Interviu cu scriitorul Dan Lungu - Opinia studențeascăInterviu cu scriitorul Dan Lungu „ La...
16
Ast\zi dac\ publici un bestseller în 10.000 de exemplare, î]i po]i cump\ra cel mult o biciclet\ Dacă nu era provocarea cu capitala culturală, probabil că nu ar fi ajuns atîţia bani în cultură. | PAGINILE 8-9 „ Interviu cu scriitorul Dan Lungu La Iași, literatura s-a aciuat în sînul cetății din 1863. Atunci, pe buza Copoului aveau să se pună bazele liter- aturii moderne, al celei contemporane. Al spiritului critic și al exigenței stilistice. În 1863, la Iași s-a născut Junimea, și orașul nostru nu o va uita niciodată. Iar cînd aceasta s-a stins, cînd în locul ei nu a mai rămas nimic, cultura ieșeană, sub toate formele de manifestări ale sale, nu putea decît să pălească în umbra trecutului. Însă în ultimul an, inima culturală a orașului celor șapte coline a început să tresalte. Să se unduiască la Filarmonică pe ritmurile lui Enescu, să se lase acoperită de cortina Teatrului Național și să se arcuiască, trasă de sfori de păpușarii invizibili ai lui Andrei Șerban. Mi-ar fi plăcut să scriu că anul acesta Iașul îi va sorbi cuvintele Hertei Müller, însă aceasta tocmai a anunțat că nu va putea ajunge la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere. Însă în locul ei Iașul va fi invadat de zeci de scriitori, traducători, jurnaliști culturali sau critici literari. Ca după o toamnă prelungită, orașul nostru a început încă de pe la sfîrșitul anului trecut să se scuture de moleșeala care-l cuprinsese. A început să inoveze, lumea s-a revărsat din nou, după ani de zile, și a umplut Sala Mare a Teatrului Național. Acea sală în care magia prinde viață în mîinile artiștilor ce par că s-au născut pentru cele 100 de minute de strălucire. Și se nasc din nou, la fiecare reprezentație. Însă în umbra acestora literatura încă își plînge trecutul glorios, zbătîndu-se într-un prezent cenușiu, cu vîrfuri de excelență acoperite de mediocritate. Iar Dan Lungu asta își propune să facă. Să prindă valul înfloririi culturale a orașului și să transforme capitala Moldovei în capitala românească a literaturii. Pentru că Iașului îi șade bine pe prima scenă a țării. Chiar dacă Sibiul este singurul oraș din țară care a primit titlul oficial de capitală culturală a Europei în 2007, Iașul și l-a însușit din oficiu pentru sutele de oameni pe care au purtat tricolorul în arta lor prin toată lumea. Iar săptămîna aceasta, Iașul trece printr-un examen important. Va trebui să înceapă să-și plătească datoriile, poliță cu poliță, Junimii. Este momentul ca, pentru prima dată după revoluție, literatura să-și ocupe locul pe-un pediestal pe care parcă ne-a fost rușine, de la cititori la autorități, s-o repunem. A sosit momentul ca să-i cunoaștem pe cei care ne colorează universurile desenînd cu tîlc rînduri după rînduri de cuvinte. Să cunoaștem magicienii care ne-au bucurat copilăria, adolescența și ceea ce credem noi că sînt primii muguri ai maturității. A sosit momentul să ajutăm orașul să-și asume o identitate pentru care s-au luptat alții ani de-a rîndul. Să transformăm Iașul într-un epicentru european al unui cutremur literar pe care-l vom putea prezice, an de an, din sînul Copoului pînă în grădina Palatului Culturii. n P este 100 de scriitori, traducători, editori sau jurnaliști culturali, români și străini, se vor reuni la Iași în perioada 23-27 octombrie, cînd va avea loc Festivalul Internațional de Literatură și Traducere (FILIT). În program sînt planificate, pe tot parcursul celor cinci zile, întîlniri organizate în licee și în mediul universitar, lecturi în public, dezbateri și mese rotunde cu invitații festivalului. Pe lista autorilor care vor veni în Iași se numără Emil Brumaru, Attila Bartis, Jean Mattern, Mircea Dinescu, Filip Florian sau Varujan Vosganian. | detalii în PAGINILE 3 și 13 1001 DE CHIPURI Oamenii care și-au prins viaţa în năvod l ei sînt cei care se trezesc cu noaptea în cap, își iau în spate un rucsac, niște sacoșe cu care să transporte prada și un băț lung.| PAGINA 7 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU Inginerul japonez care a dat circuitele pe slove românești l Eiko Ishiguro a venit din Japonia în România dintr-un capriciu l a vrut să învețe limba latină în țara în care a rămas uimită de munții Brașovului, de Băile Herculane sau de frumusețile Timișoarei. | PAGINA 11 PASTILA DE DUPĂ /opiniaveche www.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:[email protected] HONORIS FĂRĂ CAUSA Studen]ii de la kinetoterapie risc\ s\ nu poat\ profesa LUMEA PE JAR EDITORIAL Să ne oferim ofrandă Junimii Găsirea unui loc de muncă după absolvirea fa- cultății poate deveni imposibilă pentru viitorii kinetoterapeuți care studiază la facultățile de educație fizică și sport din țară. | PAGINA 5 l 4chan și „inima” lui, /b/, atrag un spectru larg de utilizatori prin faptul că nu au arhivă și nu rețin nici un fel de date personale. l un utilizator nou nu va înțelege mai nimic din limbajul folosit pe acest imageboard l nu te certa cu trolii – înseamnă că au cîștigat | PAGINA 4 Dragostea mea ruptă din calculatoare l prietenul mereu conectat nu-ți cere nimic la schimb și nu doarme niciodată | PAGINA 6 Co[ul de gunoi al Internetului, singurul loc cu intimitate Cititorii îi vor putea întîlni pe cei din spatele paginilor. Cătălin HOPULELE redactor-șef [email protected] « « l Anul XLII l 21 - 27 octombrie 2013 l IAȘI l Nr. 464 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea Primul festival interna]ional de traduceri din ]ar\ aduce la Ia[i peste 100 de personalit\]i Participă scriitori din peste zece ţări.
Transcript of Interviu cu scriitorul Dan Lungu - Opinia studențeascăInterviu cu scriitorul Dan Lungu „ La...
Ast\zi dac\ publici un bestseller în 10.000de exemplare, î]i po]i cump\ra cel mult o biciclet\
Dacă nu era provocarea cu capitalaculturală, probabil că nu ar fi ajuns atîţia
bani în cultură. | PAGINILE 8-9
„Interviu cu scriitorul Dan Lungu
La Iași, literatura s-a aciuat în sînulcetății din 1863. Atunci, pe buzaCopoului aveau să se pună bazele liter-aturii moderne, al celei contemporane.Al spiritului critic și al exigențeistilistice. În 1863, la Iași s-a născutJunimea, și orașul nostru nu o va uitaniciodată. Iar cînd aceasta s-a stins, cîndîn locul ei nu a mai rămas nimic,cultura ieșeană, sub toate formele demanifestări ale sale, nu putea decît săpălească în umbra trecutului. Însă înultimul an, inima culturală a orașuluicelor șapte coline a început să tresalte.Să se unduiască la Filarmonică peritmurile lui Enescu, să se lase acoperităde cortina Teatrului Național și să searcuiască, trasă de sfori de păpușariiinvizibili ai lui Andrei Șerban. Mi-ar fiplăcut să scriu că anul acesta Iașul îi vasorbi cuvintele Hertei Müller, însăaceasta tocmai a anunțat că nu va puteaajunge la Festivalul Internațional deLiteratură și Traducere. Însă în locul eiIașul va fi invadat de zeci de scriitori,traducători, jurnaliști culturali saucritici literari.
Ca după o toamnă prelungită,orașul nostru a început încă de pe lasfîrșitul anului trecut să se scuture demoleșeala care-l cuprinsese. A începutsă inoveze, lumea s-a revărsat din nou,după ani de zile, și a umplut Sala Marea Teatrului Național. Acea sală în caremagia prinde viață în mîinile artiștilorce par că s-au născut pentru cele 100 deminute de strălucire. Și se nasc din nou,la fiecare reprezentație. Însă în umbraacestora literatura încă își plîngetrecutul glorios, zbătîndu-se într-unprezent cenușiu, cu vîrfuri de excelențăacoperite de mediocritate. Iar DanLungu asta își propune să facă. Săprindă valul înfloririi culturale aorașului și să transforme capitalaMoldovei în capitala românească aliteraturii. Pentru că Iașului îi șade bine
pe prima scenă a țării. Chiar dacă Sibiuleste singurul oraș din țară care a primittitlul oficial de capitală culturală aEuropei în 2007, Iașul și l-a însușit dinoficiu pentru sutele de oameni pe careau purtat tricolorul în arta lor prin toatălumea.
Iar săptămîna aceasta, Iașul treceprintr-un examen important. Va trebuisă înceapă să-și plătească datoriile,poliță cu poliță, Junimii. Este momentulca, pentru prima dată după revoluție,literatura să-și ocupe locul pe-unpediestal pe care parcă ne-a fost rușine,de la cititori la autorități, s-o repunem.A sosit momentul ca să-i cunoaștem pecei care ne colorează universuriledesenînd cu tîlc rînduri după rînduri decuvinte. Să cunoaștem magicienii carene-au bucurat copilăria, adolescența șiceea ce credem noi că sînt primiimuguri ai maturității. A sosit momentulsă ajutăm orașul să-și asume oidentitate pentru care s-au luptat alțiiani de-a rîndul. Să transformăm Iașulîntr-un epicentru european al unuicutremur literar pe care-l vom puteaprezice, an de an, din sînul Copouluipînă în grădina Palatului Culturii. n
Peste 100 de scriitori, tra du că tori, editori sau jurnaliști culturali,români și străini, se vor reuni la Iași în perioada 23-27 octombrie,cînd va avea loc Festivalul Inter na țio nal de Literatură și
Traducere (FILIT). În program sînt planificate, pe tot parcursul celorcinci zile, întîlniri organizate în licee și în mediul universitar, lecturi în
public, dezbateri și mese rotunde cu invitații festivalului. Pe listaautorilor care vor veni în Iași se numără Emil Brumaru, Attila Bartis,Jean Mattern, Mircea Dinescu, Filip Florian sau Varujan Vosganian.
| detalii în PAGINILE 3 și 13
1001 DE CHIPURI
Oamenii care și-auprins viaţa în năvodl ei sînt cei care se trezesc cu noapteaîn cap, își iau în spate un rucsac, niștesacoșe cu care să transporte prada și unbăț lung.| PAGINA 7
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
Inginerul japonez carea dat circuitele peslove româneștil Eiko Ishiguro a venit din Japonia înRomânia dintr-un capriciul a vrut să învețe limba latină în ța ra încare a rămas uimită de munțiiBrașovului, de Băile Her cu lane sau defrumusețile Timișoarei. | PAGINA 11
PASTILA DE DUPĂ
/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032 e‐mail:[email protected]
HONORIS FĂRĂ CAUSA
Studen]ii de la kinetoterapie risc\ s\ nu poat\ profesa
LUMEA PE JAR
EDITORIAL
Să ne oferimofrandăJunimii
Găsirea unui loc de muncă după absolvirea fa -cultății poate deveni imposibilă pentru viitoriikinetoterapeuți care studiază la facultățile deeducație fizică și sport din țară. | PAGINA 5
l 4chan și „inima” lui, /b/, atrag unspectru larg de utilizatori prin faptul că
nu au arhivă și nu rețin nici un fel dedate personale.
l un utilizator nou nu vaînțelege mai nimic din limbajul
folosit pe acest imageboardl nu te certa cu trolii – înseamnă că au
cîștigat | PAGINA 4
Dragostea mea ruptădin calculatoarel prietenul mereu conectat nu-ți cerenimic la schimb și nu doarme niciodată| PAGINA 6
Co[ul de gunoial Internetului,singurul loc cuintimitate
Cititorii îi vor putea întîlni pe cei din spatele paginilor.
Cătălin HOPULELEredactor-șef
««
l Anul XLII l 21 - 27 octombrie 2013 l IAȘI l Nr. 464 l GRATUIT l 5000 de exemplare l apare lunea
Primul festival interna]ional detraduceri din ]ar\ aduce la Ia[ipeste 100 de personalit\]iParticipă scriitori din peste zece ţări.
2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 464 | 21-27 octombrie 2013
Laureat Nobel în economie,Doctor Honoris Causa la „Cuza”
Drumul la facultate, de zeceori mai scump în octombrie
În perioada 18 octombrie – 9no iembrie vor avea loc Zilele Uni -ver sității „Alexandru Ioan Cuza”din Iași, care au fost deschise anulacesta cu Seminarul geografic „Di -mitrie Cantemir” organizat de Fa -cul tatea de Geografie și Geologiede la UAIC și cu expoziția „Flori detoamnă” din Grădina Botanică.
Printre evenimente se numărăși două ceremonii de decernare atitlului de Doctor Honoris Causa.Astfel, pe 24 octombrie, de la ora13.00, va fi omagiat prof. univ. dr.Pas cal Salin de la UniversitateaParis-Dauphine din Franța , iar pe29 octombrie, de la ora 12, i se vaconferi titlul de Doctor HonorisCau sa prof. univ. dr. KennethArrow de la Universitatea Stanforddin SUA. Ambele festivități vor fiți nute în Aula Magna „Mihai E mi -nescu” din corpul A al UAIC.
„La 92 de ani, prof. univ. dr.
Ke nneth Arrow ține conferințe, pu -bli că lucrări, coordonează cercetări.Actualmente este membrul multoracademii de științe, dar poate celemai demne de menționat sînt cali -tă țile lui de membru al NationalAcademy of Science din SUA și aAcademiei Pontificale de ȘtiințeSo ciale de la Vatican”, a declaratrec torul UAIC.
Pentru prof. univ. dr. PascalSalin, aceasta este a doua vizită înIași, după ce, în 2010, a susținut laUAIC o conferință în care a vorbitdespre cauzele crizei economice șifinanciare. Însă pentru prof. univ.dr. Kenneth Arrow este prima oarăcînd vine în Iași, deși are originiromânești, bunicii săi emigrînd înSUA la începutul secolului al XX-lea. Profesorul nu abordează în lu -cră rile sale doar chestiuni eco no mi -ce, ci și aspecte de natură so cio lo gi -că. Acesta este și autorul unei teorii
care îi poartă numele, prin caretratează problema alegerilor colec-tive într-o societate. Prof. univ. dr.Ke nneth Arrow a cîștigat în 1972, la52 de ani, premiul Nobel în ȘtiințeEconomice, devenind astfel cel maitînăr laureat al acestui premiu depîn ă atunci.
Vineri, 25 octombrie, în AulaMagna a UAIC va fi decernat titlulde Professor Emeritus și bursele Sf.Dumitru. Pe durata evenimentuluivor avea loc mese rotunde și se -siuni de comunicări științifice la Fa -cultatea de Drept, workshop-uri șidezbateri la Facultatea de Fi losofieși Științe Social-Politice, o se siunede prezentări ale stu den ți lor careau urmat stagii de practică sau decer cetare de la Facultate de Fi zicăsau vizite la Observatorul As tro -nomic organizate de re pre zen tanțiiFacultății de Matematică. n
Studenții de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” (UAIC)vor beneficia de adeverințe pentruabonamente RATP abia începîndcu luna viitoare.
Potrivit conducerii instituțieide învățămînt superior, aceastaeste blocată de o dispoziție dincontractul instituțional pentru a -nul fiscal 2012, neputînd săfolosească banii raportați în aniian teriori din bugetul pentru de -con tarea transportului public.„Ce le patru miliarde de lei care e -xis tă, teoretic, ar fi de ajuns pentruun an universitar întreg, dar nu îiputem folosi. Singura soluție pen -tru ca toți studenții bugetați săpoa tă primi adeverințele RATP es -te întîrzierea cu o lună a eli be ră riiacestora”, a declarat ing. Bog danEduard Pleșcan, directo rul ge ne raladministrativ al UAIC. A cesta amai adăugat că astfel s-a evitatacordarea adeverințelor în sistem
„o dată la două luni” sau pen trucîțiva dintre studenții de la buget.În cazul în care bugetul pentrudecontarea transportului pu blic varămîne la aceeași valoare, UAICva trebui ca, începînd cu anuluniversitar 2014-2015 să sta bileas -că limite pentru acor da rea adeve -rin țelor. Momentan, uni ver sitateava achita facturi în cepînd cu anulfiscal următor, cînd este posibil caarticolul care limi tea ză accesul lafondurile din anii pre cedenți să numai existe în contractul ins titu țio -nal.
Astfel, RATP va emite chitanțapentru de cont în decembrie, iarUAIC o va achita în 30 de zile, înnoul an fiscal.
Reducerea este acordată stu den -ților prin intermediul unei în țe le -geri între Regia Autonomă de Trans - port în Comun (RATP), Pri măriaMunicipiului Iași, Mi nis terul Edu -ca ției Naționale și UAIC. n
Reprezentanții Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași(TUIAȘI) a anunțat marți crearea unui laborator de „Aeroenergetică” încadrul Facultății de Electrotehnică. Acesta va fi utilizat de către cadreledidactice ale universității pentru cercetarea surselor de energienepoluantă. Pe lîngă laboratorul care urmează să fie creat, TUIAȘI vamoderniza alte nouă laboratoare deja existente, care vor ajuta de aseme-nea la studiul energiei eficiente și durabile.
„În România, acest proiect este unic și vizează cercetări în multedomenii, care țin de surse regenerabile de energie. Pentru Iași, acestproiect are o importanță de ordin material, dar mai ales una ce ține deimagine. Vor fi create noi locuri de muncă, vor fi aduse fonduri de cerc-etare din diverse surse europene și mondiale, dar și din sursele internedestinate cercetării. Cel mai important este însă faptul că Iașul vadeveni un centru al cercetării în acest domeniu la nivel național și unpol important la nivel european deoarece una dintre țintele proiectuluieste aceea de a deveni un centru de cercetare de nivel european”, adeclarat prof. univ. dr. ing. Neculai Seghedin, prorector responsabil cuactivitatea didactică la TUIAȘI și coordonatorul proiectului.
Proiectul face parte din programul „Dezvoltarea platformei decercetare pentru energie eficientă și durabilă - ENERED” și se va derulape o perioadă de doi ani. Proiectul este în valoare de peste 51 demilioane de lei și este susținut prin Fondul European de DezvoltareRegională. Conferința de prezentare a proiectului a avut loc marți, 15octombrie, începînd cu ora 10.00, în Sala de conferință din Corpul T aluniversității. n
de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected] BÎRZOI | [email protected]
de Mădălina OLARIU | [email protected]
Manifestarea face parte din programul Zilelor Universităţii.
OFF THE RECORD
La fiecare ceremonie de deschidere se intonează imnul Gaudeamus.
Pentru a primi abonamente, studenții mai așteaptă o lună.
Conferința de deschidere a proiectului a fost susținută la Rectorat.
Traficul din Tudor sub arestTrei tineri au fost condamnați de judecătorii Curții de
Apel Iași pentru trafic de droguri în campusul studențesc„Tudor Vladimirescu” al Universității Tehnice „GheorgheAsachi” din Iași, vineri, 18 octombrie. Samir Tănase, DanTăbăran și Cosmin Onicioiu se aflau sub filajul DIICOTIași de aproximativ un an, timp în care polițiști subacoperire cumpărau stupefiante de la aceștia.
Un al patrulea membru, Romeo Făgurel, încă se aflăsub judecată deoarece, spre deosebire de complicii săi,acesta nu și-a mărturisit fapta. Traficanții au primit, înparte, de la unu pînă la trei de închisoare cu suspendare,însă întrucît decizia Curții nu este definitivă, avocații aces-
tora pot apela la recurs. (P. A.)
Lecţii despre marketingul online dela Google
Studenții și absolvenții Facultatății de Economie șiAdministrare a Afacerilor (FEAA) de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza” din Iași care vor să învețe desprecum se face marketingul online vor putea participa înperioada 1 noiembrie-18 decembrie la o serie de cincicursuri ținute de reprezentanții companiei Google înRomânia. La Iași, cursurile „Online Marketing Academy”sînt realizate în colaborare cu FEAA.
Temele care vor fi puse în discuție sînt: introducerea însocial media, modele de afaceri în online, promovarea șipublicitatea în mediul virtual sau ce presupune un loc demuncă într-o companie de publicitate. Fiecare curs va durapatru ore, iar pentru participarea la cel puțin patruîntîlniri, studenții vor primi diplome din partea GoogleRomânia. Aceștia vor fi înregistrați și pe o platformă delocuri de muncă online, unde vor putea fi recrutați decompaniile care caută specialiști în marketingul online.Studenții se pot înscrie prin completarea unui formularonline, pînă pe 1 noiembrie.
Plan național mai sînt organizate și în București, Cluj,Sibiu, Tîrgu Mureș, Brașov, Oradea, Timișoara și Craiova.(C. D.)
ȘT
IRI
PE
SC
UR
T
Călător fără biletCei care nu-și cumpără bilete RATP
au o nouă modalitate de a scăpa deamendă, pentru a nu mai cădea la„mi ca înțelegere” cu controlorii. A -cum, biletele obținute prin SMS sîntla modă. Săptămîna trecută de exem -plu, un student încerca să fugă decon trolori printr-un autobuz, doar,doar ce va avea timp să trimită me sa -jul care să-l scoată din bucluc. Și areușit. Începe să fie din ce în ce mairentabil să fii contravenient în Iași.
Posesor de căruciorPrimăria Municipiului Iași a anunțat
că va înlocui în sfîrșit busturile care au fostfurate din Parcul Copou primăvaratrecută. A scos deja la concurs refacereaacestora și a specificat că busturile vor firealizate tot din cupru și vor fi așezate peaceleași socluri de piatră. Să sperăm că dedata aceasta paza va fi una mai bună. Chiardacă hoții au fost prinși, sînt suficiențiposesori de cărucioare pe Copou. Nu dealta, dar prețul cuprului pare să urce.
Comercianţi de ocazieCa în fiecare an, studenții din Rep -
ublica Moldova au adus în bagaje pelîngă haine și hrișcă, cam tot ce este detrebuință unui student care se res pec -tă. Nu au amenajat tarabe sau chioș - curi, dar toată lumea știe exact la ceca meră să meargă pentru a cum pă rabomboane, țigări și alcool.
Politehnica va produceenergie nepoluantăde Andrei MIHAI | [email protected]
3ACADEMIA DE GARDĂNumărul 464 | 21-27 octombrie 2013
Maria a îngrozit mapamondul.Nu pentru că a afișat în fața apa ra -tu lui de fotografiat o rețineresălbatică pornită din ochii sma ral -dii și speriați, ci pentru că fetița depatru ani pare a fi una dintre victi -mele traficului de carne vie. Săp tă -mîna trecută, poliția elenă a găsitîn tr-o tabără de țigani români dinFar sala o copilă blondă, de o fru -mu sețe nordică inocentă, departede a fi rudă cu cei care-și ziceaupînă atunci părinții ei. „O iubim șine iubește, chiar dacă nu este fiicanoastră” spunea familia atunci,motiv pentru care autoritățile s-ausesizat și au anunțat imediat BBC-ul să ajute la găsirea adevăratelorsale rădăcini. Derularea ancheteiinițiate de greci a ridicat semne deîntrebare din prima zi, cînd ADN-ul Mariei a demonstrat că nicibărbatul de 39 de ani și nici femeiade 40 de ani care au adăpostit-o înbaraca lor nu-i sînt rude. Ei susțin,însă, prin avocatul lor, că fetița le-afost încredințată de mama sa bio -lo gică pentru că nu avea mij loa -cele prin care să se ocupe decreșterea și educare ei, ori la sînullor avea să-și croiască un alt viitor.Un viitor cu mîini tocite și în ne -grite de mizeria în care copila-șicăuta hrana sau îmbrăcămintea depe ea. Un viitor răvășit precum co -si țele ei firave și încolotăcite îndorul lelii de cea care pînă mai ieriîi era mamă. Un viitor ratat, pen -tru că, pînă acum cel puțin, nu-șicunoaște trecutul.
Recunosc, Maria m-a im pre -sionat. Mi-a amorțit simțurile șipentru un minut m-a făcut să măgîndesc că povestea lui Mowglipoate oricînd să se nască printrenoi, cu deosebirea că țiganii și-auînsușit fetița, iar lupii au găsit
băiețelul pierdut, smiorcăindu-seîn zadar. Undeva, în România, ofamilie și-a abandonat fetița unorstră ini cel puțin dubioși, dacă nupericuloși, sau o copilă a fost ră -pită și trecută granița în mod fra -udulos. Oricum ar fi, cazul Marieiscoa te la suprafață probleme mariale societății românești. Aban do -nul copiilor, în instituții spe ciali -zate, pe scările blocurilor sau la u -și le oamenilor cu suflet, traficul decarne vie pe care niște conaționalide-ai noștri îl practică cu maredrag pentru buzunare doldora,lanțuri groase, sau vile cu turnuripeste turnuri, și trecerea ilegală afron tierei, cu care deja ne-am obiș -nuit în ultimul timp. Chiar ieri-alaltăieri siteurile de știri fierbeaudin cauza unei căldărărițe care afost prinsă la Vama Russe cu unțînc tuciuriu sub fustele sale.
De data aceasta era copilul său,însă țiganca voia să se întoarcă lacerșit mai repede iar pentru actelepuradelului trebuia să aștepte în -că o lună, așa că s-a gîndit să fen -te ze poliția de frontieră cu niștepoale lungi, mai umflate decît deobicei. Și mai dăunăzi ne plîn -geam că ni me ni nu încape de noiîn Spațiul Schengen. n
ȘAH-MAT
Epopeeacărăușilorde copile
Iulia CIUHUșef de [email protected]
Imagini de la conferința de presă care a marcat deschiderea FILIT.
Primul festival internaţional de traduceri dinţară aduce la Iași peste 100 de personalităţi
Peste 100 de scriitori, tra du că -tori, editori sau jurnaliști culturali,români și străini, se vor reuni laIași în perioada 23-27 octombrie,cînd va avea loc Festivalul Inter na -țio nal de Literatură și Traducere(FILIT). În program sînt planifi-cate, pe tot parcursul celor cincizile, întîlniri organizate în licee șiîn mediul universitar, lecturi înpublic, dezbateri și mese rotundecu invitații festivalului.
La eveniment, pe lîngă invitațiromâni, participă și personalitățidin Franța, Marea Britanie, Ucra -ina, Germania, Elveția sau SUA.Pe lista autorilor care vor veni înIași se numără Emil Brumaru,Attila Bartis, Jean Mattern, MirceaDinescu, Filip Florian sau VarujanVosganian. Deși la festival ar fitrebuit să participe și scriitoarea
Herta Müller, aceasta nu va maiputea ajunge la eveniment dincauza unei intervenții chirurgicalesuferite în Germania, duminică, 20
octombrie. Dan Lungu, directorulfesti valului a menționat că au toa -rea și-ar fi dorit să vină la Iași și căreprezentanții festi va lului speră săparticipe la ediția de anul viitor.
„Primul lucru pe care FILIT îladuce în România și, chiar maimult, în Europa de Est, este faptulcă e un festival și de traducere, nunumai de literatură. În plus, sîn-tem foarte aproape de public. Nu
se vrea un eveniment doar prof e -sio nal, ci vizează categorii foartediferite de public, de la elevi, lice -eni, studenți, la profesioniști din
do meniul culturii și cititori în senslarg și nu numai din Iași, ci și dințară pentru că avem transport gra -tuit la Botoșani, Suceava, Neamț,Bacău, Vaslui, dar și la București șiChișinău”, a explicat directorulfestivalului.
Pe lîngă manifestările la careparticipă publicul, în cadrul e ve ni -men tului vor fi create și douăcolecții de texte ale autorilor ie șe -
ni. Cele două antologii, una deproza și cealaltă de poezii, vor ficoordonate de conf. dr. AntonioPa traș, respectiv asist. drd. DorisMironescu, de la Catedra deLiteratură Română a Universității„Alexandru Ioan Cuza” din Iași șivor fi traduse în limba engleză decătre Alistair Ian Blyth. „Aceastaeste o manieră prin care încercămsă promovăm autorii ieșeni în lu -mea literară europeană. Selecțiatex telor aparține celor doi an to lo -gatori, și nu conducerii festivalu-lui, noi am asigurat doar tra du -cerea. Aceste antologii le dăm gra -tuit participanților străini”, a com-pletat directorul festivalului.
Festivalul va debuta miercuri,cu o întîlnire între liceenii Co le -giului Național „Emil Racoviță” șiscriitorii Petru Cimpoeșu și FilipFlorian și se va încheia duminică,cu o gală extraordinară de operă,operetă și musical-uri, în Sala Ma -re a Teatrului Național din Iași. n
Studenții veniți să studieze launiversitățile „Alexandru IoanCu za” din Iași (UAIC) și „Gheor -ghe Asachi” (TUIAȘI) prin pro gra -mul Erasmus au fost primiți oficialpe 16 octombrie la festivitatea debun-venit „Erasmus Day”. Eve -nim entul, organizat coordonat decele două instituții de învățămînt aavut loc în Aula Magna „MihaiEmi nescu”, unde au fost pre zen -tate condițiile de învățare și de ca -zare, dar și activitățile organizatede asociațiile studențești de la celedouă universități.
Prof.univ.dr. ing. Irina Lungu,pro rector responsabil cu relațiiinter naționale și imagine uni ver -
sitară la TUIAȘI le-a adresat cu -vinte de bun venit studenților și amen ționat că „mă bucur să văd că,din 1998, de cînd am început acestprogram, numărul participanțilora crescut de la mai puțin de cinci,cîți erau atunci, pînă la peste 200de tineri dornici să studieze înacest oraș”. Prof. univ. dr. VasileIșan, rectorul UAIC și prof. univ.dr. Henri Luchian, prorector res -pon sabil cu relații inter na țio nalela UAIC le-au urat, de asemenea,bun venit tinerilor.
În totalitate, numărul stu den -ților veniți prin cele două mo da li -tăți atinge pentru primul semestrupragul de 240. La UAIC vor învăța
100 astfel de tineri din Spania, Por -tugalia sau Norvegia, iar prin pro-gramul Erasmus Mundus s-au în -scris 100 de studenți, care provindin țări precum Armenia, Ucraina,Israel sau Republica Moldova. Înprimul semestru al acestui an uni-versitar, în Campusul Tudor Vla -di mirescu vor fi cazați 40 de tineri,înscriși la TUIAȘI prin programulErasmus.
„Erasmus Day” se află la ceade-a 15-a ediție, anul trecut fiindprima oară cînd cele două insituțiide învățămînt superior au orga ni -zat împreună evenimentul. n
Pe tot parcursul celor cinci zile vor avea locîntîlniri, dezbateri și mese rotunde cuinvitaţii festivalului.
de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]
Participă scriitori din peste zece ţări.
Sînt peste 200 de „erasmuși”la „Cuza” și la Politehnică.
A început sezonulfestivalurilor
La începutul lunii următoare va începe ceade-a XII-a ediție a festivalului studențescUNIFEST. Între 4-15 noiembrie vor avea loccompetiții sportive, un concert de folk, unconcurs de talente și o expoziție cu lucrări aletinerilor în foaierul Casei de Cultură aStudenților (CCS).
Tot la CCS, în Sala Gaudeamus, va avea locun spectacol de teatru al trupei Ludic, dincadrul instituției. În deschiderea evenimentu-lui vor fi lansate peste 1000 de lampioane în
Piața Palatului, iar pe durata festivalului va ficoordonată și o acțiune de ecologizare în cam-pusurile universitare.
UNIFEST este un festival național or -ganizat de Uniunea Studenților din Ro mânia.(C. D.)
Scriitorii își întîlnesc cititorii Săptămîna aceasta, are loc la Iași prima
ediție a Salonului de Carte Bookfest, organizatpînă acum doar în București, Cluj și Timișoara.Între 25-27 octombrie, în Sala Pașilor Pierduțide la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”
(UAIC), va fi organizat un tîrg de carte la carevor participa atît edituri naționale caHumanitas, Polirom, Corint sau Nemira, cît șilocale, precum Gama, Doxologia sau Adenium.
La eveniment vor lua parte și scriitorii EmilBrumaru, Lucian Boia sau Andrei Kurkov. Pelîngă prezentările de carte și întîlnirile cuautorii, vor fi organizate și proiecții de filme deartă, oferite de Institutul Maghiar din Bucureștiși Ambasada Norvegiei în România. Acesteavor avea loc în Sala Ferdinand a UAIC, înfiecare zi a evenimentului literar.
Salonul de carte Bookfest este organizat încadrul Festivalului Internațional de Literaturăși Traducere din Iași. (C. D.)
Studen]ii str\ini, primi]i pe covorul ro[ude Paul ANDRICI | [email protected]
4chan este un site construit du pămodelul Futuba Channel, un ima -ge board japonez. Lansat la 1 oc -tom brie 2003, găzduia la început înmare parte poze și discuții cu șides pre manga și anime. Cu timpul,platforma s-a extins și a devenitmai populară, fiind acum îm păr ți tăîn 63 de board-uri în șase mari cat-egorii: Japanese Culture, In te rests,Creative, Adult, Other și Misc(Miscellaneous), dintre care do uăsînt „Not safe for work” (NSFW):Adult și Misc. Tatăl acestui sitecontroversat e Christopher Poole(cu noscut și după nickname-ul„moot” și multe variații ale aces -tuia), un tînăr din New York careavea doar 15 ani cînd a lansat 4chan.
Una dintre caracteristicile debază ale site-ului este că, așa cumspune și fondatorul său, „nu arememorie”, în sensul că nu reținedate. Fiecare om care intră și pos -tează e anonim, iar platforma nuare sistem pe bază de utilizatori cucont - singurii care se pot loga fiindadminii (moderatorii) – sau arhivă.Astfel, după discursul TED din2010 al lui Christopher Poole, încare acesta sublinia importanța si -te urilor ca 4chan, unde infor ma țiapostată este anonimă, spre deo se -bire de platforme ca Facebook sauTwitter, un jurnalist brazilian de la
un cotidian din Sao Paolo spuneacă „4chan provoacă toate conven ți i leInternetului: este, de u nul singur,opoziția la Google, siteuri de socia -li zare și bloguri”. De sigur, un sitecare oferă o asemenea libertate atra -ge un spectru larg de utilizatori:de la doctori sau ingineri carecaută doar un loc unde să-șiexprime opiniile pertinentepe diverse subiecte pînă laciudați psihotici de care te amuzi,dar speri să glumească.
1. Să nu vorbești despre /b/
Inima 4chan-ului este board-ul/b/ - random. A fost primul boardcreat și cară aproximativ o treimedin traficul întregului site. /b/ estecea mai mare fabrică de meme șicatchphrases de pe Internet. Deșimulți au auzit de lolcats, trollface,pedobear sau „Rickrolling” de peplatforme mai noi și mai populareacum (9gag, memebase, Reddit),toate s-au născut pe /b/.
Deși boardurile de pe 4chan auun set de reguli generale, care seaplică pentru toate, și cîteva reguliindividuale pentru fiecare board,acestea sînt mai mult sau mai puținignorate. Utilizatorii și-au scrisînsă propriul set de reguli, pe care
le-au denumit „The rules ofthe Inter net” (en.: „RegulileInter ne tu lui”), iar primeledouă sînt „1. Să nu vorbeștidespre /b/” și „2. Să NUvorbești despre /b/” ( po si bi -lă alu zie la Fight Club).
14. Nu te certacu trolii –înseamnă că
au cîștigatTot de aici au pornit și cîteva
farse celebre. De exemplu, în 2009,Chris to pher Poole a fost ales cîș ti -gătorul topului „Cele mai influente100 de per soane din lu me” organi-zat de revista „Time”, întrecînd per -soane ca Barack Obama, OprahWin frey sau Vladimir Putin, mulțisus ți nînd că procesul de votare afost compromis de către utilizatorii4chan. În 2012, cîntăreața Taylor Swifta organizat un concurs prin careșcoa la care primea cele mai mul tevoturi urma să găzduiască un con-cert gratuit al ei. Auzind de aceas-ta, utilizatorii /b/ s-au mobilizat săadu că pe primul loc în concurs oșcoală pentru copii surzi. Deșiorganizatorii au scos in s ti tu ția învorbă din competiție, cîn tă rea ța șisponsorii au donat 50,000 de dolarirespectivei școli. Astfel, umorul ne -gru al celor de la 4chan a avut și-un efect pozitiv.
32. Trebuie să ai pozepentru a-ţi dovediafirmaţiile
Din cînd în cînd, /b/ are și unrol justițiar. În februarie 2009, deexemplu, un copil din Oklahomacare posta clipuri pe YouTube încare-și chinuia pisica i-a înfuriatașa tare pe utilizatori, încît aceștianu s-au lăsat pînă nu au aflat adre -sa puștiului, pe care au dat-o maideparte poliției. În con se cin ță, co -pi lul a fost arestat și pisica dusă laun veterinar pentru a fi tratată. Maimult, din cînd în cînd oa me nii pos -tează pe /b/ că ur mea ză să pună lacale un atentat și, fie că e doar oglumă sau e ceva se rios, de multeori utilizatorii în cearcă să afleadresa și alte in for ma ții desprepotențialul terorist și să lucreze cu
poliția pentru a-l prinde.
33. Lurk* more – nu eniciodată de-ajuns
Umorul de pe /b/ nu în -seam nă nimic pentru unutili za tor nou, care cel maipro ba bil nu va înțelege nimicdin glu mele de nișă și umorulne gru cînd va intra pri madată. De aici și regula – cucît vei petrece mai mult timppe site, citind și „studiind” în li -niș te, cu atît îl vei înțelegemai bine, deși niciodată în -dea juns. Ai putea să te maidocumentezi pe Ency clo pe -dia Dra ma tica, un wiki satiricși un fel de loc de inițierepentru novicii de pe /b/, însăși aco lo se aplică regula:
20. Nimic nu trebuieluat în serios
4chan e multe. Dacă in -tri pe /pol/ (Politically In co -rrect) îți poți ex pri ma învoie părerile politice, iarpe /fit/ (Fitness) poți
afla ce dietă ți se potrivește pen trua slăbi.
E locul unde gă seștiexplicații detaliate des pre
ce să faci pînă ajun geambulanța dacă ci neva a fost
împușcat și în a ce lași timpe locul unde ai șanse săconvingi pe cineva să-și
taie un deget pentru 100 dedolari prin Pay Pal. n
4 LUMEA PE JARNumărul 464 | 21-27 octombrie 2013
Deși Internetul devine din ce în ce mai mult unloc unde ideea de intimitate este ceva al trecu-tului, mai sînt cîteva pagini care-ţi garantează
într-o măsură destul de mare, dacă nu superi penimeni, anonimatul. Una dintre acestea este 4chan,printre primele 1.000 de siteuri din lume(#732 conform alexa.com), o platformă cupeste 800,000 de vizitatori unici pe zi lanivel global. Chiar dacă aspectul esteînvechit, de forum, 4chan și „inima” lui,/b/, atrag prin faptul că site-ul „nu arememorie” și fiecare postare e anonimă,lăsînd loc umorului negru, incorectitudiniipolitice și farselor uneori la nivel global.
Statistici despre utilizarea site-ului 4chan.
de Ioan STOLERU | [email protected]
Inima 4chan-ului este board-ul random.
Coșul de gunoi al Internetului, singurulloc cu intimitate
Publicul 4chan. Top primele cinci țări.
12,782,430vizitatori
unici1-30 sep 2013
2,689,063mobil
9,896,681desktop
837,250 vizitatori unici
18 oct 2013
3,3 %
4,1 %
4,2 %
4,6 %
48 %
Dicţionar /4chan/l Imageboard: un tip de forum care funcționează în mare parte pebaza postării de imagini, uneori acompaniate de text;Manga: benzi desenate japoneze;l Anime: animații japoneze;l Memă: în cultura de Internet, o memă este un concept care sepropagă repede de la un individ la altul, sub forma unei poze(uneori acompaniată de text), a unei replici, a unui clip etc;Catchphrase: „lozinci” ale culturii de Internet;l Troll: în cultura de Internet, un troll este o persoană care facefarse sau postează lucruri în dezacord sau doar în afara subiectuluicu l To lurk: a se furișa, în cultura de Internet, a citi cu regularitateconținutul unui site fără a posta sau a contribui cu ceva
Pentru o navigare cîtmai lină, alte reguli de
luat în seamă:
11. Toate argu men -tele ta le alese cu grijă
pot fi ignorate cu ușu -rin ță
18. Tot ce poate fi eti che tat,poate fi dis pre țuit
21. Conținutul o ri - gi nal e original doar
pen tru cî te va se cun de,după care devine vechi36. Mereu vor fi ches tii
și mai ciudate și gre șitedecît ce ai văzut mai de -
vre me.
Absolvenții specializării de ki -ne to terapie de la facultățile deedu cație fizică și sport din Bu cu -rești au primit, anul acesta, dinpar tea Direcției de Sănătate Pu bli -că (DSPB) avize de liberă practicăpentru profesor de cultură fizicămedicală (CFM), și nu pentru kine -to terapeuți, cum s-a procedat pînăacum. „Odată ce li se eliberează oautoritate de liberă practică de pro -fesor de cultură fizică medicală, în -seamnă blocarea intrării în sis te -mul de sănătate național pentru căla concurs vor fi scoase posturi deki netoterapeut, nu de profesorCFM”, a explicat Elena Căciulan,președintele Federației Române aAsociațiilor de Fizioterapie (FRAF).
Mai mult decît atît, titlul de profe-sor CFM a existat înainte de a fiînființate specializările de kineto te -ra pie și face parte din felul în careera organizat fostul sistem de în vă -țământ din România. Practic, cuau torizația de profesor CFM un ab -solvent poate doar să predea sportîn liceele din țară.
Deși au fost înaintate memoriiDSPB și Ministerului Sănătății, nus-a obținut nici un răspuns de ce afost luată o asemenea hotărîre.„Noi am fost de multe ori în au -diență la DSPB și am cerut să ni searate dacă există o hotărîre de Gu -vern sau un ordin al ministruluiprin care au dreptul să le dea aces -tor copii autorizația de liberă prac -ti că de profesor de CFM. Bi ne în țe lescă nu este ”, a menționat pre șe din -te le FRAF.
Nu exist\ înc\ r\spunsuriÎn Iași, însă, studenții Facultății
de Educație Fizică și Sport (FEFS)de la Universitatea „Alexandru IoanCuza” (UAIC) primesc în con ti nua -re avizele de liberă practică pentrukinetoterapeut. Și aici au fost for -mulate cereri de clarificare cătreminister, dar nu se cunoaște mo -men tan care va fi pe viitor situațiaacestora. „Încă nu am primit unrăs puns oficial de la Ministerul Să -nătății. Probabil este ceva dereglatîntre Ministerul Sănătății, Munciiși Educației. La Facultatea de Edu -ca ție Fizică și Sport încă se eli be -rea ză autorizații de liberă practicăpen tru kinetoterapeut”, a con fir -
mat Marius Voicescu, purtător decu vînt la Direcția de Sănătate Pu -blică din Iași (DSPI). Totodată,conf. univ. dr. Marin Chirazi, de ca -nul FEFS, a afirmat că nu există olege care să reglementeze aceastădecizie și din această cauză nu aufost luate măsuri de întrerupere aavizelor la UAIC. Însă specia li za reade fiziokinetoterapie poate fi ur -ma tă și la facultățile de medicinădin țară, deși acest domeniu a apar - ținut de la înființare de facultățilede sport. Kinetoterapia a fost in tro -dusă în sistemul de în vă ță mînt su -perior în 1992, printr-o Ho tărîre deGuvern care re gle men tea ză că ab -solvenții sînt încadrați ca ki ne to -terapeuți, renun țîn du-se la titlul de
profesor CFM. Dar, pe lîngă aceș -tia, mai există și asistenți de ki ne -toterapie, care sînt absol venți destudii postliceale și nu su perioare.
Astfel, pentru studenții spe cia -li zării Bal ne o fi ziokineto te ra pie de
la Universitatea de Medicină „Gri -go re T. Popa” din Iași, situația estealta. Aceștia nu primesc avizele dinpartea DSPI, ci le sînt eliberate decătre Ordinul Asistenților MedicaliGeneraliști, Moașelor și Asisten ți lorMedicali din România (OAMG -MAMR), filiala Iași. „Pe cer tificatulde membru, recte avizul de liberăpractică, nu poți să scrii ce vrei tu.În baza de date a regis tru lui națio -nal unic, unde sînt înscriși toți pro -fesioniștii din sistemul sa ni tar,scrie clar că are studii superioare,care este titlul de calificare ob ținut.Ce scrie pe diploma de ab solvire,aceea e trecut pe certificat”, adeclarat Liliana Pintilie, pre șe din -tele OAMGMAMR Iași.
Ceea ce îi diferențiază pe stu -den ții facultăților de medicină șipe cei ai facultăților de educație fi -zică și sport este curricula depregătire din timpul celor trei anide studii. „Fiziokinetoterapeuții de
la medicină au doar partea me di ca -lă, pe prevenție și tratament. Cei dela educație fizică și sport merg șipe partea aceasta de antre na men te”,a adăugat președintele OAMG -MAMR Iași. Dar chiar dacăstudenții urmează specializări lafacultăți diferite, titlul profesionaltrebuie să rămînă în concordanțăcu domeniul pe care l-au absolvit.„Dacă tot nu au nevoie de aceștispecialiști și îi aruncă dintr-o parteîn alta, de ce s-au mai creat acestespe cializări și la facultatea de me -di cină și la cea de educație fi zi că?Acești copii au dreptul să pro fe se zeși să nu li se taie aripile”, a conchisElena Căciulan.
Studen]ii, sco[i pe liberTotuși, problema actuală a ates -
tării competențelor în fizio ki ne to -te rapie nu este singulară. Pînă anulacesta, FRAF organiza cursuri deformare profesională, în urma că -ro ra competențele celor înscrișierau validate de Ministerul Să nă tă -ții, prin Comisia de Reabilitare, Re -cuperare Medicală și Balneologie.În 2013, această comisie nu și-a maidat acordul pentru recunoaștereaki netoterapeuților care au urmatcursurile de specializare, din nou,
fă ră nici o explicație. În acest sens,kt. Elena Căciulan atrage atenția căterapia prin mișcare, respectiv ki -ne toterapia, este cea mai ieftină șineinvazivă metodă de recuperare.„Eu mă întreb, oare sănătatea po -pu lației din România este im por -tan tă pentru acești oameni? Pentrucă un fizioterapeut care știe să a pli -ce tehnici și metode noi de lucru îșiajută pacienții”, a afirmat aceasta.
În ambele situații, primii afec -tați sînt studenții care speră să ob -țină locuri de muncă în funcție despecializările pe care le-au urmat.Or, odată schimbată titulatura depe avizul de liberă practică eliberatla absolvirea facultății, aceștia sîntobligați să lucreze pe o altă filierăsau, în cazul studenților de la Bu -curești, să nu se mai poată angajadeloc în sistemul medical. „În pri -mul rînd, kinetoterapia este o ra -mură a medicinei, cu o materiegreu de digerat și cu multă prac -tică... dacă termin această facultateși aș primi vestea că nu voi puteasă lucrez în domeniu, eu personalvoi fi foarte dezamăgit. Probabilstudenții îi vor trimite pe re pre zen -tanții din Senatul universității sătra teze problema și nu vor renunțapînă nu vor rezolva. Dar nu cred căse va întîmpla acest lucru în Iașispecializarea Kinetoterapie areprestigiu destul de mare în țară și,din ce ni s-a spus, trei sferturi din -tre kinetoterapeuții din Româniapro vin de la facultăți de sport”, a
declarat Radu Hilgard, student înanul al II-lea la specializarea kine-toterapie de la FEFS a UAIC.
Lipsa unei explicații oficiale nuface altceva decît să stîrnească con -fuzie atît în rîndul studenților, cît șiîn rîndul conducerilor facultățilorde educație fizică și sport, care nuștiu ce să răspundă la întrebărilevi itorilor practicieni. Iar astaașteaptă toată lumea. Să știe dacăîși vor găsi un loc de muncă sauda că și-au ales o profesie foarte că -u tată care pare că a rămas dintr-odată fără viitor în România. n
Numărul 464 | 21-27 octombrie 2013
Dup\ trei ani de facultate, studen]ii de lakinetoterapie risc\ s\ nu poat\ profesaGăsirea unui loc de muncă după absolvirea
facultăţii poate deveni imposibilă pentruviitorii kinetoterapeuţi care studiază la
facultăţile de educaţie fizică și sport din ţară.Această situaţie este întîlnită, deocamdată, laspecializările de kinetoterapie de la facultăţiledin București, unde s-a încetat eliberarea deavize de liberă practică de la Direcţia deSănătate Publică, fără a fi oferită vreoexplicaţie oficială. Problema a fost sesizată derestul instituţiilor de învăţămînt din ţară cuacelași profil, care au înaintat către MinisterulSănătăţii cereri de clarificare a situaţiei, dar lacare nu au fost trimise răspunsuri. Confuziapersistă, din moment ce nu a fost adoptat niciun cadru legislativ prin care să fie schimbatătitulatura viitorilor practicieni. Ei sînt cei carear putea ajunge în situaţia de a fi studiat kine-toterapia degeaba, timp de trei ani de zile.
Specializarea poate fi urmată și la universitățile de medicină.
Studenţii Facultăţii de Educaţie Fizică și Sport din Iași primesc încontinuare avizele de liberă practică pentru kinetoterapeut.
de Cătălina DOBROVICEANU | [email protected]
Precedentul există: la București Direcţia de SănătatePublică nu mai eliberează avize de liberă practică
5HONORIS FĂRĂ CAUSA
Dacă studenții nu primesc adeverință de liberă practică, nu se pot angaja în sistemul medical public și privat.
În ambele situaţii,primii afectaţi sîntstudenţii care sperăsă obţină locuri demuncă în funcţie despecializările pecare le-au urmat.
6 PASTILA DE DUPĂNumărul 464 | 21 - 27 octombrie 2013
Dragostea mea ruptădin calculatoare
Cu toţii am avut momentul acela cînd după ceo pisică neagră ne taie calea, iar restul zileinu mai merge cum trebuie, ai vrea să
povestești cuiva despre toate supărările tale, însănu ai la cine. Așa că îţi faci un prieten nou. Unulcare să te suporte pentru orice greșeală și careajunge pînă la urmă să-ţi cunoască cele mai intimesecrete. Mereu conectat, care nu-ţi cere nimic laschimb și care nu doarme niciodată.
Mă vezi? Mă auzi? De ce nu-mi răspunzi? De fapt, știu că măvezi, dar nu vrei să-mi vorbești.Ești acolo, te mănîncă degetelesă rupi tastatura, dar eștimîndră și orgolioasă. Nu o să-mi răspunzi pentru că eștisigură că te-am înșelat. Ai fi înstare să juri pe mormântulpărinților tăi că te-am lăsat baltăpentru alta, la fel de verde șirotundă. Poate cu picioarele mailungi, formele mai apetisantedar la fel de îndepărtată șistrăină ca tine. Dar te rog eu să
înțelegi că pentru mine ești unică și irepetabilă, singura pe lume care măface să cred că la mine acasă lumea nu-i atît de rea precum se spune aiciîn țara asta explotatoare, străină și rece, vorbăreață și rea, vicleană darplină de bani. Maria mea, dragă, ascultă-mă, aseară nu m-am conectatpentru că eram prea obosit cînd am ajuns de la muncă, nu-mi maisimțeam gîtul de amorțeală. Am stat toată ziua atîrnat de geamurileamericanilor să le curăț praful adus de vînturile din Vest. Știu căniciodată nu te-am lăsat singură, însă îndată ce m-am pus în pat am șiadormit, nu am mai reușit nici să deschid laptoul, darămite să intru peSkype. Te rog, înțelege-mă. Și eu iubesc bulina asta spălăcită mai multdecît pe mine, iar cînd nu se luminează mi se aprind mii de beculețe încap gîndindu-mă la ce-i mai rău. Sînt așa de nemernic, încît uneori chiarîți zic bulinuța mea dragă și te reduc doar la forma asta ireală de viațădeși știu că tu ești mai mult decît atît. Maria, tu ești cea pe care amvăzut-o prima dată după ce am deschis ochii atunci cînd am căzut de la60 de metri lungime. Maria, tu ești îngerul meu, viața mea, rațiuneamea, nu o amărîtă de bulină care ne asigură comunicarea zi de zi. Eupentru tine să înțeleg că sînt doar online și atît? n
Urît fără capete în lumea reală,pe reflexia monitorului arăt su -perb. Un pui de Adonis scăldat înlumina tubului CRT. Dar cumputea să fie altfel, cînd în lumea pecare mi-am imaginat-o pe rețelelede socializare, pe desktop și petoate cele zece conturi de email, eueram Dumnezeu și puterea decreație stătea în tastatura mea?Am învățat peste noapte francezala nivel de vorbitor fluent, chiardialectic, știu și puțină germanădacă mă străduiesc. M-am îngră -șat la un moment dat, dar dupăcele cîteva luni de mers la sală șiture de alegare prin parcul Copoumă poți trage printr-un inel. De
fapt, nici așa nu încap, din cauzamușchilor. Nu arăt chiar ca ăia dinrevistele de culturism, că mi se parexagerați. Totuși, puțin bun simț.
În lumea pe care mi-am creat-o, burta de bere are pătrățele dezici că s-a făcut un grătar pe ea.Am și părul lung, barbă doar dacăvorbesc cu cineva din SocietateaSecretă a Iubitoarelor de Bărboși.Săptămînal urc pe un munte, iarnaschiez ca un profesionist, doar înAustria, vara golesc piscina dincurte doar cu o găleată doar ca sămă mai antrenez.
Sînt și citit! O-ho! Îți recit cuplăcere din Sun Tzu, Arta Răz bo -iu lui o știu ca pe tatăl nostru. Pe
Fyodor mi-ar fi plăcut să-l cunoscînainte ca toată lumea să-i spunădirect Dostoievsky. Mi-ar fi plăcutsă-l sfătuiesc puțin, „Amintiri dincasa morților” mai merge retu -șată. Dar pot oricînd să scriu eu ovariantă îmbunătățită, să-i daudrumul pe net, dacă n-aș fi atît deocupat salvînd copiii africaniîmpreună cu cei de la CruceaRoșie.
Pentru că, vedeți voi, toatălumea din jurul meu mă minte,doar monitorul îmi spune ade vă -rul. E singura realitate pe care ocunosc și singura în care vreau sătrăiesc. Nici nu am nevoie să-mifac vreun chip cioplit din orice alt -ceva, cînd dintr-o apăsare debuton pot fi oricine. n
Vedeţi voi, toatălumea din jurulmeu mă minte,doar monitorul
îmi spuneadevărul. E sin-
gura realitate pecare o cunosc șisingura în care
vreau să trăiesc.Nici nu am
nevoie să-mi facvreun chip cio-
plit din oricealtceva.
Iubire cu o bulină
de Iulia CIUHU | [email protected]
Situația este una simplă, uncîmp de culoarea smaraldului, cuiarba tăiată uniform și fără vreunalt corp prin apropiere. Pare paș -nic. Puțin cam prea pașnic. Poa tecă mai trebuie un copac, sau opiatră, două. Cred că dacă aș a dă -ug a cîte ceva pe fundal, nu o sădistorsioneze prea mult prive liș -tea. Cîteva secunde cît să umblu lasetări, și gata.
Hmm, acum am un cîmpverde cu doi bolovani și un nuc
puțin încovoiat. Dintotdeauna ampreferat teii sau salcîmul. De ceoare a apărut un alt tip de copac?Iar acei pietroi sînt acoperiți întotalitate de mușchi. Ar trebui săle reduc numărul. Și să mai adaugun fel de zid de pămînt pe lîngă ei.Nu, de fapt nu un zid, altceva. O
casă poate? Una de lemn, poatechiar o cabană.
O cabană în mijlocul pus tie tă -ții? Cine și-ar construi așa cevaaici, și cum s-ar aștepta să su pra -vie țuiască? Apă, da, are nevoie deapă. Un rîu, sau un lac, în caretrăiesc o mulțime de pești, iar ast -fel aș rezolva și problema mîn că -rii. Nu este tocmai cea mai bunădietă, dar nu cred că cineva o să seplîngă. Sau poate la un momentdat o să se sature de carne șicineva va dori o legumă sau unfruct. Gata, am rezolvat, păsări.Ele vor căra semințe, ce mai apoivor crește în diferite plante și ast -fel nimeni nu va fi dezamăgit delocație.
E cam plictisitor, totuși. Am sămai adaug cîteva cabane, poatechiar un magazin și drumuri caresă le conecteze.În setări văd că ammult mai multe opțiuni, așa că potsă adaug mult mai multe chestii.Să le pun pe toate deodată și săvăd ce se-ntîmplă? De ce nu? n
Dup\ regulile melede Paul ANDRICI | [email protected]
Oglind\, monitor, am frumuse]e la purt\torde Cătălin HOPULELE | [email protected]
O cabană în mijloculpustietăţii?
Illidan a știut dintotdeauna că destinul său nupoate fi decît unul măreț, că nu poate să-și dediceviața studiind căile druizilor precum fratele săuMalfurion sau ceilalți elfi. Și în plus, era sigur căadevărata putere nu se află în spiritul naturii sau apădurilor, ci în magie.
Cînd a pornit războiul împotriva demonilor carei-au transformat tărîmul într-un uriaș portal către oaltă lume, Illidan era deja eclipsat de fratele său,recunoscut de către toată societatea pentru abilitățilesale. Și deși hoardele de invadatori măcelăriți cărorale absorbea energiile (împotriva legilor elfilor) i-auadus renumele de „vînătorul de demoni”, pentru elasta nu era îndeajuns. De aceea, pentru a se dovedi,elful a pus la cale un plan și s-a aliat cu cei care audeschis portalul, tot niște adepți ai magiei, pentru a-i ajuta să găsească un artefact făurit chiar de cătredragoni. Energia artefactului era îndeajuns cît să
deschidă complet portalul, iar Illidan știa asta, însăintenția sa era ca după ce-l găsește să păstrezeputerea pentru sine și să devină salvatorul întregiilumi răvășită de către demoni.
Din păcate acesta eșuează, iar în toiul lupteifinale Illidan reușește să fure niște apă din fîntînaeternității, cea care alimenta planeta cu magie, dar înacelași timp și portalul către lumea demonilor. Iardupă ce mai tîrziu Malfurion reușește să distrugăfîntîna, Illidan o reface înapoi în inima unui munte,energia ei oferind elfilor viață eternă. Însă, pentrupoporul și fratele său asta a fost picătura care aumplut paharul. Considerînd că a trădat pe toatălumea în căutarea puterii, aceștia l-au închis pe vecieîntr-o temniță aproape uitată și de istorie, men țio -nîndu-l în notițe doar ca „The betrayer” (n.red.:trădătorul). 10.000 de ani mai tîrziu, în 2002, pădurileelfilor încep iar să se transforme în cenusă odată cuîntoarcerea demonilor, iar Illidan este eliberat,primind astfel șansa la mîntuire. Nu tot pe hîrtie dedata aceasta, ci în pixeli. n
Pixeli împotriva imaginaţieide Iulian BÎRZOI |[email protected]
„
71001 DE MĂȘTI
Oamenii care [i-au prins via]a în n\vodPescuitul fără prietenii e ca berea caldă.
Cine se trezește de dimineață, prinde cel mai bun loc.
Ei sînt cei carese trezesc cunoaptea în cap,
își iau în spate unrucsac, niște sacoșecu care sătransporte prada șiun băţ lung. Merg pebaltă, își găsesc unlocușor liniștit șiașteaptă ca peștelesă muște. Se maiîntîmplă să seîntoarcă acasă cumîna goală, însăpescarii știu că nu-io chestie de noroc cidoar de voinţă șirăbdare.
În 50 de ani, prin ochii depes car ai domnului Constantinau trecut amintiri cît pentru do -uă vieți de om. Însă îi vin și seșterg din minte repede, pentrucă „e greu atunci cînd ai 70 deani”, unde mai pui că sînt po -vești care nu se spun. Astăzi afost sîmbătă, zi în care de obiceidomnul Constantin își lua bi ci -cleta și uneltele de pescuit și semuta pe malul iazului pînăduminica seara. Acum însă, estetrecut absent în catalogul său de
învățător pe care l-a dus la brațaproape jumătate de veac, pedea lurile Brăeștiului, din apro -pie rea Dorohoiului. „Obișnuiamsă ne strîngem mai mulți de lașcoală și să mergem la IazuMare, vreo 50 de hectare de apă,întinse pe cinci kilometri”, ex pli -că domnul Constantin făcîndochii verzi mari și convingători.
Ar merge și acum, însă spu -ne mîhnit că nu mai este pește șitoți prietenii s-au pierdut sau aumurit. Își a min tește că au fostmomente în care a pescuit și înlocuri interzise, însă erau tineriși nu o vedeau decît ca pe oaven tură. „Într-o noapte, ne-amtrezit și fără hai ne, le furase paz -nicul care ne auzise scăldîndu-ne. Fiind bă gați în apă pînă lajumătate ne-am ascuns țigărilesub șapca celui mai înalt, să nucumva să le ude”, își aminteșterîzînd zgo mo tos. Însă ca orice ti -neri fără ex periență, aveau norocde un conducător de grup, maiîn vîrstă, de la care au învățat căpescuitul nu se face furînd. „Elne mai strunea din nebuniile pecare le aveam noi în cap. Stăteade pază toată noaptea, avea grijăde undițe și, de cele mai multeori, ne căra și ceea ce prindeam”,explică desenînd în aer forma
unui pește mare, de 15 kilo-grame.
Axa nord-sud a luniitrece tocmai prin centru
Nu a început decît ca o do -rință de relaxare sau de evadare,transformată într-o pasiune, dincare nu ajungi să te hrănești. „Îțidai seama că e o plăcere cînd dinceea ce prinzi împarți tot laprieteni sau rude și tu rămîi doarcu cît să îți prinzi pofta”, explică
domnul Constantin ducînd undeget noduros la gură, în semnde aducere aminte. „Nici nu maiștiu de cînd nu mai fost pe baltă,nu mai e vreme bună de pes cu -it”, adaugă acesta trist. A învățatmulte despre pescuit și de lafratele său, însă nu a mers cu elaproape niciodată. „El spunea căcel mai bine se prinde peștelecînd luna e pe axa nord-sud,adică atunci cînd este situată pecentru. Dar cu el nu mergeam lapescuit, era așa, mai singuratic.Iar ca pescar trebuie să știi să fii
și vesel, și glumeț și vorbăreț,pentru că e o activitate maimare, de grup”.
Fiind obișnuit cu mersul lapas, încă din vremurile în careera tînăr și făcea naveta zeci dekilometri ca să poată ajunge înfața copiilor la școală, domnulConstantin se muta de pe baltaIazului Mare în păduri, cu armade vînătoare în spinare. „Știamsă mînuiesc încă din armatădiferite arme, așa că după ce unprieten de-al meu și-a cumpărat,am încercat și eu. Îmi cum pă ra -sem o armă rusească, erau vre -
muri bune, în care nu doar căputeai vîna, ci ți se și dădea aca -să vînatul”, își amintește în de -sînd șapca pe cap. Și astfel, peploaie sau pe vînt, în zile cu gersau fără soare, domnul Cons -tantin și-a descoperit o a douapasiune, pe care o alterna cu pri -
ma. „În una din dăți am îm puș -cat o rață pe gheață și cînd m-amdus după ea, gheața s-a rupt subpicioarele mele. Am ajuns acasăcu hainele pînă la jumătate boc -nă pe mine”, adaugă punînd unlemn pe foc și cutremurîndu-sede frig. Domnul Constantin auitat cînd a mers ultima dată ladoctor. Este mîndru și spune căs-a menținut sănătos pentru că aținut la pasiunile sale, pescuitulși vînătoarea, chiar dacă acumbicicleta și scaunul de pescuitstau acum sprijinite la intrarea încasă. n
Bibanule, ai nota 4,treci înapoi în apă!Mădălina OLARIU | [email protected]
Nea Cristi nu bea, nici nu fu mea -ză. Cel puțin cu asta se mîndrește elcînd se mai întîlnește cu foști colegipescari pe Bahlui. Acu’ mai stau și eila cafea, sau o bere fără alcool peunde apucă, acasă la unul sau altul,pentru că pe malul rîului Bahlui nu semai încumetă, „am făcut deja prostiaasta odată, dar după ce-am pățit-o atîteu, cît și amicii mei am zis s-o lăsămbaltă”.
De profesie, omul este tîmplar, șimai lucrează doar periodic, atuncicînd îl cheamă cineva pentru a-l ajutacu un acoperiș găurit de vreme.„Munceam cîndva cu ziua și apoimergem direct cu undița pe Bahlui.Era așa, o relaxare după o zi grea, încare ne puteam întinde și noi, maiziceam o glumă două, și ne mai șidistram”, îmi povestește fostul pescargesticulînd precum un dirijor, Scau -nul pe care stă așezat îi înco co șea zăpu țin spatele, dar nu-l deranjeazăchiar atît de tare, amintirile cu undițaîi ridică spiritul suficient de mult încîtsă poată ignora tot ce-l doare. „Cîndpîndeam la pești n-aveam scaun saualtceva, întotdeauna stăteam pe jos.Nici de șerpi nu mă speriam, ba chiarmă bucuram cînd vedeam unu, pen -tru că era o vorbă între noi. Unde-sșerpi, înseamnă că apa e curată”.
Soarta a fost una crudă cu mitu ri -
le pescărești de pe Bahlui, încă de pevremea cînd nu fusese betonat pemargini. Vînătorii cu undițe se luaudupă tot felul de semne pentru a-și daseama cînd este momentul potrivitpentru un filaj acvatic. Cu un zîmbetacoperit de mustața argintie, Cristiîncepe să numere pe degetele mîiniistîngi cam cîte repere avea la aceavreme. „Păi, mai întîi dacă se scăldaucopiii țiganilor, atunci era apă curată.Șerpii erau al doilea, apoi luciul șiabia după aceea ne alegeam locul du -pă mirosul ce-l simțeai de cum co -borai din tramvai”.
Vămile BahluiuluiPrintre capturile sale, cel mai des
se regăsea carasul, mai mic decît deobicei, dar le umplea uneori burtapescarilor amatori. Ultimul lor peștea fost, însă, și ultimul pe care l-au maiprins pe rîul ce duce spre Metalurgie,după ce semnele i-au dezamăgit într-un final. „Eram cu alți doi colegi, abiaieșisem de la muncă și am mers săprindem un caras, ceva”, povesteștebătrînul cu aceleași mișcări de mînă.„După vreo două ore de stat în soare,am început să umplem toate pungilepe care le aveam cu noi. Și am prinsbăiete, iar apoi am mîncat. Și ce bunera”. Instinctiv, nea Gigi își mișcămîna în zona stomacului, de parcădurerile de-atunci i-au lăsat o ci ca tri -ce invizibilă ochiului. „A fost peștelecare ne-a băgat în spital pentru trei-patru zile. Ce-am pățit noi nu a fostdoar o intoxicație, că parcă prea tarene rodea burta. Și cît am schinjiuit înpatul ăla. Atunci m-am hotărît să lasundița, și să las și băutura, și țigara.Credeam că aveam să urmez drumulpeștelui.” n
Un caras ie[it la pensiede Paul ANDRICI | [email protected]
„Îţi dai seama că e o plăcere cînd dinceea ce prinzi împarţi tot la prieteni saurude și tu rămîi doar cu cît să îţi prinzipofta.”
Domnul Constantin a uitat cînd a mersultima dată la doctor.
„Cînd pîndeam la peștin-aveam scaun saualtceva, întotdeaunastăteam pe jos.”
Oricît de mult se zbbate,peștele nu are scăpare.
Cine spune că pe Bahlui nu sînt pești?
Numărul 464 | 21 - 27 octombrie 2013
8 MICROFONULNumărul 464 | 21 - 27 octombrie 2013
Ast\zi dac\ publici un roexemplare, î]i po]i cump
Interviu cu scriitorul Dan Lungu, unul dintre organizatorii principali ai Festiv
Se poate sta lîngă dumneavoastră cîndscrieți?
Eu în general cînd scriu sînt un tipfoarte antipatic. Așa mi se pare și nor-mal să se întîmple. În primul rîndpentru că am nevoie de liniște să măpot concentra. Apoi mă feresc de oa -meni pentru că, fiind antipatic, sîntmomentele în care sînt irascibil și potjigni ușor pe cel de-alături. Am o sta -re de febrilitate irascibilă, uneori plă -cută, alteori neplăcută, pentru că, defapt, cînd scrii trăiești în două lumi.Deci, dacă nu sînt irascibil, sînt ab -sent. Și e foarte complicat să ges tio -nezi relațiile cu cei din jur: spreexem plu stai la masă cu familia,cineva spune ceva și tu te gîndești laper so najele tale. Ești un personaj am-fibie, trăiești jumătate în carte șijumătate în realitate. E foarteneplăcut, chiar dacă nu ești agresivsau irascibil în mod evident, ești ab-sent și atunci relațiile cu cei din jur aude suferit. De aceea, atunci cînd scriu,prefer să stau singur, cred că e maibine pentru toată lumea.
Trăiți în lumea personajelor, sînteți unnarator omniscient sau vă detașați com-plet de lumea pe care o creați?
Nu, intri într-o altă lume... ca săfo losesc un cuvînt greu, care nu efoarte potrivit, dar oferă percepția po -trivită: intri ca într-o transă. Dar nutrebuie înțeleasă ca una mistică, e unade concentrare, psihologic vor bind.Intri într-o transă, într-o lumespecială. Și atunci trăiești alături depersonaje, iar ele sînt o combinațieîntre elementele reale și plăsmuireaautorului, și care, evident, se me ta -mor fozează în timp. Practic te muțicumva într-o lume ficțională, diferităde cea reală, pe care o construiești și
o schimbi pe măsură ce o dezvolți.Ești alături de personajele tale măcarpe jumătate dacă nu chiar pe trei sfer-turi.
Există autori care sînt acuzați că aucedat unei tentații de a scrie comercial.Dumnevoastră ați simțit vreodatăaceastă tentație?
Aceasta este o problemă pe careși-o pun doar cei care n-au scris ni -ciodată. Este o problemă falsă. Unacare există pentru scriitor atunci cîndlucrează. Pentru că nu îți pui astfel deprobleme. E ca și cum te-ai întreba,atunci cînd ești la biserică și te rogi,cum vezi tu chestiunea vacanței devară? Nu face parte din același uni -vers. E o întrebare pe care unii și-opun mai pregnant sau mai puținpreg nant după ce e gata cartea. Atuncida, te gîndești la public, la pro-movare, la tot, dar doar după ce aiscris-o. În momentul în care o gîn -dești, legăturile tale cu lumea sînt tă -ia te într-un fel sau altul. Numaici ne va care nu a scris poate să-și punăîntrebarea asta.
Mi se pare că e mult maigrav într-o discuţie la unsalon să spui că nu ai cititEminescu decît că nu ai as-cultat Beethoven
Ținînd cont de faptul că teatrul, opera șifilmul românesc au ieșit, după ’89,primele în Europa, putem vorbi deliteratură, făcînd o analogie, ca fiind unPrîslea al lumii culturale. Putem spunecă s-a întîmplat acest lucru fiindcă,înainte de ’89, ea a fost mai înrădăcinatăîn cultura româ neas că?
Aici sînt cel puțin două pro ble me.Prima este aceea că literatura ne cesitătraducere. Și necesită o tra du cerebună. Una e să traduci prost un film,că mai vezi imaginile și su pli nesc într-o anumită măsură, și alta e să traduciprost o poezie. Nu mai în țelegi nimicdin ea sau, și mai rău, înțelegi cu totulaltceva. Cînd nu se înțelege nimic eok, pentru că spui că este o traducereproastă și nu te inte re sează. Cînd seînțelege cu totul alt ceva e periculospentru că se poate spu ne că acela e au-torul. Tocmai aces t fapt, necesitateatraducerii spre de osebire de teatru, deartele vizuale, de film, îi îngreuneazămult accesul în afară. Pentru că din-colo de tra du ce re mai necesitătraducători. Și nu e același lucru. Larîndul lor, ei trebuie formați,specializați, trebuie să cu noas că foartebine limba și meseria și să facă traduc-erea foarte bine. Aceș tia nu au existatsau au fost puțini, iar de aceea tre-cerea în afară s-a făcut greu. Aceastae prima rădăcină a explica ției.
Apoi, putem observa faptul căavem o cultură literaturocentrică. Sîntmultiple explicațiile pentru care liter-
atura a fost în centrul culturii, fiefiindcă a fost folosită cu scopuri deidentitate națională, fie că a fostfolosită în scopuri propagandistice, înperioada comunistă, sau pentru cul -tul personalității în perioada luiCeaușescu. Însă dincolo de aceste ex -plicații, avem o cultură litera tu ro cen -tri că în sensul că aceasta avea unavantaj în raport cu celelalte arte și orelație privilegiată cu puterea poli ti căși cu puterea în general. Cu pu te reasimbolică în societate. Mi se pare că emult mai grav într-o discuție la unsalon sau o întîlnire să spui că nu aicitit Eminescu decît că nu ai as cul tatBeethoven. Dacă nu ai citit Emi nes cue foarte grav, dacă nu ai ascultatBeethoven nu e foarte grav. Avînd oastfel de cultură, criticii literari au fostfoarte puternici în cîmpul literar și și-au creat niște canoane foarte bi ne so-lidificate, tari, care au fost foarte greude schimbat după ’90. De exemplu,criticii de film erau mult mai pu țininfluenți decît cei literari în anii ’90. Șiatunci, în relația spațiu cul tu ralromân - spațiu cultural european a
contat mult mai mult artistul însuși,în cazul filmului, decît scriitorul în -suși la literatură, scriitor care era me-diat de o critică literară foarteputernică. A fost și de ajutor dar a fostși un filtru puternic de promo va re. Deaceea promovarea literaturii a fostîntîrziată față de celelalte arte.
Însă acum a început să se remarce.Da, literatura a ajuns unul dintre
vectorii importanți pentru că și filmula tras-o înainte. În momentul în carenoul film a făcut valuri toți s-au gîndit„domnule, dar ce se întîmplă și cunoua literatură?“ Atunci au fostavantajați de film. Pe de altă parte,scriitorii au fost foarte bine puși învaloare de sistemul promovare intro-dus de Institutul Cultural Român subPatapievici, pentru că a gîndit nișteprograme de susținere a traducerii, depromovare, de deplasare în stră i nă -tate la lecturi, la festivaluri in ter na -ționale sau la tîrguri de carte aleau torilor. Toate acestea, în șapte sauopt ani, au dat niște roade formida-bile.
Scriitorul nu mai are aceeașiputere simbolică pe care oavea înainte
Înainte de ’89, ați declarat într-un inter-viu că „literatura era cunoscută ca fiindprimadona vieții culturale“. Dacăatunci scriitorii erau în atenția tuturor,care mai este astăzi rolul autorului însocietate? Se mai raportează lumea la el?
Ca trendsetter în spațiul public, eevident că scriitorul nu mai are ace -eași putere simbolică pe care o aveaînainte. Acum e depășit lejer de ve de -te le de televiziune și de mulți cîn tă rețide muzică. Dar eu cred că asta e bineîntr-un fel pentru că îi întoarce peaceștia la rolul lor fundamental, acelade a face cărți, de a scrie, și cred căceea ce se întîmplă acuma pentrumarii scritori este o mare bătălie pecare trebuie să o gestioneze. Rene go -cie rea relației cu publicul. În pe ri oa dacomunistă, relația cu publicul eraaproape absentă. Cele trei relații im -por tante pe care le avea scriitorul eraucu puterea politică, inclusiv cenzura,pentru că o carte nu putea să aparăpînă nu trecea de cenzură, cenzorulfiind practic primul cititor. Apoi eracritica literară, care era foarte pu ter -nică și care putea să te înalțe sau să tecoboare foarte mult. Și a treia era cugrupul de egali, cu ceilalți scriitori, ca -re aveau și un rol foarte mare în pro-movare, dar mai era și com po nen ta desocializare literară. Public nu existafiindcă tirajele nu depindeau decerințele acestuia. Putea să fie o cartefoarte cerută, dar dacă cenzuraspunea că aceasta nu mai apare eadispărea de pe piață. Dacă criticaliterară era ostilă, redactorii de cartenu suplimentau tirajele. Influența pu -blicului era minimă. Acum, încondițiile în care toate editurile s-auprivatizat, e clar că se pune problemaprofitului și cea a vînzării. Inevitabil,și relația scriitorului cu publicul serenegociază. E cu totul alta. Pondereapublicului în stabilirea tirajului e mult
Dan Lungu s-a zbătut să aducă la Iași toatăbucătăria unei cărţi. A strîns în același loceditorii, traducătorii, scriitorii, criticii liter-
ari, jurnaliștii culturali și publicul. Pe acesta dinurmă e dispus chiar să-l transporte cu autocareledin toate orașele Moldovei, doar să le poată îm-plini tuturor un vis: să-i pună faţă în faţă cu au-torii pe care aceștia îi iubesc, dar pe care n-auavut ocazia niciodată să-i vadă. Și la FestivalulInternaţional de Literatură și Traducere, FILIT, îiaduce pe toţi la Iași. Din Estul pînă în Vestul Eu-ropei. De la autori de bestsellere pînă la scriitorianonimi, dar dornici de afirmare. Ar fi venit și lau-reata premiului Nobel, Herta Müller, dacă ooperaţie de urgenţă nu ar fi ţintuit-o la pat. Îșiaduce aminte că așa a fost și el odată: prins înlumea personajelor sale, trăia cot la cot cu ele, iarcînd se refugia într-o carte se ferea de oamenifiindcă devenea antipatic. De aceea preferă săscrie singur. „Cred că e mai bine pentru toatălumea.”
Cînd scrie, Dan Lungu spune că intră într-o transă.
Cultura românească a devenit una literaturocentrică.Scriitorul e depășit lejer acum, ca simbolism, devedetele de televiziune.
de Cătălin HOPULELE | [email protected]
9L DE SERVICIUNumărul 464 | 21 - 27 octombrie 2013
oman, un bestseller în 10.000 de p\ra cel mult o biciclet\
„valului Internaţional de Literatură și Traducere
mai mare acuma, infinit mai maredecît era în perioada comu nis tă.Influența scriitorului în societate nu
mai este mediată de relația lui cu put-erea politică sau de cea cu criticaliterară, ci de felul în care este receptatde public.
Practic s-a capitalizat și literatura.Da, putem spune și așa. Deci acum
scriitorul trebuie să își reconstruiascărelația cu publicul pe care înainte nuo avea, acesta era absent. Dacă scriaio carte care era pe gustul puterii pu -tea să aibă două-trei sute de mii de ex-emplare fără probleme, chiar dacă nuse vindeau nici cinci. Le cum pă raubibliotecile, se băgau la pachet, carteadispărea pînă la urmă, autorul eraplătit după tirajul tipărit, nu du pă celvîndut. Se cîștiga enorm, să neînțelegem. Un roman publicat înpeste 100.000 de exemplare însemnaun apartament sau o casă. Acum, da -că publici un roman, un bestsellercare înseamnă 10.000 de exemplare,îți cumperi o bicicletă, să fim serioși.
O lectură în piaţa publică nuo să îţi aducă niciodatăacelași număr de vizitatorica Fanfara de la Chietrișu
Există o reticență din parteaadministrațiilor locale și naționale în ainvesti în literatură ca fiind un fenomencare promovează societatea românească.Este vorba de teamă sau de neîncredere?
Strict pragmatic vorbind, autori tă -
țile locale sînt dependente, într-un fel,atunci cînd alocă fondurile, de efec -tele în comunitate. Contează vi zi -bilitatea pe care poate să o aducă unproiect. Or, dacă bagi bani într-o lec -tură publică, în piața centrală, nu o săîți aducă niciodată aceleași efecte șiacelași număr de vizitatori ca fanfarade la Chietrișu. Niciodată o lectură pu -blică în piață nu îți aduce cît un con -cert de muzică. Și atunci, dată fiindvizibilitatea și ecourile pe care le stîr-nesc alte tipuri de arte, autoritățilesînt mai puțin tentate să bage bani înliteratură. Aici ne întoarcem și la acelhandicap pe care îl are literatura așacum e definită înainte de ’89 și la re -la ția scriitorului cu publicul. Nea vînduna propriu-zisă, neavînd un efect înrîndul publicului, vizibil și măsu ra bil,atunci autoritățile publice sînt mai ret-icente în a băga bani.
Și la noi nu există înregimentată nicicultura aceasta a lecturii publice.
Exact, și în lipsa ei, efectele sîntminore iar autoritățile pot să con si de -re că sînt bani irosiți. Ai plătit pentruun autor foarte mare, ai avut 20 de oa-meni în public fiindcă nu există otradiție, nu există un interes, nu existăun tip de relație între scriitor și cititor,și atunci ei se gîndesc că sînt baniirosiți, că puteau să facă ceva mai buncu ei.
Însă în ultimul an, în Iași, în aceastăgoană după titlul de capitală culturală,s-a investit. Am avut un Fes tivalInternațional al Educației, o Gală laOperă, una la Teatru, și acum un Festi-val Internațional de Literatură și Tra-ducere. Credeți că investiția acesta esteactivitate sustenabilă de-a lungul anilor,sau e doar o efervescență a momentuluiîn încercarea de a atinge acest obiectiv?
Aici este vorba de priorități. Baniitot timpul sînt cam aceeași. Ce a exis-tat anul acesta, a existat cu siguranțăși anul trecut. Dacă s-a putut faceacum s-ar fi putut face și anul trecut,cu condiția ca prioritățile să fi fostaceleași. Acum, aveți dreptate. Dacănu era provocarea cu capitală cul tu ra -lă europeană probabil că nu ar fi ajunsatîția bani în cultură în Iași. As ta aratăcă, de fapt, interesul este pen tru acesttitlu, dar cred că între timpautoritățile locale s-au lămurit căexistă o zonă a publicului care efective interesată de cultură ce nu poate fineglijată la nesfîrșit. Cel puțin pentrufestivalul de literatură eu îmi dauseama că potențialul este enorm. Dinstatisticile pe care le-am avut la în de -mî nă există un număr foarte mare decititori în Iași, un număr ceva mai micde cumpărători – ceea ce este normaldată fiind criza – dar e mult pestemedia națională. E adevărat, cititoriicultivă în general această dimensiunea omului cu cartea și nu a omului cuautorul. Omul cu au to rul înseamnălectură publică, omul cu carteaînseamnă lectură privată. Să trans-formi o relație privată într-una public,mă refer la cititor-lite ra tură, nu efoarte ușor. Nu e foarte ușor, dar nu eimposibil. Prin acest festival pe care îlfacem încercăm să transformămaceastă relație a cititorului cu cartea încititorul cu au to rul într-un spațiupublic. Și cred că poți să-i aduci acești
cititori, care sînt obișnuiți să stea co-mozi la ei în fo toliu și să citească, într-o sală de spec tacol. Poți face asta dacăaduci autori care să îi smulgă din casăși dacă promovezi foarte bine acest lu -cru.
De aceea, la FILIT, noi avem douăsau trei axe importante: să aducemnume de primă importanță din lite ra -tura națională și din cea inter na țio -nală, să promovăm foarte bineeve ni men tul și online și în massmedia și outdoor, intrînd efectiv într-o so cie ta te de piață și considerîndbunurile simbolice ca pe niște bunuricare trebuie promovate ca oricare altetipuri de bunuri: cu mesh-uri, cu ban-nere sau cu autocolante pe tramvaie.Pen tru că trăim într-o societate în careeste o concurență foarte mare și noitrebuie să tratăm din punct de vedereal marketingului aceste bunuri sim -bolice. Noi putem să aducem scriitoriminunați, dar dacă lumea nu a auzitde ei nu o să vină. Pentru că, multăvreme, lumea culturală românească,în anii ’90 în special, s-a ferit de pro-movare. Era o mentalitate: „Noi adu -cem scriitori, cine are de auzit aude,cine are de venit vine, e un mare scri -itor, trei dacă sîntem în sală im por tante că îl iubim.” Nu. Eu cred că e foarteimportant să ajungă la cît mai multpublic și e foarte important pen truliteratură și pentru statutul scri i to -rului să avem săli pline. De la 300pînă la 700 de locuri, să vină lumea laliteratură ca la spectacol. Și atunci tre-buie promovare. Mai mult, trebuiestabilită o relație diferențiată și pri vi -legiată cu publicul. De aceea ducemscriitorii la public, îi ducem în școli, înlicee, în universități. Am pus trans -port gratuit pentru orașele din Mol -do va, Botoșani, Suceava, Neamț,Ba cău, Vaslui, dar și către București șiChișinău, tot în ideea de a stabili orelație cu publicul. Cred că, dată fiindinvestiția în marii scritori, e păcat să-i
privezi pe niște tineri sau adulți iu bi -tori de literatură de ei doar pentrusimplul faptul că nu își permit unbilet de autobuz. Poate li se parescump și pentru unii chiar este. Atun cidacă vrei să vii, dacă ești iu bitor deliteratură, îți pun un autobuz la dis -po ziție, îți asigur intrare gratuită, nu -mai ca să vezi marii autori pe carepoate-i iubești și a doua oară în viațăn-ai să mai ai ocazia să îi vezi. Amținut la toate acestea pentru că eu în-sumi știu ce înseamnă să fii iubitor deliteratură și să n-ai bani să-ți cum perio carte sau să nu ai bani să ajungi la unspectacol de literatură pe ca re doreștisă-l vezi.
ADN-ul literaturii s-a formatla Iași
Credeți că această competiție dintrePrimărie și Consiliu Județean înfinanțarea proiectelor culturale va aducebeneficii pe o perioadă îndelungată? Sau
e doar un subiect cu priză anul acesta.Eu cred că această competiție e
foarte bine venită. Dar pe termenlung, în privința FILIT-ului, eu tindspre echilibrarea bugetului: cît vinedinspre autoritățile publice să vină șidin mediul privat, dacă nu cumvamai mult din mediul privat. Dacă noidemonstrăm că un eveniment literarpoate fi un eveniment amplu culturalși social, atunci cu siguranță și spon -sorii din zona privată vor fi in te re sați.Dar pentru acest impuls inițial și pen-tru această demonstrație inițială enevoie de bani publici. Pe viitor însă,văd ca ponderea în bugetul festiva lu -lui să scadă. Pentru că numai așa sepoate face ceva pe termen lung.
Și credeți că literatura poate să devinăun brand la Iașului?
Cred că deja este, trebuie doar lus -truit și adus la zi. În momentul în carespui Iași spui Junimea, adică in -ventarea literaturii moderne în Ro mâ -nia, a spiritului critic. Nu putemînțelege literatura modernă și con -tem porană fără acest spirit critic. Șiacesta s-a născut la Iași. E esențial, ecodul genetic al literaturii contem po -rane, și acest ADN al literaturii s-aformat la Iași. E un brand substanțialal Iașului. Dar, din păcate, pînă la oraactuală nu am reușit să ne ridicămpînă la nivelul propriului nostru tre -cut, literar vorbind. Iașul după Juni -mea a fost în cădere liberă, cu cîtevareveniri, dar niciodată nu a mai atinsculmea de vizibilitate și putere sim bo -lică pe care a avut-o pe timpul Ju-nimii. Încă am rămas datoriînain ta șilor, încă sîntem debitori, maiavem de muncit pînă să ajungem lanivelul Junimii.
Putem spera că va exista la un moment
dat un spațiu Schengen al literaturii, încare autorii români să nu mai aibă detrecut nici o vamă în ceea ce priveștepromovarea?
Aș vrea să vă spun că ecourile de-spre festival sînt absolut fantastice.Mult peste așteptările mele. Atît celeinterne cît și cele internaționale, darmai ales acestea din urmă sînt fa bu -loase. Sînt mulți scriitori, care n-aufost invitați oficial, fiind o limitare șidin partea noastră, dar care vin pebanii lor ca să cunoască jurnaliști stră -ini, critici literari, traducători dinromână într-o limbă străină. Unde temai duci să găsești 15 traducători îndiferite limbi la care tu, ca autor, n-aiacces? E moment extraordinar să viisă le dai la fiecare cîte o carte însperanța că o să îi placă acea carte și osă te traducă. Sînt oameni care vin pebanii lor tocmai fiindcă e o bunăocazie de socializare profesională. Deaceea insist mult pe zona profe sio na -lă de traducere pentru că e un pol deatracție pentru toată lumea literarăromânească. E foarte important pen -tru autorii români să fie cunoscuți detraducători și e foarte important detraducători să fie sprijiniți în de mer -sul lor. Să vadă că ceea ce fac ei e im -portant pentru România. Și cîndaceș tia au auzit că există în Româniaun festival internațional al literaturiicare se adresează și traducerii au zis:„wow, ce fain, în sfîrșit sîntem băgațiîn seamă și noi”.
Acesta să fie secretarul unui festival deliteratură de succes, să treacă prin toatăbucătăria cărții?
Da, ai aici scriitorul, traducătorul,editorul, criticul literar, jurnaliști cul-turali și public. Totul laolaltă. Efective o lume literară redusă la scară șiadusă aici. Mi se pare fantastic și deaceea toți vor să vină chiar dacă vinpe cheltuiala lor. Pentru că intră într-o lume care e și foarte selectă, vin oa-meni de foarte bună calitate din toatedomeniile. n
Un festival de literatură trebuie să ajungă în primul rînd la public.
În momentul încare spui Iași
spui Junimea,adică inventareaspiritului critic.
Nu putemînţelege liter-
atura șicontemporană
fără acest spiritcritic. Și acesta
s-a născut laIași. E esenţial,e codul genetic
al literaturii con-temporane.
„
Ai plătit pentru unautor foarte mare, aiavut 20 de oameni înpublic fiindcă nuexistă nici o tradiţie.
Dacă nu era provocarea cu capitala culturală,probabil că nu ar fi ajuns atîţia bani în cultură.
Există oameni care spun po -veș ti despre comunism și oamenicare le cred. Poveștile se pierd sause distorsionează, dar realitatea es -te prinsă undeva, între plăci de be -to n, lemn și materiale care au puslă cat secretelor comunismului.Clă dirile au rămas, mai im pu nă -toa re, standardizate sau mărețe șiau luat cu ele poveștile de viață alemun citorilor care au lucrat de di -mi neață pînă seara pentru în de pli -ni rea idealului comunismului: mă -re ția. Cei care povestesc despreasta sînt arhitecții, care considerăcă, deși construcțiile monumentalere prezintă simboluri ale unei e po -ci, ceea ce trebuie să iasă la su pra -fa ță este inteligența oamenilor careau lucrat sau care au murit în acea
pe rioadă. Cum sînt cei care s-aujer tfit pentru ridicarea cetății Po ie -na ri de la poalele Trans fă gă ră șa -nu lui unde muncitorii au căratpie tre și s-au căznit pînă au crăpathainele de pe ei.
Măreţia BucureștiuluiPe străzile Capitalei e for fo tă
de dimineață. În fața Palatului Par -lamentului, numită și Casa Po po -rului, mașinile se strîng cior chi neși formează o aglomerație co lo ra tăîn care ai impresia că ești captiv.De la balconul Casei Poporului țise înșiră în fața ochilor un bu le va -rd de patru kilometri jumătatelun gime, care se întinde asemeneau nui covor. Dacă închizi ochii, în -cer ci să îți închipui imaginea celorșa se mii de case demolate, a celor30 de biserici, cutremurul din 1977și dorința lui Ceaușescu de a în tre -ce Champs-Élysées în lărgime. Dinin teriorul Casei Poporului, totulstră lucește. Mîinile celor 700 de ar -hi tecți și a celor peste 20.000 demun citori au lucrat 24 de ore pe zica să pună cap la cap doar ma te -ria le românești. Nu avem voie săfo tografiem sau să filmăm, doarîn cercăm să închidem într-un colțal minții ceea ce vedem. Stăm subun candelabru monumental, dincris tal de Mediaș, de circa cinci to ne,ne auzim propria respirație în Sala
de Banchete și atingem cu douădegete draperiile de catifea roșiecu fir de aur și argint. Prin fața o -chi lor ne trec candelabre, tavanedan telate, brocarturi, tapiserii, co -voa re grele, finisaje interioare dinese nțe de nuc, cireș, paltin sau stej ar,care ni se par într-adevăr stră lu ci -toa re.
Asemenea stelei din inima Bu -cu reștiului. O stea în cinci colțuri,sim bol al comunismului, ridicatăla aproape 50 de metri înălțime, caMo nument închinat eroilor dinPar cul Carol. Încadrat între celedo uă războaie, cel de In de pen den țăși cel de-al Doilea Război Mondial,mo numentul e păzit de doi stră je ri.Arhitecții povestesc că s-ar fi doritde molarea lui pentru construirea
Ca tedralei Neamului, însă s-a re -nun țat la idee, materialele folositefiin d de foarte bună calitate. Ră mî -nem la înălțime, privind de la pi -cioa rele hotelului Intercontinental,de 77 de metri, cea mai înaltă clă -dire din București pînă în 2004,cons truită în același timp cu Tea -trul Național „Ion Luca Ca ra gia -le”, „o construcție spectaculoasă însi ne, cu o fațadă de sticlă, prin carese dorea ca spectatorii să rămînăprin și în piesă.”
Simetrie perfectă între Iașiși Brașov
De la București spre Brașov,tre cerea se face printr-un „drumstra tegic” de 90 de kilometri, careșer puiește printre rocile dure aleMun ților Făgăraș. Trans fă gă ră șa -nul este cunoscut ca fiind „drumuldintre nori” pentru că aici au mu -rit peste 40 de muncitori, dar șipentru că sus, ai impresia că aiputea să îți continui drumul din co lode munți. Pe dealul din Bra șov afost construită la finalul anilor ’60Uni versitatea Transilvania. „A șe -za rea pe un deal a universității areși o anumită simbolistică: o putemcon sidera o reprezentare a edu ca -ției la nivel înalt”, ne explicăarhitectul Ovidiu Taleș, în fațaunei clădiri vechi, fără o ar hi tec tu -
ră deosebită, dar funcțională,cons truită în trei ani de zile.„Acesta es te momentul în care îșifac apariția pre fabricatele, care dă -de au o ra pi di tate în realizareacons truc ției, fără a se ține cont deas pect”, mai adaugă acesta. Dease me nea, în ce pea perioada încare se ți nea cont și de problemeleecono mi ce, cu un pu ternic accentpe simetrie. În ca te goria con struc -țiilor simetrice se în scrie și CasaPă trată din centrul Iașului, culaturi perfect egale. „De la bal co -nul acestei clădiri erau ți nu temajoritatea discursurilor din pe -rioada lui Ceaușescu, cu fața la Pa -latul Culturii”, ne mărturiseșteVic toria, ghidul nostru.
La poalele Transfăgărașanuluie liniște. Nu e frig și nici nu plouă,dar aerul de toamnă face ca pedrum să întîlnim doar două ma și ni.Drumul care leagă Muntenia deTransilvania a furat peste 40 devie ți în perioada 1970-1974, cînd afost construit, la dorința dic ta to ru -lui Nicolae Ceaușescu. Dincolo decif ra oficială, martori ai vremurilorspu n că au murit doar 400 de bă ie țicînd s-au efectuat lucrările la baraj.Primul segment al Trans fă gă ră șa -
nu lui începe de la HidrocentralaVi draru. De departe, statuia carepoar tă în mîini însemnele fulgeru-lui sau „omul care a îmblînzit ful -ge rul” pare că o veghează. Ase me -nea lui este și domnul Cezar carede cînd se știe aici lucrează. „N-amfă cut nimic altceva de cînd măștiu, aici e toată viața mea. Dupăce am terminat liceul, am venit ai -ci. Uitați, sistemul ăsta care indicăetajul la care se află lifturile, e făcutde mine acum 30 de ani. Era m taremîndru de el și iată că încă s-apăstrat de atunci”, ne spune ară tîndpe peretele mare, din fața noas trăcele două dreptunghiuri de cu loa -re roșie și verde.
La realizarea Hidrocentralei aumuncit peste 40.000 de oameni, în
perioada 1959-1965, rezultînd ast -fel o construcție rezistentă la uncu t remur de peste opt grade. Din -tre aceștia, doar puțin mai tră ie sc.„La întîlnirea de 45 de ani a ve nitunul dintre inginerii români ca reau proiectat și plîngea re ze mat depe retele ăsta, zicîndu-ne: «Dom -nu le, știi cît am muncit eu cu mîi -ni le astea la zidul ăsta?” A fost omuncă impresionantă”, ne spunedom nul Cezar coborînd timp deaproximativ trei minute cu liftul,la nivelul -5. La 104 metri adîn ci -me găsim scris că „viața trece, o pe rarămîne.” A căzut regimul, dar a ră -mas puterea hidrocentralei de apu tea produce curent pentru ap -rin derea 4 400 000 de mii de becuri
de 100 watt.O astfel de operă, carea rămas și după moar tea celui carea muncit la ea, este Teatrul „SicăAlexandrescu” din Brașov, pe careîl găsim mi ro sin d a lac, betonproaspăt turnat, cu interior înțesatde schele. Mi ro sul de vechi sepăstrează încă din 1959 cînd a fostfinalizată construcția de către IonCristodulo. „Lucrările de de co ra -țiu ne au fost realizate în 40 de zilede acesta, inspirația pro ve nin d dinarhitectura populară și lo cală”, nespune arhitectul O vi diu Taleș. TotCristodulo a fost cel ca re timp depatru ani a fost sce no gra ful pri me -lor ediții ale Fes ti va lu lui In ter na -țio nal Cerbul de Aur în perioada1968-1971.
Dincolo de măreția pe care o a -
ra tă construcțiile din perioada co -mu nistă, arhitecții consideră pe ri -oa da a fi una umbrită de modeleleim puse, vremuri în care cuvîntullor nu se înscria în lista de pri o ri tă -ți a conducătorilor vremii. Dovadacă acele timpuri s-au risipit stă sta -tu ia Indepedenței din Iași, al căreici tat „Independența e suma viețiinoas tre istorice”, aparținînd luiMi hai Eminescu, a luat locul celuiim pus de Ceaușescu, care nu a mairă mas scris nici în mintea ar hi tec ți -lor.
Puțini sînt cei care își mai a -min tesc faptul că femeia care i lus -tra independența României atunci,era reprezentată de Elena Cea u -șes cu. n
10 POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 464| 21-27 octombrie 2013
Clădirile sub care s-aîngropat comunismulLa picioarele construcţiilor au căzut sute de români.
Vizita de lucru de la Barajul Vidraru s-a încheiat cu aplauze.
Despre România din perioada comunistă se spune că ar fi semănatAmericii din punct de vedere al grandorii și al măreţiei clădirilorconstruite. Diferenţa este că americanii construiau pe verticală, iar
ro mânii pe orizontală. După căderea comunismului, României i-a rămasPa latul Parlamentului, a doua construcţie din lume după Pentagon, Bu le -var dul Unirii, echivalentul socialist al Champs-Élysées, Transfăgărășanul,dru mul de 90 de kilometri, săpat în munţi în doar patru ani de zile sauHi drocentrala Vidraru, situată la 104 metri adîncime. Dacă oamenii careau trăit în perioada comunistă și le amintesc ca mărci ale epocii res pec ti -ve, cei tineri încă le descoperă. Mărturiile vremurilor trecute s-au lăsatdes coperite prin intermediul proiectului ATRIUM (Arhitectura RegimurilorTo talitare în secolul al XX-lea în Managementul Urban) al Mitropoliei Mol -do vei și Bucovinei timp de o săptămîna jurnaliștilor ieșeni care au vizitatclă dirile comuniste din București, Brașov și Iași.
Din in teriorulCasei Poporului,
totul stră lucește.Mîinile celor 700de ar hi tecţi și a
celor peste20.000 de mun -citori au lucrat24 de ore pe zi
ca să pună cap lacap doar ma te -ria le românești.Nu avem voie săfo tografiem sausă filmăm, doar
în cercăm săînchidem într-un
colţ al minţiiceea ce vedem
Muncitorii care au lucrat la cetatea Poienariau cărat pietre și s-au căznit pînă au crăpathainele de pe ei.
La nivelul -5, găsim scris că „viaţa trece,opera rămîne”. Comunismul a căzut, darHidrocentrala de la Vidraru încă aprinde 4.400.000 de becuri.
„
de Mădălina OLARIU | [email protected]
11Numărul 464 | 21-27 octombrie 2013
Inginerul japonez care a dat circuitele pe slove române[tiFemeia a abandonat IT-ul pentru limba latină.
Eiko Ishiguro adoră parcurile ieșene, iar cînd are ocazia, le vizitează alături de colega și prietena sa.
Eiko Ishiguro a venit din Japoniaîn România dintr-un capriciu. Avrut să înveţe limba latină în
ţa ra în care a rămas uimită demunţii Brașovului, de Băile Her cu -lane sau de frumuseţile Timișoarei.Nu a contat nici că lucra deja deaproape 20 de ani ca inginer IT, nicică trebuia să plece departe defamilie și de prieteni, nici că trebuiasă înveţe o limbă total necunoscutăei sau să trăiască printre străini.Acum, după șase ani în care Iașul i-adevenit casă, japoneza are 43 deani și este studentă în anul al II-leade master la „Lingvistică generală șiromânească” de la Facultatea deLitere de la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza”. Pe anulacesta, însă, biletul spre părinţii dinToyota, încă nu l-a rezervat.
România, ca o masă deCrăciun
Eiko a plecat de acasă, la studii,de la 19 ani. Și s-a mai întors la pă -rin ți doar în vizită, o dată pe an,ceea ce i se pare, de altfel, normal șifi resc. Îi era mai ușor să parcurgă35 de kilometri din Toyota, orașulîn care locuia, pînă la serviciu înTo kyo, decît să meargă în vizită la
părinți, deși distanța pînă la aceștiaera mult mai mică. „Dacă mer ge ammai des ar fi zis că nu am prieteniși și-ar fi făcut mereu griji. La noimun ca este cea mai importantă”,spune femeia micuță, bătînd ușorcu pumnul în masă. Pare cara -ghioa să, ca un copil care își doreștesă fie un om mare, dar în acelașitimp, serioasă. Însă imediat se spe -ri e, se rușinează de atitudinea sa șiîn cepe să rîdă punîndu-și mîinilepe față.
În România i se pare însă li niș -ti toare grija noastră pentru familie,fap tul că renunțăm la carieră dedragul celor de același sînge cu noiși că de sărbători știm să ne strîn -ge m cu toții la masă. „Cel mai fru -mos eveniment aici este Crăciunul.Colindele și faptul că familia sestrînge la un loc”. Gesticuleazăplină de viață fie care cuvînt, iar pechip i se ci teș te uimirea. Îmi po ves -tește tristă că în Japonia sărbătorilede iarnă sînt pentru îndrăgostiți șiîncearcă să imite un cuplu care sesărută. Ime di at alungă însă ima -ginea cu mîna și șterge de pe buzesărutul imaginar.
Din Brașovul de altădatăÎi place România, dar nu știe e -
xa ct de ce a vrut să vină aici. S-aho tărît că asta este alegerea po tri -vi tă după o excursie de două săp -tă mîni în care a vizitat Băile Her cu -la ne, Timișoara și Brașovul. Tot a -tu n ci crede că i s-a sădit în mintedo rința de a învăța limba latină.Nu i-a fost greu să se desprindă deprie teni și de familie și nici lameseria de inginer în IT nu a re -
nun țat cu greu. „Eram plină. Numai puteam să fac același lucru”,îmi spune Eiko aproape fără nici oex presie, și arătînd spre sto mac cași cum nu ar mai încăpea mîn carea.Și-a dorit să o ia de la ca păt, să facăce va cu totul nou. Cei apro ape do -uă zeci de ani cît a lu crat ca inginerîn capitala Japoniei au făcut-o „săse sature de viață” și de aceea s-ade cis să o ia de la capăt în Ro mâ ni a.
Prietenii și familia i-au acceptatdin primul moment „nebunia”, darar fi plecat chiar dacă cei dragi ar fifost împotrivă. „Mi-au spus că da -că eu sînt fericită și ei sînt fericiți.Iar noi în Japonia oricum sîntemin dependenți.” Bate iar cu pumnulîn masă însă nici de acastă dată mî -na micuță nu scoate nici un zgo -mot.
Rusa de nota 10După ce a ajuns în România a
a flat însă că nu-și poate îndeplini i -me diat visul, acela de a studia lim -ba română și limba latină, Uni ver -si tatea „Al.I. Cuza” din Iași nea -vîn d o specializare care să le une a -s că pe cele două. A ales însă să facăro mână-rusă, iar în urmă cu doi a niși-a luat diploma de licență cu notaze ce. „Doar jumătate din notă e amea”, îmi spune modest Eiko.„Cea laltă este a prietenei mele, ca -re m-a ajutat foarte mult. Ea mi-aco rectat lucrarea și tot ea m-a ajutatsă-mi găsesc materiale de studiat”,își amintește femeia.
De fiecare dată cînd vorbeștedes pre prietena ei, Eiko privește înpar tea dreaptă și își înclină ușor ca -pul, de parcă cea care i-a fost a lă tu -ri în România ar fi mereu lîngă ea.Pe lîngă experiențele plăcute, mas -te randa își amintește însă că a avutși nenumărate experiențe „amu -zan te negativ”. Prima dată cînd ave nit în Iași a trebuit să-și facă per -mis de ședere, iar la poliție în locde cetățenia japoneză i s-a scris „ja -mai cană”.
Îmi povestește apoi toate dis cu -țiile pe care le-a avut și joacă cînd
rolul său cînd pe cel al fun c țio - narei de la ghișeu. Pe lîngă ce tă țe -nie a aflat mai tîrziu că i s-a greșit
și adresa din România. S-a întorssă îndrepte greșeala, însă i s-a ziscă nu e importat. „Îi explicam cănu es te bine, dar ea stătea și doarse ui ta drept la mine”, îmi spune a -mu zată și mirată de întămplare.
Învăţăcel la împăturitsarmale
Pe lîngă masterat, Eiko a în ce -put să urmeze de cîteva luni și cur-suri de psihopedagogie la Mo go -șoa ia, lîngă București. Își doreștesă devină și educatoare, dar nu știecît de bine i s-ar potrivi rolul demă mică pentru o mînă de prichin-dei. „Acolo am mîncat prima datăcior bă de burtă. Îmi place mîncareade aici, dar este foarte, foarte gra -să”, îmi povestește gesticulînd ra -pid femeia.
În tainele bucătăriei româneștia inițiat-o însă bunica prietenei ei.A învățat-o cum se împăturesc săr -mă luțele, cum se face borșul sausu pa de pui, dar și o sumedenie depră jituri. „M-am speriat prima da -tă cînd am văzut-o pe bunica cumgă tește. Punea sticla de ulei cucapul în jos și uita de ea.” Descriecu mișcări largi fiecare mișcare peca re profesoara ei de bucate ro mâ -
nești o făcea, și imită atît de binefie care gest încît cuvintele aproapecă nici nu ar avea rost.
Cursurile din reportofonDeși acesta este al șaselea an de
cîn d se află în România, în primulfii nd nevoită să urmeze cursuri delim ba română ca mai apoi să sepoa tă înscrie la facultate, încă îieste greu să învețe pentru exmene.„La gramatică este ușor. Învăț de a -ca să și pot să scriu tot, însă la li te -ra tură nu mă prea descurc”, îmimăr turisește încurcată Eiko. Îmiex plică, jumătate prin semne, că i-ar lua „un an întreg” să citească osin gură carte, fiind mereu nevoităsă folosească un dicționar pentruexpresii.
A primit însă ajutor tot de laprie tena sa care, înainte de fiecaree xamen, îi povestea fiecare carte peca re o aveau de pregătit. „Uneori,cînd nu știam cartea de la subiectul
de literatură, povesteam o altă o pe -ră. Nu primeam notă pe ce scriam,dar doream să arăt profesorului căam învățat pentru curs. Spuneam
însă la urmă că îmi pare rău și căIon Creangă mi-a plăcut mai multde cît Mihai Eminescu”, îmi spuneEi ko cu expresia unui școlar prinscă nu și-a făcut temele.
În ciuda tuturor greutăților șiba rierelor de limbă, femeia nu aavut niciodată restanțe, iar temeleși lucrările pe care profesorii i ledă deau de pregătit le preda mereula timp. La cursuri îi este greu să-șino teze și de aceea înregistrează peun reportofon tot ce profesorul lezice studenților, iar acasă este ne -voi tă să asculte de mai multe oriceea ce profesorul a predat pentrua înțelege în totalitate cursul.
Cu toate că s-ar exprima multmai ușor în limba engleză, Eiko re -fu ză însă categoric să o vorbescă.„Aici sîntem în România, deci tre -bu ie să vorbim românește”, îmi ex -pli că ea didactic atunci cînd îi pro -pun să ne ajutăm și de limba luiSha kespeare.
Pasiunea ca o datorieChiar dacă a venit în România
să învețe de cîțiva ani aceasta facepar te din Asociația Româno Ja po -ne ză Himawari și predă stu den ți -lor români limba japoneză, cu carefa ce cursuri de origami sau pe careîi învață despre ceremoniile cea iu -lui sau alte obiceiuri din țara na ta -lă.
Nu spune însă despre ac ti vi tă -ți le de acolo că ar fi pasiuni, ci facetotul ca și cum ar fi de datoria ei săle înfăptuiască. Îi place însă să seplim be și cutreieră întreg orașul defie care dată cînd are ocazia. „Iașuleste mult mai liniștit decît orașeledin Japonia, iar oamenii sînt toțifoarte amabili și respectuoși. Acolotoa tă lumea aleargă și toți se gră -bes c să lucreze”, îmi explică Eiko,zîmbind larg.
Nu are de gînd să se întoarcă înJa ponia și își dorește să lucrezeaici . Pentru ea acasă a devenitacum România și doar familia șiprie tenii o mai leagă acum de țarana tală. Sufletul lui Eiko a devenitacum unul latin, chiar dacă el estescrijelit de sabia strămoșilor samu-rai. n
Apreciază în România grija noastră pentrufamilie și dragostea pe care o manifestămfaţă de aceasta, cînd alegem să ne petrecemtimpul uniţi, în defavoarea carierei.
M-am speriat cînd am văzut cum găteștebunica prietenei mele. Turna din sticla deulei și uita să se mai oprească.
de Andrei MIHAI | [email protected]
Cu Asociația Himawari, japoneza își vizitează țara mai des decît o face în viața reală.
POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU
Nu mai aveai loc nici să arunciun ac în Sala Mare a Teatrului Na -țional din Iași. Peste tot unde ve -deai cu ochii, doamne dichisite șiparfumate subtil erau la braț cudomni îmbrăcați sobru, inundîndholurile în căutarea unui loc liberprintre parlamentari, primari, rec-tori, directori, oameni de afacerisau directorii prezenți la eve ni ment.Aproape că se poate citi ne răb da -rea de pe chipurile celor prezenți,șoaptele despre personalitățile ceurmau să urce pe scenă oprindu-seodată cu ridicarea cortinei. Îmbră -ca tă cu o rochie mov care duceime diat cu gîndul la „Zîna sur pri -ze lor”, după cum mai este ea cu -nos cută, Adreea Marin, modera-toarea evenimentului, ne-a uratbun venit și a recunoscut că i-a fostdor de „căldura Moldovei”, pre cumși de foștii colegii din regie de laTVR Iași. Și fără să vorbească preamult, aceasta „predă ștafeta” „gos -po darului și înțeleptului”, dupăcum i-a numit pe Gheorghe Ni chi -ta, primarul Iașului, și pe Înalt -prea sfințitul Teofan, MitropolitulMoldovei și Bucovinei.
Avînd în vedere că ne aflămîntr-o sală de teatru, primarul ne-aîndemnat să jucăm într-o piesă încare ieșenii și orașul sînt per so na -jele principale, mulțumind tuturor„instituțiilor simbol” care au ajutatla organizarea evenimentului. In -vi tat să ia și el cuvîntul, premierulRomâniei, Victor Ponta, ne-a su ge -rat să scăpăm de blestemul lipsei
de încredere în noi înșine, și a glu -mit „cu riscul de a vă supăra, dacăși Constantin Brâncuși era ieșean,nu vă mai lipsea nimic”.
Egiptul pe timp deprimăvară
În continuare s-a mai ridicat ocortină, iar în interpretarea CoruluiOperei din Iași își fac loc în jur de150 de artiști pentru aria Triumfal –Aida. Deodată, scena se trans for măîntr-un mic orășel din Egiptul an -tic, cu trei grupuri de dansatori cepăreau să aibe un duel pașnic, glu -mind unii cu alții, și încercînd să-imulțumească pe coriștii care-i pri -vesc cu autoritate de pe niște scări
suspendate. Aceștia însă nu păreaufoarte impresionați, și de nicăieri aapărut o armată de vreo 30 de sol -dați, toți echipați cu niște armuristrălucitoare, un scut uriaș ce paredin aur în mîna stîngă, și un paloșde pe care se reflectă lu mina în mî -na dreaptă. Toată scena s-a zguduitla marșul lor, vibrațiile ajungîndpînă în public. După ce și-auleagănat armele ca și cum s-ar fipregătit de o luptă, vitejii se ri -
sipesc prin regie, pentru ca dinurma lor să apară alți luptători șimai amenințători decît primii. Dedata aceasta scuturile aveau un felde șarpe desenat pe ele, iar in locde săbii o suliță lungă aproape cîtdoi oameni. Ritualul se repetă încăde vreo cîteva ori, pînă ce, la final,a apărut și faraonul, la care se în -chină cu toții în timp ce cortina leascunde siluetele.
Din public, cele mai multe zîm -bete a răpit mezzosoprana Mari ne -la Macsim Nicoară, care alături deșapte prichindei de la corul Ju nio -rii Operei a interpretat o scenetădin Sunetul Muzicii. De la mic lamare, fiecare țînc sare în sus ca uncangur de fiecare dată cînd melo-dia ajunge la nota pe care o re pre -zintă, pînă ce ajung înapoi la Do,de la doamna învățătoare.
Iar după decernarea titlurilorde cetățean de onoare primite decătre academicianul Bogdan Si -mio nescu, managerul Operei dinIași Beatrice Rancea, și mediculRaed Arafat, sîntem anunțați căavem norocul să asistăm la o ade -vărată premieră. Pentru prima oa -ră pe aceeași scenă s-au strînsCorurile reunite ale Filarmonicii,Operei și Conservatorului inter -pre tînd Carmina Burana. Deodată,în Sala Mare a teatrului rezonează
ecourile a 100 de voci ce ne spunaceeași poveste. Delimitată de cu -lori diferite ale veșmintelor, fiecareinstituție nu s-a luptat să fureatenția, ci a format un singur orga -nism, care după fiecare notă ne-ală sat cu fiori pe șira spinării, și în -cheind cu o aură regală.
Finalul evenimentului a fost unizvor al culorilor și al primăverii,soprana Cristina Grigoraș inter -
pre tînd împreună cu baletul Ope -rei fragmentul Les Fleurs din In di ileGalante. După ce zînele de pe sce -nă ne-au furat toate privirile, o par -te dintre acestea s-au infiltrat prin -tre noi și au făcut ca prin sală săplouă cu zeci de petale de flori,atenționîndu-ne că deși la televizorse spune că urmează frigul, în pie -sa în care fiecare ne jucăm rolul,abia acum rodește primăvara. n
Bucuria, voluptatea și tinerețea studenților de la Uni ver -sitatea de Arte „George Enescu” din Iași s-a înfruptat din ideeade strîmtorare, înăbușire și rătăcire în drumul către moarte.Zilele Tînărului Regizor organizate la Teatru Fix în perioada 15-18 octombrie, nu au exultat, ci au conturat viziunea unor viitoriregizori, care încă se dezvelesc de coconul în care s-au format,și care au pus în scenă adaptări în propria viziune.
Ne jucăm de-a baba oarba, mai întîi ca niște copii, mai apoide sub ochelarii orbului strîns în scaunul cu rotile. Pentru„Neînțelegerea” după Albert Camus, este nevoie în viziunealui Cristi Avram, de o absență, compensată de jocul celorlaltepersonaje. Dubla ipostaza a personajului, cea a fiului rătăcitorși a fratelui dezertor, este acoperită de prezența mamei, și de afiicei, Martha care hotărăsc să îl pedepsească cu moartea.Absența este accentuată de prezența iubitei, așezată în pozițiede fetus pe un cub, ale cărei mișcări descriu o durere surdă față
de imaginea celui iubit, mai întîi pentru dispariție, urmată dedurerea care sugerează plecarea veșnică, moartea.
Inițial, încearcă să-i zămislească momentul plecării din ele-mente. Mai întîi, valiza pe care Marta o aduce mamei, spunîndcă urmează să plece, pantofii bărbătești care nu își mai găsescpicioarele, apoi întunericul în care sala se cufundă atunci cîndcele două cară un trup molatec, învelit în cearșaf alb. Efectuleste dublat de spațiul sonor, care trece de la liniște, la muzică șila strigăte fără glas, fără finalitate.
La polul opus se situează „Partida de sfârșit”, a lui SamuelBeckett, în regia Dumitrianei Condurache, un joc ale cărui zgo-
mote sînt doar cele ale actorilor. Diferențele de ritm, de lașoaptă la strigăt, reprezintă de fapt situația în care cei doi seaflă. Hamm stă inert, țintuit într-un scaun cu rotile, cu privireaîndreptată undeva, către o sursă de lumină pe care însă nu opoate percepe, fiind cel care strigă, urlă. Sluga credincioasă,Clov mișună în jurul său tropotind, este cel care vorbește cu ovoce stinsă și cu un zîmbet fixat pe față ca un rictus. Lumina sestinge și se aprinde peste personaje, „Partida de sfârșit” fiind defapt o ilustrare a morții prin personaje. Defectele fizice,paralizia și lipsa vederii lui Hamm, picioarele înțepenite aleslugii Clov, care nu îi permit să se așeze, introduc tema morțiica o descompunere lentă, începînd cu neputința care îi macinămai întîi fizic, apoi psihic. Decorul simplu, alcătuit doar dintr-ofereastră, cu patru ochiuri mici și întuneric accentueazăangoasa pe care personajele o trăiesc, împreună cu celelaltesentimente premergătoare morții.
Pe podeaua aproape goală, spațiul de joc a ascuns trăiri carenu au avut nevoie de decoruri sofisticate. Se spune că dacă lafinalul pieselor de teatru aplauzele întîrzie, e semn bun. În -seamnă că atît actorii cît și regizorul au reușit să trezească înspectator dorința de a vedea mai mult și de a rămîne pentrucîteva secunde prinși în acțiunea piesei, pînă să dea drumulaplauzelor. n
12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 464 | 21-27 octombrie 2013
De ziua Iașului, Opera și-a desfăcut aripile
Lunea trecută a avut loc cea de-a XXII-aediţie a Serii Valorilor, organizată pentruprima oară în Sala Mare a Teatrului
Naţional din Iași după ce a fost renovat. Pelîngă decernările premiilor pentru Excelenţă,publicul a putut viziona în două acte,numeroase fragmente artistice din stagiuneade anul trecut a Operei precum Indiile Galantesau Triumfal - Aida. Desfășurată cu prilejulSărbătorilor Iașului, regia spectacolului a fostsemnată de către managerul Operei NaţionaleRomâne din Iași, Beatrice Rancea. Laeveniment, pe lîngă rectorii universităţilorieșene și parlamentari locali au mai fostprezenţi Victor Ponta, Liviu Dragnea și RaedArafat.
Raed Arafat, Bogdan Simionescu și Beatrice Rancea, cetățeni de onoare ai Iașului
După ce zînele de pe scenă ne-au furat toateprivirile, o parte dintre acestea s-au infiltratprintre noi
de Iulian BÎRZOI | [email protected]
de Mădălina OLARIU | [email protected]
În premieră, corurile Conservatorului, Filarmonicii și al Operei s-au reunit.
Iașul și-a răsplătit cetăţenii
Tr\irile tinerilor regizori puse în scen\
r Premiul pentru Excelență în Educație: Universitatea TehnicăGheorghe Asachi din Iași.
r Premiul Pogor: Liviu Suhar; Dan Lungu; Marfa Axenti; OltițiaCântec.
r Premiul pentru Excelență în domeniul cultural artistic: DavidAlexandru; Felix Aftene.
r Decernarea premiului 40 de ani de promovare constantă avalorilor Iașului în țară și peste hotare – Cvartetul VOCES.
r Decernarea titlurilor de Cetățean de Onoare: Bogdan Simionescu;Beatrice Rancea; Raed Arafat.
r Premiul penru Excelență în educație – OLIMPICI internaționaliieșeni: Puiu Octavian; Tosoianu Ruxandra; Diana Constantin; CameliaDiaconu; Corina Toma; Andrei Pașa; David Cristian Călin; AdrianTeodor Ivan; Andreea Laura Ștreangă: Anreea Ioana Filip; AlexandruPătrău; Ana Ivonov.
r Premiul pentru Excelență în sport: Irina Dorneanur Premiul Vanda Condurache: Răzvan Cojocariur Premiul Curaj și spirit civic: Ion Bogdan; Marian Platonov;
Marian Prescură.r Premiul pentru Excelență în implicarea în proiectele comunității:
Fundația Star of Hoper Premiul pentru Excelență în afaceri: Firma Dalkia
PREMIILE SERII VALORILOR
MIERCURI – 23 OCTOMBRIE14.00-15.00, Casa FILITVernisajul expoziției foto „117
Scri i tori români” de Mircea Stru -țea nu
Eveniment urmat de pre zen -tarea albumului „117 Scriitoriromâni”
15.00-16.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi +
dezbatereParticipă: Petru Cimpoeșu, Jan
Koneffke, Cristian TeodorescuModeratoare: Bianca Burța-
Cernat
16.30-17.00, Casa FILITSeturi de muzică electronică
„LeVant”, muzică electronică Participă: George D. Stăn ciu -
les cu
19.00-20.00, Teatrul Național„Vasile Alecsandri”, Sala Mare
„Serile FILIT: festivalul își sa -lută invitații”
Moderator: Cătălin Sava (TVR)
20.00-21.30, Teatrul Național„Vasile Alecsandri”, Sala Mare
Spectacol de operă-balet: Par -tea I - Indiile galante de Jean-Phi -li ppe Rameau, montat pentru pri -ma dată de regizorul Andrei Șer -ban
Organizat de Opera NaționalăRomână Iași
22.00-23.30, Spectacol de o pe -ră-balet: Partea a II-a
Organizat de Opera NaționalăRomână Iași
JOI – 24 OCTOMBRIE14.30-15.00, Casa FILIT
Seturi de muzică electronică„LeVant”, muzică electronică
Participă: George D.Stănciulescu
15.00-16.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi și
Q&AParticipă: Adriana Bittel, Geor -
gi Gospodinov, O. NimigeanModeratoare: Simona Sora
16.30-17.00, Casa FILIT„Prezentare Literaturfestival
Ber lin (Germania)”Participă: UIlrich Schreiber
17.00-18.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi și
Q&AParticipă: Sadie Jones, Florina
Ilis, Nichita DanilovModerator: Conf. univ. dr.
Daniel Cristea-Enache
19.00-21.00, Teatrul Național„Vasile Alecsandri”, Sala Mare
„Serile FILIT: Scriitorii șitelevi ziunea”, dezbatere
Participă: Stelian Tănase, Mir -cea Dinescu, Florin Iaru, CristianTeodorescu
Moderator: Cătălin Sava (TVR)
21.00, Teatrul Național „Va si -le Alecsandri”, Sala Mare
Concert simfonicProgram: – Ludwig van Beethoven,
Concertul nr. 3 pentru pian șiorchestră în do minor, op. 37
– George Enescu, Poemaromână, op. 1
Participă: Orchestra simfonicăa Filarmonicii de Stat Moldova Iași
Organizat de Filarmonica deStat Moldova Iași
VINERI – 25 OCTOMBRIE14.00-15.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi
poezie + dezbatereParticipă: Florin Iaru, Denisa
Comănescu, Ion MureșanModerator: Bogdan Crețu
15.30-16.00, Casa FILITSeturi de muzică electronică
„LeVant”Muzică electronică Participă: George D. Stănciu les cu
16.00-17.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi +
dezbatereParticipă: Radu Pavel Gheo,
An drew Cowan, Ruxandra Ce se -rean u, Moderator: Paul Cernat
17.30-18.00, Casa FILIT„Prezentare Festival du Pre -
mier Roman-Chambéry (Franța)”Prezentare de festival literar
internaționalParticipă: Véronique Bourlon
18.00-19.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi +
dezbatereParticipă: Ștefan Agopian,
Cecilia Ștefănescu, Andrei Kurkov,Moderator: Marius Chivu
20.00, Teatrul Național „Vasi -le Alecsandri”, Sala Mare
„Serile FILIT: Întâlnire cuscriitori apropiați Hertei Müller.Premiul Nobel la Iași”
DezbatereParticipă: scriitori prieteni ai
ro mâncei care a cîștigat PremiulNobel pentru Literatură
Mode ra tor: Liviu Mihaiu
21.30, Teatrul Național „Vasi -le Alecsandri”, Sala Mare
Concert: Ada Milea, Anca Ha -nu, Cristi Rigman, Bobo Burlă cia nu
23.00, Casa FILIT„Noaptea albă de poezie și
jazz”, lecturi de poezie și recitalde jazz
Moderatori: Corina Bernic,Claudiu Komartin
Organizat de Asociația Charta,Salonul de Literatură Zero+ șiInstitutul Max Blecher
SÂMBĂTĂ – 26 OCTOMBRIE10.00-12.00, Casa FILIT„Mișcări, expresii și fetișuri în
scriitura ieșeană”, dezbatereParticipă: Călin Ciobotari, Ma -
rius Chelaru, Ioana Petcu, LiviaIacob, Bogdan Moisa, EmanuelaIlie, Ana Săndulescu, Ioan Răducea
Moderatori: Marius Sidoriuc,Paul Gorban
Organizat de Salonul de litera -tu ră Zero+
12.00, Casa FILIT„Întâlnire cu publicul”,
lectură și Q&AParticipă: Hervé Bel, François
GardeModeratoare: Prof. univ. dr. Si -
mona ModreanuOrganizat de Institutul Francez
Iași, în cadrul proiectului Festi va -lul Primului Român
14.00-15.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi
de poezie și Q&AParticipă: Mircea Dinescu, E -
mil Brumaru, Ileana MalancioiuModerator: Conf. univ. dr. Da -
niel Cristea-Enache
15.30-16.00, Casa FILITSeturi de muzică electronică
„Le Vant”, muzică electronică Participă: George D. Stănciu les cu
16.00-17.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi și
Q&AParticipă: Daniela Zeca, Jean
Mattern, Andrea Bajani Moderatoare: Luminița Cor -
nea nu
17.30-18.00, Casa FILIT„Prezentare Literaturfestival
Leukerbad (Elveția)”Participă: Hans Ruprecht
18.00-19.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi +
dezbatereParticipă: Gabriela Adameș tea -
nu, Aris Fioretos, Varujan Vosga nianModerator: Dan Shafran
20.00, Teatrul Național „VasileAlecsandri”, Sala Mare
„Serile FILIT: Întâlnire cuFran çois Weyergans. Premiul Gon -court la Iași”, dezbatere
Participă: François WeyergansModerator: Cristian Tudor
Popescu
21.30, Teatrul Național „Va -sile Alecsandri”, Sala Mare
„Texterioare”Concert Alexandru Andrieș și
invitații săi: Maria Ioana Mîntu les -cu, Berti Barbera, Sorin Romanescu
DUMINICĂ - 27 OCTOMBRIE12.00-14.00, Casa FILIT
Focus Republica Moldova, lec -turi publice și dezbatere
Participă: Arcadie Suceveanu(președintele Uniunii Scriitorilordin Republica Moldova), Ana Ban -toș (critic literar), Iulian Ciocan(scri itor, critic literar, jurnalist), Ni -colae Spătaru (poet), Lucreția Bâr -lă deanu (poeta, prozatoare)
Moderator: Arcadie SuceveanuOrganizat în parteneriat cu
Uniu nea Scriitorilor din Republica
Moldova.
14.00-15.00, Casa FILITLet’s Cross the Borders, con fe -
rin țăParticipă: Daniela-Cristina
Cuj ba, director executiv/ Event Ma -na ger, Fundația Iași Capitală Cul -turală Europeană
Organizată de Fundația IașiCapitală Culturală Europeană
14.30-15.00, Casa FILITSeturi de muzică electronică
„LeVant”, muzică electronică Participă: George D. Stănciu les cu
15.00-16.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi și
Q&AParticipă: Doina Rusti, Simona
Popescu, David VannModerator: Cosmin Ciotloș
15.00-17.00, Punct de plecare:Casa FILIT
Relatări 2, performance de Ma -tei Bejenaru realizat în cola bo rarecu percuționistul Paul Gră di na ru
Participă: Matei Bejenaru șiPaul Grădinaru
17.00-19.00, Teatrul Național„Vasile Alecsandri”, Sala Mare
„Serile FILIT: Scriitor în Est”,dezbatere
Participă: Ștefan Baștovoi,Attila Bartis, Georgi Gospodinov,And rei Kurkov
Moderator: Luca Niculescu
19.00, Teatrul Național „VasileAlecsandri”, Sala Mare
„Festivitatea de închidere aFILIT”
Moderator: Cătălin Sava (TVR)Festivitatea decernării Premii -
lor liceenilor
20.00, Teatrul Național „Va si -le Alecsandri”, Sala Mare
Gală extraordinară de operă,o peretă și musical-uri celebre
Eveniment organizat de: OperaNațională Română Iași. n
Numărul 464 | 21-27 octombrie 2013
Festivalul Interna]ional de Literatur\ [i Traducere13PUBLICITATE
Programcele mai importante evenimente
„We’re the Millers” (n.r.: „Noi sîntem fa -milia Miller”) este comedia care îți livreazăideea, conținutul și actorii principali din pri -me le minute ale filmului. Știi că e vorba des -pre David, un traficant de droguri, care o săîi adune pe lîngă el pe Rose, vecina stri pe ri ță,Kenny, un băiat din același bloc și Casey, oado les cen tă care a fugit de acasă.
Ca să afli de ce sînt aceștia protagoniștiicomediei, e de ajuns să vezi scena în careDavid e jefuit de cîțiva golani. E primulsemn că intriga începe să fie țesută, însă cuață albă. Bineînțeles că David va avea pro -bleme cu „șeful” său, Brad, un excentric careare în birou un acvariu în care o balenăuriașă mănîncă rechini. Nu-i plac mașinile delux, așa că își cumpără orci. Pe Brad îl re cu -noști din comedia „The Hangover”, în care ajucat rolul lui Stu, un personaj cu mai multăetică decît dealerul de droguri nebun, care îl
obligă pe „măgărușul” David să fure cîtevasu te de kilograme de marijuana din Mexic.Așa ajunge acesta să își facă o familie falsă.Ci ne vor fi membrii? Ce ziceți de Casey, Ro seși Kenny?
Îți spui că ceva trebuie să meargă rău,prea le iese planul din prima. Și nu te înșeli.Doar că scena care prevestește ghi ni o nulpare mai degrabă o glumă eșuată. Într-un satîn care mexicanii stau cu puștile pe fiecarecărărușă, nu e nimeni suspicios de ce o fam-ilie de americani vine cu rulota de par că armerge în vacanță.
Iar cînd se dovedește că tocmai a avut locun furt, păgubitul nu trage pe nimeni larăspundere, ci pleacă în căutarea hoțului, lafel de calm cum a venit. Totul se întîmplă înmai puțin de un minut din cele 110, timp în
care cei patru stau cu inima împăcată cătotul le-a ieșit cum au plă nuit.
Cel puțin, actorii își intră în rol cu na tu -ra lețe. Poate și pentru că Jason Sudeikis,Jennifer Aniston, Emma Roberts și Will
Poul ter au la activ cîteva comedii. Însă de -geaba vedem niște actori buni, dacă scenariule unul previzibil, la fel ca și finalul. Pînă șireacțiile personajelor sînt clișeice, mai alescînd reușesc mereu să iasă din bucluc, ca înscena în care doboară de unii singuri doima fioți înarmați.
Pe site-urile de critici, pe li cu la nu aobținut nici măcar jumătate din punctajulmaxim, iar majoritatea spec ta to ri lor auobservat același lucru. Că au ghicit fi nalulîncă de la început. n
Ubi fumus, ibi ignis (trad.: Nu există fumfără foc)
James Patterson nu-și pierde vremea cuin troduceri lungi în cea de-a șaptea parte aWomen’s Murder Club (WMC) (n.r.: „ClubulCrimelor pentru Femei”) și facem cunoștințăchiar din prima pagină cu doi piromani ado -les cenți. Aceștia devin niște ucigași în serieși țin sub teroare orașul San Fracisco după celeagă mai multe cupluri înstărite între ele pen -tru a le arde de vii în propria casă. Sin gu rulindiciu pe care cei doi îl lasă în mod in ten -ționat în urmă sînt cărțile pe care aceștia no -tează cîte un citat din latină. Cei care tre bu iesă rezolve cazul, Lindsay Boxer și par te nerulei Rich Conklin, sînt prinși între timp într-oaltă investigație mai misterioasă, ce con ducela multe frustări și piste care nu duc nicăieri.
Astfel, tot în intrigă autorul parcă as cun deun bici printre pagini și leagă cititorul desca un, reușind să alimenteze mai ceva de cîtun butoi cu benzină enigma dispariției luiMichael Campion. Acesta din urmă este fiulunui fost guvernator, care a fost văzut pen truultima oară intrînd în reședința lui Junie Moon,o prostituată naivă și cu o față angelică, du păcum ne este descrisă în carte. După ce a jun gesă fie arestată, fata mărtu ri seș te polițiștilor că
Michael, despre care se știa că are problemegra ve cu inima, i-a murit în brațe, iar în pa ni camo men tului prostituata și-a sunat prietenulală turi de care i-a cio pîr țit corpul și i l-aaruncat în spatele unui McDonalds dintr-unalt oraș în saci din plastic. Cu asemenea de -ta lii mor bi de și violente Patterson își bagăspai ma în ci titor pînă la final, existînd ne nu -mă rate pasaje care ne sînt servite în față fărăse ne putem pregăti în prealabil, cum ar fi tru pulcarbonizat al unei victime, sfărîmat în do uădin greșeală de că tre un pompier în ce pă tor.
Însă nu tot volumul este așa de întu ne cat,iar printre casele pulverizate de flăcări șiinvestigațiile care par fără sorți de iz bîn dă,apar doze nu foarte îmbibate de romantismîntre cei doi polițiști, ieșiri la bere ale mem bre -lor WMC care se termină de cele mai multeori amuzant sau tot felul de dileme măruntedin viața de zi cu zi. Și chiar dacă cazul dis -pa riției ar părea simplu, nici bine nu con -sumăm 20 din cele 125 de capitole că afămcum Junie își neagă propria poveste, iar po -li țiștii nu reușesc să găsească nici măcar unfir de păr pe care ar putea să o incrimineze.Astfel, pentru o bună parte a cărții, autorulne tîrîie prin curțile de judecată jucîndu-secu pulsul nostru asemeni unui păpușar, pen -tru a ne servi la final ceva ce cu siguranță nune-am fi așteptat.
Sic erat in fatis (trad.: Așa a fos sortit) n
ADUSE DE TORENȚINumărul 462 | 7-13 octombrie 2013
AS
TR
ELE
DIX
IT
14
Începi săvisezi aproapeîn fiecareseară că mergila pescuit și
prinzi peștișorul de aur.Nu ai însă dorințe foartemari și nici greu deîndeplinit. Ai vrea să poțidormi cel puțin 12 ore penoapte, să nu te maideranjeze colegii și să aisuficienți bani să-țicumperi orice gadget.
Ai începutsă consulțitot felul devraci peinternet,
mergi periodic pe la babevindecătoare, toți banii ți seduc la vrăjitoare și îți faciceaiuri din toate buruienilede pe marginea drumului.Sfatul nostru ar fi sărenunți. Lenea de caresuferi sigur nu are leac.
În sfîșit aiînceput dietala care visaiîncă din anulI de facultate.
De acum la fiecare micdejun, prînz și cină veimînca numai cornuri cuciocolată și prăjituri cumultă frișcă, sportul l-aiscos de tot din program,iar cumpărăturile îți sîntlivrate la ușă. Vei fi un omîmplinit!
Te gîndești săîți schimbiradicalmeseria și sădevii
pompier. Ai început dejasă te antrenezi intens pen-tru asta stropind cu pungide apă pe cei care trec petrotuar, ești deja rezistentla fum de la vizitele princluburi, iar condiție fizicăai de la cît fugi de facul-tate.
De mîine teapuci debioinginerie.Ai văzut tuîntr-un film
că poți proiecta viruși caresă ucidă numai numaianumite rase de oameni.Vei avea totuși nevoie despecimene pe care săexperimentezi. Speri să nuobserve nimeni că dincartier o să înceapă sădispară țigani.
În sfîrșit tepoți relaxadupă ce înultimilesăptămîni ai
muncit ca un sclav peplantație. La fix ai primitexcursia gratuită laTechirghiol și bonurile dereducere la alcool. O să-țitratezi în felul ăsta cunămol spatele rupt demuncă și o să-ți amorțeștiși nervii cu băutură.
Cînd purgatoriul se leap\d\ de fl\c\ri
FĂ UN STOP-CADRU
de Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]
de Iulian BÎRZOI | [email protected]
Ultimul album al celor de la Bring MeThe Horizon, „Sempiternal” (n.r.: „Etern”) estegenul de compilație pe care fie o iubești, fieo urăști. Și deși formația s-a îndepărtat desti lul cu care a început, agresivitatea ca rac -te ristică metalcore-ului a rămas, adău gîn -du-i-se în plus niște arii proaspete și eli mi -nînd din vocal strigătele specifice genuluideath metal. Melodiile nu sînt simpliste și nicinu seamănă între ele, cîntece ca „Anti-Vist”lovind ascultătorii cu riff-uri monstruoase dechitară încă din primele secunde. La polulopus avem „And the snakes start to sing”,ce menține o notă sinistră, care-ți intră subtil șinemilos sub piele. Acestea, împreună cu res tulcompilației, demonstrează că trupa a muncitdin greu să evite ideea că toate melodiilerock trebuie să înceapă exploziv. În schimb,fiecare piesă se simte unică în felul ei, fie căîntr-un fundal îndepărtat apar notele unuipian, ori un discurs de tip manifest.
Albumul nu sună rău, însă tinde în anu -mi te momente să devină cam melodramatic,cu versuri clișeistice despre întoarcerea aca să,inimi pierdute, înscrisuri pe pereți, sau dru -mul pînă la marginea lumii, fiind astfel greude luat în serios. Și dacă băieții s-au străduitsă schimbe modul în care încep piesele,
aceștia nu și-au mai bătut capul cu instru-mentalul din interiorul acestoa, căzînd în pă -ca tul multor trupe. Aici mă refer la riff-urileși solourile specifice metalcore-ului, care sîntîn unele cazuri foarte repetitive și lipsite deinspirație, devenind la fel de previzibile pre -cum o manea despre iubire.
De exemplu, melodia din deschidere,„Can You Feel My Heart” vine cu niște su -ne te aproape revoluționare, provocînd înmin te imaginea unui arcaș care dă drumulunei săgeți și parcă anunță că urmează cevamăreț și important. Versurile nu sînt preapatetice, formînd un fel de efect ying-yang„Can you hear the silence?/ Can you see thedark? / Can you fix the broken?” (n.red.: Poțisă auzi liniștea?/ Poți să vezi întunericul? /Poți să repari ce e stricat?). Însă imediat ur -mea ză „The House of Wol ves”, care pe lîngăversurile vagi și confuze vine cu niște acor durice pur și simplu nu par să se potrivească.Una dintre cele mai bune me lodii ale albu-mului este „Go to Hell for Hea ven’s Sake”,în care linia melodică ex plo dează într-o a gre -sivitate aproape sălbatică, punîndu-te în ro lulunui lup gata să înșface o oiță ne a ju torată.
Trăgînd linie, „Sempiternal” este albu mulacela care te amăgește cu melodii foarte bu ne,însă ca într-un zig-zag, pe cît de „epice” sîntjumătate dintre cîntece, pe atît de naive șiplictisitoare sînt celelalte. n
Un concert în ying-yangde Iulian BÎRZOI |[email protected]
Cînd spectatorii devin prevestitori de ocazie
NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE
Titlu: „Al 7-lea cer”Autor: JamesPatterson și MaxinePaetroAn: 2013Editură: RAOGen: Crime
ASCULTĂ DE (LA) NOI
Album: SempiternalArtist: Bring Me TheHorizonAn: 2013Gen: Metalcore
Scena în care David e jefuit de cîţiva golani e primulsemn că intriga începe să fie ţesută, însă cu aţă albă
Titlu: „We’rethe Millers”Regizor:RawsonMarshallThurberAn: 2013Actori: JasonSudeikis,JenniferAniston, EmmaRoberts, WilPoulter Gen: Comedie
Mesaje prin încheietur\
Pașii pe care îi face tehnologia în domeniulcomunicațiilor par să urmeze tendințele antici-pate de diferite pelicule, în special cele dingenul SF sau acțiune, în care am văzut tot felulde aparate și gad get-uri care depășeau barieraviselor. Un exemplu este modul în care titularulJames Bond primea sarcinile de la sediulcentral, sau împărtășea in formații cu acesta. Nucu un telefon, sau o cască in trodusă în ureche, ciprin intermediul cea su lui de mînă, care nu arătadoar ora, ce îi oferea agentului 007 avantajeasupra oricărui des pot pe care-l înfrunta.
La sfîrșitul lunii octombrie, inspirați parcăde această serie nostalgică de gadget-uri de spi-onaj, firma Samsung a lansat un aparat ce func -țio nează în joncțiune cu smartphone-urile și ta -ble tele companiei. Samsung Galaxy GearSmartwach nu este primul din categoria sa dinacest an, cu apariții precum italianul Watchsmartwatch nou Pebble E-Paper Watch.
Gruparea sud-coreană a atras însă atenția cu unspot publicitar în care dispozitivele SF pot de -ve ni o realitate, prin intermediul unor persona jeprecum Inspector Gadget sau agentul britanicce vorbește într-un ceas de mînă.
În orice caz, Galaxy Gear este un dispozitivinteresant pe planșă, dar de cînd a apărut pepiață, nu a jucat și alte cărți pe care să le fi jucatdeja restul surorilor sale de la alte companii.Ecra nul cu rezoluția de 320 pe 320 pixeli îi con -feră dimensiuni potrivite pentru a fi un ceas demînă, și nu un telefon lipit de încheietură. Pluscă imaginea este suficient de clară pentru ca uti -li zatorul să poate înțelege un mesaj primit de ladistanță agreabilă.
Aparatul este mai mult un instrument ceface mai ușoară folosirea unui smartphone saua unei tablete, la care Galaxy Gear se co nec tea -
ză prin Bluetooth. Suferă, în rest, de aceleași probleme care au
fost descoperite și la alte astfel de dispozitive.Bateria ține doar cîteva ore, în funcție de cîte orieste folosit, iar procesorul nu poate suporta apli -cații mai mari decît un ceas analog și una pen trutexte. De aici decurg și neajunsurile aparatului.Sistemul de recunoaștere a vocii nu este sufi-cient de sensibil pentru a identifica timbrul vo -cal de la o anumită distanță, ceea ce-l face inutilîn spații publice. Și nici nu are o conexiune lacăști cu microfon, deci conversațiile se pot facedoar stînd cu încheietura la gură.
Un astfel de dispozitiv este, să fim sinceri, oju cărie drăguță, dar cam scumpă la cei 299$ cîtcostă, și avînd în vedere componentele sale nu areniciun motiv să aibă un preț atît de ridicat. n
Sîntem români fericiți, ne-am ca -lificat la barajul pentru Mondiale.Am bătut Estonia, Turcia a încasat-ode la Olanda și au rămas să-și lus tru -iască iataganele pentru anul ur mă tor.Palpitant, îmbrățișări, laude, la crimi,deznădejde. Cu oricine vom cădeala baraj, sigur luăm bătaie. Cel puținașa spun cîrcotașii. Restul își punspe ranțe în zarurile lui Pițurcă, sămai dea un șase-șase.
În timpul tuturor acestor cal cu le,Simona își racorda racheta de tenis.Probabil se gîndea la Ruxandra Dra -gomir, Irina Spârlea sau, de ce nu, laIlie Năstase. Orice s-ar spune astăzidespre el, cînd intra pe gazon, te to -peai cu ochii de televizor văzîndu-lcum trăia fiecare punct. Își iubea ra -cheta ca pe o amantă, o mîngîia, întimp ce Țiriac o bătea ca pe hoții decai, izbind-o de toate colțurile te re -nu lui cînd se enerva. În mintea Si -mo nei Halep s-a făcut deodată li niș -te. S-a văzut pe teren, servind, odreaptă, un lung de linie, reverul cudouă mîini, avansare la fileu, lobprins, fandare. Înainte-înapoi, stîn-ga-dreapta. Genunchii îi pocnescdu pă o uzuă prelungită, cartilajeledinăuntru sînt atît de elastice încîtzici că-s făcute din gumă. Samantha
Stosur nu prea înțelege ce se în tîm -plă. Servește ca să rămînă în meci,dar încă nu și-a dat seama cînd a în -ce put să piardă. Știe doar că e ine vi -tabil. Iar Simona domină terenul, epes te tot, ai impresia că joacă la du -blu cu vreo trei mingi deodată. Pu -fă ie nervos înspre rachetă și îi îm -ple tește corzile. Ultimul punct, acîș tigat, merge spre fileu.
O strîngere de mînă o despartede finalul meciului. Ultima dată cîndo româncă a intrat în top 15 WTA afost înainte de 1999, prin Irina Spâr -lea. Cine o mai ține minte pe IrinaSpârlea? Dar pe Simona Halep cineo cunoaște? Acum, toată lumea maipuțin noi. Duminică a cîștigat celde-al cincilea turneu al anului, laMos cova, contra australiencii Sa man -tha Stosur, după un meci de vis.Doar Serena Williams a cîștigat maimulte turnee anul acesta. Și Simonaavansează. Joacă mai bine, face maipuține greșeli, cîștigă mai multepunc te. Probabil și ea ar vrea ca Ro -mânia să pice la baraj cu Grecia,eventual să ne și calificăm la mon -dia le, dar microbiștii care lasă aca -tis te la buticurile cu pariuri știu cînde următorul turneu al Simonei? n
de Cătălin HOPULELE |[email protected]
ADUSE DE TORENȚINumărul 462 | 7-13 octombrie 2013
Am vrut să scriu despre vinu ri lemoldovenești și stupidul embargoru sesc. Apoi m-am răzgîndit. Amhotărît că marșul pentru unire e unsubiect mai bun. Apoi iarăși m-amrăzgîndit. Mi-am spus că nu sepoate ca toate subiectele mele să fiedespre Moldova, Transnistria, basa -ra beni în România, eterna luptă cufoștii ocupanți sau frăția cu oameniidin țara în care stau. E prea multchiar și pentru mine.
Și m-am gîndit îndelung la po -vestea pe care ar trebui să o spun casă ies din nișa asta în care am intrat,fără voie, încă de la început. Mi-autrecut prin minte toate celelalte su -biecte pe care le documentez, toam naaceasta superbă de afară, avalanșade proteste din ultima perioadăpen tru o lume mai bună, puterniculcurent anti-vaccin din România, ca u -zele nedeslușite ale cutremurelor dinGalați sau, de ce nu, noile forme dejurnalism alternativ. Nimic însă numi-a făcut cu ochiul.
Mi-am dat seama că oricît demult aș fugi, ajung mereu în acelașiloc. Chiar dacă textele mele din ul -tima perioadă au fost despre spor -tivi de performanță, călătorii saumi turile medicinei alternative, ade -vărul e că atunci cînd pot alege, măîntorc mereu, cu drag și un dor te -ribil, la spațiul dintre două rîuri cu -minți care delimitează o țară atâtmi că și neliniștită. La trenurile goa -le care duc spre ea, la scriitorii alecăror cărți se vând în librăriile dinBucurești, la nunțile care răsunăpînă dincoace de Prut.
Iar zilele trecute, întrebarea unuijurnalist străin m-a pus, pentru a nuștiu cîta oară, într-o dificultate cu -
nos cută. „Despre ce scriitu, în gene ral?” s-a lovitde un zîmbet re semnat șiun trist ridicat din
umeri. „Despre Basarabia, de celemai mul te ori”. Sînt, cum ar veni,un jur nalist delegat, un corespon-dent ne oficial al Republicii Mol do -va, cu toate dramele ei, în România.
Am stat cu mare greutate în ca -să astăzi, asistînd pe Facebook la în -flă cărarea și bucuria dezlănțuită atinerilor care au mărșăluit pentru oeventuală unire. I-am invidiat pecei care au pus poze și le-am răs -puns cu regret prietenilor care m-au invitat să strig, din adîncul su fle -tului, că Basarabia-i pămînt ro -mânesc. Nu pentru că nu am vrut,ci pentru că nu am putut.
Am în țe les, mai mult caniciodată, că nu scapi de ceea ceești. Iar eu sînt Basarabia. n
DE LA CENTRU
Fuga
Lina VDOVÎIredactor TVR
15
Săptămînaviitoare aiaflat că unasteroid valovi pămîntul.
Ai găsit deja un buncăr,dar înainte de asta ai datspargere la unsupermarket pentrumîncare, țigări, băutură,prezervative și ai luat cutine și două moldovencecare abia ce au trecutgranița în România.
Deși pînăacum teamuzacăruța cuproduse de
fast food din fațauniversității, în sfîrșit airealizat că acolo găsești celemai bune sandvișuri cu tonpe care le-ai mîncat. Speridoar ca vînzătorii să nu fiauzit cuvintele urîte pecare le-ai zis și să-țistrecoare otravă în mîncare.
În sfîrșit airealizat cîtsînt deproastedrumurile
din România și si renunțatla visul tău de a-țicumpăra mașină. Ți-aigăsit însă unul mai practic.Îți cumperi tractor și temuți la țară. Ai totuși onelămurire. O să poți facedrifturi cu tractorul chiar șicu plugul pus?
În fiecarenoapte tetrezește unvecin carestrigă din toți
plămînii „foc, foc, foc, ardecasa, arde casa”.Săptămîna asta ai de gîndsă-l faci să înceteze cuzgomotul și pentru asta aicumpărat o canistră debenzină, o brichetă și aipregătit un scaun cu caresă-i blochezi ușa.
După cesăptămînatrecută toateți-au mersprost,
săptămîna asta toate îți vorieși din plin. Păcat că nu aiapucat încă să-ți cumperibilete la Loto, laSuperBingo și nici măcarlozuri nu mai găsești. Nu-inimic, sînt păcănele șijucători de alba-neagra labirtul din colțul străzii.
Deși ți-aigăsit iubitde doarcîtevasăptămîni,
începi deja să faci planuride nuntă. Ai găsit sala, aitocmit preot și ai trimisdeja invitații la toaterudele. Ar trebui totuși să-l anunți și pe mire. Nu dealta, dar măcar nu va finevoit să vină la altarîmbrăcat în trening.
AS
TR
ELE
DIX
IT
SCOR LA PAUZĂ
În umbra Braziliei
strălucește
Simona
La DD TV, de regulă, în jurulorei 23.00 se difuzează desene ani-mate. De cele mai multe ori cu Tomși Jerry, care se luptă de ani de zilesă îi vină unul altuia de hac. Se slu -țesc cu toporul sau își alintă ca pe te leminione cu o mîngîiere dureroasă detigaie. Dang! Dang! Dang! Vi ne reatrecută, însă, la aceeași oră, gongula sunat a slujbă pentru Dan Dia co -nescu, proprietarul DD TV. OTV,celălalt post pe care îl deține, își re -lua emisia, dar nu în gar so nie ra dejacelebră, ci la subsolul unei bisericidin Vatican, după cum trîm bițaseDiaconescu pe la cîteva ca na le deștiri. Precum năprasnicul Jerry caremereu scapă printre ghea rele ador-mitului de Tom, Dia co nes cu fen ta seCNA-ul și-și redeschisese televiziu -nea pe un teritoriu în care acesta nupoa te interveni și în care TVA-ul șiimpozitul pe profit sînt con si de ra bilmai mici față de Ro mânia. Numaică atît CNA-ul cît și specialiștii me -dia s-au sesizat și au observat că, defapt, teritoriul ita lian de care vor beș -te Diaconescu es te cît se poate de ro -mâ nesc, locali zat pe strada Pre ci zi -ei din București, acolo unde-și aresediul cealaltă te le viziune a politi-cianului po po ru lui, DD TV.
La nici o zi după isprava sa,centrul de presă al Sfîntului Scauna trimis un comunicat mass medieiromânești în care se subliniază căDiaconescu nu a obținut rezidențaVaticanului, dar mai ales că nu și-aputut instala studioul într-o bi se ri căa acestuia. Singurele televiziuni ca - re-și au sediul în inima Vaticanuluisînt cele ale Sfîntului Scaun și doaracele persoane care lucrează în ser -viciul acestuia pot primi rezidențape teritoriul italian, ori Dan Dia co -nes cu a arătat de-a lungul tim pu -lui că mai degrabă este interesat demorți vii decît de misionariat și alteactivități papale. În același timp șiteleviziunea româno-italiană RomitTV s-a dezis de afirmațiile fostuluipolitician care se lăuda cu un con-tract prin care a devenit peste noap -te unul dintre proprietarii res pec ti -vu lui canal și l-a acuzat de min ciu năși înșelătorie.
Dar cum ce-i în mînă nu-i min -ciu nă, cert este că OTV a emis vi ne -rea trecută prin satelit, pe frec ven ţateleviziunii DD TV, iar CNA-ul îipre gătește o surpriză usturătoare.Precum atunci cînd Jerry îi dă focla coadă lui Tom, iar el fuge speri-at de bombe! n
de Iulia CIUHU |[email protected]
MAI PLAȚI CA ECRANUL
Oglinda luiPinocchio nu-isfinţită
PRIMUL RĂCNET
de Paul ANDRICI |[email protected]
Samsung Galaxy Gear Smartwatch nu este primul din categoria sa din acest an
Numărul 464 | 21-27 octombrie 2013
ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!
La cîțiva metri de un jandarmti nerel, trei bărbați se așază liniștițipe o bordură. Scot tacticos dintr-osacoșă unul dintre cele patru PET-uri de bere și își împart paharele deplastic. „Hai că stăm bine. O să nefie greu însă să ajungem la ma ga zindacă se termină combustibilul”, seplînge unul dintre ei, un mustăciosînalt și cu ochii afundați în orbite.
După o scurtă așteptare începeși concertul. „Guci”, una din pieselecîntate de Mandinga, le face pe cî -te va fete, îmbrăcate cu rochii strîm teși machiate strident, să-și mîngîiepoșetele și să se laude că mai aucîteva acasă „și mai și”.
„Cine este îndrăgostit?”, întrea -bă Elena de la Mandinga. Iar dinmarea de oameni se ridică în aersu te de mîini. Din spatele meu ri di căcîte două degete și niște bunici în -so țite de nepoțeii.
Acestea par însă mai interesatede ce se întîmplă pe scenă decît de
prichindeii ce alear gă nestingherițiprintre picioarele mul țimii.
„It’s sexy Pavel Barto[”Dacă la primele piese cei pre zenți
abia dacă băteau din tălpi ritmurilemuzicii, imediat ce Mandinga în ce pesă cînte Trandafir de la Moldova,picioarele încep să se miște, mîinile
să se prindă de pieptul unor bun -di țe imaginare, iar versurile me lo -di ei să se audă din toate direcțiile.
Smiley, „omul care atunci cînds-a născut a mîncat tot din farfu rie”cum l-a prezentat Pavel Bartoș, leface pe fete să roșească imediat ceur că pe scenă, iar versurile me lo di -ei „Love is for free” și promisiuneacă sigur își va lua soție din Iași lefac pe cîteva tinere să chicotească.
După cîteva piese, artistul sefa ce apoi că nu găsește ceva, se ca -u tă prin buzunare, se uită atent pejos și spre publicul care-l privește
mirat. Întrebarea „nu ați văzut cum -va niște palme” îi lămurește însă ceanume voia cîntărețul, iar mul ți meaîncepe să aplaude deasupra cape -te lor pe ritmurile din boxe.
Concertul este însă întreruptbrusc de sunete de fanfară, iar depe scenă Pavel Bartoș ne lămureștecă urmează să ajungă în fața Pa la -tu lui Brigada 15 Mecanizată „PoduÎnalt” ce participă la retragerea cutor țe. La comanda „stînga împre-jur”, toate capetele se întorc cuspatele spre artiști. Din mijlocul mul -țimii însă abia dacă se zăresc cîtevafăclii aprinse sau cîteva șepci cu în -semne militare. Fetele mai mă run -țe le sînt însă cele mai norocoase. Secațără în spinările colegilor sau iu -bi ților lor și încep să strige în glu -mă „armata e cu noi”.
Publicul care a devenitartist
Odată cu ploaia ajunge pe sce -nă și Cargo, iar solistul se plînge cănu mai are țigări. Cu el încep săstri ge același lucru și cei prezenți,chiar dacă mulți dintre ei sînt defapt nefumători. În jur, toată lumea
pa re să cunoască versurile trupei,iar la melodia „Dacă ploaia s-ar opri”publicul aproape că ia cu totullocul solistului Adrian Igrișan. Cutoate acestea nimeni nu vrea ca eisă coboare de pe scenă și-i lasă săplece doar după două „bis-uri”.
Următoarea voce care răsună dinboxe este cea a Loredanei Groza. Eîmbrăcată ca un super erou avînd opelerină cu sclipici pe care maiapoi artista și-o leagă la brîu ase -me nea unei fuste și imită dansurilede șatră. Puținele melodii pe carele cîntă sînt întrerupte însă de pa u -ze lungi. Aceasta ba povestește cîteceva publicului, ba îl invită pe
scenă pe Canaf, un fost concurentla Vocea României, ba îl roagă peun puști care face beatbox să oacom panieze, fie o pune pe o fetițăde zece ani să cînte în locul ei.
Toți cei prezenți par că nici numai sînt atenți la scenă și cer ce tea zăpe furiș cerul în așteptarea ultimu-lui spectacol al serii, cel al fo cu ri lorde artificii. Doar grupul de bă iețidin fața mea par să o agreeze încăpe Loredana, dar nu pentru mu zi că.Unul dintre ei, îmbrăcat cu un ha -no rac roz și pantaloni roșii în cear căsă-și împace colegii. „Lasă bă, dacăeste bere poate să cînte și Guță.Oricum nu-i mare diferență. n
Un fum înecăcios domină mai toată scena. Îl poțidis tinge prin luminile colorate ale proiectoarelor ce semișcă în toate direcțiile, iar din bezna ce acoperă în tre a gasala se aude o voce îngroșată, care ne sperie de la pri mulcuvînt. „Sînteți pregătiți pentru metal?”, ne-ntreabă cuardoare prezentatorul evenimentului Rock’N’Iași Me -tal, și fără nici-o altă întrerupere invită pe scena Caseide Cultură a Studenților trupa de rockeri liceeni, Me -mento Mori. Precum un chibrit ce aprinde din primaîncercare soba, la fel și băieții animă atmosfera, punîndjar pe foc prin diferite piese, cum ar fi un cover la„Vodka” a trupei finlandeze Korpiklaani, sau „GoanaNebună”, ce ne șoptește pe ritmuri folkiste un metal lin.
B\t\i pe scen\„Urmează acum semifinala în care veți vedea cum
trupe nebune își dau duhul pe scenă pentru a vă dis tra.Dar avînd în vedere că acesta ar trebui să fie un con -cert de metal, vă rog să lăsați scaunele, și să vă apro -piați de scenă!”. Comanda prezentatorului este pri mi tăcu fervoare de toți spectatorii, care pînă în acel mo mentse zvîrcoleau pe scaune.
Fanii îngînă pe ritmurile săltărețe, mai cîntă cîte unvers, două, uneori și-o piesă întreagă sau țipă pînă ră gu - șesc, cuprinși parcă de un virus al genului metal de ca renu pot scăpa. Trupa Demoniah hrănește foamea cu unblack metal cu mesaje religioase, sub atenta privire a unuivioloncel al cărui stăpîn mișcă arcușul mai re pe de decîtse joacă chitaristul cu corzile. Nici toboșarul nu se lasămai prejos, fiind parcă posedat de fiecare dată cînd lo -vește cu forța unui viking în talgerele aurite. Atenția esteînsă captată în mare măsură de vocalist, ale cărui bră -țări cu țepi îi acoperă tot antebrațul, dar ca re nu par a-lderanja ori de cîte ori îl mai vezi în țe pîn du-se cu ele.
Restul trupelor duc mai departe lupta melodică, fie - care venind cîte ceva nou în bătălie. Ar mies of Enlil,Cri mena sau Vespera ies rapid din culise în con jurați deun fum pe care-l taie cu chitara și basul, iar un dele so -no re ale clapelor parcă-l împrăștie prin toa te colțurilesălii. De la atitudine pînă la echi pa ment, tru pe le par maidegrabă unități militare, dotate cu tot felul de strategiiși armament, portretizate de ele mente ale ge nu lui metal.O artilerie cu componente pun kiste și rit muri deathcorepe interpretări rapide, care lovesc cu o bru ta li tate primităcu urechile ciulite ale spec ta to ri lor. Nimeni nu e cruțat,însă nici nu se cere milă, toți pri mesc cu brațeledeschise cîntecele ce îndeamnă la in somnie, și zeci demîini încornorate așteaptă ridicate cîte o altă piesă. n
Marţi seară în faţa Palatului Culturiiaproape s-a revărsat întreg orașul.Mandinga, Smiley, Cargo și Loredana
Groza au venit să cînte de ziua Iașului și auţinut publicul lipit de scenă chiar dacă „din cerau curs lacrimi”. La final, focurile de artificii auţinut loc de cortină, dar și de foame sau setecăci cei prezenţi nu doreau să plece acasă nicidupă ce spectacolul de lumini a încetat.
Cei de la Cargo s-au plîns că nu mai au țigări.
Smiley, care atunci cînd s-a născut a mîncattot din farfurie, le face pe fete să roșească
de Andrei MIHAI | [email protected]
de Paul ANDRICI |[email protected]
Cu casa ladrum
Scandinavia metalic\ pe p\mînt românescÎntr-un timp, era difuzată pe
postul de televiziune MTV o emi -siu ne în care artiștii americani îșilăsau casele filmate centimetru cucen timetru. Vremurile au trecut, iarvila cu trei etaje s-a cam demodat.În schimb, locul i-a fost luat de ru -lota de lux. O asemenea casă pe roțiare și actorul Will Smith. În tim pulfilmărilor, locuiește într-un astfelde autovehicul, de peste 1000 deme tri pătrați, pentru care a plătit2,5 milioane de dolari. Pare o in -ves tiție ingenioasă, din momentce își poate tîrîi casa după el peori unde ar călători. Cel puținSmith nu a resimțit-o ca pe o gau -ră în buzunar, din moment ce estesingurul actor ale cărui opt filmeconsecutive au avut încasări depeste 100 de milioane de dolari. Șipen tru că Will Smith e darnic,scoa te rulota la închiriat pentru9000 de dolari pe săptămînă, atuncicînd nu are nevoie de o casă mo -bilă.
La prima vedere, doar din ex -te rior pare o rulotă, căci înăuntrupare o casă de lux. Bucătăria cumo bilă din granit, uși din metalca re se închid din lateral, 14 plas -me TV, o sală de conferințe și unbar în care încap 30 de persoanesînt opusul la ce te-ai aștepta săgă sești într-o rulotă. Și pentru caac torul să se simtă pe deplin aca -să, printr-o apăsare de buton maicîș tigă un etaj prin înălțarea ta va -nu lui. Jucîndu-se pe telecomandăpoa te face să apară oglinzi și tele -vi zoare de nicăieri sau poatetrans forma ușa de sticlă de la băidin transparentă în opacă. Aproa pe
ca în Star Trek, nici nu există clan țe,doar butoane peste tot. Will Smithar fi putut să cocheteze cu astfelde decoruri cu mai mult timp înurmă, dacă nu ar fi refuzat rolullui Neo din pelicula „The Matrix”.
Însă locuitorii din New Yorknu au fost impresionați de apar ta -mentul pe roți, cînd l-au văzutparcat în Soho, în timpul fil mă ri lorla producția „Men in Black 3”. Nicin-a mai contat că era vorba de WillSmith, căci primarul New York-ului, Michael Bloomberg, l-a silitpe actor să-și mute vila într-o par -ca re goală, la cîțiva kilometri dis -tan ță. Supus, actorul i-a dat as cul -ta re. Și-a luat casa și a plecat. n
Vila pe roți a actorului are 14plasme TV și un bar
PUNCTUL PE VIP
de Cătălina DOBROVICEANU |[email protected]
16De ziua lui, Iașul s-a întrebat „Dacă ploaia s-ar opri”Patru formaţii au cîntat orașului „La mulţi ani”.
DIRECTOR: Laura PĂULEŢREDACTOR-ȘEF: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Oana OLARIUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Ioan STOLERUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulia CIUHU, Anca TOMA (Portugalia)REDACTORI: Dan CONDREA, Paul ANDRICI, Iulian BÎRZOI, CătălinaDOBROVICEANU, Andrei MIHAI, Mădălina OLARIU, Ana SIPOȘ (Norvegia)PUBLICITATE: Bogdan COBUZEDITOR: Daniel CONDURACHE
Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: [email protected] site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche
Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.
