CUPRINS

CUPRINS.......................................................................................................1

Argument.........................................................................................................2

Cap. I Lucrări pregătitoare..............................................................................4

II. 1 Trasarea circuitelor şi însemnarea locurilor de lampă.........................4

II. 2 Pregătirea şanţurilor şi găurilor în zid pentru pozarea tuburilor de protecţie şi a dozelor....................................................................................4

II.3 Executarea şanţurilor în zid...................................................................5

Cap.III Lucrări de montare.............................................................................6

III.1 Montarea tuburilor de protecție...........................................................6

III.2. Montarea conductelor electrice...........................................................9

III.3.Montarea aparatelor de conectare de mică intensitate.......................10

III.4 Montarea aparatelor de conectare.....................................................11

III.5. Montarea corpurilor de iluminat.......................................................12

III.6 Montarea tablourilor electrice...........................................................15

IV. Bibliografie.............................................................................................16

1

Argument

Mi-am ales această tema deoarece mi sa părut un subiect interesant pentru a imi

verifica cunoşintele mele dobandite in cursul a celor patru ani de liceu.

Lumina condiţionează în mare măsură activitatea omului. Iluminatul la nivel

corespunzător contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea numărului de

accidente, la evitarea erorilor. Iluminarea este cantitatea de lumină, sau de flux luminos,

primită de unitatea de suprafaţă. Datorită faptului că în multe cazuri se foloseşte prea

putină lumină sau prea multă decât este necesar pentru derularea unui anumit tip de

activitate, nivelul de iluminare trebuie măsurat cu un Lux-metru, valorile măsurate fiind

comparate cu standardele în vigoare pentru locaţii diferite, puterea efectiv consumată de

lampile montate se va măsura cu un cleste wattmetric.

Instalaţiile de iluminat electric trebuie să realizeze un anumit nivel de iluminare,

concomitent cu îndeplinirea unor condiţiide calitate, reclamate de caracterul subiectival

iluminatului. În afară de acestea, instalaţiile de iluminat (artificial-electric) trebuie să

aibă, pentru a fi economice, o mare adaptibilitate la condiţiile variate de functionare, dată

fiind corelaţia strânsă cu iluminatul natural. Iluminatul fluorescent este eficient si

economic.Eficacitatea luminoasa(lumen/watt) a tuturor lampilor fluorescente este ridicata

comparativ cu a altor surse luminoase. Culoarea nominala a lampilor TLD creeaza o

anumita atmosfera ,care variaza de la alb cald ,pana la alb rece lumina zilei.Culoarea

nominala este determinata de temperatura de culoare a lampii.

Din necesitataea practică de formare la elevi, a deprinderilor corecte de muncă şi

aplicării în practică a cunoştinţelor teoretice şi tehnologice precum şi formarea

deprinderilor de aplicare la fiecare loc de muncă a normelor de protecţie a muncii, cele de

prevenire a incendiilor şi normelor igienico-sanitare şi ţinând cont de condiţiile pe care

spaţiul le oferă, s-a conceput un simulator de instalaţie de iluminat exterior în cadrul

atelierului electric.

Dacă toate elementele componente se montează în interiorul clădirilor atunci instalaţiia se

numeşte instalaţie electrică interioară. În funcţie de destinaţie , deosebim instalaţii

electrice interioare care servesc numai pentru iluminat, instalaţii care sunt destinate

alimentării receptoarelor şi instalaţii pentru ambele destinaţii.

2

Cunoaşterea şi însuşirea tehnologiei de execuţie a celor mai uzuale lucrări de instalaţie

electrică interioară constituie o condiţie de bază pentru asigurarea securitaţii şi bunei

funcţionări a instalaţiei însaşi, precum şi a receptoarelor, respective ale corpurilor de

iluminat şi ale aparatelor electrocasnice.

O legătură sau o innădire a două conductoare la bornele unui comutator, o

montare a conductoarelor în tuburile de protecţie ţinându-se seama de proprietaţile fizice

ale acestora, ne dau garanţia unei bune exploatari a instalaţiei, fără încălzirea şi arderea

conductoarelor electrice, fară scurtcircuite, fără alte neajunsuri care pot duce până la

electorcutare.

Pentru aceste considerente se prezintă în cadrul acestui proiect principalele

tehnologii de execuţie cu privire la:

Lucrările pregătitoare la executarea instalaţiei electrice interioare ;

Prelucrarea şi montarea tuburilor de protecţie ;

Montarea conductoarelor electrice ;

Montarea corpurilor de iluminat.

Tehnologiile de execuţie a lucrărilor de mai sus ţin seama de natura şi structura

materialelor ce se pun în operă, de tipurile elementelor componente ce alcătuiesc

ansamblul instalaţiei, precum şi felul execuţiei instalaţiei electrice interioare, care, în mod

obijnuit, este sub forma îngropată sub tencuială şi într-o masură mai mică sub forma

montată aparent sau înglobată sub tencuială.

3

Cap. I Lucrări pregătitoare

La executarea unei instalaţii electrice interioare principalele lucrări pregătitoare

sunt:

Trasarea circuitelor electrice şi însemnarea locurilor de lampă ;

Pregătirea şanţurilor şi găurilor în zid pentru pozarea tuburilor de protecţie

şi a dozelor.

II. 1 Trasarea circuitelor şi însemnarea locurilor de lampă

Această operaţie pregătitoare se execută cu ajutorul riglei gradate din lemn sau

oţel, a sforii de trasat şi a firului cu plumb.

Trasarea constă în însemnarea cu cretă sau cărbune a traseelor tuburilor de

protecţie, a locurilor unde urmează ca sa se monteze corpurile de iluminat, prizele,

întrerupătoarele şi dozele.

II. 2 Pregătirea şanţurilor şi găurilor în zid pentru pozarea tuburilor de protecţie şi a dozelor.

Această operaţie se execută dupa trasare, pe liniile respective cercurile trasate pe

perete, tavan şi/sau pardoseală, se execută:

Manual – cu ajutorul unei dalţi şi a unui ciocan

Mecanizat – cu ajutorul unui flex cu 2 pânze (acest flex are 2 pânze sau

pânză dublă aceste pânze sunt paralele un ape cealaltă şi au între ele un

spaţiu care face foarte uşoară operaţia de săpare a şanţurilor)

Această operaţie constă în săparea şanţurilor unde trebuie să fie îngropate

tuburile de protecţie ale: prizelor, întrerupătoarelor, dozelor şi curpurilor

de iluminat.

4

Trasarea şanturilor pentru pozarea şi susţinerea tuburilor de protecţie pe

pereţi se execută numai orizontal şi vertical, în nici un caz oblic. Totodata,

se urmareşte ca acest traseu să fie, pe cât posibil, pe rosturile zidăriei de

cărămidă pentru uşurarea executarii şanţurilor de susţinere a tuburilor de

protecţie.

Traseul pe linie orizontală se face la distanţă de 30-40 cm de la tavan, iar

traseul pe linie verticală, pentru pozarea întrerupătoarelor, la o distanţă de

15-20 cm de la tocul uşii.

În ceea ce priveşte însemnarea locurilor de montare a dozelor de derivaţie,

se va urmări ca aceasta să fie pe aceeaşi linie orizontală cu cea a tuburilor

de protecţie.

Traseul tuburilor de protecţie montate pe planşeu sau sub pardoseală se

alege în general, perpendicular pe perete, iar în cazul în care planşeul este

din beton armat, legătura între două doze de derivaţie aflate pe pereţi opuşi

se poate face pe traseul cel mai scurt, respectiv pe diagonală, pentru

evitarea coturilor.

Însemnarea locurilor pentru dozele de aparat respective se face astfel:

La 1,5 m distanţa deasupra pardoselii, la 15-20 cm faţa de tocul uşii pentru

întrerupătoare din camere cu mediu uscat

Însemnarea locurilor de lampă pe tavanul încăperilor se face pe centrul acestuia

(pentru un singur corp de iluminat), determinarea mijlocului tavanului se face prin

trasarea diagonalelor acestuia.

II.3 Executarea şanţurilor în zid

Dacă acestea nu au fost executate anterior de către constructor, se execută cu dalta

ascuțită și lată prin batere cu ciocanul. Această operaţie trebuie executată cu multă grijă

pentru a se evita dislocarea cărămizilor. Se folosesc ciocane cu masa de 0,5-2 kg. Se mai

pot executa și cu mașina electric universal cu burghiu, pentru diameter de 8-20 mm, sau

cu freze, pentru diameter de 50-90mm. Străpungerile sunt executate în planșee și pereți

pentru traversări și pentru realizarea golurilor în care se vor monta dozele deramificație,

dozele deaparat,diblurile de lemn saumaterial plastic etc. Golurile pentru doze se fac

5

astfel încât acestea să se găsească cu 2-3mm sub nivelul tencuielii, iar montarea lor se

faceodată cu cea a tuburilor de protecție. Golurile pentru diblurile de lemn se fac astfel

încât acestea să se afle sub nivelul tencuielii. Diblul de lemn se fixează în golul din zid,

utilizându-se un material de legătură care depinde de mediul din încăpere. Diblul este

acoperit de tencuială.

Pentru identificare se folosesc două cuie de reper care fixează extremitățile diblului

pe direcția axelor. Diblurile din material plastic se montează fără lucrări pregătitoare și

aceasta se face o dată cu instalația pentru care sunt necesare.

Adâncimea şanţurilor trebuie să fie de aproximativ 2 cm pentru a se putea îngropa

tuburile şi a se da un strat de tencuială pe deasupra.

Pentru doze se face atât cât este necesar pentru ca doza să fie la nivelul tencuielii.

În interiorul camerei, pe tavane, nu se sapă şanţuri deoarece pozarea tuburilor se

face pe faţa de deasupra a planşeului, conductoarele intrând în corpul de iluminat prin

gaura data pentru aceasta.

Cap.III Lucrări de montare

III.1 Montarea tuburilor de protecție

Tuburile de protecție( din PVC sau metal) seaducpe șantier în lungimi fixe, de

regulă de 3 m. Pentru a putea fi montate este necesar ca acestea să fie prelucrate: tăiate,

filetate, îndoite și îmbinate. Se execută astfel porțiuni din traseul instalației( tronsoane)

care apoi se montează pe elementele de construcție și apoi se îmbinâ între ele.

Tăierea tuburilor se face la bancul de lucru cu ferăstrăul de mână sau cu o pânză

lată pentru lemn, iar cele metalice cu ferăstrăul de mână, cu aparatul de sudare autogenă

sau la mașini speciale. După tăiere, marginea tubului se curăță de bavuri cu ajutorul unei

pile.

6

Locul în care are loc tăierea se stabilește prin măsurare. Dacă tubul nu-și schimbă

direcția , măsurarea este simplă.Atuncicând tubul face un cot, măsurarea se face ca în

fig.1 și lungimea necesară de tăiat este:

l=l1 + l2

Filetarea tuburilor se face numai la tuburile metalice.Se folosesc clupele cu bacuri,

în funcție de diametru, pentru tuburi PEL și clupele cu bacuri reglabile,pentru țevi.

Fig 1. Lungimile măsurate în cazul efectuării unui cot

Îndoirea tuburilor se face atunci când nu se pot utiliza coturile sau curbele

prefabricate. Îndoirea se poate face la cald pentru tuburile din PVC și metal. Tuburile cu

diametrul peste 32 mm înainte de îndoire se umplu cu nisip uscat iar capetele se astupă.

Tuburile din PVC se încălzesc cu aer cald. După îndoire, tubul se răcește brusc prin

introducerea în apă rece.

Țevile metalice se încălzesc la forjă rotindu-se permanent pănâ la atingerea

temperaturii de îndoire.Îndoirea la rece se aplică țevilor metalice cu ajutorul preselor

mecanice. Acestea se folosesc pentru diametre până la 32 mm iar peste această

dimensiune se folosesc curbe prefabricate dintr-o bucată saumai multe segmente sudate.

Îmbinarea tuburilor se realizează prin fitinguri sau sudare . Fitingurile sunt piese de

continuitate a tuburilor( mufe), de schimbare de direcție( coturi, curbe) și de

ramificație( teuri). Fitingurile pentru tuburile IPY sunt din PVC nefiletate. Se introduce în

tuburi( fig 2) după ce au fost încălzire. În cazul tuburilor IPEY îmbinările sunt

( suplimentar lipite cu soluție adezivă, asigurându-se astfel etanșarea. Fitingurile pentru

țevile metalice sunt executate din metal și se îmbină prin filet.După prelucrarea

corespunzătoare, tuburile se pot monta sub tencuială, în zidurile sau plăcile de beton

armat sau aparent.

7

Fig 2. Îmbinare prin mufă a tuburilor din PVC

Montarea tuburilor sub tencuială . Tuburile se montează într-un șanț executat în

zidărie,peste care se așterne tencuiala.( fig 3). Tubul 1 este legat provizoriu cu sârmă

moale de cuiul 3 și apoi este montat cu mortar 4 peste zidul 5. Peste acestea se așterne

tencuiala 6.

De multe ori se renunță la acest sistem care necesită multă manoperă și se aplică

peste tub, din loc în loc, copci de ipsos pentru o fixare temporară pănă la aplicarea

tencuielii.

Dacă tuburile se montează în fascicule ( fig 3) fixare realizează pentru întregul

fascicule și nu individual folosind o rețea din sârmă moale prinsă cu ajutorul cuielor.

Odată cu tuburile de protecție se fixează și dozele de ramificație și de aparat.

Fig 3 Fixarea tubului de protecție sub tencuială

Fig 4 Fixarea unui fascicule de tuburi: 1- șanț; 2- tub de protecție;3- cuie; 4- sărmă moale

8

Montarea tuburilor în ziduri sau plăcile de beton. Tuburile se fixează cu sârmă

dearmătura zidului sau a plăcii, înainte de executarea cofrajului de turnare. Traseul

tubului se va realize în așa fel încât să nu împiedice turnarea betonului sau să se greeze

goluri care ar slăbi rezistența acestor elemente de construcții. Tuburile se montează în

plăci la distanță de armătura principal de rezistență ( fig4 ).

Montarea tuburilor aparent. Acesta este un procedeu de montaj foarte frecvent în

special în subsolurile tehnice, în construcțiile industriale. Fixarea tuburilor se elemente de

construcție( pereți, stâlpi, grinzi, plafon) se poate face în multe feluri, în funcție de

numărul de tuburi, mărimea lor, posibilitățile de prindere etc. Tuburile din PVC se

fixează direct pe construcții, iar cele metalice se fixează pe console prinse în construcție.

III.2. Montarea conductelor electrice

Conductele electrice sosesc în șantier în colaci. Din acestea se taie lungimea dorită

cu patentul. Lungimea se stabilește astfel: se adaugă la lungimea tubului de protecție

dintre două doze câte 14-20cm necesari efectuării legăturilor electrice în doze; la

lungimea dintre doză și receptor se adaugă 20-30 cm și la lungomea dintre doză și

tabloul electric. Capetele conductelor se dezizolează pe 2-3 cm cu ajutorul cleștelui de

dezizolat. Conductele se introduce apoi în tub astfel: se plasează pe unul dintre capetele

tubului o piesă numită tilă, de forma unei pâlnii cilindrice folosită pentru a reduce

frecarea care apare la tragerea conductelor. Pe la capătul opus se introduce o sârmă din

oțel sau o bandă de 5 mm , care are la vârf o bilă. Prin împingere și răsucire sârma se

introduce în tub până se scoate pe la capătul celălalt al tubului pe care este montată

tila.De acest capăt se fixează conductele electrice și sârma de oțel se trage înapoi până

când este scoasă complet ,în tub rămânând conductele.

Această metodă este utilizată numai pentru conductele de cupru și cabluri electrice.

Conductele de aluminiu se introduce prin împingere în tub. Pentru a se evita

blocarea sârmei de oțel în tubul de protecție, distanța dintre două doze apropiate nu se ia

mai mare de 6 m, iar numărul de coturi pe care le face tubul trebuie să fie mai mic de

trei.În doză se execută legarea conductelor între ele conform cu indicațiile din proiect.

Conductoarele de cupru se curăță de oxid cu cutitul, se apropie între ele și se răsucesc cu

9

patentul,operație ce poartă numele de matisare. Conductoarele de aluminiu nu se

matisează ci se leagă prin cleme triunghiulare pentru legături în doze. Legăturile sunt

permise numai în doze. Nu se admit legături în interiorul tuburilor de protecție.

Montarea conductelor INTENC. Acestea se montează direct pe zidărie înainte de a

fi tencuită. Prinderea și fixarea acestora se realizează la fel ca pentru tuburile de

protecție.. Cablurile se montează aproape în exclusivitate aparent, direct pe elementele de

construcții sau pe dispositive de susținere, prin următiarele sisteme:

-montarea cablurilor cu brățară

- montarea cablurilor cu scoabă

- montarea cablului cu scoabă NBU

III.3.Montarea aparatelor de conectare de mică intensitate

Aparetele de conectare de mică intensitate ce se folosesc în instalaţia electrică interioară

casnică, au rolul de a pune sub tensiune corpurile de iluminat, pentru aprinderea becurilor

sau prizele de alimentare cu energie electrică a aparatelor electrocaznice.

Aparatele de conectare pot fii montate sub forma de îngropate sub tencuială(fig.6),

fixarea făcându-se în doze cu ajutorul ghiarelor, înglobate în tencuială sau

aparente(fig.5), fixarea făcându-se cu ajutorul unor dibluri.

Fig 5 Fig 6

Tensiunea şi intensitatea curentului electric maximă admisibilă la care pot fii

folosite aparatele de conectare este inscriptionată pe acestea de inteprinderea

producătoare, astfel pentru întrerupătoare şi comutatoare limitele admisibile sunt 250 V si

6 A, iar pentru prize 250 V si 10 A.

10

a. Întrerupătoarele, au rolul principal de închidere şi deschidere a circuitelor

electrice care alimenteză corpurile de iluminat. Din punct de vedere al

modului de acţionare se disting întrerupătoare rotative, cumpănă şi basculante,

poziţiile de închidere şi deschidere realizându-se cu ajutorul unor pârghii,

lamele elastice sau lamele resoarte.

b. Comutatoarele. Din punct de vedere al formei comutatoarele sunt

asemănătoare cu întrerupătoarele, dar din punct de vedere constructive diferă

de acestea, întrucât la acţionarea lor se pot realiza mai mult de două poziţii de

închis şi deschis între sursa de current electric şi corpul de iluminat. De aceea,

comutatoarele sunt folosite la alimentarea corpurilor de iluminat cu mai multe

braţe cu becuri, fie trei becuri, fie toate cinci becurile, în cazul unei luster cu

cinci becuri.

III.4 Montarea aparatelor de conectare

Operaţia de montare a aparatelor de conectare (întrerupător, cumutator, priză, etc.)

este alcătuită din următoarele operaţii:

Verificarea aparatelor de conectare ;

Fixarea aparatelor în doze ;

Legarea conductoarelor la bornele aparatului

Înainte de montarea aparatului de conectare se verifică cu multă atenţie să fie în

stare de funcţionare. De exemplu dacă arcurile rotorului sau a pârghiei basculante îşi

îndeplinesc funcţia, dacă lamelele şi tecile de contact sunt curate astfel încât să asigure un

contact bun, dacă nu lipsesc şuruburi de fixare, arcuri de presiune sau daca corpul izolant

nu este fisurat sau crăpat astfel încât să ducă la electrocutare.

Fixarea aparatului de conectare în doză

După verificarea aparatului de conectare aceasta se fixează cu ajutorul ghiarelor de fixare

în doza de aparat. În acest scop se desface capacul aparatului, se slabesc şuruburile

ghiarelor cu ajutorul unei şurubelniţe, apoi aparatul de conectare se introduce în doză, se

poziţionează corect pe adâncime pe orizontală şi pe verticală şi se strâng şuruburile

ghiarelor. Apoi se fixează capacul aparatului se verifică şi se fixează în prealabil astfel

încât să creeze un aspect plăcut.

11

Legarea conductoarelor la bornele aparatului

Aparatul de conectare fiind bine fixat în doză se trece la racordarea acestuia la circuitul

de lumină sau priză.

În acest scop se îndepărtează capacul pentru a se putea lucra la legarea

conductoarelor, se deşurubează şuruburile de la bornele aparatului se scot din doză

capetele conductoarelor care se dezizolează pe o lungilme de 5-10 mm (doar atât cât este

necesar pentru conectare). După aceste operaţii se introduce capetele conductoarelor în

gaurile bornelor şi se strâng şuruburile respective, fără a forţa strângerea pentru a nu se

deteriora filetul sau secţiona conductorul.

Legarea conductoarelor la bornele întrerupătorului trebuie făcută cu multă atenţie

pentru a lega conductoarele în mod corect, în caz contrar corpul de iluminat este în

permanenţă sub tensiune indiferent de poziţia întrerupătorului.

Racordarea prizei simple şi a celei duble(bipolare) la circuitul de priză se face prin

legarea celor două conductoare la bornele prizei cu menţiunea ca unul dintre ele trebuie

sa fie conductor de fază iar celalalt de nul.

III.5. Montarea corpurilor de iluminat

Montarea corpurilor de iluminat constituie operaţia prin care se finalizează execuţia

instalaţiei electrice interioare. Corpurile de iluminat sunt obiecte de instalaţii, în care se

montează una sau mai multe lămpi electrice, repectiv becuri incandescente, pentru a se

obţine o iluminare corespunzătoare a distanţei încăperii.

Corpurile de iluminat sunt executate din diferite materiale, sub diverse forme care

să dea un aspect cât mai plăcut, putându-se monta pe acestea becuri, lămpi fluorescente,

lămpi cu vapori de mercur etc.

Fixarea corpurilor de iluminat se face pe:

- Elementele de construcții orizontale: plafon, grinzi sau alte structure

- Elemente de construcții verticale: pereți stâlpi etc.

Corpurile de iluminat se pot monta îngropat în elementele de construcție amintite

sau aparent pe acestea.

12

Montajul îngropat este pretențios din punctul de vedere al execuției și nu oferă

accesul ușor la elementele corpului de iluminat. Acest montaj permite realizarea unui

finisaj mult mai bun al elementelor de construcții și o mărire al gradului de confort.

Montajul apparent este cel mai des utilizat datorită accesului ușor la toate părțile

corpului de iluminat, ceea ce permite curățirea, schimbareaa lămpii din corp, efectuarea

reparațiilor.

În cazul montării corpurilor de iluminat pe plafon acestea se pot fixa direct fig 7

sau suspendat fig 8. Când corpul este cu incandescență și se fixează direct pe plafon,

talpa corpului se prinde cu șurub într-un diblu de lemn, sau cu bolțuri împușcate din

material plastic.Se execută conexiunile electrice în dulie, se montează lampa și celelalte

părți ale corpului de iluminat.Corpurile de iluminat suspendate sunt prevăzute cu o tijă

cârlig agățată de un alt cârlig prins în plafon fig 8. Tija are rolul de a susține corpul de

iluminat la înălțimea dorită și de a proteja conductoarele electrice.

Fig 7. Montarea corpului de iluminat pe plafon

1- Corp de iluminat; 2- dibluri de prindere; 3- tub de protecție pentru conductele

electrice

13

Fig 8. Corp de iluminat cu incandescență montat suspendat

1- Corp de iluminat; 2- tijă de suspendare cu cârlig; 3 diblu;4- colțar drept; 5 –tub

de protecție; 6- conducte electrice

Corpurile de iluminat sunt echipate cu dulii şi conductoare, numărul şi secţiunea

lor fiind determinată de puterea becurilor şi de tipul circuitului de lumină (simplu, dublu

pentru luster etc.). Conductoarele proprii ale corpurolor de iluminat, după ce au străbătutt

suportul lămpii, tija şi ramificaţiile sunt legate la bornele duliei, în care se înşurubează

becurile. Corpul de iluminat astfel asamblat este racordat la circuitul de lumină, prin

legarea conductoarelor proprii cu conductoarele circuitului de lumină.

Cum se face legarea conductoarelor la dulie. Legarea conductoarelor la bornele

duliei este o operaţie care trebuie să fie executată cu multă atenţie, pentru a se asigura o

legare corectă a conductorului de fază, o străpungere perfectă, fără joc, a conductoarelor

şi o izolare bună a acestora.

Se verifică dulia dacă are toate elementele componente de bază şi dacă acestea

sunt într-o stare bună de funcţionare;

Se demontează dulia în elementele sale componente, prin deşurubarea rozetei de

porţelan şi a armăturii metalice exterioare, după care se scoate din carcasa

suportului izolant cu armătura lui metalică cu filet;

Se leagă borne, mai întâi conductorul de fază a cărui legătură este cu contactul din

fundul duliei, apoi cel de nul a cărui legătură este cu contactul lateral (armătură cu

filet);

14

Se introduce suportul izolant cu conductoarele legate la bornele din interiorul

carcasei, urmărindu-se ca suportul izolant să fie bine fixat în pintenul carcasei,

pentru a se evita rotirea suportului izolant în timpul înşurubării becului.

După ce s-au făcut aceste operaţii se înşurubează becul sau becurile, în dulii şi se poate da

drumul la tensiune pe instalaţie verificându-se dacă toate părţiile sale componente sunt

complet funcţionabile.

III.6 Montarea tablourilor electrice

Acestea se montează în locurile prevăzute în proiect.

Tablourile pe placă de marmură. Se fixează pe console pe perete ( fig9 ). În

zidurile din cărămidă, consolele se montează direct pe zid ( fig 9a ), iar în zidurile de

beton sunt fixate prin bolțuri împușcate ( fig. 9b) sau cu dibluri din material plastic.

Tuburile de protecție pentru coloană se vor monta îngropat și vor permite accesul în

spatele tabloului.

Tablourile pe stelaj metalic. Dacă stelajul este montat în nișă, acesta se prinde de

peretele de fund al nișei în console ca în fig 9. În cazul tablourilor mari , care sunt mai

grele ,stelajul este fixat la bază cu console sub formă de picioare.

Fig 9 Fixarea tablourilor de marmură:

a- Pe cărămidă; b- pe beton

1-Consolă; 2- placă de marmură; 3 șurub cu piuliță pentru fixare; 4- bolț împușcat;

5- consolă; 6 –tub de protecție pentru circuitele electrice către receptoare

15

IV. Bibliografie

Năstase Bichir, Dan Mihoc, Dragoş Sinulescu, Maşini, aparate, acţionări şi

automatizări, Editura Didactică şi Pedagogică 1998

Niculae Mira,. Constantin Neguș, Instalații și echipamente electrice,manual

pentru clasele a XI și a XII, Editura Didactică și Pedagogică 1994

http://www.regielive.ro/

16