1.Conceptii privind dreptil public si dreptul privatDrept – este o totalitate de norme de conduită în societate, care au fost edictate sau sancţionate de stat şi a căror respectare este asigurată, în ultimă instanţă prin forţa de constrângere a statului.Dreptul public se ocupă de constituirea statului şi a puterilor publice şi de raporturile dintre stat şi particulari în general. În raporturile cu cetăţenii săi, statul îşi exercită puterea suverană; acestea sunt – raporturile de subordonare.Dreptul privat se ocupă de actele particularilor care nu pun în discuţie decât interesele individuale; el este dreptul persoanelor private (persoane fizice şi persoane juridice de drept privat). Raporturile de drept privat sunt raporturi de egalitate juridică, în sensul că nici una dintre părţi nu îşi poate impune voinţa juridică celeilalte. Statul poate însă participa şi el la asemenea raporturi juridice, atunci când acţionează nu în virtutea puterii sale suverane, ci ca persoană juridică

2.Caracteristica generala a dreptului civil Definiţia dreptului civil: - reprezintă o totalitate de norme juridice care reglementează pe baza egalităţii juridice a participanţilor relaţiile patrimoniale şi unele relaţii personal nepatrimoniale.Principiile dreptului civil. Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, deci de idei călăuzitoare, reguli de bază comune tuturor ramurilor de drept.Principii fundamentale ale dreptului reprezintă idei de bază ce sunt consacrate de legea fundamentală şi alte legi. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept. Aceste principii sunt:

principiul democraţiei, egalităţii în faţa legii, separării puterii în stat.

3.Notiunea si obiectul dreptului afacerilorDefiniţia. Dreptul afacerilor reprezintă un ansamblu de normejuridice care reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce apar între persoane în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător, precum şi raporturile care apar în cazulintervenţiei statului în această activitate.Obiectul dreptului afacerilor. Din cele menţionate rezultă că dreptul afacerilor are ca obiect raporturile reglementate de normele juridice din care aceasta este formată.Obiectul dreptului afacerilor reprezintă relaţiile care apar în legătură cu activitatea economică aducătoare de profit între persoanele fizice şi juridice care au calitatea de întreprinzător:- raporturile care apar în legătură cu dobândirea, menţinerea şi încetarea calităţii de întreprinzător, inclusiv relaţiile corporative (înregistrarea întreprinzătorilor, relaţiile ce apar în: interiorul întreprinzătorilor persoane juridice, în legătură cu reorganizarea şi lichidarea întreprinzătorilor persoane juridice, precum şi cu încetarea activităţii întreprinzătorilor persoane fizice); - relaţiile ce apar în activitatea de întreprinzător şi în obţinerea de profit (încheierea şi executarea diferitelor contracte comerciale, extragerea, cultivarea şi producerea de bunuri, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor etc); - relaţii ce apar între autorităţile publice şi persoanele care au calitatea de întreprinzător. 4.Izvoarele dreptului afacerilorPrin izvor de drept în sens formal se subînţelege sistemul de acte normative aranjate într-o anumită ierarhie după forţa lor juridică.Sunt considerate izvor al dreptului afacerilor actele normative cu prevederi care reglementează raporturile dintre întreprinzători. După forţa lor juridică, actele normative au următoarea ierarhie: Constituţia, legile (organice şi ordinare), ordonanţele şi hotărârile Guvernului, actele Băncii Naţionale a Moldovei şi ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, actele autorităţilor publice centrale (ministere, departamente etc), actele autorităţilor publice locale şi actele corporative5.Principiile dreptului afacerilorI. Principiile generale ale dreptului sunt acele idei directoare extrase din dispoziţia Constituţiei sau deduse pe cale de interpretare, cum sunt: principiul legalităţii (art. 1 şi 7); principiul egalităţii în faţa legii (art. 16), principiul

neretroactivităţii legii (art. 22), principiul exercitării dreptului cu bună credinţă (art. 55). Acestea sunt principiile de drept, deoarece rezultă din Constituţie şi răspund unor nevoi care se impun în viaţa juridică. Odată stabilite, aceste principii pot contribui la crearea şi aplicarea viitoare a unei norme juridice.1

II.Principiile generale ale dreptului civil. De asemenea, sunt aplicabile în dreptul comercial şi principiile generale ale Dreptului civil, dintre care menţionăm: principiul recunoaşterii mai multor forme de proprietate, a egalităţii lor juridice, principiul inviolabilităţii proprietăţii (art. 1, Cod civil al RM), principiul libertăţii contractuale (art. 1, Cod civil al RM).III. Principiile speciale ale dreptului afacerilor. Dreptului afacerilor îi sînt caracteristice şi cele mai progresiste principii ale dreptului civil, cum ar fi cel al inviolabilităţii proprietăţii private (art. 9,46,127 din Constituţie), al libertăţii de a contracta, al poziţiei de egalitate a subiectelor raporturilor civile. Pe lângă acestea, pot fi menţionate şi unele principii speciale care se referă numai la dreptul afacerilor: principiiul libertăţii activităţii de întreprinzător, al concurenţei loiale şi inviolabilităţii investiţiilor persoanelor fizice şi juridice.6.Notiunea si elementele activitatii de intreprinzatorPrin activitatea de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente (Legea nr. 845/1992, art. 1).Persoana fizică, fără a constitui o persoană juridică, poate desfăşura activitatea dată, dacă:a obţinut patenta de întreprinzător;a înregistrat o întreprindere individuală;a înregistrat o gospodărie ţărăneascăActivitatea independentă presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului viitoarei activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private. Întreprinzătorul activează din propria voinţă şi în interesul său propriu.Activitatea independentă a întreprinzătorului are, totuşi, anumite limite, astfel că nu putem vorbi de libertate totală. Independenţa lui poate fi limitată de actele normative, dar numai în măsura necesară asigurării securităţii statului, ordinii publice, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor legale ale altor persoane etc.Activitatea din proprie iniţiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de întreprinzător şi propria ingeniozitate. Iniţiativa trebuie să fie raţională, întemeiată, reală şi legală. Nimeni nu poate fi obligat să practice activitatea de întreprinzător.Activitatea în nume propriu este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de firmă proprie, dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. Riscul activităţii de întreprinzător, spre deosebire de alte noţiuni juridice ale riscului, poate fi definit ca activitatea acestuia pe piaţă, în condiţiile incerte referitoare la posibilul câştig sau pierdere, când cel care ia decizia, nefiind în stare să prevadă faptul dacă va obţine profit sau va suferi pierderi, trebuie, totuşi, să opteze pentru una din deciziile optime.Răspunderea materială a întreprinzătorului este diversă, în funcţie de forma organizatorico-juridică, şi intervine atunci când activitatea sa este ineficientă sau când nu şi-a onorat obligaţiile.Activitatea în scopul asigurării unei surse de venit permanent. Activitatea de întreprinzător presupune obţinerea sistematică a unei surse de venit, ca rezultat al unei activităţi continue, şi nu ocazionale.

7.Genurile activitatii de intreprinzatorProducerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general, care are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai mare.

1

Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială etc.Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin intermediari (firme de distribuţie).Toate mărfurile şi serviciile sînt destinate consumatorilor. între producător şi consumator însă există de regulă unul sau mai mulţi intermediari, altfel spus, comercianţi, care cumpără de la producător mărfuri pentru a le revinde fie consumatorilor nemijlocit, fie altor comercianţi. Actul de comercializare presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător

8.Tipurile activitatii antreprenorialeDupă importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în: activităţi interzise; activităţi monopol de- stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse licenţierii; activităţi practicate în baza patentei de întreprinzător; activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specialăActivităţile interzise. Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese anterior 94. în lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă.Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: activitatea mercenarilor (art.141), traficul de fiinţe umane (art.165), traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a medicinii şi activităţii farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane juridice constituite de stat. Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit. Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 10 alin.(3), numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele activităţi:Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea, transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află sub controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici.Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii sunt stabilite la art.7 din Legea nr.451/2001 privind licenţierea unor genuri de activitate.Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de întreprinzător care pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite la anexa nr.l a Legii nr.93/1998 privind patenta de întreprinzător.

9.Obligatiile intreprinzatoruluiDin momentul înregistrării de stat, întreprinderea poate să desfăşoare orice gen de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. Este prevăzută o listă a tipurilor de activitate a căror practicare este permisă doar întreprinderilor de stat, de exemplu, tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor naţionale, tipărirea valorilor mobiliare, confecţionarea ordinelor şi medaliilor. Mai sunt şi genuri de activitate pentru practicarea cărora este nevoie de obţinerea unor acte suplimentare, cum este licenţa

10.Notiuni generale de subiect la dreptul afacerilorSubiecti ai dreptului afacerilor sunt personae fizice sau juridice care desfasoara activitatea de intreprinzator,adica au dobindit prin inregistrare calitatea de intreprinzator.11.Persoana fizica-subiect al dreptul afacerilor

Conform legislaţiei în vigoare, persoana fizică este omul privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii. Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de întreprinzător individual (Cod civil al RM, art. 26, alin. 1) Pentru ca persoana fizică să fie recunoscută ca subiect al dreptului comercial, trebuie să dispună de capacitatea juridică care, la rândul său, se împarte în capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Conform art. 18 al Codului civil al R.M. – capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile se recunoaşte, în egală măsură, tuturor persoanelor fizice. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare la momentul naşterii şi încetează odată cu moartea. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă, capacitatea de exerciţiu presupune aptitudinea persoanei de a dobândi prin fapta proprie şi de a exercita drepturile civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le exercita. Capacitatea de exerciţiu apare la 18 ani. Pornind de la dispoziţiile Codului civil al R.M., se permite practicarea activităţii de întreprinzător, până la atingerea vârstei de 18 ani, în trei cazuri, şi anume: conform art. 20 al Codului civil al R.M. minorul dobândeşte prin căsătorie capacitatea deplină de exerciţiu. Al doilea caz este atunci când este recunoscută capacitatea de exerciţiu deplină a minorului care a atins vârsta de 16 ani, dar care lucrează în baza unui contract de muncă sau cu acordul părinţilor, tutorilor, curatorilor, practică activitatea de întreprinzător (cazul al treilea).12.Activitatea in baza de patenta de intreprinzatorUna din cele mai simple forme de practicare a activităţii de întreprinzător de către persoana fizică din Republica Moldova este activitatea practicată în baza patentei de întreprinzător.Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.Titular al patentei de întreprinzător poate fi orice cetăţean al R.Moldova, cetăţean străin sau apatrid, cetăţenia persoanei care solicită patenta neavând nici o importanţă. O cerinţă semnificativă, în cazul patentei de întreprinzător, este principiul stabilirii de domiciliu, adică locuirea permanentă pe teritoriul R.M. O altă cerinţă faţă de titularul de patentă este corespunderea abilităţii personale cu cerinţele de calificare necesare pentru practicarea genurilor de activitate indicată în patentă. Un aspect important pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în temeiul patentei este lipsa necesităţii de înregistrare a activităţii sau de primire a licenţei. Mai mult decât atât, titularul de patentă nu cade sub incidenţa cerinţelor ce presupun prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, de ţinere a evidenţei contabile şi financiare, de efectuare a operaţiunilor şi decontărilor de casă.În baza patentei de întreprinzător se pot desfăşura numai activităţile care sunt indicate în anexa legii cu privire la patenta de întreprinzător, nr. 93/1998.Titularul patentei de întreprinzător are următoarele obligaţii:

să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea administraţia publice locale; să respecte drepturile şi interesele consumatorului; să respecte cerinţele legale impuse celor care desfăşoară genul de activitate respectiv, inclusiv normele sanitare,

antiincendiare; să afişeze patenta sau copiile ei autentificate de notar vizibil în locurile unde îşi desfăşoară activitatea de

întreprinzător persoana fizică.La practicarea activităţii de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător deţinătorul patentei nu este în drept să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii, să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală a cărei fondator este el sau careva dintre membrii familiei sale.Încetarea activităţii în baza patentei de întreprinzător se efectuează în baza următoarelor condiţii:

expirarea termenului pentru care a fost eliberată; renunţarea titularului de patentă; pierderea capacităţii de muncă; decesul titularului de patentă; aplicarea faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative.

Titularul de patentă răspunde pentru obligaţiile asumate în activitatea de întreprinzător cu tot patrimoniul său, excepţie făcând bunurile care, potrivit legii, nu pot fi urmărite (lista bunurilor sunt indicate în art. 85 al Codului de executare al RM).13.Intreprinzatorul individual-subiect al dreptul afacerilor

Intreprinzatorul individual poate fi persoana fizica cu capacitatea deplina de exercitiu,cetatean al Republicii Moldova,cetatean strain sau apatrid,domiciliat in Republica Moldova care practica activitati de intreprinzator in nume propriu si din cont propriu,administreaza personal afacerile,emite independent deciziile,asigura intreprinderea cu materiale necesare,poarta raspundere pentru rezultatele intreprinderii la oficiul teritorial al camerei de deservire se afla sediul acestuia,se depun actele:1.Cererea de inregistrare2.Buletinul de identitate al fondatorului sau reprezentantului acestuia imputernicit prin procura autentificata in modul stabilit de lege3.Documentele ce atesta achitarea taxei de inregistrare.Oficiul teritorial al camerei de inregistrare in termen de 3 zile lucratoare de la data depunerii,adopta decizia de inregistrare al intreprinzatorului individual.14.Gospodaria taraneasca subiect al dreptul afacerilorGospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietatea privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), având ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.Gospodăria ţărăneasca se poate constitui şi dintr-o singura persoană fizică. Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de Legea cu privire la gospodăriile ţărăneşti, de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul muncii şi de alte acte normative.Dreptul la constituirea gospodăriei ţărăneşti îl au persoanele fizice care au atins vârstă de 18 ani, dispun de capacitate de exerciţiu deplină şi posedă teren cu drept de proprietate privată.O persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti.Pentru constituirea gospodăriei ţărăneşti persoana fizică trebuie să depună o declaraţie de constituire semnată de fondator şi de potenţialii membri ai acesteia în formă autentică15.Activitati licentiateArticolul 8. Genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere(1) Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate:a) de către Camera de Licenţiere:1) activitatea de audit;2) activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi/sau de efectuare a expertizei mărfurilor;3) activitatea burselor de mărfuri;4) activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea de gestionare a activelor fondurilornestatale de pensii (pînă la 1 octombrie 2008);5) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut (pînă la 1 octombrie 2008);6) activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;7) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţii sportive;8) importul şi comercializarea angro a alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate;9) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii;10) importul şi comercializarea angro a articolelor din tutun; importul şi prelucrarea industrială a tutunuluişi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat;11) proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea seminţelor,materialului de înmulţire şi săditor;12) producerea, păstrarea şi comercializarea materialului biologic de prăsilă (animale, material seminal,embrioni, ovule, icre şi lavre de peşte, ouă de pasăre şi ouă de viermi de mătase) destinat reproducerii;13) activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară (cu excepţia activităţii desfăşurate deserviciul veterinar de stat);14) importul şi/sau comercializarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;15) transportul auto de călători în folos public; transportul auto internaţional de mărfuri;

16) activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcţii, urbanism, instalaţii şi reţele tehnicoedilitare,reconstrucţii, restaurări;17) construcţiile de clădiri şi/sau construcţii inginereşti, instalaţii şi reţele tehnico-edilitare, reconstrucţiile,consolidările, restaurările;18) extragerea zăcămintelor minerale şi/sau producerea şi îmbutelierea apelor minerale şi naturale potabile;19) lucrările de foraj (cu excepţia prospecţiunilor tehnice în construcţie);20) activitatea topogeodezică şi cartografică;21) colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum şi exportul resturilor şi deşeurilor de metaleferoase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată;22) activităţile nucleare şi radiologice, cu utilizarea surselor radioactive, ce se raportă la categoriile I-III;[Art.8 al.(1), pct.22 în redacţia LP115-XVI din 22.05.08, MO106/17.06.08 art.407]23) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor chimicetoxice, articolelor şi produselor chimice de menaj; producerea, importul şi/sau exportul, reexportul substanţelorcare distrug stratul de ozon, precum şi al echipamentelor şi produselor ce conţin asemenea substanţe;24) confecţionarea şi distrugerea ştampilelor;25) activitatea particulară de detectiv sau de pază;26) montarea şi/sau reglarea, asistenţa tehnică a sistemelor automate de semnalizare şi de stingere aincendiilor, precum şi de protecţie a clădirilor împotriva fumului şi de înştiinţare în caz de incendiu;27) importul şi/sau exportul, comercializarea armamentului şi muniţiilor, repararea armelor organice,sportive şi/sau de vînătoare, de tir, de instrucţie, de decoraţie, de colecţie şi de autoapărare;28) importul, depozitarea şi/sau folosirea materialelor explozive (inclusiv a materialelor pirotehnice);efectuarea lucrărilor de dinamitare;29) importul, exportul, elaborarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice deprotecţie a informaţiei, dispozitivelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestareaserviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate deautorităţile publice învestite cu acest drept prin lege);29) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice deprotecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestarea serviciilorîn domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate de autorităţilepublice învestite cu acest drept prin lege);[Art.8 al.(1), pct.29) modificat prin LP181-XVI din 10.07.08, MO140-142/01.08.08 art.576, în vigoare 01.11.08]30) activitatea farmaceutică, inclusiv cu folosirea preparatelor narcotice şi/sau psihotrope, desfăşurată deîntreprinderile şi/sau instituţiile farmaceutice; importul şi/sau producerea articolelor de parfumerie şicosmetică;31) fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică, repararea şi verificarea articolelor de tehnică şi opticămedicală;32) acordarea asistenţei medicale de către instituţiile medico-sanitare private;33) activitatea în domeniul geneticii, microbiologiei şi activităţile incluse în clasele III şi IV de risc,desfăşurate cu organisme modificate genetic;34) activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor în ţară şi/sau în străinătate;35) activitatea de turism;36) activitatea instituţiilor de învăţămînt privat de toate nivelurile, treptele şi formele; învăţămîntulcomplementar (extraşcolar) şi/sau pentru adulţi, cu excepţia celui finanţat de la bugetul public naţional;37) activitatea de depozitare a cerealelor cu eliberarea certificatelor de depozit pentru cereale;38) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic;39) activitatea de broker vamal;b) de către Banca Naţională a Moldovei:40) activitatea instituţiilor bancare şi unităţilor de schimb valutar;c) de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare:

41) activitatea în domeniul asigurărilor (reasigurărilor); activitatea de gestiune a activelor fondurilornestatale de pensii (începînd cu 1 octombrie 2008);42) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut (începînd cu 1 octombrie 2008);43) activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare;44) activitatea birourilor istoriilor de credit;d) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică:45) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazuluilichefiat la staţiile de alimentare;46) producerea energiei electrice; transportul energiei electrice şi/sau activitatea de dispecerat central;distribuţia energiei electrice; furnizarea energiei electrice la tarife reglementate sau nereglementate;[Art.8 al.(1), pct.43)-46) abrogate prin LP241-XVI din 15.11.07, MO51-54/14.03.08 art.155 în vigoare 14.09.08]47) producerea şi/sau stocarea gazelor naturale; transportul gazelor naturale; distribuţia şi/sau furnizareagazelor naturale la tarife reglementate sau nereglementate;e) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei:48) utilizarea frecvenţelor sau canalelor radio şi/sau a resurselor de numerotare în scopul furnizării reţelelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice;49) furnizarea serviciilor de elaborare, întreţinere şi implementare a produselor program, echipamentelor şi sistemelor informatice de importanţă statală;50) furnizarea serviciilor de proiectare, elaborare, implementare a sistemelor şi resurselor informaţionale automatizate de importanţă statală (crearea bazelor de date, exploatarea acestora şi serviciile privind furnizareainformaţiei) şi serviciilor de asigurare a funcţionării acestora;f) de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului:51) activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică terestră şi/sau prin orice alte mijloace de telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre.(2) Genurile de activitate neindicate la alin.(1) se desfăşoară fără licenţe sau fără alte acte administrative cu efect similar, cu excepţia autorizaţiilor, stabilite expres prin lege, pentru confirmarea unor cerinţe tehnice, norme separate sub un anumit aspect.(3) Introducerea reglementării prin licenţiere pentru alte genuri de activitate este posibilă numai prin modificarea şi completarea listei genurilor de activitate supuse reglementării prin licenţiere, stabilite la alin.(1).16.Obligatia intreprinzatorului de a obtine licentaProcedura de obţinere a licenţei. Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care depune:a) declaraţia, ce conţine:denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice;genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţă;asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi pentru veridicitatea documentelor prezentate.b) copia de pe certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul de identitate al persoanei fizice;c) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele pot fi însoţite şi de copii pe suport electronic. Documentele se depun în original sau în copie. Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică prin procedura ghişeului unic. Declaraţia pentru eliberarea licenţei şi documentele anexate la ea se înregistrează conform borderoului, a cărui copie se expediază (se înmînează) solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind data înregistrării declaraţiei, autentificată prin semnătura persoanei responsabile a autorităţii de licenţiere.

Declaraţia pentru eliberarea licenţei nu se înregistrează în cazul în care:a) aceasta a fost depusă (semnată) de o persoană care nu are atribuţiile respective;b) documentele au fost perfectate cu încălcarea cerinţelor legislației.Despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă este informat în scris în cel mult 3 zile lucrătoare din ziua adresării, indicîndu-se temeiurile refuzului.După înlăturarea cauzelor ce au servit temei pentru refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul de licenţă poate depune o nouă declaraţie, care se examinează în modul stabilit.Autoritatea de licenţiere, în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi documentelor anexate, adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea declaraţiei în cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.Temei pentru respingerea declaraţiei pentru eliberarea licenţei este depistarea de către autoritatea de licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de către solicitantul de licenţă. În caz de respingere a declaraţiei pentru eliberarea licenţei, solicitantul poate depune o nouă declaraţie după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraţiei precedente17.Activitati monopol de statActivităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane juridice constituite de stat. Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit. Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 10 alin.(3), numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele activităţi:

prepararea şi vânzarea substanţelor narcotice, cu efect puternicşi toxice, inclusiv semănatul, cultivarea şi desfacerea culturilor ce conţin substanţe narcotice şi toxice;

tratamentul prin intervenţie chirurgicală şi metode invazive, supravegherea şi tratamentul femeilor gravide, bolnavilor care suferă de narcomanie, boli canceroase, boli cantagioase, periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive, eliberarea avizelor corespunzătoare;

efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;

tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase; confecţionarea ordinelor şi medaliilor; producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat; prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), telegrafice, serviciilor de telecomunicaţii

internaţionale, confecţionarea timbrelor poştale; confecţionarea şi comercializarea tehnicii de luptă şi militare speciale, oricăror feluri de arme, precum şi

reparaţia acestora (cu excepţia armelor sportive şi de vânătoare), confecţionarea şi comercializarea muniţiilor şi substanţelor explozive;

evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarirea tehnică (inclusiv paşaportizarea) bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestora;

imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hârtiilor de valoare de stat; efectuarea lucrărilor cartografice, geografice, astronomo-geodezice, gravimetrice, topografice, cadastrale, a

lucrărilor în domeniul hidrometeorolgiei şi geologiei.18.Activitati monopol naturalActivităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea, transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află sub controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici.Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.582/1995 cu privire la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:

activităţile legate de exploatarea căilor ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale, construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora, de staţiile şi punctele de tiraj pentru trecerea garniturilor de tren;

activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare; activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, construite din contul bugetului republican şi local, cu zonele de

protecţie şi serviciile de întreţinere; activităţile legate de exploatarea căilor navigabile naturale şi artificiale; activităţile legate de exploatarea porturilor fluviale; activităţile legate de exploatarea reţelelor magistrale de telecomunicaţii; activităţile legate de exploatarea reţelelor de televiziune şi radiofuziune pentru difuzarea radioprogramelor

de stat; activităţile legate de exploatarea reţelelor de telecomunicaţii internaţionale; activităţile legate de exploatarea întreprinderilor staţionare de producere a energiei electrice şi termice conectate

la sistemul energetic unic; activităţile legate de exploatarea reţelelor electrice de toate tensiunile şi reţelelor termice magistrale; activităţile legate de exploatarea reţelelor de gaze şi obiectivelor sistemului unic de gazificare, precum şi cele

legate de transportul gazelor prin conducte; activităţile legate de exploatarea reţelelor şi comunicaţiilor de aprovizionare cu energie termică, conductelor de

apă şi canalizare; activităţile legate de colectarea gunoiului şi zăpezii; activităţile ce privesc acordarea serviciilor rituale; activităţile legate de exploatarea aeroporturilor şi a sistemelor de dirijare a circulaţiei aeriene, de comunicaţie

dintre navele aeriene şi de asigurarea securităţii decolării şi aterizării aeronavelor.19. Persoana juridica subiect al dr eptul afacerilor Subiect de drept nu este numai omul izolat, considerat în sensul dreptului ca persoană fizică. Viaţa în societate şi multiplele interese care nu pot fi satisfăcute prin activitatea singulară a individului l-au determinat să intre în diferite colectivităţi. Aceste colectivităţi, organizate ca entităţi distincte de membrii care le compun şi sprijinite economic pe o masă de bunuri comune în vederea satisfacerii unor interese comune, au devenit subiecte de drept de sine stătătoare. Ele sunt persoane juridice sau morale. Conform dispoziţiilor art. 57 al Codului civil al R.M., nr. 1107/2002, din Codul civil, persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat, situate, în raporturile civile, pe poziţii de egalitate.Persoane juridice de drept public sunt: statul, unităţile administrativ-teritoriale, alte autorităţi publice. Deşi sunt în drept să participe la raporturi juridice civile, ele nu au calitatea de întreprinzător şi nu desfăşoară afaceri în nume propriu.Persoana juridică de drept privat. Potrivit art.59 din Codul civil, persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial). 20. Notiunea si natura juridica a societatilor comercialeDefiniţia legală a societăţii comerciale o găsim la art.106 C. civil potrivit căruia societatea comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor. Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.21.Clasificarea societatii comercialeCele mai des întâlnite criterii de clasificare a societăţilor comerciale sunt:După natura lor sau după prevalenţa elementului personal ori a celui material, societăţile comerciale se împart în două categorii: societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri.Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce, a calităţii personale ale asociaţilor. Fac parte din această categorie – societatea în nume colectiv şi societatea în comandită.

Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de nevoile capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat. În această categorie intră de exemplu, societăţile pe acţiuni.Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată.În societatea în nume colectiv asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, pe când în societatea pe acţiuni şi în societatea cu răspundere limitată, asociaţii răspund până la concurenţa aportului lor.

În privinţa societăţii în comandită răspunderea asociaţilor este diferită în funcţie de categoria acestora, astfel, asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, iar asociaţii comanditari numai în limita aportului lor.După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile comerciale se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes (de ex. SRL) şi societăţi în care capitalul se împarte în acţiuni (de ex. SA).Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea titluri. În prima categorie intră societăţile pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată, în categoria a doua intră societăţile în nume colectiv şi în comandite.În raport de provenienţa capitalului societăţile pot fi, societăţi cu capital autohton şi societăţi cu participare străină.

22.Functiile societatilor comercialea)Functia de organizare-se manifesta sub aspectul structurarii societatii si patrimoniului in scopul desfasurarii activitatii de intreprinzator si realizarii de beneficii.Fundamentul acestei functii reprezinta vointa asociatilor exprimata in actul de constituire si in hotaririle Adunarii Generale.

b)Functia de concentrare a capitalului-necesitatea capitalului este mai mare in societatile comerciale care il utilizeaza in procesul de fabricare a marfurilor,in prestarile de servicii si in executarile de lucrari.Marimea capitalului social este determinat de catre fondatori in functie de forma de societate,de cerintele legislatiei,de genul de activitate precum si de dimensiunile afacerii.

c)Functia de garantare a drepturilor creditorului-desfasurarea activitatii de intreprinzator presupunea incheierea diferitelor contracte comerciale in care societatea comerciala figureaza in calitate de creditor sau debitor.Cu cit capitalul social este mai mare cu atit mai mare este increderea creditorilor si a tertilor in aceasta societate comerciala.

d)Functia de satisfacere a intereselor economice si sociale ale membrilor societatii coemrciale-esenta S.C. consta in scopul comun al asociatilor in obtinerea de beneficii pentru care acestia isi unesc bunurile si desfasoara activitatea aducatoare de profit.

e)Functia lucrativa-este un indiciu al faptului ca soicetatea comerciala se constituie in scopul desfasurarii unei activitati social utile contribuind astfel la cresterea valorii patrimoniului.Fondatorii care sunt initiatorii activitatii de intreprinzator pot pretinde la partajarea beneficiului numai daca este realizat de o S.C.

23.Condiţii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ.1. Fondatorii societatii comercialeConstituirea societatilor comerciale poate fi efectuata de catre persoane fizice si juridice.sunt considerati fondatori persoanele fizice si juridice care au luat decizia de a o infiinta. Fondatorii semnifica persoanele care isi asuma riscul in contextul organizarii unei afaceri. Anume fondatorul este cel care determina obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având initiativa constituirii unei afaceri, se angajeaza sa reuneasca capitalul necesar constituirii si potentialul personal, precum si sa indeplineasca formalitatile prevazute de lege in acest scop.La constituirea unei societati comerciale pot participa persoane fizice si juridice care nu sunt interzise prin lege sau hotarâre judecatoreasca. In conformitate cu legislatia in vigoare, fondatori pot fi cetateni ai R.Moldova, cetatenii straini si apatrizii, persoane juridice nationale si straine, statul si unitatile administrativ-teritoriale. Pentru ca persoana fizica sa fondeze o societate comerciala, ea trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu. 2. Elaborarea, aprobarea si autentificarea actelor constitutiveConstituirea persoanelor juridice poate fi divizate conditional in doua etape:-etapa contractuala(consensuala);-etapa de inregistrare.Etapa contractuala (consensuala) este etapa initiala si ea poate fi divizata in urmatoarele perioade : elaborarea actelor constitutive; aprobarea actelor; autentificarea (semnarea) lor.Elaborarea si aprobarea actelor constitutive

Punctul de plecare in constituirea unei intreprinderi este intocmirea actelor constitutive ale unei societati. Prin utilizarea termenului de act de constituire legiutorul desemneaza atit actele unipersonale(declaratiile de constituire), cit cele pluripersonale (contractele). La o analiza a actului de constituire, se disting 4 caractere juridice, care ilustreaza ca actul este solemn, plurilateral, cu titlul oneros si comutativ.a)Caracterul solemn al actului,acesta se autentifica notarial. Nerespectarea solemnitatii actului juridic atrage nulitatea lui b)Caracterul plurilateral al a actului,al carei capital social este constituit din participatiuni ale fondatorilor (membrilor).societatea se constituie din mai multe persoane care doresc sa lucreze in interes propriu, implicând activitatea si bunurile acestora.c)Caracterul oneros,fiecare asociat intelege sa devina membru al viitoarei entitati colective in scopul - vadit patrimonial - de a obtine o cota predeterminata din câstigul prezumabil sau, din „foloasele ce ar putea deriva" si care trebuie impartite intre ei.d)Caracterul comutativ. intinderea obligatiilor pe care si le asuma fiecare fondator nu depinde de un eveniment viitor (aleas), ci este cunoscuta de parti, adica este certa si determinanta la momentul semnarii contractului. Faptul ca rezultatele economice ale activitatii desfasurate in comun se pot concretiza nu numai in beneficii, ci si in eventuale pierderi, nu transforma contractul de societate intr-o operatiune aleatorie.e)Caracterul comercial al actelor de constituire este determinat de obiectul de activitate al viitoarei societati care desemneaza activitatea de intreprinzator preconizata de societate si care trebuie sa fie indicat in actul de constituire. Totul ce face o societate comerciala o face in scopul obtinerii profitului, faptul acesta fiind de esenta. Prin conditii de valabilitate se inteleg cerintele impuse de lege pentru ca un astfel de act sa produca efecte fata de persoanele care l-au semnat sau care au aderat la el ulterior. Contractul de constituire este un act bi- sau multilateral pentru incheierea valabila a caruia trebuie sa fie respectate conditiile de fond si forma.

24.Fondatorii societăţilor comerciale.Constituirea societăţilor comerciale poate fi efectuată de către persoane fizice şi juridice. Conform art. 31 al Legii

nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, sunt consideraţi fondatori persoanele fizice şi juridice care au luat decizia de a o înfiinţa. Fondatorii semnifică persoanele care îşi asumă riscul în contextul organizării unei afaceri. Anume fondatorul este cel care determină obiectivele unei afaceri, fiind persoana care, având iniţiativa constituirii unei afaceri, se angajează să reunească capitalul necesar constituirii şi potenţialul personal, precum şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege în acest scop.

La constituirea unei societăţi comerciale pot participa persoane fizice şi juridice care nu sunt interzise prin lege sau hotărâre judecătorească. În conformitate cu legislaţia în vigoare, fondatori pot fi cetăţeni ai R.Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii, persoane juridice naţionale şi străine, statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Pentru ca persoana fizică să fondeze o societate comercială, ea trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu.

Potrivit art. 20 alin.(l) din Codul civil, capacitatea deplină de exerciţiu se dobândeşte la atingerea majoratului, adică la 18 ani. După împlinirea acestei vârste, persoana poate participa la fondarea unei societăţi comerciale şi semna actul ei de constituire, cu excepţia cazului de incapacitate, declarată în condiţiile art. 24 din Codul civil sau în alte cazuri de limitare prin lege sau hotărâre judecătorească a persoanei în capacitate.

În dreptul comercial prin asociat se înţelege orice persoană fizică care participă ca parte într-o societate comercială. Dobândirea calităţii de asociat este condiţionată de semnarea actului constitutiv şi de depunerea în patrimoniul societăţii a aportului la care s-a angajat. Aceste două condiţii trebuie să fie întrunite cumulativ. Calitatea de asociat decurge din următoarele elemente:

participă la actele constitutive ale viitoarei entităţi, ca fondator; îşi rezervă dreptul la dividende, care reprezintă o cotă determinată din beneficiul societăţii; îşi asumă riscurile pentru eventualitatea unor pierderi intervenite în activitatea comună; răspunde în limitele statutare sau legale pentru datoriile faţă de creditorii sociali.

Persoana juridică. Cadrul normativ al R.M. acordă dreptul persoanei juridice de a constitui societăţi comerciale. Astfel, de exemplu, art. 106 al Codului civil al R.M. prevede că societatea comercială poate fi fondator (membru al unei alte societăţi comerciale, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul civil şi alte legi). Exemplu de excepţie de la regula generală este prevăzut în art. 12, al. 2 şi art. 136, al. 2, conform cărora o persoană juridică, adică o societate comercială, nu poate fi asociat decât într-o singură societate cu răspundere limitată sau comanditar într-o singură societate în comandită.

Întreprinderile de stat şi cele municipale au dreptul, de asemenea, să constituie societăţi comerciale, cu excepţia fondurilor de investiţii, dacă organul fondator şi organul împuternicit, cu excepţia dreptului de proprietate în numele statului, şi-au dat acordul în acest sens.

Cooperativele de întreprinzător şi cele de producţie pot participa la fondarea societăţii comerciale, dacă adunarea generală a membrilor cooperativei a consimţit în acest sens. De asemenea, dreptul de a constitui societăţi comerciale îl au şi organizaţiile necomerciale, art.188 alin.2, Codul civil. Partidele politice, precum şi organizaţiile social-politice nu au dreptul să constituie societăţi comerciale (art. 22, Legea 718/1991), de asemenea, se interzice asociaţiilor obşteşti, fundaţiilor, cotelor, organizaţiilor filantropice să participe la fondarea burselor de mărfuri (art. 13, Legea 1117/1997).

25.Actul de constituire al societăţii comerciale . Actul de constituire prezintă, în mare parte, acelaşi conţinut legal la oricare din formele de societate reglementate de lege. Clauzele obligatorii ale actului de constituire, independent de forma de societate care se formează, sunt stabilite în Codul civil, art. 108. Clauzele obligatorii ale actului de constituire sunt cele indicate în normele legale:

Clauzele privind identificarea fondatorilor. Potrivit art. 108, Codul civil al R.M., identificarea părţilor în actul constitutiv se face:

pentru persoana fizică, prin indicarea numelui, prenumelui, domiciliului, numărului actului de identitate, cetăţeniei, precum şi altor date stabilite de legea naţională a acesteia;pentru persoana juridică se indică denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul şi data înregistrării de stat, precum şi datele de identitate ale persoanei fizice care reprezintă interesele persoanei juridice fondatoare, actul în baza căruia aceasta reprezintă, după caz.

Clauzele privind individualizarea viitoarei societăţi comerciale. Prin aceste clauze se stabilesc denumirea, forma juridică şi sediul societăţii şi, dacă este cazul, emblema societăţii.

Denumirea societăţii comerciale. Potrivit art. 108, din Codul civil, actul de constituire trebuie să conţină denumirea societăţii, completă şi prescurtată, cu care aceasta va fi înmatriculată în Registrul de stat, aceasta fiind atributul care face ca societatea comercială să se deosebească de alţi participanţi la raporturile juridice.

Sediul societăţii comerciale este locul care situează în spaţiu societatea comercială, ca subiect de drept. El este stabilit de fondatori, având în vedere locul unde societatea îşi va desfăşura activitatea sa sau unde vor funcţiona organele sale.Clauzele privind caracteristicile societăţii comerciale privesc obiectul de activitate al societăţii, durata activităţii, capitalul social.Prin obiect de activitate al societăţii se înţeleg genurile de activitate ce urmează a fi practicate de societatea comercială. Aceasta are dreptul, în temeiul art. 60, alin.(2) din Codul civil, să desfăşoare orice activitate neinterzisă, chiar dacă nu este prevăzută de actul de constituire. În acest act trebuie să se indice activităţile care vor fi desfăşurate de societate (art. 108), menţionarea obiectului de activitate fiind importantă în special pentru societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, împuternicirile administratorilor acestor societăţi sunt limitate la domeniul de activitate al societăţii. Pentru săvârşirea de acte ce depăşesc aceste limite, este necesar acordul tuturor asociaţilor (art. 124, alin.(2)). Este important a indica expres obiectul de activitate în aceste societăţi pentru a distinge actele săvârşite în numele societăţii de cele săvârşite de asociat în numele propriu.Durata activităţii societăţii comerciale. În actul constitutiv asociaţii urmează să hotărască asupra duratei societăţii. Codul civil în art. 65 stabileşte că persoana juridică este perpetuă, dacă legea sau actele de constituire nu prevăd altfel. Capitalul social şi aporturile fondatorilor. În actul constitutiv se menţionează neapărat participaţiunea fiecărui fondator la capitalul social (Codul civil, art. 108). Necesitatea stipulării cuantumului capitalului social este prevăzută şi în art. 122, 137, 146, 157 din Codul civil, precum şi în art. 33 din Legea nr. 1134/1997. --Clauzele privind drepturile şi obligaţiile fondatorilor societăţii comerciale. Actul constitutiv trebuie să cuprindă drepturile ce urmează a fi dobândite de asociaţi şi obligaţiile ce şi le asumă fondatorii. --Clauzele privind structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii. Fiecare societate comercială are structură organizatorică proprie, compusă din cel puţin două organe: suprem şi executiv. Societăţile mai complexe, în special societăţile pe acţiuni, au mai multe organe. Pe lângă cele menţionate, societatea pe acţiuni de tip deschis trebuie să aibă consiliu directoriu şi organ de control.--Clauzele privind modul de reprezentare. O societate trebuie să fie administrată de unul sau mai mulţi administratori. În societatea în comandită, dreptul de reprezentare îl au comanditaţii. Comanditarii pot reprezenta societatea numai în bază de procură.--Clauzele privind reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţii. Actul de constituire trebuie să prevadă temeiurile de încetare a activităţii societăţii prin reorganizare şi lichidare, altele decât cele indicate de lege.--Clauzele privind filialele şi reprezentanţele societăţilor comerciale. Societatea comercială are dreptul să constituie filiale şi reprezentanţe. Alte clauze stabilite de lege. După cum s-a menţionat, pentru fiecare formă de societate legea (Codul civil, art. 122, 137, 146 şi 157) stabileşte clauze specifice, care trebuie incluse în actul de constituire; în funcţie de obiectul de activitate, legislaţia poate obliga includerea în actul de constituire şi a altor clauze. De exemplu, actul de constituire a fondului de investiţie trebuie să conţină şi dispoziţiile art. 5 alin.(2) din Legea nr. 1204/1997, iar cel al bursei de mărfuri – dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 1117/1997 privind bursele de mărfuri.26.Înregistrarea societăţilor comerciale.

Conform legii nr. 220-XVI 19.10.2007 cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, prin înregistrarea de stat se înţelege certificarea din partea organului înregistrării de stat, a creării, reorganizării ori lichidării întreprinderii sau organizaţiei, precum şi a modificărilor şi completărilor din documentele de constituire a acestora. Dacă facem abstracţie doar de momentul constituirii societăţii comerciale, atunci putem spune că înregistrarea de stat reprezintă certificarea (recunoaşterea) din partea statului, prin intermediul organelor abilitate, a legalităţii elaborării actelor de constituire şi aprobare a acestora.

Procedura înregistrării. Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice se prezintă:a. cererea de înregistrare după modelul aprobat de Cameră;b. actul de constituire al societăţii comerciale care urmează să fie înregistrată;c. actele de identitate ale fondatorilor. Dacă este persoană fizică, fondatorul va prezenta buletinul de identitate, iar

dacă este o persoană juridică, se va prezenta actul de constituire a acesteia şi copia de pe certificatul ei de înregistrare;

d. actul de identitate al managerului principal al societăţii;

e. bonul de plată a taxei de timbru şi a taxei de înregistrare. f. documentul ce confirmă depunerea de către fondatori (asociaţi) a cotei-parţi în capitalul social al societăţii în

mărimea şi în termenul prevăzut de legislaţie.

Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice cu investiţii străine,  la cererea de înregistrare, suplimentar, se vor anexa:

a. extrasul din registrul  naţional din ţara de origine a investitorului; b. actele de constituire ale persoanei juridice străine; c. cazierul judiciar al administratorului persoană fizică străină, eliberat de organul competent din ţara de origine şi

din Republica Moldova; d. decizia asociaţilor privind constituirea persoanei juridice sau a reprezentanţei în Republica Moldova.

27.Drepturile şi obligaţiile asociaţilor societăţilor comerciale

Drepturile şi obligaţiile asociaţilorÎn procesul activităţii de întreprinzător asociaţii societăţilor comerciale dispun un şir de drepturi şi obligaţii. Prin drepturi ale asociaţilor se înţeleg prerogativele con ferite acestora de lege şi de contractul de societate, în temeiul cărora pot pretinde societăţii şi altor persoane o anumită conduită, constând în acţiuni şi abstenţiuni, folosind la nevoie forţa de constrângere a statului, pe calea acţionării în justiţie.Drepturile asociaţilor pot fi drepturi fundamentale, caracteristice calităţii de asociat şi drepturi specifice asociaţilor ce fac parte din anumite forme de societate sau îndeplinesc anumite funcţii. Drepturile asociaţilor mai sunt clasificate în drepturi individuale şi drepturi colective.

Drepturile individuale fundamentale sunt:a) Dreptul la egalitatea tratamentului care constituie premisa tuturor celorlalte drepturi şi obligaţii ale asociaţilor. b) Dreptul la beneficiu este dreptul asociatului de a obţine o cotă-parte din beneficiul realizat de societate, prin

efectuarea actelor comerciale. Acest drept este prevăzut în art. 115 al Codului civil. c) Dreptul de participare la împărţirea finală a patrimoniului.d) Dreptul de participare la conducerea şi activitatea societăţii. e) Dreptul de informare şi controlul asupra gestiunii societăţii, când se consideră că organele societăţii îşi

îndeplinesc necorespunzător sarcinile. f) Dreptul de transmitere, cedare şi donare a părţilor sociale poate fi exercitat în condiţiile legii, fără a atinge

drepturile celorlaltor asociaţi.

Obligaţiile asociaţilor sunt îndatoririle ce le revin acestora faţă de societate. Principalele îndatoriri ale asociaţilor sunt:

a) Să depună şi să completeze aportul la care s-au angajat. b) Să nu divulge informaţia confidenţială despre activitatea societăţiic) Să nu facă concurenţă societăţii.d) Să participe la suportarea pierderilor şi să răspundă pentru obligaţiile asumate de societate. e) Să nu folosească bunurile societăţii în interes propriu sau în folosul unor terţi.f) Să nu comită fapte nedemne.

28.Organele societăţilor comerciale.Adunarea generală a asociaţilor este forma de organizare a societăţii constituită din totalitatea asociaţilor care participă la elaborarea şi exprimarea deciziei şi hotărârii voinţei sociale în proporţii cu valoarea aportului la capitalul social. Adunarea generală este organul suprem de conducere şi de decizie a societăţii comerciale şi este compusă din membrii acesteia, fie asociaţi, fie acţionari. În funcţie de faptul cine o constituie, asociaţii sau acţionarii, ea poartă denumire diferită, adică adunarea generală a acţionarilor sau adunarea generală a asociaţilor. în Republica Moldova adunarea generală, ca organ al societăţii, îndeosebi este reglementată pentru

societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. însă se admite luarea hotărârilor în cadrul societăţii în nume colectiv, cu majoritatea voturilor membrilor, ceea ce presupune convocarea asociaţilor în anumite adunări.

Adunarea generală a acţionarilor se ţine cu prezenţa acţionarilor, prin corespondenţă sau sub formă mixtă. Adunarea generală anuală nu poate fi ţinută prin corespondenţă.Adunarea generală ordinară se convoacă cel puţin o dată pe an, de regulă, după expirarea exerciţiului financiar. în actul de constituire poate fi prevăzută convocarea mai frecventă a adunării generale ordinare. Adunarea generală extraordinară se convoacă ori de câte ori este nevoie. Curs de drept comercialAdunarea generală are următoarele atribuţii: aprobă statutul societăţii, hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social, aprobă regulamentul consiliului societăţii, alege membrii consiliului, aprobă regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii comisiei de cenzori, confirmă organizaţia de audit, hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiei, aprobă normativele de repartizare a profitului societăţii, decide cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale, hotărăşte cu privire reorganizarea şi lichidarea societăţii.29. Regimul juridic şi componenţa patrimoniului societăţii comerciale Societatea comercială are un patrimoniu propriu, distinct de acela al asociaţilor sau acţionarilor şi care nu se confundă cu capitalul social. El este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial (Codul civil, art. 284, alin. (1)), care aparţin societăţii, privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele.Acesta este sensul juridic al noţiunii de patrimoniu, deoarece include latura activă (drepturile) şi pe cea pasivă (obligaţiile). Sensul economic al noţiunii de patrimoniu include numai latura activă, adică totalitatea de drepturi (bunuri corporale şi incorporale), deţinute de societate, fiind utilizat mult mai frecvent.106În componenţa patrimoniului societăţii comerciale intră doar drepturile (bunuri corporale şi incorporale).Bunurile corporale sunt cele care au existenţă materială, aspect şi sunt percepute cu simţurile omului (o casă, un autoturism). Potrivit articolul 285 al Codului civil, bunurile corporale sunt lucrurile (obiectele corporale) în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii juridice.Bunurile incorporale sunt cele care au o existenţă abstractă, imaterială, ce nu cad sub simţurile noastre. Astfel de bunuri sunt drepturile patrimoniale, cum ar fi dreptul întreprinzătorului asupra denumirii de firmă, asupra mărcii de producţie sau de serviciu, drepturile de autor etc. Bunurile mobile. Codul civil în art. 288 clasifică bunurile în mobile şi imobile. Mobile se consideră acele bunuri care nu au o aşezare fixă şi stabilă, fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul, fie prin ele însele, fie cu concursul unei forţe străine, cum sunt: animalele, lucrurile separate de sol etc.Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi stabilă, după cum sunt: pământul, clădirile şi, în general, cele legate de sol, care nu pot fi mutate din loc în loc, fără să-şi piardă valoarea lor economică (o casă, un teren etc).Din activul patrimoniului societăţii comerciale poate face parte şi întreprinderea ca complex patrimonial unic. În acest caz, se are în vedere sensul economic al întreprinderii ca un complex patrimonial unic (întreprindere-obiect de drept), şi nu cel juridic, de întreprindere-subiect de drept. Prin întreprindere-obiect de drept se înţelege un bun complex ce cuprinde un ansamblu de bunuri corporale şi incorporale, mobile şi imobile.Mijloacele economice sunt compuse din totalitatea activelor materiale şi băneşti, care servesc la desfăşurarea activităţii întreprinzătorului. Aceste active se prezintă sub forma mijloacelor fixe şi mijloacelor circulante.Mijloacele fixe sunt bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de producţie, consumându-se treptat şi transferându-şi parţial valoarea asupra produselor fabricate, pe măsura utilizării lor (amortizare). După natura activităţii lor economice, acestea se împart în: active fixe productive şi active fixe.Mijloacele circulante sunt bunuri destinate să asigure continuitatea producţiei şi circulaţia mărfurilor. Ele se consumă în întregime, în fiecare ciclu de producţie, îşi schimbă forma materială şi trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producţie şi desfacere.

30.Capitalul social. Funcţiile capitalului socialEste expresia valorică a tuturor aporturilor în numerar şi în natură cu care participanţii la o societate comercială contribuie la formarea patrimoniului acesteia spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor statutare. Este important faptul că acest capital social reprezintă o expresie valorică (bănească) a contribuţiilor asociaţilor societăţii şi nu este un ansamblu de bunuri, aşa cum se consideră uneori.Formarea capitalului social. Codul civil stabileşte că fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie să contribuie, în măsura stabilită de actul de constituire, la formarea capitalului social prin aporturi exprimate în lei iar membrii societăţii comerciale sunt obligaţi să transmită aportul la capitalul social în ordinea, mărimea şi termenele prevăzute în actul de constituire. Functiile capitalului social: Capitalul social reprezinta baza materială a societăţii. Capitalul social nu este o sumă intangibilă, păstrată la cont: cu banii sau cu bunurile a căror valoare a fost inclusă în capitalul social se operează acţiuni financiare şi comerciale.Capitalul social reprezinta garanţie a creditorilor societăţii. Mărimea capitalului social este un indiciu al credibilităţii partenerilor, creditorilor şi terţilor faţă de societate. Cu cât capitalul este mai mare, cu atât riscul fondatorilor este mai mare, iar, în legătura cu acestea, creşte, desigur, şi încrederea potenţialilor creditori şi parteneri de afaceri. Capitalul social reprezinta legătură dintre societate şi asociaţi. Prin intermediul capitalului social se stabileşte legătură între societate şi asociaţii ei.

31.Noţiunea şi formele reorganizării societăţilor comerciale.Reorganizarea este o operatiune juridica complexa de transmitere a drepturilor si obligatiilor prin succesiune de la o persoana juridica existenta la o persoana juridica succesoare care exista sau ia nastere prin reorganizareReorganizarea poate fi benevola si fortata.Reorg.benevola-se efectueeaza in baza hotaririi adunarii generale a socetatii cu acordul majoritatii asociatilor.Reorg.fortata-poate fi efectuata in temeiul hotaririi instantei de judecata sau a organului administrativ competent precum agentia nationala pentru protectia concurentei.Reorg.cupreinde cel putin 2 persoane juridice si produce efecte creatoare,modificatoare ori de incetare a lor.Nu pot fi supusi reorg. itreprinzatorii individuali.Pentru modificarea formei privind desfasurarea activitatii de intreprinzator,persoana fizica este in drept sa constituie o societate comerciala sau sa devina asociat al unei societati sau cooperative.32.Fuziunea societatilor comercialeFuziunea este o operatiune tehnico-juridica de reorganizare prin care 2 sau mai multe societati comerciale isi unesc patrimoniile intr-o singura persoana juridical pentru concentrarea capitalului si sporirea renatbilitatii.Fuziunea are 2 forme: absorbtia si contopireaAbsorbtia-este o operatiune juridical prin care o societate comerciala incorporeaza una sau mai multe sicetati care in consecinta se dizolva si sunt radiate din registrul de stat.Ea are ca efect incetarea existentei pers.juridcie absorbite si trecerea integral a drepturilor si obligatiilor acestea la pers.juridica absorbanta.Contopirea-este o operatiune juridical prin care 2 sau mai multe societati comerciale se unesc pentru a constitui o noua societate comerciala.In urma contopirii S.C. care participa la reorganizare se dizolva si se radiaza din registrul de stat si patrimonial lo trece prin succesiune la S.C. care continua raporturile juridice incepute de predecesori (art.73,cod civil).Aceasta proedura parcurge urmatoarele etape:

1. Pregatirea contractului de fuziune;2. Aprobarea contractului de fuziune de catre organele supreme ale societatilor participante la fuziune;

3. Informarea camerei inregistrarii de stat cu privire la initierea reorganizarii;4. Informarea creditorilor si publicarea avizului cu preivire la fuziune;5. Infaptuirea inventarierii;6. Trensmiterea actelor necesare inregistrarii fuziunii;7. Inregistrarea fuziunii;

33.Dezmembrarea S.C.Dezmembrarea este o operatiune tehnico-juridica de reorganizare prin care o S.C. se imparte in 2 sau mai multe societati comerciale independente sau prin care dintr-o S.C. se separa o parte formind o S.C. independenta.Dezmembrarea persoanelor juridice se face prin divizare sau separare.Divizarea-este o procedura de reorganizare prin care S.C. se divizeaza in 2 sau mai multe S.C. creind astfel societati noi.Divizarea pers.juridice are ca efect incetarea existentei acesteia si trecerea drepturilor si obligatiilor ei la 2 sau mai multe pers.juridice care sunt create.Separarea-este o operatiune juridica de reorganizare prin care din componenta unei S.C. care nu se dizolva si nu-si pierde pers. Juridica se desprind si iau fiinta una sau mai multe pers.juridice.Separarea are ca efect juridic desprinderea unei parti din patrimoniul unei pers.juridice care nu-si inceteaza existenta si transmiterea ei catre una sau mai multe pers.juridice existente sau care sunt create.

Dezmembrarea S.C. se produce in baza unui plan aprobat de adunarea generala.Proiectul planului de dezmembrare se intocmeste in forma scrisa si la el se anexeaza proiectele actelor constitutive ale viitoarelor S.C. constituite ca rezultat al dezmembrarii.

Procedura de reorganizare prin dezmembrare parcurge următoarele etape:

Negocierea şi elaborarea planului de dezmembrare; Aprobarea lui de către organul suprem; Informarea Camerei Înregistrării de Stat; Informarea creditorilor; Inventarierea; Prezentarea actelor necesare; Înregistrarea dezmembrării.

Pentru ambele forme de dezmembrare, societatea comercială trebuie să elaboreze proiectul planului de dezmembrare. Proiectul planului se întocmeşte în formă scrisă şi la el se anexează proiectele actelor constitutive ale viitoarelor societăţi comerciale constituite ca rezultat al dezmembrării.

Proiectul planului de dezmembrare trebuie să cuprindă:

Forma (felul) dezmembrării; Denumirea şi sediul persoanei juridice care se dezmembrează; Denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice care se constituie în urma

dezmembrării sau cărora li se dă o parte din patrimoniu; Partea de patrimoniu care se transmite; Numărul de participanţi care trec la persoana juridică ce se constituie; Raportul valoric al participanţilor; Modul şi termenul de predare a participanţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ

care se dezmembrează şi de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care există, data la care acestea dau dreptul la dividende;

Data întocmirii bilanţului de repartiţie; Consecinţele dezmembrării pentru salariaţi.

34.Transformarea S.C.Transformarea este o operatiune juridica prin care S.C. isi schimba forma organizatorico-juridica a activitatii sale.Transformarea S.C. cuprinde urmatoarele etape:

1. Luarea deciziei privind transformarea S.C.2. Informarea creditorilor;3. Inventarierea;4. Inregistrarea transformarii;

Transformarea este un mijloc juridic de schimbare a structurii societatii pentru ai conferi functii si sub unitati noi.Ea se realizeaza prin actul de vointa al asociatilor care adopta un nou act de constituire.In procesul transformarii nu se dizolva societatea,patrimoniul ei nu se lichideaza nici nu se partajeaza,existenta ei juridica continua.

35.Dizolvarea S.C.Dizolvarea este o operatiune juridica prin care S.C. inceteaza activitatea sa de intreprinzator fiind privata de dreptul incheierii de noi acte juridice ce tin de obiectul activitatii.Dizolvarea nu inseamna desfiintarea imediata a S.C. Ea continua sa existe pentru a indeplini toate operatiunile de lichidare a patrimoniului avind in consecinta o capacitate juridica restrinsa.Temeiurle de dizolvare a S.C. :Persoana juridică se dizolvă în temeiul: a) expirării termenului stabilit pentru durata ei; b) atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui; c) hotărîrii organului ei competent; d) hotărîrii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art.87; e) insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare; f) faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant; g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituireModalitatile de dizolvare a S.C. sunt:

1. Voluntara-la initiativa societatii2. Fortata-la decizia instantei de judecata

Dizolvarea voluntara intervine in cazul expirarii termenului stabilit in actul de constituire:-atingerea obiectului propus;-adoptarii hotaririi de catre Adunarea Generala a S.C.

In conformitate cu art.87,cod civil instanta de judecata dizolva pers.juridica in urmatoarele cazuri:1. Constituirrea S.C. este viciata;2. Actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;3. Constituirea nu se incadreaza in prevederile legale referitoare la forma ei juridica de organizare.

36.Lichidarea Societatilor ComercialeLichidarea este o perioada de durata variabila pe care o traverseaza S.C. de la dizolvarea ei si pina la distribuirea catre asociati a activului disponibil si a clarificarii definitive a conturilor,perioada in care unul sau mai multi lichidatori definitiveaza operatiunile anterioare ale societatii platesc debitele catre creditori si transforma activul social in numerar.

37. Insolvabilitatea societăţilor comerciale.

Prin insolvabilitate se intelege starea de fapt a societatii comerciale caracterizata prin imposibilitatea de a-si onora obligatiile ajunse la scadenta. Legea nr 632 din 2002 cu privire la insolvabilitate art 2Imposibilitatea onorarii obligatiilor pot avea unul din urmatoarele motive:

1. insuficienta de numerar ( insolvabilitate relativa)2. insuficienta de active (insolvabilitate absoluta)

Insolvabilitatea este o stare financiara in care societatea comerciala nu-si poate onora obligatiile din lipsa numerara de mijloace banesti, in acest caz acivele societatii nu depasesc pasivele.Mijloacele banesti ar putea sa apara daca se intreprind masuri suficiente de transformare in bani a unor active daca se vor incasa creantele de la propriii debitori ori vor fi intreprinse alte masuri de eficientizare a activitatii societatii comerciale. In sens juridic, prin insolvabilitate se intelege procesul judiciar care se intenteaza impotriva societatii comerciale incapabile de a-si onora obligatiile ajunse la scadenta, si care se desfasoara sub supravegherea si controlul instantei judecatoresti specializate. Insolvabilitatea presupune existenta cumulativa a doua conditii:

1. starea de fapt, adica incapacitatea societatii comerciale de a-si onora obligatiile pecuniare.2. existenta unei hotariri judecatoresti de intentare a procesului de insolvabilitate impotriva societatii comerciale

care se afla in incapacitate de plata.Putem evidentia urmatoarele caractere ale procedurii.

1. caracter judiciar – procesul de insolvabilitate se intenteaza numai de catre instanta de judecata si se desfasoara sub supravegherea si controlul lor.

2. caracter unitar – care se manifesta prin faptul ca regulile ei de efectuare se aplica asupra tuturor bunurilor debitorului cu exceptia celor expres indicate de lege.

3. caracter colectiv – care se manifesta prin faptul ca nici o cerinta a creditorului nu va fi satisfacuta pina cind administratorul si instanta nu determina cu certitudine creditorii si marimea creantelor acestora incluzindu-i in tabelul de creante in categoria corespunzatoare.

Subiectii insolvabilitatii sunt:1. debitorul2. instanta de judecata3. creditorii4. adunarea creditorilor5. comitetul creditorilor6. consiliul creditorilor7. administratorul

38. Procesul de insolvabilitate ale societăţilor comerciale. Procesul de insolvabilitate este o procedura inevitabila pentru persoana insolvabila, daca masurile prealabile nu au dus la restabilirea solvabilitatii debitorilor iar creditorii nu accepta satisfacerea creantelor in proportii reduse. Procesul de insolvabilitate incepe la cererea persoanei imputernicite de lege, este adresata in instante judecatoresti de competente impotriva unei persoane fizice sau juridice care se afla in capacitatea de plata. Intentarea procesului de insolvabilitate presupune parcurgerea urmatoarelor etape:1. depunerea cererii introductive in judecata2. admiterea cererii introductive si dispunerea unor masuri de asigurare3. realizarea acestor masuri de asigurare si intreprinderea unor masuri preliminare intentarii procesului.4. examinarea cererii introductive si adoptarea unui act judiciar cu privire la hotarirea de intentare a procesului de

insolvabilitate sau incheierea de respingere a cererii introductive.Conform legii 632 dupa intentare procesul de insolvabilitate se desfasoara ca un proces de lichidare a patrimoniului debitorului si de repartizare intre creditori a banilor obtinuti.

In sensul legii procesul de insolvabilitate include 2 etape:1. are ca scop redresarea (restabilirea solvabilitatii debitorului si se numeste procedura planului)2. procedura de lichidare a patrimoniului are ca scop vinzarea bunurilor debitorului, impartirea intre creditori a

sumelor obtinute, lichidarea statutului de intreprinzator a debitorului si radierea lui din registrul de stat.Procedura planului are cel putin 2 justificari:1. pe de o parte este pastrat intreprinzatorul ca subiect de drept.2. iar pe de alta parte procedura permite creditorului sa recupereze mai multe procente din creante decit ar fi

obtinut printr-o simpla lichidare.

39. Specificul societatilor de persoaneSocietatile comerciale se impart in societati de persoane si societati de capitaluri.Este societate de persoane societatea comerciala care se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza intru considerarea identitatii si calitatilor profesionale ale asociatilor. In astfel de societate, prezinta interes nu capitalul, ci straduinta, increderea si conlucrarea asociatilor in vederea obtinerii de profit.Societatea de persoane se cladeste pe personalitatea fiecarui asociat, iar calitatea de asociat este conceputa si modelata in functie de o anumita persoana la care se raporteaza si de care se leaga inseparabil. In legatura cu aceste constatari, legiuitorul a prevazut ca o astfel de societate se constituie din cel mult 20 de persoane, cesiunea participatiunii din capitalul social catre un alt asociat sau terț se face numai cu acordul celorlalti membri, conducerea societatii se exercita cu acordul tuturor membrilor, iar fiecare asociat are dreptul sa actioneze si sa reprezinte societatea daca prin actul de constituire nu se prevede altfel.Sunt societati de persoane societatea in nume colectiv si societatea in comandita. In dependenta de dispozitiile actului de constituire, poate fi calificata drept societate de persoane si societatea cu raspundere limitata. Chiar daca asociatii SRL impun restrictii cesiunii partii sociale sau chiar daca interzic primirea terților, are o importanta mare si proportia detinuta in capitalul social, de care depinde numarul de voturi.Caracteristicile prin care societatea de persoane se deosebeste de societatea de capitaluri sunt:

a) caracterul decisiv al elementului intuitu personae; acest tip de societate se constituie numai din persoane care au o incredere reciproca deplina

b) caracterul solidar si nelimitat al raspunderii asociatilor sau numai a unor asociati (in societatea in comandita)c) faptul ca legislatia nu le impune un capital social minimd) obligatia dizolvarii societatii de persoane daca in ea au ramas mai putin de 2 asociati si daca timp de 6 luni nu s-

a reorganizatsi nici nu s-a completat cu inca un asociat; obligatia dizolvarii ei si in cazul modificarii componentei membrilor si al lipsei de unanimitate intre cei ramasi in a continua activitatea.

Datorita raspunderii limitate si solidare, societatile de persoane nu sunt atat de atractive, de aceea numarul lor este mai mic in comparatie cu cel al societatilor cu raspundere limitata si al societatilor pe actiuni. Chiar si in statele cu economie dezvoltata, numarul societatilor de persoane este mai mic decit cel al societatilor de capitaluri.

40.Specificul societatilor in nume colectivSocietatea in nume colectiv reprezinta o intreprindere fondata de minim 2 si maxim 20 de persoane juridice si (sau) persoane fizice care si-au asociat  bunurile  in scopul desfasurarii in comun a unei activitati de antreprenoriat,  sub aceeasi firma, in baza contractului de  constituire incheiat intre acestea. SNC este persoană juridică.

Din definiţia dată rezultă caracterele acestei societăţi:a) asocierea are la bază încrederea deplină a asociaţilor, societatea fiind constituită

intuitu personae, adică asociaţii, înfiinţând societatea, au în vedere persoana coasociaţilor. În caz de deces, retragere, declarare a incapacităţii sau a dispariţiei fără veste a unui membru-persoană fizică, de insolvabilitate, deschidere a procedurii de reorganizare, de lichidare a membrului-persoană juridică, societatea poate să-şi continue activitatea, dacă este prevăzut de actul de constituire sau dacă hotărârea privind continuarea activităţii se adoptă în unanimitate de către membrii rămaşi.

b) capitalul social este divizat în participaţiuni, care nu sunt reprezentate prin titluri (certificate);

c) obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor membrilor.

Societatea în nume colectiv poate fi examinată în trei faze diferite:1. Faza constituirii;2. Faza funcţionării;3. Faza dizolvării şi reorganizării societăţii.

Pentru obligatiile   societatii  toti  asociatii  poarta  raspundere   solidara, nelimitata  cu intreg patrimoniul lor, exceptindu-se bunurile care nu pot fi urmarite.O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei singure societăţi în nume colectiv.Documente de constituire: a. Cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilorb. Mărimea şi modalitatea de modificare a aportului fiecărui participant la capitalul social c. Răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportului d. Procedura de adoptare a hotărârîlor de către asociaţi e. Procedura de admitere a noilor asociaţi f. Temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor-Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat “Societate în nume colectiv ” sau abrevierea “S.N.C.”, numele sau denumirea asociaţilor.Membrul societăţii în nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pînă la data retragerii. Membrului care s-a retras din societatea în nume colectiv i se achită valoarea părţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui în capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel. Succesorii membrului societăţii în nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni, dacă actul de constituire nu interzice, asociaţi cu acordul tuturor membrilor. Societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămîne un singur membru, daca nu se reorganizează.

41.Specificul societatii in comanditaSocietatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat,   sub aceeaşi firmă, în baza contractului de  constituire (de societate) încheiat între acestea.

Din definiţie rezultă următoarele caractere ale societăţii în comandită:a) Asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari.

Societatea în comandită este o societate intuitu personae;b) Societatea în comandită este compusă din două categorii de asociaţi, a căror

răspundere pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, asociaţii comanditari răspund în limita aportului lor;

c) Capitalul social este divizat în participaţiuni care nu sunt reprezentate prin titluri (certificate).

Pentru obligaţiile societăţii, comanditaţii poartă răspundere solidară, nelimitată cu întreg patrimoniul lor,  exceptându-se bunurile care nu pot fi urmarite, iar comanditarii  cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate). Societatea în comandită nu  poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sunt în legătură cu activitatea acesteia. Nr. De asociati: La societatea în comandită numărul total al membrilor nu trebuie să depăşească 20 de persoane, indiferent câţi sunt comanditaţi sau comanditari, important fiind ca cel puţin câte unul să reprezinte câte o parte. Documente de constituire:a) Cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilob) Mărimea şi modalitatea de modificare a cotelor de participare ale fiecărui comanditat în capitalul socialc) Răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportuluid) Volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţie) Procedura de adoptare a hotărârîlor de către asociaţif) Procedura de admitere a noilor asociaţig) Temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

Denumirea societăţii în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat “Societate în comandită” sau abrevierea “S.C.”, numele sau denumirea comanditaţilor.

42.Notiunea si constituirea SRLSocietatea  cu  răspundere  limitată reprezintă o întreprindere fondată de  persoane juridice şi  (sau)  persoane  fizice,  care  şi-au  asociat  bunurile  în  scopul desfăşurării  în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub  aceeaşi firmă,   în  baza  actului  de  constituire. SRL este persoană juridică. SRL poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimonial ei. Asociaţii societăţii poartă  răspundere  pentru obligaţiile întreprinderii numai în  limitele valorii cotelor care le aparţin. SRL poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică sau fizică. In SRL numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.

Constituirea SRL:Actul de constituire al societatii este contractul de cosntituire sau statutul.Persoana juridical constituita de catre un singur fondator activeaza in baza statutului aprobat de acesta.SRL se constituie prin actul de constituire.Actul de constituire se semneaza de toti fondatorii si se autentifica notarial.Semnarea actului de constituire de catre reprezentantii fondatorilor se admite numai in baza procurii autentificate notarial.

Actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată trebuie să conţină următoarele clauze:1. Numele si prenumele,data si locul nasterii,domiciliul,cetatenia si alte date din actul de identitate al

fondatorului,denumirea,sediul,nationalitatea,nr.de inregistrare de stat al fondatorului.2. Denumirea societatii;3. Obiectul de activitate;4. Cuantumul capitalului social;5. Valoarea nominala a participatiunilor asociatilor;6. Cuantumul participatiunilor asociatilor,modul si termenul de varsare a lor;7. Valoarea bunurilor constituite ca participatiune in natura si modul de evaluare in cazul in care au fost facute

asemenea aporturi.8. Sediul societatii9. Structura,atributiile,modul de constituire si de functionare a organelor de conducere ale societatii;10. Modul de reprezentare;11. Filialele si reprezentantele socetatii in cazul in care exista.12. Temeiul si modul de reorganizare si lichidare a societatii.

În cazul înfiinţării unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, fondatorul, în loc de contract de constituire, întocmeşte declaraţia de constituire a societăţa)

Asociaţii. Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită de persoane fizice sau juridice care trebuie să aibă capacitatea civilă de exerciţiu. Numărul asociaţilor este limitat de la minimum doi şi maximum cincizeci de persoane.

Firma societăţii se compune dintr-o denumire în limba de stat deplină „Societate cu răspundere limitată” sau abreviată „SRL”

Obiectul de activitate al societăţii trebuie să fie licit şi moral. Poate fi obiect al societăţii orice activitate economică.

Capitalul social. Actul de constituire trebuie să prevadă mărimea capitalului social care trebuie să nu fie mai mic de 5400 lei şi care urmează să fie vărsat în sumă de cel puţin 40% până la înregistrarea societăţii, iar restul – în termen de jumătate de an după înregistrarea acesteia.

Părţile sociale pot fi transmise în mod liber soţului, rudelor şi afinilor, în linie dreaptă, fără limită, şi în linie colaterală, până la gradul doi inclusiv, de asemenea între asociaţi şi societăţi, dacă în actul de constituire nu este prevăzut altfel.

Excluderea din societatea cu răspunderea limitată a unui asociat este posibilă la cererea adunării generale, a administratoru lui sau a unor asociaţi. Drept temei pentru excludere servesc următoarele condiţii: nevărsarea în termen a

aportului subscris în actul constitutiv, precum şi folosirea în scopuri proprii a bunurilor societăţii de către administrator sau comiterea unor fraude de către acesta.

43.Functionarea SRLOrganele societăţii cu răspundere limitată sunt adunarea generală, administratorii şi cenzorii.Adunarea generală reprezintă forma de organizare care permite elaborarea şi exprimarea prin decizii şi hotărâri a voinţei sociale în ansamblul societăţii comerciale. Totodată, reprezintă cel mai important organ de conducere, care este constituit din totalitatea asociaţilor, având plenitudinea de competenţă şi atribuţii, cum ar fi:1. modificarea statutului, sporirea şi reducerea capitalului social;2. excluderea asociatului din rândurile societăţii;3. reorganizarea şi lichidarea societăţii. .............Administratorul este ales de către adunarea generală a asociaţilor şi se subordonează acesteiaSocietatea cu răspundere limitată este administrată de către organul executiv. Organul executiv poate fi atât colegial (comitet de conducere, direcţie, consiliu de administrare), cât şi unipersonal (director, preşedinte, administrator).În competenţa organului executiv intră următoarele împuterniciri:1. organizarea activităţii societăţii;2. ţinerea lucrărilor de secretariat şi a evidenţei contabile;3. angajarea lucrătorilor şi eliberarea lor din post;4. încheierea tranzacţiilor în numele societăţii;5. ţinerea registrului asociaţilor societăţii;6. întocmirea dării de seamă anuale şi a bilanţului anual şi prezentarea lor la adunarea generală.Cenzori Controlul gestiunii societăţii se poate efectua de către asociaţii înşişi sau prin cenzorii societăţii. Organul de control poate fi atât colegial (comisie de cenzori), cât şi unipersoanal (cenzor sau revizor). Cenzorii sunt mandatari ai societăţii, având ca misiune exercitarea unui control permanent asupra activităţii administratorilor, precum şi asupra activităţii celorlaltor organe, ca să se desfăşoare în conformitate cu interesul social, în limitele legii şi actului constitutiv. Cenzorii se aleg de către adunarea generală.

44.Societatea pe actiuni-notiunea si constituireaSocietate pe acţiuni  este societatea comercială al cărei capital social este în întregime divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Ea poate fi definită ca forma de societate constituită prin asocierea unui număr de persoane, numite acţionari, pentru a dezvolta o activitate comercială în scopul împărţirii beneficiilor şi ale căror aporturi la formarea capitalului social sunt reprezentate prin titluri negociabile, numite acţiuni, răspunderea pentru obligaţiile sociale fiind angajată în limita lor.

Din definiţia dată rezultă caracterele societăţii pe acţiuni: societatea se constituie dintr-un număr minim de asociaţi, denumiţi acţionari; capitalul social este divizat în acţiuni, care sunt titluri negociabile şi transmisibile; răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată; ei răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

Procedura de constituirea a societăţii pe acţiuni cuprinde mai multe etape:I. Prima etapă are un caracter preparator care cuprinde:

1. întocmirea contractului de societate;2. subscrierea acţiunilor de către fondatori;3. ţinerea adunării constitutive.

A doua etapa este destinată dobândirii personalităţii juridice, lucru ce se realizează prin înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni.

ÎNTOCMIREA ACTELOR CONSTITUTIVE

În ceea ce priveşte prima etapă - cea a încheierii actelor constitutive - conform art.32 alin.l din lege: „Documente de constituire ale societăţii sunt contractul de societate şi statutul societăţii”.Contractul de societate va cuprinde:    a) numele, prenumele, numerele actelor de identitate (denumirile, numerele certificatelor cu privire la înregistrarea de stat) ale fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetăţenia (locul de înregistrare), precum şi alte date despre fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul de stat al comerţului;     b) denumirea întreagă şi cea prescurtată a societăţii care se înfiinţează,  sediul ei;     c) scopul şi obiectul de activitate al societăţii;     d) mărimea prezumtivă a capitalului social;     e) clasele şi numărul de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;     f) caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;     g) suma, modul şi termenele de plată ale acţiunilor achiziţionate de fondatori;     h) modul şi termenele de înfiinţare a societăţii, obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora;     i) lista fondatorilor împuterniciţi să depună cererea de înregistrare a societăţii;     j) modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive;     k) modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de înfiinţare şi înregistrare a societăţii.

Statutul societăţii pe acţiuniStatutul unei societăţi defineşte, pe de o parte, toate elementele de individualizare a societăţii, iar pe de altă parte, organismele care exercită drepturile de care dispune societatea comercială, respectiv condiţiile în care asociaţii (acţionarii) şi organele de gestiune iau deciziile în contul societăţii comerciale ca entitate abstractă. Regulile cuprinse în statut au sens şi raţiune numai în măsura existenţei societăţii. În consecinţă, statutul nu se poate aplica societăţii în formare la fel ca persoanei juridice căreia îi este destinat şi îi justifică existenţa.

Statutul societăţii va cuprinde:     a) denumirea întreagă şi cea prescurtată a societăţii, sediul ei;     b) scopul, obiectul de activitate şi durata societăţii;     c) mărimea capitalului social;     d) clasele şi numărul de acţiuni plasate;     e) caracteristicile fiecărei clase de acţiuni  plasate;     f) drepturile şi obligaţiile acţionarilor;     g) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale societăţii;     h) modul de luare a hotărîrilor de către organele de conducere ale societăţii, inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărîrea se ia cu majoritatea calificată de voturi sau în unanimitate;     i) modul şi termenele de pregătire şi ţinere a adunării generale a acţionarilor;     j) modul de emitere a acţiunilor;     k) modul de înstrăinare a acţiunilor;    l) modul de încheiere a tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu conflict de interese;     m) modul de emitere a obligaţiunilor;     n) modul şi termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor societăţii;     o) modul de creare şi de utilizare a capitalului de rezervă;     p) denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanţelor societăţii;    q) temeiurile şi modul de reorganizare sau dizolvare a societăţii potrivit hotărîrii adunării generale a acţionarilor.

45.Organele de conducere si controlul a societatii pe actiuniOrganele de conducere a SA sunt: ADUNAREA GENERALA A ACTIONARILORAdunarea generala a actionarilor este organul suprem de conducere al societatii si se tine cel putin o data pe an. Adunarea generala a actionarilor are urmatoarele atributii exclusive:a) aproba statutul societatii in redactie noua sau modificarile si completarile aduse in statut.

b) hotaraste cu privire la modificarea capitalului social.c) aproba regulamentul consiliului societatii, alege membrii lui si inceteaza inainte de termen imputernicirile ;d) aproba regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii;e) confirma organizatia de audit si stabileste cuantumul retributiei serviciilor ei;f) hotaraste cu privire la repartizarea profitului anual;g) hotaraste cu privire la modificarea tipului societatii, reorganizarea sau lichidarea ei;h) aproba bilantul de divizare, bilantul consolidat sau bilantul de lichidare al societatii; Adunarea generala a actionarilor poate fi ordinara anuala sau extraordinara. Adunarea generala a actionarilor se tine cu prezenta actionarilor, prin corespondenta sau sub forma mixta. Adunarea generala anuala nu poate fi tinuta prin corespondenta. Adunarea generala ordinara a actionarilor se convoaca de organul executiv al societatii in temeiul deciziei consiliului societatii. Cererea de convocare a adunarii generale extraordinare a actionarilor va fi semnata de toate persoanele care cer convocarea ei. CONSILIUL SOCIETATII Consiliul societatii reprezinta interesele actionarilor in perioada dintre adunarile generale si, in limitele atributiilor sale, exercita conducerea generala si controlul asupra activitatii societatii. Consiliul societatii este subordonat adunarii generale a actionarilor. Consiliul societatii are urmatoarele atributii exclusive:a) decide cu privire la convocarea adunarii generale a actionarilor;b) aproba valoarea de piata a bunurilor care constituie obiectul unei tranzactii de proportii;d) incheie contracte cu organizatia gestionara a societatii;h) decide, in cursul anului financiar, cu privire la repartizarea profitului net, la folosirea capitalului de rezerva si a celui suplimentar, precum si a mijloacelor fondurilor speciale ale societatii; Consiliul societatii prezinta adunarii generale a actionarilor raportul anual cu privire la activitatea sa si la functionarea societatii, intocmit in conformitate cu legislatia cu privire la valorile mobiliare, cu statutul societatii si cu regulamentul consiliului societatii, precum si informatia privind remunerarea persoanelor cu functii de raspundere.

ORGANUL EXECUTIV al societatii functioneaza in baza legislatiei, statutului societatii si regulamentului organului executiv al societatii. Conducatorul organului executiv al societatii este in drept, in limitele atributiilor sale, sa actioneze in numele societatii fara mandat, inclusiv sa efectueze tranzactii, sa aprobe statul de personal, sa emita ordine si dispozitii. Sedintele organului executiv colegial al societatii se convoaca de conducatorul acestuia.

COMISIA DE CENZORI a societatii exercita controlul activitatii economicofinanciare a societatii si se subordoneaza numai adunarii generale a actionarilor. Atributiile, componenta numerica, modul de formare si de functionare a comisiei de cenzori a societatii se stabilesc de prezenta lege, de statutul societatii si de regulamentul comisiei de cenzori. Numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. Membri ai comisiei de cenzori pot fi atit actionarii societatii, cit si alte persoane. Cel putin unul dintre membrii comisiei de cenzori trebuie sa fie persoana cu studii financiare, contabile sau de auditor.

46.Valorile mobiliare ale Societatii pe ActiuniConform Legii 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori,valorile mobiliare pot fi: acţiunile, obligaţiunile precum şi instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri decredit, încadrate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în aceastăcategorie.Acţiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comercială, care reprezintă o cotă parte din capitalul social al unei societăţi şi care încorporează drepturi sociale patrimoniale a) Răspundere limitată dacă societatea va dafaliment, răspunderea acţionarilor fiind limitată la valoarea investiţiei lor;b) Transferul acţiunilor ceea ce înseamnă că acţionarii au dreptul de a vinde,tranzacţiona sau transfera acţiunile altor persoane;

c) Declararea dividendelor - când Consiliul directorilor unei societăţi declarădividendul, acţionarul are drept la acest dividend; d) Dreptul de a beneficia de rapoarte anuale, dreptprin care acţionarul are dreptul să primească o situaţie anuală a societăţii,care trebuie să cuprindă bilanţul exerciţiului precedent, însoţit de contul deprofit şi pierderi; e) Dreptul la vot - numărul de voturi fiinddeterminat de numărul de acţiuni deţinute. Dreptul de vot poate fi transmisunor terţi, în condiţiile prevăzute de statutul societăţii.

Acţiunile preferenţiale au caracteristici care le disting de cele ordinare.Astfel acţionarii au dreptul la dividende fixe, care se plătesec înaintea celor ordinare. Acţionarii nu dispun de dr la vot, în afară de cazul în care afost dispus altfel prin contract, caz în care acţiunile preferenţiale dau dr de vot. Acţiunile preferenţiale pot fi:- cumulative - dacă societatea nu poate plăti dividendele într-un an, atunciele se cumulează şi vor fi plătite în momentul în care societatea va aveaprofituri suficiente;- necumulative - acţionarii vor primi un dividend fix în fiecare an, iar îneventualitatea că societatea nu plăteşte dividendele respective, nu există oacumulare a restanţelor;- participative - acţionarii primesc un dividendfix, corespunzător acţiunilor lor preferenţiale în fiecare an şi mai pot primio parte suplimentară din profit, după ce s-au plătit dividendele acţionarilorordinari.

După forma de prezentare acţiunile se împart în :- acţiuni nominative - au înscris numeledeţinătorilor şi pot fi transmise unei alte persoane, numai prin transcriereatranzacţiei într-un registru la societatea emitentă;- acţiuni la purtător - nu poartă nici un nume şi se pot transmite fără nici oformalitate, cel care le deţine fiind recunoscut ca acţionar. În practică se întâlnesc şi alte tipuri, în afaracelor prezentate astfel:- acţiuni fără valoare nominală;- acţiuni noi ce sunt emise în cursul unui exerciţiu şi nu dau dreptul la undividend întreg;- acţiuni SICAV ce sunt achiziţionate de la societăţile de investiţii cucapital variabil (SICAV), da către micii investitori care doresc să-şi recicleze în mod avantajos capitalurile sau economiile disponibile. Acţiunea este un titlu negociabil, ce conferă deţinătorului o serie de drepturi ce pot fi grupate în două categorii:- drepturi patrimoniale

Dreptul de proprietate asupra unei cote valoricedin capitalul social, corespunzător sumei subscrise; Dreptul de a participa la împărţirea profitului; Dreptul de a primi o parte corespunzătoare dinactivul social rămas după lichidarea societăţii;

- drepturi personale nepatrimoniale Dreptul de a primi un înscris care conţine dreptulde proprietar al deţinătorului; Dreptul de a dispune liber de acţiuni; Dreptul de a participa la elaborarea deciziilor; Drepturi de control şi informare; Dreptul de preemţiune sau de menţinere a calităţiide proprietar în funcţie de mărimea capitalului investit;

47.Cooperativa de productieEste  o  întreprindere ce  are  scopul  de  a  contribui  la obţinerea  de  către    membrii  săi  a  profitului. Cooperativa   de întreprinzător este persoană juridică. Cooperativa de întreprinzător raspunde pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul ei.Membrii cooperativei de intreprinzator îşi asumă risculpentru obligaţiile cooperativei  în  limitele cotelor care  le aparţin, iar dacă patrimonial cooperativei este insuficient, poartă  răspundere suplimentară cu averea lor personal în limita stabilita de  lege sau de statutul cooperativei. Nr. de asociati: Cinci  sau  mai  multe  persoane  fizice. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani şi persoana juridică.

Documente: Actul de bază care prevede toate reglementările cu privire la organizare, obiect şi mod de activitate, reorganizare şi lichidare, este statutul. Denumirea cooperativei trebuie să conţină cuvântul „cooperativă” sau abrevierea “C.I.” şi să indice în limba de stat scopul principal al activităţii sale.

48.Cooperativa de intreprinzatorAceastă formă de organizare a activităţii de întreprinzător este nouă pentru Republica Moldova, venind să reglementeze

relaţiile de întreprinzător în sfera agricolă. Specific formei date este faptul că membrii cooperativei trebuie să participe la relaţiile economice reciproce dintre membrii cooperativei şi cooperativă. Un principiu de bază ce stă la constituirea cooperativei de întreprinzător prevede ca cooperativa este obligată să livreze cel puţin 50 la sută din volumul total al producţiei proprii membrilor săi şi/sau să procure de la membrii săi cel puţin de 50 la sută din volumul total al producţiei procurate de către cooperativă.

Dacă la expirarea perioadei de 3 luni condiţiile indicate mai sus nu sunt respectate, cooperativa urmează a fi reorganizată sau lichidată.

Constituirea cooperativeiCooperativa de întreprinzător se constituie prin contractul de constituire şi statut. Cooperativa de întreprinzător parcurge

următoarele etape de fondare: încheierea contractului constitutiv; transmiterea cotelor de participare la capitalul social; convocarea adunării constitutive; înregistrarea de stat a cooperativei. Actele de constituire a cooperativeiFirma cooperativei de întreprinzător cuprinde denumirea deplină a cooperativei, cu sintagma „cooperativa de întreprinzător”, precum şi cea prescurtată „C.I.”. Sediul cooperativei se consideră sediul organului ei executiv.Genurile de activitate ale cooperativei pot fi: de prelucrare, de prestări de servicii, de economii şi împrumut, precum şi alte tipuri de activitate. Genul de activitate trebuie să fie licit şi moral.Termenul de activitate a cooperativei poate să fie unul determinat sau nedeterminat. Membrii cooperativei pot fi persoane fizice şi juridice, cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi cu drept de reşedinţă în R.Moldova, cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitatea de întreprinzător. Persoanele juridice pot fi cu sediul în Moldova sau în străinătate. Numărul membrilor fondatori ai cooperativei nu poate fi mai puţin de 5 persoane. Calitatea de membru se obţine prin participarea la constituirea cooperativei sau prin intrarea în cooperativă în baza cererii solicitantului şi a deciziei respective a consiliului cooperativei. În cadrul cooperativei pe lângă membri pot fi şi membri asociaţi, care nu sunt obligaţi să participe la relaţiile economice cu cooperativa, dar în schimb sunt obligaţi să achite cota preferenţială.Capitalul social al cooperativei se formează din capitalul propriu şi din capitalul împrumutat. Capitalul propriu al cooperativei se constituie din capitalul social, capitalul suplimentar, rezervele cooperativei, profitul nerepartizat, din subvenţii, donaţii, sponsorizări, precum şi din alte sume primite cu titlul gratuit. Mărimea capitalului social al cooperativei trebuie să fie egală cu valoarea cotelor, inclusiv a părţilor lor nevărsate ale tuturor membrilor şi membrilor asociaţiei ai cooperativei.Aporturile în capitalul social. Drept aporturi în capitalul social pot servi mijloacele băneşti şi patrimoniul nebănesc (bunuri). Aporturile nebăneşti pot fi transmise cooperativei cu titlul de proprietate sau folosinţă.

Funcţionarea cooperativei de întreprinzătorOrganizarea şi funcţionarea constituie o altă particularitate a cooperativei de întreprinzător. Organele cooperativei de

întreprinzător sunt următoarele: adunarea generală, consiliul, preşedintele cooperativei şi comisia de revizie. Adunarea generală este organul de eliberare şi de decizie a cooperativei de întreprinzător. Ea exprimă voinţa socială şi ia hotărâri în problemele esenţiale ale activităţii cooperativei de întreprinzător.

Adunarea generală a membrilor cooperativei de întreprinzător poate fi ordinară şi extraordinară. Adunările generale ordinare se întrunesc, cel puţin, o dată pe an, de obicei la sfârşitul anului financiar, iar cea extraordinară – după necesitate.

49.Caracterizarea particularitatilor intreprinderilor de statÎntreprinderile, în general, precum şi cele de stat, în particular sunt considerate complexe patrimoniale, adică

obiecte şi nu subiecte ale dreptului civil.

Având patrimoniul său propriu, distinct de cel de stat, întreprinderea de stat poartă răspundere pentru obligaţiile sale în limita acestui patrimoniu, iar statul nu are nici o răspundere pentru obligaţiile întreprinderii. De asemenea, întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului.

Din momentul înregistrării de stat, întreprinderea capătă drepturi de persoană juridică. În denumirea sa trebuie să se includă sintagma în limba de stat „Întreprindere de stat” sau abrevierea „Î.S.”, principalul gen de activitate şi cuvintele „Republica Moldova”. Ca orice altă persoană juridică, întreprinderea de stat are dreptul să deschidă filiale şi reprezentanţe. Cu acordul fondatorului şi a organului care exercită controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol, întreprinderea are dreptul să intre în componenţa asociaţiilor, concernelor, consorţiilor şi altor asociaţii de stat ale întreprinderilor, în baza contractelor încheiate cu alţi agenţi economici.

Fondatori ai întreprinderii de stat pot fi Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi administrative, pe care Guvernul, în calitate de proprietar al patrimoniului de stat, le-a investit cu atribuţii de fondator al întreprinderii.

Actele constitutive ale întreprinderii de stat sunt decizia fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii de stat şi statutul acesteia, aprobat de fondator. Statutul-model al întreprinderii de stat este aprobat de către Guvern.

Statutul trebuie să conţină următoarele date:1. Firma, inclusiv abreviată, şi sediul întreprinderii;2. Data şi numărul deciziei fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii, sediul fondatorului;3. Genurile de activitate;4. Durata întreprinderii (dacă durata nu este indicată, se consideră că întreprinderea a fost constituită pe o durată

nelimitată);5. Componenţa bunurilor transmise în gestiune întreprinderii şi mărimea capitalului social;6. Planul şi mărimea terenului ocupat de întreprindere;7. Răspunderea întreprinderii pentru obligaţiile sale;8. Organele de gestiune şi control, competenţa lor, modul de constituire şi de desfăşurare a activităţii;9. Modul de repartizare şi utilizare a beneficiului, precum şi de acoperire a pierderilor;10. Modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.

Patrimoniul întreprinderii de stat este format din bunurile transmise întreprinderii în gestiune de către fondator (terenul, fondurile fixe şi circulante, alte valori, al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii). Întreprinderea este obligată să păstreze, să utilizeze raţional şi să sporească bunurile de care dispune şi să le asigure.

Mărimea capitalului social şi procedura modificării lui se stabilesc în statutul întreprinderii. Capitalul social se formează din:

1. Depunerile materiale ale fondatorului;2. Investiţiile capitale din contul subvenţiilor şi beneficiului;3. Bunurile transmise în mod gratuit;4. Alte surse neinterzise de lege.

Statutul poate prevedea constituirea unui fond de rezervă.

Organele de conducere ale întreprinderii de stat. Fondatorul îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul managerului – şeful de întreprindere, numit prin concurs sau al consiliului de administraţie. Statutul întreprinderii poate prevedea constituirea consiliului de administraţie, care este organul colegial de administrare a întreprinderii, reprezintă interesele statului şi îşi exercită activitatea în conformitate cu Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 146/1994 şi Regulamentul consiliului de administraţie al întreprinderii de stat, aprobat de Guvern. Din interpretarea acestei norme legale rezultă că organul de conducere poate fi unipersonal sau colegial.

Managerul întreprinderii de stat este numit prin contract (acord) de către fondator. Managerul are următoarele atribuţii:

a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă;b) acţionează fără procură în numele întreprinderii;c) reprezintă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi cu organele de

justiţie, având dreptul să transmită aceste împuterniciri şi altor lucrători ai întreprinderii;d) asigură executarea deciziilor fondatorului şi consiliului de administraţie;

e) încheie contracte, eliberează procuri, deschide conturi în bănci;f) prezintă fondatorului (consiliului de administraţie) propuneri privind schimbarea componenţei,

reconstrucţia, lărgirea, reutilizarea tehnică a bunurilor transmise în gestiunea operativă a întreprinderii;g) asigură folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor primite în gestiune operativă;h) poartă răspundere materială pentru neexecutarea sau executarea necalitativă a obligaţiilor stabilite în

contract.Consiliul de administraţie este compus din: managerul întreprinderii, reprezentanţi ai fondatorului şi ai

colectivului de muncă. Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii:

a) aprobă programul de perspectivă al dezvoltării şi planurile anuale ale întreprinderii;b) ia măsuri ce vor asigura integritatea şi folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii;c) soluţionează, de comun acord cu fondatorul, problemele referitoare la intrarea întreprinderii în asociaţii şi

alte uniuni şi ieşirea din ele;d) aprobă devizul anual de venituri şi cheltuieli, darea de seamă contabilă şi contul veniturilor şi pierderilor;e) prezintă fondatorului raportul anual cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii sau, după

caz, rezultatele auditului independent al activităţii economico-financiare;f) adoptă decizii cu privire la obţinerea, acordarea şi folosirea creditelor în mărimea stabilită de fondator;g) prezintă fondatorului propuneri privind modificarea şi completarea statutului întreprinderii, reorganizarea şi

lichidarea întreprinderii.Statutul întreprinderii poate prevedea şi alte atribuţii ale consiliului de administraţie care nu contravin legislaţiei.

Consiliul nu are dreptul să intervină în activitatea desfăşurată de manager conform contractului.Membrul consiliului se revocă de către organul care l-a confirmat sau ales, dacă:

a)încalcă legislaţiab) a expirat termenul împuternicirilor;c)în caz de lichidare a întreprinderii;d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

Răspunderea membrilor consiliului de administraţie este solidară faţă de întreprindere pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea hotărârilor adoptate de ei cu abateri de la legislaţie, statutul întreprinderii şi Regulamentului consiliului de administraţie

Activitatea de întreprinzător a întreprinderii. Întreprinderea poate practica orice genuri de activitate prevăzute în statutul ei, cu excepţia celor interzise de legislaţie.

Întreprinderea îşi întocmeşte de sine stătător programul de producţie, pornind de la indicii economici stabiliţi de fondator, de la contractele încheiate pentru comercializarea producţiei şi necesitatea de a asigura dezvoltarea de producţie şi socială a întreprinderii.

50.Caracterizarea particularitatilor intreprinderilor municipalÎntreprinderea municipală este persoana juridică constituită în exclusivitate pe baza

proprietăţii municipale care, prin utilizarea ei judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri, execută lucrări şi prestează servicii, necesare pentru satisfacerea cerinţelor fondatorului şi realizarea intereselor sociale şi economice ale colectivului de muncă. Ea este în drept să practice orice gen de activitate neinterzis de lege. Întreprinderea municipală poate să practice anumite genuri de activitate ce constituie monopol de stat numai în baza licenţelor eliberate, conform prevederilor legale.

Întreprinderea municipală, ca orice persoană juridică, poate crea filiale şi reprezentanţe. Conducătorul filialei (reprezentanţei) este numit în funcţie de către conducătorul întreprinderii şi îşi derulează activitatea în conformitate cu prevederile contractului. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile filialelor şi reprezentanţelor, iar acestea poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.

Fondatorul întreprinderii municipale este organul autoadministrării locale, care o înzestrează cu bunuri. Dacă pentru crearea şi activitatea întreprinderii sunt necesare terenuri sau alte resurse naturale, hotărârea privind crearea întreprinderii poate fi adoptată numai dacă fondatorul prezintă avizul pozitiv al organului teritorial de expertiză ecologică. Întreprinderea se consideră constituită

din momentul înregistrării de stat, în baza legislaţiei în vigoare. Pentru înregistrare se prezintă următoarele documente de constituire: hotărârea fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii şi statutul întreprinderii aprobat de fondator.

Statutul întreprinderii trebuie să conţină următoarele clauze:1) denumirea hotărârii fondatorului privind aprobarea statutului întreprinderii, numărul şi data adoptării

ei. 2) denumirea (firma) întreprinderii şi sediul întreprinderii (în firmă se foloseşte cuvântul

„municipal(ă)”);3) scopurile şi genurile de activitate ale întreprinderii;4) mărimea şi componenţa patrimoniului, trecut din proprietatea municipiului respectiv la balanţa

întreprinderii nou-create (fondul statutar sau capitalul social);5) modul de posesiune, folosinţă şi dispunere de fondul statutar, precum şi schimbarea lui, sursele de

formare a patrimoniului întreprinderii, forma de repartizare a venitului (beneficiului net) şi de acoperire a pierderilor;

6) principiile de instituire şi activitate a organelor administrative şi de control ale întreprinderii, competenţele lor;

7) modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.Statutul poate prevedea şi alte clauze care să specifice particularităţile activităţii întreprinderii,

dar care să nu contravină legislaţiei în vigoare.Patrimoniul întreprinderii se constituie din fonduri fixe şi mijloace circulante, precum şi din alte

valori, costul cărora este reflectat în balanţa autonomă a întreprinderii. Patrimoniul întreprinderii se formează din următoarele surse:

1. Cotele băneşti şi materialele fondatorului (capitalul social);2. Veniturile obţinute din comercializarea producţiei;3. Prestarea lucrărilor, serviciilor, precum şi altor genuri de activitate;4. Veniturile aduse de valorile mobiliare;5. Creditele băncilor şi ale altor creditori;6. Investiţiile capitale şi subvenţiile bugetare locale;7. Veniturile provenite din închirierea bunurilor sau din organizarea concursurilor, loteriilor şi altor

activităţi similare;8. Vărsămintele nerambursabile şi filantropice, donaţiile persoanelor fizice şi juridice;9. Alte surse, neinterzise de legislaţia în vigoare.

Administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către conducătorul (managerul) acesteia, numit şi eliberat din funcţie de fondator, în baza contractului individual de muncă. În contractul respectiv se stabilesc drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, inclusiv modul în care conducătorul îşi exercită atribuţiile de întreprinzător, limitele drepturilor de folosinţă şi gestiune a patrimoniului, genurile de activitate autorizate în beneficiul fondatorului, relaţiile reciproce financiare, răspunderea (materială) pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligaţiilor sale.

Activitatea de întreprinzător a întreprinderii. Pornind de la cererea populaţiei şi gospodăriei locale la producţia, lucrările şi serviciile sale, precum şi din necesitatea de a-şi asigura dezvoltarea economică şi socială şi sporirea veniturilor salariaţilor săi, întreprinderea îşi organizează activitatea şi îşi determină perspectivele producerii de sine stătător.

Preţurile producţiei, fabricate de întreprinderile municipale care deţin monopolul pe piaţa de mărfuri şi resurse, sunt reglementate de către stat.Dacă pe parcursul activităţii sale întreprinderea efectuează lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, atunci acestea se execută pe bază contractuală sau în modul determinat de legislaţie.

Controlul asupra activităţii financiare şi economice a întreprinderii este exercitat de fondator. Activitatea financiară şi economică a întreprinderii este verificată sistematic de către comisia de cenzori sau cenzorul întreprinderii ori de către o organizaţie de audit, autorizată în acest scop printr-un contract special.

Lichidarea şi reorganizarea întreprinderii se înfăptuiesc, conform legislaţiei în vigoare, în temeiul deciziei fondatorului. Instanţa de judecată poate hotărî lichidarea întreprinderii, dacă s-a stabilit falimentul întreprinderii sau recunoaşterea caducităţii actelor de constituire a întreprinderii.

51.Particularitaile obligatiilor in dreptul comercial

52.Noţiunea şi elementele contractului.Contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.Prin încheierea contractului înţelegem realizarea acordului părţilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord de voinţă se realizează prin întâlnirea, a unei oferite de a contracta, cu acceptarea acesteia.Condiţiile de validitate ale contractului civil:

1. legalitatea;2. capacitatea de a contracta;3. consimţământul;4. obiectul contractului;5. scopul contractului;6. forma contractului.

Legalitatea prezumă că cetăţeanul este liber să întreprindă orice, în afară de ceea ce-i interzis prin lege, iar autorităţile de stat sunt în drept să desfăşoare acele activităţi, care-i sunt autorizate prin lege.Capacitatea de a contracta - aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii civile prin încheierea contractelor.Consimţământul constă în hotărârea părţilor de a încheia contractul prin atingerea acordului de voinţă. Valabilitatea consimţământului:

- să provină de la o persoană cu discernământ;- să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;- să fie exteriorizat;- să nu fie viciat. Viciile de consimţământ:- eroarea, constituie o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui contract;- dolul, constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina să încheie

un act juridic;- violenţa, constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act

juridic, pe care altfel nu l-ar fi putea încheiat.

Obiectul contractului îl constituie tot ceia cu privire la ce părţile îşi asumă obligaţii şi dobândesc drepturi. Valabilitatea obiectului: să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat ori determinabil, să fie posibil, să fie licit şi moral.Scopul contractului constă în finalul urmărit la încheierea acestuia. Valabilitatea scopului: să existe, să fie real, să fie licit şi moral.Forma contractului constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica sau a stinge unraport juridic. Contractul poate avea formă simplă, notarială, asimilată celei notariale, verbală, tacită.Momentul şi locul încheierii contractului civil.Momentul încheierii conttuduiui este acela în care acceptarea întâlneşte oferta şi deci este format consimţământul. Determinarea acestui moment se face în funcţie de trei ipoteze:

- ofertantul şi acceptantul se află unul în prezenţa celuilalt — ambii fiind de faţă, cad de acord asupra încheierii contractului. Momentul încheierii va fi marcat de realizarea acestui acord;

- contractul se încheie prin telefon - contractul fiind considerat perfectat, dacă ofertantul şi acceptantul au căzut de acord asupra încheierii acestuia;

- ofertantul şi acceptantul nu se află în acelaşi loc, iar contractul se încheie prin corespondenţă - se consideră că acordul de voinţă al părţilor s-a format de îndată ce destinatarul ofertei şi-a manifesta acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului şi/sau momentul în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ, prin scrisoare sau telegramă, chiar dacă aceasta nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului.Importanţa momentului încheierii contractului:

a. în raport cu acest moment se apreciază posibilitatea de revocare, precum şi caducitatea ofertei;b. viciile voinţei şi cauzele de nulitate sau de anulabilitate trebuie să existe la momentul încheierii contractului;c. momentul încheierii contractului determină legea aplicabilă acelui contract;d. efectele contractului se produc, ca regulă, începând din momentul încheierii acestuia;e. momentul încheierii contractului interesează şi calculul termenelor de prescripţie;f. în cazul ofertei adresate unor persoane nedeterminate, momentul încheierii contractului determinat de prima acceptare primită,

face ca acceptările ulterioare să rămână fără efect;g. momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii acestuia.

Locul încheierii contractului — atunci când contractul se încheie între părţi prezente, locul este acela în care se găsesc părţile.În cazul contractului încheiat prin telefon - locul încheierii contractului va fi acela unde se află ofertantul. Dacă contractul se încheie prin corespondenţă - locul încheierii este localitatea în care se află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenţa.în acele cazuri, în care contractul se consideră încheiat fără a fi nevoie să se comunice acceptarea, locul încheierii va fi considerat localitatea în care se află destinatarul ofertei.Importanţa determinării locului:

locul determină legea aplicabilă în caz de conflict de legi în spaţiu, dacă contractul conţine un element de extraneitate; locul prezintă interes pentru determinarea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze eventualele litigii

născute în legătură cu contractul.

53.Condiţiile de fond şi de formă ale contractelor comerciale.Conditiile de fond

Orice contract valabil încheiat trebuie să îndeplinească trei condiţii de fond:a) consimţământul liber exprimat al părţilor;b) capacitatea părţilor contractante;c) condiţii care privesc cauza şi obiectul contractului.

a)Consimţământul în încheierea afacerii este important. În mod tradiţional sunt admise patru vicii deconsimţământ: eroarea, dolul, violenţa şi leziunea.Eroarea este definită ca reprezentarea greşită pe care o parte contractantă o are asupra obiectuluicontractului sau a părţii cu care contractează. Eroarea nu antrenează nulitatea contractului decât dacăpriveşte o calitate substanţială a lucrului negociat, care a determinat natura şi denumirea contractului(calitatea mandantului în contractul de mandat, a vânzătorului în contractul de vânzare etc.).Dolul poate antrena nulitatea contractului chiar dacă nu priveşte o eroare substanţială a acestuia. El reprezintă tot o eroare determinată de manoperele dolosive, frauduloase ale celeilalte părţi. Tocmai pentru că această eroare este determinată de viclenia celeilalte părţi, ea va antrena nulitateacontractului chiar dacă nu este substanţială, esenţială.Leziunea reprezintă încheierea unui contract care dezavantajează net o parte. De regulă, leziunea nu anulează contractul, cu excepţia unor cazuri special prevăzute de legiuitor, întrucât, în caz contrar,există posibilitatea ca orice parte care face

o afacere proastă să ceară anularea contractului pentruleziune. Aceasta ar determina scăderea încrederii în mediul de afaceri, precum şi încălcarea securităţii raporturilor juridice.Violenţa determină încheierea contractului sub imperiul fricii şi reprezintă o cauză de nulitate acontractului astfel încheiat, indiferent dacă este încheiat de persoana supusă violenţei sau de reprezentantul acesteia.

b) pentru încheierea valabilă a contractului, contractanţii trebuie să aibă capacitatea cerutăde lege: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.Capacitatea de folosinţă reprezintă capacitatea de a folosi drepturile garantate de lege. Capacitatea reprezintă regula şi incapacitatea de a se folosi de drepturile civile recunoscute de lege este excepţia(de exemplu în cazul bolnavilor lipsiţi de discernământ care nu se pot folosi de drepturile ce le sunt recunoscute de lege, al celor care sunt puşi sub interdicţie etc.).Capacitatea de exerciţiu se dobândeşte o dată cu împlinirea vârstei de 18 ani. Persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani pot contracta singure, în nume propriu.Minorii nu pot contracta decât prin reprezentant. Persoanele cu vârstele cuprinse între 16 şi 18 ani potcontracta numai în prezenţa unei persoane care îi asistă.

c) obiectul contractului trebuie să existe, să fie în circuitul civil, să fie licit, posibil,determinat sau determinabil.Condiţia existenţei obiectului contractului trebuie înţeleasă în raport cu momentul contractării. În materie comercială este permisă vânzarea unui lucru viitor, spre deosebire de materia civilă (unde nueste permisă vânzarea unei succesiuni nedeschise, de exemplu).Obiectul contractului trebuie să fie în circuitul civil, adică, în cazul afacerilor, trebuie să facă parte din categoria celor care se pot desfăşura pe baza liberei iniţiative.El trebuie să fie determinat sau determinabil, condiţie esenţială pentru stabilirea întinderii obligaţiilor fiecăreia dintre părţi.De asemenea, nu pot forma obiectul contractului decât bunurile licite şi posibile.Dacă obiectul contractului nu este licit, contractul este nul absolut pentru fraudă la lege. Nu poate forma obiectul contractului lucrul imposibil de realizat.

d) cauza trebuie să fie licită şi morală.Prin cauza unui contract înţelegem scopul care a determinat încheierea acelui contract. Astfel, sunt ilicite toate acele contracte prin care se urmăreşte încheiereaunor înţelegeri de monopol, practică anticoncurenţială etc

Conditiile de formaÎn materie contractuală domină principiul consensualismului, acordul părţilor fiind suficient pentru aproduce efecte juridice. Cu toate acestea, uneori, comerţul are nevoie de securitate, ce se bazează pegaranţii formale. Astfel, garanţiile reale, ca ipoteca, trebuie încheiate în formă autentică. Alte acte, şi exemplificăm prin contractul de societate, trebuie supuse publicităţii.Cerinţa formei scrise, chiar dacă nu este întotdeauna obligatorie , reprezintă o necessitate de a uşura proba actului. Piaţa Comună, deşi nu are o reglementare expresă pentru forma scrisă, manifestă o vădită preferinţă în acest sens. Pentru alte contracte, spre exemplu cele referitoare la echipamente, acceptarea ofertei trebuie făcută obligatoriu în formă scrisă, de unde rezultă că şioferta se va face tot în scris.Pentru tranzacţiile referitoare la terenuri, precum şi în alte cazuri speciale , se cere forma autentică pentru încheierea valabilă a contractului.

Tot în acest context trebuie amintit că există anumite contracte tipizate , utilizate pe scară largă încomerţul internaţional, pentru simplificarea modalităţilor de încheiere a acestora: contractele cadru,contractele standardizate, referirile la operaţiunile anterioare şi condiţiile generale de livrare.

În contractele cadru obiectul furnizării este prevăzut în mod generic, în fiecare contract fiind prevăzute numai condiţiile speciale privind felul mărfii, calitatea, cantitatea, preţul şi condiţiile delivrare. Ele se încheie între partenerii tradiţionali, obiectul contractului fiind cunoscut, iar relaţiile deafaceri bazate pe încredere reciprocă.

Contractele standardizate cuprind un număr de clauze predeterminate care produc efecte juridice prin acceptarea de către co-contractant. Semnarea contractului în forma propusă semnifică acordul acceptantului la încheierea contractului.

Datorită situaţiei de inferioritate a acceptantului, care fie poate accepta, fie poate respinge contractul în ansamblul lui, dar în nici un caz nu poate să-şi impună clauzele proprii, legea insistă asupra intenţiei contractuale a părţilor şi asupra bunei-credinţe aobligaţiilor asumate. În anumite condiţii, clauzele oneroase nu trebuie să încalce dreptulconsumatorului. Condiţiile generale de livrare însoţesc, de regulă, oferta unui afacerist, prin ele precizându-se atât conţinutul ofertei cât şi elementele viitorului contract. Dacă oferta este acceptată, atunci se consideră acceptate şi condiţiile de livrare adiacente, asemeni unor clauze contractuale accesorii.Referirile la operaţiunile anterioare pot completa un contract. Deşi între cele două operaţiuni nu există nici o legătură, totuşi contractul perfectat se completează cu dispoziţiile inserate în celălalt contract.Trăsături specifice prezintă, din punct de vedere al formei de contractare, încheierea contractelor comerciale prin corespondenţă.54.Elementele contractului.1. SUBIECTII CONTRACTULUI sunt numiti parti ai contractului, acestea pot fi persoane fizice si juridice care dispun de capacitate deplina de exercitiu si pot exercita drepturile si obligatiunule lor, exemplu :vinzator cumparator,mandat si mandatar,locator si lacatar.2.OBIECTUL CONTRACTULUI reprezinta ceia ce doresc sa obtina partile incheind acest contract. Obiectul contractului trebue sa indeplineasca umatoarele conditii:a) sa fie in circuitul civil.b)sa fie determinat sau determinabil adica sa poata fi deosebit de altel bunuri prin calitatile sale (culuoare,marime,cantitate, localizare).c) obiectul contractului trebue sa fie legal.3.CONTINUTUL CONTRACTULUI reprezinta toate drepturile si obligatiile pe care le obtin partile in urma incheerii contractului.Drepturile persoanei reprezinta posibilitate de a cere de la cealalta sau celelalte persoane sa aiba o anumita conduita in raport cu sine sa indelplineasca anumite actiuni sau sa le obtina de la comiterea acestora. Exemplu: de a primi dreptul la marfa respectiva.Obligatiile persoanelor reprezinta indatorirea persoanelor de a da, de a face sau nu a face cererea.

55. Efectele contractului1. Executatea obligatorie-trebue executata in modul corespunzator cu buna credinta la locul ,mimentul stabilit.2.Raspunderea contractuala- codul civil contine norme juridice care vin sa comfirme importanta si necesitatea executarii obligatiilor.a) atunci cind debitorul nu executa obligatiile creditorului are dreptul sa execute el insusi sau sa incredinteze unei persoane terte executarea cheltuelilor urmind sa fie puse in sarcina debitorului.b) in cazul neegxecutarii de catre debitor a obligatiilor de a preda un bun creditorul are dreptul sa ceara predarea silita a bunului.c) cumparatorul este in dreptsa ceara executatrea obligatiilor contractuale daca o astfel de cerinta este indreptatita pentru parti si protectia drepturilor consumatorului.3.Rezolutiunea- desfiintarea contractelor cu executarea instantanee in cazul in care una din parti nu executa obligatiile contractuale.4.Rezilierea- sanctiuneajuridica ce intervine in cazul neexecutarii unui contract cu executarea succesiva consta in incetarea efectuarii contractului pe viitor.5.Revocarea- desfiintarea unui contract in temeiul vointei ambelor parti sau a uneia dintre parti. 56 .Contractul de vînzare – cumpărare comercial. Vinzarea- cumparare comerciala constitue o veriga a productiei si schimbul de marfuri fabricate, de la producator la consumator si in procesul de aprovizionare.Prin contractul de vânzare-cumpărare vânzătorul se obligă să predea un bun în proprietate cumpărătorului, iar cumpărătorul se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.Daca contractul de vinzare- cumparare se inchee intre participantii circuitului civil pentru satisfacerea nevoilor personale, vinzarea-cumpararea comercialase inchee in vederea exercitarii activitatii de inttreprinzator a participantilor la circuitul comercial.57.Contractul de mandat

Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obliga sa acţioneze in numele si pe contul mandantului.

Raporturile de mandat persistă atât între persoanele fizice, cît şi cu participarea subiectelor de drept civil cu statut de persoană juridică. Esenţa juridică a raportului de mandat constă în posibilitatea figurării în calitate de parte (subiect) a acestui raport prin intermediul unei alte persoane terţe, împuternicită să reprezinte în astfel de raporturi interesele patrimoniale ale persoanei reprezentate. Anume prin această particularitate juridică a raportului de mandat, legislatorul scoate în relief calitatea specifică a mandatului ca formă juridică de intermediere.Conform definiţiei legale, expuse în acest articol, contractul de mandat se atribuie la categoria obligaţiilor juridico-civile de prestare a serviciilor juridice.Mandantul poate desemna printr-un contract mai mulţi mandatari sau poate încheia contracte aparte cu fiecare din mandatari, indicînd în contract executarea aceloraşi acţiuni juridice din numele şi pe contul mandantului. Condiţia de bază pentru valabilitatea executării mandatului în această formulă juridică reprezintă acceptarea acţiunilor întreprinse în vederea executării mandatului de către toţi mandatarii. Acceptarea poate fi exprimată prin săvîrşirea împreună de către mandatari a acţiunilor respective, sau prin aprobarea în scris sau în altă formă prescrisă de lege a acţiunilor celorlalţi mandatari.

Încheierea împreună a tuturor actelor vizate în mandat nu reprezintă o condiţie obligatorie a activităţii mai multor mandatari. În contractul de mandat sau în mandatul propriu-zis pot fi specificate şi alte modalităţi de acţiune a co-mandatarilor. La răndul său, co-mandatarii sînt în drept să stabilească mecanismul corporativ de executare a mandatului, principial rămîne faptul acceptării executării din partea tuturor mandatarilor. Obligativitatea încheierii în comun a actelor juridice este racordată de către legiuitor cu răspunderea solidară a co-mandatarilor, care poate surveni pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract.Contractul de reprezentare comercială este prezumat a fi cu titlul oneros. În dreptul comercial internaţional întâlnim conceptul de intermediere, adică activitatea depusă de o altă persoană decât titularul interesului, pe seama titularului interesului şi indiferent dacă lucrează în numele acestuia sau în nume propriu, implică în majoritatea cazurilor reprezentarea de către intermediar a persoanei pentru care acţionează.

58.Contractul de comisionContractul de comision este contractul prin care o parte, comisionarul, se obliga, in baza unei imputerniciri data de cealalta parte( comitentul), sa incheie acte de comert in nume propriu dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii.Comisionarul poate fi o persoana fizica sau juridica .Aceasta, in raporturile contractuale, este partea care se obliga, in baza imputernicirii date de cealalta parte, sa incheie actele juridie pe seama acesteia, dar in nume propriu.Comitentul este partea contractuala care imputerniceste cealalta parte, comisionarul, sa incheie in nume propriu, dar pe seama comitentului, acte juridice de comert.Pretul contractului de comision se numeste comision.In intelesul codului comercial, este o varietate a contractului de mandat comercial, deci este un mandat comercial fara reprezentare.Obiectul lui este negocierea de afaceri comercialeActele juridice se incheie cu terte persoane pe seama persoanei care a dat imputernicirea.Contractul de comision este un contract sinalagmatic , consensual si oneros.El va fi valabil incheiat daca se respecta conditiile prevazute in art 948 cod civil:- Capacitatea de a contracta; comitentul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actele juridice pe care comisionarul le incheie pe seama sa. Comisionarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu- Consimtamantul partilor: contractul va avea la baza imputernicirea data comisionarului; aceasta imputernicire va preciza conditiile in care comisionarul va actiona. - Un obiect determinat;- O cauza licita, adica sa nu fie interzisa de legislatie si sa nu fie contrara bunelor moravuri si ordinii publiceEfectele contractului de comision comercial:- Comisionarul se obliga sa execute mandatul incredintat- Comisionarul trebuie sa se limiteze a negocia numai in limitele prevazute in imputernicire- Comisionarul va da socoteala comitentului asupra modului de indeplinire a mandatului primit- Comitentul are obligatia de a achita comisionarului, pretul stabilit, adica comisionul- Comitentul are obligatia de a restitui toate cheltuielile pe care comisionarul le-a facut in indeplinirea mandatului primit

- Comisionarul incheie acte juridice in nume propriu insa pe seama comitentului- Comisionarul este direct obligat de catre persoana cu care a contractat ca si cum ar fi fost obligatia sa proprie( art 406 cod comercial)- Comisionarul nu raspunde de indeplinirea obligatiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu exceptia cazului in care exista conventie contrara

Contractul de comision inceteaza in situatiile urmatoare:- Mandatul este revocat de comitent- Comisionarul renunta la mandatul primit- La termenul stabilit, daca s-a prevazut un termen - In cazul in care intervine interdictia , insolvabilitatea, falimentul sau decesul uneia dintre parti59.Contactul de leasing. Prin contractul de leasing locatorul se obligă la cererea locatarului să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau produs de locator, cotra unei plăţi periodice, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, de a face să înceteze raporturile contractuale.Caracterele juridice: sinalagmatic dar poate fi şi multilateral, consensual, cu titlu oneros, comutativ, patrimonial, translativ de drepturi, încheiat personal sau prin reprezentant, numit, de executare succesivă, principal, negociabil, irevocabil, poate fi atât simplu cât şi afectat de modalităţi.Părţile contractului de leasing sunt:- locatorul, persoană fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător;

- locatarul, persoană fizică sau juridică ce practică sau nu activitate de întreprinzător;- vânzătorul, persoană fizică sau juridică ce întruneşte condiţiile generale cu privire la încheierea convenţiilor.

Obiecte al leasingului pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege, terenurile agricole, bunurile consumptibile, obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate. Forma este scrisă.Preţul denumit rată de leasing cuprinde:

- suma care recuperează integral sau aproximativ valoarea bunului la momentul procurării lui;- suma plătită locatorului pentru rambursarea credetului şi plata dobânzii, dacă locatorul nu a folosit mijloace proprii

pentru finanţarea investiţiei;- rata de leasing precum şi alte cheltuieli prevăzute în contract.Termenul - se încheie pe un termen determinat dar nu mai mic de un an de la data intrării lui în vigoare. Locatorul are dreptul:

- să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din contractul de leasing;

- să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;- să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze contractul, cu reparaţia pagubelor

şi/sau restituirea bunului, în cazul în care locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului;- să îmbine calitatea de locator cu cea de vânzător dacă contractul nu prevede altfel;- să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară;- să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă locatarul încalcă esenţial clauzele contractului; locatarul-

persoană juridică a decis să se dizolve sau împotriva lui este intentat proces de insolvabilitate.Locatorul este obligat:

- să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vânzătorului făcută de locatar, dacă contractul nu prevede altfel;- să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a bunului;- să nu opereze modificări în contractul de vânzare-cumpărare fără acordul locatarului;- să dea locatarului contrac plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară;- să încheie din însărcinarea locatarului, contract de vânzare-cumpărare cu vânzătorul, să plătească preţul bunului şi să

încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului;- să primească bunul la expirarea contractului, dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de

proprietate sau de a prelungi contractul;- să garanteze locatarului folosinţa liniştită a bunului;- să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea contractului ori restituirea bunului.

Locatarul are dreptul:- să aleagă independent bunul şi/sau vânzătorul, ori să încredinţeze locatorului această alegere;- să formuleze vânzătorului cerinţe ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare;- să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contract şi să suspende plata către locator a ratei de

leasing până când va fi eliminată încălcarea clauzelor contractuale;- să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere bunul dacă contractul nu prevede altfel;- să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate, să prelungească contractul de leasing

ori să restituie bunul dacă contractul nu prevede altfel;- să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă bunul nu a fost furnizat în termenul stupulat în contract;

dacă bunul nu corespunde calităţii, ansamblului de piese şi de accesorii ori clauzelor contractuale.Locatarul este obligat:

- să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vânzătorul lui, în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare;

- să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare;

- să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare;- să asigure, pe durate contractului, integritatea bunului, menţinerea în stare de funcţionare şi folosiră lui numai în

conformitate cu clauzele contractuale;- să suporte toate cheltuielile de tansport, recepţie, montare, demontare, exploatare, întreţinere, păstrare, deservire

tehnică, reparaţie, asigurare a bunului, precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul nu prevede altfel;- să plătească ratele de leasing în modul şi în termenul stability în contract;- să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de exploatare a bunului obiect al contractului

de leasing;- să-1 informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terţ;- să restituie la expirarea contractului, bunul în starea stipulată în contract, luându-se în considerare uzura normală, în

cazul în care nu-şi va exercita dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul.Încetarea contractului de leasing: în caz de expirare, în caz de reziliere cu acordul părţilor şi alte circumstanţe prevăzute de lege. Conţinutul contractului de leasing:

- părţile contractate;- descrierea bunului ce face obiectul contractului de leasing;- valoarea de intracre a bunului;- valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;- termenul contractului;- dreptul de opţiune a locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze

raporturile contractuale. 60.Contractul de arendă. Prin contractul de arendă (art.911 CC) arendatorul transmite arendaşului terenuri şi alte bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată, în schimbul unui preţ stabilit de părţi.Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufrucruar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la expluatarea acestora pe o perioadă determinată şi la un preţ stabilit de părţi.Caracterele juridice: sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, translativ de folosinţă, patrimonial, consensual, încheiat personal sau prin reprezentant, numit, de executare succesivă, principal, negociabil, irevocabil, solemn.Părţile - arendator poate fi orice persoană cu capacitate civilă ce apare în calitate de proprietar, uzufructuar sau o altă persoană împuternicită să dea în folosinţă terenuri sau bunuri agricole. Arendaş - este persoana care exercită exploatarea asupra bunului transmis în arendă. Calitatea de arendaş o poate avea orice persoană cu discernământ.Obiectul contractului de arendă îl constituie terenurile şi alte bunuri agricole. Prin bunuri agricole se înţeleg terenurile cu destinaţie agricolă (arabile, viile, livezile etc), terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajări piscicole, spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole, animalele, maţinele, utilajele şi alte bunuri destinate exploatării agricole.Preţul denumit arendă, se stabileşte de părţi în bani, în natură sau în natură şi bani.Termenul contractului de arendă este determinat în contract., însă nu poate fi mai mic de un an. Cu 3 luni înainte de expirarea arendei, arendatorul informează printr-un preaviz arendaşul despre nedorinţa de a prelungi contractul de arendă. Dacă termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea terenul şi arendaşul continuă exploatarea lui, contractul de are4ndă se considera prelungit pe un an.

Forma contractului de arendă este scrisă. Arenda bunurilor imobile pe un termen mai mare de 3 ani se înregistreză în registrul bunurilor imobile. Arenda terenurilor pe un termen mai mic de 3 ani se înregistrează de către primăria satului sau municipiului în al cărui rază teritorială este situat terenul.Obligaţiile arendatorului:- să predea bunul arendat în termenul convenit de părţi sau în alt termen cereese din contract;

- să predea bunul în starea corespunzătoare stipulată în contract;- să asigure transmisiunea dreptului de folosinţă asupra bunului;- să predea bunul liber de orice viciu material sau juridic;- să garanteze arendaşului folosinţa liniştită şi utilă a bunului.

Obligaţiile arendaşului:- a confirma faptul recepţionăm bunului arendat;- a păstra şi a îngriji de bun cu diligenta unui proprietar;- a folosi bunul conform destinaţiei sau prevederelor contractuale;- a asigura integritatea bunului;- a acoperi cheltuielile curente de folosire şi întreţinere în stare normală a bunului;- a nu transmite bunul unor terţe persoane, dacă contractul nu prevede altfel;- a achita arenda în natură şi/sau în bani în termenul în în locul stabilit de părţi;- să restituie bunul arendat în starea în care i-a fost dată sau în starea prevăzută în contract;- să restituie bunul la scadenţă;- să repare prejudiciul cauzat prin înrăutăţirea stării bunului, dacă nu dovedeşte lipsa vinovăţiei sale.

Suportarea riscurilor:- în caz de pieire fortuită a bunurilor arendate, riscul contractului este suportat de arendator;- în caz de pieire fortuită a recoltei, fructelor, riscul se suportă de ambele părţi. Dacă mai mult de jumătate din fructele

obţinute prin arendare pier fortuit, arendaşul poate cere reducerea proporţională a plăţii arendei.Încetarea contractului: o dată cu expirarea termenului pentru care a fost convenit cu respectarea preavizului.61.Noţiunea şi condiţiile concurenţei.Doctrina juridică defineşte concurenţa ca o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe o piaţă determinată produse sau servicii ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul de a asigura existenţe sau expansiunea comerţului.Condiţii pentru existenta concurenţei

Pentru ca întreprinzătorii să-şi manifeste comportamentul concurenţial, trebuie să existe un mediu adecvat, şi anume cel al economiei de piaţă, care implică existenţa unor condiţii specifice, cum ar fi: liberalizarea comerţului; existenţa unui număr suficient de agenţi economici privaţi, liberalizarea preţurilor şi tarifelor, asigurarea unui cadru legal.

Liberalizarea activităţii de întreprinzător. Potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător este în drept să-şi aleagă domeniul de activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde mărfurile, de a presta serviciile cerute de piaţă.

Existenţa unui număr suficient de întreprinzători privaţi. Această condiţie îşi are originea în principiul constituţional de libertate a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite persoanelor fizice a se înregistra ca întreprinzător individual şi a participa la constituirea unor persoane juridice cu scop lucrativ ca să desfăşoare activităţi economice aducătoare de profit. Concurenţa încetează a fi eficientă în cazul când furnizorii sau consumatorii pierd facultatea de alegere a partenerului de afaceri. Numărul foarte redus de agenţi economici transformă piaţa în monopol sau monopson.

Este importantă şi existenţa unei libertăţi depline de intrare şi retragere de pe piaţă, libertate care face investiţia mai atrăgătoare. Intrarea şi ieşirea uşoară de pe piaţă are impact pozitiv asupra concurenţei. Astfel, dacă pe piaţă există o cerere la un produs, întreprinzătorii de pe această piaţă sunt limitaţi în posibilitatea de a pune preţuri exagerate, deoarece alţi întreprinzători, simţind lucrul acesta, încep imediat să plaseze capitalul în domeniul respectiv, şi invers, dacă pe piaţă există o supraofertă, întreprinzătorul trebuie să aibă libertatea de a se retrage şi a-şi plasa capitalul în domenii mai profitabile pentru a preveni insolvabilitatea.

Liberalizarea preturilor şi tarifelor. Intreprinzătorii sunt în drept să stabilească, în mod independent, preţurile şi tarifele la producţia fabricată sau la serviciile prestate în bază de contract cu partenerii. Autorităţilor publice li se interzice să încheie

acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor şi tarifelor care conduc la limitarea concurenţei. Mărfurile, lucrările şi serviciile se comercializează la preţuri libere, cu excepţia celor reglementate de stat. Unei astfel de reglementări sunt supuse preţurile la energia electrică şi termică, la gazele naturale, la transportul de pasageri, la serviciile poştale de pe teritoriul ţării etc.

Asigurarea unui cadru legal, care să prevină şi să sancţioneze concurenta ilicită, în absenţa unor reglementări legale de prevenire a practicării ilicite a activităţii de întreprinzător s-ar ajunge la denaturarea funcţionării economiei de piaţă. Astfel, unii agenţi economici ar folosi metode care să discrediteze şi săi defăimeze pe cei de bună-credinţă, cauzându-le daune materiale şi morale. 62.Funcţiile concurenţei.Concurenţa ca o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe o piaţă determinată produse sau servicii ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul de a asigura existenţe sau expansiunea comerţului Concurenta - regulator al cererii şi ofertei. Numai într-o economie de piaţă în care concurenţa funcţionează efectiv se ajunge la un echilibru între cerere şi ofertă. Astfel, dacă piaţa duce lipsă de anumite produse, mărfuri sau servicii, preţul la ele creşte, asigurând ofertanţilor beneficii suplimentare. Faptul acesta îi determină pe ultimii să majoreze cantitatea de producţie deficitară şi, totodată, îi ademeneşte pe alţi întreprinzători să producă mărfurile şi să presteze serviciile solicitate. Această situaţie continuă până când oferta de mărfuri şi servicii nu satisface cererea lor pe piaţă. Dacă oferta creşte astfel încât pe piaţă să apară un surplus de mărfuri ori servicii, preţul la ele va scădea brusc, în câştig vor fi ofertanţii care propun mărfuri mai calitative şi la un preţ mai redus.Factorul determinant în stabilirea preţului la mărfuri. Concurenţa împiedică impunerea preţurilor de monopol şi obţinerea de suprabeneficii care, de asemenea, au caracter de monopol.Mecanismul de repartizare a profitului între întreprinzătorii implicaţi în producţia şi distribuţia mărfurilor. Concurenţa îl determină pe întreprinzător să urmărească piaţa, pentru a reacţiona cu promtitudine la cerinţele ei.63.Protecţia consumatorilor în relaţiile de afaceri. notiunea de protectie a consumatorilor: *sediul materiei si definitie: OG nr. 21/1992, privind protectia consumatorilor, republicata, M. Of. nr. 75 din 23 martie 1994, defineste protectia consumatorilor, in art. 1, astfel: „Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.”* in notiunea de protectie a consumatorului intra: protectia vietii, a sanatatii si a securitatii consumatorilor; protectia intereselor economice ale consumatorilor si protectia juridica, *mai mult, legea interzice expres producerea, importul si comercializarea produselor falsificate sau contrafacute.

Drepturile consumatorilor:

a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime; b) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate; d)de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege; e) de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor.