Intamplarea din padure

DECORUL:

– este adecvat unui câmp cu iarbă şi flori. În mijlocul scenei este aşezată o floare de înălţimea copiilor, confecţionată din hârtie viu colorată. În jurul ei se va desfăşura dialogul dintre personajele scenetei;

– fiecare personaj va avea costumaţia adecvată.

CANTEC : HAI LA SPECTACOL

1.–ZANA

(se îndreaptă spre floare)

– Vedeţi această minunată floare?

Să nu vă fie cu mirare,

Dar odată, tare de mult,

Chiar lângă acest loc, (arată floarea)

Am auzit o întâmplare

Cum nu s-a mai văzut sub soare!

– Vă invit să ascultaţi!

2. Pitic

– Peste ierburi şi răzoare,

Se-ndreptau spre-aceeaşi floare,

Două picături de soare: (intră în scenă „albina”)

O albină gospodină,

Paznică peste grădină

Şi o albina uşurică,

Subţirică, strânsă-n brâu,

Ca o furnică.

3.PITIC

Bâzâind cât ce putea,

Fiecare se grăbea,

Dar când fură să coboare,

Cele două zburătoare

Nu-ncăpeau pe-aceeaşi floare.

Şi albina, supărată,

Se porni aşa deodată:

4.ALBINUTA IZA:

(pe un ton certăreţ)

– Eu am coborât întâi,

Viespe fără căpătâi!

Dă-te’ncolo şi mă lasă! (se înţeapă; se împing)

Tu din flori n-alegi nimic,

Decât iască şi venin.

Pe când eu, de-aici un pic

Şi de dincolo puţin,

Miere adun în stupi de aur!

5. ALBINUTA MAIA

(pe ton certăreţ)

– Tu eşti animal domestic,

Eşti o biată lucrătoare...

Casa mea e drept că nu-i

Nici frumoasă, nici ochioasă.

Dar prin scorburi de copac

Când mi-o fac,

Nu cer voie nimănui!

4. ALBINUTA IZA

– Ei, şi voie dacă-ai cere,

Cine-ar zice „Vino-n’coace?”

Mierea ta, să-i zicem miere,

Nici la trântori nu le place!

Ia uitaţi-vă la ea!

Umblă lelea ici-colea,

Nu munceşte, că i-e lene

Şi se teme, cuconiţa,

Că şi-o murdari rochiţa

În vreun smoc de sânziene.

(o scutură de rochiţă)

5. ALBINUTA MAIA

(foarte supărată)

– N-are cine să m-asculte,

Că ţi-aş spune eu mai multe,

Că doar am şi eu un ac

De cojocul tău sărac;

Dar mai bine, uite, tac!

(îi întoarce spatele; se rotesc în jurul florii; se înţeapă din când în când)

6.CIUPERCUTA

– Şi cum sfada începea,

Mai cu acul, mai cu gura,

Să se-ntreacă cu măsura,

S-au gândit să-şi ia arbitru

Un bondar de catifea,

Somnoros şi mofturos. (apare „bondarul”, mergând alene)

– S-a făcut pe loc tăcere

Şi un glas de contrabas

Le-a’ntrebat aşa pe nas:

BONDARUL:

– V-aţi certat?

ALBINA, VIESPEA:

– Da!!!

BONDARUL:

– Vreţi să vă împac?

ALBINA, VIESPEA:

– Da, da!!!

7.BONDAREL:

– Foarte bine, cu plăcere!

Dacă altfel nu se poate,

Ca bătrân mai cu cădere,

Iaca, să vă fac dreptate.

Să poftească de pe-aici

Fluturi, greieri şi furnici,

Ca să spună tuturor,

Că sunt nepărtinitor.

(se aşază între „albină” şi „viespe”; în scenă apar „fluturii” şi „florile”)

Ca să nu fiţi supărate,

Deci cu n-am alta putere ,

Cin’mi-o da mai multă miere,

Am să-i dau şi eu dreptate!

(caută în găletuşa viespei, apoi în cea a albinei)

– Pe asta o iau, că e mai plină!!

(încearcă să fugă cu găletuşa albinei, dar apar „fluturaşii”)

CANTEC –FLUTURASUL MEU

8.FLUTURAŞUL

Eu sunt mândru Rosior

Micul vostru dansator.

Cum răsare soarele,

Deschid aripioarele

Şi dansez cu florile

Mirosindu-le pe rând.

Apoi, mă las dus de vânt

Hăt, departe, până-n zare,

Ca să fac polenizare.

– Stai, stai! Nu fugi!

Măi bondare, am văzut,

Ce dreptate ai făcut.

Nu-i cinstit şi nu e bine

Să furi mierea de albine!

(apare „fluturaşul 2”)

9.FLUTURAŞ

– Cât e ziua de mare,

Ale tale verişoare,

Au zburat din floare-n floare,

Să adune-n găletuşe

Şi nectar şi sucul dulce.

Iar acum ai vrea, bondare,

Să mănânci căldări cu miere,

Fără pic de-alergătură?

Nu se poate, nu se poate!

Nici pe mâini şi nici pe gură

Nu ştii să te speli, ştrengare!

10.FLUTURAS

– Nu-i păcat de dumneata,

Că eşti aşa de voinic

Şi nu vrei să faci nimic?

Măi bondare, nu uita,

Lenea este vina ta!

11 Albinuţa

(intră veselă, cu coşuleţele în mână, pregătită să culeagă polenul florilor)

Ce mai flori şi ce mai soare,

Parcă-i zi de sărbătoare,

Ce mă-ndeamnă să alerg

Şi din cupe să culeg,

Aurul călduţ şi moale,

Ici, în coşurile goale.

Iar la urmă-l voi căra,

Până la stupina mea.

Ce frumoasă-i munca mea.

12.FLUTURAŞ

– Vezi acele floricele?

Vino ca să le cunoşti!

Sunt frumoase, graţioase

Şi dacă le îngrijeşti,

Miere multă ai să primeşti!

FLORILE

13.MARGARETA

Cresc în lan cu grâne coapte,

Mai frumoasă-s decât toate.

Margaretă mă numesc

Câmpul vara-nveselesc.

Rochiţa mea-i din petale

Albe ca nişte ovale;

Am la mijloc puf gălbui,

Frumoasă ca mine nu-i,

Dau viaţă câmpului.

Mă culeg fetiţele şi-şi fac coroniţele.

14.ALBASTRITA

E frumoasă coroniţa

Dacă-i pui şi albăstriţa.

Am petalele crestate,

Ca cerul sunt colorate.

Vânt călduţ adie-n zori

Şi mă leagănă uşor

Lâng-ale mele surori.

Mulţi mă dăruiesc

Celor ce-i iubesc.

Gospodina mă-ngrijeşte

Şi cu apă mă stropeşte.

Bucuroasă-s că în lume

Nu sunt multe flori ca mine.

15.GAROFIŢA:

Voi pe rând v-aţi prezentat,

Dar de mine aţi uitat?

Priviţi-mi rochiţa,

Eu sunt garofiţa.

Am petalele crestate,

Fiecare parfumate

Şi diferit colorate.

Fusta mea poate să fie

Albă, roşie, vişinie,

Gălbioară, arămie.

Îţi mulţumesc, gospodină,

Că mă uzi la rădăcină!

.

BONDAREL

– Cum vreţi să vă îngrijesc,

Ca miere multă să primesc?

16.FLORICICA

Florile sa le-ngrijesti ,

– Să le duci un strop de rouă

Când afară nu mai plouă,

Iar soarele dogoritor

Să-l ascunzi după un nor!

Mai apoi, de poţi să chemi

Pe copii cu stropitori,

Să ne ude obrăjorii,

Să spălăm şi ochişorii!

BONDARUL:

– Să văd dacă voi putea...!!!

17.FURNICA:

– Cum să nu poţi? Uite,

Eu furnica, mititica,

Vreau să-ţi spun dragă bondare,

Dacă nu-i cu supărare,

Că din zori şi până-n seară

Scutur, spăl şi fac mâncare.

Uite, vezi?

Lingura-i mare,

Dar m-ajută, frăţioare,

Întreabă-l şi pe greieraş,

De nu mă crezi, bondaras!

18.GREIERAS

Bună ziua, copilaşi!

Eu sunt micul greieraş

Ce cânt vara pe imaş

Şi sunt tare fericit

Cred că nu v-aţi supărat,

Dacă am întârziat.

Pe căldura asta mare,

Cu chitara la spinare,

Vai de-ale mele picioare!

Prin ierburi şi spice coapte

Cant din zori si pana-n noapte.

Cu furnica m-am certat,

Un grăunte nu mi-a dat!

BUBURUZA

Ştim noi cum este furnica:

Nu stă toată ziulica;

Cară sacii pe spinare,

Să dea la copii mâncare.

Fă şi tu ca ea,

Că de nu munceşti,

Iarna iar o s-o patesti .

19.GREIERAŞUL1

– Aşa este, măi bondare!

De la furnicuţa dragă

Am învăţat şi eu de mult,

Să fiu harnic şi s-ascult

Că nu-i bine să fii leneş,

Dacă vrei să fii iubit!

(apare „viespea” şi „albina”; fiecare îşi pune găletuşa lângă „floare”)

20. Greieras 2

Eu sunt greieras iubit

Cant la gaze, cant la flori

Si-adun alai in zori

Vara-ntreaga cu chitara

Cu furnica, surioara

Impreuna noi muncim

Poienita-nveselim.

21.Aricel

Din grădina lui Mihai,

De sub tufe de urzici,

Am venit şi eu aici,

Să caut nişte furnici.

Faceţi-mi vă rog frumos

Şi mie un pic de loc.

Sunt ariciul ghemotoc

Plin de ace pe cojoc.

Dacă vreţi, eu pot să-nţep

Spuneţi doar cu cin’ să-ncep.

Că am ace mii si ochii făclii!

Ciupercuta 2

Cantati toti , va –nveseliti

Poate , poate reusiti ,

Gazele sa le treziti ,

Colo-n iarba fratioare

Stau cu fata catre soare

Gaze mici si rosioare

Cu buline pe spinare ,

Somnoroase-s mi se pare .

1.Buburuza1

Pe un fir de margareta

Buburuza cea cocheta

Se suceste, se inclina

Ca o mica balerina.

- Ia te uite ce-ndrazneala,

M-ai calcat pe o petala!

Ce-ar fi vantul sa te-apuce

Si in trestii sa te-arunce?

- Nu fi trista, margareta,

C-am facut o piruieta.

Azi m-am innoit, vezi bine:

Fusta rosie cu buline!

22.Buburuza2

Of, sunt tare supărată,

Că în vis mi se arată

Copil rău şi răsfăţat.

Se făcea că m-a luat

În pumn şi m-a sufocat.

Dar mi-a spus o rândunică:

Nu mai plânge, gâză mică!

Copilul ce te-a strâns tare,

Acrescut de-acuma mare;

Şi să vezi ce bine ştie

Plantele să le-ngrijească,

Gâzele să le-ocrotească,

Natura să o iubească,

Căci doar ea e mama noastră.

CANTEC : GAZELE

ALBINA, VIESPEA:

– Măi bondare, verişoare,

Singure ne-am împăcat.

Miere noi nu ţi-am mai dat,

C-ai fost rău ca avocat.

Dar cu toţii v-om cânta

Un cântec pentru dumneata.

ALBINUTA

Cine-o fi, oare ce floare,

Cu botic şi mustăcioare?

Ce ciudat e, ce petale!

N-am mai văzut aşa floare!

23. IEPURAŞ

Te rog, nu mă confunda!

Să ştii că eu nu sunt floare

Eu sunt mic şi drăgălaş

Şi mă cheamă iepuraş.

Codiţa mi-e mititică

Şi tremur mereu de frică;

Urechile-s lungi de tot,

Mustăcioară am la bot.

Am o hrană preferată:

Morcovi, varză şi salată.

Prin grădini, si livezi,

Poţi oricând ca să mă vezi.

VEVERIŢA:

Vreau ţup-ţup şi uţa-uţa,

Eu sunt Riţa-veveriţa.

Toată lumea aşa-mi spune,

Mâncătoarea de alune.

Sunt azi bucuroasă, zău,

Că pot să mă joc şi eu,

Să sar printre copăcei,

Eu şi frăţiorii mei.

Sunt de-acum nerăbdătoare

Să-ncălzească mândrul soare;

Păsări iar să ciripească,

Pădurea să-nveselească!

BONDARUL:

– Dragi fluturi şi floricele,

Greieraş şi furnicuţă,

De la voi am învăţat că:

„Lenea e cucoană mare,

Care n-are de mâncare!”

TOŢI:

– Bravo, bondarule!

Acum eşti prietenul nostru.

Şi să ducem vestea mare,

Că bondarul din poveste

De-astăzi leneş nu mai este!!!

(aplaudă toţi)

25.Steluţa

Şşş...priveşte, este noapte

Şi pătuţu-i pregătit,

Prin pădure se-aud şoapte,

Numai vântu-a amuţit.

C-a zburdat fără odihnă

Furând pufi de păpădie...

Merită un pic de tihnă,

Ştrengărelul. Doarme-n vie.

Steluta

Noapte bună, sufleţele,

Odihniţi-vă în pace,

Buburuze, floricele,

Brotăcei şi voi brotace.

Eu, veghez asupra voastră,

Dormiţi, ocrotiţi de lună,

Dorm şi florile în glastră,

Somn uşor şi noapte bună!

Steluta

Ati descoperit o clipa

Ca in lumea noastra mica

Toate avem un rost si-o munca

De implinit pe vai si lunca.

Un cuvant mai am de zis

Cei ce ne-au vazut aici

Pot sa-nvete lucruri bune

De la noi de la cei mici

De la gaze, de la flori

De la vantul calator

TOTI:

Si acum plecam, plecam,

Ziua buna va uram,

Vom pleca in vacanta mare

Si la munte,si la mare,

La bunici , ori la plimbare.

Steluţa

Pe a cerului maramă,

Licurici tresar

Şi din noapte se destramă,

Stele de cleştar.

Satinate, lucitoare,

Se leagănă-n vânt,

Luminând vase pe mare

Şi flori pe pământ.