposteomatoasă

c. bronhopneumonie gangrenoasă

34. Miocardita limfomonocitară apare la câine în:

a. jigodie

b. hepatita Rubarth

c. parvoviroză

35. Corpusculii lui Bollinger se observă în:

a. tonsilele câinilor cu jigodie

b. epidermul găinilor cu variolă

d. encefalul căinilor cu rabie

36. Flegmoanele periarticulare sunt întâlnite în:

a. guta aviară

b. piobaciloza porcului

c. boala lui Glasser

37. Mastita piogranulomatoasă a scroafelor are ca agent etiologic:

a. Arcanobacterium pyogenes

b. Escherichia coli

c. Salmonella typhimurium

38. Tipul exsudativ al peritonitei infectioase feline se caracterizează prin:

a. piogranuloame

b. peritonită serofibrinoasă

c. panoftalmie

39. Hipoplazia cerebeloasă este observată în:

a. panleucopenia pisoilor

b. rinotraheita infecțioasă a pisicilor

50

c. carența în vitamina A a câinilor

40. Encefalita limfomonocitară din jigodia câinelui se remarcă prin:

a. manșoane perivasculare limfohistiocitare și proliferări ale celulelor gliale

b. infiltrație eozinofilică

c. hiperplazie fibroblastică

41. În papilomatoza cîinilor se observă:

a. hiperplazia predominantă a celulelor malpighiene

b. exsudație leucocitară marcantă

c. calcificarea metastatică a dermului

42. Hematoamele intrabazinetale în rinichii porcilor au valoare mare de diagnostic pentru:

a. antrax

b. pesta porcină clasică

c. gastroenterita transmisibilă