1

CURS NR.: 3 INTELLIGENCE ŞI SECURITATE

1. Scurt istoric şi delimitări conceptuale1.1. Scurt istoric1.2. Delimitări conceptuale

2. Principiile activităţii de informaţii pentru securitate3. Procesul de analiză de ,, intelligence”4. Structurarea activităţii informative - globalizarea intelligence-ului5. Protecţia informaţiilor

Bibliografie Anexe

Dr. Tulică MirceaIaşi 2009

2

1. SCURT ISTORIC ŞI DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Scurt istoric

Apariţia primei structuri informative instituţionalizate cu caracter militar s-aînscris în organizarea armatei române moderne, de după Unirea Principatelor românedin 1859, constituindu-se ca o necesitate impusă de apărarea şi consolidarea noului statnaţional român. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza încă din primele luni de domnie, aluat măsuri pentru implicarea întregului aparat de stat în obţinerea de informaţiinecesare actului decizional politic.

La 12 noiembrie 1859, domnitorul Alexandru-Ioan Cuza, prin Înaltul ordin dezi nr. 83 a înfiinţat Statul Major General al armatei, în componenţa căruia a apărut, caelement de structură, Secţia a II-a, primul serviciu de informaţii al armatei române,după modelul francez, condus de sublocotenentul Gheorghe Slăniceanu, ajutat desublocotenentul Ştefan Fălcoianu. Principalele atribuţii ale acestui serviciu de informaţii au fost:

întocmirea lucrărilor statistice; culegerea şi centralizarea datelor şi informaţiilor ce interesau operaţiile

tactice şi strategice; cunoaşterea itinerariilor militare.

Secţia a II-a şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1865, când Statul MajorGeneral a fost desfiinţat. Pe lângă structurile informative instituţionale a funcţionat şi oreţea paralelă a „camarilelor” de la Curtea Domnească.

Aceasta avea în frunte pe Cezar Librecht, inspectorul general al poştelor şitelegrafelor, şi furniza lui Cuza informaţii despre prefecţi, şefi de instituţii, miniştri şichiar despre primul-ministru, deseori, formula aprecieri ori sugera soluţii, fapt care înfinal s-a dovedit că a făcut un mare rău domnitorului ducând la înlăturarea acestuia dela conducerea ţării. În anul 1882, în cadrul Secţiei a II-a a fost înfiinţată Diviziunea aII-a informaţii, cu trei subdiviziuni: contraspionaj, informaţii externe şi informaţiiinterne.

Activitatea structurilor informative instituţionalizate cunoaşte o nouăreorganizare în 19 aprilie 1892 când în cadrul Ministerului de Interne a fost înfiinţatBiroul Siguranţei Generale cu atribuţii în domeniul culegerii de informaţii, iar la 13ianuarie 1913 a fost adoptată Legea privind spionajul în timp de pace, care prevedeapedepsirea celor vinovaţi de trădare şi spionaj cu închisoarea de la 2 la 15 ani.

În 1930 a fost elaborată o nouă lege asupra spionajului în timp de pace, careagrava cuantumul pedepselor, după care serviciul secret întreţine timp de 10 ani relaţiide colaborare cu structurile informative anglo-franceze, iar în perioada celui de-al

3

doilea război mondial cu serviciile de informaţii militare germane şi italiene. După instaurarea în România a regimului comunist, la 6 martie 1945, colaborarea înplan informativ s-a îndreptat spre sovietici, Serviciul de Informaţii este trecut însubordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, fiind redenumit Serviciul Special deInformaţii, iar în 1947 este fost înfiinţat Serviciul de Informaţii al Armatei, aflat însubordinea Marelui Stat Major. La 30 august 1948, prin Decretul nr.221 a luat fiinţăDirecţia Generală a Securităţii Poporului, iar la 30 martie 1951 în Direcţia Generală aSecurităţii Statului a fost creată Direcţia A - Informaţii Externe.

La 11 iulie 1956 în cadrul Ministerului de Interne s-a înfiinţat DepartamentulSecurităţii.

Din 1972 Departamentul Securităţii Statului funcţionează pe şase direcţiiprincipale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj,contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale) până în 30 decembrie1989, când printr-o hotărâre a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Departamentulde securitate a fost dizolvat.

În 26 martie 1990, prin Decretul nr. 181 a fost înfiinţat Serviciul Român deInformaţii, instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii privindsiguranţa naţională. La 13 decembrie 1990, prin legea nr. 39 se stipulează înfiinţareaSIE (Serviciul de Informaţii Externe), subordonat Consiliului Suprem de Apărare aŢării (CSAT).

1.2. Delimitări conceptuale

Informaţia a existat dintotdeauna, dar în epoca actuală devine resursa esenţialăîn societăţile moderne, mai ales în contextul extinderii globalizării şi a progresuluitehnologic, se dezvoltă, aşadar, un nou tip de societate ,,societatea informaţională”care permite membrilor săi accesul la informaţie, un nou mod de viaţă şi decunoaştere, determinând în cele din urmă o creştere a coeziunii sociale.

Evoluţia societăţii de astăzi se datorează în mare măsură circulaţiei rapide ainformaţiilor. Necesitatea dezvoltării unui management specializat al informaţiilor desecuritate este determinată de gradul de utilitate şi de importanţa a acestora, având învedere faptul că, de cele mai multe ori, ele oferă decidenţilor atu-ul în jurul căruia seconstruiesc strategiile geopolitice pentru securitatea omenirii. În acest sens apareodată în plus ca prioritate pentru evoluţia sistemului de securitate global, regional şinaţional, dezvoltarea în mod armonios în concordanţă cu celelalte capabilităţi şicapacităţi de securitate şi informaţii.

Conceptul ,,intelligence” defineşte în sens general, ansamblul de activităţi ceţin de domeniul informaţiilor, contrainformaţiilor şi protecţiei intereselor

4

fundamentale ale statului ori a sistemelor de valori naţionale. Această realitate atragede la sine, bineînţeles şi un management al informaţiilor de securitate.

În noul mediu de securitate, orientat cu precădere spre dimensiunileeconomico-financiare, ameninţat de adversari non-statali şi agresiuni asimetrice,intelligence-ul este forţat să ofere nu doar produse ale procesării informaţiilor ci şisoluţii acţionale care să răspundă unor probleme societale şi de securitate.

Activitatea colaborativă dintre furnizorii de produse de intelligence şibeneficiarii acestora necesită o abordare holistică, integratoare a activităţii deinformaţii, în scopul îmbunătăţirii calităţii actului decizional. Astfel toate schimbărilecare se produc în lumea contemporană, trebuie să fie însoţite de flexibilitateastructurilor implicate în activitatea de informaţii pentru securitate, fiind bine ştiutfaptul în epoca actuală beneficiarii produselor „intelligence” sunt tot mai interesaţi deo gamă largă de problematici, cu precădere nonmilitare.

Fluiditatea specifică mediului de securitate actual face ca structurile (serviciile)de informaţii să-şi restructureze activităţile specifice de culegere, procesare şiinterpretare a datelor şi informaţiilor focalizate pe domenii variate (politic, economic,militar, financiar, cultural), specifice cadrului internaţional în care se petrecevenimentele de interes.

Conceptul actual „intelligence” vizează cel puţin trei perspective: proces,organizaţie şi produs.

1. Intelligence-ul din perspectiva procesului reprezintă „ansambluloperaţiilor de culegere, filtrare, analiză a datelor şi informaţiilor şi de diseminare aproduselor de intelligence cu valoare acţionabilă pentru a satisface necesităţile unuiconsumator specific”, în speţă, care are funcţie decizională în domeniul securităţiinaţionale.

Ca proces, intelligence-ul presupune o serie de etape care se succed într-osuccesiune logică:

stabilirea necesităţii de informaţii; planificarea în funcţie de priorităţi a culegerii de informaţii; obţinerea şi colectarea informaţiilor primare; analiza informaţiilor colectate prin metode şi procedee specifice; diseminarea (comunicarea) rezultatelor conform procedurilor proprii, către

grupul ţintă.2. Intelligence-ul ca organizaţie reprezintă o instituţie publică sau privată

legal constituită, care utilizează metode, mijloace, proceduri şi tehnici specificeactivităţii de informaţii, în scopul căutării, culegerii, verificării, prelucrării,documentării, stocării sau comunicării informaţiilor de interes beneficiarilor/utilizatorilor abilitaţi sau unor entităţi interesate (instituţii, agenţi economici, persoaneprivate), în forme şi modalităţi instituite potrivit legii şi normelor interne.

5

3. Intelligence-ul ca produs, conform Doctrinei naţionale a informaţiilorpentru securitate, este considerat un rezultat al activităţii de procesare (producere) ainformaţiilor pentru securitate, obţinut de către structuri analitice specializate,materializat şi individualizat în documente şi forme de evidenţă specifice şi destinatfactorilor decizionali stabiliţi de lege. Acest produs se poate prezenta sub formă de:

buletine de informare – elaborate periodic; sinteze informative – prin integrarea unui lot de informaţii; note – în baza uneia sau a mai multor informaţii, prin care se semnalează

aspecte esenţiale ale unui fapt, fenomen, eveniment; alte tipuri de documente de informare.Majoritatea statelor şi-au reconsiderat politicile, strategiile şi legislaţiile în

materia informaţiilor pentru securitate, fiind urmărite scopuri şi obiective expreseprivind:

- definirea elementelor de necesitate naţională care constituie condiţia desecuritate a ţării;

- stabilirea consensului general în ceea ce priveşte scopurile de atins şimijloacele de folosit pentru dobândirea securităţii naţionale.

Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate vizează următoareleobiective:

- perceperea şi înţelegerea corectă a activităţii de informaţii, faţă de ameninţărileşi pericolele la adresa cetăţeanului, naţiunii şi statului român şi a aliaţilor săi;

- asigurarea suportului teoretic al politicilor, strategiilor şi legislaţiei privindactivitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, care să confere instituţiilorabilitate ale statului de drept, capacitatea de a desfăşura, potrivit competenţelor,activităţi specifice de căutare obţinere şi prelucrare prin tehnici şi proceduri specifice,precum şi de transmitere, către factorii de decizie legal abilitaţi, a informaţiilor curelevanţă operativă pentru statul român şi aliaţii săi;

- statuarea principiilor coordonării, a regulilor de cooperare, conlucrare, colaborare între structurile de informaţii ale sistemului securităţii naţionale, precum şicu cele ale aliaţilor, pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea ameninţărilorspecifice şi comune;

- instituirea terminologiei unitare care să asigure compatibilitateastructurilor de informaţii naţionale cu cele ale aliaţilor şi dezvoltarea unei culturi desecuritate în măsură să faciliteze comunicarea la nivelul sistemului securităţiinaţionale, cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, inclusiv cu societatea civilăprecum şi cu structurile de informaţii partenere;

- perfecţionarea cadrului organizaţional-funcţional necesar concentrăriistructurilor informative, potrivit domeniilor, problemelor şi profilurilor specificede activitate, asupra informaţiilor cu relevanţă în planul de securitate, sporind

6

eficienţa pe linia prevenirii şi contracarării riscurilor şi ameninţărilor, precum şiîn domeniul apărării şi promovării valorilor şi intereselor naţionale şi alealiaţilor;

- asigurarea, în domeniul securităţii şi al activităţii serviciilor de informaţiipentru securitate, a supremaţiei legii, protejarea statului de drept şi a respectuluidrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

- dezvoltarea şi consolidarea participării la cooperarea internaţională şi laschimbul de informaţii privind ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a aliaţilorRomâniei.

Conform Doctrinei naţionale a informaţiilor pentru securitate (2004) informaţiapentru securitatea naţională este un produs analitic, rezultat al activităţii specializate de căutare, identificare, obţinere a datelor referitoare la disfuncţii,vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol la adresa principiilor şinormelor politico-sociale statornicite prin Constituţia României. De asemenea,conform aceluiaşi document, informaţiile pentru securitate sunt:

1. de necesitate naţională – care se referă la apărarea valorilor şi realizareaobiectivelor naţionale fundamentale, precum şi la protejarea funcţiilor naţiunii;

2. de interes naţional – care privesc căile de realizare, susţinere şi promovare aintereselor naţionale fundamentale.

Informaţiile pentru securitate constituie:- suportul viabil al cunoaşterii nevoilor de siguranţă ale cetăţeanului, naţiunii şi

statului;- resursă de putere naţională în evoluţia mediului internaţional de

securitate;- factor de avertizare oportună, asupra posibilelor situaţii critice şi suport al

deciziilor necesare prevenirii, contracarării sau înlăturării pericolelor la adresasecurităţii naţionale.

În documentul menţionat anterior, se face referire inclusiv la intereselenaţionale de securitate exprimate prin nevoi şi aspiraţii ale naţiunii, de afirmare apropriilor valori şi de garantare a identităţii şi existenţei naţionale, afirmate prinobiectivele, căile şi tacticile asumate prin consens de întreaga societate, în vedereaînfăptuirii lor.

Prin desfăşurarea activităţii de informaţii pentru securitate, care estereglementată prin norme specifice, se urmăreşte cu precădere identificarea din timp ariscurilor şi ameninţărilor care pot aduce atingere securităţii naţionale.

În activitatea de informaţii pentru securitate sunt utilizate, de regulă,următoarele surse de informaţii, după cum urmează: a) surse deschise – „publice şi oficiale”, accesate, de regulă, înaintea celorsecrete;

7

b) surse umane secrete – persoane fizice care consimt să caute şi să furnizezeinformaţii pe o bază confidenţială, garantându-li-se protecţia identităţii şi a secretului relaţiei stabilite;

c) surse tehnice secrete – constituite din mijloace tehnice, electronice, utilizatepentru interceptarea/captarea/procesarea sunetelor, imaginilor sau oricărui tip desemnal sau suport purtător de informaţii.

„Producătorii informaţiilor” pentru securitate care au bine stabilit mijloacele şicanalele de comunicare, în funcţie de competenţe şi de obiectivele stabilite, transmitaceste informaţii „destinatarilor informaţiilor” pentru securitate, în vederea luăriideciziilor legale ce se impun în funcţie de situaţia respectivă.

Pentru a putea avea ca sistem de comparaţie, prezentăm în cele ce urmează o seriede particularităţi ale unui sistem de intelligence, poate cel mai performant din lume şianume cel al SUA (Agenţia de Informaţii – CIA). În ceea ce priveşte agendaaparatului de intelligence a SUA, aceasta este repartizată pe patru sectoare mari deactivitate, astfel:

1. Primul sector cuprinde două direcţii principale de acţiune:a. sprijinul acordat de aparatul de intelligence operaţiunilor militare;b. sprijinirea celor mai importante structuri politice cu competenţe decizionale.

2. Sectorul al doilea include:a. lupta contrateroristă;b. acţiuni împotriva proliferării armelor de nimicire în masă;c. acţiuni împotriva spionajul economic (economic intelligence);d. războiul informatic.

3. Sectorul al treilea cuprinde:a. lupta anti-drog;b. lupta împotriva crimei organizate.

4. Sectorul al patrulea, cuprinde:a. sprijinul operaţiunilor de menţinere a păcii, în care nu sunt implicate SUA;b. sprijinirea organizaţiilor internaţionale non-guvernamentale, cu precădere a

operaţiunilor umanitare.Activitatea de intelligence este permanent supusă unor transformări radicale,

asigurând prin informaţiile trimise către factorii decidenţi posibilitatea ca aceştia săstabilească în timp real soluţii la problemele pe linie de securitate.

Dezvoltarea şi structurarea culturii ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, la adresasecurităţii naţionale face ca şi structurile de intelligence să se dezvolte atât pe planştiinţific, cât şi pragmatic, necesitate care este determinată şi de aplicarea gândirii

8

tehnologice specifice erei informaţionale şi care se bazează pe anticiparea viitoruluişi asumarea inteligentă a riscului.

În actualul context geopolitic, sistemul informaţional trebuie să fie în măsură săidentifice la timp factorii perturbatori la adresa securităţii naţionale, regionale sauglobale şi să furnizeze în timp util informaţiile decidenţilor pentru prevenirea,contracararea sau diminuarea efectelor ameninţărilor sau agresiunilor în special acelor asimetrice, cât şi a efectelor colaterale ale acestora.

2. PRINCIPIILE ACTIVITĂŢII DE INFORMAŢII PENTRUSECURITATE

România ca stat membru NATO şi UE, trebuie să abordeze tratarea tuturorriscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii dintr-o perspectivă regională sau

9

globală, după caz. În momentul de faţă abordăm problema securităţii naţionale atât dinprisma problematicii securităţii naţionale cât şi a securităţii colective.

Unul dintre cele mai importante componente ale managementului securităţiinaţionale, îl reprezintă informaţia de securitate, care trebuie colectată, diseminată şitotodată să ajungă în timp oportun, sigur şi nedistorsionată la cei cărora le estedestinată.

Este foarte important de precizat faptul că informaţia de securitate trebuie să fietranspună în acţiune, prin respectarea unor algoritmi specifici.

Potrivit Doctrinei Naţionale a Informaţiilor pentru Securitate (2004) activitateade informaţii, într-un ,,stat de drept”, se desfăşoară pe baza următoarelor principii:

l. Principiul legalităţii – activitatea de informaţii este subordonată exclusivfaţă de normele şi regulile statului de drept şi se realizează numai cu privire la fapte,situaţii sau împrejurări ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, de cătrestructuri specializate legal abilitate, pe baza competenţelor proprii;

2. Caracterul planificat şi sistematic al activităţii de informaţii – acestprincipiu obligă la desfăşurarea activităţii de informaţii pentru securitate pe bazadocumentelor de planificare informativă şi de gestionare integrată a resurselorinformaţionale, în conformitate cu competenţele materiale şi atribuţiile care îi revin şicu nevoia acoperirii de fond a surselor generatoare de disfuncţii;

3. Ofensivitatea şi mobilitatea activităţii de informaţii – presupuneadoptarea de măsuri active şi complexe pentru cunoaşterea spaţiilor, zonelor, mediilorsau a altor elemente de interes pentru securitatea naţională, prin folosirea eficientă aresurselor specifice, astfel încât să se asigure receptarea fidelă a informaţiilor;

4. Anticiparea şi previzionarea – obligă structurile de informaţii pentrusecuritate la evaluarea completă şi corectă a situaţiei operative, a tendinţelor acesteia şia evoluţiei prognozate a ameninţărilor şi consecinţelor lor, precum şi la stabilireacantitativă şi calitativă a resurselor informaţionale;

5. Obiectivitatea evaluărilor – se referă la redarea obiectivă a realităţii,raportată la criteriile de stabilire a adevărului, evitarea subestimărilor şi/sausupraestimărilor;

6. Informarea exactă, corectă şi oportună a factorilor de decizie – impunefurnizarea unor informaţii în timp optim factorilor decizionali legal abilitaţi săîntreprindă măsuri eficiente de prevenire, contracarare sau înlăturare a stărilor depericol;

7. Independenţa, neutralitatea şi echidistanţa politică – obligă structurilespecializate de informaţii să se situeze permanent în afara unor ingerinţe politice,ideologice sau de altă natură;

10

8. Protecţia surselor, metodelor şi mijloacelor – obligă structurilespecializate cu competenţe în gestionarea informaţiilor de interes pentru securitate, sănu deconspire identitatea surselor secrete;

9. Principiul cooperării, conlucrării şi colaborării:- cooperarea semnifică organizarea, coordonarea, susţinerea şi realizarea în

comun, pe baza unor programe sau planuri de măsuri, de către structuri ale comunităţiide informaţii, a unor acţiuni specifice, care vizează obţinerea, verificarea şivalorificarea informaţiilor şi produselor informaţionale;

- conlucrarea defineşte modalităţile concrete de organizare şi desfăşurare decătre personal sau compartimente specializate, în raport de competenţe;

- colaborarea presupune că serviciile de informaţii iniţiază şi dezvoltă proiectede colaborare cu autorităţi sau instituţii publice pe baza şi în executarea dispoziţiilorlegii;

10.Cooperarea internaţională cu serviciile de informaţii ale statelor membreale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, precum şi cu alteservicii de informaţii se realizează în scopul:

- gestionării evoluţiilor purtătoare de riscuri şi ameninţări militare saunon-militare transfrontaliere care pot afecta securitatea României şi a aliaţilor săi;

- consolidării capacităţii statului român şi promovarea stabilităţii şi securităţiizonale şi regionale;

- susţinerii specifice a acţiunilor de parteneriat strategic.Evoluţia complexă a mediului de securitate puternic marcat de o multitudine de

ameninţări de natură asimetrică, necesită ca activitatea de informaţii să dobândească unpronunţat caracter preventiv – anticipativ.

Nevoia de cunoaştere a provocărilor la adresa democraţiei şi securităţii, obligăstatul român să-şi adapteze capacităţile informative şi să identifice răspunsuri şi soluţiinecesare asigurării securităţii prin dezvoltarea instrumentelor de identificare atendinţelor de evoluţie a fenomenelor perturbatoare la adresa democraţiei şi a statuluide drept, cât şi dezvoltarea capacităţilor de reacţie pentru reducerea sau înlăturareasurselor generatoare de riscuri la adresa securităţii.

Prin efectele sinergice care le generează operaţiunile informaţionale, acesteaasigură în plan geopolitic un avantaj competitiv numai când creează avantajulsuperiorităţii cunoştinţelor şi deciziilor decidenţilor.

În temeiul principiilor enunţate mai sus, prin activitatea lor specifică, structurilede informaţii trebuie să creeze o superioritate informaţională, adică să derulezeprocesele ciclului informaţional în timp mai scurt decât al unui potenţial adversar şi cuun grad de securitate mai mare.

Succesul în activitatea de intelligence depinde de dominaţia informaţională,care asigură în acelaşi timp superioritatea decizională obţinută atunci când datele care

11

sunt transformate în informaţii, permit elaborarea deciziilor fără creareasupraîncărcării informaţionale.

Combinarea eficientă a principiilor activităţii de informaţii pentru securitate cercapabilităţi de comandă şi control conectate în reţele flexibile, fiabile şi sigure precumşi exploatarea cât mai completă a informaţiilor prin acoperirea întregului spaţiugeopolitic.

Procesul de elaborare a deciziei este superior dacă se respectă principiilefundamentale ale activităţii de informaţii, aspect ce constituie în acelaşi timp şi unavantaj în domeniul cognitiv, adică posibilitatea elaborării unor decizii mai binedocumentate pentru prevenirea unor riscuri de securitate.

Serviciile de informaţii, definite şi ca structuri specializate în asigurareaavertizării timpurii, trebuie să descopere şi să evalueze continuu riscurile şiameninţările la adresa securităţii, adaptându-şi strategia de lucru la schimbărilepermanente ale mediului de securitate, fapt ce generează reconfigurarea permanentă arelaţiei decident – analist – mesaj transmis.

Culegerea datelor implică exploatarea tuturor surselor de informaţii, iar în acestsens producătorii informaţiilor pentru securitate trebuie să fie în măsură nu numai săselecteze cea mai bună sursă, dar să exercite şi un control corespunzător asupraproductivităţii ei.

Concluzionând, se poate spune că activitatea de informaţii se referă laprevenirea strategică a autorităţilor statului în legătură cu existenţa unor riscuri şivulnerabilităţi reale şi potenţiale, indicând atât posibilitatea materializării, cât şi naturaacestora.

Este necesar să se acorde atenţia cuvenită principiilor activităţii de informaţiipentru securitate, deoarece factorul principal în adoptarea deciziei trebuie să înţeleagăîn mod corect existenţa ameninţărilor la adresa securităţii, informaţiile culese putândfi distribuite beneficiarilor cât mai repede posibil şi într-o formă cât mai accesibilă.

La nivelul operaţiunilor desfăşurate în cadrul NATO, naţiunile sunt cele caretrebuie să furnizeze personalul necesar pentru structurile de intelligence ale NATO,aceasta impunând competenţele şi capabilităţile pentru fiecare în parte.

Fuziunea acestor informaţii presupune integrarea informaţiilor militare cu celeprovenite din partea structurilor civile pentru a fi prezentate planificatorilor strategicişi decidenţilor politici.

În plus, este necesar ca naţiunile implicate în această activitate de intelligencesă respecte principiul „nevoii de punere la dispoziţie a informaţiilor” decidenţilorpolitici NATO (intelligence sharing), excluzându-se cu desăvârşire situaţiile dereţinere nejustificată a unor informaţii sau întârzierea transmiterii acestora.

12

Procesul de gestionare a intelligence-ului în cadrul NATO se realizeazăconform unui Plan de Acţiune, în baza căruia naţiunile participante la operaţii NATOtrebuie să desfăşoare o serie de acţiuni bine stabilite, cum ar fi:

1. furnizarea sprijinului de intelligence necesar comandanţilor operaţionali, şidecidenţilor politici (personal specializat, adecvat instruit şi suficient canumăr, rapoarte şi evaluări, tehnică specifică de intelligence ;

2. să participe la activitatea de cooperare pe diferite direcţii cu structurilesimilare ale naţiunilor NATO participante la operaţiuni;

3. să desfăşoare alte activităţi la solicitarea decidenţilor NATO;4. să sprijine activitatea de diseminare a informaţiilor;5. să asigure interoperabilitatea activităţii structurilor de intelligence.De asemenea, autorităţile militare NATO intervin sprijinind naţiunile

participante la operaţii NATO, pentru elaborarea de documente NATO agreate şi obază de date care să sprijine nivelurile operaţionale şi strategice de planificare şi„standardizare” a domeniului intelligence, ceea ce reprezintă o prioritate pentruNATO, iar de o perioadă relativ scurtă de timp şi la nivelul UE se depun eforturipentru realizarea unui sistem de intelligence similar cu cel NATO.

La nivel naţional, procesul de transformare a intelligence-ului are ca finalitateelaborarea unei strategii naţionale pentru activitatea de intelligence concepută dupămetode ştiinţifice în concordanţă cu exigenţele NATO, respectiv UE.

Conform legislaţiei naţionale activitatea de culegere de informaţii prinoperaţiuni care implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi sau libertăţiconstituţionale se realizează exclusiv în baza unui act de autorizare emis de instanţacompetentă. De asemenea informaţiile de securitate sunt utilizate pentru a protejaviaţa cetăţenilor şi pentru a evita eventualele pericole la adresa existenţei lor,utilizarea lor eficientă contribuind la consolidarea încrederii cetăţeanului în instituţiilestatului.

Orice cetăţean care consideră că i s-a îngrădit în vreun fel exercitarea unui dreptîn contextul obţinerii de informaţii de securitate, pe lângă exercitarea accesului liber lajustiţie, are dreptul de a se adresa comisiilor permanente din Parlamentul României,abilitate să gestioneze cazul său.

3. PROCESUL DE ANALIZĂ DE ,, INTELLIGENCE”

În ultimul timp sunt utilizate tot mai des şi tot în mai multe domenii noţiuneade Intelligence Competitiv, ca marcă specifică a progresului informaţional, adezvoltării sistemelor tehnologice şi al globalizării.

În acelaşi timp epoca globalizării şi a creării coaliţiilor strategice de securitate, adeterminat nevoia de standardizare în cadrul acestor alianţe, în speţă a NATO, prin

13

crearea bazelor de date comune. Astfel la nivelul NATO s-a constituit Grupul deLucru Întrunit Joint Intelligence Interservice Working Group (JINTWG) pentrustandardizarea domeniului intelligence în cadrul alianţei, unde datele vor fi stocate pe6 domenii:

Biografii; Echipament; Evenimente; Locaţii; Organizaţii; Relaţionări.

Analiza de “intelligence” ocupă un rol foarte important în ceea ce priveşteevaluarea fluxului informativ şi valorificarea lui. Aceasta implică folosirea unuisistem de metode şi instrumente clar definite, de gestionare a informaţiilor adaptat lanoile provocări ale mediului de securitate internaţional.

Obiectivul primordial al analizei „intelligence” de securitate constă întransmiterea în timp oportun, în mod complet (cantitativ/calitativ) şi clar ainformaţiilor factorilor de decizie în scopul îmbunătăţirii calităţii actului decizional.

Evaluările rezultate în urma activităţii de informaţii trebuie să ducă laidentificarea unor elemente fundamentale care să sprijine factorul decizional de adispune cele mai eficiente măsuri, cum ar fi: - noi oportunităţi de promovare a intereselor statului prin mijloace diplomatice,militare şi economice sau prin acţiuni acoperite; - vulnerabilităţile statului în actualul context geopolitic şi oportunităţile deprevenire sau combatere a acestora; - factori care pot fi influenţaţi pentru promovarea intereselor naţionale; - evaluarea punctelor forte şi a celor slabe ale potenţialilor adversari; - „avertizarea strategică” a decidenţilor politici.

Rezultatul intelligence-ului poate fi o reprezentare a tendinţelor riscurilor şiameninţărilor la adresa securităţii. Această reprezentare implică evidenţiereasemnificaţiei anumitor date în scopul îndrumării factorilor de decizie, evidenţiind stărişi fapte precise, precum şi pe cele probabile.

Unul dintre obiectivele de bază ale procesului de analiză de intelligence esteacela al identificării potenţialelor ameninţări şi prevenirii surprizelor negative şifurnizarea de avertismente referitoare la evenimentele majore ce se constituie înameninţări şi riscuri, generate de planurile adversarilor. Sarcina analiştilor este, deci,de a evalua informaţiile în funcţie de un anumit context şi să realizeze produsul final,care să includă aprecieri ale evenimentelor sau implicaţiile informaţiilor respective.

14

15

b. intelligence provenit din exploatarea imaginilor fotografice, radar, electro–optice , în infraroşu, termice sau multispectrale (IMINT);

c. intelligence provenit din comunicaţii (- SIGINT);d. intelligence care oferă date despre caracteristicile tehnico-tactice şi de

funcţionare a aparaturii şi mijloacelor tehnice ale adversarului (MASINT);e. intelligence provenit din surse deschise, accesibile publicului larg – internet,

televiziune, cărţi, reviste (OSINT)”.În altă ordine de idei, în conformitate cu art. 10 respectiv art. 11 din Legea nr.

51/1991, privind siguranţa naţională a Românie, se prevede că: „activitatea deinformaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter secret de stat. Informaţiiledin acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condiţiile prezentei legi. În acelaşitimp informaţiile din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate, de cătrestructurile specializate ale statului:

a) preşedintelui României;b) preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi

comisiilor permanente pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor douăcamere ale Parlamentului; c) miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privescprobleme ce au legătura cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de carerăspund; e) prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilorconsiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizeazăcompetenţa organelor respective; d) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea uneiinfracţiuni. Comunicarea informaţiilor se aproba de către conducătorii organelor cuatribuţii in domeniul siguranţei naţionale”.

Comunitatea de informaţii reprezintă o noţiune generică prin care sedesemnează funcţionarea coordonată a sistemului securităţii naţionale, fapt pentrucare, la nivelul acestuia, sunt create şi dezvoltate utilităţi şi facilităţi comune privindcoordonarea planificării informative şi elaborarea integrată a documentelor informativede interes naţional, iniţierea şi dezvoltarea de programe, proiecte sau operaţiuniinformative circumscrise susţinerii politicilor şi strategiilor de securitate naţională,pregătirea şi instruirea de specialitate a personalului de informaţii, elaborarea studiilorşi cercetărilor în probleme strategice şi de securitate naţională, crearea infrastructurilorşi sistemelor informatice integrate.

Comunitatea de informaţii are organ propriu consultativ şi de coordonare şiparticipă la elaborarea unor evaluări şi prognoze integrate asupra vulnerabilităţilor laadresa securităţii naţionale, stabilind totodată, strategii pe linie de contrainformaţiipentru toţi membrii comunităţii informative. Altfel spus, comunitatea de informaţii

16

asigură coordonarea unitară a modului de desfăşurare a activităţii de informaţii şi deîndeplinire a atribuţiilor comune şi specifice. Comunitatea de informaţiidezvoltă cadrul cooperării între structurile componente pe baza şi în temeiulprevederilor legale, contribuind la extinderea şi actualizarea bazelor de date în materiede securitate naţională.

La nivelul marilor puteri mondiale, comunităţile de informaţii sunt expresianecesităţilor sociale privind cunoaşterea, prevenirea şi contracararea ameninţărilor laadresa securităţii, fiind cunoscute ca şi instituţii publice cu funcţii de gestionareintegrată a informaţiilor clasificate.

În general, comunitatea de informaţii a unui stat este coordonată direct de cătreşeful statului ale căror prerogative implică şi răspunderea nemijlocită pentruorganizarea şi executarea măsurilor specifice legate de securitatea naţională şi decapacitatea decizională în domeniul respectiv.

Pentru a asigura managementul acesteia, şeful statului dispune de organismeconsultative care sunt abilitate să consilieze permanent factorii de decizie politică, săelaboreze documente informative pentru factorii decizionali abilitaţi, precum şi analizeşi previziuni vizând ameninţările la adresa securităţii naţionale.

Persoana desemnată să asigure conducerea operativă a unei comunităţi deinformaţii îndeplineşte şi funcţia de consilier principal al şefului statului în domeniulde informaţii privind securitatea naţională.

Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii structura comunităţii de informaţiia Statelor Unite ale Americii este formată din:

1. structură de conducere a comunităţii de informaţii formată din DirectorulNaţional pentru Informaţii sprijinit de Biroul Directorului şi Consiliul Naţional pentruInformaţii;

2. structuri pentru culegerea informaţiilor: Agenţia Centrală de Informaţii(CIA – agenţie independentă, subordonată preşedintelui SUA, prin DirectorulNaţional pentru Informaţii, responsabilă de culegerea informaţiilor din exterior precumşi de conducerea activităţii de contrainformaţii) şi structuri de profil dinDepartamentului Apărării, Departamentul de Stat, Departamentul pentru Energie,Departamentul pentru Securitatea Teritoriului Naţional.

Astfel finalitatea activităţii Comunităţii de informaţii sunt analizele integrate deinformaţii şi sintezele integrate informative în domeniile de securitate naţională carese efectuează, oportun, cu periodicitate prestabilită şi continuu, atribut exclusiv alfiecărui serviciu de informaţii, în parte.

Analiza integrată de informaţii este o metodă complexă de analiză în bazainformaţiilor deţinute la un moment dat din mai multe domenii (politic, militar,economic,etc.), care se realizează în cadrul unui proces unitar de corelare şi

17

determinare a informaţiilor pe specialităţi şi a conexiunilor existente între ele cuconsecinţe pentru securitatea naţională.

Trebuie precizat că, potrivit legii române, CSAT şi Preşedinţia au o relaţiedirectă cu fiecare serviciu de informaţii, acestea având obligaţia să înainteze directdocumentele informative de interes asupra securităţii naţionale decidenţilor, cât şiorganului consultativ şi de coordonare al Comunităţii de informaţii, care poate faceunele evaluări.

Analiza informaţiilor constă în procesul de tratare a informaţiilor prin folosireametodelor logice, analogice, sistemice de analiză şi ale comunicării, în scopul stabiliriiadevărului, incertului sau falsului ori identificării şi caracterizării disfuncţiilor,vulnerabilităţilor şi factorilor de risc ce pot constitui ameninţări.

Analistul de informaţii tratează fiecare situaţie ca pe un tot care-l divizează pesegmente, pentru ca aceasta fie înţeleasă în mod corect, excluzându-se erorile. Informaţiile sunt analizate în funcţie de mai mulţi factori: importanţă, grad deurgenţă, destinatar, domeniul de proveninţă, în funcţie de elementele timp şi spaţiu,succesiunea evenimentelor, cantitate şi resurse de informaţii, implicaţiile pe care ledeclanşează, sisteme de valori care sunt vizate, modalităţi de comunicare, etc.

În activitatea de intelligence se poate spune că cele mai uzitate metode şiinstrumente de analiză sunt metodele de investigare şi furnizare de idei, metodele deevaluare şi instrumentele de prognoză.

Analiştii informaţiilor de securitate trebuie să promoveze un intelligence detip proactiv, focalizat pe culegerea, prelucrarea şi exploatarea deplină a informaţiilor,fiind cunoscut faptul că important nu este cine deţine informaţia, ci modul în care esteexploatată şi utilizată informaţia respectivă..

În ultima perioadă de timp în planul asigurării securităţii naţionale se poateobserva că activitatea de colectare de date şi informaţii devine tot mai răspândită, şi sedesfăşoară în paralel cu activitatea de protecţie a informaţiilor.

Metodele şi mijloacele informative adoptate trebuie să facă ca decizia ce trebuieluată de decidentul politic să fie fundamentată ştiinţific, în deplin acord cu normelejuridice naţionale şi internaţionale în vigoare, să fie luată în mod oportun şi trebuie săse coreleze cu alte decizii luate anterior şi care au vizat obiective similare.

În acest sens, trebuie înţeles faptul că la nivelul structurilor informative există osubordonarea duală a structurilor de informaţii care pe linie de comandă se află subcomandă conform statutului pe care îl are în structura contingentelor constituite înTask Force (grupărilor de forţe multinaţionale), dar în acelaşi timp fiind însărcinată cuîndeplinirea unui plan generat de comunitatea de informaţii naţională.

Se poate constata din cele prezentate mai sus, că structurile instituţionale cuatribuţii şi competenţe în asigurarea securităţii României, în speţă cele de intelligence,trebuie să lucreze integrat, în cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii, având ca

18

model de organizare structurală şi procesuală pe cel al statelor dezvoltate în acestdomeniu.

Sistemul informativ reprezintă un sistem complex, care necesită unmanagement specific, unde metodele şi tehnicile de management specific suntcomplementare, se aplică concomitent şi consecutiv, fiecare având importanţa sa, caretrebuie luată în calcul.

4. Structurarea activităţii informative - globalizarea intelligence-ului

„A beneficia în mod optim de informaţie ştiinţifică, tehnologică, economică,politică, militară reprezintă o capacitate strategică pentru un stat”.

Activitatea informativă pentru securitatea naţională reprezintă ansambluloperaţiunilor şi acţiunilor desfăşurate de către structuri specializate, legal constituite,în mod planificat, sistematic, unitar, ofensiv şi în secret, prin folosirea mijloacelor şimetodelor specifice, pentru căutarea, culegerea, verificarea, prelucrarea şi valorificareainformaţiilor referitoare la factori de risc, ameninţări, stări de pericol la adresasecurităţii naţionale, precum şi în vederea controlului tendinţelor şi evoluţiiloracestora, în scopul prevenirii, contracarării, înlăturării lor sau aplicării legii, după caz.

Activitatea informativă cuprinde în acest fel o activitate de informaţii şi oactivitate de contrainformaţii.

Activitatea de informaţii constă în acţiuni, operaţiuni şi procedeeinformativ-operative, prin care se realizează, în secret, căutarea, prelucrarea, stocareaşi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarăriiameninţărilor la adresa securităţii naţionale.

Activitatea de contrainformaţii constă în acţiuni, operaţiuni şi procedeeinformativ-operative desfăşurate în scopul protejării informaţiilor obţinute de cătreserviciile de informaţii şi structurile departamentale, a mijloacelor şi metodelor deculegere folosite, precum şi a procesului de decizie împotriva divulgărilor neautorizateşi a acţiunilor spionajului străin, apărarea instituţiilor, activităţii şi personaluluiacestora.

Activitatea informativă presupune parcurgerea unor etape care se succed într-osuccesiune logică, cum ar fi:

planificarea activităţii de informaţii pentru securitatea naţională; culegerea de informaţii; procesarea (producerea) informaţiilor; comunicarea informaţiilor.

„Planificarea activităţii de informaţii” reprezintă ansamblul activităţilor princare se stabilesc modalităţile concrete, în timp şi spaţiu, de aducere la îndeplinire a

19

deciziei adoptate în legătură cu obţinerea, gestionarea şi valorificarea resurselorinformaţionale utilizate pentru producerea informaţiilor şi produselor informaţionalede securitate. Prin planificarea activităţii de informaţii sunt determinate cantitativ şi calitativ,necesităţile de informaţii pentru securitate, resursele informaţionale necesare şidisponibile, structurile componente, sunt repartizate comenzile de informaţii şi sestabileşte modul de exploatare. Planificarea are în vedere diagnoza situaţiei operative,zonele de interes informativ, sursele de ameninţări în dinamica contextului geopoliticşi geostrategic, vulnerabilităţile, factorii de risc: spionajul, sabotajul, subminareaeconomică sau politică a statului, subversiunea, periclitarea valorilor supremegarantate constituţional, terorismul, criminalitatea organizată, agresiunile asuprasistemelor critice (transport, energie, comunicaţii). Planificarea se materializează în strategii de acţiune, programe, proiecte,operaţiuni, acţiuni şi planurile subsumate acestora.

Culegerea de informaţii este procesul complex, subsecvent planificării, carecuprinde activităţi de căutare, identificare şi colectare a datelor şi informaţiilor pentrusecuritatea naţională prin mijloace şi metode specifice tehnicii informative.

Această activitate se desfăşoară de către serviciile de informaţii potrivitcompetenţelor legale şi cuprinde:

1. Căutarea informaţiilor – operaţiunea de stabilire şi orientare asupra zonelorde interes informativ şi a surselor din care trebuie ori pot fi culese, obţinute, colectatesau produse informaţii pentru securitatea naţională.

2. Culegerea informaţiilor – procesul subsecvent planificării activităţii decăutare a informaţiilor şi constă în utilizarea de surse, mijloace, procedee şi metodespecifice tehnicii informative, prin care se monitorizează sau observă zonele de interespentru informaţii, se accesează, colectează sau reţin, în modalităţi specifice, date deprimă sesizare sau informaţii şi produse necesare îndeplinirii atribuţiilor specificestructurii organizaţionale legal constituite.

3. Colectarea informaţiilor reprezintă activitatea de prelevare a datelor şiinformaţiilor utile realizării securităţii naţionale, de regulă din surse deschise.

4. Obţinerea informaţiilor, implică utilizarea unor tehnici şi proceduri proactivede accesare a unor date greu accesibile, uneori sub autoritatea unui mandat emis de unjudecător.

Se poate aprecia că după Războiul Rece există o accentuare a crizelor şiconflictelor regionale. Având în vedere noua configuraţie a conflictelor militare seimpune a se avea în vedere o nouă reformă şi în domeniul intelligence asta şi dinnevoia unei abordări multilaterale a crizelor în care acţiunile militare să fie desfăşurateîn strânsă coordonare cu cele civile, fapt ce poate duce la apariţia de noi factori de riscpentru securitate.

20

Acest fapt este determinat şi de schimbarea radicală a strategiilor NATO, de lacele tradiţionale de respingere a unei agresiuni militare la cele axate pe combatereaterorismului şi menţinerea stabilităţii, aspect ce face ca activitatea de informaţii să fieeficientizată în concordanţă cu noile evoluţii apărute în mediul geopolitic internaţionalcât şi cu cel al progresului tehnologic.

Pentru asigurarea unui sistem de securitate optim la nivel naţional, regional,global este nevoie ca decidenţii politici şi militari de la nivelul strategic să fieinformaţi în mod cât mai complet asupra ameninţărilor şi factorilor de risc indiferentde forma şi natura acestora.

După evenimentele din 11 septembrie 2001 din SUA la nivelul tuturor statelormembre ale Alianţei Nord-Atlantice s-a produs un amplu proces de transformare lanivelul intelligence, în scopul adaptării serviciilor pentru a face faţă noilor ameninţări.

Odată cu evoluţia globalizării, a mediului geopolitic internaţional se poateconstata o evoluţie a metodelor şi mijloacelor informative, întrucât şi perisabilitateainformaţiei devine din ce în ce mai rapidă.

Apare astfel ca şi necesitate reconfigurarea arhitecturii sistemelorinformaţionale pentru a asigura maximum de eficienţă în furnizarea informaţiilorstructurilor de decizie.

Apreciem că evoluţiile care au avut loc în această epocă istorică au determinatsegmentarea informaţiei pe domenii şi subdomenii precum şi dezvoltarea unor nuclee(comunităţi de informaţii) de gestionare a informaţiilor care interacţionează între ele şicare se condiţionează reciproc.

La nivelul NATO nu există un mecanism efectiv care să coordoneze produsulanalitic rezultat din activitatea de intelligence, pus dispoziţia decidenţilorpolitico-militari, existând reale dificultăţi în fuziunea informaţiilor între structurilemilitare şi cele civile, responsabilitatea orientării generale a activităţii de informaţiifiind atributul Consiliului Nord-Atlantic.

În acelaşi timp, orientarea la nivel politico-militar a activităţii de informaţii esteasigurată de Comitetul Militar al NATO, sprijinit de Departamentul Intelligence alNATO (NATO Intelligence Board –NIB), la care participă de regulă toţi şefiiserviciilor de informaţii ai statelor membre ale Alianţei.

În doctrinele militare americane a apărut conceptul ,,Intelligence, surveillance,and reconnaissance” (Informaţii, Supraveghere şi Recunoaştere) care „reprezintătotalitatea capabilităţilor, integrate, destinate colectării, procesării, exploatării şidiseminării unor informaţii de o acurateţe maximă şi oportun, astfel încât să asigurespaţiul de luptă cu avertizările necesare pentru o planificare de succes şi conducereaoperaţiilor”.

În acelaşi document se face menţiunea că „folosirea supravegherii pentrusprijinul planificării şi deciziei strategice nu este neapărat definită de acest nivel, ea

21

putând fi de asemenea utilizată şi în operaţii de nivel tactic, adică anumite capabilităţicare au fost concepute şi sunt exploatate pentru anumite niveluri pot face la nevoie,acelaşi lucru şi în folosul altor niveluri chiar dacă anumite sisteme sau echipamentesunt destinate nivelului strategic”.

Dezvoltarea la nivelul NATO a infrastructurii de reţea şi informaţionale(Networking and Information Infrastructure) a creat posibilitatea interoperabilităţii şia accesului simultan la informaţii de către NATO şi statele membre pentru a-şi ghidaşi planifica activităţile.

Optimizarea acestei reţelei informaţionale se bazează pe calcule ştiinţificeexacte şi are o mare importanţă pentru structurarea fluxurilor de informaţii.

Procesarea (producerea) informaţiilor, proces caracterizat prin tratarea rapidă aacestora, cu efecte benefice în planul actului decizional, se constituie, în componentasau latura analitică a activităţilor informative, contrainformative şi de securitate.Astfel, procesarea este procesul analitic desfăşurat de către structurile analiticespecializate pe baza coroborării, integrării, analizării şi are în vedere următoareleactivităţi:

1. Prelucrarea este etapa procesului analitic realizată prin operaţiuni aplicatedatelor pentru a deveni utilizabile;

2. Coroborarea este procesul managerial specific de confirmare/infirmare aconţinutului unei informaţii în raport de cunoştinţele existente la momentulrespectiv;

3. Integrarea constă în reuniunea datelor disparate, obţinute succesiv înprocesul culegerii sau colectării, reunirea lor după criterii şi reguliprestabilite, estimarea veridicităţii şi utilităţii lor şi încorporarea într-oinformaţie de sine stătătoare sau într-un produs informaţional;

4. Analiza semnifică tratarea informaţiilor prin folosirea metodelor logice,analogice, sistemice de analiză, în scopul stabilirii adevărului, incertului saufalsului;

5. Evaluarea este etapa procesării informaţiei în care i se stabileşte utilitatea şivaloarea de destinaţie;

6. Rezultatul activităţii de procesare a informaţiilor se materializează înprodusele informaţionale destinate factorilor decizionali stabiliţi de legepotrivit „nevoii de a cunoaşte” şi individualizate în documente şi forme deevidenţă specifice.

Comunicarea informaţiilor constituie activitatea specializată de transmitere ainformaţiilor către beneficiari şi relaţia de colaborare permanentă, întreemitent/producător şi beneficiar/utilizator.

22

Scopul comunicării informaţiilor este transmiterea de avertizări, estimări de risc,rapoarte şi evaluări referitoare la securitate, în funcţie de necesităţile şi competenţelefactorilor naţionali de decizie.

Comunicarea informaţiilor se realizează prin intermediul reţelelor, mijloacelor,canalelor şi codurilor de comunicare.

Suportul material al informaţiei pentru securitate este mesajul informativtransmis de către emitent receptorului, prin intermediul semnelor, semnalelor şicodurilor.

Viabilitatea comunicării informaţiilor depinde de existenţa unui sistem decomunicare eficient, bazat pe canale de comunicaţie, mijloace, tehnici şi procedurispecifice, între componentele structurale şi operaţionale ale acestuia.

Comunicarea informaţiilor se realizează prin documente de informare (note,sinteze informative, buletine de informare, estimări informative naţionale, rapoarte destare a securităţii naţionale, etc.).

Pe de altă parte, în concepţia unor specialişti în domeniul intelligence, sistemulinformaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere, transmitere,stocare şi prelucrare a informaţiilor necesare decidenţilor pentru luarea deciziei şicuprinde:

date şi informaţii ce urmează a fi prelucrate; circuite şi fluxuri informaţionale; proceduri informaţionale prin care se stabilesc modalităţile de culegere,

procesare şi de comunicare a informaţiilor; mijloace de tratare a informaţiilor.Pornind de la aserţiunea că mediul de securitate a devenit o scenă de competiţie

complexă şi interdependenţă, factorul globalizare are rolul de a transforma, reorientaşi redirecţiona activitatea de informaţii.

Globalizarea înseamnă şi accelerarea vitezei dezvoltării tehnologice, iarIntelligence-ul este necesar pentru a preveni ameninţările, în special cele de naturăasimetrică şi cu precădere terorismul. Astfel spre exemplu, Anglia se confruntă cu oameninţare gravă şi constantă din partea extremiştilor violenţi care pretind căacţionează în numele Islamului. În acest sens această ţară a demarat un ansamblu deactivităţi de dezvoltare a Intelligence-ului:

extinderea Centrului Comun de Analiză pentru Combaterea Terorismului,întărirea protecţiei la graniţe şi în zonele aglomerate;

sporirea protecţiei împotriva terorismului facilitată de noile tehnologii şi deAgenţia Britanică a Graniţelor;

continuarea construirii capacităţii de detectare şi anihilare a teroriştilor, peteritoriul Marii Britanii şi în străinătate, prin investiţii în poliţie şi înagenţiile de securitate şi informaţii;

23

suplimentarea personalului din cadrul serviciilor de informaţii; realizarea unei mai mari transparente a activităţii Comisiei de Intelligence şi

de Securitate prin realizarea de consultări publice; întocmirea unui Registru Naţional de Riscuri care să publice informaţii

deţinute până acum doar de guvern, pentru ca publicul să poată vedea caresunt riscurile cu care se confruntă şi să acţioneze în consecinţă;

iniţierea de parteneriate mai puternice cu autorităţile şi comunităţile locale,anunţând un Forum de Securitate, care cuprinde oameni de afaceri,academicieni, organizaţii comunitare, experţi militari şi de securitate, care săofere expertiză guvernului.

În Franţa, spre exemplu, a fost adoptată şi strategia antiteroristă prin CarteaAlbă a Guvernului pentru securitatea interioară împotriva terorismului (Livre blanc duGouvernement sur la sécurité intérieure face au terrorisme pe 13 iunie 2006) unde suntprevăzute măsuri care să întărească capabilităţile agenţiilor de informaţii şi securitateîn lupta împotriva terorismului, cum ar fi:

„îmbunătăţirea supravegherii comunicaţiilor electronice (cu accent pemonitorizarea Internet-ului);

autorizarea accesului la baze de date administrative (ale băncilor,administraţiilor financiare, serviciilor sociale etc.), sub supravegherea uneiComisii naţionale pentru informatică şi libertăţi civile (CNIL);

identificarea călătorilor potenţial periculoşi, prin instituirea unui FişierNaţional Transfrontier (Fichier National Transfrontière – FNT) şi accesulla bazele de date ale companiilor aeriene;

asigurarea unei mai bune cooperări inter-agenţii şi cu servicii de informaţiişi securitate străine” .

În Italia în august 2007 are loc reforma serviciilor de informaţii şi de securitateşi păstrare a secretului de stat unde se prevăd o serie de strategii specifice cum ar fi:“SISDE (serviciul secret civil) devine Agenţia de informaţii şi de securitate internă(AISI), iar SISMI (serviciul secret militar) devine Agenţia de informaţii şi desecuritate externă (AISE). Şeful Guvernului se va ocupa de "conducerea politică şicoordonarea celor două agenţii", cu posibilitatea de a numi un ministru căruia să îitransfere o parte dintre sarcinile sale. Agenţii secreţi italieni pot desfăşura anumiteoperaţiuni considerate de importanţă decisivă pentru securitatea naţională,justificându-se o limită specifică şi punctuală încălcare a anumitor dispoziţii legale,însă fără a avea permisiunea de a ucide şi de a da naştere la situaţii care atingintegritatea fizică a persoanei”.

În Spania, ca urmare a atentatelor teroriste din 11 martie 2004, guvernul spaniol aadoptat o serie de măsuri, cum ar fi:

1. promulgarea unui pachet de măsuri destinat sprijinirii luptei de combatere a

24

terorismului islamic (efectuarea de controale asupra fondurilor expediate şi asuprabanilor transferaţi electronic, în scopul evitării situaţiilor în care organizaţiile decaritate sunt utilizate drept sursă de finanţare a terorismului”);

2. înfiinţarea unui Centru Naţional de Coordonare a Acţiunilor Antiteroriste(Centra Nacional de Coordonacion Antiterorista - CNCA) care include cadreprovenind din Forţa Naţională de Poliţie şi Garda Civilă (Guardia Civil);

3. angajarea unor agenţi operativi şi traducători la unităţile care se ocupă de luptaîmpotriva terorismului islamist.Şi în ţara noastră s-au adaptat o serie de elemente specifice din modelul

sistemelor de infoemaţii puternic dezvoltate din statele Uniunii Europene, printre careşi cele menţionate mai sus.

Activitatea de intelligence într-un stat membru al unei alianţe strategice îşijustifică utilitatea în raport cu necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a faptelor, învederea identificării disfuncţiilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor la adresasecurităţii naţionale şi a statelor din alianţă, a relevării riscurilor/pericolelor, a surseloracestuia şi a potenţialului lor de manifestare, elemente indispensabile pentruconceperea şi aplicarea unor măsuri eficiente de prevenire/contracarare, precum şi aunor oportunităţi de promovare a intereselor de securitate. În contextul globalizării,acţiunile de obţinere frauduloasă de informaţii din diverse domenii de activitate(spionaj informatic), prin accesarea neautorizată a unor date/baze s-au înmulţit şiconstituie un adevărat factor de risc la adresa securităţii naţionale.

Utilizarea metodelor şi mijloacelor specifice criminalităţii informatice pentruoperaţiuni ilegale (ex.: servicii destinate transferului de monedă virtuală) distrugerea,degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor reţele şi sisteme informatice,completează gama de factori de risc cu o arie de acţiune la nivel global. În altă ordinede idei, informaţiile obţinute din surse deschise (Open Source Intelligence – OSINT)reprezintă un element esenţial pentru operaţiunile specifice din multiple sfere deactivitate, dar mai ales în cele privind armata sau serviciile de informaţii ale secoluluial XXI-lea.

În viziunea NATO, managementul OSINT presupune parcurgerea următoareloretape: planificarea şi direcţionarea acţiunilor; cercetarea, căutarea, culegerea, procesarea şi exploatarea informaţiilor; producerea informaţiilor; diseminarea, valorificarea şi evaluarea (feed-back).

În acest proces există etape de lucru cărora li se acordă o maximă importanţă,cum ar fi:

25

descoperirea acelor informaţii de care este nevoie pentru îndeplinireasarcinilor asumate, după principiile „să ştii cine ştie” (know who knows) şi„să ştii unde să cauţi”;

selectarea (know what’s what) dintre sursele bune şi cele rele, cele viabile şicele expirate, cele relevante şi cele irelevante;

filtrarea acestora (know what’s hot) şi furnizarea informaţiei rezultate (knowwho’s who) în timp util, în condiţii securizate, într-un format uşor de înţelesde către beneficiar.

În actuala epocă a globalizării, multe state devin victime ale spionajuluieconomic, politic, tehnic, informatic, factor ce aduce atingere securităţii.

La nivelul Uniunii Europene, riscul a fost definit ca reprezentând estimareaprobabilităţii ca o ameninţare să valorifice o vulnerabilitate şi să producă o consecinţănefavorabilă.

Riscurile de securitate sunt estimate în baza unor metodologii specifice şi suntprezentate prin modalităţi sugestive, pentru a ilustra atât impactul pe care un incident îlpoate avea, cât şi frecvenţa estimată de producere a acestuia la nivel naţional, regionalsau global.

Terorismul este unul dintre cele mai complexe ameninţări ale lumiicontemporane, fapt reliefat de doi teoreticieni în domeniu Alex Schmid şi Jongman, J.Albert în Political Terrorism (2008).

Declanşarea campaniei internaţionale împotriva terorismului, care se dovedeştedeja extrem de dificilă şi probabil de durată, pentru că terorismul este generat de cauzecomplexe, implică într-un mod activ şi hotărâtor şi activitatea de intelligence.

Intervenţia a dobândit valenţe diplomatice şi politice, intelligence-ul a devenit o„armă” a diplomaţiei implicată tot mai puternic în construcţia politicilor unui stat şi aluptei împotriva ameninţărilor asimetrice.

Efectele evoluţiilor internaţionale asupra activităţii serviciilor de informaţii sepoate axa pe câteva transformări fundamentale:

1. Mutaţiile apărute în mediul internaţional de securitate au determinatreorietări pe anumite paliere a modului de acţiune, serviciile devenind mult maiadaptabile, mai dinamice la noile ameninţări.

2. Conexiunile dintre crima organizată, terorism şi activităţi de spălare abanilor, se reflectă în încercarea de a crea „reţele” de răspuns la „reţelele” de risc caresă determine analiza alternativelor de acţiune existente la nivelul agenţiilor deinformaţii, cât şi modificări în analiza de intelligence şi prognoză.

3. Complexitatea riscurilor a generat un număr foarte mare a prognozelorasupra unor evoluţii de securitate.

4. Globalizarea comunicaţiilor şi dezvoltarea reţelelor de criminalitateaorganizată şi de crimă informatică, spionajului electronic şi a utilizării internetului de

26

către grupările teroriste au necesitat o creştere a capacităţilor tehnice de intelligencede monitorizare şi de supraveghere.

Extinderea acestor riscuri care afectează securitatea internaţională a generat ocreştere a rolului şi importanţei serviciilor de informaţii în sprijinirea procesului deasigurare a stabilităţii în anumite regiuni.

Obiectivele de capabilitate vizează culegerea informaţiilor, dezvoltarea unoranumite procese de standardizare, asigurarea unui sistem eficient de securitate.Creşterea cooperării internaţionale la nivelul intelligence constituie un instrumenteficient de contracarare a unor riscuri care s-au multiplicat afectând UniuneaEuropeană, intelligence-ul depinzând de modul cum se realizează colaborarea dintrecei care oferă şi cei care folosesc informaţia, respectiv dintre reprezentanţii serviciilorde informaţii şi beneficiarii legali.

Perfecţionarea dotării tehnice a grupărilor teroriste, prin aplicarea realizărilorştiinţei şi tehnicii, utilizarea mijloacelor netradiţionale de acţiune violentă impun castructurile de informaţii să se perfecţioneze continuu pe toate nivelele pentru arăspunde ferm printr-o reacţie preventivă.

5. PROTECŢIA INFORMAŢIILOR

Protecţia informaţiilor este determinată de diversitatea şi specificitateadomeniilor asupra cărora îşi produce efectul şi cuprinde totalitatea măsurilor şiacţiunilor fizice, juridice şi procedurale, organizatorice, informaţionale şi tehnicenecesare respectării regulilor de lucru în elaborarea şi exploatarea documentelor,păstrării secretului, accesului autorizat şi ierarhizat la date şi informaţii clasificate şicomunicării deciziei de utilizare a acestora.

Protecţia asigură funcţionalitatea şi operaţionalitatea sistemelor informaţionale,blocarea accesului persoanelor neautorizate la informaţii clasificate, apărareastructurilor legal constituite, faţă de posibilele acţiuni de spionaj, terorism, sabotaj,divulgare neautorizată, subminare şi orice fel de acţiuni distructive ce vizeazăsistemele de transmisie şi infrastructura evidenţelor şi a bazelor de date.

În conformitate cu prevederile Doctrinei naţionale a informaţiilor de securitatemăsurile de protecţie fizică, juridică şi procedurală vizează cu precădere:

a) protecţia informaţiilor operaţionale – protecţia tuturor suporturilor deinformaţii;

b) protecţia evidenţelor şi a bazelor de date;c) protecţia comunicaţiilor şi a transmisiilor de date şi informaţii, comunicaţiile

prin sistemele informatice, telefon, telegraf, radio;d) protecţia circuitelor şi a fluxurilor informaţionale;

27

e) protecţia tehnicilor şi a procedurilor informaţionale instituite pentrugestionarea resurselor informaţionale;

f) protecţia resurselor umane.Sistemul de protecţie a informaţiilor pentru securitate reglementează prin acte

normative speciale, existând în acest sens standarde naţionale de protecţie ainformaţiilor clasificate care sunt obligatorii şi care se stabilesc de către instituţiile cuatribuţii în domeniul securităţii naţionale, cu acordul autorităţilor naţionale înfiinţateprin lege şi în concordanţă atât cu interesul naţional, cât şi cu criteriile şi recomandărileorganismelor internaţionale.

În acest sens sunt organizate servicii specializate de protecţie care contribuie lacreşterea securităţii activităţii informative şi care au menirea de a împiedicaproducerea de disfuncţionalităţi, prin:

protecţia împotriva divulgării neautorizate a datelor; respectarea confidenţialităţii tuturor informaţiilor dintr-o conexiune; asigurarea confidenţialităţii resurselor secrete de informaţie; intervenţia pentru a împiedica atacurile pasive sau active asupra

transmiţătorului, receptorului sau a mesajului; intervin pentru a preîntâmpina pierderea confidenţialităţii mesajelor; exercită o funcţie de control cu privire la respectarea legalităţii activităţii de

informaţii pentru securitate şi la prevenirea oricăror forme de abuzuri; detectarea evenimentelor prin care se violează securitatea sistemelor tehnice

pentru activităţi informative şi contrainformative; intervenţia pentru a preveni şi împiedica falsificarea informaţiilor transmise

sau utilizarea clandestină a anumitor servicii destinate unor categoriispecifice de utilizatori ai reţelelor informative.

Informaţiile clasificate sunt informaţiile, datele, documentele de interes pentrusecuritatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-arproduce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie sa fie protejate.

Statutul României de stat membru NATO şi UE, a condus implicit la asumareaunor responsabilităţi în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate NATO şi UE,această protecţie presupunând deopotrivă protecţia informaţiilor clasificate, ceea ceimpune şi o reglementare unitară în acest sens. În România protecţia informaţiilorclasificate se face prin instituirea “Sistemului naţional de protecţie a informaţiilor” –SNPIC.

În acest sens, sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate reprezintăansamblul format din totalitatea structurilor, responsabilităţilor, procedurilor, tehniciişi resurselor destinate protecţiei informaţiilor clasificate într-un mod unitar şi înconformitate cu normele legale în vigoare. Informaţia clasificată, prin însăşi natura ei,constituie un factor de putere care creează efecte şi este firesc ca să fie protejată.

28

Totodată, securitatea spaţiului informaţional necesită coordonarea şiconcentrarea eforturilor instituţiilor specializate ale statului şi implementarea unorpolitici de adoptare şi respectare a standardelor NATO de securizare a comunicaţiilorşi de protecţie a informaţiilor.

Protecţia şi securitatea informaţiei constă în dezvoltarea capacităţilor şicapabilităţilor unui sistem de protecţie autorizat pentru a împiedica orice intruziuneprin care se poate compromite autenticitatea, integritatea şi confidenţialitatea datelor şiinformaţiilor stocate sau transmise, cât şi prevenirea producerii efectelor colateralegenerate de aceasta.

Acest sistem de protecţie se exercită cu precădere şi pentru a controla şipreîntâmpina atacurile şi terorismul informatic precum şi pentru a asigura protecţialegală a sursei de informaţii. Spionajul online şi terorismul prin internet suntcomponentele de bază ale războiului cybernetic, fapt pentru care intelligence-ul dinmajoritatea statelor şi-a dezvoltat capabilităţi pentru prevenirea şi contracarareaatacurilor cibernetice.

În 22 mai 2007 la Bruxelles, Comisia Comunităţilor Europene, prinComunicarea către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul European alRegiunilor, în expunerea către o politică generală de luptă împotriva criminalităţiicibernetice, invocă necesitatea elaborării unei iniţiative politice generale constândîntr-o comunicare privind lupta împotriva criminalităţii cibernetice la nivelul UE.

În documentul respectiv se precizează că politica privind lupta şi urmărireacriminalităţii cibernetice va fi definită şi pusă în aplicare într-o manieră care respectăpe deplin drepturile fundamentale, în special libertatea de exprimare, dreptul larespectarea vieţii private şi de familie şi protecţia datelor personale.

Comisia apreciază totodată faptul că lupta împotriva criminalităţii cibernetice vacontinua să fie cea mai importantă şi mai eficientă la nivel naţional dar există onecesitate evidentă de a o interconecta şi de a completa eforturile naţionale la niveleuropean, reprezentând astfel obiectivul strategic al politicii de securitate la nivelulstatelor UE şi numai.

Aceste demersuri în plan european, impun structurilor române cu competenţe îngestionarea acestei problematici iniţierea unor proiecte în domeniile de interes vizatede către lupta împotriva criminalităţii cibernetice, o orientare mai bună privindmăsurile concrete şi o optimizare a metodelor deja existente şi menţionate în legislaţiecât şi eficientizarea sistemului de cooperare între serviciile de informaţii pentrucombaterea criminalităţii cibernetice.

Trebuie precizat că până la această dată s-au depus eforturi în acest domeniupentru armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a statelor membre UE în ceea cepriveşte protecţia datelor personale prelucrate automat, protecţia dreptului deproprietate intelectuală, prevenirea crimei cibernetice.

29

Protecţia informaţiilor clasificate impune derularea unei activităţi susţinute decătre structurile de profil pentru identificarea vulnerabilităţilor şi a factorilor de risc, ainterdependenţelor dintre aceştia, întărirea şi optimizarea siguranţei sistemelor tehnicepentru activităţi informative de securitate, prevenirea şi combaterea manifestării îndiferite forme a războiului informaţional, neutralizarea atacurilor cibernetice prinInternet şi reţelele Intranet.

Un moment important în ceea ce priveşte aportul ţării noastre la implementareastandardelor europene în domeniul protecţiei informaţiei clasificate îl reprezintă datade 22 aprilie 2005, când la Bruxelles se semnează Acordul dintre România şi UEprivind procedurile de securitate pentru schimbul de informaţii clasificate.

În acest fel, sistemul naţional de protecţie a informaţiilor clasificate acoperătoate domeniile de securitate fiind înfiinţate: Oficiul Registrului Naţional alInformaţiilor Secrete de Stat (ORNISS) prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.153 din 7 noiembrie 2002 şi funcţia administrativă a funcţionarului de securitate întoate structurile care gestionează informaţii clasificate. Dinamica mediului de securitate impune din partea României o adaptarecontinuă a măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate, la riscurile şi ameninţărilede securitate din ce în ce mai diversificate, la adresa României, NATO şi UE.

O importanţă deosebită trebuie acordată în noul context protecţiei informaţiilorîn format electronic - „INFOSEC”, care are în vedere dezvoltarea şi perfecţionareacadrului legislativ privind protecţia informaţiilor clasificate procesate, stocate sautransmise prin sisteme informatice şi de comunicaţii, precum şi implementarea unitarăa acestuia.

Această problematică este realizată prin operaţionalizarea a trei agenţiispecializate:

1. Agenţia de Acreditare de Securitate;2. Agenţia de Securitate pentru Informatică şi Comunicaţii;3. Agenţia pentru Distribuirea Materialului Criptografic.

Optimizarea managementului protecţiei informaţiilor clasificate în domeniulINFOSEC are ca obiectiv crearea unor standarde naţionale fiabile în domeniulprotecţiei împotriva radiaţiilor compromiţătoare (TEMPEST) şi în cel al securităţiicriptografice (CRIPTO).

În altă ordine de idei, adaptarea reglementărilor naţionale la cele comunitare îndomeniul protecţiei informaţiilor clasificate, constituie o obligaţie asumată deRomânia, ca membru al Uniunii Europene şi o prioritate absolută a activităţiiOficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), în calitate deautoritate naţională de securitate.

Acest demers urmăreşte realizarea măsurilor de protecţie a circuituluiinformaţiilor clasificate, reglementarea strictă a accesului la informaţii clasificate ale

30

UE, împuternicirea ORNISS, cu atribuţii de reglementare, autorizare, evidenţă şicontrol şi în domeniul protecţiei informaţiilor UE clasificate precum şi respectareaacestor cerinţe de către fiecare instituţie care gestionează informaţii UE clasificate.

Conform legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, personalulanume desemnat pentru realizarea protecţiei informaţiilor clasificate, se include intr-unsistem permanent de pregătire si perfecţionare, la intervale regulate, potrivitstandardelor naţionale de protecţie. În acest sens Protecţia informaţiilor clasificatevizează:a) protecţia juridică;b) protecţia prin măsuri procedurale;c) protecţia fizică;d) protecţia personalului care are acces la informaţiile clasificate ori este desemnat saasigure securitatea acestora;e) protecţia surselor generatoare de informaţii.

În temeiul aceluiaşi act normativ, informaţiile clasificate reprezintă informaţiile,datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorita nivelurilor deimportanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminăriineautorizate, trebuie să fie protejate. Acestea se împart în două clase de secretizare:secrete de stat şi secrete de serviciu. Informaţiile secrete de stat sunt informaţiile careprivesc securitatea naţionala, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţanaţionala şi apărarea ţării. Nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificatedin clasa secrete de stat astfel: - strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată estede natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale;- strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producădaune grave securităţii naţionale;- secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daunesecurităţii naţionale. Informaţii secrete de serviciu sunt informaţiile a căror divulgare este de natură sădetermine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. În ceea ce priveşte protecţia informaţiilor aceasta poate fi:

a. protecţie juridică - ansamblul normelor constituţionale şi al celorlaltedispoziţii legale in vigoare, care reglementează protejarea informaţiilorclasificate;

b. protecţie prin măsuri procedurale - ansamblul reglementărilor prin careemitenţii şi deţinătorii de informaţii clasificate stabilesc măsurile interne delucru şi de ordine interioară destinate realizării protecţiei informaţiilor;

31

c. protecţie fizică - ansamblul activităţilor de pază, securitate şi apărare, prinmasuri şi dispozitive de control fizic şi prin mijloace tehnice, a informaţiilorclasificate;

d. protecţia personalului - ansamblul verificărilor şi măsurilor destinatepersoanelor cu atribuţii de serviciu în legătură cu informaţiile clasificate,spre a preveni şi înlătura riscurile de securitate pentru protecţia informaţiilorclasificate.

În concluzie, se poate aprecia, că, la început de secol XXI, societateainformaţională constituie o nouă etapă a civilizaţiei umane, unde informaţia devinenecesară în toate sferele activităţii şi existenţei umane, cu un impact economic şisocial semnificativ, dar în acelaşi timp care necesită măsuri şi reguli sigure deprotecţie, transmitere şi exploatare.

Trebuie precizat, de asemenea, că gradul de asigurare a protecţiei informaţiiloreste determinat în mod direct de gradul de utilitate şi de importanţa acestora.

Astfel, prin diseminarea informaţiilor, fără respectarea standardelor obligatoriide protecţie, pot fi afectate în mod grav securitatea naţională, regională sau globală.

Accesul la informaţii, reprezintă unul din drepturile fundamentale ale omului,garantat de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de Constituţia României şitratatele internaţionale la care ţara noastră a aderat, dar condiţionarea acestor drepturiprin asigurarea protecţiei anumitor tipuri de informaţii reprezintă o necesitate deprevenire a unor atacuri la adresa persoanelor, a autorităţilor publice sau chiar laadresa securităţii naţionale şi regionale.

Protecţia acestui tip de informaţii se realizează prin legi, tratate, protocoale carereglementează accesul, dreptul de procesare şi de comunicare a acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, Editura SRI, Bucureşti, 2004 2. Strategia europeană de securitate, Consiliul European, Salonic, 20 iunie, 20033. Legea nr. 182/2002 privind protecţia informatiilor clasificate4. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României5. Legea 267/2005 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Uniunea Europeană

privind procedurile de securitate pentru schimbul de informaţii clasificate.6. AJP-2 Allied Joint Intelligence, Counter Intelligence and Security Doctrine,

NATO HQ, Brussels, 2003,7. Pivariu, Corneliu, Lumea secretelor, Editura Ed. Pastel Braşov, 2005.

32

8. Topor, Sorin, Terorism informaţional, Editura Universităţii Naţionale de Apărare„Carol I”, Bucureşti, 2006.î

9. Petrescu, Stan, Arta şi puterea informaţiilor, Editura ANI, 200310.Vlădoiu, Nasty, Protecţia informaţiilor, Editura militară, 200511.DUMITRU Vasile, TOMA Gheorghe, BALTĂ Corneliu, STOIAN Ioan

(coordonator), Sisteme informaţionale militare - analiză şi proiectare, Editura Ceres, Bucureşti, 2000 12.Sergiu MEDAR, Transformarea NATO, în „Informaţiile militare în contextul de

securitate actual”, coordonator Sergiu Medar, Editura Centrului Tehnic Editorial alArmatei, Bucureşti, 2006.

13.Ionel Nicu Sava, Studii de securitate, Centrul Român de Studii Regionale, Buc.,2005

14.Alexandru Radu Timofte – „Lungul drum al serviciilor secrete către democraţie”,Editura A.N.I., Bucureşti, 2004

15.STOICA Ionel din “Capacităţi ale serviciilor moderne de informaţii”, Ed. CTEA,2007

16.PETRESCU Stan. Despre intelligence: spionaj-contraspionaj. Bucureşti, Editura Militară, 2007

33

ANEXA NR. 1

GLOSAR DE TERMENI ŞI DEFINIŢII SPECIFICE DOMENIULUIACTIVITĂŢII DE INFORMAŢII PENTRU SECURITATE

1. Activitatea informativă – operaţiuni şi acţiuni desfăşurate de către structuriabilitate specializate, în mod planificat, sistematic, unitar, ofensiv şi în secret, prinfolosirea mijloacelor şi metodelor specifice, prin căutarea, culegerea, verificarea,prelucrarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la factori de risc, ameninţări, stăride pericol la adresa securităţii naţionale, precum şi în vederea controlului tendinţelor şievoluţiilor acestora, în scopul prevenirii, contracarării, înlăturării lor sau aplicării legii,după caz.

Cuprinde: Activitatea de informaţii – acţiuni, operaţiuni şi procedee informativ-operative,

prin care se realizează, în secret, căutarea, prelucrarea, stocarea şi valorificareainformaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresasecurităţii naţionale;

Activitatea de contrainformaţii – acţiuni, operaţiuni şi procedeeinformativ-operative desfăşurate în scopul protejării informaţiilor obţinute de cătreserviciile de informaţii şi structurile departamentale, a mijloacelor şi metodelor deculegere utilizate, precum şi a procesului de decizie împotriva divulgărilorneautorizate şi a acţiunilor spionajului străin, apărarea instituţiilor, activităţii şipersonalului acestora.2. Avertizarea timpurie – Proces intern al companiei, caracterizat prin

monitorizarea continuă a unor seturi de indici şi indicatori externi (economico –financiari, sociali, politici, transnaţionali şi informaţionali), care caracterizează situaţii

34

cu potenţial de risc sau oportunitate la adresa obiectivelor şi strategiei companiei.Depăşirea unor „valori de prag”, asociate acestor indicatori sau apariţia unorevenimente „declanşator”, determină analiza şi desfăşurarea unor acţiuni competitive,într-o manieră proactivă, pentru a evita o ameninţare concurenţială sau a fructifica ooportunitate de afaceri;

3. Informaţia prelucrată (intelligence) – este produsul analitic rezultat dinprocesarea datelor (informaţiilor) brute.

4. Informaţii de cooperare (colint) – informaţii obţinute de către serviciile deinformaţii şi structurile departamentale, în raport de competenţe, în baza unorprograme sau planuri de măsuri comune şi utilizate, în funcţie de obiective, motivaţiişi aşteptări, de către toţi participanţii la căutarea şi obţinerea acestora.

5. Războiul informaţional – tip de conflict specific erei informaţionale,desfăşurat de către structuri specializate, cu ajutorul unor sisteme informaţionaleinteligente, împotriva unor ţinte determinate, prin utilizarea informaţiei ca armăofensiv-defensivă, pe baza unor principii, norme, reguli, strategii şi metodologii deluptă deliberate, în cadrul unor misiuni, atacuri, campanii sau operaţii care urmăresccunoaşterea, influenţarea, dominarea şi controlul atitudinilor, comportamentelor,acţiunilor, voinţei şi deciziilor adversarului/inamicului.

6. Baza de date – structura organizată care facilitează stocarea de informaţii saude intelligence astfel încât acestea să poată fi regăsite uşor atunci când trebuieîndeplinite sarcini specifice, de exemplu, luarea unor decizii.

7. Benchmarking – proces sistematic de identificare, investigare şi înţelegere acelor mai bune practici şi metodologii de lucru din alte organizaţii şi adoptareaacestora în activitatea propriei companii în scopul creşterii performanţei.

8. Briefing-uri de Intelligence – prezentare orală sau scrisă menită să furnizezeintelligence relevant, imparţial şi în timp util, precum şi recomandări de acţiune pentrutop-management, într-o manieră concisă şi uşor de asimilat.

9. Managementul informaţiilor – proces prin care o companie maximizeazăeficienta cu care informaţiile sunt colectate, organizate, utilizate şi diseminate şi princare se asigură că valoarea reală sau valoarea potenţială a acestora este identificată şiexploatată la maximum.

10.Standardul Wi-Fi - Ansamblul rezultat în urma conectării unuia sau maimultor dispozitive echipate wireless (în standardul Wi-Fi) la un punct de acces poartănumele de reţea Wi-Fi, reţea wireless sau WLAN. Două tipuri de activităţi pe care persoanele interesate le practică în legătură cureţelele Wi-Fi:

Wardriving, care presupune deplasarea pe jos ori cu un vehicul în scopuldescoperirii şi marcării pe o hartă a reţelelor wireless care oferă conectivitatela Internet. Dispozitivul folosit de persoana interesată (PDA, Smarphone,

35

laptop etc.) captează semnalul radio emis de punctul de acces şi printr-ointerfaţă specializată, oferă informaţii despre acesta, cum ar fi numelepunctului, existenţa măsurilor de INTELLIGENCE;

Piggybacking – defineşte accesarea cu intenţie a unei conexiuni Internetwireless prin plasarea unui dispozitiv în raza de acoperire a unui punct deacces şi utilizarea serviciilor Internet fără cunoştinţă ori permisiunea expresăa posesorului (deţinătorului legal, abonatului etc.) respectivei conexiuni. Celmai adesea, conectarea la serviciile de comunicaţii electronice prinintermediul reţelelor Wi-Fi are loc în spaţii publice. Totuşi, în procesul dereglementare corespunzătoare a acestei fapte, trebuie avut în vedere căpiggybacking-ul este din ce în ce mai utilizat de către acele persoane careintenţionează să desfăşoare activităţi infracţionale în mediul cibernetic, cumar fi: furt de identitate, phishing, pharming, fraudă informatică, pornografieinfantilă online, keylogging, e-mail spoofing, spam, denial-of-service. Prinutilizarea punctelor de acces la Internet Wi-Fi neprotejate, persoanele răuintenţionate mizează pe posibilitatea ascunderi propriei identităţi.

11. Elemente caracteristice sistemului informaţional din Teatrul de OperaţiiNATO – Sistemul are în compunere date, informaţii, intelligence, circuite şi fluxuriinformaţionale:

• date: constituie o descriere letrică şi/sau cifrică a unui fenomen, proces, obiect,fapt, eveniment sau a unei acţiuni; este constituită dintr-un grup de simboluri,structurate conform unei sintaxe prestabilite, înregistrate pe un suport material şi carepoate fi prelucrată manual, mecanic, electronic sau combinat;

• informaţia: elementele de noutate despre un obiect (fenomen, proces etc.) carepot fi reprezentate simbolic şi prelucrate; este constituită din date neprelucrate aleoricărei descrieri şi care poate fi utilizată în producerea intelligence;

• intelligence: produsul rezultat din procesarea informaţiilor referitoare la obiecte(fenomene, procese etc.) de interes; set de fapte, obţinute prin asocierea informaţiilorcu alte elemente cunoscute şi analizate prin prisma experienţei; este o deducţie sau oconcluzie bazată pe analiza unor informaţii;

• flux informaţional: categorie sau ansamblu de informaţii necesare desfăşurăriiunei anumite operaţii, acţiuni sau activităţi, ce se transmite între emitent şi destinatar,cu precizarea punctelor intermediare de trecere; poate fi definit şi ca ansambluldatelor, informaţiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei anumite operaţii, acţiunisau activităţi;

• circuit informaţional: drumul (traiectoria) pe care circulă o informaţie de lagenerarea şi până la arhivarea sau distrugerea sa, în funcţie de caracteristicileorganizatorice ale emiţătorilor şi beneficiarilor de informaţie.

36

ANEXA NR. 2 SITUAŢIA SERVICIILOR SECRETE DIN ROMÂNIA Serviciul Secret de Informaţii până la 12 noiembrie 1940 Serviciul Special de Informaţii (SSI) 13 noiembrie 1940 - 15 septembrie 1944 Serviciul de Informaţii după 15 septembrie 1944 Securitatea Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP)din 30 august

1948 Serviciul Român de Informaţii (SRI) - Serviciul Român de Informaţii

(prescurtat SRI) a luat fiinţă pe 26 martie 1990 şi este unul dintre serviciilesecrete române, alături de SIE. Este o autoritate care se ocupă cu culegerea şivalorificarea informaţiilor exclusiv pe teritoriul României.

Serviciul de Informaţii Externe (SIE) - Serviciul de Informaţii Externe (SIE),înfiinţat în anul 1990, este "organul de stat specializat în domeniul informaţiilorexterne, privind siguranţa naţională şi apărarea României şi a intereselor sale".

Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP)- Serviciul de Protecţie şi Pază (prescurtatSPP) este un serviciu secret din România care are atribuţii în ceea ce priveştesiguranţa naţională, precum şi în asigurarea protecţiei demnitarilor români, ademnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora, dar şiîn asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora. La 26 decembrie1989, responsabilii militari de la acea vreme au hotărât constituirea unui grup depatru ofiţeri M.Ap.N., care să asigure protecţia fizică a membrilor marcanţi aiFrontului Salvării Naţionale - organism înfiinţat la 22 decembrie 1989. 1990Prin Decretul nr. 204 din 7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Unitate Naţionalăa înfiinţat Unitatea Specială de Pază şi Protocol (USPP), în subordinea

37

Ministerului Apărării Naţionale (în componenţa Brigăzii de Gardă), cu misiuneade a asigura protecţia şi paza demnitarilor români, precum şi a celor străini carevizitau România.1991 Odată cu promulgarea Legii nr. 51 / 26 iulie 1991 privindsiguranţa naţională a României, U.S.P.P. a căpătat denumirea de SERVICIULDE PROTECŢIE ŞI PAZĂ (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuţii îndomeniul siguranţei naţionale”.

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) - funcţionează în baza Legiinr.92/1996. STS este organul central de specialitate, cu personalitate juridică, ceorganizează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor specialepentru autorităţile publice din România şi alţi utilizatori prevăzuţi de lege.Instituţia are structură militară şi face parte din sistemul naţional de apărare.Telecomunicaţiile speciale reprezintă transmisii, emisii sau recepţii de semne,semnale, scrieri, imagini, sunete sau informaţii de orice natură prin fir, radio,sistem optic sau prin alte sisteme electromagnetice pentru utilizatori aprobaţiprin lege.Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) Direcţia de Informaţii Militare (DIM - J2) Direcţia Contrainformaţii şi Securitate Militară (DCISM )Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) (MinisterulAdministraţiei şi Internelor)Directia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA) (Ministerul de Justiţiei)- fostă SIPA - a fost desfiinţată în 2006 – DNA - cu servicii judeţeneDirecţia generală anticorupţie (DGA- din MAI) cu servicii judeţene