INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

23
P ub li c i a T e m a t i c ă N r . 7 , A N II INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Transcript of INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

Page 1: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 7, AN II

INOVARE ŞI

TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Page 2: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

ABREVIERI ........................................................................................................................................................................2

PREZENTARE ...................................................................................................................................................................3

INTRODUCERE ................................................................................................................................................................5

Cercetare și inovare ...........................................................................................................................................................6

DE VORBĂ CU SPECIALIȘTII ..........................................................................................................................................9

Părerea unui specialist: Mark Redman, expert USR ......................................................................................................10

DEZVOLTAREA AGRICULTURII PRIN INOVAȚIE, CALITATE ȘI ADAPTABILITATE ............................................ 13

Afaceri inovatoare în mediul rural .................................................................................................................................14

Inovație prin întreprinderi sociale .................................................................................................................................16

Economie rurală nouă .....................................................................................................................................................18

Economie locală bazată pe cunoaștere IT ..................................................................................................................... 20

Noi produse, noi piețe .....................................................................................................................................................21

Economie creativă și dezvoltare rurală ..........................................................................................................................23

Rețele de afaceri în mediul rural ...................................................................................................................................25

INOVARE ȘI SCHIMB DE EXPERIENȚĂ ÎN NOUA PERIOADĂ DE PROGRAMARE A PNDR ...............................27

PAC, PNDR 2014-2020 ȘI Europa 2020, surse de finanțare pentru dezvoltarea proiectelor sustenabile ...................28

Concluzii ale grupurilor operaționale PEI-AGRI .......................................................................................................... 30

Afacerile viitorului, motor al dezvoltării rurale durabile ...............................................................................................32

STUDII DE CAZ ..............................................................................................................................................................35

Modele de afaceri inovatoare și sustenabile ..................................................................................................................36

GLOSAR .........................................................................................................................................................................39

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................................ 40

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2014

Copyright fotografii: © shutterstock.com

Fotografie copertă: © shutterstock.com

© RNDR, 2014

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

Page 3: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

2 3

ABREVIERI

AFIR

AM-PNDR

ANSVSA

APIA

CE

DGDR - AM - PNDR

PEI-AGRI

FEADR

GAL

IMM

MADR

ONG

PAC

PNDR

REDR

RNDR

UE

USR

Agenţia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

Autoritatea de Management pentru PNDR

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

Comisia Europeană

Direcția Generală Dezvoltare Rurală – Autoritatea de Management pentru PNDR

Parteneriatul European pentru Inovare privind Productivitatea și Durabilitatea

Agriculturii

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

Grupul de Acţiune Locală

Întreprinderi mici și mijlocii

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Organizaţie non-guvernamentală

Politica Agricolă Comună

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Europeană de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Uniunea Europeană

Unitatea de Sprijin a ReţeleiPrezentare

Page 4: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

4 5

Introducere

Inovarea și transferul de cunoștințe asociat acesteia sunt instrumente de dezvoltare vitale pentru Europa rurală. Inovarea este un factor de progres social, economic și ecologic. Transferul de cunoștințe susține procesul de inovare prin faptul că menține întreprinderile, organizațiile și indivizii informați și favorizează schimbul de idei pe tema noilor practici, care pot avea o influență hotărâtoare. Prin urmare, inovarea în materie de dezvoltare rurală nu trebuie considerată în niciun caz ca fiind un concept elitist.

Noile abordări privind dezvoltarea operațiunilor comerciale, gestionarea resurselor de mediu și/sau a activităților comunităților locale prezintă relevanță și posibilități de realizare pentru toți cei care au un interes în zonele rurale ale Europei, în general, și ale României, în particular. Această stare de fapt se reflectă în programele și politicile la nivel european pentru perioada 2014-2020. În plus, inovarea este introdusă ca temă transversală în Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020. Toate măsurile din cadrul PNDR 2014-2020 urmăresc și acordă prioritate contribuțiilor inovatoare, iar principalele surse de susținere a inovării vor fi măsurile care finanțează cooperarea și serviciile de consiliere și de animație.

La nivelul PNDR 2014-2020, a fost introdusă

o măsură specială (M16) dedicată cooperării, care vizează consolidarea legăturilor dintre agricultură, producția alimentară și silvicultură, pe de o parte, și cercetare și inovare, pe de altă parte, inclusiv în scopul unei gestionări mai bune a mediului și al unei performanțe de mediu îmbunătățite. Dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse, practici, procese și tehnologii inovatoare în sectoarele agricol, alimentar și forestier, crearea și consolidarea interacțiunilor dintre cercetători, fermieri, proprietarii de păduri și procesatori vor fi susținute prin intermediul Sub-măsurii 16.1.

- „Sprijin pentru înființarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), pentru dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse, practici, procese si tehnologii în sectoarele agricol, alimentar și forestier”. Astfel, în următoarea perioadă de programare vor fi sprijinite proiectele care conțin elemente inovatoare și care contribuie la dezvoltarea sustenabilă. În contextul dat, în cadrul acestei publicații sunt diseminate beneficiile inovării și contribuția ei la creșterea și revitalizarea economiei rurale. De asemenea, publicația include o scurtă prezentare a surselor de finanțare disponibile în următoarea perioadă de programare, dar și o serie de proiecte de succes care pot servi ca sursă de inspirație pentru proiectele viitoare.

Page 5: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

6 7

Cercetare și inovare

Măsura 16 - „Cooperare” (Art. 35 din Re-gulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parla-mentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul eu-ropean agricol și pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentu-lui (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului) din PNDR 2014-2020

Inovarea vizează crearea legăturii între știință și practică, în special prin proiecte desfășurate de grupuri operaționale (GO), dar și prin activități de colaborare în rețea.

Conceptul încurajează eforturile de conlu-crare pentru realizarea de sinergii și de valoare adăugată la nivelul Uniunii Europene (UE), pe baza politicilor existente, în special a celei de dezvoltare rurală și de cercetare și inovare, Orizont 2020. Astfel, „Parteneriatul European pentru Inovare privind productivitatea și du-rabilitatea agriculturii (PEI-AGRI)” reprezintă o nouă abordare pentru promovarea inovării în agricultura europeană în statele membre ale UE. Produsele, practicile și procesele noi reprezintă principalele motoare pentru inovare și pentru diversificarea activităților agricole, precum și pentru îmbunătățirea competitivității economiei rurale.

Inovarea poate fi încurajată și creată în modu-ri diferite. Ea se poate realiza sub forma trans-

ferului de bune practici sau a adaptării tehno-logiilor aplicate în alte țări, pe alte piețe sau în alte sectoare. În alte situații, inovarea se poate baza pe idei complet noi și pe activități de cer-cetare de ultimă oră. Proiectele pilot, dezvolta-rea de metode de producție noi și furnizarea de servicii reprezintă modalități practice prin care se poate îmbunătăți procesul de dezvoltare socio-economică a spațiului rural.

O componentă importantă a sectorului agroa-limentar din România trebuie să devină comer-cializarea produselor obținute la nivel local, prin lanțuri scurte și prin piețe locale. Pentru aceasta, lanțurile alimentare locale din România trebuie consolidate și diversificate. Totodată, este nece-sar ca lanțurile alimentare să fie mai bine orga-nizate și axate pe calitate, siguranță alimentară și pe continuitatea aprovizionării, pentru a pu-tea răspunde preferințelor consumatorilor și pentru o mai bună integrare pe piață a micilor producători. Prin cooperare, aceștia pot identi-fica noi modalități de comercializare a unui vo-lum mai mare de produse proprii și de atragere a unor noi categorii de consumatori.

Așadar, prin intermediul Măsurii 16, sprijinul se acordă pentru a facilita cooperarea între „ac-torii” participanți la dezvoltarea rurală, pentru a-i ajuta să depășească și să aplaneze probleme-le tipice de natură socio-economică, legate de dezvoltarea afacerilor și de asigurarea de servicii în zonele rurale.

Page 6: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

8 9

Ajutorul acordat prin această măsură va con-tribui la îmbunătățirea cunoștințelor fermierilor, la creșterea viabilității afacerilor din mediul ru-ral și la asigurarea unei game mai largi de produ-se și servicii.

Suma alocată este de 31 134 556 de euro și vizează crearea și funcționarea GO înființate de fermieri, cercetători, consultanți, întreprin-deri sau ONG-uri din mediul rural, cu scopul de a întreprinde în comun proiecte de cerce-tare-dezvoltare-inovare pe probleme specifice și de a se valorifica oportunitățile din sectorul agroalimentar. Proiectele se vor axa pe soluții inovatoare, care generează beneficii directe pen-tru partenerii GO și, implicit, pentru economia locală și/sau pentru condițiile de mediu și sociale în zonele rurale, inclusiv prin diseminarea rezul-tatelor către toți cei interesați.

Măsura 16 - „Cooperare” are în componență două sub-măsuri:

Sub-măsura 16.1 – „Sprijin pentru înființarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), pentru dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse, practici, pro-cese și tehnologii în sectoarele agricol, ali-mentar și forestier”.

Scopul general al Sub-măsurii 16.1 este de a fa-cilita cooperarea între cei care activează în sectoa-rele agroalimentar și forestier, dar și între aceștia și alți participanți la îndeplinirea obiectivelor și a priorităților Politicii Agricole Comune, pentru a-i ajuta să depășească problemele caracteristice sectorului. O caracteristică importantă a acestei sub-măsuri este aceea că oferă sprijin pentru cos-turile directe ale proiectelor pilot/de dezvoltare

care nu sunt, în momentul de față, sprijinite prin alte măsuri din Programul Național de Dezvolta-re Rurală (PNDR) 2014-2020.

Sub-măsura 16.4 – „Sprijin pentru coo-perarea orizontală și verticală între acto-rii din lanțul de aprovizionare, în vederea stabilirii și dezvoltării de lanțuri scurte de aprovizionare și de piețe locale, pre-cum și în vederea realizării de activități corelate de promovare în context local”.

Obiectivul general al acestei sub-măsuri, de promovare a cooperării la nivel local, în scopul comercializării produselor agoalimentare prin intermediul lanțurilor scurte, nu presupune numai cooperarea dintre fermieri, procesatori, comercianți alimentari cu amănuntul, restau-rante, hoteluri și alte forme de cazare/servicii în spațiul rural, ci și realizarea de parteneriate cu organizații neguvernamentale și autorități publice.

Sprijinul se acordă pentru investiții tangibi-le și/sau intangibile, pentru a promova unele proiecte comune, în care cel puțin două entități cooperează pentru crearea și dezvoltarea unui lanț scurt de aprovizionare a piețelor locale sau pentru activități referitoare la crearea și dezvol-tarea unui astfel de lanț și la piața locală căreia i se adresează.

Acțiunile desfășurate prin Măsura 16 - „Coo-perare” au un rol extrem de important în cadrul PNDR 2014-2020, deoarece sprijină inovarea și facilitează dezvoltarea, folosirea și transferul de idei, produse sau tehnologii noi, pentru a îmbunătăți un anumit sistem de producție, pro-dus sau serviciu.

De vorbă cu specialiştii

Page 7: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

10 11

Părerea unui specialist: Mark Redman, expert USR

Fermierii din întreaga Europă se confruntă cu vremuri dificile. Pe de-o parte, aceștia ar trebui să furnizeze produse de calitate în cantități tot mai mari și cu impact minim asupra mediului iar, pe de altă parte, ei trebuie să se adapteze la o lume în continuă schimbare, dominată de resurse naturale în scădere, costuri de producție tot mai ridicate și schimbări climatice tot mai incerte și imprevizibile.

Desigur, există și oportunități. Există posibilitatea dezvoltării de noi produse, noi piețe și noi tehnologii. Fermele „de mâine” nu vor fi la fel ca fermele „de astăzi”, și, în mod cert, nu vor semăna cu fermele părinților sau ale bunicilor noștri. Vremurile se schimbă și, odată cu ele, și fermierii. Agricultura trebuie să însemne și altceva și să se bazeze mai mult pe cunoaștere. Fermierii trebuie să cunoască și să aibă acces la bunele practici din domeniu. Ei trebuie, de asemenea, să găsească modalități inovative de a produce în cantități mai mari și la o calitate mai bună, cu mai puține resurse.

Din fericire, de mulți ani, suportul financiar pentru inovare și transfer de cunoștințe este o prioritate pentru politica de dezvoltarea rurală la nivelul Uniunii Europene. Toate acestea sunt considerate factori cheie pentru o agricultură sustenabilă și reprezintă o „mână întinsă” fermierilor pentru a depăși provocările cu care se confruntă și pentru a profita de oportunitățile existente.

Sprijinul acordat pentru inovare și transfer de cunoștințe va crește și se va consolida în perioada 2014-2020. De o importanță deosebită este interesul crescut pentru inovare. Inovarea este un subiect amplu, dar, în termeni generali, poate fi descrisă ca „o nouă idee care se dovedește a fi de succes în practică” – cu alte cuvinte, introducerea a ceva nou, care generează beneficii economice, sociale și de mediu.

Inovarea în agricultură și, cu precădere, în dezvoltare rurală poate fi tehnologică, non-tehnologică, organizațională sau socială și bazată pe practici noi sau tradiționale. O nouă idee poate fi un produs nou, o practică nouă, un serviciu nou, un proces nou de producție, o nouă modalitate de organizare a lucrurilor etc. O asemenea idee nouă se transformă într-o inovație doar dacă este adoptată la scară largă și își dovedește utilitatea în practică. Acest lucru nu va depinde doar de idea în sine, ci și de posibilitățile pieței de a adopta această idee.

De asemenea, acest aspect depinde de disponibilitatea altor operatori de a prelua ideea, fapt care va fi influențat de nevoile, cunoștințele si percepțiile acestora, și, de asemenea, de eficiența costurilor noii idei în contextul specific al afacerii.

Din moment ce este imposibil să previzionăm cum conlucrează acești factori în vederea

Page 8: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

12 13

Dezvoltarea agriculturii prin inovaȚie, calitate Și adaptabilitate

transformării unei idei noi într-o inovație, putem determina doar ulterior dacă o nouă idee a condus la o inovație reală.

Bineînțeles, inovația nu se întâmplă accidental sau datorită faptului că ceea ce este produs este nou în mediul său. Pot fi create anumite condiții prielnice pentru apariția de idei noi, de succes, și tocmai aceste condiții sunt promovate în politica de dezvoltare rurală la nivelul Uniunii Europene.

Noul regulament privind sprijinul pentru

dezvoltare rurală acordat din FEADR (Regulamentul CE nr. 1308/2013) pune accentul pe inovare în dezvoltarea rurală. Acesta include o nouă abordare privind promovarea și sprijinirea inovării – respectiv acordarea de sprijin financiar pentru înființarea și funcționarea GRUPURILOR OPERAȚIONALE, elementul-pivot al Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI).

Grupurile operaționale ale PEI-AGRI sunt parteneriate care se formează în principal pentru a crea o legătură între cercetarea științifică și agricultura practică. Acestea au scopul de a utiliza fondurile din domeniul dezvoltării rurale (precum și alte fonduri) pentru implementarea de proiecte inovatoare concrete.

Componența unui grup operațional PEI-AGRI poate varia de la un proiect la altul, în funcție de obiectivul urmărit – acestea putând fi formate din fermieri, organizații de fermieri, cercetători, ONG-uri, reprezentanți ai mediului de afaceri sau alte părți relevante care pot contribui cu idei și soluții.

Această abordare depășește transferul de tehnologie și pur și simplu accelerează transferul din laborator în practică. Abordarea propusă este cu totul nouă și are ca scop construirea de punți de legătură între laborator și producția efectivă, între mediul academic și fermieri. Punțile create vor asigura o mai bună utilizare a diferitelor tipuri de cunoștințe și abilități (practice, științifice, tehnice și/sau antreprenoriale) și vor asigura un mediu interactiv pentru testarea de noi idei, pentru dezvoltarea de noi soluții de management pentru probleme specifice sau pentru punerea în practică de noi tehnologii.

Grupurile operaționale PEI-AGRI reprezintă o oportunitate nouă și captivantă pentru România. Va fi nevoie de timp ca acestea să se dezvolte și să se adapteze caracteristicilor unice ale agriculturii românești și diversității uimitoare a acestei țări. Tradiția, într-un secol al schimbării continue este insuficientă, în acest context, noile provocări necesitând noi abordări.

Page 9: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

14 15

Afaceri inovatoare în mediul rural

De la ferme mici la ferme mari, de la în-treprinderi de familie la IMM-uri

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) reprezintă coloana vertebrală a economiei Europei, ele pu-tând fi motorul restabilirii creșterii economice în Uniunea Europeană (UE), cu condiția să intre pe piețe noi și îmbunătățite. Pe baza argumentului conform căruia este în interesul societății să spri-jine IMM-urile, o acțiune-cheie este aceea de a oferi servicii-suport fermelor mici, asociațiilor fa-miliale și întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a le facilita accesul la afaceri inovatoare.

Pentru România, fondurile europene reprezintă

în continuare unul dintre cele mai importante ins-trumente utilizate pentru reducerea disparităților regionale, precum și pentru promovarea progre-sului economic la nivel regional și local, consoli-darea competitivității și creșterea ocupării forței de muncă, obiective de referință la nivelul Uniu-nii Europene. Intervențiile propuse sunt orientate către susținerea inovării în cadrul întreprinderilor și sporirea capacităților pentru excelență în cer-cetare și inovare și pentru schimbări tehnologice. În zonele rurale, inovarea și baza de cunoaștere vor fi consolidate prin cooperarea între sectoarele agricol, alimentar și forestier, în special, precum și prin crearea de clustere și rețele și utilizarea ser-viciilor de consultanță.

Creșterea competitivității în agricultură, silvicultură și sectorul alimentar este hotărâtoare

pentru îmbunătățirea performanțelor și revitali-zarea zonelor rurale. Există un bun potențial de creștere a producției de alimente de calitate, de modernizare a sectorului, în general, de schim-bare a statutului de țară importatoare în cel de țară exportatoare. Investițiile pentru creșterea competitivității în ferme și în unitățile de proce-sare a produselor agricole sunt necesare pentru realizarea unei creșteri economice accelerate, care va conduce în final la convergența veniturilor cu nivelul din UE.

Îmbunătățirea performanței sectorului agricol, prin afaceri inovatoare, va avea efecte pozitive asupra stabilității micro și macroeconomice, va contribui la asigurarea unui echilibru între con-sumul alimentar și securitatea agroalimentară, la creșterea ponderii exploatațiilor agricole comer-ciale și la generarea de locuri de muncă, inclusiv la absorbția surplusului de forță de muncă din agricultură.

Multe dintre nevoile identificate sunt priorități legate direct de creșterea competitivității. Aces-tea includ necesitatea unor acțiuni pentru a îmbunătăți performanța economică și accesul fermelor pe piață, prin modernizarea și restruc-turarea acestora, creșterea volumului producției agricole de calitate, stimularea continuării modernizării unităților de prelucrare și comercia-lizare, inclusiv prin diversificarea, extinderea și promovarea producției agricole și alimentare cu valoare adăugată mare și a mărcilor alimentare de

calitate.Modernizarea și dezvoltarea sectorului de pro-

cesare asigură menținerea locurilor de muncă, dar și crearea altora noi. De asemenea, diversificarea activităților agricole oferă oportunități de creștere a veniturilor. Este esențială acordarea sprijinu-lui pentru reînnoirea generațiilor de manageri ai exploatațiilor agricole, în scopul stimulării ni-velului investițiilor și al procesului de inovare, cu efect direct asupra veniturilor locuitorilor din spațiul rural. Alte idei, din perspectiva creșterii competitivității, se referă la dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare și a infrastructurii aferente, la sprijinirea de acțiuni de cooperare, în vederea valorificării și comercializării mai eficien-te a produselor agroalimentare.

Îmbunătățirea informării și formării profe-sionale continue, precum și adaptarea curricu-lum-ului la nevoile reale sunt esențiale pentru creșterea competitivității sectoarelor agroalimen-tar și forestier.

Prioritatea este de a corela mai bine educația și formarea profesională cu nevoile agriculturii și ale silviculturii și de a crește nivelul de conștientizare a fermierilor cu privire la beneficiile aduse mediu-lui. Sunt necesare cunoștințe legate de moderni-zarea fermei și viabilitatea afacerilor agricole, ma-nagementul pădurilor, acomodarea la schimbările climatice, inclusiv adaptarea tehnologiei inova-toare din rețelele europene și internaționale la condițiile din România.

Procesatorii ar putea beneficia foarte mult de cercetarea aplicată, pentru noi procese teh-nologice, eficientizarea producției, înțelegerea tendințelor consumatorilor și testarea pieței. Locuitorii din spațiul rural au nevoie de acces la

rezultatele cercetării, care să-i ajute să diversi-fice activitățile non-agricole și să valorifice bio-resursele de care dispun, să susțină și să trans-forme comunitățile rurale în locuri atractive pentru locuit. Îmbunătățirea competențelor și cunoștințelor de bază în rândul fermierilor și al deținătorilor de păduri, precum și al lucrătorilor din industria alimentară (în materie de manage-ment, marketing, procesare, siguranță și igienă alimentară), și promovarea rezultatelor cercetării și inovării se pot realiza prin acțiuni de informare și formare profesională.

Diversificarea exploatațiilor agricole și a altor în-treprinderi existente, prin orientarea lor către sec-torul non-agricol, nu constituie doar un răspuns logic la cerințele pieței, aflată în plină schimba-re, ci va ajuta și la absorbția surplusului forței de muncă eliberate din sectorul agricol. Crearea și menținerea de locuri de muncă sustenabile, înființarea și consolidarea afacerilor inovatoare, dezvoltarea de produse noi, servicii și activități care generează locuri de muncă și un venit supli-mentar sunt esențiale pentru îmbunătățirea stan-dardelor de viață din zonele rurale.

Page 10: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

16 17

Inovație prin întreprinderi sociale

Conform definiției impuse la nivel european, întreprinderile sociale sunt prezentate ca „acto-ri economici și sociali activi, în special în dome-nii precum protecția socială, serviciile sociale, sănătate, servicii bancare, asigurări, producție agricolă, muncă asociativă, meșteșuguri, cons-truirea de case, aprovizionare, servicii de proxi-mitate, educație și training, în domeniul cultu-rii, sportului și al petrecerii timpului liber.”

În conformitate cu definiția de mai sus, pot fi considerate sociale acele întreprinderi care angajează persoane vulnerabile, în scopul reinserției sociale, reinvestesc profitul, în tota-litate, în activități cu caracter social, prestează activități sociale identificate într-o anumită comunitate ca nevoi care altfel nu ar putea fi satisfăcute sau orice combinație între aceste forme.

Activitățile întreprinderilor sociale din me-diul rural se adresează celor mai înrădăcinate probleme cu care se confruntă comunitățile de aici, încercând să aducă cât mai multe soluții pozitive și inovatoare pentru serviciile pe care le furnizează. Activitățile acestor întreprin-deri au efecte pozitive asupra indivizilor și comunităților, influențând în același timp și comportamentul lor.

Dezvoltarea mediului rural depinde de inova-re și de sistemele de inovare. Inovarea este larg recunoscută ca o sursă majoră de îmbunătățire

a productivității, competitivității și creșterii economice în toate economiile avansate și emergente. Cel mai important rol al inovării este reprezentat de crearea de locuri de muncă, generarea de venituri, direcționarea dezvoltării sociale și reducerea sărăciei.

Când ne raportăm la inovația în mediul rural prin intermediul întreprinderilor sociale, nu ne referim doar la noile invenții sau la tehnolo-gii moderne, aceasta putându-se manifesta sub următoarele forme:

• Adoptarea de noi metode de lucru în ca-drul întreprinderii. Pot fi aduse împreună diferite sectoare și părți interesate, cu ajutorul unor noi metode de relaționare, prin susținerea grupurilor dezavantajate sau găsirea de soluții noi la provocările sociale, economice și de mediu. Aceste metode noi de lucru sunt specifice între-prinderilor sociale prin faptul că persoa-nele dezavantajate sau grupurile vulnera-bile cu care se lucrează sau cărora li se adresează necesită o abordare diferită.

• Dezvoltarea de noi produse și servicii. Aceasta rezultă adesea din testarea de modalități inovatoare de lucru și poate fi posibilă prin aplicarea de tehnici, parte-neriate, tehnologie, procese, cercetare și gândire nouă.

• Adaptarea abordărilor vechi la noi circumstanțe. Aceste acțiuni inovatoare sunt adesea facilitate de transferul de

cunoștințe și sunt recunoscute ca o mo-dalitate eficientă în procesul evoluției ru-rale.

Nu orice nou mijloc de soluționare a proble-melor sociale reprezintă însă o inovare socială. Așa cum invențiile tehnice sunt considerate ca atare abia în momentul în care devin vandabi-le, tot așa, inovarea socială trebuie să le asigure utilizatorilor un beneficiu durabil.

Impactul întreprinderilor sociale trece din-colo de generarea de locuri de muncă pentru persoanele vulnerabile, lăsându-și amprenta asupra comunităților în care acționează, prin schimbarea de mentalități, coeziunea creată, dar și prin faptul că însăși prezența întreprin-derilor sociale în mediul rural reprezintă o inovație.

Proiecte inovatoare dezvoltate de între-prinderi sociale în mediul rural: • O fundație din județul Sălaj a creat,

împreună cu autoritățile locale, o în-treprindere socială pentru dezvolta-rea brand-ului turistic Valea Barcăului. Fundația îi sprijină pe micii producători de miere din zonă.

• O altă asociație, înființată de mai mulți tineri care au lucrat înainte în diverse corporații și s-au întors apoi la valorile rurale, a întreprins activități de promo-vare a satului românesc, colaborând cu o serie de gazde din mediul rural care pri-mesc turiști și le prezintă viața la țară: case și locuri deosebit de frumoase, pre-cum și tradiții pe cale să dispară.

• O fundație din Transilvania desfășoară un proiect al cărui obiectiv este prote-

jarea ecosistemelor pastorale locale, a biodiversității acestora, precum și a comunităților de fermieri care locuiesc în ele. Proiectul a fost premiat de Comisia Europeană.

Politica de dezvoltare rurală a Uniunii Euro-pene recunoaște valoarea tuturor acestor tipuri de inovații și pune la dispoziție o varietate de măsuri pentru a ajuta firmele, organizațiile și persoanele fizice din statele membre să dezvol-te proiecte inovatoare.

Totodată, Programul Național de Dezvolta-re Rurală 2014-2020 pune mai mult accent pe inovare și pe incluziune socială în activitățile desfășurate în mediul rural, astfel încât putem afirma ca există premisele pentru dezvoltarea inovației la sate, prin intermediul întreprinde-rilor sociale.

Page 11: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

18 19

Economie rurală nouă

Inovația în mediul rural

Tehnologia, investițiile eficiente și manage-mentul performant sunt cei trei vectori princi-pali de dezvoltare a unei agriculturi profitabile în viitor și a unei economii rurale de durată.

Având în vedere competiția din domeniul agriculturii, atât la nivelul României, cât și la nivel regional și european, precum și variațiile mari de preț de la inputuri la vânzarea recol-tei, este evidentă necesitatea orientării către o agricultură de precizie, inovatoare, pentru a avea productivitate și eficiență maximă în orice condiții de piață sau de vreme.

Se impune generarea de idei noi de dezvolta-re și de îmbunătățire a tehnologiilor existente.

În vederea dezvoltării unui sistem inovator eficient se pornește de la următoarele premise:

1. Crearea unui mediu stimulativ pentru inițiativa sectorului privat, prin susținerea mecanismelor de piață. În acest scop, prin „Strategia de cercetare și inovare 2014-2020”, principalele linii de acțiune vor fi oferirea de credite, constituirea unor fonduri de capital de risc și fonduri de garantare și gestiune a proprietății intelectuale. Prin aceste direcții, se intenționează oferirea unor deduceri fis-cale de 50% asociate cheltuielilor de cerceta-

re și dezvoltare, precum și crearea unui sis-tem de micro-credite și credite cu dobânzi subvenționate pentru capital de lucru și pentru investiții de dezvoltare, în favoarea IMM-urilor inovatoare din mediul rural.

2. Susținerea specializării inteligente, printr-un set de instrumente care acoperă întreg spec-trul de activități creative, de la idee la piață, și punerea în valoare a colaborării și parteneria-telor între actori diverși. Unul dintre domeniile de specializare inteligentă pentru ciclul strate-gic 2014-2020, identificat pe baza potențialului științific și comercial, este bioeconomia, dome-niu care beneficiază de potențialul uriaș al agri-culturii românești, în contextul unei industrii alimentare locale tot mai active și cu standarde în creștere și al unor tendințe globale, cum este cererea ridicată de produse alimentare. Spe-cializarea inteligentă presupune un efort com-plex de explorare și selectare a unor domenii de investiție prioritare, cu potențial economic și inovator.

Prioritățile spre care se pot îndrepta proiecte-le inovatoare din zona rurală:

1. Crearea de produse alimentare sigure, ac-cesibile și optimizate nutrițional, prin valorifi-carea resurselor existente și/sau insuficient va-lorificate și utilizarea lor durabilă, contribuind astfel la creșterea valorii adăugate a sectorului agroalimentar și a locurilor de muncă în mediul

rural, la calitatea alimentelor și alimentației și, implicit, la starea de sănătate a populației.

2. Dezvoltarea de noi produse, practici, pro-cese și tehnologii în sectorul horticol, prin valo-rificarea genofondului horticol autohton și uti-lizarea unor tehnologii durabile pe întreg lanțul producției horticole.

3. Adaptarea sectorului de zootehnie, medicină veterinară, pescuit și acvacultură la provocările sec. XXI, prin dezvoltarea și di-versificarea sistemelor și tehnologiilor inova-toare din domeniu, care pot asigura creșterea producției și obținerea de produse animale cu valoare biologică ridicată și reducerea la mini-mum a impactului negativ asupra mediului.

4. Dezvoltarea durabilă a producției culturi-lor de câmp adaptate impactului schimbărilor climatice globale, în scopul diversificării ofer-tei naționale de soiuri specifice climatului temperat excesiv, al creșterii competitivității internaționale, al adaptării la normele și piața Uniunii Europene.

5. Dezvoltarea durabilă a sectorului fo-restier și creșterea competitivității lui, fapt care poate contribui la asigurarea stabilității, biodiversității și creșterii eficacității funcționale a pădurilor, pentru generarea de resurse și ser-vicii, și la creșterea rolului Platformei Tehnolo-gice Europene pentru Sectorul Forestier.

6. Folosirea surselor de bioenergie-biogaz, biomasă, biocombustibil, prin valorificarea potențialului însemnat de biomasă lemnoasă și agricolă, pentru obținerea de energie ieftină și curată, sub forme variate: biogaz, biocombusti-

bili și arderea combinată de biomasă și combus-tibili fosili în cogenerare.

7. Folosirea biotehnologiilor agroalimenta-re, având ca obiective principale dezvoltarea de metode, mijloace și produse biotehnologice, pentru creșterea calității și cantității bioresur-selor, în contextul schimbărilor climatice și al necesarului tot mai crescut de produse alimen-tare de calitate.

În concluzie, printr-o implicare activă a me-diului privat, dezvoltarea afacerilor agricole inovatoare și încheierea de parteneriate public-private, precum și între cercetători și fermieri/întreprinzători din mediul rural, pot fi atin-se obiectivele privind inovarea și dezvoltarea durabilă a agriculturii.

Page 12: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

20 21

Economie locală bazată pe cunoaștere it

Noi produse, noi piețe

Accesul la internet, o necesitate pentru dezvoltarea rurală

La nivelul anului 2012, rata de penetrare a internetului în bandă largă la puncte fixe era de numai 23,47% în mediul rural, acest fapt și utilizarea nesatisfăcătoare având drept cauze lipsa unei infrastructuri moderne de tehnologie a informației și a comunicațiilor (TIC) dar și veniturile mici ale populației.

În vederea îmbunătățirii accesului la internet în zona rurală, la începutul anului 2014 a fost deschisă o sesiune în cadrul Măsurii 322 - Sub-măsura 322e) - „Investiții privind infrastructura de broadband în spațiul rural”, prin care au putut fi depuse proiecte care pot fi implementate în „zonele albe din mediul rural”. În cadrul acestei prime sesiuni, din 92 de proiecte, cu o valoare publică totală de 15 570 277 de euro, 45 au fost declarate eligibile, iar 11 au fost selectate pentru finanțare, valoarea acestora fiind de 1 866 635 de euro. Aceste cifre arată atât interesul, cât și necesitatea acordării de noi fonduri în cadrul noii programări PNDR 2014-2020. Din analiza Documentului de programare, se poate observa că a fost luată în considerare necesitatea dezvoltării infrastructurii TIC în zona rurală, urmând să fie alocate fonduri în acest domeniu. Astfel, necesitatea dezvoltării unei rețele de comunicații în zonele rurale și a unor servicii de internet în bandă largă în principalele puncte de interes, cum ar fi centrele comunale, bibliotecile, administrațiile locale, este tratată

amplu în cadrul documentului, realizarea acestor proiecte permițând îmbunătățirea informării, un schimb mai bun de cunoștințe și o inovare intensificată în ferme și în exploatațiile forestiere.

În cadrul fermelor și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) din mediul rural, după cum s-a demonstrat și la nivel european, lipsa internetului îngreunează planificarea producției, limitează prezența produselor pe piață și micșorează posibilitățile de acces pe piețele internaționale sau de stabilire a unor acorduri de cooperare. Un bun acces la internet poate reduce gradul de izolare și poate spori competitivitatea fermelor și a societăților din mediul rural, în special a IMM-urilor, prin faptul că oferă acces la piețe internaționale și moduri mai rapide și mai eficiente de a face afaceri. Modernizarea infrastructurii TIC și a serviciilor de comunicații în comunitățile locale va facilita o participare mai intensă a populației de aici la procesul de creștere economică, contribuind astfel la reducerea disparităților legate de calitatea serviciilor dintre zonele rurale și centrele urbane.Prin intermediul unei astfel de infrastructuri, spațiul rural va deveni mai atractiv pentru dezvoltarea socio-economică, inițierea și consolidarea afacerilor și crearea de parteneriate pentru inovare, în sensul facilitării schimbului de informații și al constituirii unei baze comune de cunoștințe, pentru activități de comunicații, analiză și planificare strategică, dar și pentru coeziune socială, servicii de sănătate și de învățământ etc.

Una dintre prioritățile Uniunii Europene în legătură cu perioada de programare 2014-2020, în cadrul Regulamentului nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, este „Încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, în silvicultură și în zonele rurale”. Astfel, încurajarea produselor noi, inovatoare și introducerea acestora pe noi piețe interne sau externe vor reprezenta o constantă pentru următorii ani.

Produsele, practicile și procesele noi reprezintă atât motoare de inovare și diversificare a activităților agricole, cât și pentru îmbunătățirea competitivității economiei rurale.

Având în vedere competitivitatea produselor ecologice, potențialul de dezvoltare și cererea în creștere în România și în lume, se justifică intensificarea acțiunilor de susținere, prin noi măsuri, distincte (pentru o mai bună evidențiere și vizibilitate), a producției ecologice și a sectorului de procesare a acestor importante resurse agroalimentare. Astfel, în România se impune dezvoltarea sistemului de agricultură ecologică și adaptarea lui la nevoile pieței, conștientizarea importanței practicării agriculturii ecologice în mediul rural, ca o soluție de revitalizare locală, dar și promovarea pe piață a produselor românești de calitate, a celor ecologice atestate, a produselor tradiționale autentice, a mărcilor locale și regionale valoroase.

România exportă îndeosebi cereale, miere, fructe de pădure, și mai puțin mărfuri procesate, cum ar fi brânzeturi, vinuri sau produse de panificație. Țările europene sunt primele piețe de export ale României pentru produsele ecologice. Germania, Austria și Belgia sunt principalele țări care importă masiv materie primă obținută în sistemul ecologic autohton, dar și principalii furnizori de produse bio procesate pentru piața românească.

Vânzarea de produse ecologice procesate cu valoare adăugată mare, dezvoltarea exporturilor către zone cu potențial de absorbție și identificarea de noi piețe de export s-au aflat și printre prioritățile Strategiei Naționale de Export 2012-2016 în domeniului agriculturii ecologice din România și au fost vizate și în cadrul strategiei pentru perioada 2014-2020, în care agricultura ecologică, sectorul vie/vin, turismul și meșteșugurile sunt abordate împreună (fără a neglija însă diferențele sectoriale) având în vedere capacitatea lor de a se potența reciproc la nivel regional și local, pentru a da o identitate regiunilor din România. Aceste sectoare sunt, prin excelență, creatoare de imagine, calitate și tradiții. Astfel, crearea de sinergii turism rural-ecoturism-agricultură ecologică-vie/vin-artizanat-folclor are ca scop final exportul de brand-uri regionale puternice, axate pe excelență și tradiții, care să promoveze identitatea locurilor și să reprezinte o importantă sursă pentru dezvoltarea regională durabilă.

Page 13: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

22 23

Schimb de cunoștințe și transfer de informații la nivel european

Creativitatea și inovarea sunt două componente esențiale pentru dezvoltarea rurală de succes. Acestea se adresează provocărilor cheie de la sate și pot sprijini dezvoltarea mediului rural european și românesc. Creativitatea poate fi considerată o sursă de inovare supremă: transformă idei în produse și servicii. Ea este mereu prezentă atunci când inovarea duce la rezultate economice. Proiectele din mediul rural dezvoltate la nivel european în perioada 2007-2013 au demonstrat interesul față de dezvoltarea de produse și procese inovatoare și găsirea de soluții creative pentru a face față tuturor realităților.

Trecerea la o economie rurală creativă

Practicile inovatoare și soluțiile creative reprezintă o trambulină către creșterea economică și bunăstarea regiunilor rurale europene. De pildă, inovația este relevantă pentru activitățile de dezvoltare rurală care vizează identificarea de noi piețe, dezvoltarea de noi parteneriate sau adaptarea la diverse circumstanțe, ca și pentru crearea de noi produse, introducerea de noi servicii sau testarea și implementarea de noi moduri de cooperare.

Creativitatea rurală

Sectoarele economice creative acoperă o arie largă de activități, având în comun faptul că se

bazează pe creativitatea indivizilor de a produce bunuri și servicii originale. Includ meșteșugurile, arta, comerțul cu antichități, arhitectura, moda, editarea, publicitatea, muzica, artele scenei, filmul și fotografia, radioul și televiziunea, internetul și design-ul de softuri, media digitală. Ele contribuie la dezvoltarea rurală într-un mod sustenabil și au devenit cheia de măsurare a competitivității locale.

În noua perioadă de programare, prin măsurile propuse în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), vor fi sprijinite și finanțate proiecte inovatoare din sectoare neagricole, proiecte privind investițiile în active fizice și dintre acelea care contribuie la dezvoltarea creativității și inovației rurale.

Inovația rurală. Acceptarea schimbării ca oportunitate

Politicile de dezvoltare rurală se bazează pe o istorie de programare care recunoaște rolul-cheie și beneficiile inovării și creativității pentru locuitorii de la sate.

Abordările inovatoare sunt promovate prin politicile și programele naționale și europene. Potrivit acestora, înglobarea măsurilor de inovare în dezvoltarea rurală reprezintă o prioritate.

La nivel național, PNDR include acțiuni care vizează promovarea inovației și identificarea

În ceea ce privește dezvoltarea de servicii turistice rurale durabile, grupul de lucru interministerial pentru dezvoltarea ecoturismului în România, format din reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Mediului și Pădurilor, Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Asociației de Ecoturism din România, ai WWF Programul Dunăre-Carpați România, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Asociației pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural din România și ai Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva au dezvoltat un set de criterii care stabilesc desemnarea zonelor ecoturistice. La nivel european, România este printre primele țări din Uniunea Europeană (UE) care au implementat sistemul de certificate al destinațiilor ecoturistice. La începutul lui octombrie 2014, Comisia Europeană a avizat primele două zone ecoturistice din România: Zărnești-Piatra Craiului, din județul Brașov, și Creasta Cocoșului-Mara-Cosău, din Maramureș.

O destinație ecoturistică respectă câteva reguli de bază: cel puțin două treimi din activitățile oferite oaspeților trebuie să aibă legătură cu natura, mai mult de jumătate din locurile de cazare să fie mici, cu doar câteva camere și construite din materiale tradiționale, iar meniul să ofere produse locale, de preferință bio. Acest pas conduce la dezvoltarea economică a satelor din zonele ecoturistice într-un mod inovator și sustenabil. „Dacă vorbim despre turismul în viitor, vorbim despre ecoturism – afirmă Peter de Wilde, președintele Comisiei Europene pentru Turism. Avem o singură planetă și trebuie să avem grijă de ea”.

Un alt segment cu perspectivă, care merită urmărit, este cel al meșterilor populari, al

artizanilor locali, respectiv al târgurilor locale, regionale sau chiar internaționale unde aceștia își expun produsele. Seminarii, ateliere de lucru și prezentări au ca scop câștigarea de noi piețe pentru aceste tipuri de produse, creșterea numărului de întreprinzători și îmbunătățirea competențelor antreprenoriale, respectiv creșterea vizibilității pe piață a meșteșugarilor și a produselor furnizate de ei, realizate prin tehnologii simple, tradiționale, cu o componentă de prelucrare manuală semnificativă, care păstrează autenticul românesc și identitatea națională.

Modernizarea sectorului de procesare a produselor agricole și adaptarea acestuia la standardele UE este încă una dintre nevoile identificate în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020. În România, în cadrul acestui sector sunt necesare investiții pentru crearea de noi capacități de procesare, de echipamente și tehnologii moderne și de fluxuri tehnologice care să se ridice la standardele UE. De asemenea, orientarea producției către cerințele pieței sau încurajarea de noi piețe pentru produsele agricole și non-agricole, ținând cont de tendințele actuale, în conformitate cu standardele în vigoare, constituie un punct de plecare pentru o strategie de succes.

În loc de concluzie „În viitor, principala provocare pentru

agricultură este nu numai cum să producem mai mult, ci și cum să producem mai bine – declara, la un moment dat, Dacian Cioloș, fost comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. În acest scop, va fi esențial să existe o cercetare și o inovare orientată spre cerere și o mai bună diseminare a bunelor practici”.

Economie creativă și dezvoltare rurală

Page 14: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

24 25

de noi oportunități care să contribuie la dezvoltarea economică, la prosperitatea socială a comunităților care iau parte la dezvoltarea rurală.

Inovarea este considerată importantă în facilitarea unui cadru de dezvoltare sustenabilă, care creează un echilibru între dezvoltarea economică, producție și protejarea „bunurilor de interes public”, precum biodiversitatea și alte resurse de mediu. De asemenea, gândirea creativă este un instrument esențial pentru participanții la dezvoltarea rurală, dar și pentru factorii decizionali în abordarea problemelor fundamentale: competitivitatea, calitatea vieții, diversificarea și coeziunea teritorială.

Dialogul conduce la inovare și dezvoltare rurală sustenabilă

Ideile inovatoare nu apar întotdeauna doar de la un „Evrika!”, ci ca rezultat al unei dezbateri active între indivizi care cunosc bine un subiect, dar au experiențe și perspective diferite asupra lui. Dacă dorim să fim în continuare competitivi într-o lume în continuă globalizare, trebuie să ne îndreptăm spre o economie bazată mai mult pe cunoaștere, să dezvoltăm proiecte inovatoare, care să asigure dezvoltarea durabilă a mediului rural românesc.

În acest sens, toți participanții trebuie să colaboreze și să facă schimb de informații și transfer de cunoștințe la nivel regional, inter-regional și european. Aceasta este și una dintre semnificațiile integrării europene.

Cooperarea teritorială sub forma celei transfrontaliere sau transnaționale poate ajuta la stimularea creativității și inovării printr-un

număr mare de contacte, schimburi și proiecte dezvoltate în comun.

Politicile de dezvoltare rurală promovează cooperarea și sprijină dezvoltarea de rețele de cooperare și grupuri operative care să facă schimb de experiență și de bune practici și să dezvolte noi oportunități.

Rețele de afaceri în mediul rural

Schimb de cunoștințe și expertiză în dezvoltarea rurală

Grupurile de Acțiune Locală reprezintă o soluție efectivă pentru transformarea în realitate a potențialului pe care comunitățile locale îl pot valorifica pentru a se putea înscrie în această nouă abordare a dezvoltării satului european, una prin care se încurajează întoarcerea și/sau stabilirea tinerilor în teritoriul Leader și dezvoltarea economică, socială și culturală a acestuia. Pentru a sprijini respectivul demers, noua programare pune accentul pe stimularea parteneriatelor, transferul de cunoștințe și implementarea inițiativelor inovatoare, dar mai ales pe prezența activă a cetățenilor la luarea deciziilor strategice pe termen lung.

Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 include șase priorități de dezvoltare, prima dintre ele referindu-se la „încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, silvicultură și în zonele rurale”.

Transferul de cunoștințe și informarea au un rol foarte important, datorită faptului că sprijină inovarea și facilitează dezvoltarea, folosirea și transferul de idei, produse sau tehnologii noi, pentru a îmbunătăți un anumit sistem de producție, produs sau serviciu.

Acțiunile privind transferul de cunoștințe și acțiuni de informare vizează măsuri de creștere

a competitivității și diversificării din agricultură și necesitatea restructurării și modernizării sectorului agricol, încurajarea afacerilor orientate spre piață, procesarea și comercializarea produselor agricole, dar și măsuri legate de îndeplinirea obiectivului gestionării durabile a terenurilor și de protecție a mediului, aplicarea de tehnologii și practici prietenoase cu mediul, bune practici de producție agricolă și de utilizare a energiei regenerabile.

Formarea profesională tehnică și economică, precum și capacitatea mare de acces la informații, inclusiv sub forma diseminării acestora, joacă un rol important în evoluția și specializarea agriculturii. Transferul de cunoștințe și acțiunile de informare pot fi adaptate la nevoile „actorilor”-țintă, fermieri și persoane care activează în sectorul agroalimentar. Prin urmare, trebuie sprijinite, în egală măsură, îndrumarea profesională, activitățile demonstrative și cele de informare.

Bagajul dobândit prin transferul de cunoștințe și acțiunile de informare ar trebui să le permită tuturor persoanelor active în sectorul agroalimentar să-și sporească gradul de competitivitate, să folosească tehnologii și procese inovatoare, să utilizeze mai eficient resursele și să îmbunătățească performanțele de mediu.

Cei mai mulți dintre fermierii din România, în special cei care dețin exploatații de dimensiuni mici și mijlocii, nu dispun de cunoștințe adecvate

Page 15: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

26 27

în domeniul metodelor de management, al tehnologiilor și standardelor moderne de producție, în special în sectorul zootehnic și horticol, axându-se preponderent pe experiența practică tradițională. De asemenea, nivelul de conștientizare, cunoștințe și abilități al acestora cu privire la metodele moderne și inovatoare de procesare și marketing ale produselor agricole, inclusiv în contextul lanțurilor scurte de aprovizionare, este insuficient pentru a putea răspunde cererii pieței și a îndeplini standardele la nivel european. În plus, ei nu dețin suficiente cunoștințe cu privire la practicile de mediu care aduc beneficii biodiversității, solului și apei și nu au informații privind practicile agricole care contribuie la o mai bună adaptare la efectele schimbărilor climatice în zonele cu risc și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Evoluția în sectorul agroalimentar din România necesită un nivel ridicat de instruire tehnică, economică și de management al afacerii la nivel de fermă, pentru a îndeplini cu succes standardele UE (siguranță alimentară, sănătatea animalelor, norme de mediu etc.) și a face față unui mediu concurențial.

Optimizarea nivelului de cunoștințe și aptitudini ale fermierilor va contribui la restructurarea/modernizarea fermelor de dimensiuni mici și mijlocii, diversificarea gamei de produse, orientarea către piață a fermelor mici, adoptarea de tehnologii inovatoare și bune practici, în special de către fermierii tineri, și crearea de lanțuri scurte de aprovizionare.

Schimbul de cunoștințe în mediul rural reprezintă o abordare pe care se pune accentul din ce în ce mai mult și la nivel european. În această direcție, Rețelele Rurale Naționale (RRN)

din fiecare țară fac deja demersuri concrete, prin participarea frecventă la întâlniri și evenimente organizate la nivel european, pentru a împărtăși experiențe și informații. Tot mai des, aceste rețele formează grupuri geografice și tematice, pentru dezvoltarea de activități, promovarea unei cooperări mai intense, a schimbului tehnic și a dialogului între ele. Reprezentanți ai RRN și experți din statele membre fac deja schimb de informații și se întâlnesc în ateliere pentru a dezvolta planuri de lucru și activități comune, cu susținerea și sub îndrumarea Punctului de Contact al Rețelei Europene pentru Dezvoltare Rurală (REDR).

În fine, o nouă inițiativă a REDR este reprezentată de promovarea grupurilor macro-regionale, pentru „schimbul de cunoștințe”, care are ca scop valorificarea marii diversități observate în RRN, privind prioritățile/activitățile lor tematice, capacitățile tehnice și administrative, gama de servicii și nivelurile de interacțiune.

Inovare și schimb de experiență în noua perioadă de programare a PNDR

Page 16: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

28 29

PAC, PNDR 2014-2020 și Europa 2020, surse de finanțare pentru dezvoltarea proiectelor sustenabile

Inovarea este un aspect inclus în prioritățile Politicii Agricole Comune (PAC) și ale Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 și contribuie la creșterea inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. Cercetarea este necesară pentru a asigura baza pentru ideile și conceptele inovatoare atât pentru procese, cât și pentru produse, în vederea consolidării productivității agricole, alături de promovarea utilizării durabile a resurselor și conservarea mediului. Instituirea unui Parteneriat European pentru Inovare (PEI) în domeniul agriculturii este menționată în comunicarea „O Uniune a inovării” (inițiativa emblematică din cadrul Strategiei Europa 2020), care menționează, printre altele, capitolul „Productivitatea și durabilitatea agriculturii”. Acesta este o consecință a cererilor multiple de acoperire a decalajului dintre lumea cercetării și comunitatea agricolă, contribuind astfel la o aplicare mai rapidă a abordărilor inovatoare în practica agricolă și la un feedback sistematic cu privire la nevoile de practici pentru cercetători.

Până în prezent, programele privind inovarea au fost utilizate doar într-o mică măsură. Prin urmare, în următoarea perioadă de programare vor fi depuse eforturi suplimentare pentru a exploata mai bine potențialul politicii de dezvoltare rurală pentru sprijinirea inovării. Se va pune accent pe

informarea și încurajarea celor interesați să facă uz de măsurile de stimulare a inovării produselor, proceselor și tehnologiilor, într-un context comercial. În acest sens, rețeaua PEI va avea un rol-cheie în a alimenta și răspândi noile idei.

PAC stimulează productivitatea și îi ajută pe agricultori să fie mai productivi și să-și îmbunătățească abilitățile tehnice, prin: folosirea practicilor menite să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea tehnicilor agricole ecologice, îndeplinirea standardelor în materie de sănătate publică, mediu și bunăstare a animalelor, producerea și punerea pe piață a specialităților alimentare regionale, sporirea productivității zonelor împădurite, găsirea de noi utilizări ale produselor agricole în cosmetică, medicină sau artizanat. De asemenea, prin reforma acesteia se oferă o serie de oportunități, în sensul încurajării agricultorilor de a se organiza în grupuri de producători de tipul cooperativelor, fapt care le-ar permite să-și comercializeze mai bine produsele. Se pune un accent mai mare pe cooperativele agricole, punctând rolul tot mai important pe care îl vor juca în cadrul tuturor sectoarelor. Ele vor avea astfel posibilitatea de a-și gestiona mai bine calitatea și cantitatea producției, iar în anumite sectoare, cum ar fi cele ale cărnii de vită, cerealelor și laptelui, vor putea fi negociate

contracte colective. Aceste instrumente nu trebuie să rămână posibilități de ordin teoretic, ci trebuie puse în aplicare. Astfel, poziția agricultorilor la nivelul lanțului alimentar va fi consolidată.

Cooperativele agricole sunt factori importanți în vederea contribuirii la prioritățile descrise în cadrul politicii de dezvoltare rurală a UE, iar investițiile și inovarea au un caracter determinant în acest sens. Este nevoie să existe sisteme de protecție față de imitații ale specificităților regionale, acoperite de legislația mărcilor și indicațiilor geografice, în cadrul viitoarelor tratative aferente negocierilor de liber-schimb, păstrându-se astfel calitatea și diversitatea producției europene. Diversitatea asigurată prin noua PAC conferă sectorului agricol al UE rezistență în fața situațiilor de criză. Prin proiectele propuse de participanții la dezvoltarea rurală se impune impulsionarea inovației și cercetării, iar cunoașterea astfel obținută trebuie transferată către agricultori. Prin proiectele și acțiunile aferente, trebuie avute în vedere adoptarea măsurilor de tip win-win, stabilirea unor acțiuni mai eficiente în privința utilizării resurselor, ceea ce ar avea beneficii ecologice și ar menține, în același timp, capacitatea de producție, mijlocind obținerea de profit.

PAC a fost revizuită pentru a putea răspunde provocărilor viitoare, ținând cont de așteptările societății. Noua ei structură va aduce schimbări majore: sprijinul direct va deveni mai echitabil și va ține cont, într-o mai mare măsură, de aspectele de mediu, va fi consolidată poziția agricultorilor față de verigile din lanțul de aprovizionare cu alimente, iar politica, în general, va deveni mai eficientă și mai transparentă. Această reformă reprezintă un răspuns ferm al UE la provocările

legate de securitatea alimentară, de schimbările climatice și de creșterea economică, de crearea de locuri de muncă în mediul rural. PAC va juca în continuare un rol esențial în îndeplinirea obiectivului general de promovare a unei creșteri inteligente favorabile incluziunii.

În perioada de programare 2014-2020, inovarea este susținută de PNDR prin două măsuri distincte: Măsura 16 - „Cooperare”, prezentată ca atare la începutul publicației, și Măsura 1 - „Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare”. Transferul de cunoștințe și acțiunile de informare vor fi adaptate la nevoile tuturor celor care activează în sectorul agroalimentar.

Totodată, la nivel național și european au fost dezvoltate acțiuni, programe și politici care să sprijine dezvoltarea rurală într-un mod eco-inovator, înțelegând inovarea ca un motor al progresului. Obiectivele Strategiei Europa 2020 subliniază importanța tuturor zonelor rurale și urbane din Europa, legată de valorificarea, în mod egal, a acestui motor al inovației. Produsele noi, serviciile, tehnologiile, procesele și formele de organizare pot ridica profiturile afacerilor din mediul rural și contribui la protejarea mediului înconjurător și la consolidarea mediului social.

Page 17: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

30 31

Concluzii ale grupurilor operaționale PEI-AGRI

Încă de la început, scopul acestor grupuri operaționale a fost de a aborda într-o manieră practică problemele identificate în ceea ce privește inovarea și schimbul de experiențe în agricultură la nivelul statelor membre. În aceeași măsură, prin intermediul acestor grupuri operaționale s-a încercat stimularea cooperării între părțile interesate: cercetători în agricultură, consultanți, mediu de afaceri.

Cu alte cuvinte, Parteneriatul European de Inovare/European Innovation Partnership (PEI) este cel care promovează un sector agricol și silvic viabil din punct de vedere economic, eficient în gestionarea resurselor, ecologic, progresiv în ceea ce privește sistemele de producție agro-ecologice, contribuind astfel la furnizarea constantă și durabilă de produse alimentare și hrană pentru animale, îmbunătățind procesele de conservare a mediului înconjurător și construind relații între cercetători, experți și fermieri, comunități rurale, antreprenori, organizații neguvernamentale și consultanți.

Astfel, grupurile operaționale sunt parte a PEI pentru productivitate și sustenabilitate agricolă și sunt formate din „actori” relevanți pentru atingerea obiectivelor acestui organism: fermieri, cercetători, consultanți și antreprenori cu activitate în sectoarele agricol și alimentar.

În urma desfășurării activităților în cadrul cărora grupurile operaționale s-au concentrat

pe transferul de informații și cunoștințe, pe servicii de consultanță, dezvoltarea fermelor și a mediului de afaceri și pe investiții în active, s-a ajuns la concluzia că sunt necesare simplificări și clarificări la nivelul cadrului legislativ și că este nevoie de mai multă flexibilitate în aplicarea regulilor de producție, în vederea adaptării la condițiile specifice și la stadiul de dezvoltare, în funcție de nivelul statelor membre.

De asemenea, s-a conchis că sunt necesare măsuri specifice pentru a proteja sectorul ecologic și pentru a îndeplini așteptările consumatorilor.

În opinia Comisiei Europene, pe viitor este necesară consolidarea liniilor de comunicare între toate agențiile de control și identificarea unor modalități pentru îmbunătățirea producției, pentru prezentarea și diseminarea rapidă a informațiilor, a documentelor și datelor utile relevante. În aceeași măsură, vor fi identificate și soluționate dificultățile legate de cadrul normativ, astfel încât să fie asigurate principiul concurenței și buna funcționare a pieței agricole ecologice.

Colaborarea dintre grupurile operaționale PEI-AGRI și concluziile acestora ajută la îmbunătățirea mecanismelor actuale, mai ales în ceea ce privește comerțul internațional, esențiale fiind reciprocitatea și transparența în acordurile comerciale. Grație acestora, următoarele proiecte vor avea în vedere încurajarea promovării

sectorului ecologic și, implicit, creșterea consumului de produse ecologice.

Focus-grupurile PEI-AGRI s-au desfășurat conform Planului de Implementare Strategic. Acest plan a menționat necesitatea sincronizării eforturilor tuturor pentru îmbunătățirea productivității cu un consum care să nu epuizeze resursele disponibile și să nu distrugă mediul.

În acest sens, s-a încercat identificarea unor soluții inovatoare pentru furnizarea de bunuri publice, pentru utilizarea durabilă a resurselor genetice și îmbunătățirea fertilității solului. În acest fel, s-a extins conceptul de la inovație socială la inovație tehnologică, iar statele membre și regiunile trebuie să ia în considerare, pe viitor, aceste îmbunătățiri.

Altfel spus, eforturile de inovare în agricultură contribuie la restaurarea și conservarea ecosistemelor, promovând în același timp utilizarea eficientă a resurselor și susținând procesul de tranziție către un mediu înconjurător cu emisii reduse.

Din concluziile grupurilor operaționale PEI-AGRI reiese că s-au înregistrat progrese substanțiale în dezvoltarea sectorului ecologic și de protecție a intereselor consumatorilor.

Experiența dobândită din aplicarea regulilor și evoluția dinamică a sectorului, anumite aspecte legate de metoda de producție ecologică, precum și de necesitatea de a asigura buna funcționare a sistemului de piață și de control intern - toate acestea au determinat îmbunătățirea continuă a normelor Uniunii Europene privind agricultura ecologică. De asemenea, s-a ajuns la concluzia

că acest organism trebuie să încurajeze pe viitor promovarea eficientă a politicilor agricole, astfel încât consumatorii să aibă un acces mai bun la informații despre modelul european de producție și să se familiarizeze rapid cu sistemele de calitate din agricultura ecologică.

Page 18: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

32 33

Afacerile viitorului, motor al dezvoltării rurale durabile

„Sustenabilitatea producției agricole este supusă unor presiuni divergente din partea societății civile, dar și din partea piețelor. Sustenabilitate înseamnă preocuparea față de mediu, trasabilitate, folosirea apei și a energiei. Antreprenorii sunt adesea absorbiți de prezent, sunt orientați spre viitor, dar au nevoie și de analize privind strategia pe care s-o adopte pe termen mediu și lung”, susține prof. dr. John Rich, Regional Consulting Senior Agribusiness Industry, specialist International Finance Corporation EMENA and West Africa.

Cele mai recente studii arată că populația globului va crește cu încă două miliarde până în anul 2050, ajungând astfel la cifra de nouă miliarde. Pe baza evenimentelor petrecute în trecut, coroborate cu tendințele actuale, rezultă previziuni de multe ori foarte exacte despre ce se va întâmpla într-un anumit domeniu peste 10, 20, 30 de ani sau mai mult, făcute de oamenii de știință. Astfel, Jim Carroll, autor al studiului „Agricultura 2020, între inovație, creștere și oportunități”, stabilește principalele repere de dezvoltare a agriculturii, oferindu-le fermierilor posibilitatea de a deschide o fereastră spre viitor: creștere masivă a cererii de hrană, eficientizarea continuă a producției, dezvoltarea hiperchimiei, inovații în comerț și ambalarea produselor, dezvoltarea oportunităților energetice, confortul și sănătatea (pe primul plan în alegerile consumatorilor), dezvoltarea relațiilor directe producător-consumator și de parteneriate

între producători, furnizori, cumpărători și comercianți, astfel încât aceștia să învețe să se ocupe cât mai eficient de problemele complexe care decurg din schimbările rapide din sector datorate inovației.

În vederea adaptării la tendințele agriculturii, prezentăm în continuare câteva idei care se pot transforma în afaceri ale viitorului.

Ferma hidroponică

Agricultura hidroponică poate fi considerată o ramură mai modernă a agriculturii, deoarece presupune atât cultivarea legumelor, cât și creșterea peștilor (acvacultură). Nutrienții produși de pești hrănesc plantele pentru o creștere naturală și rapidă, în timp ce legumele ajută la curățarea apei. În acest fel, se creează un sistem destul de bine pus la punct, cu mai multe avantaje: necesitate scăzută de apă, aceasta fiind reciclată aproape 95%, minimizarea producției de deșeuri, posibilitatea implementării sistemului în orice mediu, deoarece nu ține cont de tipul de pământ (legumele cresc în apă). Sistemul nu necesită folosirea îngrășămintelor, a pesticidelor sau a altor chimicale, pentru că peștii nu ar rezista sub influența acestora.

Un important avantaj față de agricultura convențională (în pământ) costă în faptul că producția de legume este de opt ori mai mare, iar acestea sunt dulci, gustoase și pline de arome.

Prin acest tip de agricultură se poate produce tot timpul anului, profitul fermierilor fiind mult mai mare.

Dezavantajele culturii hidroponice includ folosirea unor resurse energetice suplimentare: electricitate pentru funcționarea pompelor, bani pentru întreținerea echipamentelor și hrana peștilor. În plus, cu sistemul aquaponics nu se pot cultiva toate legumele și nici plante care înfloresc. Prin excrementele lor, peștii nu produc destul fosfor și potasiu necesar acestui tip de plante.

Fabrica de peleți energetici

Peleții sunt considerați o sursă eficientă pentru încălzirea locuințelor și a apei, resturile de lemn reprezentând o energie mai ieftină decât cea obținută din combustibilii fosili tradiționali (cărbune sau petrol). Aceștia sunt combustibili-eco, fiindcă nu conțin niciun fel de substanțe periculoase și emit mai puțin bioxid de carbon decât cărbunele sau petrolul. Spre deosebire de lemnul de foc, peleții au o putere calorică de 1,5 ori mai mare, iar un kilogram de peleți are o putere energetică de 4,8 kWh. Arderea peleților este ecologică și produce extrem de puține reziduuri.

Materia primă necesară unei astfel de fabrici poate fi:• de natură lemnoasă: rumeguș, salcie

energetică, deșeuri din tăiere de pădure și curățire parcuri/grădini, liziere rutiere, resturi lemnoase din fabricații;

• de natură vegetală: paie, cereale, coceni de porumb, tulpini vegetale din diferite culturi, coji de semințe, semințe, sâmburi etc.;

• mixtă: proporțional cu potențialul de resurse al zonei.

Aceste sisteme de încălzire oferă mai multe beneficii de ordin economic și ecologic: peleții reprezintă o sursă de energie durabilă regenerabilă, iar producerea lor constituie modalitatea de a utiliza eficient deșeurile de material lemnos rezultate din prelucrarea lemnului sau a altor materiale vegetale. Ele oferă posibilitatea de a valorifica produsul rezultat prin comercializare pe piața internă sau externă, duc la crearea unor locuri de muncă în industrie, comerț, silvicultură/industria lemnului și, implicit, la dezvoltarea unei valori regionale, ameliorarea siguranței energetice și reducerea dependenței de gaze naturale/petrol, prin resursa regenerabilă a lemnului. În plus, prin această activitate se asigură garantarea unui preț constant, datorită politicilor de mediu care susțin o astfel de valoare pentru procesele din care rezultă obținerea unui bilanț neutru de carbon, existența prețului constant pe termen lung al peleților fiind independentă de prețul petrolului și al gazelor naturale, care au cunoscut o creștere rapidă a costului în ultimii ani.

Ferma ecologică și tehnici de compostare inovatoare

O tendință în comportamentul actual al cumpărătorilor este orientarea către produse cât mai naturale și proaspete, dar și către producători autohtoni, în detrimentul produselor venite din export.

Având în vedere numărul ridicat de aditivi sintetici existenți pe piață, problema securității alimentare va atinge un interes sporit în viitorul

Page 19: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

34 35

apropiat, consumul produselor naturale și ecologice crescând simțitor. Așadar, agricultura eco are o piață de desfacere în continuă creștere și, în ultimul timp, este susținută de autoritățile naționale și internaționale. În plus, România deține toate condițiile cultivării plantelor în sistem ecologic: soluri fertile, climă potrivită pentru multe culturi, terenuri agricole nepoluate etc.

Practici specifice privind fertilitatea solului în fermele ecologice

Fertilitatea și activitatea biologică a solului trebuie menținute și ameliorate prin cultivarea de leguminoase, plante pentru îngrășăminte verzi sau plante cu înrădăcinare adâncă, în cadrul unui asolament corespunzător, precum și prin încorporarea de substanțe ecologice în sol, sub formă de compost, provenind de la unitățile producătoare, în conformitate cu regulile de producție ecologică.

Utilizarea de produse derivate provenind din fermele de animale (cum este bălegarul de curte), dacă acestea provin din unitățile de creștere a animalelor care respectă regulile naționale existente sau, în absența acestora, tehnicile internaționale recunoscute referitoare la producția animalieră ecologică și creșterea fertilității solului, se realizează prin practici culturale, cum sunt rotația culturilor, îngrășăminte verzi, culturi ascunse, intercalate, reziduuri vegetale și animale reciclabile, pășunat prin rotație, lucrări ale solului.

În cadrul fermei, este recomandată realizarea unei instalații performante de compostare, pentru a recicla deșeurile și pentru a sprijini

producerea organică a plantelor/legumelor cultivate. De pildă, un fermier din Finlanda a utilizat o soluție inovatoare pentru asigurarea necesarului de nutrienți pe terenurile lui agricole.

Fertilizatorii au provenit din deșeuri din industria papetăriei și celulozei, un compost organic care asigură necesarul de carbon pentru terenurile agricole. Adăugarea de fibre poate conduce la revitalizarea solurilor și la creșterea activității microbiologice.

Utilizarea deșeurilor din industria celulozei este o practică de tip win-win, aducând și un beneficiu de mediu. Soluția de fertilizare a fost pusă la punct de specialiștii din domeniul celulozei și hârtiei, cercetători și agricultori. „Este important ca procedurile industriale să nu conțină substanțe chimice care să pună în pericol lanțul creat și activitățile ulterioare” – a declarat Aira Sevan, inițiatorul proiectului. Am observat o îmbunătățire semnificativă a calității solului. Această tehnică aduce valoare adăugată deșeurilor și contribuie la asigurarea lanțului carbonului, punându-l înapoi, unde îi este locul.”

Utilizarea deșeurilor din industrie (hârtie, agroalimentar) drept compost poate fi o soluție inovatoare, de viitor, pentru fertilizarea solurilor și protecția mediului la nivelul comunităților rurale din Europa.

Inovația în dezvoltarea rurală se bazează foarte mult pe abilitățile, motivația și ideile oamenilor. Pentru dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, există la nivel european și național o serie de programe, politici și măsuri care sprijină dezvoltarea activităților inovatoare, menite să asigure evoluția durabilă a afacerilor viitorului.

Studii de caz

Page 20: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

36 37

Modele de afaceri inovatoare și sustenabile

Titlul proiectului: „Stabilirea unei me-todologii pentru promovarea întreprinde-rilor inovatoare din mediul rural din Spa-nia”.

Proiect finanțat prin: Programul de Dezvoltare Regională.

Localizarea proiectului: Spania.Tipul de inovație: formă inovatoare de

organizare (care include și marketing).

Elementul inovator al acestui proiect îl reprezintă procesul de monitorizare complet, pro-gramul respectiv având rolul de a ghida, consul-ta și dirija antreprenorii care se află la stadiul de idee de business către procesul de implementare. Această consiliere pe parcursul întregului pro-ces reprezintă factorul inovator și diferențial, în comparație cu cele mai multe programe de pro-movare a spiritului antreprenorial. În general, acestea oferă asistență întreprinderilor numai pentru pregătirea planurilor de afacere, în faza de consiliere.

Etapa intitulată „Transformarea unei idei în proiectul unei întreprinderi” reprezintă partea inovatoare, care a fost dezvoltată de două ateliere de lucru construite exclusiv pentru a genera idei. Pe durata acestor ateliere, antreprenorii au pri-mit asistență pentru a-și îmbunătăți ideile prin munca în echipă, tehnici inovatoare și activități de învățare, care stimulează creativitatea și pre-zentarea unor prototipuri. Astfel, în urma celor patru zile de training la care au participat, an-

treprenorii s-au organizat ulterior într-o rețea. Participanții la acest proiect au fost grupurile de acțiune locală (GAL) și instituțiile/organizațiile private. Provocarea acestui proiect a fost de a crea, valida și transfera o metodologie, pentru a promova firmele rurale inovatoare. Beneficia-rii lui au fost antreprenorii și, implicit, afacerile din mediul rural. Din acest punct de vedere, pro-gramul pentru dezvoltare rurală s-a axat pe un cadru economic general, și nu numai pe ceea ce presupune economia agrară.

Posibilitatea colaborării cu o companie de cerce-tare și inovare a condus la transferul de informații la nivelul metodologiilor de inovare și motivare. Acesta a contribuit la proiectarea, planificarea și dezvoltarea fazei de transformare a unei idei în proiectul unei întreprinderi. Colaborarea cu GAL-urile și schimbul de informații și experiență între acestea au dus la revitalizarea proceselor din te-ritoriu au dus la o mai eficientă proiectare a pro-gramului și la obținerea unor rezultate mai bune. Cooperarea dintre două fundații care au fost con-tactate pe durata implementării proiectului a faci-litat transferul de metodologii și tehnici de consi-liere pentru antreprenori, asigurând elementul de inovație al proiectului.

Datorită acestui proiect, a fost posibilă crearea unei rețele active de antreprenori, care a facilitat ajutorul mutual dintre aceștia. 19 proiecte au fost realizate prin transformarea unor inițiative în fir-me: două de servicii de asistență, două de plani-

ficare silvică, cinci producătoare și distribuitoare de obiecte artizanale/alimente ecologice, două care desfășoară activități culturale, trei în sfera gastronomică-hotelieră-petrecerea timpului liber, una de comercializare, două privind proiectarea și managementul și alte două de inginerie și servicii tehnice. Aplicarea aceleiași metodologii în diferi-te cazuri/teritorii a demonstrat validarea ei prin transfer și replicare.

Titlul proiectului: „Clusterul Valbiom, o nouă formă de cooperare între fermieri și industriile locale din Franța”.

Proiect finanțat prin: Programul de Dezvoltare Regională.

Localizarea proiectului: Centre Region, Franța.

Tipul de inovație: produs inovator/formă inovatoare de organizare.

Clusterul Valbiom reprezintă o nouă formă de cooperare între fermieri și industriile locale, care are în vedere utilizarea industrială a culturilor și dezvoltarea produselor ecologice. Misiunea ser-viciului reprezentat de cluster este de a dezvol-ta cooperarea dintre fermieri, industrii locale și cercetători, având la bază informarea agricultorilor și a industriașilor locali cu privire la oportunitățile oferite de produsele ecologice. Acest cluster a ofe-rit posibilitatea dezvoltării de noi proiecte comu-ne între fermieri și industriile locale. Inițiatorii au fost camerele agricole și camerele de comerț la nivel local, iar „actorii” au fost fermierii, camerele agricole și de comerț, cercetătorii, industriile loca-le și firmele de consultanță.

Centre Region are una dintre cele mai întin-se suprafețe arabile din Franța. Aici s-a încercat valorificarea biomasei, factor care îi determină

pe cei din mediul agricol să abordeze într-o manieră distinctă chestiunile ecologice și pro-blemele legate de producție. Astfel, în contextul fluctuației prețurilor agricole, aceste piețe pot ge-nera oportunități pentru venituri și pot diversifica activitățile desfășurate de antreprenorii locali.

Beneficiarii acestor proiecte au fost antrepre-norii locali, iar inovația a constat în transferul de cunoștințe între cercetarea publică și cea privată, între fermieri și industrii, și în preluarea de cunoștințe despre produsele ecologice de la alte grupuri specializate, în scopul de a dezvolta noi produse și noi procese de producție.

Clusterul a fost înființat în 2010, iar acum in-clude 50 de membri, inclusiv servicii de consi-liere, cooperative, asociații de fermieri, labora-toare. Obiectivul lui este de a promova utilizarea inovatoare a biomasei în produsele din industria nealimentară. Treptat, s-au dezvoltat parteneria-te între rețele profesionale organizate pe diferite tematici, ajungându-se la concluzia că inovarea în cadrul politicii agricole nu ar trebui să fie limitată doar la sectorul agricol și că, în aceeași măsură, ar trebui să provină de la fermieri și antreprenori, iar grupurile operaționale ar trebui să includă/anga-jeze personal din mediul privat și sectorul public.

Recomandarea făcută celor care doresc să dezvolte astfel de clustere pe viitor este de a crea grupuri de dezbateri care să includă toate părțile interesate/participante și de a asigura stabiliza-rea lanțurilor de aprovizionare între agricultură și industriile locale, deoarece există posibilitatea confruntării cu fluctuația mare a prețurilor la pro-dusele agricole, ceea ce i-ar putea determina pe fermieri să-și reconsidere participarea la astfel de proiecte.

Page 21: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

38 39

Glosar

Antreprenoriat - Concept complex desem-nând procesul prin care o persoană sau un grup restrâns de persoane, prin eforturi sistemati-ce, organizate și mijloace adecvate valorifică oportunitățile pentru crearea de valoare și pen-tru creștere, satisfacând nevoile prin inovare și unicitate.

Cercetare-dezvoltare - Ansamblul activită-ților desfășurate în cadrul unei organizații prin care se concepe și se implementează progresul tehnic și știintific.

Inovare - Modificări care produc o nouă di-mensiune a performanței.

Inovaţie - Punerea în aplicare a unui pro-dus/proces nou sau semnificativ îmbunătățit.

Model de afaceri - Conceptualizarea pro-punerii de valoare care distinge o firmă de concurenții săi.

Tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor (TIC) - Include orice dispozi-tiv de comunicare sau cerere, care cuprinde: ra-dio, televiziune, telefoane celulare, calculator şi hardware de rețea şi software, sisteme de sate-lit şi aşa mai departe, precum şi diferite servicii şi aplicații asociate cu acestea. TIC permite o schimbare radicală în structurile de organizații şi mijloace de învățare, cercetarea, dezvoltarea, producerea, comercializarea, distribuirea şi ser-

vice-ul bunurilor digitale şi tradiționale şi ser-vicii. TIC are un mare potențial de a îmbunătăți calitatea vieții.

Managementul inovaţiei - Capacitatea de a gestiona o invenție/idee de noi produse, procese, servicii, forme de organizare sau o îmbunătățire elementară a unei sistem de afa-ceri (model) până la comercializarea cu succes a acestuia.

Reţele de Schimburi de Cunoştinţe - Facilitează schimbul de cunoştințe şi promovează preluarea de noi abordări şi practici pentru împărtăşirea mai eficientă a cunoştințelor.

Transfer de Cunoştinţe - Transferul de cunoştințe implică procese pentru captarea, colectarea şi schimbul de cunoştințe explici-te şi implicite, inclusiv abilități şi competențe. Acesta include atât activități comerciale, cât şi non-comerciale, cum ar fi colaborări în cerce-tare, consultanță, acordarea licențelor, crearea companiilor spin-off, mobilitatea cercetătorilor, publicații etc. În cadrul acestor procese se pune accentul pe cunoştințele și informațiile ştiințifice şi tehnologice. Informaţiile dobân-dite prin transferul de cunoştinţe ar trebui să permită fermierilor și persoanelor implicate în sectorul alimentar să-şi sporească gradul de competitivitate, să utilizeze tehnologii și proce-se inovative, să utilizeze mai eficient resursele şi să îmbunătăţească performanţele de mediu.

Page 22: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

40

Alexandri, C., Luca, L., „Romania and CAP reform”, în „Agricultural Economics and Rural Development”, nr. 3–4, 2008, p. 161–180.Caves, R. E. „Creative Industries, Contracts between Art and Commerce”, Cambridge, MA: Harvard University Press, 2000.Kasperczyk, Nadja, Gehrlein, Ulrich, Neef, Marco, „Comparative study of Models and approaches of “Eco-provinces and Eco-cities””, Institut für Ländliche Strukturforschung an der Johann Wolfgang Goethe-Universität Frankfurt am Main, 2009.Şerban, A., Juravle (Gasler), A., „Ruralul românesc în contextul strategiilor europene de dezvoltare”, în „Revista Română de Sociologie”, nr. 3–4, 2012, p. 265–281. *** BOP Consulting, Rural Creative Industries, 2009*** Comisia Europeană, Direcția Generală Comunicare Publicații, „Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Agricultură”, aprilie 2014*** European Network for Rural Development, „Agricultural product quality: a success factor for EU rural areas”, 2011***European Union, „A short guide to the European Commission’s proposals for EU rural development after 2013”, 2011***Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcția Generală Dezvoltare Rurală, Autoritatea de Management pentru PNDR, „Posibilităţi de finanţare prin PNDR a GO constituite în cadrul măsurii de cooperare şi a unităţilor de cercetare în cadrul măsurii de transfer de cunoştinţe şi informare”, mai 2014***Agricultural Innovation Systems: AN INVESTMENT SOURCEBOOK - The World Bank***GHID pentru constituirea unei întreprinderi sociale în regiuni rurale având ca obiect produsele agricole și de artizanat, Asociaţia Pro Familia***RECOMANDAREA CONSILIULUI din 8 iulie 2014 privind Programul național de reformă al României pentru 2014 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de convergență al României pentru 2014 (2014/C 247/21)***Review of Rural Social Enterprise in England, Final report***UNDP/UNCTAD (2008), Creative economy. Report 2008, Geneva-New York: UNDP, UNCTAD.***European Network for Rural Development/ENRD, contact point: http://ec.europa.eu/agriculture/ rurdev/enrd/index_en.htm***Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 – versiunea a XIII-a, august 2014, disponibil online la http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/PNDR_2007-2013_versiunea-consolidata-august2014.pdf***Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 - 2020, disponibil online la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/PNDR_2014_-_2020_01.07.2014.pdf***Raportul „Inovare socială în furnizarea serviciilor: parteneri şi abordări noi”, disponibil online la: http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef1354.htm***Rezultatele analizei documentare - Sectorul AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ, disponibile la: http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/Dezbateri%20parteneriale/Rezultatele%20analizei%20documentare/03.06.2013/12.Agriculture%20and%20rural%20development_22%20mai.pdf*** Solutions for Organic Farmers in the EU Optimising Arable Yields, 2014, disponibil online la: www.eip-agri.eu***Strategia pentru cercetare - dezvoltare - inovare în domeniul agriculturii pe termen mediu şi lung 2014-2020 / 2020-2030, disponibilă online la: http://www.madr.ro/docs/cercetare/strategia-cercetare-inovare.pdf***Strategia pentru cercetare – dezvoltare – inovare în domeniul agroalimentar pe termen mediu şi lung 2014-2020 / 2020-2030, disponibilă online la: http://www.madr.ro/docs/cercetare/strategia-cercetare-inovare.pdf***Strategia Naţională de Export 2014-2020, disponibilă online la: http://www.minind.ro/strategia_export/SNE_2014_2020.pdf***http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/publication/index_ro.cfm

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected]

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2014

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Bibliografie

Page 23: INOVARE ŞI TRANSFER DE CUNOȘTINŢE

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale