Întrebări la procedura penală I

8/7/2019 Întrebări la procedura penală I

http://slidepdf.com/reader/full/intrebari-la-procedura-penala-i 1/27

Întrebări la procedura penală I (01)

01. Definiţi procedura penalăRăspuns: Procedura penală reprezintă acea parte a dreptului public intern care cuprinde ansamblulnormelor juridice ce reglementează procesul penal.02. În ce constă obiectul procedurii penale?

Răspuns: Procedura penală reglementează:1. activitatea procesuală şi procedurală desfăşurată de organele judiciare şi de părţi;2. raporturile dintre organele judiciare şi părţi din momentul iniţial al constatării faptei ce constituieinfracţiune până în momentul final al pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi consecutiv până înmomentul aplicării şi executării pedepselor şi a celorlalte măsuri penale aplicate prin hotărârea definitivă ainstanţei.03. Enumeraţi caracterele procedurii penaleRăspuns:a) formal;

b) derivat;c) scris;d) public.04. Enumeraţi condiţiile procedurii penale

Răspuns:a) simplitatea; b) claritatea;c) celeritatea;d) echitatea.05. Care sunt cele două categorii de norme juridice ale procedurii penale?Răspuns:a) norme juridice procesuale;

b) norme juridice procedurale.06. Ce sunt normele juridice procesuale?Răspuns: Au ca obiect dinamizarea procesului penal şi confirmă concepţia fundamentală care stă la baza

procedurii, şi anume o activitate progresivă cu un anumit scop. Normele procesuale stabilesc organele judiciare penale competente să se implice în soluţionarea conflictului de drept penal, competenţa acestora şiactele pe care trebuie să le îndeplinească, părţile şi drepturile acestora.07. Ce sunt normele juridice procedurale?Răspuns: Au ca obiect aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor procesuale şi anume executarea actelor

procesuale şi aducerea la îndeplinire a măsurilor procesuale.08. Care sunt obiectivele procedurii penale?Răspuns: Procedura penală are ca obiective:1) aplicarea dreptului penal material;2) garantarea drepturilor şi libertăţilor individuale;3) asigurarea fiabilitatăţii procesului penal, obiectiv din care decurg trei cerinţe subsidiare:1. o protectie legislativă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în lumina angajamentelor internationale şieuropene;2. un sistem de probe adecvat care să permită aflarea adevărului în cadrul procesului penal;3. o organizare judiciară care să garanteze o reală independenţă şi imparţialitate a autorităţilor penale

judiciare.


01. Definiţi normele juridice procesual penaleRăspuns: Normele juridice procesual penale sunt acele norme care au ca obiect de reglementaredesfăşurarea procesului penal.02. Care este unicul izvor juridic în domeniul procedurii penale?Răspuns: Legea. Practica jurisprudenţială nu are calitatea de izvor de drept.

http://studentladrept.blogspot.com/2010/11/intrebari-la-procedura-penala-i-01.html






03. În ce constă aplicarea în timp a normelor procesual penale?Răspuns: La aplicarea în timp a normelor de procedură penală nu se ia în considerare momentul săvârşiriiinfracţiunii, ci momentul la care se efectuează un anumit act sau se ia o anumită măsură procesuală. Regulaaplicabilă este astfel aceea a imediatei aplicări a normelor de procedură penală - tempus regit actum.04. Care sunt consecinţele regulii tempus regit actum?Răspuns:

a) actele de procedură sunt guvernate doar de legea în vigoare în momentul efectuării lor; b) actele de procedură efectuate înainte de intrarea în vigoare a noii legi rămân în vigoare;c) legea de procedură nu se aplică actelor efectuate după ieşirea ei din vigoare.05. În ce constă aplicarea în spaţiu a normelor procesual penale?Răspuns: Aplicarea în spaţiu a normelor procesuale ia în considerare locul unde se desfăşoră activitatea

procesuală. Principiul aplicabil este cel a terirorialităţii - locus regit actum – potrivit căruia normele procesual penale se aplică pe întreg teritoriul României şi activitatea procesual penală este guvernată doar de aceste reguli.06. Care sunt consecinţele regulii locus regit actum?Răspuns: a) normele de procedură se aplică tuturor cauzelor aflate în soluţionare în faţa organelor judiciare penaleromâne şi nu au aplicare în afara teritoriului statului român;

b) pe teritoriul statului român nu au aplicare normele străine.07. Enunţaţi două excepţii de la principiul teritorialităţii în aplicarea normelor procesual penaleRăspuns:a) extrădarea;

b) recunoaşterea hotărârilor penale străine.

Întrebări la procedura penală I (03 )

01. Definiţi faptele juridice procesual penaleRăspuns: Împrejurări de fapt care, în condiţiile legii, crează, modifică, sting sau împiedică naşterearaportului procesual penal.02. Clasificaţi faptele juridice procesual penale după criteriul voinţei oamenilorRăspuns: a) evenimente;

b) acţiuni omeneşti.03. Clasificaţi faptele juridice procesual penale după criteriul efectelorRăspuns: a) constitutive;

b) modificatoare;c) extinctive;d) impeditive.04. Definiţi raportul procesual penalRăspuns: Este raportul juridic ce se stabileşte în cursul desfăşurării procesului penal.05. Detaliaţi structura raportului procesual penalRăspuns: Subiecţii = participanţii la desfăşurarea procesului penal → organele judiciare penale, inculpatul, parteavătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente;Conţinutul = totalitatea drepturilor, prerogativelor şi a obligaţiilor pe care le au participanţii în procesul

penal;Obiectul = stabilirea existenţei sau inexistenţei raportului de drept penal material şi determinareaconţinutului acestuia.06. Enumeraţi trăsăturile raportului juridic procesual penalRăspuns:a) este un raport juridic de autoritate;

b) ia naştere în principiu în mod independent de voinţa părţilor;c) unul dintre subiecţi este de regulă un organ al statului.






01. Definiţi procesul penalRăspuns: Procesul penal este activitatea desfăşurată de organele judiciare în conformitate cu legea, cu

participarea activă a părţilor, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituieinfracţiuni astfel încât orice persoană care a comis o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi

nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.02. Definiţi fazele procesului penalRăspuns: Fazele procesului penal reprezintă diviziuni a procesului penal:a) în care îşi desfăşoară activitatea anumite organe judiciare prin exercitarea atribuţiilor caracteristicefuncţiei procesuale pe care o exercită şi

b) care se finalizează prin pronunţarea unor soluţii procesuale.03. Enumeraţi fazele procesului penalRăspuns:a) urmărirea penală;

b) judecata;c) executarea hotărârilor penale definitive.04. În ce constă faza urmăririi penale?Răspuns: Este faza preliminară judecăţii, alcătuită din următoarele elemente:a) obiect - identificarea persoanelor bănuite de săvârşirea unei infracţiuni, administrarea probelor (ascultarea părţilor, a martorilor, dispunerea de percheziţii domiciliare), luarea unor măsuri procesuale(arestarea preventivă, măsuri asiguratorii);

b) scop - pregătirea dosarului pentru trecerea în faza de judecată;c) limita iniţială - începerea urmăririi penale;d) limita finală - trimiterea/ netrimiterea în judecată.05. În ce constă faza de judecată?Răspuns: Faza în care se soluţionează conflictul de drept penal în primă instanţă şi, eventual, în căile deatac ordinare (apelul şi recursul).a) obiect: desfăşurarea activităţii jurisdicţionale privind fapta şi făptuitorul

b) scop: pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti ce are capacitatea de a intra în puterea de lucru judecatc) limita iniţială : sesizarea instanţei prin rechizitoriul procurorului / plângerea împotriva soluţiei deneurmărire sau de netrimitere în judecată atunci cînd instanţa o admite şi reţine cauza spre judecared) limita finală : pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

06. În ce constă executarea hotărârilor penale definitive?Răspuns: Faza în care se pune în aplicare hotărârea definitivă a instanţei.a) obiect = activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive

b) scop = aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti definitivec) limita iniţială : rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.


01. Care sunt categoriile principiilor care stau la baza procesului penal român?Răspuns: a) principiile prevăzute în art. 2-8 din C.pr.pen. sub denumirea de reguli de bază;

b) principii prevăzute în Constituţie şi în convenţiile internaţionale ce fac parte din dreptul intern.02. Enumeraţi principiile fundamentale ale procesului penal român.Răspuns:a) Stricta legalitate a procesului penal.

b) Prezumţia de nevinovăţie.c) Oficialitatea procesului penal.d) Aflarea adevărului.e) Rolul activ al organelor judiciare penale.f) Nemijlocirea.g) Garantarea libertăţii şi siguranţei persoanei.h) Respectarea demnităţii umane.







i) Garantarea dreptului de apărare. j) Egalitatea de arme.k) Celeritatea procesului penal.l) Respectarea vieţii private.m) Folosirea limbii române ca limbă oficială a procesului penal.03. În ce constă principiul strictei legalităţi?

Răspuns: Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivitdispoziţiilor prevăzute de lege.04. În ce constă prezumţia de nevinovăţie?Răspuns: Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre

penală definitivă.05. În ce constă oficialitatea procesului penal?Răspuns: Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prinlege se dispune altfel.06. În ce constă principiul aflării adevărului?Răspuns: În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şiîmprejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.07. Care sunt consecinţele principiului rolului activ al organelor judiciare penale?Răspuns: Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ îndesfăşurarea procesului penal. Acest principiu impune:1) obligaţia organelor judiciare penale de a explica drepturile procesuale părţilor;2) obligaţia organelor judiciare penale de a pune în discuţie orice chestiune de care depinde desfăşurarea

procesului penal;3) implicarea directă a organelor judiciare penale în aflarea adevărului prin administrarea din oficiu a

probelor atât în acuzare, cât şi în apărare.08. Ce impune principiul nemijlocirii?Răspuns: Principiul nemijlocirii este prevăzut expres doar pentru faza de judecată, dar el are aplicabilitateşi în cursul urmăririi penale. Acest principiu impune :1) obligaţia organelor judiciare penale de a folosi probe care sunt cât mai aproape de sursa lor primară;2) obligaţia organelor judiciare penale de a avea contact direct cu mijloacele de probă administrate.09. În ce constă principiul garantării libertăţii şi siguranţei persoanei?Răspuns: În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. Nici o persoană nu poate fireţinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a

libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.În consecinţă, dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internareamedicală ori o măsură de restrângere a libertăţii consideră că aceasta este ilegală, are dreptul, în tot cursul

procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. În plus, orice persoană care a fost, încursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, aredreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.În procesul penal, regula este libertatea persoanei, iar privarea/restrângerea libertăţii este doar excepţia. Înacest context, excepţiile sunt de strictă interpretare şi se aplică doar în cazuri speciale ce justificăînlăturarea libertăţii acuzatului. În plus, în aplicarea acestei cerinţe, dispune că în tot cursul procesului

penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.10. În ce constă principiul respectării demnităţii umane?Răspuns: Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu

respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane oridegradante este pedepsită prin lege.11. Ce impune principiul garantării dreptului la apărare?Răspuns: Principiul garantării dreptului la apărare impune :a) obligaţia organelor judiciare de a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile

prevăzute de lege; b) obligaţia organelor judiciare de a administra probele necesare în apărare;c) obligaţia organelor judiciare de a-l încunoştinţa, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau peinculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi de a-i asigure posibilitatea

pregătirii şi exercitării apărării;



d) obligaţia organelor judiciare de a-l încunoştinţa pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua primadeclaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător şi dreptul de a nu face declaraţii, consemnându-seaceasta în procesul-verbal de ascultare;e) în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, obligaţia organelor judiciare de a lua măsuri pentruasigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.12. În ce constă principiul egalităţii de arme?

Răspuns: Principul nu esre prevăzut expres în C.pr.pen. român, dar decurge din dispoziţiile Conv. EDO şiale Constituţiei, fiind o condiţie a dreptului la un proces echitabil. În baza acestui principiu, părţile cuinterese contrare trebuie să beneficieze de şanse egale pentru a-şi susţine interesele.13. În ce constă celeritatea procesului penal?Răspuns: Celeritatea procesului penal impune rezolvarea cauzei într-un termen rezonabil.14. În ce constă principiul respectării vieţii private?Răspuns: Principul nu este prevăzut expres în C.pr.pen. roman, dar este prevăzut în art.8Conv. EDO şi art.17 PIDCP. În baza acestui principiu, orice ingerinţă a autorităţilor înviaţa privată a unei persoane trebuie reglementată prin lege şi trebuie să urmăreascărealizarea unui scop legitim într-o societate democratică. Principiul respectării dreptului la viaţă privată sereflectă în reglementarea şi dispunerea percheziţiei domiciliare, a înregistrărilor audio/audio-video, areţinerii corespondenţei, a utilizării investigatorilor sub acoperire.15. În ce constă, şi care sunt limitările principiului folosirii limbii române ca limbă oficială aprocesului penal?Răspuns: În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română. În faţa organelor judiciarese asigură părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele proceduraleîntocmindu-se în limba română.Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit,

posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a puneconcluzii în instanţă, prin interpret.


01. Ce sunt participanţii la procesul penal?Răspuns: Participanţii sunt subiecţii care iau parte la procesul penal în vederea realizării scopului acestuia.În sens larg, sunt participanţi organele judiciare penale, părţile, apărătorii, precum şi alte persoane(martorii, experţi, interpreţi, părinţii minorilor, etc). În sens strict, sunt participanţi doar organele judiciare

penale, părţile şi apărătorii.02. Ce sunt organele judiciare penale?Răspuns: Organele judiciare penale reprezintă acele organe ale autorităţii statale care realizează activitatea

procesual penală. Acestea sunt: organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti.03. Ce sunt organele de urmărire penală?Răspuns: Organele de urmărire penală sunt acele organe judiciare penale care intervin în faza preliminară

judecăţii şi care au ca obiectiv efectuarea urmăririi penale în cauză, emiterea actului de acuzare şi transferulcauzei în faza de judecată.04. Enumeraţi organele de constatareRăspuns:a) organele inspecţiilor de stat, alte organe de stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din C.

pen., pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare ocontrolează potrivit legii;

b) organele de control şi cele de conducere ale administraţiei publice, ale altor unităţi la care se referă art.145 din C. pen., pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de cei aflaţi în subordine ori subcontrolul lor;c) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infracţiunile constatate pe timpul executăriimisiunilor specifice;d) comandanţii de nave şi aeronave pentru infracţiunile săvârşite pe acestea, pe timpul cât navele şiaeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor;e) agenţii de poliţie de frontieră, pentru infracţiunile de frontieră.





05. Cine efectuează urmărirea penală?Răspuns: a) procurorii;

b) organele de cercetare penală.06. Ce sunt organele de cercetare penală?Răspuns: Organele de cercetare penală sunt acele organe judiciare care intervin doar în faza preliminară

judecăţii şi efectuează acte de cercetare penală sub supravegherea şi controlul procurorului în calitateaacestuia de conducător al fazei de urmărire penală şi titular al funcţiei de acuzare.07. Cine sunt organele de cercetare penală?Răspuns:a) organele de cercetare ale poliţiei judiciare;

b) organele de cercetare speciale.08. Care sunt formele poliţiei judiciare?Răspuns:a) poliţia judiciară de drept comun;

b) poliţia judiciară cu caracter special (DNA şi DICOT).09. Care sunt activităţile efectuate de OCP?Răspuns: Organele de cerectare penală pot efectua acte de cercetare penală sub rezerva acelor acte cereprezintă atributul exclusiv al procurorului ca titular al funcţiei de acuzare (ex.: punerea în mişcare aacţiunii penale, trimiterea/netrimiterea în judecată). Organele de cercetare penală efectuează în cauzele ceau ca obiect infracţiuni de competenţa acestora:1. acte de descoperire a infracţiunii şi de constatare a acesteia;2. acte de descoperire, de prindere şi de identificare a făptuitorului;3. acte premergătoare;4. dispunerea începerii urmăririi penale sub rezerva confirmării procurorului;5. acte de cercetare penală (ex.: ascultari de persoane; dispunerea unor constatări tehnico-ştiinţifice, etc.);6. dispunerea unor măsuri procesuale (ex.: reţinerea pe o durată de până la 24h);7. propunerea de soluţii, materializate în referate, referitoare la acele acte de competenţa exclusivă a

procurorului (ex.: referat cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale, referat cu propunere denetrimitere în judecată).


01. Ce este procurorul?Răspuns: În calitate de organ de urmărire penală, procurorul reprezintă conducătorul fazei de urmărire

penală şi titularul funcţiei de acuzare, calitate în care participă şi la faza de judecată. În sistemul român procurorul are calitatea de magistrat.02. Cum sunt organizaţi procurorii?Răspuns: Procurorii sunt organizaţi în Parchete:a) Parchete civile: Parchetul de pe lângă Judecătorie, Tribunal, Tribunalul pentru minori şi familie, Curteade apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) Parchete militare: Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar, Tribunalul Militar Teritorial, Curtea Militarăde Apel.03. Care sunt atribuţiile Ministerului Public?Răspuns: Ministerul Public exercită prin procurori următoarele atribuţii:1) efectuează urmărirea penală în cauzele prevăzute expres de lege;

2) participă la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative;3) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi supravegheazăactivitatea altor organe de cercetare penală; dispune în cauzele de competenţa acestora actele decompetenţa exclusivă a procurorului;4) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale;5) exercită acţiunea civilă în cazurile prevăzute de lege;6) participă la şedinţa de judecată în calitate de titular al funcţiei de acuzare;7) exercită căilor de atac prevăzute de lege;8) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor





şi ale altor persoane;9) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii;10) studiază cauzele care generează sau favrizează criminalitatea;11) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă.04. Enumeraţi principiile ce guvernează activitatea Ministerului PublicRăspuns:

a) legalitatea; b) imparţialitatea;c) independenţa;d) exercitarea atribuţiilor sub autoritatea ministrului justiţiei;e) controlul ierarhic;f) indivizibilitatea.05. Ce sunt instanţele judecătoreşti?Răspuns: Instanţele judecătoreşti reprezintă acele organe judiciare penale care îndeplinesc funcţia de

jurisdicţie (iudicio – puterea de a condamna pe acuzat atunci când acesta este găsit vinovat de săvârşireafaptei şi imperium - puterea de a constrânge persoana condamnată să se supună la executarea pedepsei).06. Care sunt cele două categorii de instanţe judecătoreşti?Răspuns: a) instanţe civile: Judecătorie, Tribunal, Tribunalul pentru minori şi familie, Curtea de apel, Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie;

b) instanţe militare: Tribunalul Militar, Tribunalul Militar Teritorial, Curtea Militară de Apel.07. Enumeraţi atribuţiile instanţelor judecătoreştiRăspuns:Instanţele judecătoreşti au următoarele atribuţii:a. controlul asupra tuturor actelor de procedură afectuate până în momentul sesizării instanţei (sub aspectullegalităţii şi temeiniciei);

b. efectuarea actelor de judecată:o examinare a cauzei şi o reexaminare a procedurilor preliminare ♣o judecată în sensul atribuit acestei noţiuni de normele de procedură care înseamnă: ♣- o administrare nemijlocită a probelor administrate în faza de urmărire penală;- administrarea de noi probe;- evaluarea probelor.c. soluţionarea acţiunii penale şi eventual, a acţiunii civile, prin pronunţarea unei hotărâri penale ce este

susceptibilă de a intra în puterea de lucru judecat.08. Ce se înţelege prin compunerea instanţei?Răspuns: Prin compunerea instanţei se înţelege alcătuirea completului de judecată cu numărul de

judecători cerut de lege (aspectul constitutiv), judecători care să aibă capacitatea funcţională necesară pentru judecarea cauzelor penale (aspectul funcţional).09. În ce constă principiul unicităţii şi continuităţii completului de judecată?Răspuns: Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nueste posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. În schimb, după începereadezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea de la început adezbaterilor.


01. Ce sunt părţile în procesul penal?Răspuns: Sunt acele persoane fizice sau juridice care au drepturi şi obligaţii ce decurg din exercitareaacţiunii penale sau a acţiunii civile în procesul penal.02. Enumeraţi părţile din procesul penal:Răspuns:a) inculpatul;

b) partea vătămată;c) partea civilă;d) partea responsabilă civilmente.





În latura penală intervin:a) inculpatul;

b) partea vătămată.În latura civilă intervin:a) partea civilă;

b) partea responsabilă civilemente.03. Definiţi inculpatulRăspuns: Persoana, fizică sau juridică, împotriva căreia s-a pus în mişcarea acţiunea penală.04. În ce constă evoluţia calităţii procesuale?Răspuns:a) făptuitor;

b) învinuit;c) inculpat.05. Definiţi făptuitorulRăspuns: Este persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale;nu este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.06. Definiţi învinuitulRăspuns: Învinuitul este persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală atât timp cât nu a fost

pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa ; este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale. Calitatea deînvinuit se dobândeşte prin actul de începere al urmăririi penale.07. Cum se obţine calitatea de inculpat?Răspuns: Prin actul de punere în mişcare a acţiunii penale, care poate fi:a) ordonanţă;

b) rechizitoriu;c) declaraţia verbală a procurorului;d) încheierea instanţei.08. Ce este partea vătămată?Răspuns: Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participăîn procesul penal.09. Cum se face declaraţia de participare în proces ca parte vătămată?Răspuns: Declaraţia de participare în proces ca parte vătămată se poate face:a) în scris sau verbal în faţa organului judiciar penal competent;

b) oricând în cursul urmăririi penale, iar în faza de judecată până la citirea actului de sesizare în faţa primeiinstanţe.


01. Ce este partea civilă?Răspuns: Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte partecivilă. În consecinţă, partea civilă este persoana vătămată care a suferit un prejudiciu material sau moral

prin săvârşirea infracţiunii şi care solicită repararea acestui prejudiciu în cadrul procesului penal.02. În ce constă constituirea de parte civilă?Răspuns: a) constituirea de parte civilă în procesul penal reprezintă o opţiune a persoanei vătămate, aceasta putândopta în egală măsură pentru repararea prejudiciului în faţa instanţei civile;

b) constituirea de parte civilă se poate face în scris sau verbal în faţa organului judiciar penal competent;c) constituirea de parte civilă se poate face oricând în cursul urmăririi penale, iar în faza de judecată până lacitirea actului de sesizare în faţa primei instanţe.03. În ce condiţie se porneşte şi se exercită acţiunea civilă din oficiu?Răspuns: Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiurestrânsă.04. Ce este partea responsabilă civilmente?Răspuns: Persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate

prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente. Partea responsabilă





civilmente intervine în ipotezele de răspundere civilă pentru fapta altuia.05. Care sunt modalitţile de constituire de parte responsabilă civilmente?Răspuns: a) introducerea în cauză;

b) intervenţia voluntară.06. În ce constă introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente?

Răspuns: Se poate face la cererea părţii civile / din oficiu de către organul judiciar penal în ipotezele încare persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiurestrânsă, iar acţiunea civilă se exercită din oficiu, oricând în cursul urmăririi penale, iar în faza de judecată

până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe.07. În ce constă intervenţia voluntară a părţii responsabile civilmente?Răspuns: Se face la cererea părţii responsabile civilmente, oricând în cursul urmăririi penale, iar în faza de

judecată până la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe.08. Ce sunt subiecţii procesuali care pot înlocui părţile în procesul penal?Răspuns: Acele persoane fizice sau juridice care preiau în anumite ipoteze drepturile şi obligaţiile părţilor.09. Enumeraţi subiecţii procesuali care pot înlocui părţile în procesul penalRăspuns:a) succesorii;

b) reprezentanţii;c) substituţii procesuali.10. Ce este apărătorul în procesul penal?Răspuns: Apărătorul reprezintă acel avocat, membru al unui Barou, introdus în procesul penal pentru asusţine interesele părţilor. Apărătorul nu are o poziţie procesuală proprie, ci se situează pe poziţia

procesuală a părţii pe care o asistă/reprezintă.11. Enumeraţi modalităţile de participare a apărătorului în procesul penalRăspuns:a) alegerea de către parte;

b) desemnarea din oficiu.12. De câte feluri este asistenţa juridică?Răspuns:a) asistenţa juridică facultativă;

b) asistenţa juridică obligatorie.13. Care sunt ipotezele asistenţei juridice obligatorii a învinuitului / inculpatului?

Răspuns:a) când învinuitul sau inculpatul este minor;

b) când învinuitul sau inculpatul este internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medicaleducativ;c) când învinuitul sau inculpatul este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză;d) când faţă de învinuit sau inculpat a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligareala tratament medical, chiar în altă cauză;e) atunci când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar puteaface singur apărarea;f) în alte cazuri prevăzute de lege.14. Care este ipoteza asistenţei juridice obligatorii a celorlalte părţi?Răspuns: Atunci când instanţa apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partearesponsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea.


01. În ce constă competenţa organelor judiciare penale?Răspuns: Competenţa reprezintă sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecarecategorie de organe judiciare în cadrul procesului penal. Ea reprezintă dreptul şi obligaţia unui organ

judiciar penal de a desfăşura o activitate procesuală într-o anumită cauză.02. Enumeraţi formele competenţei organelor judiciare penaleRăspuns:





a) funcţională; b) materială;c) personalăd) teritorială.03. În ce constă competenţa funcţională?Răspuns: Stabileşte sfera de atribuţii ce revine fiecărui organ judiciar penal şi răspunde la întrebarea: ce

face fiecare categorie de organe judiciare?04. Care sunt dimensiunile competenţei funcţionale a organului de cercetare penală?Răspuns: a) efectuarea de acte premergătoare;

b) efectuarea cercetării penale sub supravegherea procurorului.05. Care sunt dimensiunile competenţei funcţionale a procurorului?Răspuns: A. în faza de urmărire penală, procurorul:a) supraveghează cercetarea penală efectuată de organul de cercetare penală în calitate de conducător alfazei de urmărire şi titular al funcţiei de acuzare;

b) efectuează urmărirea penală în cazurile prevăzute expres de lege;c) participă la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative.B. în faza de judecată, procurorul:a) participă la şedinţele de judecată ale instanţelor în calitate de titular al funcţiei de acuzare. Procuroruleste obligat:- să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată

prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 anisau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de detenţie sau în vreuna dintresituaţiile prevăzute, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii.La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participă când consideră necesar;- la şedinţele de judecată ale celorlalte instanţe, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.

b) exercită căile de atac.06. În ce constă competenţa funcţională a Judecătoriei?Răspuns:a) judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;

b) soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.07. În ce constă competenţa funcţională a Tribunalului Militar?

Răspuns:a) judecă în primă instanţă infracţiunile anume prevăzute de lege;

b) soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.08. Care sunt reperele competenţei funcţionale a Tribunalului?Răspuns:a. judecă în primă instanţă infracţiunile anume prevăzute de lege;

b. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primăinstanţă;c. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în cazurileanume prevăzute de lege;d. soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa;e. soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.09. Care sunt reperele competenţei funcţionale a Tribunalului Militar Teritorial?

Răspuns: a. judecă în primă instanţă infracţiunile anume prevăzute de lege; b. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalelemilitare, cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsaînchisorii de cel mult 2 ani;c. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazulinfracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;d. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa;e. soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.



10. În ce constă competenţa funcţională a Curţii de Apel?Răspuns: a. judecă în primă instanţă infracţiunile anume prevăzute de lege;

b. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă detribunale;

c. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;d. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale dincircumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţiaCurţii ;e. soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege;f. soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate înstrăinătate.11. În ce constă competenţa funcţională a Curţii Militare de Apel?Răspuns:a. judecă în primă instanţă infracţiunile anume prevăzute de lege;

b. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalelemilitare teritoriale;c. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare teritorialeîn apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;d. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalelemilitare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţă a unor tribunale militare teritoriale diferite;e. soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege.12. Care este dimensiunea funcţională a competenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie?Răspuns: A. judecă în primă instanţă (s. pen.) infracţiunile săvârşite de anumite persoane, precum şi alte cauze date

prin lege în competenţa sa;B. ca instanţă de recurs, judecă:a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, de curţile de apel şi Curtea Militarăde Apel (s.pen);

b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel şi Curtea

Militară de Apel (s.pen);c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, de secţia penală a Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege (completul de 9 judecători);C. judecă recursurile în interesul legii (Secţiile Unite);D. soluţionează:a) conflictele de competenţă în cazurile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa superioarăcomună (s.pen.);

b) cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt (s.pen);c) cererile de strămutare (s.pen);d) alte cazuri anume prevăzute de lege.


01. Definiţi competenţa materială a organelor judiciareRăspuns: Competenţa materială reprezintă acea formă de competenţă care se stabileşte între organe

judiciare de grad diferit şi are drept criteriu natura şi gravitatea infracţiunilor (competenţă pe linieverticală).02. În ce constă competenţa materială a organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare?Răspuns: Organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare au o competenţă materială determinatăgeneric: „cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, pentru oriceinfracţiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penală.”03. În ce constă competenţa materială a organelor de cercetare penală speciale?





Răspuns: OCP speciale prevăzute de art. 209 lit. d (ofiţerii poliţiei de frontieră) şi e (căpitanii porturilor)au o competenţă materială determinată concret: infracţiunile de frontieră, respectiv infracţiunile contrasiguranţei navigaţiei pe apă şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciusau în legătură cu serviciul (pentru acestea din urmă competenţa materială se coroborează cu competenţa

personală).04. Care este competenţa materială a procurorului?

Răspuns: Procurorul efectuează obligatoriu urmărirea penală în cazurile prevăzute expres (determinareconcretă). La acestea se adaugă şi ipotezele prevăzute în legile speciale atunci când se dispune în modexpres că urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror.05. Care este competenţa materială a Judecătoriei?Răspuns: Judecătoria are o competenţă generică: „judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţiacelor date prin lege în competenţa altor instanţe”.06. Care este competenţa materială a Tribunalului Militar?Răspuns: Tribunalul Militar are o competenţă materială concretă : infracţiunile prevăzute în art. 331 - 352din C. pen., precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu (în coroborare cucompetenţa personală determinată de calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv), cu excepţiacelor date în competenţa altor instanţe.07. Care este competenţa materială a Tribunalului?Răspuns: a) infracţiunile prevăzute de C. pen. în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin.3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254-255, art. 257, art. 266-270, art. 279-1, art. 312, art. 317, precumşi infrcaţiunea de contrabandă dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;

b) infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;c) infracţiunea de spălare a banilor, precum şi infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri;d) infracţiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială;e) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.08. Care este competenţa materială a Tribunalului Militar Teritorial?Răspuns: Tribunalul Militar Teritorial are o competenţă materială concretă prin trimitere la competenţaTribunalului: infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a) – e-1) în coroborare cu competenţa personalădeterminată de calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv.09. Care este competenţa materială a Curţii de Apel?Răspuns: a) infracţiunile prevăzute de C. pen. în art. 155-173 (infracţiunile contra siguranţei statului) şi infracţiunile

privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale; b) infracţiunile prevăzute de C. pen. în art. 253-1, art. 273-276 cînd s-a produs o catastrofă pe calea ferată şi356 –361 (infracţiunile contra păcii şi omenirii);3) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.10. Care este competenţa materială a Curţii Militare de Apel?Răspuns: a) infracţiunile prevăzute de C. pen. în art. 155 - 173 şi art. 356 - 361 în coroborare cu competenţa

personală determinată de calitatea de militar; b) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.11. Care este competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie?Răspuns: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea avea o competenţă materială în ipoteza în care, prinraportare la anumite infracţiuni, legea ar da anumite cauze în competenţa sa.


01. Definiţi competenţa personală a organelor judiciareRăspuns: Reprezintă acea formă de competenţă care este determinată de calitatea pe care o are făptuitorul(regula) sau persoana vătămată în momentul săvârşirii infracţiunii.

02. Enumeraţi ipotezele de competenţă personalăRăspuns:a. organele de cercetare penală speciale prevăzute în art. 208 lit. a şi b : calitatea de militar;





b. parchetele militare de pe lângă Tribunalul Militar, Tribunalul Militar Teritorial, Curtea Militară de Apel :calitatea de militar ce determină şi competenţa personală a instanţelor militare;c. parchetele civile de pe lângă Tribunal, Tribunalul pentru Minori şi Familie, Curtea de Apel, Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie : calitatea ce determină şi competenţa personală a acestor instanţe;d. Tribunalul: calitatea de agent de Poliţie Judiciară;e. Tribunalul pentru Minori şi Familie: calitatea de minor;

f. Curtea de Apel : calitatea de judecător (la Judecătorie sau Tribunal), procuror (la Parchetul de pe lângăJudecătorie sau Tribunal), controlor financiar al Curţii de Conturi;g. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: calitatea de senator, deputat, membru al guvernului, judecător la curteaConstituţională, membru al Curţii de Conturi, preşedintele Consiliului Legislativ, Avocatul Poporului,mareşali, amirali, generali şi chestori, şefii cultelor religioase şi ceilalţi membri ai Înaltului Cler care au cel

puţin gradul de arhiereu sau echivalent, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii şimagistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorii de la curţile de apel sau de la CurteaMilitară de Apel, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;h. instanţele militare: calitatea de militar.03. Care este efectul pierderii sau dobândirii ulterioare a calităţii în cazul competenţei personale aorganelor judiciare?Răspuns: Niciunul.04. În ce situaţie se poate vorbi de competenţa personală determinată de calitatea persoaneivătămate?Răspuns: Are competenţă personală determinată de calitatea persoanei vătămate doar Tribunalul pentruMinori şi Familie: infracţiunile de competenţa Tribunalului săvârşite asupra minorilor.05. Definiţi competenţa teritorialăRăspuns: Reprezintă acea formă de competenţă care se stabileşte între organe judiciare de acelaşi grad(competenţă pe linie orizontală).06. Enumeraţi criteriile de competenţă teritorială pentru infracţiunile săvârşite în ţarăRăspuns: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) locul unde a fost prins făptuitorul;c) locul unde locuieşte făptuitorul;d) locul unde locuieşte persoana vătămată.07. Enumeraţi criteriile de stabilire pentru infracţiunile săvârşite în străinătateRăspuns:

a.infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării se judecă, după caz, de către instanţele civile sau militare îna căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nulocuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, se judecă de Judecătoria Sectorului 2, iar încelelalte cazuri, de instanţa competentă după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afarăde cazul când prin lege se dispune altfel.

b. infracţiunea săvârşită pe o navă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află primul portromân în care ancorează nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Dacă nava nu ancoreazăîntr-un port român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispunealtfel.c. infracţiunea săvârşită pe o aeronavă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află primulloc de aterizare pe teritoriul român. Dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competenţa este cea

prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.08. Enumeraţi criteriile de stabilire a competenţei teritoriale în ipoteza infracţiunilor săvârşite de

persoana juridicăRăspuns:a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) locul unde se află sediul persoanei juridice;c) locul unde locuieşte persoana vătămată sau unde aceasta îşi are sediul.






01. Definiţi prorogarea de competenţăRăspuns: Prorogarea de competenţă reprezintă extinderea competenţei normale a organelor judiciareasupra unor cauze care în mod normal ar reveni unui alt organ judiciar.02. Definiţi conexitateaRăspuns: Este situaţia juridică caracterizată prin existenţa unor legături strânse între două sau mai multeinfracţiuni, legături care impun reunirea lor într-un singur proces penal în scopul unei mai bune

administrări a justiţiei.03. Enunţaţi ipotezele de conexitateRăspuns: a. când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoaneîmpreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

b. când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegereîntre infractori;c. când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni, orieste săvârşită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului alteiinfracţiuni;d. când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bunăînfăptuire a justiţiei.04. Care sunt condiţiile de prorogare în caz de conexitate?Răspuns: a) cauzele să fie cunoscute;

b) să se fi pus în mişcare acţiunea penală în aceeaşi perioadă sau în acelaşi timp;c) dacă se află în faza de judecată, să se afle în faţa primei instanţe;d) dacă cele două sau mai multe cauze sunt în apel/recurs, să se afle în faţa unor instanţe de acelaşi grad.05. Care este procedura de prorogare în caz de conexitate?Răspuns:a. dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâisesizate;

b. dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de graddiferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad ;c. dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile. Dacă instanţamilitară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militară ;

d. tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.06. Definiţi disjungereaRăspuns: Reprezintă operaţia inversă reunirii cauzelor, prin care cauzele reunite se separă.07. Definiţi indivizibilitateaRăspuns: Este situaţia juridică caracterizată prin existenţa unor legături substanţiale între diferite aspecteale unei cauze, legături ce imprimă ilicitului penal un caracter unitar şi impune reunirea lor într-o singurăcauză în scopul pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.08. Enunţaţi ipotezele de indivizibilitateRăspuns: 1. când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;2. când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act;

3. în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesco singură infracţiune.09. Care sunt condiţiile şi procedura de prorogare în cazul indivizibilităţii?Răspuns: Aceleaşi ca şi în ipoteza conexităţii, cu următoarele particularităţi:a) în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesco singură infracţiune (art. 33, lit. c), reunirea se face întotdeauna, chiar dacă cauzele se află în etape diferitede judecată;

b) în cazul prevăzut de art.33 lit.c, reunirea se face întotdeauna, chiar dacă pentru unele acte materiale s-a pronunţat o hotărâre definitivă.



10. În ce situaţie se face disjungerea?Răspuns: Doar în ipoteza în care la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane (art. 33, lit.a).11. Definiţi chestiunile prealabileRăspuns: Sunt probleme de natură extra-penală (de drept civil, dreptul muncii, dreptul familiei, etc.) caretrebuie soluţionate înainte de rezolvarea cauzei penale şi de a căror rezolvare depinde soluţionarea fondului

cauzei.12. Cum se face prorogarea de competenţă în cazul chestiunilor prealabile?Răspuns:a. chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de probă

privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune; b. hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.13. Ce este schimbarea încadrării juridice?Răspuns:Schimbarea încadrării juridice reprezintă acel act al organelor judiciare penale prin care se stabileşte textullegal (cu trimitere atât la dreptul penal general, cât şi cel special) care se aplică unei fapte.14. Ce este schimbarea calificării faptei?Răspuns: Schimbarea calificării faptei reprezintă acel act al legiuitorului prin care acesta îşi exercităatribuţia de calificare a anumitor fapte drept infracţiuni cu un anumit conţinut şi cu o anumită denumire.15. Care este procedura de prorogare a competenţei în cazul schimbării încadrării juridice /calificării faptei?Răspuns: a. prorogarea competenţei în ipoteza schimbării încadrării juridice funcţionează doar în favoarea instanţeisuperioare. Astfel, instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacăconstată, după efectuarea cercetării judecătoreşti, că infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare.Prorogarea nu poatefuncţiona în favoarea instanţei inferioare.2. schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrageincompetenţa instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.


01. Definiţi controlul competenţeiRăspuns: Acea operaţiune prin care organul judiciar sesizat cu privire la săvârşirea unei infracţiuni verificădacă sunt respectate dispoziţiile legale privind competenţa în cauza concretă.02. Care sunt modalităţile de realizare a controlului competenţei?Răspuns: 1. la cerere, prin mecanismul excepţiei de necompetenţă;2. din oficiu, în aplicarea principiului rolului activ.03. Care sunt momentele în care se realizează controlul competenţei?Răspuns: a. după sesizare, înainte de investire;

b. după investire, până în momentul pronunţării unei hotărâri definitive, controlul competenţei fiindincident atât cu privire la competenţa primei instanţe, cât şi cu privire la competenţa instanţelor din căile deatac.

04. Definiţi declinarea de competenţăRăspuns: Reprezintă acel mecanism prin care un organ judiciar penal trimite cauza unui alt organ judiciar

pe care îl consideră competent.05. Cum se face declinarea de competenţă?Răspuns: Declinarea se dispune în cursul urmăririi penale prin ordonanţă, iar în cursul judecăţii prinsentinţă (prima instanţă) /decizie (instanţe de apel/recurs).06. Care sunt consecinţele declinării de competenţă asupra actelor efectuate?Răspuns:a) dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i





s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată; b) în cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.07. Definiţi conflictele de competenţăRăspuns: Reprezintă acele dezacorduri ce se pot ivi între două sau mai multe organe judiciare penalesesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare.08. Ce este conflictul pozitiv de competenţă?

Răspuns: Ipoteza în care două/mai multe organe judiciare se consideră competente.09. Ce este conflictul negativ de competenţă?Răspuns: Ipoteza în care două/mai multe organe judiciare îşi declină reciproc competenţa.10. Cine are competenţa de soluţionare în cazul conflictelor de competenţă între două sau mai multeinstanţe?Răspuns: a) atunci când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declinăcompetenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioarăcomună;

b) atunci când conflictul de competenţă se iveşte între o instanţă civilă şi una militară, soluţionareaconflictului este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.11. Care sunt regulile de procedură pentru soluţionarea conflictului de competenţă între două saumai multe instanţe?Răspuns: a) instanţa ierarhic superioară comună este sesizată în caz de conflict pozitiv de către instanţa care s-adeclarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea dinurmă competenţa;

b) instanţa ierarhic superioară comună hotărăşte asupra conflictului de competenţă prin regulator decompetenţă, iar această decizie nu este supusă nici unei căi de atac;c) instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declaranecompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării

judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.12. Cum se soluţionează conflictele de competenţă între două sau mai multe organe de urmărirepenală?Răspuns: Conflictul de competenţă între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorulsuperior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe de cercetare penală,competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a

acestor organe.


01. Definiţi remediile procesualeRăspuns: Remediile procesuale sunt mijloace legale de înlăturare a suspiciunilor cu privire laobiectivitatea şi imparţialitatea persoanelor ce participă la soluţionarea cauzei penale.02. Enumeraţi cauzele de suspiciuneRăspuns:a) individuală;

b) colectivă.03. Ce înseamnă suspiciunea individuală şi cum se remediază?Răspuns: Se referă la un anumit judecător, procuror, organ de cercetare penală, grefier, interpret, expert şi

stă la baza definirii cazurilor de incompatibilitate. Remediul procesual este înlăturarea situaţiei deincompatibilitate pe calea abţinerii sau a recuzării.04. Ce înseamnă suspiciunea colectivă şi cum se remediază?Răspuns: Se referă la o anumită instanţă în ansamblu. Remediul procesual care înlătură această suspiciunecolectivă este:a) strămutarea;

b) desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea cauzei.05. Definiţi incompatibilitateaRăspuns: Reprezintă situaţia de parţialitate şi subiectivism în care se află unul dintre subiecţii procesuali





oficiali într-o cauză penală concretă, situaţie care constituie un impediment la soluţionarea cauzeirespective.06. Enumeraţi ipotezele de incompatibilitate a judecătoruluiRăspuns: a) judecătorii sunt soţi, rude sau afini între ei până la gradul patru inclusiv;

b) judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi

cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau dupăcasarea cu trimitere în recurs;c) judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză;d) judecătorul fie a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii încalitate de procuror la instanţa de judecată, fie a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de

prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale;e) judecătorul a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi;f) judecătorul a fost expert sau martor;g) există împrejurări din care rezultă că judecătorul este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudăapropiată;h) soţul, ruda sau afinul său, până la gradul patru inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, asupravegheat urmărirea penală, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării

preventive, în cursul urmăririi penale;i) judecătorul este soţ, rudă sau afin, până la gradul patru inclusiv, cu una din părţi sau cu avocatul orimandatarul acesteia;

j) există duşmănie între el, soţul sau una din rudele sale până la gradul patru inclusiv, şi una din părţi, soţulsau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv;k) este tutore sau curator al uneia dintre părţi;l) a primit liberalităţi de la una din părţi, avocatul sau mandatarul acesteia;m) soţul, ruda ori afinul său până la gradul patru inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la

judecarea aceleiaşi cauze.07. Enunţaţi modalităţile de rezolvare a incompatibilităţiiRăspuns:a) abţinerea;

b) recuzarea.08. Ce este abţinerea?Răspuns: Modalitatea prin care persoana care are cunoştinţă că se află în vreunul din cazurile de

incompatibilitate comunică că înţelege să nu participe la desfăşurarea procesului penal.09. Ce este recuzarea?Răspuns: Modalitatea prin care, în lipsa unei declaraţii de abţinere, oricare dintre părţile procesului penalcere ca persoana aflată în vreunul din cazurile de incompatibilitate să fie oprită de la participarea ladesfăşurarea procesului penal.10. În ce constă declaraţia de abţinere?Răspuns: Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procuroruluicare supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se abţine de a participa la

procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Declaraţia deabţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului deincompatibilitate.11. Cine are competenţa de soluţionare a declaraţiei de abţinere formulată de judecător, procuror,magistrat-asistent sau grefier?

Răspuns: Abţinerea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de unalt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine. Examinarea declaraţiei deabţinere se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseştenecesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine.12. Cine are competenţa de soluţionare a declaraţiei de abţinere în cursul urmăririi penale?Răspuns: În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii persoanei care efectuează cercetarea

penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorulierarhic superior.13. Care sunt soluţiile ce se pronunţă asupra declaraţiei de abţinere?Răspuns:



a) în faza de judecată, completul competent se pronunţă prin încheiere. Încheierea prin care s-a admis/s-arespins declaraţia de abţinere nu este supusă nici unei căi de atac. Atunci când declaraţia de abţinere a fostadmisă şi nu se poate constitui alt complet, instanţa superioară ce a fost competentă în soluţionaredesemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulatabţinerea.

b) în faza de urmărire, procurorul competent se pronunţă prin ordonanţă.

14. În ce constă cererea de recuzare?Răspuns: Cererea de recuzare se poate face de oricare dintre părţi de îndată ce partea a aflat despreexistenţa cazului de incompatibilitate. Recuzarea se formulează verbal sau scris, cu arătarea pentru fiecare

persoană a cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării şi a tuturor temeiurilor de faptcunoscute la momentul recuzării.Lipsa precizării cazului de incompatibilitate sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz deincompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri de recuzare care a fostrespinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare.Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată. Cererea derecuzare nu poate fi formulat în raport cu judecătorul chemat să decidă asupra recuzării.15. Cine are competenţa de soluţionare în cazul recuzării judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului?Răspuns: Recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează deun alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui care este recuzat. Examinarea cererii de recuzare seface de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile,

precum şi persoana a cărei recuzare se cere. Înainte de a se soluţiona recuzarea, completul în faţa căruia s-aformulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive. Când

pentru soluţionarea cererii de recuzare nu se poate constitui un alt complet, cererea se soluţionează deinstanţa ierarhic superioară.16. Cine are competenţa de soluţionare a recuzării în cursul urmăririi penale?Răspuns: În cursul urmăririi penale, asupra recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a

procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.17. Care sunt soluţiile ce se pronunţă asupra cererii de recuzare?Răspuns:a) în faza de judecată, completul competent se pronunţă prin încheiere. Încheierea prin care s-a admisrecuzarea nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu fondul cauzei. Atunci când cererea de recuzare a fost admisă şi nu se poate constitui alt complet,

instanţa superioară ce a fost competentă în soluţionare desemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţăegală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat recuzarea.

b) în faza de urmărire penală, procurorul competent se pronunţă prin ordonanţă.


01. Definiţi strămutareaRăspuns: Reprezintă remediul procesual prin intermediul căruia o anumită cauză penală este luată dincompetenţa unei instanţe legal sesizate şi investite cu soluţionarea ei şi dată spre rezolvare unei alte instanţede acelaşi grad şi de aceeaşi natură atunci cînd există o suspiciune colectivă privind lipsa de imparţialitate a

judecătorilor.02. Enumeraţi temeiurile strămutăriiRăspuns: Strămutarea poate fi dispusă atunci când:

a) imparţialitatea judecătorilor este ştirbită datorită:- împrejurărilor cauzei- duşmăniilor locale- calităţii părţilor;

b) există pericol de tulburare a liniştii publice;c) una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii

judiciară sau grefierii instanţei.03. Cine poate fi titular al cererii de strămutare?Răspuns:





a) oricare dintre părţi; b) procurorul;c) ministrul justiţiei.04. Cum se formulează cererea de strămutare?Răspuns: Cererea de strămutare se formulează în scris şi trebuie motivată. Înscrisurile pecare se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strămutarea. În cerere

trebuie să se facă menţiune dacă în cauză sunt persoane arestate.05. Când se formulează cererea de strămutare?Răspuns: Cererea de strămutare se formulează în cursul judecăţii.06. Cine are competenţa de soluţionare a cererii de strămutare?Răspuns: Cererea de strămutare se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceasta soluţioneazăcererea în secţia penală.07. Enumeraţi etapele cererii de strămutareRăspuns:a) procedura de informare;

b) înştiinţarea părţilor;c) examinarea cererii.08. În ce constă etapa procedurii de informare?Răspuns: Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la

preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie esteinstanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei.09. În ce constă etapa înştiinţării părţilor?Răspuns: Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentruîncunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionareaacesteia, cu menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionareacererii.În informaţiile trimise Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face menţiune expresă despre efectuareaîncunoştinţărilor, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora.10. În ce constă etapa examinării cererii?Răspuns: Completul investit cu soluţionarea cererii de strămutare poate dispune suspendarea judecăriicauzei în faţa instanţei a cărei strămutare se cere. Examinarea cererii de strămutare se face în şedinţă

publică, iar atunci cînd părţile sunt prezente, se ascultă şi concluziile acestora.11. Care sunt soluţiile pe care le poate dispune Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie?

Răspuns: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune prin încheiere motivată:a) admiterea cererii de strămutare. În această ipoteză, Înalta Curte dispune strămutarea judecării cauzei,hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin.Această instanţă va fi înştiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. Dacă instanţa la care seaflă cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată estedesfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare.

b) respingerea cererii de strămutare.12. Poate fi atacată încheierea prin care ÎCCJ dispune asupra strămutării?Răspuns: Nu.


01. Ce este desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei?Răspuns: Reprezintă remediul procesual prin intermediul căruia o anumită cauză penală este luată dincompetenţa unei instanţe înainte de sesizarea acesteia şi dată spre rezolvare unei alte instanţe de acelaşigrad şi de aceeaşi natură atunci cînd există o suspiciune colectivă privind lipsa de imparţialitate a

judecătorilor.02. Care sunt temeiurile pentru desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei?Răspuns: Aceleaşi ca şi la ipoteza strămutării.03. Cine este titularul cererii pentru desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei?Răspuns: Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.04. Care este momentul formulării cererii pentru desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei?





Răspuns: Înainte de sesizarea instanţei competente.05. Cine are competenţa de soluţionare a cererii pentru desemnarea altei instanţe pentru judecareacauzei?Răspuns: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în secţia penală.06. În ce termen se soluţionează cererea pentru desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei?

Răspuns: 15 zile de la sesizare.07. Ce soluţii poate dispune ÎCCJ la cererea pentru desemnarea altei instanţe pentru judecareacauzei?Răspuns: a) admiterea cererii. În acestă ipoteză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează o altă instanţă egală îngrad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă care să fie sesizată în cazul încare se va emite rechizitoriul.

b) respingerea cererii.08. Poate fi atacată încheierea prin care ÎCCJ dispune asupra cererii pentru desemnarea alteiinstanţe pentru judecarea cauzei?Răspuns: Nu.


01. Definiţi acţiunea în procesul penalRăspuns: Prin acţiune în procesul penal înţelegem modalitatea juridică prin care conflictul de drept născutdin săvârşirea unei infracţiuni este adus în faţa organelor judiciare în vederea tragerii la răspundere penală a

persoanei culpabile (acţiunea penală)şi, eventual, în vederea obligării acesteia la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune(acţiunea civilă).02. Care sunt categoriile de acţiuni care se pot exercita în sistemul procesual penal român?Răspuns:a) acţiunea penală – acţiunea principală ce are ca obiect aplicarea de sancţiuni penale;

b) acţiunea civilă – acţiunea secundară ce are caracter accesoriu faţă de acţiunea penală. Are ca obiectrepararea prejudiciului suferit de persoana vătămată în acelaşi cadru procesual concomitent cu soluţionareaacţiunii penale.03. Enumeraţi elementele acţiuniiRăspuns:a) temeiul acţiunii;

b) obiectul acţiunii;c) aptitudinea funcţională;d) subiecţii acţiunii.04. În ce constă temeiul acţiunii?Răspuns: Temeiul de fapt reprezintă fapta şi împrejurările de fapt ce au declanşat conflictul de drept

penal/civil, iar temeiul de drept reprezintă norma de drept încălcată care permite tragerea la răspundere penală/civilă.05. Ce este obiectul acţiunii?Răspuns: Tragerea la răspundere juridică a persoanei fizice sau juridice care a săvârşit fapta ilicită.06. În ce constă aptitudinea funcţională?Răspuns: Aptitudinea unei acţiuni de a produce efecte juridice; impune ca acţiunea să fie legală şi

temeinică.07. Ce sunt subiecţii acţiunii?Răspuns: Persoanele ce pot exercita în procesul penal acţiunea (subiecţii activi) şi cele împotriva cărora seexercită acţiunea în procesul penal (subiecţii pasivi).08. Cine sunt subiecţii activi?Răspuns:I. în latura penală: statul prin Ministerul PublicII. în latura civilă: partea civilă (victima directă sau victima indirectă – succesorii victimei directe) şi statul(în ipotezele în care acţiunea civilă se exercită din oficiu).





09. Ce sunt subiecţii pasivi?Răspuns: I. în latura penală: inculpatulII. în latura civilă: inculpatul şi partea responsabilă civilmente.


01. Definiţi acţiunea penalăRăspuns: Acţiunea penală reprezintă mijlocul procesual prin care conflictul de drept penal născut dintr-oinfracţiune este adus în faţa jurisdicţiei penale pentru a fi soluţionat şi pentru a se aplica sancţiuni penale.02. Enumeraţi particularităţile acţiunii penaleRăspuns: a) este o acţiune de stat;

b) este obligatorie;c) este indisponibilă;d) este indivizibilă;e) este personală;f) este autonomă.

03. Enumeraţi momentele desfăşurării acţiunii penaleRăspuns:a) punerea în mişcare a acţiunii penale;

b) exercitarea acţiunii penale;c) stingerea acţiunii penale.04. Enumeraţi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru punerea în mişcare a acţiunii penaleRăspuns:a) să fie începută în prealabil urmărirea penală;

b) persoana învinuitului să fie cunoscută;c) să existe probe temeinice de vinovăţie.05. Enumeraţi titularii acţiunii penaleRăspuns:a) procurorul;

b) persoana vătămată;c) instanţa de judecată.06. În ce situaţie poate fi persoana vătămată titular al acţiunii penale?Răspuns: Doar atunci când introduce plângere la instanţă împotriva soluţiilor procurorului deneurmărire/netrimitere în judecată, iar instanţa admite plângerea şi reţine cauza spre judecare.07. În ce situaţie poate fi instanţa de judecată titular al acţiunii penale?Răspuns: Doar în ipoteza extinderii procesului penal pentru alte fapte, atunci când procurorul lipseşte de la

judecată.08. Enumeraţi actele de inculpareRăspuns: a) ordonanţă;

b) rechizitoriu;c) declaraţii verbale ale procurorului;d) încheierea instanţei;

e) plângerea persoanei vătămate.09. Ce este exercitarea acţiunii penale?Răspuns: Înseamnă efectuarea tuturor actelor procesuale care obligă instanţa judecătorească să judece peinculpat şi să aplice una din sancţiunile prevăzute de legea penală.10. Care sunt cauzele care pot împiedica punerea în mişcare / exercitarea acţiunii penale?Răspuns:a) cazuri în care acţiunea penală este lipsită de temei;

b) cazuri în care acţiunea penală este lipsită de obiect.





11. Enumeraţi cazurile în care acţiunea penală este lipsită de temei.Răspuns:a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală;c) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;d) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;

e) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii;f) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.12. Atunci când acţiunea penală este lipsită de temei, care sunt soluţiile procesuale?Răspuns:a) înainte de începerea urmăririi penale, procurorul dispune NUP;

b) în cursul urmăririi penale, procurorul dispune:I. clasarea – când nu există învinuit în cauză şi intervine una din cauzele ce acţionează in rem;II. scoaterea de sub urmărire – atunci când există învinuit sau inculpat în cauză;c) în cursul judecăţii instanţa pronunţă achitarea.13. Ce înseamnă că acţiunea penală este lipsită de obiect?Răspuns: Situaţiile în care fie răspunderea penală est înlăturată sau înlocuită, fie nu este îndeplinităcondiţia prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.14. Enumeraţi cazurile în care acţiunea penală este lipsită de obiectRăspuns:a - lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altăcondiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

b - a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridiceatunci când are calitatea de făptuitor;c - a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea

plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;d - s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;e - există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;f - există autoritate de lucru judecat.15. Atunci când acţiunea penală este lipsită de obiect, care sunt soluţiile procesuale?Răspuns:Înainte de începerea urmăririi penale, procurorul poate dispune NUP, cu excepţia situaţiei în care s-a dispusînlocuirea răspunderii penale (competenţa exclusivă a instanţei)

În cursul urmăririi penale procurorul, dispune:a) clasarea, când nu există învinuit în cauză şi intervine una din cauzele ce acţionează in rem

b) încetarea urmăririi penale, atunci când există învinuit sau inculpat în cauză, cu excepţia situaţiei în cares-a dispus înlocuirea răspunderii penale.În cursul judecăţii instanţa pronunţă încetarea procesului penal.16. Definiţi stingerea acţiunii penaleRăspuns: Reprezintă ultimul moment al exercitării acesteia atunci când fie acţiunea penală şi-a atinsobiectivele (aplicarea de sancţiuni), fie atunci când a intervenit una din cauzele de împiedicare.17. În ce situaţii se poate epuiza acţiunea penală?Răspuns:a) condamnarea;

b) achitarea;c) încetarea procesului penal;

d) scoaterea de sub urmărire;e) încetarea urmăririi penale.


01. Definiţi acţiunea civilă din procedura penalăRăspuns: Este mijlocul legal prin care o persoană care a suferit un prejudiciu prin infracţiune solicitărepararea acestuia în cadrul procesului penal.





02. Enunţaţi particularităţile acţiunii civileRăspuns: a. îşi are izvorul într-o infracţiune;

b. se exercită, de regulă, la cerere, fiind disponibilă şi divizibilă – partea civilă poate renunţa la exercitareaei sau poate exercita acţiunea civilă doar împotriva unora din persoanele care răspund civil;c. este facultativă – partea civilă are un drept de opţiune privind exercitarea acţiunii civile în procesul penal.

Ca excepţie, putem nota situaţiile în care acţiunea civilă se exercită din oficiu;d. are ca titular persoana prejudiciată prin infracţiune. Ca excepţie, acţiunea civilă are ca titular statul însituaţiile în care acţiunea civilă se exercită din oficiu;e. are caracter accesoriu faţă de acţiunea penală.03. Care sunt condiţiile necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cadrul procesuluipenal?Răspuns: a) prejudiciul să reprezinte o consecinţă directă şi necesară a infracţiunii;

b) prejudiciul să fie cert;c) să existe manifestarea de voinţă a persoanei vătămate de a exercita acţiunea civilă în cadrul procesului

penal;d) să fie pusă în mişcare în prealabil acţiunea penală.04. Enumeraţi cele trei momente din desfăşurarea acţiunii civileRăspuns:a) punerea în mişcare a acţiunii civile;

b) exercitarea acţiunii civile;c) rezolvarea acţiunii civile.05. Care sunt modalităţile punerii în mişcare a acţiunii civile?Răspuns:a) constituirea de parte civilă;

b) din oficiu de către organul judiciar penal.06. Când se face constituirea de parte civilă?Răspuns: Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de

judecată până la citirea actului de sesizare.07. În ce situaţii acţiunea civilă este pusă în mişcare din oficiu de către organul judiciar penal?Răspuns: Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiurestrânsă.

08. Ce înseamnă exercitarea acţiunii civile?Răspuns: Exercitarea acţiunii civile înseamnă efectuarea tuturor actelor procesuale care să determineinstanţa judecătorească să admită acţiunea civilă şi să oblige pe inculpat la repararea prejudiciului produs

prin infracţiune.09. Definiţi soluţionarea acţiunii civileRăspuns: Rezolvarea acţiunii civile este în mod exclusiv în competenţa instanţei care dispune prin aceeaşisentinţă asupra acţiunii penale şi a celei civile.10. Ce poate dispune instanţa în soluţionarea acţiunii civile?Răspuns:a) admiterea acţiunii civile;

b) respingerea acţiunii civile;c) instanţa penală nu soluţinează acţiunea civilă.11. În ce situaţii instanţa admite acţiunea civilă?

Răspuns:a) sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale;şi

b) instanţa a pronunţat în latura penală:- condamnarea;- achitarea în baza art. 10 lit b-1 (fapta nu prezintă gradul de pericol socia al unei infracţiuni), d (faptei îilipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii), e (există vreuna din cauzele care înlăturăcaracterul penal al faptei).12. În ce situaţii instanţa respinge acţiunea civilă?Răspuns:



a) nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale;sau

b) instanţa a pronunţat în latura penală:- achitarea în baza art. 10 lit. a (fapta nu există), c (fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat).13. În ce situaţii instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă?Răspuns:

a) achitarea în baza art. 10 lit. b (fapta nu este prevăzută de legea penală); b) încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. f (lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate,autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punereaîn mişcare a acţiunii penale), j (există autoritate de lucru judecat).


01. Definiţi probaRăspuns: Constituie probă orice element de fapt care serveşte la:a) constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni;

b) identificarea persoanei care a săvârşit-o;c) cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.02. Clasificaţi probele după natura lor

Răspuns:a) probe în acuzare; b) probe în apărare.03. Ce sunt probele în acuzare?Răspuns: Probe care susţin actul de acuzaţie privind săvârşirea unei infracţiuni.04. Ce sunt probele în apărare?Răspuns: Probe care susţin fie nevinovăţia, fie atenuarea răspunderii penale.05. Clasificaţi probele după izvorul lorRăspuns: a) probe imediate;

b) probe mediate.06. Ce sunt probele imediate?Răspuns: Probe obţinute din sursa lor originală.07. Ce sunt probele mediate?Răspuns: Probe obţinute dintr-o sursă secundară.08. Clasificaţi probele în legătură cu obiectul lorRăspuns: a) probe directe;

b) probe indirecte.09. Ce sunt probele directe?Răspuns: Probele ce relevă în mod direct conţinutul faptei ce trebuie dovedită.10. Ce sunt probele indirecte?Răspuns: probele ce au doar o legătură cu fapta ce trebuie dovedită.11. Ce se înţelege prin obiectul probei?Răspuns: Ansamblul faptelor sau împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite în vederea soluţionării cauzei

penale.12. Enumeraţi condiţiile impuse probeiRăspuns:a) să fie pertinentă;

b) să fie concludentă;c) să fie utilă;d) să fie admisibilă.13. În sarcina cui cade proba?Răspuns: Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şidovedească nevinovăţia. În consecinţă, sarcina probei aparţine părţii care acuză, respectiv MinisteruluiPublic reprezentat de procuror. Acesta are obligaţia de a dovedi existenţa faptei ce constituie obiectul





acuzaţiei. În latura civilă, sarcina probei aparţine părţii civile, cu excepţia exercitării din oficiu a acesteiacând sarcina probei aparţine organelor de urmărire penală şi procurorului (în faza de judecată).14. Cui revine sarcina administrării probei?Răspuns: Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţeide judecată. În tot cursul procesului penal însă, părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.Organele judiciare penale nu pot respinge aceste propuneri dacă proba este pertinentă, concludentă şi utilă.


01. Ce sunt mijloacele de probă?Răspuns: Mijloacele de probă sunt mijloacele prevăzute de lege prin care se constată elementele de fapt ce

pot servi ca probe în procesul penal.02. Enumeraţi mijloacele de probăRăspuns:a) declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului;

b) declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente;c) declaraţiile martorilor;d) înscrisurile;e) înregistrările audio sau video;

f) fotografiile;g) mijloacele materiale de probă;h) constatările tehnico-ştiinţifice;i) constatările medico-legale;

j) expertizele.03. Care sunt procedeele probatorii prin care se poate obţine o declaraţie a învinuitului sauinculpatului?Răspuns:a) ascultarea;

b) confruntarea.

04. Enunţaţi etapele ascultării învinuitului sau inculpatuluiRăspuns:a) întrebări şi lămuriri prealabile;

b) declaraţia scrisă personal;c) relatarea liberă;d) adresarea de întrebări.05. Care sunt fazele etapei de întrebări şi lămuriri prealabile?Răspuns:a) obţinerea datelor de identitate;

b) comunicarea învinuirii;c) comunicarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale.06. Când se efectuează procedeul probator al declaraţiei scrise personale a învinuitului sauinculpatului?Răspuns: Doar în cursul urmăririi penale.07. În care fază ascultarea învinuitului sau inculpatului este contradictorie?Răspuns: În faza de judecată.

08. Enunţaţi regulile de ascultare a învinuitului sau inculpatuluiRăspuns: a) fiecare învinuit sau inculpat este ascultat separat;

b) în cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie defaţă ceilalţi;c) învinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte, însă se poate servide însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut;d) ascultarea nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior încauză;





e) dacă în timpul ascultării învinuitul sau inculpatul acuză simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţaîn pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de unmedic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide că viaţa învinuitului sau inculpatului nu este în pericol;f) este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sauîndemnuri, în scopul de a obţine declaraţii.09. Enunţaţi regulile de consemnare a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului

Răspuns:1) declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris;2) în fiecare declaraţie se vor consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sauinculpatului;3) ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat,organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află,cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel;4) declaraţia scrisă se citeşte învinuitului sau inculpatului, iar dacă cere, i se dă să o citească. Când este deacord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit. Când învinuitul sau inculpatul nu poatesau refuză să semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă ;5) declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea învinuituluisau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret cânddeclaraţia a fost luată printr-un interpret. Dacă apărătorul este prezent la ascultare, declaraţia este semnatăşi de acesta.10. În ce situaţie se recurge la confruntare?Răspuns: Când se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză, se

procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. Învinuitulsau inculpatul poate fi supus acestui procedeu probatoriu atunci când există contradicţii între declaraţiilesale şi cele ale altor persoane ascultate în aceeaşi cauză.11. Cum se obţine declaraţia părţii vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente?Răspuns: În ipoteza în care persoana vătămată s-a constituit parte vătămată şi, eventual, parte civilă,

precum şi atunci când există constituire de parte responsabilă civilmente / introducere de parte responsabilăcivilmente, ascultarea se face conform dispoziţiilor privind ascultarea părţilor. Dacă nu există constituire de

parte, ascultarea acestor persoane se face conform normelor privind ascultarea martorilor.12. Ce sunt modalităţile speciale de ascultare?Răspuns: Partea vătămată / partea civilă poate fi ascultată fără a fi prezentă fizic la locul unde se aflăorganul care efectuează urmărirea penală, sau, după caz, în locul unde se desfăşoară şedinţa de judecată,

prin intermediul unei reţele video şi audio.13. În ce condiţii se dispun modalităţile speciale de ascultare?Răspuns: Ascultarea părţii vătămate / părţii civile prin intermediul unei reţele video şi audio se dispuneatunci când există un pericol pentru viaţa, integritatea corporală sau libertatea acesteia sau a rudelor apropiate. Dreptul de apreciere aparţine procurorului, în faza de urmărire penală şi instanţei, în faza de

judecată.


01. Definiţi martorulRăspuns: Martorul este persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare denatură să servească la aflarea adevărului în procesul penal şi care este chemată în procesul penal pentru a dadeclaraţii în această calitate.

02. Enumeraţi obligaţiile martoruluiRăspuns:a) de a se prezenta la citarea organului judiciar penal;

b) de a depune jurământ religios/ jurământ laic sau de a declara că se obligă să spună adevărul;c) de a da declaraţii.03. Cine poate refuza să depună ca martor?Răspuns:a) persoanele obligate la a păstra secretul profesional (refuzul este o obligaţie, în sens contrar, fiindincidente dispoziţiile privitoare la incriminarea penală a divulgării secretului profesional). Aceste persoane





sunt obligate să dea declaraţii atunci când persoana faţă de care sunt obligate la apăstra secretul îşi dauacordul la ascultare;

b) soţul şi rudele apropiate ale învinuitului / inculpatului.04. Enumeraţi etapele ascultării martorilorRăspuns:a) Întrebări şi lămuriri prealabile;

b) Depunerea jurământului;c) Comunicarea adresată de organele judiciare;d) Relatarea liberă;e) Adresarea de întrebări.05. Ce sunt modalităţile speciale de ascultare a martorilor?Răspuns:a. atribuirea unor alte date de identitate sub care martorul să apară în faţa organului judiciar şi să deadeclaraţii;

b. ascultarea martorului fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală sau la loculunde se desfăşoară şedinţa de judecată prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi voceadistorsionate, astfel încât să nu fie recunoscut.06. În ce condiţii pot fi dispuse modalităţile speciale de ascultare a martorilor?Răspuns:a) să existe o stare de pericol privind viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului sau a altei

persoane;2) starea de pericol să rezulte din probe sau indicii temeinice;3) ascultarea martorului să fie necesară aflării adevărului;4) să existe cererea motivată a procurorului, a mrtorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite.07. Clasificaţi înscrisurileRăspuns:a) înscrisuri ce provin de la părţi sau de la martori;

b) înscrisuri ce provin de la organele şi instituţiile de stat;c) înscrisuri ce provin de la organele judiciare.08. Ce sunt mijloacele materiale de probă?Răspuns: Obiectele care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care potservi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de probă. Sunt de asemenea mijloace materiale de probăobiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, precum şi

obiectele care sunt produsul infracţiunii.

Întrebări la procedura penală I

Documents

Transcript of Întrebări la procedura penală I