instructiune fotogrametrie

59
AGENŢIA DE STAT RELAŢII FUNCIARE ŞI CADASTRU A REPUBLICII MOLDOVA INSTRUCŢIUNI GEODEZICE, CARTOGRAFICE, DE CADASTRU, NORME ŞI REGULI _____________________________________________________________________________ INSTRUCŢIUNE cu privire la executarea lucrărilor fotogrammetrice CHIŞINĂU 2003

Transcript of instructiune fotogrametrie

Page 1: instructiune fotogrametrie

AGENŢIA DE STAT RELAŢII FUNCIARE ŞI CADASTRUA REPUBLICII MOLDOVA

INSTRUCŢIUNI GEODEZICE, CARTOGRAFICE,DE CADASTRU, NORME ŞI REGULI

_____________________________________________________________________________

INSTRUCŢIUNEcu privire la executarea lucrărilor fotogrammetrice

CHIŞINĂU 2003

Page 2: instructiune fotogrametrie

CUPRINS:

I. DEFINIŢII .................................................................................................................................. 3

II. DISPOZIŢII GENERALE ....................................................................................................... 4

III. LUCRĂRI FOTOGRAMMETRICE PRELIMINARE (PREGĂTOTOARE) ................ 7

IV. ÎNDESIREA FOTOGRAMMETRICĂ A REŢELEI DE SPRIJIN ................................. 16

V. ÎNTOCMIREA FOTOPLANURILOR ................................................................................ 22

VI. DESCIFRAREA FOTOGRAMMETRICĂ DE BIROU ................................................... 24

VII. ÎNTOCMIREA ORIGINALULUI DIGITAL ................................................................... 27

VIII. LUCRĂRI REDACŢIONALE .......................................................................................... 34

IX. OPERAŢIUNI DE CONTROL ŞI TOLERANŢELE DE BAZĂ ..................................... 37

X. REPREZENTAREA GRAFICĂ A HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR DIGITALE TOPOGRAFICE .......................................................................................................................... 39

XI. ANEXE ................................................................................................................................... 40

1. SCHEME TEHNOLOGICE ALE PROCESELOR DE BIROU ÎN RIDICĂRILE FOTOGRAMMETRICE ..........................402. LISTA MATERIALELOR LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE DE TEREN, CE URMEAZĂ A FI TRANSMISE ÎN PRODUCŢIA DE BIROU...........................................................................................................................................473. VERIFICAREA CLARITĂŢII VEDERII STEREOSCOPICE............................................................................494. CERINŢE FUNDAMENTALE CĂTRE APARATELE FOTOGRAMMETRICE..................................................515. CERINŢE GENERALE ASUPRA PROGRAMELOR UTILIZATE ÎN LUCRĂRILE FOTOGRAMMETRICE.......................536. CALCULUL VALORII ELEMENTULUI REZOLUŢIEI GEOMETRICE PENTRU SCANAREA FOTOGRAMELOR.............56

XII. ABREVIERI ......................................................................................................................... 58

XIII. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 59

2

Page 3: instructiune fotogrametrie

I. DEFINIŢII

Fotogrammetria – ştiinţa şi tehnologia de obţinere a unor informaţii sigure (metrice şi calitative) asupra obiectelor din spaţiu, asupra spaţiului înconjurător, prin procese de înregistrare, măsurare, prelucrare a măsurătorilor efectuate şi interpretare a imaginilor fotografice şi rezultatele obţinute, de la distanţă, fără contact fizic cu obiectul, utilizând drept suport al acestei informaţii întregul spectru al radiaţiei electromagnetice, precum şi a altor forme de energie.

Ridicare fototopografică – metodă de întocmire a hărţilor şi planurilor topografice pe cale fotogrammetrică, prin utilizarea fotogramelor şi utilajului fotogrammetric.

Ridicare stereotopografică – metodă de întocmire a stereomodelului terenului pe cale fototopografică, prin utilizarea fotogramelor şi utilajului fotogrammetric (analogic, analitic, digital).

Fotohartă – hartă, sau produs fotogrammetric obţinut prin redresarea fotogramelor, care este o operaţie de transformare a fotogramei înclinate într-o fotogramă pentru care axul optic al camerei de preluare să aibă o poziţie impusă, precum şi o aducere la o scară dată pentru fotograma transformată.

Fototriangulaţie (îndesire fotogrammetrică a reţelelor de sprijin) – metodă de îndesire fotogrammetrică a reţelei punctelor de sprijin, necesare exploatării fotogrammetrice din punct de vedere planimetric şi altimetric pe baza relaţiilor dintre fotogramele alăturate, rezultate din acoperirile acestora.

Scanarea fotogramelor – proces de transformare a unor reprezentări analogice continue, într-un set de valori digitale (numerice) corespunzătoare coordonatelor formei scanate.

Model Digital al Reliefului – structură de date digitale, şi funcţiile modelului matematic utilizat pentru descrierea planimetrică şi altimetrică a suprafeţei topografice a reliefului.

3

Page 4: instructiune fotogrametrie

II. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Instrucţiune reglementează modul de prelucrare fotogrammetrică a fotogramelor pentru crearea planurilor şi hărţilor topografice digitale, planurilor cadastrale, ortofotoplanurilor. Instrucţiunea este obligatorie pentru toate întreprinderile şi instituţiile care execută lucrări de creare şi actualizare a planurilor şi hărţilor digitale topografice, la scara 1 : 25 000, 1:10 000, 1:5 000, 1:2 000, 1:1 000 şi 1:500, planurilor cadastrale şi ortofotoplanurilor.2. În producţia modernă metodele digitale de colectare a informaţiei topografice de teren sunt considerate de bază, iar informaţia obţinută se păstrează şi se transmite utilizatorului în formă electronică. Copiile analogice (grafice) ale hărţilor şi planurilor sunt derivate ale originalelor digitale existente. Metodele analogice şi forma obţinerii şi păstrării informaţiei se admite doar în cazul utilităţii acestora din motive organizaţionale sau economice.3. Suplimentar la hărţile şi planurile (digitale şi grafice) cadastrale şi topografice se creează ortofotoplanuri şi fotohărţi.4. Lucrările fotogrammetrice reprezintă o parte componentă de bază a tehnologiilor moderne de creare şi actualizare a hărţilor topografice, de întocmire a ortofotoplanurilor, fotohărţilor, creare şi actualizare a planurilor topografice şi specializate. Cerinţele tehnice şi erorile lucrărilor fotogrammetrice se determină în baza cerinţelor actelor normative în vigoare către precizia hărţilor şi planurilor.5. În cadrul executării lucrărilor fotogrammetrice pentru crearea şi actualizarea hărţilor topografice, întocmirea ortofotoplanurilor şi fotohărţilor, actualizarea planurilor topografice şi specializate pentru prelucrare se preiau fotograme, obţinute în rezultatul lucrărilor de aerofotografiere, care trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

-abaterea unghiurilor (transversale, longitudinale şi de rotaţie) ωφχ nu mai mult de ∆ω=±5 goni, ∆φ=±3 goni, χ=±15 goni;-schimbările maxime a înălţimii de zbor ±2%;-abaterea maximă de la axa benzii până la 200 m;-variaţii ale unghiurilor de întoarcere a avionului până la 3%.

Parametrii de bază în procesul de aerofotografiere se determină după formulele:

Valoarea numerică a scării fotogramei m=h/fLatura fotogramei pe suprafaţa terestră S=smBaza fotogramei b=B/mÎnălţimea relativă de zbor h=fmÎnălţimea absolută de zbor Zo= h+ZAcoperire longitudinală(%)

100)1(100S

B

S

BSl −=−=

Acoperire transversală (%)100)1(100

S

A

S

ASq −=−=

Suprafaţa medie reprezentată pe o fotogramă Fb=S2=s2mb2

Lungimea bazei de aerofotografiere l% pentru acoperirea longitudinală

−=

1001

lSB

4

Page 5: instructiune fotogrametrie

Distanţa dintre itinerariile de zbor pentru acoperirea transversală q%

−=

1001

qSA

Numărul de stereomodele dintr-o bandă (nm)

+= 1n

B

L

Numărul de fotograme dintr-o bandă (nсн) n=nm+lo

Numărul de benzi din tot blocul(ns)

+= 1

A

Qn

Suprafaţa modelului stereoscopic F=(S-B)SSuprafaţa acoperirii transversale a fotogramelor F=ABDurata zborului în zona de aerofotografiere [ ]

[ ] 0.2/

≥=∆см

мB

ντ

Unde:A = distanţa dintre benzile de aerofotografiereB = baza de aerofotografieref = distanţa focalăS = formatul fotogrameih = înălţimea de zbor de-asupra PământuluiZ = înălţimea terenuluiZo = înălţimea absolută de zborv = viteza de drum a avionuluiL = lungimea benzilor sau teritoriului de aerofotografiere (bloc )Q = lăţimea teritoriului de aerofotografiere (blocului)

6. În timpul creării hărţilor şi planurilor topografice digitale, prin metode stereotopografice, se execută un complex de lucrări de birou. Aceste lucrări de birou cuprind următoarele procese de: pregătire preliminară a fotogramelor, scanare a fotogramelor, îndesire fotogrammetrică a reţelelor de sprijin, regenerare a ortofotoplanurilor, întocmire a modelului digital al terenului (reliefului), colectare a informaţiei cu privire la contururile ortofotoplanurilor, de pe fotograme sau stereograme, redactarea originalelor de hartă (planurilor), reprezentarea originalelor de hartă şi de planuri în formă digitală şi grafică. Succesiunea tehnologică de executare a proceselor de lucru este indicată în Anexa nr.1 a prezentei Instrucţiuni.

Precizia obţinerii coordonatelor spaţiale H, Y şi Z din spaţiul-obiect depinde de scara şi de parametrii de prelucrare a fotogramelor precum şi de metodele fotogrammetrice utilizate. Precizia coordonatelor trebuie să se păstreze în baza datelor digitale, indiferent de scara de reprezentare grafică a planurilor şi hărţilor topografice. Astfel precizia informaţiei digitale trebuie să fie nu mai mică decât, precizia originalelor grafice.

7. Pentru originalele grafice, eroarea medie pătratică de poziţionare pe hartă (plan) a obiectelor şi contururilor din teren, cu particularităţi clare relativ de punctele din imediata apropiere din baza planimetrică de ridicare, exprimată la scara hărţii (planului), nu trebuie să depăşească:

a) 0.5 mm – la întocmirea hărţilor (planurilor) pentru zonele de câmpie, dealuri, paragină, care prevalează înclinările terenului de până la 6°;

b) 0.7 mm – la întocmirea hărţilor şi planurilor pentru zonele muntoase şi înalt muntoase.

În procesul de creare a planurilor cu construcţii capitale şi construcţii cu multe etaje, limitele erorii, în poziţionarea reciprocă a punctelor din imediata apropiere a contururilor de importanţă majoră (construcţii capitale, edificii, etc.), nu trebuie să depăşească mai mult de 0.4 mm.

Dacă precizia prevăzută mai sus, de poziţionare a contururilor şi obiectelor din teren pe plan, nu se cere, planurile topografice pot fi create cu precizia planului la scara mai mică şi cea mai apropiată. Modul de creare a astfel de planuri se prelucrează în proiectele tehnice cu privire

5

Page 6: instructiune fotogrametrie

la executarea lucrărilor şi în aceste cazuri pe originalele planurilor se indică precizia reală de lucru.

8. Eroarea medie, în lucrările de ridicare a terenului (reliefului) relativ apropiat cu punctele bazei geodezice, exprimată de-a lungul altitudinii admise a echidistanţelor curbelor de nivel, nu trebuie să depăşească valorile care sunt indicate în Tabelul 1.

Tabelul 1

Caracteristica zonei de lucru

Erorile medii exprimate pe planuri (hărţi) în lucrările de ridicare ale reliefului

Scara (de-a lungul echidistanţelor)

1: 500 1: 1 000 1: 2 000 1: 5 000 1: 10 000 1: 25 0001 2 3 4 5 6 7

Câmpie plană cu unghiul de înclinare până la 1°.

1/4 1/4 1/41 1/4* 1/4 1/3

Şes cu unghiul de înclinare de la 1° până la 2°

1/4 1/4 1/4 1/4* 1/3 1/3

deluroasă cu unghiul de înclinare:

de la 2° până la 6° 1/3 1/3 1/3 1/3

de la 2° până la 10° 1/3 1/3

În zonele cu unghiul de înclinare a terenului mai mare de 100 pentru planurile la scara 1: 500 şi 1:1 000 şi cu unghiul de înclinare a terenului mai mare de 60 pentru planurile şi hărţile la scara 1: 2 000 – 1: 25 000 numărul orizontalelor trebuie să corespundă cu diferenţele de altitudini, determinate din cotiturile povârnişurilor (pantelor). Eroarea medie de altitudine, determinată pe punctele caracteristice reliefului, nu trebuie să depăşească 1/3 din valoarea altitudinii de secţionare a reliefului pentru planurile la scara 1: 500 -1: 5 000 şi ½ din valoarea altitudinii de secţionare a reliefului pentru hărţile la scara 1:10 000 şi 1:25 000.

Pe teritoriile cu construcţii toleranţele se măresc de 1.5 ori.Abaterile limită a înălţimilor punctelor, calculate pe orizontale, cu datele măsurătorilor de

verificare, executate în teren sau pe stereomodele, nu trebuie să depăşească valoarea dublă a erorii, indicate în Tabelul 1. Numărul abaterilor nu trebuie să depăşească 10 % din numărul total al măsurătorilor de control executate.

9. Planurile topografice specializate şi fotohărţile se întocmesc în conformitate cu cerinţele tehnice a le instrucţiunilor de domeniu sau conform sarcinilor tehnice speciale, coordonate sau aprobate de către Agenţia de Stat, Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii Moldova.

Pentru lucrările fotogrammetrice unice sau cu destinaţie specială toleranţele de lucru sunt indicate în proiectul tehnic (sarcina tehnică) şi sunt coordonate cu executantul şi beneficiarul lucrărilor. Proiectul Tehnic (sarcina tehnică) urmează a fi vizat şi aprobat în termeni stabiliţi.

10. Lucrările fotogrammetrice urmează a fi executate după noile tehnologii de lucru. Tehnologiile alese trebuie să se bazeze pe calculele economice şi tehnice.

Executanţii măsurătorilor stereoscopice trebuie să dispună de o vedere stereoscopică clară şi să aibă o pregătire specială corespunzătoare pentru executarea acestor tipuri de lucrări. Verificarea vederii trebuie să se facă nu mai rar decât o dată pe an, conform indicaţiilor din 1 ) 1/3 din valoarea altitudinii de secţionare a reliefului în lucrări de ridicare la scara 1:2000 şi 1:5000 cu echidistanţa curbelor de nivel 0.5 m

6

Page 7: instructiune fotogrametrie

Anexa nr. 3 cu ajutorul stereogramelor etalon a fotogramelor aeriene, cu scara apropiată de scara de aerofotografiere. Concluzia cu privire la utilitatea executantului întru executarea acestor tipuri de lucrări, o face comisia, care este numită de către conducătorii instituţiei, care execută astfel de lucrări.

11. Aparatele (utilajele), utilizate pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice, trebuie să satisfacă cerinţelor Anexei nr. 4. Controlul respectării acestor cerinţe se execută nu mai rar decât odată pe trimestru. Justificarea (verificarea şi reglarea) aparatelor se execută o dată cu apariţia preciziei scăzute în cadrul măsurătorilor fotogrammetrice şi prelucrărilor fotogramelor.12. Pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice o preferinţă specială o au aparatele digitale, care determină orice soluţie riguroasă din punct de vedere matematic a problemelor fotogrammetrice, permit rezolvarea preciziei potenţiale a fotogramei digitale indiferent de proiecţia ei, de distanţa focală şi de elementele de orientare exterioară. În afară de aceasta, programele computerizate trebuie să asigure o automatizare maximă a proceselor principale de orientare a fotogramelor, de construire a modelului fotogrammetric, de obţinere a informaţiei terenului în formă digitală, care trebuie să satisfacă cerinţelor Anexei nr.5.

III.LUCRĂRI FOTOGRAMMETRICE PRELIMINARE (PREGĂTOTOARE)

13. Pentru prelucrarea fotogrammetrică a fotogramelor este necesar de executat lucrări preliminare (pregătitoare), care includ:

a) colectarea, studierea şi evaluarea materialelor iniţiale din lucrările de ridicare şi cartografiere, materialelor lucrărilor topografice;

b) proiectarea tehnică de lucru a proceselor de prelucrare a fotogramelor;c) pregătirea materialelor şi datelor iniţiale necesare;d) pregătirea mijloacelor tehnice;e) pregătirea menţiunilor (indicaţiilor) redacţionale;f) pregătirea inginero-tehnică a personalului şi executanţilor.

Unele genuri de lucrări preliminare pot fi executate în paralel sau într-o altă succesiune, decât este menţionat în prezentul punct.

14. Colectarea, studierea şi evaluarea materialelor iniţiale din lucrările de ridicare şi cartografiere, materialelor lucrărilor topografo-geodezice.15. Materiale iniţiale pentru crearea hărţilor şi planurilor topografice reprezintă materialele ridicărilor terestre, de aerofotografiere sau cosmice (imagini alb−negru, colore sau spectrale), materialele de pregătire planimetric−altimetrică a fotogramelor. Mai pot fi utilizate şi alte materiale suplimentare (hărţi speciale şi topografice, planuri la scări apropiate, etaloane de descifrare fotogrammetrică, îndrumătoare, dicţionare, scheme, procese − verbale de descriere, liste, călăuze, etc.).

Împreună cu materialele iniţiale se examinează şi se studiază instrucţiunile, îndrumătoarele, semnele convenţionale şi alte acte normative ce ţin de conţinutul şi tehnologia de executare a lucrărilor fotogrammetrice.

16. Dacă în timpul executării lucrărilor fotogrammetrice de birou, urmează a fi utilizate şi materiale din ridicările fotogrammetrice precedente (hărţi şi planuri grafice sau digitale), atunci este necesar să se verifice concordanţa sistemelor de coordonate din lucrările precedente cu cele curente. În caz contrar, atunci când sistemele de coordonate nu corespund, baza matematică a planurilor şi hărţilor din lucrările precedente urmează a fi corectată. Mărimile de intercalare a

7

Page 8: instructiune fotogrametrie

elementelor din baza matematică în zona de lucru se aleg de pe scheme-hărţi sau din tabele speciale.

Hărţile digitale (planurile) urmează a fi corectate dacă mărimile coordonatelor ∆x, ∆y redate la scara lor depăşesc 0.1 mm. În cazul dat corectarea constă în îmbunătăţirea coordonatelor din spaţiul-obiect pe ∆x, ∆y. Cadrele noilor foi de nomenclatură se intercalează relativ cu cadrele vechi pe -∆x, -∆y. Se corectează instantaneu şi liniile din caroiajul foii, dacă pentru ele este creat un strat corespunzător în formă digitală.

Pentru hărţi (planuri) grafice corectarea constă în desenarea cadrelor noi a foii de hartă şi a noului caroiaj, deplasate relativ cu cele vechi pe -∆x, -∆y. Liniile noi se trasează, dacă ele nu se contopesc cu cele vechi. Coordonatele punctelor, care urmează a fi preluate de pe harta (plan) grafică, se preiau fie de pe caroiajul nou, fie de pe cel vechi. În ultimul caz în coordonatele preluate se introduc corecţiile -∆x, -∆y.

17. Studierea şi aprecierea materialelor rezultate în urma ridicărilor se face în scopul:

a) verificării prezenţei tuturor materialelor lucrărilor de ridicare, calitatea lor;b) verificării calităţii fotografice şi fotogrammetrice a materialelor, conform

cerinţelor actelor tehnico-normative şi condiţiilor suplimentare, specificate de contractul de îndeplinire a ridicărilor;

c) completării paşaportului cu datele utilizate în sistemele de ridicare (elementele orientării interioare, distorsiunea obiectivului, etc.), corespondenţa parametrilor reali ai camerei de preluare;

d) asigurării cu fotograme a teritoriului cartografiat, hotarele (concomitent se creează schema de distribuire a fotogramelor, care vor fi supuse prelucrării fotogrammetrice, după numărul lor);

e) prezenţei, informaţiei suplimentare (coordonatele centrelor de proiectare a fotogramelor, obţinute din observaţiile satelitare, datele sistemelor inerţiale, din profilograful cu laser, etc.).

Pentru cartografiere (în special la scară mare) în timpul prelucrărilor fotogrammetrice se utilizează fotograme aeriene cu cadru, obţinute cu ajutorul camerelor cu compensarea deplasărilor abaterilor longitudinale ale imaginii. Preferinţă li se oferă camerelor cu formatul cadrului 23x23 cm pe motivul eficacităţii înalte.

Referitor la unghiul câmpului vizual al camerelor de preluare la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice, atunci când este necesar de determinat înălţimea punctului în teren pentru teritorii plane, teritorii cu construcţii, populate, o preferinţă li se oferă anume camerelor cu unghiuri normale şi înguste de preluare imaginilor. Tipurile de bază ale obiectivelor utilizate în cadrul aerofotografierii (format standard al fotogramei 23x23, h= înălţimea de zbor) sunt indicate în Tabelul 2.

Tabelul 2

Unghiul câmpului vizual al camerei de preluare

Îngust33 goni

Normal62 goni

Mediu85 goni

Larg100 goni

Foarte larg140 goni

Distanţa focală f(сm)

60 30 21 15 9

Corespunderea distanţei focale şi diagonalele fotogramei

2:1 1:1 2:3 1:2 1:4

Raportul bazic (B/H) pentru 60% acoperirea longitudinală

1:6.6 1:3.3 1:2.3 1:1.6 1:0.95

8

Page 9: instructiune fotogrametrie

Suprafaţa modelului (h=const.)

6 25 50 100% 290

Înălţimea de zbor (suprafaţa =const.scara =const.)

400 200 150 100% 60

Camerele de preluare utilizate în timpul măsurătorilor fotogrammetrice trebuie să dispună de calităţi foarte înalte de măsurare, şi ele urmează a fi testate din punct de vedere fotogrammetric după un obiect−test, în condiţii de laborator sau pe poligoane fotogrammetrice, înzestrate cu utilaj special de verificare. Eroarea relativă în determinarea înălţimii punctelor din teren, în cadrul prelucrării fotogramelor pe poligonul de testare fotogrammetrică trebuie să fie nu mai mică de Н/10 000, iar eroarea medie pătratică în determinarea coordonatelor plane − nu mai mic mică de 15 mкm la scara fotogramei. Eroarea medie pătratică a coordonatelor X, Y mărcilor de coordonate (cruciuliţelor caroiajului), din cauza deformării filmului şi neregularităţii lui, în spaţiul respectiv nu trebuie să depăşească 8 mкm pentru formatul 18х18 сm, 10 mкm - formatul 23х23 сm, 14 mкm – formatul 30х30 сm. Capacitatea admisibilă a câmpului de preluare a fotogramei trebuie să fie nu mai mică decât mărimea prevăzută de CT a fotocamerei.

18. În cadrul examinării materialelor preluărilor fototopografice (digitale) se verifică:

а) prezenţa materialelor fotogrammetrice;b) corespunderea calităţii reale, fotogrammetrice şi fotografice a fotogramelor obţinute;c) precizia de determinare a coordonatelor şi a înălţimii staţiilor de preluare şi a punctelor

de control, lungimea bazei de preluare, direcţiile de verificare şi direcţiile axei optice ale camerelor de preluare.

19. Examinarea şi aprecierea materialelor lucrărilor topografo−geodezice se face în scopul:

a) verificării materialelor dacă sunt absolut complete;b) corespunderii amplasării reale a punctelor din baza geodezică de preluare cu

proiectul tehnic;c) verificării calităţii imaginii punctelor marcate (inclusiv punctele reţelei geodezice

de stat şi punctele reţelelor geodezice de îndesire) şi calitatea recunoaşterii pe fotograme a punctelor conturate din baza de preluare;

d) verificării preciziei de determinare a coordonatelor şi înălţimii punctelor bazei de preluare.

20. Punctele reţelei geodezice de stat, punctele reţelelor geodezice de îndesire, punctele reţelelor geodezice de ridicare, determinate în cadrul pregătirii fotogrammetrice de teren pot servi ca bază planimetric − altimetrică la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice. Punctele reţelelor geodezice de ridicare, utilizate la îndesirea fotogrammetrică, trebuie să aibă eroarea medie în plan, nu mai mare de 0.1 mm la scara hărţii (planului) întocmit şi 0.1 mm pe înălţimea de secţionare a reliefului − pe înălţime (relativ cu punctele reţelelor geodezice de stat şi punctele reţelelor geodezice de îndesire).21. Proiectarea tehnică a proceselor de prelucrare a fotogramelor.22. În proiectul tehnic de lucru trebuie să fie indicate metodele tehnice de bază care urmează a fi utilizate în prelucrările fotogrammetrice. Pentru aceasta urmează a fi descrise caracteristicile terenului şi construcţiilor, calitatea ridicărilor aeriene sau terestre executate, densitatea şi deplasarea punctelor reţelelor geodezice şi bazei de preluare, dotarea aparatelor (utilajului) fotogrammetrice şi asigurarea lor cu programe. În timpul proiectării tehnice se creează schema

9

Page 10: instructiune fotogrametrie

de lucru pentru îndesirile fotogrammetrice a reţelelor de sprijin şi schema de lucru pentru întocmirea originalelor hărţilor (planurilor) în formă digitală.

Se determină distanţa între punctele de sprijin (de reper) pentru fototriangulaţie. Distanţa între punctele planimetrice (altimetrice) de sprijin, când eroarea medie pătratică a amplasării planimetrice (altimetrice) a punctelor fototriangulaţiei nu este mai mare decât mărimea admisă ml (mz): este L=mnb, unde n – numărul de stereomodele între punctele planimetrice (altimetrice) de sprijin; m – scara fotogramei, b – baza fotogramei.

Pentru fototriangulaţia planimetrică:n = 2,22(Mml / (mmq))2/3

Pentru fototriangulaţia altimetrică:n = 2,08(bmz / (fmmq))2/3

unde M – numitorul scării hărţii; mq – precizia măsurătorilor fotogrammetrice; f – distanta focală a fotogramei.

Se argumentează alegerea variantei fotogrammetrice de prelucrare. În funcţie de volumul de lucru şi calitatea pregătirii planimetric−altimetrice în schemă tehnologică a proceselor de birou pot fi prevăzute:

-îndesirile fotogrammetrice a bazei de ridicare (la pregătirea de teren a fotogramelor selectate) şi ulterioara colectare fotogrammetrică a informaţiilor din teren pe fotograme individuale (izolate) sau pe stereograme, orientate pe datele îndesirilor fotogrammetrice;-prelucrarea fotogramelor individuale sau a stereogramelor, orientate nemijlocit pe punctele pregătirilor de teren (la legarea continuă a fotogramelor) sau pe conturul punctelor identificate pe fotogramele lucrărilor din anii precedenţi sau pe hărţile (planurile) la scară mai mare.

23. Proiectarea tehnică de lucru la îndesirea fotogrammetrică, constă în alegerea şi indicarea punctelor reţelei fotogrammetrice, precum şi la întocmirea schemei reţelei. Datele de sprijin pentru îndesirile fotogrammetrice sunt punctele reţelei geodezice de stat, reţelelor geodezice de îndesire, reţelelor geodezice de ridicare indicate pe fotograme, precum şi informaţiile suplimentare obţinute prin intermediul aparatelor amplasate nemijlocit la bordul avionului (în timpul aerofotografierii).

Schema de lucru pentru îndesirile fotogrammetrice a reţelelor de sprijin se întocmeşte pe baza formularelor standard pe grupări ale trapezelor − în limitele completării materialelor lucrărilor topografo−geodezice de teren. Pe schemă se indică:

a) hotarele sectoarelor aerofotografiate, axa benzii de aerofotografiere (inclusiv cele cu cadru), numărul fotogramelor finalizate, data aerofotografierii, numărul de camere utilizate pentru fiecare sector. Pe schemă se indică caracteristicile fotocamerei (distanţa focală, coordonatele mărcilor caroiajului sau distanţa între ele, coordonatele punctelor principale), numărul aparatelor utilizate la determinarea elementelor de orientare a fotogramelor în timpul aerofotografierii;

b) reţeaua hidrografică cu indicarea locului cotelor de teren aflate la hotar cu suprafeţele apelor şi locurilor proiectate pentru determinări fotogrammetrice (întâlnite de 2-2.5 ori mai des decât ar fi necesar) pentru semnarea pe hartă, pentru a majora precizia de trasare a profilurilor longitudinale a scurgerilor de ape);

c) punctele reţelei geodezice şi punctele bazei de preluare cu atribuirea punctelor marcate şi indicarea calităţii imaginii semnalelor marcate;

d) hotarele itinerariilor de zbor şi blocurilor;e) succesiunea prelucrării reţelei pe sectoare.

Hotarele reţelelor sunt transpuse în conformitate cu amplasarea punctelor bazei geodezice. O preferinţă i se acordă compensării reţelelor în bloc.

În procesul ridicărilor topografice la scara 1: 1000 şi mai mică, cu echidistanţa curbelor de nivel de 0.5 m şi mai mult pentru compensarea reţelelor de fototriangulaţie se utilizează rezultatele observaţiilor satelitare a coordonatelor centrelor de proiectare a fotogramelor, dacă

10

Page 11: instructiune fotogrametrie

este prevăzut de sarcina tehnică în cadrul aerofotografierii, mai mult ca atât precizia determinărilor satelitare trebuie să corespundă cu precizia de măsurare a fotogramelor. La proiectarea urmează a fi utilizate metode analitice de îndesire fotogrammetrică a reţelelor de sprijin pentru măsurarea stereoscopică a fotogramelor cu ajutorul sterocomparatoarelor automate, aparate fotogrammetrice analitice sau digitale.

Consecutivitatea prelucrării reţelelor se stabileşte în dependenţă de numărul, amplasarea şi siguranţa punctelor bazei geodezice. Dacă în procesul de aerofotografiere sunt trasate itinerariile cu cadru, atunci în dependenţă de programul utilizat în fototriangulaţia spaţială analitică se execută fie compensarea comună a reţelelor, construite pe baza itinerariilor cu cadru şi de completare, fie mai întâi se execută îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin în baza fotogramelor aeriene din itinerariile de zbor, din care mai apoi sunt alese coordonatele plane şi cotele punctelor de contur proiectate în calitate de sprijin pentru reţelele de completare pe benzi pe blocuri.

Ordinea măsurării fotogramelor în bloc se indică pe schema îndesirii fotogrammetrice. Stereogramele pentru observaţiile din limitele itinerariilor de zbor, trebuiesc alcătuite în aşa fel, încât fotogramele să fie orientate uniform şi în relativ cu terenul. Aceasta înseamnă, că unele itinerarii de zbor trebuiesc măsurate în ordinea creşterii numerelor fotogramelor, iar altele – invers, în ordinea descreşterii lor (cu rotirea la 180 grade). Pentru evidenţa corectă a amplasării punctului principal şi corectarea distorsiunii (obiectivului) camerei de preluare în programul fototriangulaţiei urmează a fi transmise datele despre poziţia mărcilor de coordonate sau a unui alt detaliu pe cadrul aplicat la amplasarea fotogramelor în camera sau pe ecranul aparatului de prelucrare. Dacă programele computerizate nu prevăd introducerea informaţiei despre poziţia mărcilor de coordonate, atunci pentru fiecare grup de itinerarii, trasate de la stânga la dreapta sau invers, se indică datele proprii despre camera de preluare, în care s-a ţinut cont de direcţia zborului.

În lucrările de proiectare tehnică de proiectare se recomandă a fi utilizate mijloacele de programe de modelare a fototriangulaţiei, care permit crearea machetelor matematice a trasărilor fotogrammetrice şi apoi urmează a fi făcute calcule în scopul alegerii mărimilor optime ale blocurilor, numărul optim şi caracterul amplasării punctelor de sprijin şi alţi parametri ai reţelei fotogrammetrice. Ordinea de modelare şi alegere a parametrilor optimi din cadrul reţelei urmează a fi concretizată după indicaţiile documentaţiei tehnice al programei utilizate.

24. În proiect se prevede, că descifrarea de birou a fotogramelor la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice în dependenţă de caracterul şi studiul zonei, se execută până şi după lucrările de teren. În dependenţă de tehnologia generală de preluare, descifrarea de birou se proiectează fie în complex cu desenarea stereoscopică a reliefului şi colectarea contururilor, fie ca proces separat de lucru.25. Ridicarea stereoscopică a reliefului (de asemenea colectarea informaţiei digitale a reliefului) urmează a fi executată la staţiile fotogrammetrice analitice sau digitale. Utilizarea aparatelor analogice stereofotogrammetrice de înregistrare digitală a rezultatelor măsurătorilor se acceptă, cu condiţiile, că aceste aparate îndeplinesc cerinţele de concordanţă scării fotogramelor la scara hărţii (planului) întocmit.26. Procesul de preluare a contururilor (de asemenea colectarea informaţiei digitale a contururilor) presupune a utiliza una din următoarele variante:

1) monocular, la aparate digitale fotogrammetrice pe imagini ortofoto sau pe fotograme individuale, utilizând informaţiile avute despre relief;

2) stereoscopic, la parate fotogrammetrice analitice sau digitale.Prima variantă, ca regulă, se prevede:-la crearea hărţilor topografice la scara 1: 25 000 şi 1: 10 000 şi planurilor la scara 1: 5 000 pentru zonele de şes şi zone deluroase;

11

Page 12: instructiune fotogrametrie

-la ridicările în cadrul localităţilor (în special în zonele cu construcţii de mică importanţă);-la crearea planurilor la scara 1: 2 000 şi mai mare în special pentru teritoriile de şes fără construcţii sau deluroase, precum şi pentru teritoriile cu construcţii rare sau construcţii cu puţine etaje.

A doua variantă se prevede la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice pentru zonele deluroase, muntoase şi înalt muntoase sau pe teritoriile cu construcţii dense, cu multe etaje (în special la scara 1: 10 000 şi 1: 5 000).

27. Pe schema de lucru de creare a hărţilor şi planurilor se indică trapezele (planşe), pentru care urmează a fi executate fotoplanuri (pentru întocmirea hărţilor foto sau a bazei cu contururi). Separat se evidenţiază sectoarele, pe care este necesar de executat ortotransformarea imaginilor, se indică şi sectoarele pe care are loc combinarea planului grafic cu imaginile fotogrammetrice în limitele cadrului foii originalului. Se mai redă pe această schemă trapezele (planşe) din care urmează să fie creat originale, utilizând parate stereofotogrammetrice de măsurare. Pe schemă se evidenţiază sectoarele, asigurate cu materiale cartografice departamentale; genul materialelor se indică prin semne convenţionale.28. Utilizarea materialelor ridicărilor terestre fototopografice (măsurători executate cu fototeodolitul sau digitale) ajută la proiectarea:

a) ridicărilor la scara 1:25 000 şi 1:10 000 în zonele muntoase – pentru determinarea coordonatelor şi înălţimilor punctelor din baza geodezică a fotogramelor prin metode de intersecţie stereofotogrammetrice sau fotogrammetrice, sau la întocmirea originalelor de hărţi pentru unele sectoare la care materialele aerofotogrammetrice lipsesc;

b) ridicărilor la scara 1: 5 000 şi mai mare – pentru planurile topografice specializate;

Pe schema de lucru a ridicărilor terestre se indică locul amplasării staţiilor de preluare (ridicare), bazelor şi sectorului de ridicare, locul amplasării punctelor reţelei geodezice de stat, punctelor de control şi a celor ce vor fi observate.

29. Toate schemele de lucru trebuie să fie vizate de către autorul proiectului apoi verificate şi vizate şi de către conducătorul lucrărilor fotogrammetrice şi aprobate în mod stabilit.30. Pregătirea datelor iniţiale şi a materialelor necesare pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice.

Pregătirea materialelor necesare pentru executarea lucrărilor constă în crearea, alegerea şi verificarea prezenţei întregului material.

31. Se consideră iniţiale pentru prelucrare fotogrammetrică următoarele materiale:

-negativele iniţiale şi diapozitivele pe sticlă sau pe peliculă uşor deformabilă (dacă tehnologia de lucru prevede);-imprimări pe hârtie foto sau mărirea imprimărilor la scara apropiată de scara hărţii (planului) care urmează de întocmit;-cataloage cu coordonate şi altitudini ale punctelor reţelei geodezice de stat, punctelor reţelei de îndesire, punctelor reţelei de ridicare, obţinute prin metode geodezice, create în baza foilor de nomenclatură. Pentru fiecare punct de sprijin din cadrul materialelor iniţiale trebuie să fie întocmită schiţa şi descrierea punctului. Coordonatele tuturor punctelor de sprijin trebuie să fie transformate în sistemul de coordonate (SC-42, MOLDREF 99, sistemul de coordonate local) în care se va crea harta (planul). În caz contrar harta (planul), se efectuează transformarea coordonatelor în sistemul necesar;-copia paşaportului camerei de preluare cu valorile elementelor orientării interioare, coordonatele etalon sau distanţa între mărci, informaţii privind distorsiunea obiectivului şi multe alte constante date (în special pentru camerele netradiţionale);

12

Page 13: instructiune fotogrametrie

-valoarea medie a înălţimii de zbor pe sector sau scara medie a fotogramei;-menţiunile redacţionale şi materialele cartografice departamentale alese pe trapeze şi care urmează a fi utilizate;-materialele descifrărilor de teren şi de birou, scheme foto sau fotograme precizate, mărite până la scara hărţii întocmite, cu denumirile geografice înscrise, cu caracteristicile topografice ale obiectului.

32. Pregătirea materialelor şi datelor iniţiale constă în:

а) efectuarea diapozitivelor, imprimatelor (amprentelor) de contact pe hârtie foto, imprimatelor, mărite până la scara planului (pentru descifrare);

b) indicarea pe fotograme a punctelor de sprijin;c) prelucrarea rezultatelor din cadrul măsurătorilor satelitare sau din cadrul informaţiilor

obţinute cu ajutorul aparatelor amplasate la bordul avionului;d) scanarea fotogramelor (utilizând aparatele digitale de prelucrare);e) stocarea informaţiei digitale iniţiale (datele din paşaportul camerei de preluare,

catalogul cu coordonatele punctelor geodezice, imagini digitale) în calculator pe server prin intermediul programelor şi regulilor computerizate de stocare.

33. Diapozitivele sunt efectuate la strunguri speciale şi la aparate de copiat după originale negativelor ne tăiate prin metode contact. În practică se întâlnesc diapozitive cu cadru de formatul 18x18 cm, 23x23 cm sau 30x30 cm. Diapozitivele sunt ca materiale iniţiale pentru scanarea şi descifrarea fotogrammetrică de birou sau sunt utilizate la îndesirea fotogrammetrică. Pentru calitatea fotografică a diapozitivelor se cere aceleaşi cerinţe, ca şi pentru negativele iniţiale.

Diapozitivele se execută pe fotoplastic de sticlă, sau pe peliculă fototehnică cu bază uşor deformabilă de polietilenteraftalat (lavsan) cu grosimea nu mai mică de 100 mkm.

Imprimările pe hârtie foto de pe negativele iniţiale (originale) sau imprimările mărite la scara, apropiată de scara hărţii (planului) întocmită, se efectuează paralel cu diapozitivele.

La efectuarea diapozitivelor şi imprimărilor (amprentelor) de contact trebuie să se respecte cerinţele Îndrumătorului privind executarea lucrărilor fotogrammetrice (ГКИНП-02-190-85) sau să se ţină cont de actele normative în vigoare.

34. Pentru alegerea punctelor de sprijin este necesar de ţinut cont de următoarele recomandări:

-în calitate de puncte de sprijin pentru îndesirea fotogrammetrică trebuie alese punctele care sunt bine vizibile pe fotograme, valorile coordonatelor şi înălţimilor plane obţinute în procesul pregătirilor de teren a fotogramelor sau după hărţile (planurile) la scară mare;-la pregătirea în totalitate a fotogramelor, numărul punctelor de sprijin alese pentru construirea modelului terenului în limitele suprafeţei fotogramei (stereogramei) nu trebuie să fie mai mic de 5. Dintre care 4 puncte de sprijin sunt amplasate în fiecare colţ al fotogramei, în zona standard, ceea ce permite aceasta permite determinarea cu o precizie mai bună a elementelor orientării exterioare a fotogramei (stereogramei).

Amplasarea şi numărul punctelor planimetric-altimetrice de sprijin se perfectează pe imprimări contact sau pe fotograme mărite rezultatele din lucrările geodezice de teren. Pentru punctele, utilizate ca sprijin (reper), se înscriu cotele lor, raportate la suprafaţa Pământului. Pe aceste imprimări de contact sau pe fotogramele mărite se indică hotarele planşelor (foilor de nomenclatură), pe care urmează a fi îndeplinite lucrările în conformitate cu menţiunile tehnice redacţionale.

35. Prelucrarea rezultatelor observaţiilor satelitare sau a altor măsurători obţinute de la aparatele amplasate la bordul avionului.

13

Page 14: instructiune fotogrametrie

În timpul prelucrării fotogrammetrice a fotogramelor pot fi utilizate coordonatele centrelor de proiectare a fotogramelor, valorile elementelor unghiulare a orientării exterioare a fotogramelor, înălţimea de zbor şi înălţimea centrelor de proiectare pe suprafeţele izobare sau funcţiile lor, determinate în zbor.

În timpul utilizării datelor sistemelor satelitare se ţine cont ca datele să fie raportate la elipsoidul de referinţă terestru WGS-84 (pentru GPS). În timpul lucrărilor topografo-geodezice, executate în sistemul de coordonate al proiecţiei transversal-cilindrice conforme, calculate după elipsoidul de referinţă Krasovski (în sistemul de coordonate SC-42 sau SC-63), apare necesitatea corectării datelor GPS, din cauza diferenţei parametrilor, precum şi a diferenţelor de amplasare a sistemelor de coordonate iniţiale şi orientarea axelor lor.

36. Scanarea fotogramelor.

Scanarea fotogramelor cu cadru este o etapă importantă din cadrul tehnologiei de creare a hărţilor şi planurilor topografice, utilizând sistemele şi aparatele digitale fotogrammetrice, aşa precum, de calitatea de scanare rezultă următoarele procese de prelucrare a imaginilor digitale. Pentru scanare urmează a fi utilizate scanere fotogrammetrice, cu elemente stabil al rezoluţiei geometrice de 5-160 mkm şi eroarea instrumentală nu mai mare de 3-5 mkm. Se acceptă scanarea şi a filmului negativ şi a imaginilor diapozitivelor, obţinute pe fotopeliculă sau pe fotoplastic de sticlă.

Înainte de scanare a imaginilor se execută calcule asupra elementului necesar al rezoluţiei geometrice, ţinându-se cont de recomandările indicate în Anexa nr.6.

Fotogramele se scanează în ordinea planificată de prelucrare. În limitele itinerariului este necesar să ţină seama de instalarea uniformă a diapozitivelor sau negativelor în camera de amplasare a fotogramelor din scaner, reuşind cât mai precis înlăturarea unghiului de întoarcere a fotogramei relativ cu sistemul de coordonate al scaner-ului. Pentru asigurarea preciziei maxime continuu la redarea geometriei şi densităţii imaginii iniţiale periodic se execută calibrarea geometrică şi radiometrică a scaner-ului, utilizându-se programul corespunzător lui. După scanare, suplimentar se execută controlul vizual al calităţii imaginilor. Se verifică prezenţa pe imagine a mărcilor de coordonate ale cadrului camerei de preluare.

37. Pregătirea mijloacelor tehnice include verificarea completării lor, calibrarea şi testarea, precum şi verificarea prezenţei şi a capacităţii utile a programelor necesare.38. Pentru îndeplinirea lucrărilor de verificare se utilizează seturi speciale de testare, reţea de verificare, mire, fotograme etalon (stereograme), etc.39. O atenţie deosebită se atrage asupra controlului corectitudinii şi siguranţei de lucru al aparatului, care fixează coordonatele punctelor plane sau spaţiale în sistemul de coordonate al aparatului fotogrammetric de prelucrare sau al scaner-ului. Urmează a te convinge în concordanţa sistemului de coordonate al aparatului faţă de cerinţele programelor computerizate. În caz de necesitate se efectuează transformări ale datelor din sistemul de coordonate din stânga în dreapta şi invers.40. Pregătirea menţiunilor redacţionale.41. Menţiunile redacţionale se elaborează în baza proiectului tehnic, utilizând toate materialele de bază şi cele suplimentare şi rezultatele analizelor lor. În aceste menţinui redacţionale se redau prescripţii şi recomandări concrete la crearea hărţilor (planurilor), în dependenţă de particularităţile terenului şi calitatea materialelor iniţiale. Menţiunile redacţionale se pregătesc în baza condiţiilor tehnice şi rezultatelor de studiu şi evaluării materialelor iniţiale după care urmează a fi aprobate de către redactorul principal din cadrul instituţiei respective. Ele trebuie să reflecte:

-tehnologia de lucru acceptată;

14

Page 15: instructiune fotogrametrie

-lista actelor normativo-tehnice, utilizate la producerea lucrărilor;-ordinea şi metodica de utilizare a materialelor geodezice, cartografice, de ridicare, etc. şi altor materiale iniţiale;-conţinutul hărţii (planului) topografice, criterii de transmitere a obiectelor topografice prin intermediul caracterizărilor semnelor convenţionale şi menţiunilor, particularităţile utilizării semnelor convenţionale, criterii de generalizare ale obiectelor;-recomandări de descifrare şi reprezentare a obiectelor în teren şi a elementelor reliefului cu înregistrările configuraţiei geografice a terenului cartografiat, generalizarea imaginilor acestor elemente pe fotograme cu anexarea modelelor de descifrare ale sectoarelor cu date cartografice mai dificile, recomandări privind observaţiile de teren;-particularităţi de reprezentare a contururilor şi elementelor separate ale reliefului pe hartă (plan);-linierea şi compoziţia foilor de hartă (plan), incluzând modelele de perfectare a originalelor şi recomandări necesare privind executarea concordanţelor după cadrul foii;-coordonarea conţinutului hărţii (planului) cu hărţile (planului) la scară apropiată;-componenţa şi perfectarea materialelor, ce urmează a fi transmise beneficiarului şi în arhiva teritorială (bancă) a datelor geodezice şi cartografice, inclusiv conform formatului datelor.

42. La elaborarea menţiunilor redacţionale o deosebită atenţie se atrage asupra obiectelor din teren greu descifrabile, de asemenea şi asupra celor nedescifrabile nemijlocit după fotogramele aeriene ale obiectelor din teren. Pentru astfel de obiecte se enumără sursele, după care ele pot fi reprezentate pe originale.43. La menţiunile redacţionale se anexează schema de amplasare a materialelor de bază şi a celor suplimentare cartografice, aerofotogrammetrice, cosmice, schema zonei de lucru şi de distribuire a sectoarelor, care sunt distinse după caracterul terenului, schema concordanţelor după hotarele zonei de lucru, etaloanele de descifrare fotogrammetrică şi schema de distribuire lor.44. Pe sectoarele de teren, care conţin un număr mai mare de obiecte tipice pentru zona de lucru, înainte de colectare a Contururilor, se creează aşa numitele etaloane de descifrare fotogrammetrică. Pentru crearea acestor etaloane de descifrare se utilizează:

-materialele ridicărilor de bază şi suplimentare aero şi cosmice;-hărţi (planuri) topografice avute pentru zona dată, la scara apropiată sau egală cu scara hărţilor (planurilor) topografice ce vor fi elaborate pentru zona dată;-hărţi (planuri) speciale, care conţin caracteristici de reprezentare a obiectelor, care pe fotograme şi pe hărţile (planurile) topografice obişnuite lipsesc şi altele.

La etaloane se anexează descrieri, care conţin scurte informaţii despre situaţia din teren, data, ora şi scara de preluare, tabloul de reprezentare a obiectelor, indicându-se particularităţile de descifrare, copii nedescifrabile a fotogramelor, recomandări de utilizare a mijloacelor tehnice de decifrare a fragmentului dat de fotogramă.

Etaloanele se efectuează de către cei mai experimentaţi descifratori, care au studiat zona de cartografiere după toate materialele avute la dispoziţie, inclusiv şi din materialele peisajelor analogice.

45. Dacă materialele iniţiale nu sunt suficiente pentru crearea etaloanelor, se mai execută observaţii în teren la alegere.

15

Page 16: instructiune fotogrametrie

46. Pregătirea specialiştilor întru executarea lucrărilor constă în studierea sarcinii de lucru, proiectului tehnic, menţiunilor redacţionale şi însuşirea instructajului inginero-tehnic referitor la îndeplinirea a mai multor operaţiuni dificile, unor operaţiuni care s-au întâlnit foarte rar în timpul lucrărilor anterioare, sau chiar care nu s-au mai întâlnit de loc.47. Prelucrarea fotogramelor întră în misiunea specialiştilor calificaţi, care cunosc deja zona de lucru şi trăsături caracteristice ale fotogramelor ariene sau cosmice. În caz de necesitate se organizează instructaje tehnice privind instruirea specialiştilor în domeniu. Se recomandă de specializat executanţii întru executarea operaţiunilor concrete (fototriangulaţie, colectarea informaţiei cu privire la relief şi contururi, elaborarea fotoplanurilor, etc.) la aparatele fotogrammetrice analitice şi digitale.

Criteriile de pregătire a specialiştilor reprezintă vederea stereoscopică clară, posibilităţile de apreciere a terenului după imaginile lui, gradul de însuşire a tehnicii de calcul.

48. O atenţie deosebită se acordă la pregătirea specialiştilor întru descifrarea fotogramelor cosmice. În acest caz studierea menţiunilor redacţionale, a materialelor de bază şi a celor suplimentare se efectuează complex. Se recomandă următoarea ordine de lucru:

-se face cunoştinţă cu menţiunile redacţionale;-se selectează şi se face cunoştinţă cu materialele de bază şi cu cele suplimentare, studiul caracteristicilor lor, succesiunea şi utilizarea deplină a lor;-se studiază particularităţilor geografice a zonei de lucru, în scopul determinării obiectelor tipice naturale şi artificiale şi legătura între obiecte, caracteristicile cantitative şi calitative a lor, clima (fenomene sezoniere, meteo, calamităţi, etc.), semnele de descifrare directe şi indirecte, listele obiectelor greu descifrabile din materiale principale de bază, lista obiectelor, care mai bine pot fi descifrate după fotogramele executate în alt anotimp sau după oarecare alte materiale suplimentare;-se studiază etaloanelor de descifrare şi clarificarea ordini de folosire a lor;-se clarifică ordinea de descifrare şi perfectare a rezultatelor lor.

49. O deosebită atenţie urmează a fi acordată tinerilor specialişti şi executanţilor cu experienţă mică întru executarea a astfel de lucrări. Instruirea este necesar să se efectueze cu ajutorul utilajelor şi materialelor concrete de lucru, care mai apoi urmează a fi utilizate în procesul de ieşire al producerii. Calitatea pregătirii specialiştilor trebuie verificată la diferite întruniri, seminare şi discuţii în grupuri de specialişti care execută una-două tipuri de astfel de lucrări.

IV. ÎNDESIREA FOTOGRAMMETRICĂ A REŢELEI DE SPRIJIN

50. Îndesirea fotogrammetrică a bazei planimetrice şi altimetrice de ridicare trebuie să se execute prin trasarea reţelelor fotogrammetrice bloc sau pe benzi. Reţelele bloc se compensează în urma aerofotografierii pe mai multe itinerarii (benzi) şi suprafeţe.51. Pentru trasarea reţelelor fotogrammetrice pe benzi, este necesară ca acoperirea longitudinală a fotogramelor să fie de 60%. Pentru reţelele fotogrammetrice în bloc, cu aceeaşi acoperire longitudinală a fotogramelor, acoperirea transversală a lor trebuie să constituie 30 % saur mai mult.52. Dacă îndesirea fotogrammetrică se execută în scopul determinării coordonatelor plane şi a înălţimii punctelor din teren, atunci la prelucrare o preferinţă se acordă fotogramelor obţinute cu ajutorul camerelor cu unghiul larg sau foarte larg de preluare. Pentru îndesirea

16

Page 17: instructiune fotogrametrie

fotogrammetrică a bazei planimetrice se pot utiliza fotograme obţinute cu ajutorul camerelor cu unghiul normal de preluare (Tabelul 2).53. În reţelele fotogrammetrice intră:

a) punctele reţelelor geodezice şi punctele bazei de preluare, de asemenea punctele fotogrammetrice de sprijin, determinate prin trasarea reţelelor fotogrammetrice pe benzi cu cadru;

b) punctele fotogrammetrice de bază (în colţurile modelului), utilizate ca puncte de control şi de reper pentru următoarea prelucrare a modelelor separate sau a fotogramelor în procesul de creare a originalului şi de transformare a fotogramei;

c) punctele de orientare pe care se efectuează orientarea exterioară a fotogramelor şi se creează modele separate şi grupări elementare ale reţelei;

d) punctele de legătură, care se află în zona triplei acoperiri a fotogramelor şi ajută la unirea grupărilor elementelor vecine la formarea reţelei pe benzi;

e) punctele comune, predestinate la unirea reţelelor în bloc ale căror itinerarii se întretaie;

f) punctele de legătură cu sectoarele apropiate;g) punctele de la limitele apelor şi cât mai multe puncte cu caracter2 ale terenului,

cotele cărora trebuie să fie înscrise pe hartă sau pe plan;h) punctele instalate în teren cu destinaţii inginereşti, coordonatele cărora trebuie să

se determine prin fototriangulaţie (în ridicările la scara 1: 5 000 – 1:500);i) punctele suplimentare, servesc pentru redarea rigidităţii mari a grupărilor

elementare separate sau a reţelei în întregime.54. Punctele pentru orientarea relativă a fotogramelor se grupează câte 2-3, distribuite în şase zone standard a stereogramelor. Raza zonei standard poate fi de aproximativ de 0.1 din valoarea bazei de fotografiere la scara fotogramei.55. Numărul punctelor de legătură pentru conexiunea modelelor reţelelor cu benzi trebuie să fie nu mai puţin de cinci-şase în fâşia acoperirii longitudinale triple.56. Punctele comune pentru cuplarea benzilor în bloc se amplasează uniform pe întreaga fâşie a acoperiri transversale. Numărul acestor puncte depinde de lăţimea fâşiei, dar în orice caz, din fiecare latură a stereogramei se evidenţiază nu mai puţin de 3 puncte cu acoperirea transversală de 30 % şi nu mai puţin de 6 puncte cu acoperirea longitudinală de 60 %.57. Punctele fotogrammetrice cu diferite destinaţii trebuie după posibilităţi să se suprapună. Numărul comun a lor pe stereograme în acoperirile standard transversale şi longitudinale trebuie să fie nu mai mic de 30 în cadrul identificării automate a punctelor identice de pe fotograme şi nu mai puţin de 20, dacă măsurătorile stereoscopice a fotogramelor sunt executate nemijlocit de către executanţii, care lucrează la aparate fotogrammetrice.58. La alegerea punctelor este necesar să se respecte următoarele cerinţe:

-punctul ales trebuie să fie reprezentat pe un număr maximum posibil de fotograme megieşe;-punctele megieşe trebuie să fie distribuite pe fotogramă la distanţa nu mai mică de 0.05 din mărimea bazei;-punctele în zonele cu suprapuneri triple, quadrice, etc. ale fotogramelor este de preferat să fie amplasate nu pe o linie dreaptă;

2 în cea mai mare măsură o parte din punctele cu caracter se determină în procesul de desenare stereoscopică a reliefului cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice

17

Page 18: instructiune fotogrametrie

-punctul, reprezentat pe câteva benzi, trebuie să fie inclus în reţeaua de fototriangulaţie pe fiecare dintre ele;-punctele nu trebuie să fie amplasate mai aproape decât la 10 mm de la limita fotogramei.

59.Punctele reţelei urmează a fi alese din examinarea vizuală stereoscopică a fotogramelor mărite de peste 4-6 ori. Ele se amplasează pe suprafeţe plane şi se suprapun cu contururi sigure identificate. Nu se admite alegerea punctelor de pe povârnişurile abrupte, de sectoare umbrite; ultimele se determină doar în calitate de puncte cu caracter, dacă acesta este condiţionat de destinaţia ridicării (exemplu: în cazul ridicărilor la scara 1: 2000 în scopul ameliorării). La identificarea automată a punctelor identice, ele trebuiesc alese, ţinându-se cont de cerinţele programelor computerizate (potrivirea pe toate fotogramele suprapuse după geometrie, tonurile foto, diferenţele de contrast, etc.).60. Pentru măsurarea coordonatelor punctelor de pe fotogramă se utilizează stereocomparatoare automate, aparate fotogrammetrice analitice şi digitale care satisfac cerinţelor indicate în Anexa nr.4. Ordinea de măsurare a punctelor din reţea şi a mărcilor de coordonate şi formatele de înscriere a rezultatelor măsurătorilor se determină conform cu cerinţele programului utilizat la prelucrare.61. Măsurătorile la stereocomparatoarele automate se execută cu unul sau două receptoare în dependenţă de precizia de lucru a aparatului.

Vizarea la mărcile de coordonate se poate face monocular sau stereoscopic. În orice caz, în momentul citirii datelor de pe scara aparatului marca de măsurare din stânga, şi din dreapta trebuie să se suprapună fix cu imaginea mărcii de coordonate de pe fotograma sa.

Măsurătorile punctelor de legătură şi cele comune trebuiesc să fie prevăzute mai întâi marcarea artificială prin utilizarea aparatelor de stereomarcare sau a interpretoscopului. Astfel de puncte se marchează la examinarea vizuală stereoscopică a fotogramelor mărite de nu mai puţin de 8-12 ori. Puntele se marchează pe fotograma din stânga a fiecărei stereograme, diametrul de marcare nu trebuie să depăşească 0.04 -0.05 mm. Mai întâi se marchează punctele comune ale acoperirilor transversale ale benzilor, iar mai apoi toate celelalte puncte din cadrul acoperirilor ne transversale ale benzilor. Identificarea punctelor identice şi marcarea lor artificială este necesar să se îndeplinească cu o precizie maximă posibilă şi apoi verificate minuţios. Fiecare punct comun şi de legătură, în limitele benzii, se marchează nu mai o singură dată.

62. În cadrul măsurătorilor îndeplinite la aparatele analitice fotogrammetrice, marcarea artificială se execută numai pentru punctele comune a benzilor megieşe. Pentru punctele de legătură, reprezentate pe fotogramele unei benzi, poate fi utilizată cum marcarea tradiţională a punctelor aşa şi cea digitală. Dacă construcţia aparatului permite, atunci pentru ridicarea productivităţii muncii, se utilizează metoda măsurării stereogramelor prin comutarea bazei interioare a sistemului de observaţie spre exterior.63. Îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin executată cu ajutorul aparatelor digitale fotogrammetrice necesită prezenţa imaginilor raster a fotogramelor, sau a fragmentelor lor. Imaginea raster poate fi obţinută, nemijlocit, cu ajutorul camerelor digitale în procesul ridicărilor aeofotogrammetrice sau cosmice, precum şi prin scanarea fotogramelor obţinute cu ajutorul fotocamerelor de preluare tradiţionale. În acest caz, se alege mărimea elementului de scanare (pixel) a fotogramelor, reieşind din precizia cerută de lucru la determinarea coordonatelor punctelor de îndesire. Cerinţele faţă de scaner şi modul de scanare a fotogramelor sunt indicate în Anexele nr. 4 şi 6. Atunci când se utilizează aparatele digitale fotogrammetrice marcarea fizică a punctelor de pe fotograme nu se cere.

Pentru măsurătorile executate la aparatele fotogrammetrice digitale este necesar să se îndeplinească metoda automată de identificare a punctelor de pe fotogramele megieşe. În

18

Page 19: instructiune fotogrametrie

dependenţă de programul utilizat la prelucrare, identificarea automată se poate face din două, trei, etc. (până la şase şi mai multe) fotograme, pe care este reprezentat punctul de măsurat.

64. Prelucrarea stereogramelor urmează să se facă strict după consecutivitatea distribuirii lor pe schema benzii. În acest caz stereogramele deja prelucrate vor fi protejate de diferite deteriorări, în aşa fel ca redactarea poziţiei punctelor urmează să se efectueze numai pe fotograma din dreapta.65. În componenţa informaţiei iniţiale pentru programele fototriangulaţie, în afară de datele din paşaportul camerei de preluare, coordonatele punctelor şi coordonatele înregistrărilor măsurate pe fotograme, catalogul coordonatelor punctelor de sprijin şi de control mai intră:

a) lungimile şi azimute ale segmentelor, depăşirile dintre obiectele terenului;b) coordonatele centrelor de proiectare a fotogramelor, determinate din observaţiile

sistemului satelitar GPS;c) valorile elementelor unghiulare a orientării exterioară a fotogramelor, înălţimea de

fotografiere şi înălţimea centrelor de proiecţie de pe suprafeţele izobare sau funcţiile lor, determinate în timpul zborului.

Dacă precizia coordonatelor centrelor de proiecţie, exprimată la scara fotogramelor, poate fi comparată cu precizia de măsurare a fotogramelor, utilizarea la fototriangularea acestor coordonate în calitate de informaţie suplimentară iniţială, permite reducerea esenţială a numărului necesar de puncte de reper. Pentru un bloc de mărimea medie (10 benzi câte 15 stereograme) este necesar să se determine nu mai puţin de 5 puncte planimetric-altimetrice de reper, distribuite pe schema sub formă de „plic”. Pentru blocurile de mărime mare şi pentru cerinţele ridicate ale preciziei reţelei, numărul necesar de puncte de sprijin se măreşte. În primul rând punctele de sprijin (de reper) urmează să fie poziţionate pe centru laturii blocului, apoi – uniform pe toată suprafaţa lui.

Informaţia iniţială pentru compensare se stochează într-un fâşier computerizat prin intermediul mijloacelor de programare, anexate la programul de fototriangulaţie, sau la redactorii textuali. Completarea materialelor pentru prelucrare sau însuşi prelucrarea se execută în conformitate cu cerinţele îndrumătorului de exploatare a programului utilizat.

66. La schema identică a blocului, în raport cu calitatea fotogramelor, programul utilizat de construire a fototriangulaţiei trebuie să asigure precizia de îndesire stabilă, exprimată la scara fotogramelor, indiferent de scara de cartografiere, de condiţiile fizico-geografice a zonei de lucru şi de condiţiile de aerofotografiere.

Programul utilizat pentru compensarea reţelelor fotogrammetrice trebuie să asigure determinarea sigură a coordonatelor spaţiale ale punctelor reţelei de mărime şi configuaraţie diferită. Este important, ca programul de lucru să prezinte posibilităţile de redactare interactivă a datelor iniţiale (includerea, excluderea şi schimbarea datelor).

Compensarea reţelei poate fi executată în baza fie a condiţiilor de coplanaritate şi scară, fie în baza condiţiilor de coliniaritate ale grupărilor ce proiectează razele. Pentru organizarea corectă a procesului de calcul ambele tipuri de compensare duc la aceleaşi rezultate unice.

În cadrul programelor reale, reţelele de fototriangulaţie pot fi create prin două modalităţi:-cu ajutorul compensării comune a tuturor măsurătorilor geodezice, fotogrammetrice, şi altor tipuri de măsurători de pe întreaga reţea;-pe calea creării preventive a părţilor separate din reţea (modele unice, triplete, reţele pe benzi) şi prin conexiunea ulterioară a acestor părţi în trasările mult mai mari.

Teoretic, prima variantă este mai preferabilă, deoarece este recomandată ca variantă de bază. În practică, mai mult, asupra preciziei rezultatelor finale acţionează în mare măsură, erorile bazei de ridicare şi măsurătorile stereoscopice, decât posibilităţile de exploatare şi algoritmii diferitelor programe. De aceea ridicarea calităţii producţiei urmează să se realizeze, în primul rând, o dată cu înlăturarea erorilor de măsurare.

19

Page 20: instructiune fotogrametrie

Capacitatea utilă a programelor se verifică prin măsurători de control. Cerinţele generale de utilizare a produselor programelor pentru fototriangulaţie sunt indicate în Anexa nr. 5.

67. Procesul de trasare a reţelei de fototriangulaţie spaţială urmează să fie verificat, analizând valorile şi distribuirile erorilor pe înălţimile măsurate şi funcţiile lor, obţinute în toate etapele de trasare şi compensare a:

-orientării interioare a fotogramelor;-orientării relative a fotogramelor;-trasării reţelelor pe benzi;-conexiunii cu benzile megieşe;-construirii reţelelor în bloc.

Criteriile de precizie sunt valorile erorilor maxime şi medii din mărimile măsurate şi determinate. Pentru depistarea erorilor grave în fiecare etapă de trasare a reţelei, urmează să ne conducem nu numai de semnificaţia ei în punct, dar şi de poziţia acestui punct pe fotogramă şi poziţia în reţea relativ cu alte puncte.

68. La stadiul orientării interioare a fotogramelor, valoarea coeficienţilor de deformare trebuie să se deosebească de unitate, nu mai mult decât cu câteva unităţi ale punctului al patrulea după semnul decimal, iar diferenţele lor pe axele X şi Y nu trebuie să depăşească câteva unităţi din cel de-a cincilea punct. Dacă această diferenţă este mare, urmează a fi cătate cauzele şi de înlăturat influenţa ei.69. La stadiul orientării relative a fotogramelor valoarea medie rămasă la eliminarea paralaxelor transversale nu trebuie să depăşească 7 mkm. La stadiul de construire a reţelei libere pe benzi abaterile medii pătratice ale coordonatelor punctelor de legătură, calculate din stereogramele megieşe, nu trebuie să depăşească în plan 15 mkm, iar pe înălţime – 15 mkm, înmulţite la raportul distanţei focale a camerei, faţă de baza de fotografiere de pe fotogramă. Valorile medii pătratice rămase în erorile condiţiilor de coliniaritate pe punctele fotogramelor, în reţeaua liberă pe benzi, la fel nu trebuie să fie mai mari decât 10 mkm.70. Erorile medii de transpunere a punctelor comune de pe o bandă pe alta (dacă este prevăzut în sarcina tehnică), obţinute prin compensarea blocului liber al fototriangulaţiei, nu trebuie să depăşească 40 mkm, la utilizarea aparatelor de marcare stereoscopică sau de identificare digitală a punctelor comune şi 60 mkm la transpunerea punctelor comune cu ajutorul interpretoscopului.71. Calitatea reţelei, compensată după datele punctelor de sprijin, se apreciază după următoarele criterii:

a) după abaterile rămase în coordonatele fotogrammetrice şi geodezice în punctele de reper;

b) după abaterile coordonatelor geodezice şi fotogrammetrice ale punctelor de control, ne folosite la compensarea reţelei;

c) după diferenţele datelor obţinute de la aparatele amplasate la bordul avionului şi după valorile fotogrammetrice ale mărimilor corespunzătoare;

d) după erorile condiţiilor de coliniaritate rămase.72. Pentru benzile cu cadru erorile medii rămase pe înălţimea punctelor geodezice de reper după orientarea exterioară nu trebuie să depăşească 0.15 mm din echidistanţa curbelor de nivel a reliefului, iar erorile coordonatelor plane 0.15 mm la scara hărţii (planului). Abaterea medie între înălţimile punctelor de control şi cotele geodezice a lor, nu trebuie să fie mai mari de 1/5 din echidistanţa curbelor de nivel a reliefului, iar abaterea în plan - 0.25 mm la scara hărţii (planului). Numărul abaterilor de limită, echivalente cu abaterile medii dublate, nu trebuie să

20

Page 21: instructiune fotogrametrie

depăşească mai mult de 5%. Pentru respectarea toleranţelor indicate datele, din benzile cu cadru pot fi utilizate la compensarea reţelei fotogrammetrice. Punctele cu abateri mari ale coordonatelor plane sau pe înălţime se exclud.73. Erorile medii rămase pe înălţimea punctelor geodezice de sprijin, după orientarea exterioară a reţelei pe benzi sau în bloc nu trebuie să depăşească 0,15 din echidistanţa curbelor de nivel a reliefului, iar pentru coordonatele plane - 0,2 mm la scara hărţii (planului).

Abaterile medii ale înălţimilor şi cotelor geodezice a punctelor de control compensate nu trebuie să depăşească:

a) 0.2 h sect.. — în ridicări echidistanţa curbelor de nivel a reliefului 1 m, la fel şi pentru ridicările la scara 1:1 000 şi 1:500 cu echidistanţa de 0.5 m;

b) 0.25 h sect. — în ridicări cu echidistanţa curbelor de nivel de 2 şi 2.5 m, la fel şi pentru ridicările la scara 1:2000 şi 1: 5000 cu echidistanţa de 0.5 m;

c) 0.35 h sect. — pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de 5 şi 10 m.

Erorile medii în poziţionarea planimetrică a punctelor de control nu trebuie să fie mai mare de 0.3 mm.

Limita erorilor admise, egală cu media celor dublate, se poate întâlni nu mai des decât 5 %, în zonele deschise şi 10 % în zonele populate.

74. Abaterile medii înălţimilor în punctele comune a benzilor megieşe nu trebuie să depăşească:

a) 0.4 h secţ — pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 1 m, precum şi pentru ridicările la scara1:1 000 şi 1:500 cu echidistanţa 0.5 m;

b) 0.5 h secţ — pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 2 şi 2.5 m, la fel pentru ridicările la scara 1:2 000 şi 1: 5 000 cu echidistanţa 0.5 m;

c) 0.7 h secţ. – pentru ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 5 şi 10 m. Abaterile medii în poziţionarea planimetrică a punctelor comune din benzile megieşe, nu trebuie să depăşească 0.5 mm la scara hărţii (planului).

75. Erorile rămase a condiţiilor de coliniaritate în reţelele de fototriangulaţie, compensate după datele de sprijin, nu trebuie să depăşească valorile analogice, obţinute în reţelele libere pe benzi, mai mult decât de 2 ori. Pentru astfel de erori urmează a fi respectată legea distribuirii normale, de asemenea, numărul erorilor în fiecare interval următor, a lor trebuie să se micşoreze rapid. Valorile limită ale erorilor nu trebuie să depăşească valorile medii triplate, iar numărul erorilor limită nu trebuie să fie mai mult de 1% din numărul total.76. Diferenţele medii a datelor obţinute de la aparatele amplasate la bord şi valorile fotogrammetrice corespunzătoare mărimilor lor trebuie să se găsească în limitele dublei erori din sistemul bord.77. Dacă valorile erorilor admisibile sunt depăşite, atunci, se analizează toate măsurătorile şi corectitudinea coordonatelor punctelor de control şi a celor de reper. La depistarea erorilor sau a greşelilor grave rezultatele urmează a fi corectate, iar procesul de compensare a fototriangulaţiei se repetă. La repetarea procesului de compensare în bloc a reţelei, rezultatele fiecărui calcul anterior, urmează a fi utilizat ca start pentru primul din următorul calcul.78. După finalizarea procesului de fototriangulare cu rezultatele obţinute se întocmesc cataloage cu coordonate ale punctelor fotogrammetrice de îndesire, elementelor orientării exterioare (pentru sistemele digitale – şi elementelor orientării interioare) a fotogramelor şi apoi se petrece evaluarea preciziei obţinute. La catalog se anexează setul de schiţe foto a punctelor.

În afară de catalogul de bază se mai creează catalogul punctelor fotogrammetrice de control pentru verificarea originalelor hărţilor (planurilor) create de către Secţia de control tehnic.

Rezultatele evaluării şi formularele trapezelor urmează a fi înscrise şi în raportul tehnic. Raportul trebuie să cuprindă informaţii despre modul de executare a lucrărilor de îndesire

21

Page 22: instructiune fotogrametrie

fotogrammetrică a reţelei de sprijin, calitatea reţelei şi totalurile preciziei de determinare a coordonatelor.

Datele iniţiale şi rezultatele finale obţinute din procesul de fototriangulaţie urmează a fi păstrate într-un format textual şi în formatele programului de prelucrare, arhivându-le în formă de copii ale fâşierilor pe un calculator.

V. ÎNTOCMIREA FOTOPLANURILOR

79. Fotoplanurile se întocmesc:

-ca aspecte independente a produselor cartografice (fotoplan, ortofotoplan, fotohartă, ortofotohartă);-ca bază pentru colectarea de pe ele a informaţiei digitale vectorizate.

Pentru întocmirea fotoplanurilor se utilizează două metode de transformare a fotogramelor: analogică (optico-mecanică) şi digitală. O preferinţă i se acordă transformării digitale, pentru că este mult mai precisă şi mai practicabilă întru realizarea producţiei. Metoda optico-macanică urmează a fi utilizată, atunci când lipsesc aparatele şi programele computerizate corespunzătoare transformărilor digitale ale imaginilor.

Pentru transformări se utilizează fotograme alb-negru, color sau spectrozonale, obţinute, de regulă, cu ajutorul camerelor fotogrammetrice cu unghiuri înguste şi unghiuri normale de preluare, pentru fotogramele care relieful influenţează mai puţin asupra suprapunerilor de reprezentare a punctelor.

Procesul de obţinere a fotoplanului digital include următoarele etape principale:-calculul elementului rezoluţiei de scanare a fotogramelor;-orientarea fotogramelor;-obţinerea informaţiilor despre relief;-alegerea fragmentelor pentru transformarea imaginilor (ortotransformarea);-ortotransformarea sau transformarea simplă a imaginii pe fragmente;-unirea fragmentelor prin mozaicare cu redresarea contrastului, corectarea imaginii;-obţinerea imaginii transformate în limitele trapezului sau hotarului dat;-perfectarea.

80. Calculul elementului rezoluţiei de scanare РР (în mkm) a fotogramelor se face, reieşind din coeficientul K, a relaţiei date la scara cerută a fotoplanului 1 :Мк la scara fotogramelor utilizate 1 :Мс

РР = 70 К.

În această formulă valoarea admisibilă permanentă este de 70 (în mkm), reiese din cerinţele grafice către fotoplan. Dacă utilizatorul foloseşte ca produs final fotoplanul, în formă digitală, atunci acest coeficient poate avea o altă valoare, determinată de caracteristicile scaner-ului fotogrammetric utilizat şi din fotogramelor iniţiale (vezi Anexa nr. 6).

81. Valorile parametrilor orientării exterioare a fotogramelor digitale, necesare pentru executarea proceselor de transformare digitală a imaginii, pot fi obţinute din rezultatele trasării preventive a reţelei de fototriangulaţie spaţială analitică sau din prelucrarea fotogrammetrică, nemijlocită, a stereogramelor şi fotogramelor cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice digitale.82. Informaţiile despre relief, necesare pentru transformarea digitală a fotogramelor, pot fi obţinute în rezultatul prelucrării stereofotogrammetrice a fotogramelor sau din modelul reliefului pentru hărţile şi planurile topografice corespunzătoare.

22

Page 23: instructiune fotogrametrie

Precizia şi densitatea nodurilor MDR trebuie să asigure determinarea altitudinii sectoarelor elementare a fotogramei digitale transformate, cu erorile (în m) nu mai mult de

∆hlim= 0.3* f* Mk/ r,unde 0.3 mm – precizia grafică a hărţii (plan);f – distanţa focală a camerei de preluare (în mm);Мk – numitorul scării fotoplanului creat;r – îndepărtarea (distanţa) maximă a punctului pe fotogramă de la punctul nadiral (în

mm).Tipul modelului digital al reliefului creat, se determină conform cu cerinţele programului

computerizat utilizat în cadrul transformării digitale a imaginilor. Cerinţele fundamentale a asigurărilor cu programe pentru obţinerea ortofotoplanurilor sunt indicate în Anexa nr.5.

Pentru obţinerea modelului digital al reliefului, cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice digitale, urmează a fi utilizate regimul manual sau automat de colectare a informaţiei MDR; sau cel combinat. În dependenţă de caracterul reliefului, pasul reţelei regulate al MDR, se poate schimba în limitele stereogramelor şi zonei de lucru. Elementele mici a reliefului (surpături de teren, curbe nu prea mari a pantelor, şanţuri, etc.) în limitele admisibile ∆hlim , nu se iau în consideraţie, iar în localităţi marca coincide cu suprafaţa pământului.

Pentru obţinerea informaţiei grafice despre relief pot fi utilizate hărţile digitale la scară apropiată. Pentru aceasta, precizia acestei informaţii trebuie să fie de două ori mai mică decât valoarea lui ∆hlim, calculată pentru înălţimea suprafeţelor elementare.

83. Transformarea fotogramelor urmează să se petreacă în limitele suprafeţei utile, evidenţiate prin linii, trasate prin mijlocul acoperirilor longitudinale şi transversale a fotogramelor megieşe. Mărimea suprafeţei elementare de transformare în spaţiu, se alege, de regulă şi este egal cu valoarea

∆ = Мс • Рр,

unde Мс – numitorul scării fotogramei;Рр - mărimea suprafeţei elementare a fotogramei digitale iniţiale.Dacă se cere a fi efectuat fotoplanul digital în formă de copii dure, mărimea sectoului

elementar în teren nu trebuie să fie mai mare de∆=0,07 • Мс,

unde 0.07 (mm) – permisiunea (rezoluţia) grafică, corespunzătoare rezoluţiei fotografice de redare a imaginilor nu mai puţin de 7 l/mm.

84. Formarea fotoplanului digital se produce din fotograme megieşe digitale transformate, cu mărimi asemănătoare a suprafeţelor elementare după hotarele fragmentelor alese („liniile tăieturilor”), obţinute din fotogramele megieşe. Hotarele «tăieturilor», de regulă, se aleg pe mijlocul zonei de acoperire a fotogramelor. Linia „de tăiere” nu trebuie să întretaie obiectele înalte şi obiectele, care servesc la orientare, de asemenea nu trebuie să treacă de-a lungul hotarelor obiectelor de diferite tonuri. Dacă se întâlnesc astfel de obiecte liniare, cum ar fi drumurile, râurile şi altele, linia de „tăiere” urmează a fi trasată pe mijlocul obiectelor. La intersectarea obiectelor liniare şi a contururilor clare, linia „de tăiere” urmează să fie dusă perpendicular pe obiectele date.

Pentru egalizarea fototonului fragmentelor din limitele fotoplanului, este mai oportun să fie utilizată metoda automată.

85. Planurile digitale urmează să se întocmească din limitele hotarelor planşelor sau în mod spontan după hotarele localităţilor, obiectelor industriale, etc.

23

Page 24: instructiune fotogrametrie

Pe fotoplanuri se indică toate punctele geodezice de sprijin. Ele urmează a fi reprezentate pe fotoplan prin semne convenţionale. În afară de aceasta se construieşte cadrul foii de hartă, caroiajul reţelei şi se perfectează cadrul limită a fotoplanului.

Pentru a obţine, în baza fotoplanului digital, fotoharta digitală pe fotoimagini raster (imagini ortofoto) informaţia digitală vectorizată urmează a fi suprapusă. Această informaţie poate cuprinde semne convenţionale, linii de diferite tipuri, de diferite culori şi grosimi, haşurări, semnături, etc.

Informaţia digitală vectorizată poate cuprinde în sine nu tot întregul, ci numai o parte din straturi, ca de exemplu, orizontale, hidrografia, reţele de drumuri, etc.

86. Precizia fotoplanurilor digitale întocmite se apreciază după punctele fotogrammetrice de sprijin şi de control, după liniile de conexiune a fragmentelor („tăiere”), obţinute din fotogramele vecine, şi din informaţiile fotoplanurilor megieşe. Controlul situării planimetrice a punctelor de sprijin şi de control se efectuează din diferenţele coordonatelor planimetrice ale imaginilor acestor puncte pe fotoplan şi valorile lor, extrase din cataloagele corespunzătoare.

Valorile medii a erorilor în poziţionarea planimterică a punctelor de control şi de sprijin nu trebuie să depăşească 0.5 mm la scara fotoplanului întocmit, în zonele de câmpie şi deluroase, şi 0.7 mm – în zonele muntoase.

Necoincidenţa contururilor pe liniile de conexiune a fragmentelor nu trebuie să depăşească mai mult de 0.7 mm în zonele de câmpie şi deluroase, iar în zonele muntoase – 1.0 mm.

Limita valorilor admisibile de necoincidenţă a contururilor, la controlul concordanţelor fotoplanurilor megieşe constituie: 1.0 mm în zonele de câmpie şi deluroase şi 1.5 mm – în zone muntoase.

Ca excepţie, în zonele de câmpie abaterile concordanţelor se admit a fi până la 1.5 mm (nu mai mult de 5%).

Se interzice elaborarea fotoplanurilor fără concordanţele lor cu fotoplanurile megieşe (sau planurile grafice) la aceeaşi scară. În cadrul ridicărilor la scara 1: 25 000 şi 1: 10000 trebuie să se efectueze aşa concordanţă cu hărţile editate anterior. Dacă hărţile editate anterior au fost construite în alt sistem de coordonate, nu în sistemul fotoplanul nou creat, atunci la verificarea concordanţei lor, se ţine cont de diferenţele coordonatelor şi unghiurilor comune ale cadrului fotoplanului şi hărţii.

Controlul reflectării calităţii fotoplanului se realizează vizual, comparându-se cu cel etalon. Pentru aceasta, trebuie să se acorde o mare atenţie, asupra lucrului amănunţit al detaliilor, tonalitate identică şi densitate optică ale îmbinărilor fragmentelor fotogramelor megieşe (abaterea până la 1.5 unit.), iar pentru imaginile color şi spectrozonale – uniformitatea culorilor.

Mărimile laturilor şi diagonalelor fotoplanurilor nu trebuie să se deosebească de cele teoretice decât cu 0.2 mm.

87. În calitate de produs final pot servi fotoplanul digital sau fotoharta, reprezentate pe un calculator în formatele necesare, coordonate cu utilizatorul, fie copiile grafice a lor, obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice corespunzătoare.

VI. DESCIFRAREA FOTOGRAMMETRICĂ DE BIROU

88. Descifrarea fotogrammetrică de birou constă în depistarea şi recunoaşterea pe imaginile din teren a celor obiecte, care trebuie reprezentate pe harta topografică sau planuri la scara dată, stabilirea caracteristicilor lor calitative şi cantitative şi indicarea lor sub aspectul semnelor convenţionale şi înscrisurilor aprobate pentru redarea obiectelor topografice în cauză.89. Descifrarea de birou cu prelucrarea ulterioară din teren trebuie aplicată în calitate de variantă

24

Page 25: instructiune fotogrametrie

principală pentru descifrare. Ordinea inversă de executare a lucrărilor poate fi necesară pentru zonele, care nu au fost suficient studiate din punct de vedere topografic, şi zonele cu un număr important de obiecte. Descifrarea fotogrammetrică de birou este oportun să fie efectuată după lucrările de teren, de asemenea în ridicările la scara 1: 1 000, 1: 500 pe suprafeţele cu construcţii dense cu puţine etaje, acolo unde apare necesitatea măsurării în natură a depăşirilor acoperişurilor, pervazurile construcţiilor, pentru a se fixa mai apoi pe aerofotograme poziţia clădirilor principale descifrate.90. În cadrul descifrării de birou, executată până la lucrările de teren, după studierea menţiunilor redacţionale se petrece studierea stereoscopică a fotogramelor şi se utilizează materiale suplimentare, care cuprind informaţii despre obiectele în teren. În calitate de materiale suplimentare se utilizează planuri speciale, topografice, hidrografice, hărţi, scheme, atlase, enciclopedii, îndrumătoare despre locul zonei de cartografiere sau din peisajele asemănătoare.

În procesul descifrării, de rând cu recunoaşterea şi reprezentarea obiectelor clar descifrabile, se evidenţiază sectoarele, pentru care va fi necesară completarea descifrării în teren (din cauza caracteristicilor insuficiente a obiectelor, şi a dimensiunilor mici şi contrastelor, recunoaşterii vagi printre vegetaţie şi în locurile umbrite, neclaritatea reprezentării pe fotograme a unghiurilor contururilor de orientare, etc.).

Descifrarea fotogrammetrică de birou, care urmează să se execute după lucrările de teren, este binevenit să înceapă cu transpunerea pe originalul hărţii (planului) a tuturor materialelor obţinute în urma descifrărilor de teren, care includ datele despre descifrarea nemijlocită a obiectelor în natură, şi după transmiterea semnelor simplificate a conţinutului topografic pentru toate contururile care diferă după caracterul redării.

91. În caz că pe teritoriul dat în rând cu ridicarea de bază a mai fost îndeplinită o ridicare fotogrammetrică suplimentară la o scară mai mare, atunci, descifrarea fotogrammetrică urmează să se efectueze după materialele ambelor zboruri.92. Pentru ţinerea descifrării de birou separat de lucrările de întocmire nu se admite limitarea la studierea vizuală a fotogramelor. Utilizarea, în acest caz, a aparatelor stereoscopice, care permit examinarea modelului mărit al terenului şi măsurarea obiectelor (stereoscoape, interpretoscoape, aparate analitice şi digitale, etc.) este obligatorie.93. La descifrarea fotogrammetrică nemijlocită la aparatele analitice sau digitale se recomandă, pe fiecare stereogramă, mai întâi să se prelucreze hidrografia şi contururile, şi mai apoi urmează desenarea reliefului. Această succesiune, în cazuri dificile, redă posibilitatea de a depista scăpările din procesul de descifrare. Excepţie creează, zonele muntoase cu amplitudini mari, unde relieful determină particularităţile peisajului teritoriului şi de aceea el trebuie desenat în primul rând. În procesul de descifrare a obiectele liniare întinse este raţional să fie prelucrate aceste obiecte, pe întreaga stereogramă, iar obiectele mici şi complicate – pe părţi separate a ei.

Pentru economisirea timpului de utilizare a aparatului pe sectoarele cu o cantitate mică de contururi mari diferite după conţinut e necesar a stabili rezultatele descifrării de birou nu prin semne convenţionale, dar prin coduri (cifre, litere) în conformitate cu clasificatorul folosit, ţinând cont de redactarea aprobată la locul de muncă.

94. În cadrul descifrării fotogrammetrice de birou a obiectelor înalte staţionate (pilon, conducte industriale, etc.) şi a construcţiilor înalte pentru indicarea corectă a bazelor lor urmează a fi utilizate nu numai părţile centrale dar şi cele de margine a aerofotogramelor megieşe. Mai mult ca atât, în procesul descifrării fotogrammetrice de birou la întocmirea planurilor la scara 1: 2000 – 1: 500 trebuie să se ia în considerare diferenţa dintre scările reprezentării bazelor şi acoperişurilor construcţiilor înalte, de asemenea depăşirile acoperişurilor şi pervazurilor, dacă dimensiunile lor pe plan sunt mai mari de 0.1 mm. Atunci, când pe fotogramă, baza construcţiei se vede din orice parte a ei, măsurarea depăşirilor se execută cu ajutorul aparatelor

25

Page 26: instructiune fotogrametrie

fotogrammetrice. În aceste scopuri urmează să fie utilizate materialele de inventariere tehnică a construcţiei, care cuprind datele şi măsurătorile reale ale construcţiei.95. Descifrarea fotogrammetrică de birou urmează a fi executată de către executanţii, cu experienţă în lucrările de teren şi stereotopografice pentru crearea şi actualizarea hărţilor (planurilor) pentru zona dată sau apropiată după caracteristicile terenului. În fiecare grup trebuie concentrate materiale relativ uniforme pentru descifrare.96. Pentru îndeplinirea procesului de descifrare fotogrammetrică de birou se recomandă de condus de următoarele principii:

-prioritatea materialelor, care corespund mult cu situaţia actuală din teren şi nu conţin erori atât de obiective;-creşterea exactităţii de recunoaştere a obiectului, cu mărirea numărului celor utilizate, pentru recunoaşterea indiciilor de reprezentare a obiectului;-amenajarea indiciilor obiectului în conformitate cu importanţa lor, pentru recunoaşterea obiectului în situaţie concretă.

97. În ridicările executate la scară mare, descifrarea fotogrammetrică, indiferent de variantele tehnologice folosite în cadrul ridicării, de regulă, se controlează nemijlocit în teren.98. Particularităţile de descifrare fotogrammetrică a imaginilor cosmice.

Asupra calităţii descifrării fotogrammetrice a imaginilor cosmice, în mare măsură acţionează particularităţile de obţinere a lor şi metodele de prelucrare, integritatea şi minuţiozitatea lucrărilor pregătitoare, tehnologia aplicată, calificarea executantului şi experienţa lui în lucrările cu privire la fotogramele cosmice şi la unele peisaje concrete.

Particularităţile de bază a fotogramelor cosmice, care acţionează asupra calităţii descifrării fotogrammetrice, sunt:

-numărul mărit de legături între obiectele din teren, prin urmare, se măreşte numărul indicilor descifraţi, în dependenţă de micşorarea scării fotogramelor şi imaginilor în limitele cadrului teritoriului imens;-aptitudinea admisibilă ridicată, datorită micşorării semnificative a deplasării imaginii şi lipsa vibraţiilor exponentului (purtătorului de informaţie);-desfigurarea sau pierderea imaginilor anumitor obiecte, de asemenea indiciilor de descifrare (formele umbrelor, detaliile obiectelor, etc.) datorită scării mici a imaginii, prezenţei „fâşiei contrastelor slabe” între obiecte şi câmpul lor, iar în unele cazuri datorită deosebirilor semnificative ale proiecţiilor fotogramelor de ortogonalitate;-reducerea calităţilor de reprezentare a fotogramelor din cauza optimizării expoziţiei lor, condiţionate de schimbările bruşte a intensităţii luminii şi posibilităţilor de reflectare a configuraţiilor, de asemenea condiţiile atmosferice;-reprezentarea norilor, fumului industrial, valurilor de ceaţă pe fotograme, care îngreunează sau exclud procesul de descifrare fotogrammetrică;-prezenţa acoperirilor neînsemnate între fotogramele, care mărginesc relevările semnelor descifrate pentru vederea stereomodelului;-apariţia unghiurilor însemnate de înclinare a fotogramelor (mai mult de 5 grade), sau deosebirile proiecţiilor fotogramelor de la centru.

Particularităţile menţionate complică procesul de descifrare, ridică cerinţele faţă de pregătirea descifratorilor.

Pentru utilizare la prelucrarea fotogrammetrică a fotogramelor cosmice la scară mică, apare necesitatea suplimentar să se apeleze şi la fotogramele cosmice la scară mare, pentru descifrarea detaliilor imaginilor şi alegerea caracteristicilor necesare pentru redarea obiectelor.

26

Page 27: instructiune fotogrametrie

Pentru pregătirea executanţilor-descifratori ai fotogramelor cosmice, se recomandă de creat grupuri de specialişti, care nu au mare experienţă în descifrarea aerofotogramelor, care uneori îngreunează procesul de studiere. În procesul de studiere se atrage atenţia asupra menţiunilor redacţionale, asupra materialelor de bază şi celor suplimentare (fotografii, cinefilme, care conţin informaţii cât mai multe despre elementele terenului în zona de lucru sau în zonele cu peisaje asemănătoare; etaloane de verificare a descifrărilor fotogrammetrice, măsurători concerte la utilizarea indiciilor direcţi şi indirecţi şi reprezentarea cartografică a obiectelor în procesul de descifrare). În procesul de studiere intră şi descifrarea detaliată a fragmentelor fotogramelor pentru unu-două sectoare cu mărimile de 10x10 cm la scara hărţii create sau actualizată cu peisaje tipice pentru zona de lucru.

99. Particularităţi de descifrare fotogrammetrică a imaginilor digitale.

Fotoimaginile digitizate, de regulă, au particularităţi admisibile scăzute, în comparaţie cu cele originale. În astfel de caz, în scopul creşterii eficacităţii procesului de descifrare de birou, este oportun, ca pentru obiectele topografice mărunte greu citabile, să se utilizeze metodele tradiţionale de descifrare instrumentală, de asemenea să se folosească metoda combinată de descifrare, care constă în îmbinarea descifrării obiectelor topografice (în mare parte) de pe ecranul displey-ului şi descifrarea tradiţională a fotoimaginilor (fotoamprente, diapozitive) cu ajutorul stereoscopului, inerpretoscopului sau cu microscopul binocular.

Avantajele însemnate a imaginilor digitale se consideră posibilităţile largi de corectare a lor în raport cu schimbarea gamei, luminozităţii, contrastului, diapazonului dinamic etc. referitoare la întreaga fotogramă sau pe părţi separate a ei. Asemenea posibilităţi permit evidenţierea obiectele topografice chiar pentru acele sectoare ale imaginii, pe care pe fotogramele iniţiale aceste obiecte nu se descifrau.

Pentru automatizarea procesului de descifrare a fotogramelor digitale se pot folosi diferite programe computerizate predestinate pentru segmentarea şi identificarea după fototonuri a obiectelor plane a vegetaţiei şi altor tipuri de obiecte.

100. Perfectarea rezultatelor de descifrare fotogrammetrică constă în însuşirea obiectelor prin semne convenţionale corespunzătoare şi concordanţa lor cu fotograme megieşe.

Concordanţa cu fotogramele megieşe, cu fotoplanurile şi hărţile create anterior constă în coordonarea poziţionării planimetrice a contururilor, caracteristicilor calitative şi cantitative, caracterul uniform al semnelor convenţionale şi generalizarea obiectelor de acelaşi tip.

La recepţionarea rezultatelor procesului de descifrare se atrage atenţia la evidenţa legăturilor contururilor şi reliefului, de asemenea la conţinutul şi perfectarea hărţii şi planului în întregime.

VII.ÎNTOCMIREA ORIGINALULUI DIGITAL

101. Procesul de întocmire a originalului digital de hartă topografică (plan) cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice cuprinde lucrările preliminare, orientarea fotogramelor, colectarea informaţiei despre relief şi contururi.

Lucrările preliminare constau în obţinerea materialelor iniţiale şi verificarea deplinătăţii lor, pregătirea aparatelor de lucru şi a mijloacelor tehnice, îndeplinea calculelor necesare.

Iniţiale, pentru obţinerea informaţiei digitale, pentru întocmirea originalului de hartă (plan) la aparatele fotogrammetrice, se consideră următoarele materiale:

a) formularul trapezelor (planşetă);b) diapozitive (pe sticlă sau pe peliculă uşor deformabilă) sau imagini digitale ale

fotogramelor pe calculator;c) fotoamprente (amprente de contact sau fotograme mărite) cu punctele bazei

geodezice (planimetrice şi altimetrice) şi punctele îndesirii fotogrammetrice a

27

Page 28: instructiune fotogrametrie

reţelei de sprijin însemnate. Pentru acele puncte utilizate ca puncte de sprijin la orientarea fotogrammetrică a modelului, trebuie să fie, în afară de acestea, înscrise cotele lor, raportate la suprafaţa pământului;

d) cataloage cu coordonatele şi altitudinile punctelor de sprijin;e) lista elementelor orientării exterioare a fotogramelor, dacă pe aceste fotograme s-a

executat îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin;f) informaţii despre elementele orientării interioare a camerei de preluare şi

poziţionarea înregistrărilor mărcilor (cruciuliţelor) pe cadrul aplicat al fotocamerei;

g) valoarea altitudinii de ridicare pe suprafaţa medie a sectorului sau scara medie a fotogramelor;

h) materialele pentru descifrarea menţiunilor redacţionale, materialele descifrărilor de teren (dacă s-a petrecut în birou); fotogramele, mărite până la scara hărţii (planului) de creat. Pe aceste fotograme se înscriu şi denumirile geografice (în ridicările la scară mare – de asemenea denumirea străzilor şi numărul caselor), se indică situaţia şi se introduc (după materialele departamentale de valoare cartografică) caracteristicile obiectelor topografice.

102. Pregătirea aparatelor fotogrammetrice pentru lucru include verificarea şi capacitatea utilă a lor şi a mijloacelor ajutătoare şi asigurarea cu programe (AP).

Calibrarea aparatului analitic se face 1-2 ori pe an sau după permutarea aparatului şi constă în măsurarea reţelei de control prin aprecierea preciziei instrumentale a aparatului. Capacitatea utilă a AP se verifică după teste model. Este necesar să se determine catalogul de lucru la computer pentru fiecare operator, de asemenea să se stipuleze catalogul pentru păstrarea copiilor arhivate a fâşierilor, care conţin rezultatele prelucrării. În computerul aparatului se introduc datele iniţiale.

Cerinţele generale către asigurarea cu programe a aparatelor fotogrammetrice digitale şi analitice pentru colectarea informaţiei digitale cu privire la relief şi contururi sunt indicate în Anexa nr.5.

La utilizarea aparatelor analitice, diapozitivele se centrează în camerele (locul de amplasare a fotogramelor în aparat) cu un grad mare de aproximaţie. După aceasta, se efectuează orientarea interioară, relativă şi exterioară a fotogramelor. Dacă se cunoscute elementele orientării exterioare, atunci, se execută numai orientarea interioară a fotogramelor.

103. Construirea modelului fotogrammetric la aparat de prelucrare analitic sau digital, trebuie să asigure rezolvarea riguroasă matematică a reperajului fotogrammetric, să realizeze în întregime precizia geometrică a fotogramei în dependenţă de scara ei, calitatea fotografică şi fotogrammetrică şi dimensiunile elementelor de scanare.

Algoritmul utilizat trebuie, de asemenea, la maximum să asigure automatizarea proceselor principale de restabilire a orientării modelului fotogrammetric.

104. Orientarea interioară a fotogramelor se îndeplineşte prin măsurarea mărcilor de coordonate (cruciuliţelor) fotogramelor şi pin calculul după coordonatele lor a parametrilor de transformare din sistemul de coordonate (al scaner-ului) în sistemul de coordonate al fotogramei. La aparatele digitale orientarea interioară se poate de executat în regim manual. Orientarea interioară este însoţită de determinarea deformaţiilor fotogramelor. Valoarea coeficienţilor de deformare nu trebuie să se deosebească de unitate mai mult decât cu câteva unităţi, ale celui de-a patrulea semn după punctul zecimal, iar diferenţa lor pe axele X şi Y nu trebuie să depăşească câteva unităţi al celui de-al cincilea semn. La obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare vizarea la mărcile de coordonate (cruciuliţele)se repetă.105. Orientarea relativă a fotogramelor se execută prin măsurarea coordonatelor punctelor de pe stereograme, alese din 6 zone standard, şi prin calculul elementelor orientării interioare.

28

Page 29: instructiune fotogrametrie

Numărul optim de puncte măsurate în fiecare zonă standard este egal cu 2-3. Rezultatele orientării relative permit construirea liberă a modelul fotogrammetric al terenului orientat. La aparatele digitale orientarea relativă se poate de efectuat în regim manual şi în regim automat. Controlul rezultatelor orientării relative se face din valorile rămase ale paralaxelor transversale în toate punctele măsurate. Orientarea relativă se consideră finalizată, dacă valorile medii ale paralaxelor transversale rămase nu depăşesc 7 mkm pentru aparatele analitice sau 0.4 din valoarea elementului de scanare – pentru aparatele digitale. La obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare trebuie să se execute redactarea lor. Ea constă în măsurători repetate ale coordonatelor punctelor, schimbarea punctelor slabe sau includerea în prelucrare a punctelor noi, suplimentare.106. Pentru orientarea exterioară a fotogramei individuale (izolate) şi a stereomodelului se pot utiliza fie elementele orientării exterioare, obţinute din procesul îndesirii fotogrammetrice, fie coordonatele punctelor de sprijin, obţinute prin îndesirea fotogrammetrică sau prin legătura de teren a fotogramelor.

În prima variantă măsurarea coordonatelor punctelor de sprijin nu se cere. În variantă a doua este necesar de determinat coordonatele punctelor de sprijin din fotograme individuale sau din stereomodele.

107. Pentru orientarea fotogramei individuale după varianta a doua, punctele de sprijin se aleg după posibilitate din colţurile suprafeţei de lucru a fotogramei. Controlul rezultatelor orientării se execută după valorile abaterilor coordonatelor pe X pentru toate punctele de sprijin. Orientarea exterioară se consideră finalizată, dacă valoarea medie a erorilor rămase în plan nu depăşeşte 0.2 mm la scara hărţii (planului). La obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare urmează să se îndeplinească redactarea lor (excluderea/includerea, schimbarea punctelor).108. Pentru orientarea exterioară a modelului fotogrammetric după a doua variantă punctele de sprijin se aleg după posibilitate din suprafaţa de lucru a stereogramei. La aparatele fotogrammetrice digitale modelul se poate orienta în aparenţă în regim manual sau regim automat. Controlul asupra rezultatelor orientării se realizează din valorile abaterilor coordonatelor X, Y şi Z pentru toate punctele de sprijin. Orientarea exterioară a modelului este considerată finalizată, atunci când valorile medii ale erorilor rămase în plan nu depăşesc 0.2 mm la scara hărţii (planului), iar pe înălţime – 0.2 din înălţimea de secţionare a reliefului (echidistanţa curbelor de nivel). La obţinerea rezultatelor nesatisfăcătoare se efectuează redactarea lor (excluderea/includerea, măsurători repetate ale punctelor).109. Pentru determinarea preciziei de construire a modelului se măsoară punctele de control, alese, după posibilitate, din diferite părţi ale modelului. Calitatea modelului este considerată satisfăcătoare, dacă eroarea medie a coordonatelor punctelor de control în plan nu depăşeşte 0.3 mm la scara hărţii (planului), iar pe înălţime - 0.3 din înălţimea secţionării reliefului. După măsurarea tuturor punctelor de control se efectuează aprecierea preciziei prin eliberarea unui proces-verbal, în care indică erorile coordonatelor punctelor măsurate şi valorile medii ale lor (sau medii pătratice).110. Dacă la aparatele digitale fotogrammetrice se întocmeşte numai partea cu contururi a planului, iar datele cu privire la relief se obţin din alte surse, atunci orientarea modelului se poate realiza o dată cu micşorarea preciziei. Precizia orientării trebuie să fie cu atât mai ridicată, cu cât este mai mică distanţa focală a camerei de preluare, diferenţa mare a înălţimilor obiectelor măsurate şi scara mai mare a planului întocmit. În cadrul ridicării la scara 1: 2 000 a zonelor de şes, abaterile înălţimilor rămase în punctele de sprijin pot fi 1 m cu f=100 mm, 2 m cu f=140 mm şi 3 m cu f=200 mm. În ridicările la scara 1: 1 000 şi 1: 500 abaterile rămase în înălţimile punctelor de sprijin nu trebuie să depăşească valorile, indicate în Tabelul 3.

Tabelul 3

29

Page 30: instructiune fotogrametrie

Scara planului Diferenţa înălţimii punctelor 1:1 000 cu f egal cu 1:500 cu f egal cu din teren plus 100 140 200 350 100 140 200 350înălţimea construcţiilor (m)

Abaterile înălţimilor rămase

1 2 3 4 5 6 7 8 912 1.0 2.0 3.0 5.0 0.30 0.5 0.6 1.220 0.6 1.0 1.6 3.0 0.20 0.3 0.4 0.727 0.5 0.8 1.2 2.0 0.14 0.20 0.3 0.535 0.4 0.6 1.0 1.6 0.10 0.16 0.20 0.448 0.3 0.5 0.7 1.2 0.07 0.12 0.17 0.3

Notă. Pentru zonele muntoase toleranţele se măresc de două ori.

111. După orientarea modelului sau a fotogramelor se petrece colectarea informaţiei cu privire la relief şi/sau contururi în consecutivitate, stabilită de caracterul sectorului cartografiat.112. Colectarea informaţiei cu privire la relief.113. Înainte de desenarea reliefului se determină cotele punctelor cu caracter, care trebuie să fie semnate pe hartă (plan). La ridicarea zonelor de câmpie netedă, numărul cotelor determinate trebuie să fie nu mai mic de 8 – 10 pe 1 dm2 de hartă pentru zonele şes, răscruci, deluroase, de asemenea şi pentru zonele cu munţi joşi şi zonele de pustiu nisipos, şi nu mai puţin de 10 – 15 pe 1 dm2 pentru zonele cu munţi mijlocii şi munţi înalţi, dacă sarcina tehnică nu prevede densitatea mare a lor. Pentru zonele separate de câmpie netedă (cu forme mici ale reliefului) numărul cotelor de altitudini poate fi mărit cu 50%. Pentru fiecare decimetru pătrat de plan la scara 1:500 - 1:5000 trebuie să fie determinate nu mai puţin de 5 înălţimi ale punctelor cu caracter din teren, dacă sarcină nu prevede densitatea mare a lor.

În ridicările la scara 1 : 2 000 cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de 0.25 m pentru planificarea verticală, cotele punctelor din teren se determină şi înscriu pentru unghiurile reţelei de pătrate laturile de 20 m (1 cm pe plan).

114. Cotele, însemnate pe hartă (plan) se determină ca cote medii din două cicluri de măsurători. Abaterile altitudinilor între cele două cicluri nu trebuie să depăşească:

a) 1:4 000 de la H cu f = 70 şi 100 mm (pentru formatul cadrului 18x18 cm a camerei de preluare), f = 90 şi 150 mm (pentru formatul cadrului de 23x23 cm) şi scările de fotografiere 1:10000 şi mai mare; 1:5000 de la H la scările de fotografiere mai mici de 1:10 000;

b) 1:6 000 de la H cu f mai mare de 140 mm (pentru formatul 18х 18 cm a cadrului AAF) şi f mai mare de 210 mm (pentru formatul 23x23 cm a cadrului AAF) şi scările de fotografiere 1:10000 şi mai mari; 1:8000 de la H la scările de fotografiere mai mici de 1:10 000.

115. De regulă, toate orizontalele trebuie să fie obţinute la aparatul fotogrammetric, în rezultatul trasării stereoscopice a suprafeţei stereomodelului cu marca de măsurare, fixată pe înălţimea orizontalelor. Simultan, cu acestea programul computerizat a aparatului vizualizează pe ecranul monitorului poziţionarea orizontalelor şi a altor elemente ale reliefului.

Pe sectoarele cu pante abrupte (fără curbe), unde distanţa între orizontalele îngroşate nu depăşeşte 3 mm la scara hărţii (planului), se permite numai trasarea orizontalelor îngroşate.

116. În cadrul desenării stereoscopice a reliefului pe sectoarele, acoperite cu vegetaţie înaltă,

30

Page 31: instructiune fotogrametrie

urmează să se ia în vedere înălţimea ultimei, de asemenea legătura între înălţimea vegetaţiei şi a reliefului. În ridicările la scara 1: 25 000 şi 1: 10 000 cu echidistanţa curbelor de nivel de 5 m la vegetaţia înaltă se alătură plantaţiile de arbuşti şi copaci. Înălţimea acestor plantaţii se determină, prin metode fotogrammetrice de bază. Informaţiile despre măsurarea altitudinii vegetaţiei în legătură cu diferite schimbări ale reliefului, se obţin în baza datelor şi măsurătorilor forestiere de evaluare, astfel de informaţii trebuie să cuprindă şi în menţiunile redacţionale. În ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel 2.5 şi 2.0 m la vegetaţia înaltă se referă semănăturile cum ar fi porumbul, floarea-soarelui, iar la echidistanţa curbelor de nivel de 1.0 şi 1.5 m – toate celelalte culturi de semănături, iarbă, etc. Datele despre înălţimea lor, la data aerofotografierii, urmează să fie indicate în materialele pregătirilor planimetrice din teren şi în menţiunile redacţionale.117. Concomitent cu desenarea stereoscopică a orizontalelor se determină caracteristicile numerice ale elementelor reliefului – înălţimile stăncilor, movilelor, etc. de asemenea diferite săpături, talazuri şi alte obiecte reprezentate prin semne convenţionale în vigoare.

În ridicările la scara 1: 2 000, în afară de aceasta, se determină reperii benzilor drumurilor auto şi de cale ferată, iar pe teritoriile cu construcţii – cotele trotuarelor şi părţile carosabile a străzilor.

În ridicările la scara 1: 1 000 şi 1: 500 suplimentar se separă şi se înscriu cotele capacelor comunicaţiilor subterane, nivelul clădirilor, etc.

118. Desenarea stereoscopică a reliefului la aparatele fotogrammetrice digitale se poate de executat în regim manual, automatizat, interactiv sau combinat.

În regim manual procesul de trasare a orizontalelor după modelul stereoscopic al terenului este analogic după cum este realizat la aparatele fotogrammetrice analogice sau analitice.

În regim automat, mai întâi se construieşte automat modelul digital al reliefului (MDR) pentru pichete (punctele din teren cu trăsături specifice) şi nodurile reţelei regulate. Apoi, înălţimea nodurilor MDR, care nu „sunt situate” pe suprafaţa modelului fotogrammetric (acoperişurile construcţiilor, coroanele copacilor, etc.) urmează să fie redactate manual. În baza MDR şi pichetelor redactate se îndeplineşte construirea automată a orizontalelor şi controlul corectitudinii trasării lor.

119. Colectarea informaţiei cu privire la contururi.120. În cadrul întocmirii hărţii (plan) digitale topografice, în baza de date se află informaţia digitală pentru întreaga zonă de cartografiere. După mărimile date a cadrului foii de hartă urmează să se realizeze alegerea automată a întregii informaţii, referitoare la foaia de hartă (planul) digitală aleasă. Fiecare executant, utilizează acea informaţie, care lui cu adevărat îi este necesară.121. Colectarea informaţiilor cu privire la relief cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice analitice se execută stereoscopic simultan cu descifrarea şi codificarea obiectelor. La aparatul fotogrammetric digital această operaţiune se poate de îndeplinit fie pe stereogramă fie pe fotograme individuale (ortofotogramă). În ultimul caz, se cere informaţia cu privire la relief, obţinută din harta (plan la scara apropiat, obţinut cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice analitice sau prin metode terestre) avută la dispoziţie.122. Descifrarea şi ridicarea contururilor se îndeplinesc conform cu indicaţiile capitolul 7. La elaborarea planurilor la scara 1: 500 -1: 2000 se ia în vedere prezenţa pervazurilor şi depăşirilor acoperişurilor. Lăţimea pervazurilor şi depăşirilor acoperişurilor se măsoară fie stereoscopic, fie monocular (după perspectivele de reprezentare a construcţiei şi umbrele lor). În mod exact se combină măsurătorile stereoscopice cu cele monoculare la ridicarea teritoriilor cu construcţii, şi se fixează hotarele trotuarelor, arcelor, scărilor din afară, capacelor

31

Page 32: instructiune fotogrametrie

comunicaţiilor subterane, etc. În cadrul măsurătorilor monoculare este necesară fixarea valorii Z pe înălţime, corespunzătoare bazei obiectului descifrat.123. Informaţia digitală cu privire la contururi se colectează pe straturi. În procesul de colectare se fixează obiectele, care provoacă nedumeriri, în raport cum cu configuraţia, aşa şi cu caracteristicile, de asemenea obiectele, indicate în materialele departamentale, dar ne recunoscute pe fotograme. În baza cestor date din copiile grafice de control, se elaborează sarcinile cu privire la prelucrarea rezultatelor descifrărilor fotogrammetrice de birou şi a ridicărilor repetate ale obiectelor din nou apărute sau ne reprezentate pe fotogramă.124. Simultan, cu colectarea informaţiei metrice, urmează să se execute codificarea semantică a obiectelor. În acest scop se utilizează clasificatorul obiectelor topografice corespunzător succesiunilor de scară ale hărţilor (planurilor) topografice. Informaţia topografică colectată se păstrează în baza de date în formă de straturi. Structura câmpului şi formatele interioare a bazei de date se determină din asigurările informaţionale ale aparatului fotogrammetric utilizat.125. Informaţia topografică colectată se vizualizează în timp real, pe ecranul monitorului la scara, aleasă de către operator. Asigurările cu programe ale aparatului trebuie totodată să reprezinte câteva starturi în orice combinaţie. Pentru aparatul digital, în scopul îmbunătăţirii citirii imaginii pe ecranul hărţii (plan) şi a fotogramei, este oportun să se reprezinte pe ecran nu toate straturile, dar numai acele, pentru obiectele la care va fi colectată informaţia digitală. Dacă planşeta va fi expediată mai departe spre prelucrarea de teren, atunci este nesigur, ca contururile descifrate trebuie să fie evidenţiate prin culori, car să se distingă de celelalte.126. Se recomandă cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice să se colecteze aşa caracteristici metrice ale obiectului, care imposibil să le obţii prin metode nefotogrammetrice, ca de exemplu, lungimea, lăţimea, înălţimea, adâncimea, etc. a obiectelor. Alte caracteristici, obţinute din surse nefotogrammetrice, de exemplu, capacitatea de încărcare a podului, numărul de locuitori, denumirile proprii, etc., pot fi colectate (actualizate) la locurile de muncă mai ieftine de redactare.127. În cadrul colectării informaţiei urmează să fie prevăzute posibilităţile redactării iniţiale a datelor obţinute, inclusiv excluderea, schimbarea formei sau crearea noului obiect din fragmentele avute la dispoziţie.128. După orientare, fiecărei stereograme următoare urmează să i se verifice precizia de poziţionare reciprocă a contururilor şi a orizontalelor la îmbinarea cu stereogramele megieşe. Abaterile în poziţionarea contururilor distincte nu trebuie să depăşească 0.6 mm la scara hărţii (planului) creat. Abaterile admisibile în poziţionarea orizontalelor pe sectoarele de câmpie şi deluroase alcătuiesc 1/3 din echidistanţa curbelor de nivel a reliefului. Pe sectoarele cu mărimea adâncimilor mai mică de 2 mm, abaterile în poziţionarea orizontalelor cu acelaşi denumiri de pe stereogramele megieşe nu trebuie să depăşească 0,7 mm.129. Originalul de hartă (plan) creat urmează a fi concordat cu foile alăturate de hartă (plan) la aceeaşi scară sau la scări mai mari, alcătuite concomitent sau anterior. Dacă pentru harta (plan) veche a fot utilizat un alt sistem de coordonate, atunci coordonatele tuturor obiectelor de pe harta (plan) digitală veche, preventiv se transformă în sistemul de coordonate necesar. Astfel de operaţiune urmează să se execute pe întreaga zonă de cartografiere. Simultan se corectează informaţia digitală cu privire la cadrul foii de nomenclatură, reţeaua de coordonate (caroiajul) şi alte elemente din baza matematică a hărţii (planului).

32

Page 33: instructiune fotogrametrie

În cadrul concordanţelor se verifică corespunderea în poziţionarea tuturor elementelor din conţinut. Abaterile, în poziţionarea contururilor şi a obiectelor din teren cu trăsături distincte, nu trebuie să depăşească:

a) mm — în zonele de şes şi deluroase;b) 1.5 mm — în zonele muntoase şi înalt muntoase, pentru celelalte contururi,

abaterile nu trebuie să depăşească 2 mm.Abaterile în poziţionarea orizontalelor nu trebuie să depăşească mărimea de unu şi jumătate

din dimensiunile admise, indicate în Tabelul 1. Pentru respectarea toleranţelor indicate exclud prin suprapunere pe jumătatea mărimii abaterii de pe fiecare original megieş, totodată nu trebuie admise cotiturile bruşte ale contururilor şi orizontalelor după liniile cadrului, dacă acestea nu corespunde caracterului obiectului. La îndeplinirea concordanţelor din hărţile (planurile) editate anterior, toate corecturile se introduc pe originalul noului cadru.

Dacă abaterile corecţiilor depăşesc toleranţele indicate, urmează să se verifice lucrările stereotopografice, în caz de necesitate, se execută şi controlul de teren al acestor lucrări. În cazuri extreme întrebările apărute cu privire la corectarea hărţilor editate anterior, urmează să se rezolve de către organul republican cu putere executivă în domeniul geodeziei şi cartografiei. Pe câmpul originalului şi în formular se fac înscrieri cu privire comportarea corecţiilor şi materialelor, din care este efectuată corectarea.

Corectitudinea de îndeplinire a corecţiilor este verificată şi vizată de către conducătorii subdiviziunii producătoare.

După hotarele exteriore ale obiectului, alăturate la hărţile editate anterior la o scară mai mică, corectarea nu se face, dar se verifică numai concordanţa contururilor neschimbate şi formele reliefului, denumirile geografice şi clasificările reţelelor de drumuiri.

Rezultatele colectărilor informaţiei digitale cu privire la relief şi contururi cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice, reprezintă fâşierile sectoarelor de teritorii, corespunzătoare pe câteva stereograme sau pe foi de nomenclatură a hărţii sau a planului, din formatul interior al aparatului. Zilnic, fiecare operator, după finalizarea lucrului trebuie să creeze copii arhivate ale fâşierilor şi să le păstreze pe discul individual al lui. Îndepărtarea lor se execută numai cu acordul conducătorului de grup.

Dacă redactarea informaţiei digitale se îndeplineşte în alt loc de muncă, atunci fâşierile se convertesc în formatul programului utilizat pentru redactare.

130. Particularităţi de prelucrare a fotogramelor cosmice:

Particularităţile de prelucrare fotogrammetrică a fotogramelor cosmice sunt legate de proiecţiile lor, formatul, unghiul câmpului vizual, valoarea acoperirilor şi de alţi mulţi factori.

La prelucrarea fotogramelor cosmice oarecare, pentru orientarea exterioară a lor urmează să fie utilizate module de programe, care iau în consideraţie influenţa curburii Pământului.

Prelucrarea proiecţiilor fotogramelor cosmice, se deosebeşte de centrală (de exemplu, panoramice, transparent-fisurate, etc.) cer utilizarea aparatelor digitale fotogrammetrice cu asigurarea cu programe (computerizate) corespunzătoare. Dacă pe astfel de fotograme lipsesc mărcile de coordonate calibrate, necesare pentru orientarea interioară, atunci sub aspectul excluderii se permite de efectuat orientarea după un număr limitat de mărci necalibrate (de exemplu, din două mărci).

Prelucrarea fotogramelor cosmice mărite sau de formate nestandarde (cum ar fi 30x30 cm, 30x45 cm, 18x72 cm şi altele) se poate de efectuat la aparatele digitale fotogrammetrice. Dacă scaner-ul fotogrammetric nu permite scanarea suprafeţei fotogramei dintr-o dată, atunci fotograma urmează să fie scanată pe fragmente. Pentru orientarea exterioară fiecare fragment trebuie să fie asigurat cu un număr suficient de puncte de sprijin.

Ridicarea cosmică, de regulă, se îndeplineşte cu camere cu distanţa focală lungă şi unghi îngust de preluare, care nu asigură precizia necesară la determinarea altitudinilor punctelor din teren. În legătură cu aceasta după fotogramele cosmice urmează să se execute numai colectarea (actualizarea) informaţiei digitale cu privire la contururi, iar informaţia cu privire la relief urmează să fie obţinută din alte fotograme sau prin alte metode.

33

Page 34: instructiune fotogrametrie

Problema obţinerii informaţiei cu privire la contururi se rezolvă efectiv prin prelucrarea fotogramelor individuale (izolate).

Pentru orientarea exterioară a fotogramelor cosmice trebuie să se utilizează 4-5 puncte de sprijin, exact ca şi pentru fotogramele aeriene, iar în mod esenţial pot fi utilizate mai multe. Coordonatele ultimelor, de regulă, se determină din hărţile (planurile) la o scară mai mare.

Prelucrarea fotogramelor cosmice urmează a fi executată de către operatorii, care au destulă experienţă de lucru cu astfel de imagini. Controlul este efectuat de către şeful brigăzii, de către alţi executanţi sau de către operatorul-fotogrammetrist în ordinea autocontrolului.

VIII.LUCRĂRI REDACŢIONALE

131. Destinaţia lucrărilor redacţionale în ridicările topografice – de a asigura plinătatea şi veridicitatea conţinutului hărţilor (planurilor) topografice, corectitudinea de reprezentare a situaţiei şi a reliefului din teren, reprezentat prin semne convenţionale. În conformitate cu acestea, lucrările redacţionale se realizează în toate etapele de întocmire a hărţilor şi planurilor topografice.132. În componenţa lucrărilor redacţionale de birou intră:

a) studierea teritoriului de ridicare după fotogramele şi materialele cu destinaţie cartografică (grafice, călăuze, etc.), iar în cadrul ridicărilor specializate la scară mare – studierea cerinţelor suplimentare la produsele ce vor fi create;

b) întocmirea menţiunilor redacţionale pentru descifrarea de birou şi desenarea stereoscopică a reliefului şi instructajul executantului până la începutul şi în procesul de executare a lucrărilor;

c) asigurarea utilizării efective a materialelor cu destinaţie cartografică în procesul de descifrare de birou, desenarea reliefului şi întocmirea originalelor de hartă (plan);

d) redactarea originalelor de execuţie a planurilor şi hărţilor digitale.133. Din materialele cu destinaţie cartografică principale pentru lucrările redacţionale se consideră hărţile topografice editate şi rapoartele cu privire la ridicări, materialele diferitelor departamente – planuri agricole, de amenajare a pădurilor, cu zăcăminte de turbă, geologice, cu liniile de transmitere a energiei electrice, hărţi de pilotaj, grafice liniare a autodrumurilor, călăuze cu privire la divizarea administrativ-teritorială, căi de comunicaţie, servicii hidrometeorologice, tabele cu înclinări magnetice, listele localităţilor, listele cu adresele fântânilor, materialele de legătură cu sonde etc. Pentru întocmirea hărţilor şi planurilor la scară mare, în afară de acesta, o însemnătate mai mare o au materialele de inventariere tehnică a construcţiilor civile (planuri schematice de construcţie a cartierelor, străzilor, a sectoarelor gospodăreşti).

În baza analizelor de comparaţiei a diferitor materiale cu destinaţie cartografică şi compararea lor cu fotogramele noi, constituie concordanţa materialelor cu situaţia actuală din teren.

134. Menţiunile redacţionale trebuie să conţină:

-o scurtă caracteristică a terenului dat şi particularităţile de reprezentare a lui pe imagini;-stabiliri concrete în privinţa componentelor ce vor fi supuse colectării informaţiei digitale pe teritoriile de ridicare a obiectelor topografice (cu anexarea modelelor grafice şi înscrierea denumirilor geografice);-recomandări de utilizare a materialelor cu destinaţie cartografică;

34

Page 35: instructiune fotogrametrie

-reglementarea descifrărilor de birou, desenării stereoscopice a reliefului ţinându-se cont de faptul, că aceste procese se îndeplinesc până sau după lucrările din teren.

Pentru următoarele lucrări de teren menţiunile redacţionale se stabilesc în locul verificării înclinării acului magnetic.

135. Redactarea originalelor finalizate de execuţie urmează să se îndeplinească detaliat după toate elementele conţinutului, atât după fiecare foaie de nomenclatură, cât şi după blocuri de foi, în scopul verificării asigurării unităţii în redarea pe întreg teritoriul de ridicare a obiectelor tipice şi legăturile caracteristicilor contururilor între foile megieşe a contururilor mari a terenurilor însămânţate şi a reţelelor de drumuri. Informaţia digitală, pentru o vedere mai largă pe planşeta redactată se reprezintă în formă grafică.

În procesul de redactare a originalelor de hărţi (planuri) se leagă de reprezentările obiectelor reţelei hidrografice şi, dacă acestea nu sunt prevăzută în condiţiile tehnice, atunci se transmit cotele limitelor acvatice faţă de nivelul mediu. Rezultatele legăturilor şi compensărilor se reprezintă pe originale şi pe scheme speciale redacţionale.

136. Conţinutul şi calitatea hărţilor digitale topografice (HDT) şi planurilor (PDT)se verifică după următorii indici:

-plinătatea informaţiei;-precizia;-corectitudinea de identificare a obiectelor;-coordonarea logică a structurilor şi prezentarea obiectelor;-coordonarea informaţiei.

Plinătatea informaţiei. Hărţile (planurile) digitale topografice trebuie să conţină toate obiectele, corespunzătoare scării lor şi situaţia zonei cartografiate de lucru. Obiectele HDT (PDT) trebuie să aparţină unui din elementele conţinutului, prevăzut în actele tehnico-normative în vigoare. Foia creată de HDT (PDT), fiind unitate structurală obligatorie, trebuie să dispună de paşaport, cu diferite informaţii.

Precizia. Metrica şi caracteristicile cantitative ale obiectelor urmează să fie prezentate cu precizia, corespunzătoare cerinţelor, prevăzute de actele normative pentru scara dată a hărţii.

Corectitudinea de identificare a obiectelor. Criteriul de apreciere a corectitudinii este raportul între numărul obiectelor cu codurile date incorect la numărul total al tuturor obiectelor de pe foaia de nomenclatură întocmită a HDT (PDT). Această relaţie, se exprimă în procente, şi nu trebuie să depăşească 0.1 %. Toate erorile, depistate în timpul redactării, urmează a fi înlăturate.

Coordonarea logică a structurilor şi reprezentării obiectelor. Acest indice trebuie să reflecte gradul de corespundere a structurilor şi formelor de reprezentare a datelor cerute faţă de asigurarea informaţională. Numărul codurilor, caracteristicile şi semnificaţiile obiectelor, neprevăzute în sistemul de clasificare şi codificare a hărţii (planului) la scara dată, nu trebuie să depăşească 0,1 % din numărul total al codurilor, caracteristicile şi semnificaţiile caracteristicilor corespunzătoare. Numărul obiectelor, pentru care nu s-a respectat regulile de descriere digitală şi nu au fost determinate corect conexiunile, nu trebuie să fie mai mare de 0,2 % din numărul total de pe foaia de nomenclatură a HDT (PDT). Corespunderea structurilor fizice a formatului FN întocmită a HDT (PDT) cu structurile logice a formatului acceptat al HDT (PDT) trebuie să fie deplină.

Coordonarea informaţiei. Informaţiile cu privire la obiectele din componenţa foii de nomenclatură (FN) întocmită a HDT (PDT) şi foile megieşe trebuie să fie coordonate în întregime, în ceia ce priveşte dimensiunile şi semantica lor.

137. În limitele FN întocmită a HDT (PDT) a obiectelor care se intersectează, dacă aceasta cere topologia, în locul intersecţiei trebuie aibă un punct comun (acelaşi lucru este valabil pentru

35

Page 36: instructiune fotogrametrie

obiectele care aderează într-un singur punct). Hotarul comun al obiectelor plane megieşe trebuie să aibă metrica comună. Sectoarele care corespund cu obiectele liniare trebuie să aibă o metrică unică a axelor.

Pentru foile megieşe ale HDT (PDT) trebuie să se efectueze concordanţa după cadrul tuturor obiectelor comune.

Foia creată a HDT (PDT) se coordonează cu foile la scara apropiată după obiectele şi înscrisurile, din componenţa HDT (PDT), atât la scară mare, cât şi mică. Pentru aceasta trebuie să se păstreze asemănarea clasificării obiectelor şi înscrisurilor numelor proprii obiectelor, cotelor altitudinilor, caracteristicilor cantitative şi calitative cu excepţia celor modificate şi eronate.

138. Mijloacele de programare, utilizate la colectarea informaţiei digitale, trebuie să asigure posibilitatea efectuării controlului calităţii HDT (PDT) în regim automat şi regim interactiv.139. În regim automat urmează să se verifice:

-structura şi mărimile cadrului FN a HDT (PDT);-prezenţa şi corectitudinea de formare a caracteristicilor obligatorii ale obiectelor;-prezenţa obiectelor fără metrică sau semantică;-concordanţa cotelor înălţimilor şi orizontalelor, semnificaţia înălţimilor orizontalelor;-prezenţa punctelor şi sectoarelor dublate; obiectelor cu tip de localizare de suprafaţă, discret şi liniar;-coincidenţa primului punct cu ultimul din obiectul închis;-corectitudinea de formare a conexiunilor logico-spaţiale date;-ieşirile obiectelor din cadrul FN a HDT (PDT) şi prezenţa obiectelor corespunzătoare dincolo de cadrul FN a HDT (PDT);-corectitudinea direcţiei de colectare a obiectelor (dacă aceasta este prevăzut în regulile de descriere digitală).

140. În regimul interactiv urmează să se verifice:

-corectitudinea informaţiei cu privire la coduri, caracteristicile şi conexiunile, atribuite ale obiectelor concrete;-corectitudinea determinării şi specificării distanţelor între punctele date;-corectitudinea de reprezentare a obiectelor prin semne convenţionale topografice, corespunzătoare la scara FN întocmită a HDT (PDT);-corespunderea denumirilor proprii şi înscrisurilor explicative ale obiectelor date prin coduri;-scoaterea datelor de paşaport al FN a HDT (PDT).

141. Erorile depistate, după indicii menţionaţi mai sus, se corectează, utilizându-se programele computerizate, conform cu regulile de exploatare a lor.142. Rezultatele redactării urmează a fi reflectate în:

-în paşaportul şi formularul FN a HDT (PDT);-în protocolul de verificare a calităţii FN a HDT (PDT) după toţi indicii; acolo urmează să fie inclusă şi încheierea cu privire la calitatea FN a HDT (PDT).

Protocolul urmează să fie semnat de către persoana oficială corespunzătoare.Originale redactate se transmit către editare sau către multiplicarea operativă (planuri la

scară mare) cu ajutorul plotter-ului sau prin alte metode.

36

Page 37: instructiune fotogrametrie

IX. OPERAŢIUNI DE CONTROL ŞI TOLERANŢELE DE BAZĂ

143. Operaţiunile de control se realizează cum pe parcursul executării lucrărilor, aşa şi după finalizarea fiecărei etape mari de lucru (îndesire fotogrammetrică a reţelei de sprijin, întocmirea fotoplanurilor, crearea originalelor în formă digitală). În cadrul operaţiunilor de control din procesul de lucru, urmează să fie reţinute toleranţele, indicate în diviziunile corespunzătoare ale instrucţiunii.144. Rezultatele de construire a reţelei fotogrammetrice se apreciază după abaterile altitudinilor geodezice şi fotogrammetrice şi după coordonatele punctelor de control.

Valorile medii ale abaterilor nu trebuie să depăşească:-0.20 h secţ. — în ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de 1 m, de asemenea în ridicările la scara 1: 1 000 şi 1: 5000 cu echidistanţa de 0,5 m;-0,25 h secţ. — în ridicările cu echidistanţa curbelor de nivel de 2,0 şi 2,5 m, de asemenea în ridicările la scara 1: 5 000 şi 1: 2 000 cu echidistanţa curbelor de nivel de 0,5 m;-0,35 h secţ. — în ridicările cu echidistanţa curbelor de 5, 10 m şi mai mare.

Valorile medii ale abaterilor în plan nu trebuie să depăşească 0,3 mm (la scara planului).În benzile cu cadru abaterile medii ale altitudinii nu trebuie să fie mai mari de 0,20 h din

sec., iar abaterile în plan – 0,25 mm.Limitele abaterilor admisibile, egale cu cele medii dublate, nu trebuie să se întâlnească

mai des decât 5% în cazul zonelor deschise şi 10 % în zonele populate.145. Precizia fotoplanurilor şi ortofotoplanurilor create se verifică după punctele de control, special determinate prin îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin şi nu au fost utilizate în procesul de transformare. Pe fiecare fotoplan urmează să fie verificate nu mai puţin de 5 puncte, aflate la diferite înălţimi.

Devierile de limită a poziţiei acestor puncte pe fotoplan sau pe ortofotoplan din îndesirea fotogrammetrică calculată nu trebuie să depăşească 0,7 mm în zonele de câmpie plană şi deluroase, şi 1,0 mm în zonele muntoase.

146. Planul grafic se verifică, precum se verifică şi fotoplanul, după toate punctele fotogrammetrice de control. Valoarea abaterii în plan pentru obiectele bine recunoscute nu trebuie să depăşească 0,7 mm.147. Precizia ridicării stereoscopice a reliefului se verifică după punctele de control, determinate prin îndesirea fotogrammetrică a reţelei de sprijin, din măsurătorile geodezice (preponderente în ridicări cu echidistanţa curbelor de nivel a reliefului de 1,0 m şi mai mult) sau din alegerea repetată a pichetelor la aparatele fotogrammetrice de către un alt executant. De aici, valorile medii ale abaterilor nu trebuie să depăşească toleranţele, indicate în Tabelul nr. 4. În zonele populate se măresc de 1,5 ori.148. În cazul apariţiei îndoielilor în reprezentarea detaliilor situaţiei sau în reprezentarea formei reliefului prin orizontale, controlul se execută prin întocmirea repetată a planului sau a unor părţi ale lui, şi se compară cu cele create anterior. În acest caz abaterile în poziţionarea contururilor şi orizontalelor nu trebuie să depăşească toleranţele, redate în punctele 10.4 şi 10.5.

Tabelul 3

37

Page 38: instructiune fotogrametrie

NNr.crt.

Scara de ridicare, caracteristica zonei şi echidistanţa curbelor de nivel a reliefului

Control după punctele geodezice (m)

Control după punctele fotogrammetrice (m)

Cotele, însemnate pe hartă (plan)

Orizontalele

Cotele, însemnate pe hartă (plan)

Orizontalele

1 2 3 4 5 6

А. Ridicări la scara 1:25000 şi 1:100001

Zone deschise de şes:Echidistanţa de 2,5 mEchidistanţa de 2,0 mEchidistanţa de 1,0 m

0,650,600,25

0,80,70,3

Н: 4 200 dar nu mai mult

0,60,40,2

0,60,40,2

2Zone de câmpie de răscruce şi deluroase cu înclinările predominante de până la 6о:Echidistanţa de 5,0 mEchidistanţa de 2,5 mEchidistanţa de 2,0 m

1,400,650,60

1,70,80,7

Н: 4 000 dar nu mai mult

0,90,60,5

1,51,00,7

3 Zone muntoase şi înalt muntoase:Echidistanţa de 5,0 mEchidistanţa de 10,0m 2,5

5,0--

Н: 3 000 dar nu mai mult

1,52,0

--

B. Ridicări la scara 1:5 000 – 1:500

4 Zone deschise de câmpie plană cu înclinaţiile de până la 2 о

Echidistanţa de 1,0 mEchidistanţa de 0,5 m (la scara 1:5000 şi 1:2000)Echidistanţa de 0,5 m (la scările 1: 1000 şi 1: 500)

0,25

0,14

0,10

0,25

0,17

0,12

0,20

0,13

0,10

0,20

0,15

0,105 Zone de câmpie-

intersectată cu unghiurile de înclinaţie de la 2 până la 6о

Echidistanţa de 2,0 mEchidistanţa de 1,0 mEchidistanţa de 0,5 m (la scara 1: 5000 şi 1: 2000)Echidistanţa de 0,5 m (la scara 1:1000 şi 1:500) cu unghiurile de înclinaţie de la 2 la 10о

0,500250,14

0,14

0,650,300,17

0,17

0,450,230,14

0,12

0,500,260,15

0,15

38

Page 39: instructiune fotogrametrie

6 Zone muntoase:Echidistanţa de 5,0 mEchidistanţa de 2,5 mEchidistanţa de 2,0 m

1,670,650,30

---

0,800,400,20

---

X. REPREZENTAREA GRAFICĂ A HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR DIGITALE TOPOGRAFICE

149. Hărţile şi planurile topografice create în formă digitală se reprezintă în formă grafică în scopul:

a) obţinerii originalului de harţi sau planuri topografice de control;b) întocmirii foilor de nomenclatură a hărţilor şi planurilor pentru un număr mic de

tiraje;c) pregătirii hărţilor şi planurilor topografice spre editare a unui număr mare de

tiraje.150. Originalul grafic de control serveşte la verificarea conţinutului deplin şi a calităţii de colectare a informaţiei digitale topografice.151. În caz de necesitate copiile grafice ale hărţilor şi planurilor digitale pot editate în număr mic de tiraje la aparate speciale de trasare a graficii (plottere).152. Pentru efectuarea unui număr mare de tiraje a originalului de hartă (plan), obţinut prin metode fotogrammetrice, se pregăteşte către editare cu ajutorul mijloacelor de programe şi aparate corespunzătoare. Pentru aceasta se utilizează două variante:

a) din informaţia vectorizată, divizată pe culorile diapozitivelor originalelor editate şi anexele lor în conformitate cu cerinţele de editare a hărţilor şi planurilor topografice;

b) din reprezentarea conţinutului întreg al originalului pregătit spre editare în formă raster digital.

153. Pentru reprezentarea grafică a hărţilor şi planurilor este util plotter-ul, satisface cerinţelor de întocmire a hărţilor şi planurilor în legătură cu formatul, precizia şi transmisia culorilor.

Condiţiile obligatorii reprezintă posibilitatea de calibrare a plotter-ului în scopul eliminării erorilor geometrice a lui. Calibrarea se efectuează prin măsurarea laturilor cadrului şi diagonalelor originalului desenat al foii de nomenclatură şi rezultatele măsurătorilor se compară cu valorile corespunzătoare date. Mărimile laturilor şi diagonalelor originalului nu trebuie să se deosebească de cele teoretice mai mult de 0,2 mm. În cazul abaterilor, care depăşesc valoarea admisibilă, se determină parametrii, care mai apoi se iau în vedere din mijloacele asigurărilor cu programe pentru corectarea măsurilor originalului grafic.

39

Page 40: instructiune fotogrametrie

XI. ANEXE

Anexa nr.1

1. SCHEME TEHNOLOGICE ALE PROCESELOR DE BIROU ÎN RIDICĂRILE FOTOGRAMMETRICE

Conţinutul proceselor de birou şi succesiunea de executare a lor se determină din variantele tehnologice acceptate la întocmirea hărţilor şi planurilor topografice. Pe des. 1-5 sunt reprezentate scheme tehnologice a diverselor variante, prevăzute la utilizarea aparatelor fotogrammetrice analitice sau digitale pentru:

-colectarea informaţiei digitale cu privire la contururi şi relief (metodă stereotopografică).-colectarea informaţiei cu privire numai la contururi în combinre cu informaţia digitală cu privire la relief, obţinută prin metode terestre sau din hărţile şi planurile topografice avute (metodă combinată).

Schemele tehnologice pe des. 1, 2, 4 şi 5 sunt recomandate la întocmirea atât a planurilor digitale topografice la scara 1:500 - 1:5 000, cât şi a hărţilor digitale topografice la scara 1:10 000 şi 1:25 000.

Pe Desenul 1 este expus schema tehnologică a lucrărilor de birou, prevăzută la prelucrarea stereogramelor fotogramelor aeriene, la aparate fotogrammetrice analitice. Din cadrul acestei tehnologii de creare a PDT şi a HDT se efectuează colectarea informaţiei digitale cu privire la relief şi contururi şi descifrarea de birou a fotogramelor cu următoarele observaţii de teren.

Desenul 2. demonstrează schema tehnologică, care se bazează pe utilizarea aparatelor digitale fotogrammetrice. Această schemă tehnologică este analogică cu cea anterioară, dar prevede măsurarea nu a diapozitivelor, ci a imaginilor digitale ale fotogramelor aeriene.

Pe Desenul 3. este expusă schema tehnologică, predestinată creării părţii conturate a hărţii digitale topografice la scara 1:10 000 - 1:25 000 cu ajutorul aparatelor digitale fotogrammetrice după fotograme aero sau cosmice individuale (izolate). Schema se utilizează la ridicările zonelor de câmpie sau a zonelor deluroase şi a teritoriilor cu construcţii cu puţine etaje. La crearea HDT se efectuează colectarea informaţiei digitale cu privire la contururi, prin vectorizarea fotogramelor individuale sau a ortofotoimaginilor. Datele cu privire la relief urmează a fi împrumutate din hărţile şi planurile digitale avute la dispoziţie, inclusiv şi din cele la scară apropiată. La prezenţa stereogramelor, această tehnologie poate fi de asemenea utilizată la colectarea informaţiei cu privire la relief, cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice analitice. Descifrarea de teren a fotogramelor poate fi petrecută înaintea celei de birou sau se execută după ea.

caracterizează schema tehnologică, prevede una din variantele lucrărilor de birou în cadrul metodei combinate a ridicării topografice pentru teritoriile, acoperite cu vegetaţie deasă. Ridicarea reliefului se execută prin metode terestre obişnuite (satelitare, tahimetrice, cu menzula, etc.) simultan cu descifrarea fotogramelor şi colectarea informaţiei cu privire la obiectele nereprezentate pe ele. Informaţia digitală cu privire la relief este utilizată la obţinerea părţii conturate a hărţii sau a planului analogic, schemei tehnologice de pe des. 2 sau 3. Informaţia digitală cu privire la contururi se vectorizează la aparatele fotogrammetrice după fotograme izolate, ortofotoimagini sau stereograme.

Schema tehnologică, indicată pe reprezintă altă variantă din metoda combinată. Această variantă, de asemenea este predestinată pentru ridicarea teritoriilor acoperite cu vegetaţie deasă, dar se bazează pe aparatele fotogrammetrice digitale. În afară de aceasta, se presupune

40

Page 41: instructiune fotogrametrie

executarea descifrării de birou a tuturor obiectelor reprezentate pe fotograme. Ridicările reliefului se execută prin măsurători terestre; totodată se precizează datele obţinute în urma descifrărilor de birou şi apoi se îndeplineşte ridicare suplimentară a obiectelor care lipsesc de pe fotograme. Informaţia colectată de teren cu privire la relief se transformă în formă digitală.

Procesele de lucru sunt indicate pe scheme prin săgeţi cu înscrierea numărului corespunzător. Numerotarea proceselor este unică pentru toate schemele din metoda de ridicare dată şi corespunde cu succesiunea tehnologică de lucru în variantele de bază.

Conţinutul proceselor de lucru pentru des. 1 —3.Pregătirea materialelor pentru lucrările de teren după baza planimetric−altimetrică de

preluare, descifrarea fotogramelor. Colectarea materialelor departamentale cu destinaţie cartografică.

Verificarea materialelor în urma ridicărilor aero şi/sau cosmice, a bazei planimetric-altimetrice. Întocmirea proiectului de lucru după fotograme. Întocmirea planului – partea grafică a lucrărilor de birou.

Efectuarea diapozitivelor.Scanarea negativelor (diapozitivelor) la scaner−ul fotogrammetric şi înregistrarea

imaginilor digitale ale fotogramelor pe maşina purtătoare de informaţii.Introducerea datelor iniţiale: caracteristicile paşaportului camerei de preluare, imaginilor

digitale ale fotogramelor, informaţiilor cu privire la relief, cataloagelor cu coordonate ale punctelor de sprijin (de reper), materialelor rezultate în urma descifrărilor de teren a fotogramelor şi materialelor departamentale.

Îndesirea fotogrammetrică a bazei planimetric-altimetrice de ridicare.Colectarea informaţiei digitale cu privire la contururi (6') şi relief (6" ) din descifrarea de

birou şi codificarea semantică a obiectelor. Înscrierea informaţiilor digitale pe un computer.Întocmirea ortofotoplanului digital. Înscrierea informaţiilor pe un computer.Redactarea şi perfectarea originalului digital al hărţii (planului) topografice sau a

fotohărţii.Imprimarea pe plotter capilar a unui număr limitat de copii grafice ale originalului digital.Obţinerea copiilor separate pe culori după diapozitivele hărţilor şi planurilor.Pregătirea materialelor spre editare.

Conţinutul proceselor de lucru din des. 4 — 5.Materialele lucrărilor de teren urmează a fi pregătite după baza planimetric-altimetrică de

ridicare, după descifrarea fotogramelor, din ridicările reliefului.Colectarea materialelor departamentale cu destinaţie cartografică.Alte procese de lucru şi numerotarea lor se indică în des. 1-3.

41

Page 42: instructiune fotogrametrie

În banca IDT

Desenul 1.

Schemă tehnologică a lucrărilor de birou la întocmirea topohrăţilor şi planurilor digitale la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu ajutorul aparatelor fotogrammetrice analitice.

42

Proiect tehnic privind executarea lucrărilor topo-geodezice

Materialele aerofotografierii

Aeronegative, imprimate de contact, fragmente mărite

Diapozitive pe peliculă sau pe sticlă озитивы на стекле

departamentale cu destinaţie cartografică ственные материалы

planimetric-altimetrice şi descifrărilor de teren Proiectul de lucru şi planul grafic

al lucrărilor de birou după

Îndesirea planimetric-altimetrică

Colectarea reliefului şi contururilor

Catalogul coordonatelor X, Y,ZElementele orientării exterioare

00

1

2

1

4

5

1

4

6

Harta digitală (plan) în format stabilit

8 Originalul de hartă (plan) digitală perfectat pe o bază curată

Copii grafice a originalelor de harţi (planuri) topografice după cerinţele beneficiarului

Copii ale diapozitivelor de hărţi separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivului, machetă a hărţii

1

9

1

0

Page 43: instructiune fotogrametrie

În IDT

Spre editare

Desenul 2.

Schema tehnologică a lucrărilor de birou la întocmirea topohărţilor şi planurilor digitale la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu ajutorul aparatelor digitale fotogrammetrice după stereograme.

43

Proiect tehnic privind executarea lucrărilor topo-geodezice

Materialele aerofotografierii

Aeronegative, imrpimări de contact, fragmente mărite

Imagini digitale ale fotogramelor obţinute din aerofotografiere

Materiale departamentale cu destinaţie cartografică

planimetric-altimetrice şi descifrărilor de teren Proiectul de lucru şi planul grafic a

lucrărilor de birou după

Îndesirea planimetric-altimetrică

Colectarea reliefului şi contururilor

Catalogul cu coordonatele X, Y,ZElementele orientării exterioare

00

1

3

1

4

5

1

4

8

Harta (plan) digital în format stabilit

8Originalul hărţii (planului)digitale

perfectat

Copii grafice a originalelor de harţi (planuri) topografice după cerinţele beneficiarului

Copii ale diapozitivelor (foto) hărţilor separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivul, machetă a hărţii, machetă a fotohărţii

19

1

0

Ortofotoplan digital

4

7

pe bază curată Pe suport fotografic

Page 44: instructiune fotogrametrie

În banca IDT

Spre editare

Desenul 3.

Schema tehnologică alucrărilor de birou la întocmirea topohărţilor şi planurilor digitale la scara 1: 10 000 – 1: 25 000 cu ajutorul aparatelor digitale fotogrammetrice după fotograme cosmice individuale (izolate).

44

Proiect tehnic privind executarea lucrărilor topo-geodezice

Materialele aerofotografierii

Negative, diapozitive, imprimări de contact, fragmente mărite

Imagini digitale ale fotogramelor rezultate în urma aerofotografierii

Materiale departamentale cu destinaţie cartografică

Materiale asigurărilor planimetrice-altimetrice şi descifrărilor de teren

Proiect de lucru şi planul grafic a lucrărilor de birou după

Îndesirea planimetric-altimetrică

Colectarea contururilor

Catalogul cu coordonatele X, Y,ZElementele orientării exterioare

00

1

3

1

4

5

1

4

6’

Hartă (plan) digitală în format stabilit

8

Originalul hărţii (planului) digitale perfectat

Copii grafice a originalelor de harţi (planuri) topografice după cerinţele beneficiarului

Copii ale diapozitivelor (foto) hărţilor separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivul, machetă a hărţii, machetă a fotohărţii

19

1

0

4

Pe suport fotografic Pe bază curată

Informaţie digitală cu privire la relief

6”

7

Page 45: instructiune fotogrametrie

În banca IDT

Spre editare

Desenul 4.

Schema tehnologică a lucrărilor de birou pentru ridicările topografice combinate executate la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu utilizarea aparatelor digitale fotogrammetrice.

45

Proiect tehnic privind executarea lucrărilor topo-geodezice

Negative, diapozitive, imprimări de contact, fragmente mărite

Imagini digitale ale fotogramelor rezultate în urma aerofotografierii

Informaţiile cu privire la relief. Catalogul coordonatelor legăturilor planimetric-altimetrice ale fotogramelor. Materialele descifrărilor, materialele departamentale cu destinaţie cartografică

Proiectul de lucru şi planul-grafic al lucrărilor de birou la întocmirea ortofotoplanului şi originalului contururilor

Ortofotoplan digital

1

3

1

4

76’

Copii grafice a originalelor topohărţilor (planurilor), ortofotoplanurilor după cerinţele beneficiarului

Originalul hărţii (planului) perfectat

Copii ale diapozitivelor (foto) hărţilor separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivul, machetă a hărţii, machetă a fotohărţii

1

1

4

Pe suport fotografic Pe bază curată

Hartă (plan) în format stabilit

7

Materialele aerofotografierii

8

9

Page 46: instructiune fotogrametrie

În banca IDT

Desenul 5.

Schemă tehnologică a lucrărilor de birou pentru ridicările topografice combinate executate la scara 1: 500 – 1: 25 000 cu utilizarea aparatelor analitice fotogrammetrice.

46

Proiect tehnic privind executarea lucrărilor topo-geodezice

Materialele aerofotografierii

Aeronegative, imprimări de contact, fragmente mărite

Diapozitive pe sticlă şi peliculă

Informaţii cu privire la relief. Materialele descifrărilor, materialele departamentale cu destinaţie cartografică Информация о

Materialele asigurărilor planimetric-altimetrice Proiect de lucru şi planul-grafic al

lucrărilor de birou după

Îndesirea planimetric-altimetrică

Colectarea şi a contururilor

Catalogul cu coordonatele X, Y,ZDate stabilite

00

1

2

1

4

5

1

4

6

Hartă (plan) digital în format stabilit

8

Original al hărţii (planului) digitale perfectat pe bază curată

Copii grafice a originalelor topohărţilor (planurilor), executate după cerinţele beneficiarului Copii ale diapozitivelor

hărţilor separate pe culori

Copie suprapusă a diapozitivul, machetă a hărţii

1

9

1

0

0

Page 47: instructiune fotogrametrie

Anexa nr.2

2. LISTA MATERIALELOR LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE DE TEREN, CE URMEAZĂ A FI TRANSMISE ÎN PRODUCŢIA DE BIROU

1. Fotogramele cu identificarea şi numărul punctelor de contur a bazei planimetric-altimetrice; pe verso a imprimărilor (amprentelor) trebuie să fie reprezentată schiţa sau descrierea punctului

Notă. La întocmirea planurilor la scara 1: 5 000 şi mai mare, recunoaşterea de teren a punctelor de contur din baza planimetrică urmează a fi executată pe fragmentele mărite ale fotogramelor până la scara planului.Fotogramele trebuiesc aşezate în plicuri speciale, pe ele se indică numărul fotogramelor şi cantitatea lor. Numerotarea punctelor şi perfectarea lor trebuie executată clar şi în mod unitar.

2. Reproducerea montajului exterior cu punctele reprezentate ale bazei de ridicare.3. Catalog cu coordonate şi altitudinile punctelor reţelei geodezice şi punctelor bazei de

ridicare cu scheme şi note explicative; tabele cu devieri ale acului magnetic.4. Catalog cu cotele apelor reţelei hidrografice cu schemele determinărilor şi

conexiunilor; catalogul se întocmeşte pentru întreg obiectul (sectorul) de ridicare.5. Fişele de marcare a punctelor bazei planimetrice (planimetrice-altimetrice).6. Materialele descifrărilor de teren, includ:fotoplanuri descifrate (fotoscheme sau fotograme separate);fotograme-etalon al descifrărilor de teren şi descrierile lor;liste cu denumirile stabilite;fotografii terestre ale obiectelor importante din teren;informaţii cu privire la terenurile pentru descrierile militaro-topografice;materiale departamentale cu destinaţie cartografică (materialele inventarierilor tehnice ale

construcţiilor civile , materialele cu privire la drumurile auto şi căile ferate, etc.).7. Formularele trapezelor cu toate diviziunile completate, referitoare la lucrările de

teren.Materialele conform p.1-3 şi 5-7 se complectează:după foile de hartă la scara 1:100000 – în ridicările topografice la scara 1:25 000 şi 1:10

000;după foile hărţii la scara 1:25 000 – în ridicările topografice la scara 1: 5 000;după foile hărţii la scara 1:10000 – în ridicările topografice la scara 1:2 000 şi mai mare.

Materialele conform p.6 se completează în limitele cadrului trapezului la scară apropiată mai mică.

Pentru sectoarele mici de ridicare materialele se complectează în limitele întregului sector.

Materialele enumerate se aşează într-o mapă separată.În interiorul mapei se indică lista materialelor incluse în mapă, semnată de către şeful sau

inginerul principal al expediţiei, pe partea de din afară a mapei – inscripţia „materialele lucrărilor topografo-geodezice de teren”, numărul întreprinderii şi subdiviziunii de campanie, anul executării lucrării, codul obiectului şi nomenclatura foii de hartă.

Pentru utilizarea coordonatelor centrelor de proiectare ale fotogramelor, determinate din timpul zborului, în subdiviziunile de birou urmează a fi transmise următoarele materiale:

1. Schema benzilor de aerofotografiere cu măsurătorile satelitare; pe schemă se indică: numărul fotogramelor, direcţiile de zbor şi unghiurile buclelor de întoarcere.

2. Catalogul coordonatelor centrelor de proiectare al fotogramelor (inclusiv şi în formă electronică pe un computer), calculate din rezultatele înregistrările obţinute din măsurătorile de la bord, cu indicarea preciziei lor.

47

Page 48: instructiune fotogrametrie

3. Materialele determinărilor de control a coordonatelor staţiilor bazice şi staţiilor în punctele reţelei geodezice de stat cu elementele de reducţie.

4. Materialele măsurătorilor reducţiei antenelor staţiilor de avioane.

48

Page 49: instructiune fotogrametrie

Anexa nr.3.

3. VERIFICAREA CLARITĂŢII VEDERII STEREOSCOPICE

Tuturor executanţilor care îndeplinesc lucrări la aparate stereofotogrammetrice li se verifică vederea stereoscopică în momentul angajării la serviciu, iar ulterior nu mai rar decât o dată pe an.

În calitate de material iniţial se iau 3-5 stereograme etalon ale fotogramelor (diapozitivelor) dintr-o zonă deschisă cu calităţi de fotoreprezentare satisfăcătoare, cu diferite forme de relief (în afară de câmpie plană).

Executanţii de lucrări de fototraingulaţie sunt verificaţi asupra preciziei de trasare în fiecare punct a stereomodelului, executanţii de lucrări stereoscopice cu privire la desenarea reliefului – de asemenea în corectitudinea de reprezentare a reliefului.

Pentru verificarea preciziei preluărilor stereoscopice pe imprimări de contact al stereogramelor etalon, amplasează, marchează şi numerotează 50-60 puncte, distribuite, de regulă, pe contururi clare. Apoi se înscriu numerele acestor puncte şi se introduc în lista măsurătorilor de control (lista se alcătuiesc de două ori). Diapozitivele se amplasează în camerele aparatului. Dacă lucrarea este executată la stereocomparatoare, atunci fotogramele se orientează după direcţiile iniţiale. În timpul lucrului la aparate fotogrammetrice analitice şi digitale se efectuează orientarea exterioară şi relativă a fotogramelor. Apoi urmează a fi executate măsurătorile în două etape, după paralaxele longitudinale sau după altitudinea punctelor alese. În prima etapă, marca de măsurare trece prin fiecare punct pe rând şi rezultatele măsurătorilor se înregistrează. Rezultatele obţinute se înscriu în prima listă al măsurătorilor. Totodată gradaţiile şurubului de reglare a paralaxelor stereocomparatorului înregistrează până la 0,001 mm, iar altitudinea la aparatele analitice şi digitale — până la 0,01 mm. După ce, s—a obţinut datele de la toate punctele marcate, primul exemplar al listei se transmite la o persoană verificatoare şi apoi se trece la a doua etapă de măsurători, care se îndeplinesc exact ca şi primele. Rezultatele obţinute în a doua etapă se înscriu în lista a doua de măsurători. După finalizarea măsurătorilor lista a doua la fel urmează a fi transmisă la persoana verificatoare. În primul exemplar al listei se înscriu diferenţele pentru toate punctele, dar după aceea se calculează erorile medii pătratice a vizării stereoscopice după formula:

nmh 2

2δ=

unde δ— valorile obţinute ale abaterilor;п – numărul punctelor, pentru care s–au executat măsurătorile.În cadrul măsurătorilor executate la stereocomparatoare eroarea medie pătratică se obţine

în milimetri. Observatorul este admis la măsurări stereofotogrammetrice dacă eroarea medie pătratică a preluărilor (în paralaxa longitudinală) nu depăşeşte 0.006 mm pe fotograme aeriene, obţinute cu camere cu unghiul de preluare larg şi foarte şi 0.004 mm pe fotograme aeriene, obţinute cu camere cu unghiul normal de preluare. În cadrul măsurătorilor executate la aparate stereofotogrammetrice analitice şi digitale eroarea se obţine în metri; ea nu trebuie să depăşească în mod corespunzător valoarea:

m δ h≤ 0 ,0006b

H- m δ h≤ 0 ,0004

b

H-

Pentru verificarea corectitudinii de reprezentare a reliefului la aparatele analitice şi digitale se alege o stereogramă etalon pentru o zonă sau cu forme complicate a microreliefului, sau dezmembrate prin eroziuni, sau a reliefului neregulat. Stereograma etalon trebuie să fie asigurată în colţuri cu puncte de sprijin geodezice sau fotogrammetrice.

49

Page 50: instructiune fotogrametrie

Orientarea sau desenarea reliefului se execută prin metode obişnuite. La aprecierea lucrărilor îndeplinite se atrage atenţia la plinătate şi corectitudinea de reprezentare a formelor caracteristice reliefului, asupra corectitudinii de utilizare a semiorizontatelor şi orizontalelor în secţionarea arbitrară a reliefului. O atenţie deosebită se atrage la transmiterea corectă a террас şi asupra schimbării pantelor abrupte. O evaluare a lucrării o face comisia specială, în care obligatoriu trebuie să fie inclus şi redactorul secţiei.

50

Page 51: instructiune fotogrametrie

Anexa nr. 4.

4. CERINŢE FUNDAMENTALE CĂTRE APARATELE FOTOGRAMMETRICE

1. Precizia instrumentală a stereocomparatorului şi a aparatelor analitice fotogrammetrice, obţinută la măsurarea reţelelor de control, trebuie să satisfacă cerinţele, indicate în tabel:

Nr. crt.

Cerinţe fundamentale Valoarea erorii pentru aparatele

Cu precizie obişnuită

Cu precizie înaltă

1 2 3 4 1 Erorile medii pătratice la

determinarea coordonatelor(în mkm)

6 3

2 Erorile medii pătratice la măsurarea paralaxelor (mkm) 4 3

3 Devieri de la axa perpendiculară a caretelor după direcţiile X şi У

(în sec.)

15 7,5

4 Lufturile lanţurilor măsurătoare (mkm)

8 3

N o t ă. La aparatele cu precizie obişnuită se referă stereocomparatoarele firmei Carl Zeiss Jena (Jena, Steco 18X18). La aparatele cu precizie înaltă se referă: stereocomparatoarele SKA-30, produse de firma Carl Zeiss – Stecometru. Dicometru; aparate analitice fotogrammetrice – Stereoanagraf produs de către firma GeoSystem (Ucraina), SD-20 produs al firmei Leica (Elveţia) în comun cu FOEM; SD 2000, SD 3000 aparate produse de către Leica (Elveţia).

2. Eroarea instrumentală medie pătratică la identificarea stereoscopică şi marcarea punctelor la aparate stereomarcatoare ca MP-K CMM-1K, DSI-T, PUG (determinarea după fotocopiile reţelei de control), nu trebuie să depăşească 10 mkm.

Centru marcării trebuie să asigure:formele statornice, mărimi şi calităţii semnelor marcate;păstrarea justificării aparatului în decurs de 1 lună în două schimburi de lucru la aparat;posibilitatea marcării pe diapozitive nu mai puţin de 5000 puncte fără schimbarea

elementului de marcare.3. Pentru transformarea pozelor fotografice în formă digitală urmează a fi utilizate scan-

ere fotogrammetrice speciale, care dispun de:-elementul rezoluţie geometrice 5 - 1 5 мкм;-eroarea instrumentală de 3 - 5 mkm;-procedurile de corectare geometrică şi radiometrică a imaginilor digitale;-posibilitatea de scanare a imaginilor pozitive şi negative de pe sticlă şi peliculă;-posibilitatea de reprezentare a imaginilor digitale în formate mai mari raster ca Vitec,TIFF, BMP sau fie altul, care să dispună de specificări apropiate.

51

Page 52: instructiune fotogrametrie

4. Pentru verificarea programului SDF se pot utiliza machete digitizate Oşurcova. Erorile medii ale coordonatelor punctelor de pe stereograme nu trebuie să depăşească 0.4-0.5 din elementul de scanare cu mărimea lui de 10-20 mkm.

52

Page 53: instructiune fotogrametrie

Anexa nr.5

5. CERINŢE GENERALE ASUPRA PROGRAMELOR UTILIZATE ÎN LUCRĂRILE FOTOGRAMMETRICE

Asigurările cu programe pentru executarea lucrărilor fotogrammetrice trebuie să se bazeze pe soluţiile matematice riguroase (dacă astfel de soluţii se cunoscute) ale problemelor fotogrammetrice şi care permit realizarea întregii precizii geometrice din cadrul fotogramelor analogice sau digitale, în dependenţă de proiecţiile, scara, calităţile de măsurare şi reflectare a lor.

Algoritmii utilizaţi trebuie să asigure automatizarea maximă de îndeplinire a proceselor de bază de orientare a fotogramelor, de trasare a modelului fotogrammetric şi obţinerii informaţiei digitale despre teren. Algoritmii trebuie dotaţi cu operatori de control logici pentru verificarea plinătăţii şi corectitudinii datelor, rezolvarea etapelor fundamentale trebuie să fie însoţită de evaluarea preciziei.

Asigurările cu programe trebuie să garanteze rezolvarea problemelor în toate cazurile, când teoretic este posibil. Pentru aceasta nu se permit oarecare restricţii, legate de volumul memoriei şi de acţionarea rapidă a computerelor moderne.

Interfaţa utilizată trebuie să asigure comodităţile de lucru cu întreg sistemul. Documentaţia de programe trebuie să fie deplină şi clară. O parte componentă a documentaţiei de programe trebuie să fie informaţiile ajutătoare bine dezvoltate.

Programele computerizate trebuie să fie însoţite de informaţia autorului, care să prevadă evidenţa şi experienţa de funcţionare în producţie şi modernizare conform tendinţelor comune de dezvoltare a mijloacelor tehnologice de programare.

Ţinând cont de perioada limitată de funcţionare a produsului de programe, urmează să se urmărească perioada de actualizare, pentru ca din nou să poată să răspunde la orice tip de lucrare apărută în producţie şi la posibilităţile celor mai răspândite sisteme operaţionale, apărute într-un anumit moment, mijloacelor tehnice de calcul.

Mijloacele cu programe ale aparatelor analitice şi digitale trebuie să permită îndeplinirea prelucrării fotogramelor individuale (izolate), stereogramelor separate, numeroasele fotograme în limitele reţelei fotogrammetrice cu configuraţii şi mărimi arbitrare. Mijloacele cu programe trebuie să asigure:

-orientarea interioară a fotogramelor după un număr arbitrar al mărcilor de coordonate (nu mai puţin de 4) sau după cruciuliţe (nu mai puţin de 25) cu posibilitatea evidenţei corecţiilor pentru distorsiunea obiectivului camerei de preluare;-orientarea relativă după un număr arbitrar de puncte (nu mai puţin de 6) de pe fotogramă sau stereogramă;-orientarea exterioară după un număr arbitrar de puncte de sprijin (reper) altimetrice, planimetrice, planimteric-altimetrice;-restabilirea orientării fotogramelor izolate şi a stereogramelor separate în baza elementelor lor de orientare exterioară şi interioară, obţinute în perioada îndesirii fotogrammetrice sau în procesul de ridicare;-colectarea informaţiei digitale cu privire la relief cu aspectul orizontalelor, profilurilor, reţelei regulate şi neregulate a MDR, a pichetelor separate, liniilor de structură, etc.;-colectarea informaţiei cu privire la contururi din clasificatoare şi din asigurări informaţionale, prin utilizarea şabloanelor tipurilor de obiecte (dreptunghi, linii paralele, circumferinţă, etc.), procese automate de colectare;

53

Page 54: instructiune fotogrametrie

-redactarea informaţiei digitale prin proceduri automatizate (împreunare, separare, alăturare, împrumutarea metricii, construirea obiectelor din elemente separate, îndepărtare, adăugare, transferarea punctelor, liniilor, obiectelor, etc.); -prezentarea informaţiei digitale colectate în formate largi şi sub aspectul copiilor grafice, obţinute din rezultatul calibrării plotter- ului.

Mijlocele cu programe ale aparatelor digitale suplimentar trebuie să permită:-prelucrarea imaginilor digitale (alb-negru şi color) în formate necomprimate şi comprimate (cu grade diferite);-asigurarea măsurătorilor stereoscopice a imaginilor digitale prin metode optice (stereoreprezentare binoculară) şi electronice (ochelari stereo);-recunoaşterea şi măsurarea automată a reprezentărilor mărcilor de coordonate şi executarea orientării interioare a fotogramelor digitale;-executarea automată a stereoidentificării şi măsurării punctelor identice de pe fotogramele suprapuse în fototriangulaţia digitală, de asemenea în procesele orientărilor relative şi interioare ale fotogramelor din stereograme, trasarea după stereograme a modelului digital al reliefului şi colectarea contururilor;-utilizarea pentru ortotransformare informaţia cu privire la relief, reprezentată prin orizontale, pichete, reţelei regulate şi neregulate a MDR şi combinările lui;-obţinerea imaginilor ortotransformate cu pixeli de mărimi arbitrare, obţinute prin conexiunea scărilor de aerofotografiere şi a ortofotoplanului şi elementele de scanare a fotogramelor;-executarea automată a nivelării densităţii fotomozaicului în cadrul formării din el a ortofotoplanurilor;-vectorizarea contururilor pe fotograme individuale (izolate), pe ortofotoimagini, pe stereomodele.

Programele utilizate la aparatele digitale pot dispune de proceduri de descifrare automată a imaginilor digitale a obiectelor topografice separate.

Pentru fototriangulaţia analitică urmează a fi utilizate mijloace de programe de două tipuri:

1) Fototriangulaţia este inclusă în sistemul fotogrammetric automat general de prelucrare a fotogramelor la aparate analitice sau digitale (on-line). Totodată programele de fototriangulaţie sunt legate strâns de informaţia interioară a bazei sistemului, şi componentele programelor, dictează rezolvarea problemelor tehnologice, realizate în acest sistem. Este oportun, ca baza informaţională a sistemului să conţină fâşierile coordonatelor punctelor măsurate pe fotograme şi alte date iniţiale, referitoare la fototriangulaţie, în format textual. Aceasta permite, în caz de necesitate, transferarea informaţiei în alte produse de programe pentru controlul desinestătător al rezultatelor obţinute în urma prelucrărilor, comparându-se cu alte sisteme diferite şi aprecierea obiectivă a lor.

2) Complexul de programe pentru prelucrarea tehnologică a măsurătorilor fotogrammetrice cu destinaţii generale, care nu pun accent pe limitele aparatului şi pe metodele de colectare a informaţiilor de pe fotograme (on-line). Rezultatele finale ale calculelor urmează a fi de folos pentru utilizarea lor în orice aparat fotogrammetric de prelucrare. Componenţa procedurilor şi modulelor acestui complex trebuie să permită compilarea fâşierilor de execuţie referitoare la problemele ridicărilor topografice, precum şi la alte probleme speciale, inclusiv şi la proiectarea lucrărilor.

Complexele de programe de al doilea tip aşează, la rândul ei, din câteva componente legate reciproc. În lista minimală urmează a fi incluse următoarele componente:

-de bibliotecă, care adună programele de creare şi de conducere a bibliotecii proiecţiilor geodezice, ale aparatelor de măsurare şi camerelor de preluare;-fototriangulaţia pe benzi cu programele de pregătire a datelor iniţiale sau împrumutarea lor din alte sisteme (analitice sau digitale) şi însuşi fotriangulaţia benzilor (cu trasarea orientării libere şi exterioare a reţelei); aici pot fi incluse

54

Page 55: instructiune fotogrametrie

programe suplimentare, care asigură comodităţile de analiză a proceselor verbale cu privire la fototriangulaţia pe benzi şi compararea lor cu reţele megieşe pe benzi;-fototriangulaţia în bloc, care cuprinde programele de pregătire a sarcinii cu privire la compensarea blocului, autocompensarea prin diferite metode şi analiza proceselor verbale cu rezultate;-de servis, care include programele de alcătuire a diverselor cataloage cu coordonatele punctelor din reţeaua de fototriangulaţie compensată, de asemenea programele calculelor datelor stabilite, procedurilor simplificate de orientare a fotogramelor individuale şi stereogramelor la aparate fotogrammetrice.

În setul de programe pot fi incluşi şi alţi componenţi, ca de exemplu, de cercetare, care permite verificarea, cum acţionează schimbarea parametrilor oarecare din reţeaua de fototriangulaţie asupra preciziei ei, şi alegerea variantei optime a reţelei.

Pentru varianta optimă, este oportun să dispui în producţia de fototriangulaţie, ca asigurare cu programe, intrarea nemijlocită în sistemul aparatului fotogrammetric sau digital, aşa şi indiferent de acest sistem complex al programelor cu destinaţii generale.

Asigurarea cu programe (computerizate) cât de primul tip aşa şi de al doilea tip urmează să satisfacă următoarele cerinţe de bază:

-programele trebuie să permită crearea reţelelor fotogrammetrice de dimensiunin arbitrare, real întâlnite sau potenţial posibile în producţie;-trebuie să se asimileze orice tip de date de reper, inclusiv elementele de orientare exterioară a fotogramei; totodată urmează a fi prevăzute posibilităţile de redare datelor de sprijin neprecise;

-în fiecare caz concret, precizia de rezolvare trebuie să depindă numai de geometria reţelei de fototriangulaţie şi de erorile datelor iniţiale.

Programul utilizat la construirea reţelelor de fototriangulaţie trebuie să asigure rezultatele stabile a preciziei, indiferent de scara de cartografiere, de condiţiile fizico-geografice a zonei de lucru şi de condiţiile de aerofotografiere.

55

Page 56: instructiune fotogrametrie

Anexa nr. 6

6. CALCULUL VALORII ELEMENTULUI REZOLUŢIEI GEOMETRICE PENTRU SCANAREA FOTOGRAMELOR

Înainte de scanare a fotogramelor se efectuează calculul elementului optim al rezoluţiei geometrice, reieşind din precizia cerută la determinarea coordonatelor planimetrice şi altitudinile punctelor modelului fotogrammetric; transmiterea posibilităţilor admisibile a fotogramei iniţiale; posibilităţilor admisibile a fotoplanului grafic; scara hărţii (planului), scara fotogramelor prelucrate, valorile distanţei focale a camerei şi bazei de fotografiere pe fotogramă.

DPI (numărul punctelor pe un ţol) în microni se calculează după formula:

1000000*

0254,0

dpiмкм =

Micronii în DPI1000000*

0254.0

мкмdpi =

Mărimea pixelului pe suprafaţa Pământului exprimată în metri

1000000

scanare de rezolutia *zbor de scara =

56

Page 57: instructiune fotogrametrie

Diagramă digitală de transformare la scanarea fotogramelor de mărimile 23 х23 cm este indicată în Tabelul 5

Tabelul 5

DIAGRAMĂ DIGITALĂ DE TRANSFORMAREMărimea fotogramei 23cm x 23 cm

REZOLUŢIA GEOMETRICĂ DE SCANAREMICRONI 5 10 12.5 20 25 40 50 80 100 160

DPI (punctul pe ţol)5080 2540 2032 1270 1016 635 508 317.5 254 159

MĂRIMEA FÂŞIERULUI în Mb (8 bit alb-

negru) 2018 504 323 126 81 32 20 8 5 2MĂRIMEA FÂŞIERULUI

în Mb (24 bit color) 6054 1513 969 378 242 95 61 24 15 6SCARA DE

AEROFOTOGRAFIEREMĂRIMEA PIXELULUI PE SUPRAFAŢA PĂMÎNTULUI EXPRIMAT ÎN METRI

1 : 1000 0.005 0.010 0.013 0.020 0.25 0.040 0.050 0.080 0.100 0.1601 : 1200 0.006 0.012 0.015 0.024 0.030 0.048 0.060 0.096 0.120 0.1921 : 1500 0.008 0.015 0.019 0.030 0.038 0.060 0.075 0.120 0.150 0.2401 : 2000 0.010 0.020 0.025 0.040 0.050 0.080 0.100 0.160 0.200 0.3201 : 2400 0.012 0.024 0.030 0.048 0.060 0.096 0.120 0.192 0.240 0.3841 : 3600 0.018 0.036 0.045 0.072 0.090 0.144 0.180 0.288 0.360 0.5761 : 4000 0.020 0.040 0.050 0.080 0.100 0.160 0.200 0.320 0.400 0.6401 : 4800 0.024 0.048 0.060 0.096 0.120 0.192 0.240 0.384 0.480 0.7681 : 5000 0.025 0.050 0.063 0.100 0.125 0.200 0.250 0.400 0.500 0.8001 : 6000 0.030 0.060 0.075 0.120 0.150 0.240 0.300 0.480 0.600 0.9601 : 7200 0.036 0.072 0.090 0.144 0.180 0.288 0.360 0.576 0.720 1.1521 : 8000 0.040 0.080 0.100 0.160 0.200 0.320 0.400 0.640 0.800 1.2801 : 9600 0.048 0.096 0.120 0.192 0.240 0.384 0.480 0.768 0.960 1.536

1 : 10000 0.050 0.100 0.125 0.200 0.250 0.400 0.500 0.800 1.000 1.6001 : 12000 0.060 0.120 0.150 0.240 0.300 0.480 0.600 0.960 1.200 1.9201 : 15000 0.075 0.150 0.188 0.300 0.375 0.600 0.750 1.200 1.500 2.4001 : 20000 0.100 0.200 0.250 0.400 0.500 0.800 1.000 1.600 2.000 3.2001 : 24000 0.120 0.240 0.300 0.480 0.600 0.960 1.200 1.920 2.400 3.8401 : 30000 0.150 0.300 0.375 0.600 0.750 1.200 1.500 2.400 3.000 4.8001 : 36000 0.180 0.360 0.450 0.720 0.900 1.440 1.800 2.880 3.600 5.7601 : 40000 0.200 0.400 0.500 0.800 1.000 1.600 2.000 3.200 4.000 6.4001 : 50000 0.250 0.500 0.625 1.000 1.250 2.000 2.500 4.000 5.000 8.000

Page 58: instructiune fotogrametrie

XII.ABREVIERI

ААF - aparat de aerofotografiereGPS - sistem de poziţionare globală (SUA)CT - condiţii tehniceAP - asigurare cu programe (programe computerizate)MDR - Modelul Digital al ReliefuluiSDF - Staţie digitală fotogrammetrică FN - foaie de nomenclatură a hărţii

Page 59: instructiune fotogrametrie

XIII.BIBLIOGRAFIE

1. Инструкция по фотограмметрическим работам при создании цифровых топографических карт и планов. Moscova ŢNIIGAiK, 2002.

2. Инструкция о порядке контроля и приемки топографо-геодезических и картографических работ. M: Nedra, 1979.

3. Инструкция по топографическим съёмкам в масштабах 1:10 000 и 1:25 000. Полевые работы. M: Nedra, 1978, 80 pag.

4. Инструкция по фотограмметрическим работам при создании топографических карт и планов. - M: Nedra, 1974, 80 pag.

5. Основные положения по созданию и обновлению топографических карт масштабом 1:10000, 1:25000, 1:50000, 1:100 000, 1:200 000, 1:500 000, 1:1 000 000. М., RIO, STM, 1984.

6. Основные положения по созданию топографическихпланов масштабов 1:5000, 1:2000, 1:1000 и 1:500. ГКИНП-НТА-02-118.-М: GUGK, 1979, 17 pag.

7. Основные положения по аэрофотосъёмке, выполняемой для создания и обновления топографических карт и планов. ГКИНП-09-32-80. М.: Nedra 1982, 17 pag.

8. Руководство по фотографическим работам ГКИНП-02-190-85. - М.: ŢNIIGAiK, 1985, 256 pag.

9. Руководство по редактированию топографических крупномасштабных карт и планов. ГКИНП-02-127-80. М. ŢNIGAiC, 1980,49 pag.

10. Руководство по сбору и установлению географических названий на топографических картах и планах. M. Ştiinţa, 1985.

11. STANDARD 21667-76. Cartografia. Noţiuni şi definiţii.12. STANDARD 21002-75. Fototopografia. Noţiuni şi definiţii.13. STANDARD Р51833-2001. Fotogrammetria. Noţiuni şi definiţii.14. K. Kraus. Fotogrammetria.