Intraprenoriat bazat pe cunoaștere

Lector. Dr. Cătălina CrișanDr. Veronica Maier

Intraprenoriatul

• este văzut astfel ca o strategie de creştere economică şi o modalitate eficientă de a obţine avantaj competitiv (Pinchot, 1985).

• un proces de reînnoire organizaţională.

• intraprenoriatul cuprinde activităţi menite să creeze afaceri noi în firme deja existente, prin inovaţii de produse şi proces” (Zahra ,1991) .

Tipologii de intraprenori

• Iniţiatorul

• Sponsorul/Facilitatorul:

• Campionul/Managerul:

• Susţinătorul echipei:

• Reactorul

Cele zece porunci pe calea spre succes în intraprenoriat:

• Implică-te în activități care nu țin în mod direct de responsabilitățile care intră în fișa postului tău;

• Fă-ţi meritul recunoscut într-o manieră înţeleaptă;

• Ţine minte, e mult mai uşor să ceri iertarea cuiva, decât permisiunea acestuia;

• Mergi la lucru în fiecare zi dispus spre a fi concediat;

• Cere sfatul cuiva înainte să ceri resurse;

• Urmează-ţi intuiţia cu privire la oameni; creează o echipă din cei mai buni;

• Creează-ţi ideile într-un mediu intim, publicitatea înainte de vreme duce la eşuarea multor idei;

• Nu paria niciodată pe o cursă, dacă nu participi şi tu în ea;

• Fi sincer cu idealurile tale

Apariţia intraprenoriatului a fost influențată de:

• creşterea rapidă a numărului întreprinderilor de dimensiuni mari şi mijlocii, mai ales în ţările dezvoltate, concomitent cu complexitatea şi diversitatea activităţilor lor încorporate;

• nevoia de schimbare impusă de diversitatea și complexitatea nevoilor

• gradul relativ redus de utilizare şi valorificare a resurselor multor firme mari şi mijlocii, îndeosebi de natură tehnică şi umană;

• schimbarea parţială a conţinutului organizaţiilor şi a managementului acestora, reflectată

• conştientizarea avantajelor antrenate de activităţile antreprenoriale

Factori de influență ai intraprenoriatului

• Utilizarea recompenselor menite să ia în considerare obiectivele, individualitatea şi recompensele bazate pe rezultate.

• Sprijinul managerial, încurajarea angajaților de a implementa idei inovatoare şi de ale instituţionaliza în cadrul firmei.

• Disponibilitatea resurselor şi a timpului este o a treia condiţie necesară pentru promovarea intraprenoriatului.

• Structura organizaţională care sprijină intraprenoriatul prevede anumite mecanisme administrative care permit ideilor să fie evaluate, selectate şi puse în aplicar

 

• Asumarea riscului este condiţia finală, care apare în mod constant ca un suport necesar pentru intraprenoriat. Angajaţii şi managerii trebuie să fie dispuşi să-şi asume riscul şi să aibă o toleranţă pentru eşec

Asemănări între antreprenoriat şi intraprenoriat

• Ambele implică recunoaşterea şi definirea de oportunităţi

• Ambele necesită un concept unic de afaceri, care să ia forma unui produs, proces, sau serviciu.

• Ambele sunt conduse de o persoană care lucrează cu o echipă în vederea îndeplinirii conceptului propus.

• Ambele implica concepte care sunt foarte vulnerabile în faza de formare, şi care necesită adaptarea în timp.

• Ambele presupun anumite oportunităţi în cadrul cărora conceptul poate fi valorificat cu succes.

• Ambele se bazează pe crearea de valoare şi responsabilităţi faţă de clienţi.

• Ambele implică un risc şi necesită strategii de gestionare a riscurilor.

• Ambele solicită întreprinzătorului să dezvolte strategii creative pentru mobilizarea resurselor.

• Ambele implică ambiguitatea.

• Ambele necesită strategii de colectare şi valorificare a ideilor.

Diferenţele dintre antreprenoriat şi intraprenoriat• În cazul antreprenoriatului, întreprinzătorul este cel care îşi asumă riscul pe când la intraprenoriat

firma este cea care își asuma riscurile, în numele angajatului.

• În cazul antreprenoriatului, întreprinzătorul stăpâneşte conceptul şi afacerea, pe când la intraprenoriat firma este cea care deţine conceptul şi dispune de toate drepturile intelectuale; intraprenorul având puţine drepturi sau chiar deloc.

• Recompensele pe care le primeşte întreprinzătorul sunt teoretic nelimitate în cazul antreprenoriatului, pe când la intraprenoriat recompensele pe care le primesc angajaţii intraprenori sunt limitate.

• O ezitare, o gafă ar putea semnifica eşecul instant în cazul antreprenoriatului, pe când intraprenoriatul oferă o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte erorile de management.

• În cazul antreprenoriatului, întreprinzătorul este supus sau mai susceptibil influenţelor din exterior, pe când în cazul intraprenoriatului, organizaţia este mai protejată de aceste influenţe din afară.

Criterii Antreprenori Intraprenori

Motivaţii pentru

acţiune

Profitul, independenţa, posibilitatea de a

crea, concepe şi inova.

Independenţa şi posibilitatea de a beneficia de

recompensele marilor firme (prestigiu, recunoaştere,

relaţii comerciale etc.)

Orientarea în timp Supravieţuirea firmei şi dezvoltarea

acesteia pe o perioadă de 5-10 ani.

Orientare prioritară pe termen lung (3-5 ani), în

funcţie de caracterul mai mult sau mai puţin

imperativ al obligaţilor fixate de grup sau de ei înşişi.

Participare la

procesele de producţie

Implicare directă puternică. Implicare directă medie.

Risc asumat Risc mare Risc moderat.

Eşecuri şi erori Acceptă eşecurile şi erorile posibile. Evită proiectele care pot provoca eşecuri, înainte de

lansarea lor.

Relaţii cu terţi Principalele relaţii sunt determinate de

tranzacţiile şi acordurile încheiate.

Principalele relaţii au loc în cadrul structurii firmei-

mamă în care funcţionează unitatea intraprenorială.

Cultură Nu manifestă interes deosebit faţă de

simbolurile culturale ale firmei.

Nu manifestă interes faţă de simbolurile culturale ale

firmei-mamă, faţă de care manifestă o dorinţă reală

de independenţă.

Comparaţie între antreprenori şi intraprenori

Ciclul pe care îl urmează antreprenorul şi intraprenorul

 

 INTRAPRENORIATUL

Avantaje Dezavantaje

Posibilitatea de a rămâne într-un mediu

prietenos şi bine cunoscut.

Șansa de a câștiga experiență fără a-și

asuma riscuri;

Folosirea resurselor firmei, a reputaţiei

acesteia şi a cunoştinţelor fără investiții

Acces la clienții și infrastructura firmei

în care are calitatea de angajat

De multe ori recompensa nu atinge

aşteptările

uneori inovaţia angajatului nu este

apreciată corespunzător

poţi fi inovativ, dar ești limitat de

anumie restricții- nu eşti şeful tău

Motive pentru care intraprenoriatul este dificil de implementat

• Mărimea. Cu cât este mai mare organizaţia cu atât este mai dificil a avea o imagine de ansamblu asupra ceea ce face fiecare.

• Deficit de comunicare. Specializarea şi separarea, care permit concentrarea asupra zonelor de interes, îngreunează în acelaşi timp comunicarea.

• Concurenţa internă. Concurenţa internă obstrucţionează transmiterea de cunoştinţe în loc de a împărtăşi cele învăţate şi celorlalte grupe.

• Feedback pentru succes şi greşeală. Intraprenorilor trebuie să li se acorde credit să comită greşeli. Astfel de greşeli sunt un aspect inevitabil în cadrul procesului intraprenorial.

• Inerţia. Intraprenorii se lovesc de multe ori de prea cunoscuta „aşa am făcut întotdeauna”, care lasă puţin loc creativităţii.

• Ierarhiile. Ierarhiile organizaţionale constrâng personalul în a cere permisiunea pentru acţiunile întreprinse, care nu intră în atribuţiile lor zilnice.

Factorii care stau la baza interesului intraprenoriat sunt:

• nevoile din ce în ce mai diverse ale salariaţilor, deoarece intraprenoriatul valorifică mai bine dorinţa de a fi întreprinzător şi potenţialul intraprenor al unei persoane

• nevoile organizaţilor aflate într-un mediu mai competitiv ca niciodată, asigurând valorificarea mai bună a resurselor disponibile în diferitele domenii de activitate

Creativitatea• îşi are originea în cuvântul latin „creare” care înseamnă zămislire, făurire, naştere.

• apare într-o serie de accepţiuni: ca produs; ca proces; ca disponibilitate, trăsătură general umană, ca o capacitate şi abilitate creativă, ca dimensiune complexă de personalitate

• este abilitatea de a dezvolta idei noi şi de a descoperi noi modalităţi de abordare a problemelor şi a oportunităţilor.

• este procesul de generare a unor idei utile, iar recunoaşterea oportunităţilor poate fi cel puţin parţial un proces creativ

 

• nu este numai o sursă importantă pentru asigurarea unui avantaj competitiv, ci şi o necesitate de supravieţuire

• este sursa inovaţiei,

Inovația

• modalitatea de a realiza lucruri noi sau realizarea de lucruri deja existente, însă într-o manieră nouă, considerând-o o funcţie constând în gândire şi acţiune creativă

• este constituită din procese de învăţare şi descoperire de noi produse, procese de producţie sau noi forme de organizare (inovaţii tehnologice, respectiv manageriale)

• un sistem, proces, metodă, produs sau serviciu total nou, sau îmbunătăţit semnificativ, care a înregistrat un succes comercial (inovaţia tehnologică) (Kotler , 1997)

• manifestare a inovaţiei presupune : crearea unui nou produs sau îmbunătăţirea unui produs existent, introducerea unei noi metode de producţie sau de transport, descoperirea unei noi pieţe de desfacere, identificarea unei noi surse de materii prime şi de materiale, crearea unei întreprinderi industriale.

• inovaţia este un instrument specific antreprenorilor, prin care exploatează schimbarea ca pe o oportunitate pentru o afacere sau serviciu diferit (Druker , 1985)

 

Important• Creativitatea şi inovaţia sunt concepte care nu trebuie confundate.

• Creativitatea presupune emiterea de idei noi, în timp ce inovaţia este prima comercializare a noii idei.

• Modalităţile prin care creativitatea şi inovaţia pot influenţa o organizaţie ar fi: abordarea diversă a pieţei, schimbarea unei idei vechi, căutarea de noi alternative pentru a utiliza resursele existente, conştientizarea faptului că şi ceilalţi au aceeaşi problemă, identificarea constantă a lipsurilor existente.

• antreprenoriatul procesul care apare în diferite medii declanşând schimbări în mediul economic prin intermediul inovaţiei, iar antreprenorii sunt cei care declanşează procesul sau reacţionează la oportunităţi creând valoare atât pentru ei înşişi, cât şi pentru societate.

• un schimbarea la nivel de organizaţie, fapt ce declanşează evoluţia şi progresul.

Sursele inovației

• Rezultatul neprevăzut, fie că este vorba de succesul sau eşecul neprevăzut, constituie un semn al unor tendinţe noi

şi conduce la inovare.

• Nevoia de a îmbunătăţi un proces poate conduce la inovare.

• Schimbările demografice sunt cele mai uşor de sesizat pentru că sunt vizibile prin rezultatele statisticilor.

• Schimbarea percepţiilor

• Cunoştinţe noi

Modalități de creștere a creativităţii organizaţionale

• Includerea creativităţii ca valoare esenţială a firmei

• Susţinerea creativităţii

• Promovarea diversităţii

• Acceptarea eşecului

• Perceperea problemelor ca fiind provocări, pentru că fiecare problemă oferă oportunitatea inovaţiei.

• Oferirea de training creativ

• Oferirea sprijinului necesar

• Dezvoltarea unei proceduri în scopul captării ideilor

• Discuţia cu consumatorii

• Modelarea comportamentului creativ

Creşterea creativităţii individuale

Permite-ţi să fii creativ

Oferă minţii tale stimulente în fiecare zi

Recunoaşte puterea creativă a greşelilor

Ascultă oamenii

Citeşte cărţi despre stimularea creativităţii sau participă la cursuri Ia-ţi o pauză

Tehnici de generare a ideilor

• Brainstorming se foloseşte pentru a genera rapid mai multe idei și presupune ca participanţii să propună o serie de idei legate de un subiect aflat în discuţie.

Leaderul grupului le cere participanţilor să-şi exprime ideile. O dată ce o persoană îşi expune ideea, altă persoană reacţionează şi procesul continuă până când nu mai sunt alte idei legate de respectivul subiect. Toate părerile se înregistrează se înregistrează.

Pe parcursul şedinţei de brainstorming este necesar să fie creată o atmosferă de entuziasm şi originalitate pentru a fi generate cât mai multe idei.

Reguli de desfășurare a unei sesiuni de brainstorming

• nu sunt admise critici sub nici o formă (exprimate verbal sau prin gesturi);

• încurajarea exprimării libere a ideilor fără constrângeri (numărul mare de idei constituie un avantaj)

• sesiunea se desfăşoară rapid, fără întreruperi, fiind importantă reţinerea esenţei ideilor;»

- se bazează pe creativitate şi nu pe evaluare. »

• Focus grupurile

Un focus grup este format din 5-10 persoane selectate datorită legăturii lor cu problema aflată în discuţie.

Această modalitate are neajunsul că participanţii constituie un eşantion luat la întâmplare, astfel că rezultatele nu pot fi generalizate.

Focus grupul este condus de un moderator competent, care trebuie să întreţină discuţia, eficienţa depinzând de abilitatea acestuia de a pune întrebări şi de a întreţine discuţia.

• Chestionarul constituie o metodă de colectare a informaţiilor de la un eşantion de persoane, modalităţile de organizare fiind prin telefon, poştă, Internet sau personal.

• generează idei pentru produse sau afaceri noi întrucât conţine întrebări specifice care duc la răspunsuri specifice.

•