CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Iluminatul raţional este unul dintre factorii cei mai de seamă pentru mărirea

securităţii, pentru realizarea productivităţii muncii, pentru reducerea îmbolnăvirilor

profesionale. De asemenea, un iluminat de bună calitate asigură o cât mai bună folosire a

maşinilor de mecanizare şi îmbunătăţeşte calitatea produselor, eliminând pierderea şi

degradarea substanţelor utile.

Lumina este energia radiantă care are proprietatea de a impresiona organul văzului

ochiul.

Pentru a putea vedea trebuie să existe un minim de lumină. Crescând iluminarea,

ochiul începe să vadă din ce în ce mai bine. Datorită diferenţelor de strălucire şi de

culoare ale diferitelor puncte ale unui obiect, cum şi datorită umbrelor, ochiul distinge

obiectele. Omul, având doi ochi (vedere binoculară), poate percepe şi relieful obiectelor.

Iluminarea optimă pentru vedere are valoarea de circa 200 lx, iar orbirea ajunge în

jurul a 20 000 lx. Dacă într-un spaţiu iluminat normal se reduce iluminarea, vederea

scade dar după un timp oarecare, prin “adaptarea la obscuritate”, ochiul începe să vadă

din nou. Adaptarea la obscuritate necesită însă timp, uneori chiar câteva minute. Pentru a

distinge clar obiectele aşezate la distanţe diferite ochiul trebuie să se „acomodeze”.

Acomodarea necesită şi ea un timp, cu atât mai scurt cu cât iluminarea este mai bună.

Strălucirea intensă a unui obiect jenează vederea şi îngreunează acomodarea.

1

CAPITOLUL II

MEMORIU JUSTIFICATIV: NECESITATEA TRATĂRII TEMEI

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului tehnologicin intreprinderi pentru

evitarea accidentelor de muncă şi a unor îmbolnăviri profesionale, este necesar ca în zona

de lucru să se asigure un iluminat corespunzător.

Iluminarea corespunzătoare a întreprinderilor şi îndeosebi a celor din industria

minieră, caracterizate prin lipsa totală a luminii naturale şi prin condiţii grele de muncă,

constituie o cerinţă a progresului tehnic în vederea asigurării condiţiilor de muncă

igienice, cu un grad ridicat de securitate şi confort la locul de muncă.

Ridicarea nivelului tehnic al condiţiilor de iluminat este, totodată, un mijloc de

creştere a productivităţii muncii, de îmbunătăţire a calităţii şi de reducere a preţului de

cost a producţiei. De asemenea, prin îmbunătăţirea condiţiilor de iluminat, se uşurează

întreţinerea tehnică corespunzătoare a maşinilor, ceea ce contribuie la înlăturarea

stagnării procesului de producţie şi a pierderilor legate de aceasta.

Pe de altă parte, un iluminat corespunzător permite muncitorilor să execute corect

operaţiile şi să urmărească starea lucrărilor de susţinere, să supravegheze părţile mobile

ale maşinilor ş.a.m.d., ceea ce are drept efect reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale (510% din numărul accidentelor de muncă se datorează unui iluminat

insuficient). Un iluminat de bună calitate măreşte productivitatea muncii (cu aprox.

1020%), asigură o cât mai bună folosire a maşinilor şi utilajelor şi îmbunătăţeşte

calitatea produselor, eliminând pierderea şi degradarea substanţei minerale utile.

Un iluminat corespunzător trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să asigure un anumit nivel de iluminare, o anumită intensitate a fluxului luminos

(minimum 15 lx în lucrările miniere principale);

2

- spectrul luminos (compoziţia luminii) să fie cât mai apropiat de cel al luminii

naturale;

- lumina să fie reprezentată uniform, fără pâlpâiri şi să nu prezinte strălucire;

- să prezinte siguranţă din punct de vedere al pericolului de explozie.

Creşterea nivelului de iluminat se face prin creşterea puterii surselor de lumină şi

prin proiectarea şi relizarea unor corpuri de iluminat de bună calitate.

Acesta este unul din motivele pentru care mi-am ales această temă drept lucrare de

diplomă la absolvirea liceului.

3

CAPITOLUL III

ECHIPAMENTUL INSTALAŢIEI DE ILUMINAT DIN INDUSTRIE

3.1. MĂRIMI FOTOMETRICE

Lumina face parte din domeniul radiaţiilor electromagnetice produse de oscilaţiile

particulelor electrizate care compun materia.

Tehnica iluminatului necesită cunoaşterea următoarelor mărimi şi respectiv unităţi

de măsură principale

3.1.1. Lungimea de undă

Radiaţiile electromagnetice sunt caracterizate de lungimea de undă:

[nm]

unde: c  viteza luminii, c = 6 10 km/s în vid

f – frecvenţa radiaţiilor.

Radiaţiile care impresionează ochiul se numesc radiaţii vizibile. Radiaţiile vizibile

de o anumită lungime de undă se numesc monocromatice şi produc asupra ochiului

senzaţia unei culori.

3.1.2. Fluxul luminos

Fluxul luminos [lm reprezintă cantitatea de lumină emisă de sursă şi distribuită în

spaţiu într-un unghi solid .

3.1.3. Intensitatea luminoasă

Reprezintă raportul dintre fluxul emis într-un unghi solid şi valoarea unghiului

respectiv

I

3.1.4. Strălucirea

Exprimă calitatea suprafeţei pe care cade lumina.

3.1.5. Iluminarea

Reprezintă raportul dintre fluxul luminos şi suprafaţa pe care cade

4

E lx

3.1.6. Eficienţa luminoasă

Randamentul sau eficienţa luminoasă este dat de relaţia

unde: fluxul emis de sursa de lumină (1 W putere emite 650 Lumeni);

P puterea becului (1 Candelă = 1 Lumen/m ).

3.2. IZVOARE DE LUMINĂ

Atât în subteran cât şi la suprafaţă se utilizează diferite izvoare de lumină.

Dispozitivele care transformă energia electrică în energie luminoasă în spaţiu vizibil se

numesc izvoare de lumină.

Iluminatul se face prin corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile, în care sunt

adăpostite lămpile (becurile). Tensiunile maxime admise pentru alimentarea corpurilor

de iluminat, care în mod curent sunt denumite lămpi, sunt următoarele:

220 V pentru lămpile montate fix, de tip cu incandescenţă, dacă au o înălţime de

peste 2,5 m şi pentru lămpile fluorescente care se află la o înălţime sub 2,5 m, în locuri

ferite de loviturile materialului rulant;

127 V pentru lămpile cu incandescenţă staţionare şi semistaţionare;

24 V pentru lămpile portabile.

În cele ce urmează sunt date caracteristicile constructive ale lămpilor folosite în

industrie, pentru iluminatul fix, mobil şi portabil.

O clasificare a corpurilor de iluminat, în general, este următoarea:

1) cu alimentare de la reţea:

cu incandescenţă:

a) fixe:

construcţie normală

construcţie antiexplozivă şi antigrizutoasă;

5

b) mobile:

construcţie normală

construcţie antiexplozivă şi antigrizutoasă

cu fluorescenţă:

fixe;

2) cu alimentare proprie:

electropneumatice:

mobile;

cu acumulator alcalin:

portabile:

a) de mână:

construcţie normală

construcţie antiexplozivă şi antigrizutoasă

b) de cap:

construcţie antiexplozivă

construcţie normală

În lucrările miniere subterane sunt folosite dispozitive de iluminat, numite lămpi de

mină, care se pot clasifica:

După modul de montare în:

lămpi fixe;

lămpi semimobile;

lămpi portative.

După energia folosită, în:

lămpi electrice (de la reţea, cu acumulatoare sau cu turbină cu aer comprimat);

lămpi cu acetilenă;

lămpi cu benzină.

După izvorul de lumină, în:

lămpi cu becuri cu incandescenţă (cu filament);

lămpi cu tuburi fluorescente;

6

lămpi cu fitil (lămpile cu benzină);

lămpi cu brenere (lămpile cu acetilenă).

După siguranţa în exploatare, în:

lămpi cu flacără deschisă;

lămpi protejate;

lămpi de siguranţă.

Corpurile de iluminat redistribuie astfel fluxul luminos, încât să se obţină iluminarea

în bune condiţii a suprafeţelor aflate la distanţe care nu sunt prea mari.

Proiectoarele au acţiune dirijată, fluxul luminos fiind emis într-un unghi solid relativ

mic, cu scopul de a produce iluminări bune, la distanţe mari.

3.3.1. Corpuri de iluminat pentru minele grizutoase

3.3.1.1. Lămpi de tip incandescent cu alimentare de la reţea

Sunt folosite pentru iluminatul locurilor cu caracter stabil din subteran: galerii,

rampe de puţuri, camere de maşini etc.

Aceste lămpi sunt echipate cu o dulie antideflagrantă care este reprezentată în

figura1.

7

Dulia antideflagrantă se deosebeşte de o dulie normală prin următoarele: în interiorul

piesei filetate 2, în care se înşurubează soclul lămpii, se află un arc elicoidal 3, care are

rolul de a împiedica deşurubarea lămpii din cauza vibraţiilor; un alt arc elicoidal mai mic

şi mai concentric cu primul serveşte la închiderea contactului 5 al lămpii numai în

momentul în care lampa a fost complet înşurubată; contactul electric 5 este închis într-o

mică cameră capsulată 6 de construcţie antideflagrantă. Prin această construcţie a duliei

scânteile electrice ce se produc între contactele 5, cu ocazia înşurubării sau deşurubării

lămpii, au loc în spaţiul capsulei 6, ceea ce elimină posibilitatea aprinderii metanului sau

a prafului de cărbune.

Lampa în ansamblu este omologată ca fiind cu protecţie “siguranţă mărită” şi nu

“antideflagrantă”, deoarece globul de protecţie şi balonul lămpii se pot sparge şi ca

urmare, filamentul incandescent poate provoca o explozie.

În ţara noastră se execută astfel de lămpi, cu următoarele caracteristici constructive

(tipul LMS-7):

protecţie antigrizutoasă – cu siguranţă mărită şi antiexplozivă;

8

tensiunea nominală 250 V;

puterea nominală 200 W;

globul de protecţie este confecţionat din sticlă clară sau opacă;

lampa este prevăzută cu 13 racorduri pentru cablu flexibil.

Pentru mărirea siguranţei în funcţionare, globul de protecţie este executat din sticlă

termorezistentă. Carcasa şi bucşele de racord pentru cablu sunt confecţionate din silumin.

La montarea lămpilor se vor observa în special următoarele: lămpile să fie conectate

în mod alternativ, la câte alte două faze ale reţelei, în vederea echilibrării sarcinii electrice

pe cele trei faze; cablul cauciucat flexibil să fie bine etanşat la introducerea în bucşa de

racord; orificiile bucşelor de racord nefolosite să fie blindate cu garnituri; garnitura de

cauciuc a globului să fie în bună stare şi corect montată; să fie executată legătura la

pământ a carcasei lămpii.

9

În figura 2 este prezentată o lampă cu incandescenţă tip LMS-7, în construcţie

antigrizutoasă.

3.3.1.2. Corpuri de iluminat de tip fluorescent

Acestea prezintă o carcasă din aliaj de aluminiu, care adăposteşte 1-2 tuburi

fluorescente de 220 V, 40 W şi echipamentul electric respectiv (dulii, demaror, bobină de

inducţie, condensator de compensaţie). Tuburile fluorescente sunt protejate cu o

apărătoare din sticlă specială şi cu un grătar din sârmă de oţel.

Întreprinderea “Electrobanat” Timişoara produce lămpi fluorescente de mină, în

execuţie antigrizutoasă şi antiexplozivă, modul de protecţie siguranţă mărită de 250 V, 40

W tip CFS-140.

10

În figura 3 este reprezentată o lampă electrică fluorescentă tip CFS-140.

Lampa cu fluorescenţă funcţionează pe fenomenul de descărcare electrică în vapori

de mercur sau gaze, la presiune scăzută. Acest fenomen produce radiaţii ultraviolete

dintre care 85 sunt vizibile şi 15 invizibile. Pentru transformarea radiaţiilor invizibile

în radiaţii vizibile, pe pereţii tubului se găseşte o substanţă numită luminofor.

O lampă cu fluorescenţă este caracterizată de următoarele mărimi:

eficienţa luminoasă 3335 lm/W;

puterea 20150 W;

durata de funcţionare maxim 10.000 ore.

Fig.4. Schema electrică a unei lămpi cu descărcare de gaze

Lampa este formată din tubul de sticlă 3 în care are loc descărcarea, prevăzut cu

filamentul 4, din wolfram. Mai este prevăzută cu ştarterul S, care are o mică lampă cu

11

neon, în care se găsesc două contacte: contactul fix 1 şi contactul bimetalic 2. În circuitul

lămpii se mai află şi bobina de şoc reactantă L.

La punerea lămpii sub tensiune, prin descărcarea în ştarter , contactul bimetalic 2 se

închide şi astfel se închide şi circuitul lămpii; în felul acesta filamentele 4, fiind străbătute

de un curent, se încălzesc la temperatura de 800-1000C, producând volatilizarea gazului

din tub.

Între timp ştarterul se răceşte ca urmare a încetării descărcării, contactul se deschide

şi astfel, datorită bobinei de şoc, ia naştere o supratensiune de 300600 V; această

tensiune se aplică la filamentele tubului şi astfel se produce descărcarea în gaz şi lampa

intră în funcţiune.

3.3.1.3. Lămpi electropneumatice

Sunt lămpi cu alimentare proprie şi se numesc electropneumatice, deoarece curentul

electric este produs de către un mic generator, acţionat de o turbină cu aer comprimat.

Întregul echipament este închis în carcasa lămpii, executată din aliaj de aluminiu.

În figura 5 este reprezentată o lampă electropneumatică în construcţie antigrizutoasă

şi antiexplozivă (cu siguranţă mărită), de 6V, 35 şi 50Wsau 12V, 100W.

Aerul comprimat intră în carcasa lămpii printr-un cap de alimentare prevăzut cu sită

şi regulator de presiune, străbate spaţiul dintre globul de protecţie 7 şi lampa cu

incandescenţă 6, după care intră în turbina 1, de unde expandează în atmosferă printr-o

serie de orificii care se află în capacul care susţine globul de protecţie. Prin acest circuit

al aerului comprimat este realizată protecţia antigrizutoasă, deoarece metanul şi praful de

cărbune nu pot pătrunde în interiorul lămpii din cauza suprapresiunii, iar în cazul

spargerii globului de protecţie, curentul de aer comprimat ajunge direct în atmosferă,

turbogeneratorul oprindu-se în 10-15 s. Ca o măsură suplimentară, în interiorul lămpii se

află membrana de siguranţă 4, care sub presiunea aerului comprimat, acţionează un

contact electric în derivaţie cu bornele generatorului. Atâta timp cât presiunea interioară

este normală, contactul electric este menţinut deschis, deci lampa cu incandescenţă

primeşte curent de la turbogenerator. În momentul spargerii globului de protecţie,

presiunea interioară scăzând până la valoarea presiunii atmosferice, membrana de

12

siguranţă determină închiderea contactului, în această situaţie, turbogeneratorul fiind

scurtcircuitat, lampa nu mai primeşte curent şi se stinge.

Fig. 5. Lampă electropneumatică în construcţie antigrizutoasă şi antiexplozivă

1 – turbină cu aer comprimat; 2 – statorul generatorului: 3 – rotorul generatorului:

4 – membrană de siguranţă: 5 – reflector; 6 – lampă cu incandescenţă;

7 – glob de protecţie; 8 – grătar de protecţie; 9 – cârlig.

Generatorul are rotorul 3 sub forma unui magnet permanent cu şase poli, iar statorul

2 cuprinde o înfăşurare monofazată , conectată cu un capăt la carcasa lămpii şi cu celălalt

capăt la o bornă a duliei (a doua bornă a duliei este conectată la carcasă).

Turbogeneratorul funcţionează la o presiune de 2,5-7 at. Cu un consum de aer

comprimat de 825 m /h şi o turaţie de 7.500, respectiv 10.000 rot./min. după puterea

lămpii cu incandescenţă, care poate fi de 6 V, 35 şi 50 W sau 12 V, 100 W.

Lămpile electropneumatice sunt mai sigure din punct de vedere antigrizutos, decât

lămpile alimentate de la reţea; de aceea normele miniere de protecţie a muncii admit să

13

fie folosite şi în minele cu pericol de erupţii de metan şi material mărunt, unde lămpile cu

alimentare de la reţea sunt interzise.

3.3.1.4. Lămpi electrice mobile

Lămpile electrice mobile sunt folosite în iluminatul lucrărilor miniere care nu au

caracter stabil (galerii de înaintare, puţuri în săpare, abataje). La aceste lucrări sunt

folosite lămpile fixe cu incandescenţă, cu deosebirea că instalarea lor se face, de obicei

prin prindere de armături, astfel încât să poată fi uşor mutate, odată cu înaintarea lucrării

miniere.

În acest scop lămpile pot fi prevăzute cu un cârlig, cu ajutorul căruia sunt fixate mai

uşor de armăturile de lemn.

Lămpile electrice portabile

Aceste lămpi sunt executate în construcţie cu siguranţă mărită, în următoarele două

tipuri: de mână şi de cap. Ambele tipuri folosesc ca sursă de curent un acumulator alcalin

cu două celule.

Cutia, capacul acumulatorului ţi celelalte piese metalice sunt executate din oţel

nichelat sau cadmiat, rezistent la acţiunea corozivă a electrolitului.

a) Lămpile de cap

Prezintă avantajul că permit muncitorilor să aibă ambele mâini libere. Unele tipuri

dintre aceste lămpi asigură o iluminare mai bună a locului de muncă, prin faptul că au o

lampă cu incandescenţă mai puternică. Acest lucru s-a realizat prin folosirea unui

acumulator de capacitate mai mare, majorarea greutăţii lui fiind posibilă deoarece

acumulatorul nu mai este ţinut în mână, ci este fixat de o centură, cu care este încins

muncitorul.

Lampa propriu-zisă (reflectorul), care se fixează pe cască are carcasa executată din

tablă de oţel sau din material plastic şi este alimentată de la acumulator printr-un cablu

cauciucat flexibil.

Aprinderea şi stingerea lămpii se face cu ajutorul unui mic întrerupător, amplasat în

carcasa lămpii, care este manevrat prin învârtirea unui buton într-un sens sau altul.

14

La această lampă este realizată şi protecţie antigrizutoasă, printr-un dispozitiv de

aruncare afară a lămpii cu incandescenţă atunci când s-a spart geamul de protecţie.

Dispozitivul se bazează pe principiul duliei antideflagrante descrise anterior la punctul

3.3.1.1. fig.1.

Siguranţa fuzibilă, care este instalată în capacul cutiei acumulatorului, se topeşte în

momentul aruncării becului afară, deoarece atunci se produce scurtcircuitarea contactelor

duliei. Prin aceasta cablul şi lampa rămân fără curent, astfel încât nu mai prezintă pericol

faţă de metan. Siguranţa fuzibilă serveşte şi ca protecţie în cazul unui scurtcircuit în

cablul flexibil.

Caracteristicile tehnice pentru două tipuri de lămpi de cap, fabricate în Germania,

sunt următoarele:

Acumulatorul: 2,4 V , 12 Ah 3,6 V , 12 Ah

Lampa 2,4 V , 1/0,5 A 3,6 V , 1/0,5 A

Durata de funcţionare 10/17 h 12/24 h

Durata şi curentul de

încărcare 6,5h x 3 A 6,5h x 3 A

Masa 3 kg 2,5 kg

O construcţie modernă a lămpilor portative de cap permite încărcarea

acumulatorului de către minerii ce le folosesc (sistem de autoservire). Aceste lămpi au

cutia acumulatorului şi carcasa reflectorului confecţionate din masă plastică cu mare

rezistenţă mecanică. Cutia acumulatorului este prevăzută cu două contacte exterioare care

servesc la încărcarea acumulatorului.

b) Lămpile de mână

În minele unde excavaţiile subterane au dimensiuni mari, sunt folosite lămpile de

mână cu flux luminos puternic şi care sunt prevăzute cu un reflector pentru mărirea

distanţei de iluminare. Aceste lămpi au o carcasă rectangulară din tablă de oţel, care

adăposteşte acumulatorul alcalin cu patru celule de 4,8 V şi 10 Ah, reflectorul şi lampa cu

15

incandescenţă de 1,5/0,4 A, cu o durată de funcţionare de 6/25 h şi 118m distanţă de

iluminare. Durata de încărcare a acumulatorului este de 12,5 h cu 1,3 A.

3.4. INSTALAŢII ELECTRICE DE ILUMINAT

Instalaţiile de iluminat pot fi fixe sau mobile.

3.4.1. Instalaţii fixe de iluminat

Instalaţiile fixe de iluminat se folosesc la iluminatul camerelor şi al căilor de

transport.

Tensiunea folosită la alimentarea cu energie electrică a acestor instalaţii este de 220

V şi 127 V. În figura 6 este reprezentată schema electrică a unei instalaţii fixe pentru

iluminat.

1 – reţeaua de forţă; 2 – pornitor pentru conectare şi deconectarea reţelei;

3 – transformator; 4 – manşoane de derivaţie; 5 – corpuri de iluminat;

6 – legare la pământ a corpurilor de iluminat.

3.4.2. Instalaţii mobile de iluminat

16

Transformatorul folosit la aceste instalaţii este amplasat la punctul de distribuţie al

abatajului, este de tip uscat (în aer), de 380/127 V, 2,5 şi 5 k VA, denumite grupuri de

transformatoare trifazate antigrizutoase (GTTA), care au următoare caracteristici

principale:

- înfăşurarea primară este prevăzută cu o priză suplimentară +5 pentru cazurile în

care tensiunea reţelei depăşeşte valoarea nominală de 380 V. Reglajul tensiunii se

realizează prin scurtcircuitare cu eclisa de cupru E a bornelor marcate 380 V sau

380+5 V;

- în circuitul primar este prevăzut un întreruptor tripolar tip pachet I de 25 A şi

siguranţe fuzibile de 6 A;

- în circuitul secundar sunt montate siguranţele fuzibile de 15 A, respectiv de 25 A,

şi un dispozitiv de control şi semnalizare L, a stării de izolaţie a reţelei.

Schema electrică la grupul de transformatoare tip GTTA:

A, B, C, a, b, c, - bornele primarului şi ale secundarului; B - bornă de legare la pământ;

B - bornă conectată la cămaşa grupului de transformare; C ,C -condensatoare; D ,D -

Diode; E – eclisă de cupru; I – întrerupător; L –lampă cu neon; R – rezistenţă ohmică.

Pentru alimentarea instalaţiilor mobile de iluminat se folosesc cabluri flexibile, cu

izolaţie de cauciuc şi cu secţiuni de 1,5 – 10 mm .

17

Pentru a se uşura transportul şi montarea instalaţiei de iluminat într-un front care

atinge lungimea de 100 m, instalaţia poate fi executată prin trecerea cablului de

alimentare sau executată pe tronsoane de 15 – 20 m conectate între ele prin conectoare

speciale. Fiecare tronson cuprinde 3 – 4 corpuri de iluminat legate între ele prin manşon

de derivaţie.

Carcasele corpurilor de iluminat si ale manşoanelor se leagă la pământ prin

intermediul unui conductor din cablu flexibil, special rezervat în acest scop.

Schema electrică a unei instalaţiei mobile de iluminat în subteran:

a – schema detaliată; b – schema de principiu; 1 – reţeaua de forţă; 2 – pornitor pentru

conectarea şi deconectarea reţelei; 3 – transformator; 4 – conectoare; 5 – manşoane de derivaţie;

6 – întrerupător de semnalizare; 7 – corpuri de iluminat; 8 – conductor pentru legare la pământ.

18

CAPITOLUL V

MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ŞI P.S.I. SPECIFICE

5.1. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII

5.1.1. Dotări individuale

Intrarea în subteran este admisă numai cu lampă individuală aprinsă, în bună stare de

funcţionare, care va fi purtată sau ţinută în imediata apropiere, în tot timpul schimbului.

Lîmpile electrice individuale vor fi prevăzute cu becuri cu două filamente, cu

aprindere alternativă.

Dacă electricienii montează, întreţin sau repară instalaţii şi echipamente electrice de

joasă tensiune, trebuie să aibă asupra lor şi să utilizeze :

- mănuşi electroizolante ;

- cizme electroizolante ;

- indicatoare de tensiune portabile sau voltmetre ;

- garnituri de scurtcircuitoare şi legare la pământ.

5.1.2. Tensiuni admise

În instalaţiile subterane, alimentarea corpurilor de iluminat se va face din reţele

electrice cu nulul izolat faţă de pământ şi separat de reţelele de forţă.

Tensiunile de alimentare admise în subteran sunt

- 220 V pentru iluminatul fix ;

- 127 V pentru semistaţionar ;

- 27 V pentru corpurile de iluminat portabile.

Instalaţiile de iluminat proprii ale maşinilor mobile se utilizează la tensiunea

prevăzută prin construcţia utilajului.

19

5.1.3. Iluminatul fix obligatoriu

În subteran şi la suprafaţă trebuie iluminat cu lămpi fixe cel puţin următoarele

locuri :

- rampele de deservire a puţurilor şi planele înclinate, precum şi prelungirile

rampelor destinate pentru formarea trenurilor ;

- abataje frontale ;

- încăperile cu maşini şi utilaje electromecanice ;

- lucrările miniere în care lucrează maşini mobile ;

- punctele de deversare ale transportoarelor din fluxul principal de transport ;

- depozitele de exploziv.

5.1.4. Măsuri preliminare

Înainte de punerea în funcţiune a unei instalaţii noi, trebuie măsurată :

- rezistenţa fiecărei prize locale ;

- rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor utilajelor respective.

La reţelele izolate faţă de pământ, cu tensiunea nominală mai mare decât tensiunea

nepericuloasă, dar până la 380 V exclusiv, starea izolaţiei trebuie verificată cu ajutorul

aparatelor de control permanent, cu întreruperea alimentării cu energie electrică în maxim

0,5 s din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub următoarele valori :

- 3,3 k/fază la 127 V între faze ;

- 7k/fază la 220 Vîntre faze.

Pentru reţelele de iluminat şi semnalizare care nu sunt în zona fronturilor de lucru şi

până la 50 m de acestea, se admit dispozitive de control permanent care să lucreze numai

cu semnalizare.

5.2. NOŢIUNI DE P.S.I. SPECIFICE

Toate instalaţiile electrice de iluminat vor fi verificate şi exploatate în conformitate

cu prevederile în vigoare. Pe lângă actele normative se vor respecta şi normele interne

(instrucţiuni de exploatare) elaborate de intreprinderile producătoare de echipamente

electrice, precum şi cele stabilite corespunzător condiţiilor specifice locului de utilitare.

La folosirea instalaţiilor electrice de iluminat se vor respecta următoarele:

20

- asigurarea permanentă a bunei funcţionări a instalaţiei electrice prin revizii,

înainte de punerea în funcţiune şi prin înlăturarea imediată a defectelor;

- verificarea periodică se va face la termenele stabilite, în funcţie de felul lucrării;

- încălzirea conductoarelor sau a cablului în sarcină nu va depăşi temperatura

maximă indicată de itreprinderea producătoare.

Punctul P.S.I. din incintă trebuie să aibă în dotare următoarele:

1. Ladă de nisip din plăci de beton cu pereţi demontabili;

2. Stingător portativ cu spumă chimică C9:

- se foloseşte la stingerea uleiului de transformator, a maselor plastice (cabluri) şi a

bateriilor de acumulatoare;

- se recomandă utilizarea acestora după ce s-au folosit stingătoarele cu bioxid de

carbon sau cu praf şi CO ;

- se interzice folosirea acestora la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice de

iluminat aflate sub tensiune.

3. Stingător portativ cu pulbere P6 sau cu CO tip G3 şi G6:

- se va utiliza la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice aflate sub tensiune, la

incendiile unde nu e permisă folosirea apei sau a spumei chimice;

- nu se vor folosi pentru intervenţii în camera de comandă, la celulele de medie

tensiune din staţiile de conexiuni de medie tensiune;

- se va folosi pentru intervenţii la echipamentele montate în exterior sau interior,

transformatoare, încăperi speciale sau canale de cabluri, bobine de reactanţă,

redresoare.

4. Stingător transportabil cu spumă chimică SC şi SC 180:

- se foloseşte la stingerea incendiului la transformatoare, echipamente conţinând

ulei, de regulă montate în exterior.

21

22