INITIERE IN PESCUIT (I)

Sunt pescar. De mâine! Pasul I: alege-ti prietenii! N-am auzit inca de cineva care sa se apuce de pescuit, asa, singurel... Intâi a vazut pescari la margine de apa; a cascat gura; daca a vazut o "captura", a cerut lamuriri... Sau, cel mai probabil, un amic pescar l-a luat o data la balta, i-a pus o undita in mâna si... TROSC! Un pestisor! Ce pestisor?! Un monstru!!! Dar, cel agatat a fost... viitorul pescar! Banuiesc, daca citesti aceste rânduri, ca esti cam acolo, cititorule. Vrei sa te apuci SERIOS de pescuit. Sa investesti, timp, bani, pricepere... Nu te repezi sa cumperi prima "scula" frumoasa care iti iese in cale! Ace, gute, plute, plumbi etc... Stai un pic si cugeta: vreau sa pescuiesc anumiti pesti sau vreau sa ies la balta cu amicii si sa prind si eu impreuna cu ei? In primul caz, trebuie sa cauti pe site-ul nostru, rubrica ce crezi ca ti se potriveste. In ultima varianta - cea mai intâlnita - ramâi aici: iata ce ai de facut.

• Decide daca acesti prieteni sunt si buni colegi, dispusi sa te invete ceva; daca maniera lor de pescuit iti este pe plac; daca vrei ca in urmatorii ani, week-end de week-end, vrei

sa "iesi la balta" cu ei.

• Presupunând ca raspunsul este pozitiv, vezi cu mare atentie cum pescuiesc ei - cât de "buni" sunt?

• Daca ai incredere, intreaba ce-cât-in ce sa investesti; un sfat este sa nu te zgârcesti, chiar de la inceput: cumpara scule bune, de firma, chiar daca sunt mai scumpe.

• Gândeste critic, nu accepta totul ca "bun": mai intreaba si pe altii, chiar pe acest site. • Te-ai informat, ai investit, acum - spor la treaba!, aventura acum incepe.

Pasul I bis: Esti singur? Ia-o incet! Orinde te-ai duce, pe râu, pe balta sau la mare, orice peste ai tinti, "scula universala" este UNDITA. Daca ai avut inspiratia sa te informezi inainte de a investi, iata câteva sfaturi:

• cumpara de la inceput o undita "buna", de calitate, scumpa: trebuie sa fie usoara - vei sta multe ore cu ea in mâna;

• lungimea de 4 sau 5 metri este optima atât la inceput - este mai usor de mânuit - cât si mai târziu (vei pescui din barca sau lânga mal, comoditatea este o calitate si o necesitate indiscutabile)

• linia fina (masura este milimetrul; la undita, linia de 0,20 mm este optima), de calitate (rezistenta - in kilograme; supletea - in dolari, la cursul zilei); o linie buna are diametrul mic, este rezistenta (peste 2 kg) si nu are "memorie"; când o cumperi, ia cam un metru de fir, fa-i un nod la mijloc si trage de capete, dar nu sa arati vânzatorului ca esti un

Hercule "incognito", ci doar ca sa iti dai seama cât de mult se alungeste sau daca se rupe prea usor, la nod. Si nici sa nu te tai in fir...

• chiostecul (vom vedea ce este acesta), tot fin (0,12-0,14 mm) • plumbisorii mici, trebuie sa fie moi, sa se deformeze usor, strânsi intre degete. • plutele fine, de 0,2 - 0,5 grame; acestea trebuie sa fie rezistente, sa nu sperie pestele si

sa fie si vizibila pentru pescar.

• momeala cea mai folosita este viermusul; se mai folosesc cocoloase de pâine, cubulete

minuscule de mamaliga, larve de chironomidae, râme mici, bobite de cânepa fiarta etc. In functie de pestele urmarit - si, astfel, de momeala folosita, alegem cârligul.

• cârligele trebuie sa fie mici, fine, bine ascutite; calitatea unui cârlig este vizibila si la pret (marimile variaza in functie de model; regula este ca cifrele mari desemneaza cârlige mici, iar cifrele mici - cârlige mari!).

Inarmat cu aceste minime cunostinte, sa pornim la treaba: 1. Sa legam un cârlig.

Intâi, un sfat: Antreneaza-te la legarea nodurilor folosind un cârlig mare (chiar foarte mare!) si o bucata de guta groasa. Când a `nceput sa-ti iasa "si cu ochii `nchisi", treci la acul de 16 si guta de 0,12. Bucatile de guta de care se ataseaza acul se numesc chiostec; acestea sunt fine (0,12-0,14 mm) si au o lungime de circa 25 cm. Daca folosim un ac cu paleta, nodul urmator este cel mai folosit.

2. Sa facem o "linie". Linia este intermediarul intre acul cu chiostec si undita. Deci, firul trebuie sa fie un pic mai rezistent (mai gros). Atunci când linia este atasata de undita (vom vedea cum) si va avea montat chiostecul, ea nu va trebui sa fie mai lunga decât undita, ci cam egala:

• atasam pluta de linie prin intermediul micului ochi al acesteia si / sau al varnisurilor. • echilibram pluta cu plumbisori mici (tip sfera despicata) pe care ii atasam "sub" pluta.

• "mutam" pluta si plumbii prin culisare ceva mai "sus" si taiem bucata de guta pe care am facut montajul (se presupune ca se poate deteriora linia la strangerea plumbilor)

• facem un nodulet bucla,

de care vom atasa chiostecul (tot prin intermediul unei bucle) cu cârligul.

• de la acesta din urma, masuram o lungime (cu vreo 30-40 de cm mai mare decat undita)

de guta, pe care o sectionam de pe rola de fir. • acestui capat (pe care il trecem printr-un varnis potrivit pe grosimea varfului unditei) ii

facem un nou nod bucla

si il atasam cam la 15-20 cm de varful unditei; apoi, "matisam" linia pe varful unditei

si o fixam cu varnisul chiar in varf,

in asa fel incat linia sa nu fie mai lunga decat undita.

3. Sa mergem la pescuit. Cel mai bine este sa ai o traista care sa se poarte singura. Dar cum asa ceva inca nu s-a inventat, un rucsac e numai bun (se poarta comod si ai mâinile libere. Libere sa care undita si alte chestii, care nu incap in rucsac! Ce trebuie sa avem in rucsac?

• permis de pescuit sau bani suficienti pentru plata, la baltile particulare • scaunel pliant • termos cu cafea sau ceai; canita; apa • ceva de-ale gurii - tigari (bricheta), ciocolata, un sandwich etc • o rola de "guta" in caz ca se rupe linia • câteva chiostece facute de acasa • o pluta-doua, de rezerva • plumbisori pentru echilibrat pluta (in figura, in cutioara)

• un clestisor de unghii (pentru taiat monofilamentul) sau foarfeca; briceag

• un "vas" in care se prepara nada • o punga pentru gunoi (mai mare, s-ar putea sa ai nevoie sa strângi si gunoiul altora, nu

numai al tau...) • hârtie igienica • plasturi pentru rani diverse; e bun si un algocalmin, o aspirina, ceva... - daca ai vreo

suferinta, nu uita medicamentele acasa! • alifie contra arsurilor solare; strugurel pentru buze (ultimul e bun si iarna!) • alifie contra insectelor • o punga pentru "capturi" • o pelerina de ploaie; poate si un pulover, manusi etc

Ce trebuie sa avem lânga rucsac? • undita cu liniile pregatite (astea pot fi in rucsac) • nada, momeala • palarie (de soare sau de ploaie) • ochelari de soare • incaltari solide, eventual impermeabile • un juvelnic pentru a pastra pestele viu pâna la plecare sau pâna la cântarire-fotografiere

si eliberare • un mincioc (pentru optimisti!) • un suport pentru undita

Ce NU trebuie sa avem la noi? • casetofon sau alte dispozitive de enervat pescarii • mai mult de 100 ml de "tarie" • mai mult de 500 ml bere/vin • sotia (sotia prietenului, evident)

Câteva sfaturi. • inainte de a te aseza pe marginea apei, gândeste-te daca mai poti pleca; ai grija, in caz

de ploaie, sa mai poti scoate masina din locul in care ai lasat-o; daca ai dubii, incearca drumul intâi cu piciorul; iarba umeda te poate trimite direct in apa!

• incearca sa fii cât mai "comod" - bagaje usoare, nu umflate!, scaun confortabil, alimentele si bauturile preferate; haine largi, bune in caz de intemperii, nu foarte batatoare la ochi.

• nu sta in bataia soarelui fara protectia minima necesara: ochelari de soare, crema-ecran, camasa (nu ignorati arsurile "minore" de pe antebrate, ceafa, omoplati care apar cand purtati un maieu! Soarele ESTE periculos la orele de maxima expunere.).

• iarna, nu te avânta pe gheata daca nu esti sigur ca va rezista; in nici un caz, nu te duce singur! Daca tot aveti dubii, renuntati! N-ati venit la balta sa "muriti cu el de gât!"

Ceaiul fierbinte incalzeste, nu consumul excesiv de alcool - acesta din urma, de fapt, vlaguieste organismul. Daca nu esti bine imbracat si ti-e frig, mai bine te duci acasa!

• in barca, respecta regulile de mai sus, privitoare la vreme.

• in plus: stai jos; nu face miscari bruste; asculta de conducatorul barcii; fii cu ochii in patru pâna la 16!; ai grija sa nu incurci pe altii...; poarta o vesta de salvare, chiar daca pare incomoda si... penibila. Are rolul - asa cum ii spune si numele - sa iti salveze viata!

De aici incolo, devenim "specialisti!" INITIERE IN PESCUIT (II)

4. N-ai plecat? Aaa, ai si ajuns!...

Crezi ca, daca ai undita pregatita, ai rezolvat treaba? Ehei, mai e mult pâna sa bagi peste in juvelnic...

Pasul 1: Trage-ti sufletul.

Ai ajuns; masina e parcata la loc bun (mai poti sa si pleci daca incepe ploaia, nu exista pericolul sa cada in apa, nu o arde soarele, nu ai "uitat" casetofonul deschis cu manelele la maxim....), ti-ai lasat bagajele bine ascunse in portbagaj si... te-ai oprit pe mal.

Amatoru' neinformat (nu e cazul nostru, noi tocmai ne informam) isi monteaza undita, pune un vierme si... PLICI! in apa. Noi nuuuuuuuu!!!.

Mirosim! Adulmecam! Observam! Luam aminte! Cum? Iata:

• musai ca cineva a ajuns inaintea noastra (legea lui Murphy spune ca oricât de devreme ai veni, locurile "bune" sunt deja ocupate...).

• apropie-te si saluta primul.

• apoi, taci si priveste.

• vezi ce face; vezi cum face.

• daca scoate chiar si cel mai amarât peste, trebuie sa iti arati respectul si consideratiunea.

• daca nu prinde, e vremea rea: prea mult sau prea putin soare, prea tare sau prea slab vântul; valuri prea mari sau apa prea calma; gaseste-i TU o scuza!

• intreaba de taxa; poate este nevoie de permis.

• vorbeste despre vreme;

• abia acum il intrebi: ce peste exista in balta (eu nu ma pricep, credeti ca as putea gasi niste maruntis, uite, in stuful ala?); "la ce manânca" pestele din balta (nade, momeli, monturi); daca nu intelegi, spune-i si roaga-l sa-ti arate; daca stii despre ce e vorba, flateaza-l: "cu ace asa de mici? nu mi-ar fi trecut prin cap! dar dumneavoastra, cu atâta experienta..."

• te-ai lamurit? acum studiaza din nou apa; vezi daca "misca" la suprafata; cam la ce distanta de mal; intreaba-te cam care ar fi adâncimea (daca te intrebi, nimeresti macar aproximativ); vezi de unde bate vântul (impotriva vântului, risti sa-ti intre cârligu'-n ochi!); vezi de unde vin valurile (nu-i obligatoriu sa bata amândoua in acelasi sens, chiar daca asa se intâmpla de regula)

• ocheste un loc in care poti sa stai si sa pescuiesti cât mai comod (sa prinzi si peste, ca altfel, cel mai comod e tot acasa!)

• acu' fugi repede la masina, descarca tot, ocupa-ti locul pe care l-ai visat intreaga saptamâna...

• abia acum poti spune ca AI SOSIT!!!

Pasul 2: Organizeaza-te

• intâi, lasa bagajele jos.

• nu acolo!, nu vezi ca se uda!

• vezi incotro vei arunca undita (in partea cealalta vei monta juvelnicul).

• pozitioneaza scaunul (ia-ti unul comod si de carat si de stat; eventual, picioarele scaunului sa nu se infiga in pamântul moale; daca se infig ale tale, cauta alt loc!)

• nu te limita la prima alegere; aseaza-te, de proba, de mai multe ori, pâna esti multumit, cam la un metru de marginea apei (fii atent, malul poate sa se prabuseasca! odata cu tine!!! iar unul din voi - tu sau malul - va avea ziua ruinata....(atentie.jpg)), in asa fel incât sa poti "circula" pe dinaintea lui fara sa cazi in apa.

• instaleaza-ti juvelnicul (ia unul lung, de 3-5 metri!) in asa fel incât: a) sa nu il agati cu undita; b) din pozitia sezând, sa poti pune cu grija, incet, pestele in juvelnic; n-are rost sa incerci sa-i inveti sa zboare, au incercat si altii, iar pestii care au vazut cum este sa zboare, nu au mai trait ca sa mai poata povesti...

• instaleaza-ti, tot la indemâna, "bolul" pentru nada (cele mai bune sunt dintr-un fel de musama, impermeabile, usoare, comod de folosit; un lighean sau o galeata sunt in general, acceptate, dar nu sunt la fel de bune).

• prepara-ti nada (pâna inveti trucurile, smecheriile, retetele, cel mai bine este sa cumperi o nada gata facuta, de la magazin; cea buna este destul de scumpa, dar nu te "arunca": una româneasca pentru "albitura" este OK): peste "praful" din bol, pui apa DIN BALTI (nu veni cu ea de acasa, de la robinet!!!), putin câte putin. Oricând poti sa mai pui apa in nada, dar de scos... Deci, atentie! In nada astfel pregatita poti sa mai "arunci" niste boabe moi de porumb (din cutie), viermi, râme taiate etc.

• monteaza undita, asa cum ai invatat acasa (in timpul asta, nada preparata are timp sa se inmoaie bine, sa se umfle, sa combine gusturile componentelor)

• lanseaza undita; daca in 2-3 minute "iei" ceva, poti sa incepi sa nadesti...

Reflectii asupra fainurilor si mixurilor

Una dintre problemele cu care pescarul de CF se intalneste este pregatirea momelilor si in cazul nostru BOILES-urile. Momeala revolutionara pentru compozitie, pregatire, dimensiune si prezentare a schimbat radical pescuitul la crap mare, care, traditional are doar numele (deriva de la “to boil” care in limba engleza inseamna fierbere).

Ideea de a produce acest fel de momeala a nascut din necesitatea de a nu fi agresata de pesti mai mici si de a selecta cei de talia mai mare; familia ciprinidilor din care in mod deosebit crapul, care pe langa multe carateristici fiziologice are in principal niste dinti faringieni inferiori puternici care pot sa marunteasca mancarea cea mai dura (acest lucru il specific pentru prietenii care inca ma intreaba: daca boiles-urile sunt mai moi nu le ia mai repede crapul?).

Fainurile folosite pentru a produce boiles sunt mai multe, dintre care cele mai folosite sunt:

NUME PROTEINE VAL. ALIM. PROPRIETATI % x 1 kg. Malai 10/15 %

carb. + digerabila Dezleaga 15/20 %

Gris 10/15 % + digerabila Leaga ++ 20/25 % Faina de grau 50/55 % vit digerabila Leaga + 10/15 % Faina de soia 38/42 % vit. - digerabila Leaga - 20/30 % Faina de peste

55/6 % digerabila Neutre 15/20 %

Birdfood 8/35 % vit./carb.

+ digerabila Neutre 20/50 %

Faina de carne

90/95 % digerabila Leaga -- 15/25 %

Faina de orez 15/20 % digerabila Leaga ++ 5 /20 %

Explicatii: Vit: vitamine Carb:carboidrate Birdfood: mancare de pasari macinata

Acum ca ne-am facut o idee generala despre fainurile folosite in mixuri si valorilor lor sa analizam mixuri care se gasesc in comert despre care majoritatea stiu foarte putin datorita firmelor producatoare care vand produsele acestea si se feresc de concurenta in dezavantajul pescarilor.

Mixurile sunt impartite de regula in patru feluri din care:

1) “50/50”:(in comert se gaseste chiar sub acest nume) in general este cel mai ieftin si cel mai folosit. Este un amestec de fainuri digerabile cu adaos de stimulator de mancare. Faptul ca este mai economic nu inseamna ca este mai slab,este un mix pentru toate sezonurile si la momitul de lunga durata a aratat ca in timp capturile nu scad.

2) Birdfood :cel mai digerabil. Compozitia lui prevede continutul de basa ca fiind mancare pentru pasare macinata fin (cu dozajul care merge de la 15 pana la 45% pentru fiecare kg. de mix); este un mix pe care vi-l sugerez in special asociat cu arome de condimente (spice flowers)de la inceputul toamnei pana in plina iarna.

3) Fish Meal: se bazeaza pe carateristicele fainurilor de peste si crustacee si este indicat pentru apele calde si motivul este usor de inteles: fiind foarte bogat in grasimi rezulta ca este putin digerabil la temperaturi mai reci; crapul ar putea sa nu-l manance preferand momeli mai lejere si usor de asimilat.

4) Protein Mix:este un mix pe baza de proteine din lapte care ne permit sa obtinem un amestec cu valorile nutritive cele mai inalte; valoarea proteica este peste 80% conditia in care este putin digerabile. In apele romane care sunt foarte bogate in alimente naturale pe care nu le sfatuiesc.In Anglia exista ape unde boiles-urile sunt hrana de baza pentru a compensa lipsa hranei naturale; pentru acest motiv trebuie sa ne gandim la ce ne trebuie noua in apele noastre si sa nu ne limitam sa copiem retete de la englezi care pescuiesc cu mixuri adaptate la exigentele din apele lor.

Pregatirea mixului acasa este faza cea mai dificila (majoritatea subestimeaza aceasta operatiune) dar este cea care da cele mai multe satisfactii!!! In Romania (ex: granarul Europei) inca se gasesc fainurile netratate si uitand schema de mai sus putem sa incepem sa amestecam cate ceva si sa testam duritatea si lucrul cel mai important sunt valorile proteice si grasimile care trebuie adaptate la locurile de pescuit si sezon.

Chiar valoarea proteica a mixului este argumentul cel mai discutat intre crapari (cei sponsorizati de la firme care produc momeli) dar pentru a intelege bine este cazul sa vorbim putin despre principi HNV (proteine continute de derivatele din lapte, ca lactalbumina, caseina si alte extracte) sau despre principiul lui Fred Wilton care dupa multe studii a ajuns la concluzia ca un aliment care ar fi putut sa ofera toate valorile alimentare ca proteine, minerale si carbohidrati in timp ar fi putut sa devina mancarea cea mai preferata a pestilor.

Cu aceasta teorie au luat nastere mixuri cu valori proteice peste 65%. Si eu m-am inselat o perioda folosind aceste mixuri dupa care am renuntat pentru urmatoarele inconveniente pe care le-am gasit:

1. imposibilitatea de a stii exact prospetimea fainurilor folosite 2. dificultatea de conservare a fainurilor (se strica daca umezeala depaseste 10%) 3. dificultatea de conservare in timpul partidelor de pescuit 4. nici un beneficiu la nivel de capturi.

Teoria lui Fred Wilton despre HNV a picat deoarece:

1. nu exista animale care pot sa se alimenteze cu un singur fel de mancare (boiles) 2. proteina laptelui nu exista in lumea acvatica 3. in descoperirile lui Luc Besson (crapar veteran) a explicat ca proteinele laptelui la o

anumita temperatura tind sa se topeasca si acesta se intampla in faza de fierbere cand tinem boiles-ul in apa la 100 de grade pentru 1 sau 2 minute. Incalzirea aceasta este determinanta si provoaca in faza de racire o schimbare ulteriora: coagularea proteinelor laptelui care asuma o structura impermeabila totala si care impiedica raspandirea aromelor continute de boiles si reduce real puterea atractivitatii momelei noastre.

Ce pot sa zic: o lovitura tare pentru cine a crezut in aceste ingrediente scumpe!!!!

Discutia oricum poate fi interminabila dar trebuie sa fim pratici: care sunt momelile aproape perfecte si ce au ele in comun? Eu zic ca viermi, cartofii, porumbul si paine sunt dintre cele mai bune si au in comun carbohidrati si fibre. Atunci spre directia aceasta trebuie sa mergem si sa gasim o momeala care:

1. sa fie mancata 2. sa abia un gust bun 3. sa lasa sa iasa atractante continute in ea 4. sa fie durabila in timp

De aici naste si prima, zic eu mai naturala, reteta pe care v-o propun:

20% malai 30% gris 20% faina de soia 25% birdfood mix(jumatate tocat jumatate nu) 5% faina de orez

Modificati valorile in baza exigentelor voastre: daca trebuie sa folositi cobra de momit, reteta este cam delicata; atunci cresteti procentul de faina de orez si diminuati pe cea de soia. Sau pentru rolabilitate, daca mix este prea uscat, putem sa adaugam grisul si albusul de oua ecc…Aroma la placerea fiecaruia si atractantul de ce nu, cel mai tare si cel mai ieftin:ZAHAR! Pentru fiecare kg. de mix trebuie sa folositi cam 10 oua de dimensiune medie ,sa fie proaspete!!! Dupa fierbere le lasam o zi sau doua intr-un mediu uscat,dupa care le bagam in congelator sub vid pregatite sa fie testate oricand.

Boiles-ul se pastreaza asa si 6 luni si in punga bagati niste boabe de orez care absorb umezeala care a ramas.

La urmatoarea intalnire o sa invatam despre aromele, atractantele si cum putem sa utilizam mai putine oua la un kg. de mix.

INITIERE IN PESCUIT (III)

5. PESCUIESTI !!!

1. Sa ne intoarcem la nade si momeli

NADA

Nada este materialul care atrage pestii. E adevarat, o nada buna atrage si câinii de pe malul apei, care, daca nu esti atent, ti-o hapaie la repezeala. Prin urmare, tine-o aproape!

Nada mai atrage si pescari. Sunt destui care vin sa incerce "ia sa vedem, aici se ia ceva?" Deci, tine-o ascunsa; si mai la umbra. Ideal este sa fie lânga scaunul pe care stai, la umbra ta, eventual acoperita cu un prosop umezit in prealabil!

Mai atrage albine, gâze si invidia unora de pe "balta", nu neaparat colegiala.

Dar, scopul principal pentru care este creata este acela de a atrage pestii in zona pescarului.

De regula nada nu este altceva decât un fel de praf, in care sunt incluse "fainuri" de... vegetale: grâu, porumb, tarâte, cânepa etc. Ca "suport", cel mai folosit este mamaliga, simpla sau cu arome.

Acestora li se adauga atractanti: de gust, de miros, exista si atractanti de sex! (sau feromoni; aceasta este cea mai recenta gaselnita a producatorilor; atractantii de sex sunt pentru pestii din apa; pentru sexul opus folositi sarm, sapun, parfum, ford mondeo, mariott, USD...)

Cei mai folositi atractanti sunt vanilia si anasonul; uzuale sunt aromele de capsuni, fragi, fructe de padure, o sumedenie... cele mai "neobisnuite" sunt usturoiul, aroma de scoici si am auzit chiar de alifiile chinezesti contra guturaiului!

Pentru gust, zaharul e aparent imbatabil.

Dupa asemenea lista de bucate, este evident ca, de fapt, nu exista reguli: se folosesc bucati de carne insângerata, perisoare, râme tocate etc...

CE TREBUIE SA LIPSEASCA DIN NADA

Evident, clorul din apa de la robinet; benzina de pe mâini, daca ai ramas in pana pe drum; vaselina, detergentii si alte asemenea.

Am recomandat - si recomand si acum, cu caldura - pentru incepatori, sa cumpere nada de la magazin. Asa esti sigur ca s-au mai chinuit unii cu ea pâna au ajuns la o formula eficienta; esti sigur ca nu gresesti; iti formezi nasul (e mai sanatos sa nu le gusti!) pentru cele "cerute" de peste; nu pierzi prea mult timp cu preparatul (acasa). Exista destule nade si atractanti, produse realizate in urma unor cercetari indelungate, care dau rezultate bune; calitatea nadelor trebuie judecata si dupa pret: cele ieftine au in general o singura calitate: sunt ieftine. Cele scumpe pot fi si bune; la cele de import trebuie luat in calcul transportul, taxele etc si poti lua plasa: daca scazi toate astea, rezulta ca de fapt ai cumparat o nada ieftina cheltuind bani multi!

Mai intreaba pe cineva! Intreaba-ne pe noi!

MOMEALA

Momeala este chestia pe care o pui in cârlig. De regula, cel mai bine este ca ce pui in cârlig sa nu lipseasca din nada: daca pui un viermisor, sa ai câtiva viermisori in nada; daca pui râma, toaca câteva râme si combina-le cu prafurile cumparate; daca pui pâine, pune in nada o franzela! Nu, nu pune o franzela; miezul de pâine, umezit, apoi stors bine si amestecat astfel cu nada, o "leaga" pe aceasta din urma si o face mai greu de imprastiat pe fundul apei.

2. Deci, ce punem in cârlig?

De regula, punem bobite de pâine framântate bine (dispretuite - pe nedrept! - in ultima vreme, desi se prinde bine cu ele), cubulete de mamaliga (daca stau bine pe cârlig), "babaroase" (bucatele de mamaliga framântata cu miez de pâine; asta sigur sta bine pe cârlig), pufuleti, boabe de cânepa, de porumb (fiert sau din conserve gata pregatite si aromate), de grâu (fiert si aromat sau numai fiert) etc. Toate astea, pot contine arome. Chiar este bine sa contina arome. Am spus de suficient de mult ori cuvântul arome? Mai spun o data: arome!

Ce mai punem: muste, viermi, râme, coropisnite, gâze, gânganii, scoici, melci, larve de insecte...

Cum le punem in cârlig?

Cu grija, rabdare si mare atentie.

De ce cu atentie? Ia, sa fac o paranteza:

3. Paranteza utila

Când iti intra un cârlig in deget, primul lucru pe care il faci este "hiii!!!" Abia apoi injuri. In timpul asta, scoti cârligul. Acesta este cazul fericit.

Cazul nefericit, in care cârligul intra mai adânc, difera: faci tot "hiii!!!", apoi "aaaauuuu!!!" si abia pe urma injuri. Injuraturile dureaza mai mult. Sunt intrerupte de "aaaauuuu!!!". Daca cârligul a intrat suficient de adânc (auzi la mine, suficient!!!), ar trebui sa apara si "valeeeeuuu!!!". Deci, in acest din urma caz, nu trage cârligul afara imediat, doare mai tare pentru ca spinul cârligului va smulge tesutul! Vezi daca nu cumva poti sa-l scoti pe partea cealalta, e mai putin traumatizant.

Acum scoate repede din bagaje rivanolul (sau apa oxigenata), vata si leucoplastul. Daca esti ipohondru sau daca acul a fost mare si murdar, du-te mai târziu la policlinica si iti mai fac ei o intepatura (antitetanos), in alta parte. Pentru ratiuni de ordin practic, mai spun ca trusa mea medicala este un borcan de plastic, de bulion, care se inchide ermetic si contine: rivanol, vata, leucoplast, algocalmin; pentru deplasari mai indelungate iau si un antibiotic.

Am mai spus, dar repet: cei bolnavi sa-si ia cu ei medicamentele uzuale; in plus, e bun un antiimflamator pentru intepaturi de insecte - consultati medicul!!! MEDICUL!

Inchid paranteza asta lunga, dar necesara.

4. Cum le punem in cârlig - II

VIERMELE

Sunt niste mici secrete pe care toti pescarii le stiu.

Iata cum punem viermele: il tinem strâns... Ati vazut, s-a storcit! Luam, deci, un vierme nou, cu mare grija. (Viermii "buni" au ceva mic si negru inauntru, care se misca repede in interior si de-a lungul... trupului voluptuos al domniei sale).

Partea mai groasa o infigem in cârlig, dar numai, cum sa va spun, numai "pielea" sa fie intepata; virmele bine infipt da puternic din... cum sa zic, din coada (care e "cap"!), e energic, plin de vlaga si extrem de atragator pentru pestisorii mici care sunt - acum, la inceput - tinta noastra.

5. Paranteza pentru pestisorii mici

Una din cele mai frumoase capturi din cariera mea a fost - desigur! - una ratata: ajunsesem pe malul apei, studiasem, observasem... {i pregatisem un viermisor pe un cârlig "de 18", sa "iau pulsul" apei. Un zgomot mi-a atras atentia undeva, in spate, si, reflex, am intors capul. Exact in clipa aia, un "monstru" burtos, cu solzii cât un pachet de tigari (as mai fi pescar, daca nu as exagera - un pic?...), mi-a inhatat viermele cu care cautam pesti mici si s-a pravalit in adâncuri de a sarit apa pe mal! Am intors capul la ACEST zgomot. La timp, ca sa imi sara pluta drept in ochi! Pentru ca "monstrul" a tras spre adâncuri atât de tare incât, dupa ce a intins linia si mi-a facut varga semn de intrebare a rupt acul meu rosu - mândria tarii! - eliberând minunatul "arc" astfel armat direct spre mutra inspaimântata (sau surprinsa, ca sa imi menajez mândria) a sincerului dumneavoastra...

Gata cu paranteza

6. VIERMELE se intoarce!

Pentru pestii mari, viremii cu care cautam pestii mici sunt la fel de atragatori, dar ii lasam acum in pace, pe ei ii vom ochi mai târziu.

Retine: nu exista momeala mai buna decât un vierme dolofan si debordând de energie. Nu exista! Punct.

7. RÂMA

Daca viermelui i-am mai dat de "cap", râma ne pune in mare dificultate... Dumneaei, supranumita momeala universala (se "ia" cu râma si salau, si biban, la fel de bine ca si batrânul caras sau tânarul crap; nici adolescentul somn nu o refuza, chiar deloc!), n-are nici cap, nici coada! Sau are, câte doua din fiecare. Ma rog, sa trecem peste asta.

Ce are râma, ei bine, are o sa! Sau, ca sa fim exacti, are o portiune mai ingrosata, situata inspre cap. Sau, o fi coada?

ACOLO se infige cârligul! In acest fel minunat, de cârligul nostru admirabil legat va atârna o râma suculenta si ademenitoare. Ademenitoare pentru pesti. Râma se mai poate taia si vârâ cu taietura in cârlig, precum un ciorap gros pe piciorul fin al unei gratioase domnisoare. In acest din urma caz, va garantez ca nu va mai atârna!

Pescuiesti, ziceam?

Naaaah, deocamdata, iti agati linia prin crengile pomilor, pleznesti apa cu zgomot, momela iti cade din carlig si oricum nu nimeresti sa lansezi deasupra nadei.

(Daca nimic din toate astea nu ti se intampla, nu te speria, nu-i nimic grav, inseamna numai ca ai un talent nativ...)

Dar, nu pare totul PREA simplu?

Parca pluta altuia "sta" mai bine; parca e mai sensibila; si lui nici nu i se rupe linia!!! Ca sa nu mai zic ca tot ce inteapa-aduce la mal!

Sa ne complicam, iar daca inca nu ai sarit cu picioarele pe undita...

1. LINIA

Linia, carevasazica, "guta", "firul" cu care pescuim este un "monofilament" - denumire care ne face sa parem mai intelepti, mai priceputi, mai minunati si muuuult mai competenti decat suntem -, adica, pe romaneste, un fir de... naylon (sa zicem...) pe care il agatam cu un capat de varful vergii , cu celalalte de un carlig si - deie Domnul! - de un peste...

Dar, "cestiunea" e mai complicata. Linia cu pricina se poate atasa de varful vergii printr-un inel, printr-un alt dispozitiv special inventat de fabricanti sau - cum sugeram in episoadele anterioare (si cum este si mai practic, veti vedea) - matisand-o si trecand-o prin varnisuri.

Linia poate avea la celalalt capat un carlig legat sau - la fel, mai practic (dar nu neaparat mai bine, veti vedea) - va avea o bucla de care vom atasa chiostecul cu carlig.

Prima varianta, cu carligul legat la capatul liniei, are avantajul ca... nu are noduri - exact elementele care, la un monofilament "normal", reduc rezistenta acestuia. Daca, insa, se rupe, trebuie schimbata toata linia, lucru nu tocmai comod... In plus, trebuie confectionata cu mai multa grija (va spun imediat de ce), inca de acasa, unde echilibrarea este relativa, apa de robinet avand alta densitate decat a celei din balta..

A doua varianta, cu bucla, are avantajul ca poate fi mai groasa (pestii nu o vad; carligul este legat de un chiostec mai fin - pe care pestii il pot vedea), iar daca se rupe - se rupe chiostecul, pe care il putem schimba imediat, fara probleme, linia fiind echilibrata deja... Dezavantajul? multe noduri (linia fina a chiostecului, cu un nod, are o rezistenta si mai scazuta), carligul parca nu mai "sta" chiar bine...

Acum, sa respiram adanc.

Monofilamentele sunt de multe feluri, modele, tipuri, culori, varietati etc... O sa va pierdeti in multimea de oferte.

Daca lasam la o parte aceasta multime, intram in alta: o gramada de noutati privind "acoperirile" ("tefloane", "silicoane", "ce faci, coane?!") pe care le aplica fabricantii acestor fire, acoperiri care au rolul de a le face mai "alunecacioase", mai rezistente la frecare, mai..., mai..., mai... sau chiar iunie! Fabricantii, inaintea sezonului "scot" noi modele (de multe ori, difera eticheta, denumirea si... cam atat!)

Inginerii pot sa se aplece asupra acestor detalii. Si pot sa ramana asa.

Pentru pescarul incepator, recomandarea mea este sa nu va aplecati, iar pentru linie sa luati exact firul care va place cel mai mult: nu gros (0.16-0.18), matasos (nu teapan), fara "memorie" (daca atunci cand il scoateti de pe rola, sta ca un colac de sarma, lasati-l sa stea acolo, in pravalie)...

Daca aveti un prieten sau prieteni pescari, rugati-i pe ei sa va recomande o marca; Dar, atentie, cati pescari, atatea recomandari! (deci, tot ce va PLACE cumparati...)

2. Pluta

V-am prezentat, pana sa ajungeti aici, o multime de plute; nimic, o picatura intr-un ocean! Sunt atatea plute pe piata, fiecare cu avantajele ei, incat tot ce va place...

Dar, pentru undita fina pe care ne-o facem, va propun o pluta simpla si ieftina, ca cea indicata in imaginea de alaturi.

Smecheria vine acum, cand o fixam pe linie. Normal, introducem firul prin "ochiul" sau "urechea" sau "inelul" plutei, apoi introducem firul printr-un varnis, pe care il facem sa alunece pe tija plutei. Si aici intervine smecheria, trucul, priceperea, experienta, competenta...

Nu va rezumati la un singur varins, puneti doua sau chiar trei (daca tija este mai lunga).

Unii autori recomanda sa taiem, sa scurtam, tija plutei. Am incercat si chestia asta si, ei bine, nu-i in regula: intr-unul din cazuri, tija era dintr-un metal atat de dur, incat am aruncat... clestisorul cu care am vrut sa o tai!; intr-un alt caz, lemnul din care era confectionata tija s-a despicat... Deci, lasati tija asa cum a facut-o creatorul si puneti mai multe varnisuri, ca in desen.

3. Plumbul / plumbisorii

Acum este momentul sa vedem care-i treaba cu lina intreaga sau din bucati.

In principiu, pluta se echilibreaza cu alice fine din plumb moale. Tot in principiu, dar si in realitate, in momentul in care strangem plumbisorii pe monofilament, se produce o gatuitura - lucru nu tocmai bun pentru el...

Solutia propusa de mai multi autori - incercata si de mine, ca altfel nu o recomandam - este sa prindeti plumbisorii usor, usor, USOOOOR!!!, pe monofilament, apoi sa-i "glisati" pe fir in sus, acolo unde vreti; cand ati ajuns acolo unde vreti, capatul firului pe care ati strans plumbisorul se taie, ca sa evitam aceasta portiune mai putin rezistenta.

4. Hai, sa o terminam!

Acum, ori ii facem bucla si trecem "bucla prin bucla" cu chiostecul, ori ii legam un carlig, asa cum aratam intr-unul dintre episoadele precedente. E (aproape) gata!

5. La apa!

Am ajuns, am, vazut, am ales locul, banuim cam ce adancime are apa in locul cu pesti. Banuim, spun. Ca sa aflam, agatam de carlig un plumb si "sondam" apa, mutand pluta in sus si/sau in jos. Daca vrem sa pescuim la fundul apei, operatiunea asta o facem cu MAAAAARE atentie; daca o facem doar "orientativ", merge si mai putin atent.

Scoatem plumbul cel mare (exista si niste "broscute" speciale, puteti sa cautati prin magazine) si punem plumbisori pana cand pluta "sta" bine, nici prea sus, dar nici scufundata chiar de tot.

Mai departe, aceasta echilibrare e treaba de specialist: cu pluta "sus" pe apa, pestele care ia momeala aflata "intre ape" sau "la suprafata" ajunge sa se intepe singur, din cauza fortei - flotabilitatii plutei. Daca pescuim "la fund" (un pescar, intrebat "Cum pescuiesti?" a raspuns: "Dau cu mamaliga pe fund!"), deci, daca pescuim la fundul apei sau chiar peste aceasta adancime, "la taras", pluta o scufundam mai mult, ca sa fie mai "sensibila", iar pestele sa nu fie speriat de forta de care vorbeam.

Daca am ajuns aici - iar pluta se duce la fund sau "pleaca" ori "se pune pe lat" (adica se ridica la suprafata apei, dar nu poate, saraca, sa zboare...) - INTEAPAAAAAAAAAA-L !!!!!!!

Din secretele plutelor de pescuit

Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.

In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.

Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.

Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante: 1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G); 2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei. Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata

apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ? Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G

(greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos.

Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura). Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei (exceptand antena) trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.

Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri.

Concluzii: - o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in

cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei; - pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului; - pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 % cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea autointeparii; -lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.

Cum ne alegem lanseta

Am intilnit numeroase persoane care au cumparat lansete usoare pentru pescuitul crapului, sau lansete grele pentru pescuitul rapitorilor. Pe linga disconfort, acestia s-au lovit de o serie de probleme, unele extrem de costisitoare. Cunosc citeva cazuri in care la pescuitul crapului era folosita o lanseta cu actiune 10-30 g, lungime 2.1 m. Nu mare a fost surpriza acelor pescari care, aruncind plumbi avind grutate cu mult peste cit recomanda producatorul lansetei, dupa un numar de lanseuri au rupt lansetele. Acestia, in majoritatea cazurilor incepatori, nu cunosteau nimic despre rezistenta lansetelor (actiune, putere). Dar sa vedem cum ne alegem lansetele.

Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:

• actiune; • putere.

Actiunea poate fi:

• De virf (A) - actiune rapida; • Mijocie (B) - actiune semirapida; • Parabolica (C); • Lenta(D).

Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele A,B,C si D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5.

Puterea este, de regula, determinata cu relatia: P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A 10-30 - lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame). Daca alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are alt sens decit in mecanica.

Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de soc. Un fir mai gros poate pune in pericol varga.

Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua maini).

Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste cazuri, depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom mentiona aici in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.

PESCUITUL DE COMPETITIE "MATCH"

1. UNDE PRACTICAM "MATCH"?

Toate iazurile, baltile, lacurile care au aproximativ 2 m adincime, de preferinta cu apa calma si intinse ca suprafata sint practicabile pentru acest tip de pescuit

2. MOMEALA

Identica ca la alte tipuri de pescuit, dar mai tare pentru a putea fi lansata la 20-30m fara probleme. La aruncarea momelii putem folosi prastia.

3. ECHIPAMENT

• UNDITA

Lungime 3.60m sau 3.90m cu 11-13 inele pentru a permite o buna alunecare a firului

• MULINETA

Este un tip aparte, are tamburul putin adinc, permite 150m de fir de rezistenta 2 kg (special - vezi fir). In principiu, acest tip de mulinete sint vindute cu al doilea tambur de mare capacitate...

• MINCIOC

Lungime de aproximativ 2 m (coada lunga), fund plat, plasa deasa pentru a nu iesi pestii prin ochiuri si a nu se agata cirligul.

• JUVELNIC

1.5m chiar 2m lungime, gura larga si tot cu plasa deasa din aceleasi motiva ca mai sus.

• FIR

Fir special, scufundator cu o mare rezistenta la frecare (deplasarea plumbilor pe fir si trecerea prin inele). Se vinde, de obicei, in role de 150 m cu rezistenta de 2 kg care corespunde unui diametru de 14/100

• PLUTA

Din lemn balsa, pana de paun sau chiar plastic

• STONFO

Adaptori pentru fixarea plutei pe fir.

• PLUMBI

Speciali conceputi pentru acest stil: SSG(1g60) - AAA(0g80) - BB(0g40) - n°1(0g30) - n°4(0g20) - n°6(0g10) si alte valori intermediare.

• CIRLIGE

Numarul 16, 18, in functie de momeala folosita, de preferinta inchise la culoare.

• VIRTEJ

Pentru a evita rasucirea, incurcarea firului...

4. MONTURI

Dupa ce am enumerat echipamentul necesar, sa trecem la practica. Citeva monturi si cind se recomanda folosirea acestora.

Montajul clasic: linia de baza cu o pluta "waggler". Este destinata pescuitului in larg, in canale, in riuri lente, pentru distante cuprinse intre 15- 25m. Permite capturarea tuturor specilor de pesti pasnici.

Aceasta montura permite pescuitul in larg la distante mari datorita gramajului mare al plutei. Antena poate fii schimbata pentru o mai buna vizibilitate. Pentru astfel de lansari se recomanda un fir 0.18 - 0.20mm si atasarea plutei cu un adaptor "stonfo".

Aceasta linie permite pescuitul in larg pe vreme fara vint. Se adreseaza pestilor dificili. La pluta se poate schimba antena si este lestata. Adaptorul permite schimbarea rapida a plutei.

Se foloseste la pescuitul pestilor dificili in larg sau la distante foarte mari. Pentru lansarile la mare distanta se recomanda ca pluta sa fie atasata print-un adaptor "stonfo" si sa fie lestata. Dispunerea plumbilor pe linie permite aruncari la distanta chiar pe vint fara incurcaturi ale firului.

Pluta este atasata de linie cu ajutorul unui adaptor "stonfo" culisant si este blocata printr-o alica de plumb nr. 4 Grosul il constitue plumbii SSG sau AAA situati la aproape 1.5m de cirlig.

Pescuit pe timp de vint

Vint din fata In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.

Pescuitul stationar al pestilor mari

Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare “curgere “ a carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit mare…momeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un rateu.

CUM ORGANIZAM O "IESIRE" LA PESCUIT

episodul 1 - O poveste cu salai si, desigur, cateva sfaturi | episodul 2 - Trei zile la CRAP !!!

O "iesire" de trei zile - la pescuit de crap - inseamna pentru orice compatimitor ceva mai mult decat trei zile de pescuit...

Si pentru ca pentru pescuit sunt destui specialisti - unii chiar prind crapi!!! -, am sa vorbesc incepatorilor despre "plusul" despre care vorbeam: cum organizam o iesire de trei zile.

O paranteza este necesara: aceste randuri "se leaga" de concursul nostru "Crap 4Ever" si se vor un sprijin pentru cei care merg prima oara la un astfel de eveniment, cu durata destul de mare.

· Pregatirea deplasarii

Intai - si aici ma adresez posesorilor de auto - trebuie golita masina de toate cele ne-trebuitoare din portbagaj si habitaclu si... umplut rezervorul (pe masura distantei, macar, dar ar fi bun si un supliment - nu numai ca fireasca precautie, dar si in vederea unor eventuale porniri ale motorului pentru incarcarea bateriei).

Apoi verificati bateria (o sa fie nevoie de ea in stare cat mai buna) si completati electrolitul. De ce? S-ar putea sa fie nevoie sa aprindeti "pozitiile" pe timpul noptii, pentru... diferite nevoi; s-ar putea ca lampa portabila pentru iluminat (alimentata de la "bricheta" sa fie aprinsa pe tot timpul noptii).

Alte sfaturi (frane, semnalizare etc, nu dau, intrebati la RAR).

Daca ati facut toate astea, sunteti bun de plecat.

· Dar, ce luam cu noi?

Cei care dorm in masina (atentie, in timpul somnului, musai sa fie geamurile putin "crapate"!!!), isi iau o patura sau un sac de dormit si ceva care sa le tina loc de perna (sau chiar o perna, confortul este de nepretuit!!!).

Ceilalti isi iau cortul; in cort, o salteluta de burete (cam 25 mm grosime) si un sac de dormit sau o patura; desigur, ceva care sa tina loc de perna sau o perna, nu?. O folie mare de plastic (care sa poata acoperi cortul in caz de ploaie) poate valora greutatea ei in aur.

Daca ploua!

Evident, niscai cordelina buna si cateva "cuie" suplimentare se pot dovedi necesare. daca nu aveti, cativa tarusi ciopliti pot face fata destul de bine.

Curajosii arunca o patura pe jos si se prefac ca dorm in sacul de dormit, sub cerul liber sau sub un pom; tantarii, furnicile si alte bazdaganii le vor veni de hac, ele nu dorm noaptea...

Pentru dormit, e bine sa aveti "echipament adecvat" (trening, pijama groasa), altfel odihna atat de necesara este compromisa.

Asa NU !

· Paranteza

De ce atat caz cu dormitul? Cu odihna? Pentru ca am vazut pescari obositi, deveniti de-a dreptul letargici, care nu mai aveau chef sa "schimbe" momeala, sa nadeasca sa... ma rog sa faca cele trebuitoare pentru un pescuit consistent, la adevarata - intreaga - valoare. Si doar de aia venim, nu?

· Iluminatul

Pentru pescuitul nocturn, lanterna de frunte este aur curat; dar la fel de bun este un felinar de vant (cu gaz, cum au carutasii); in caz de nevoie (la masa, de exemplu), foarte buna este o "lampa de lucru" alimentata la bricheta masinii sau chiar luminile de pozitie ale masinii; Daca ploua, masa se poate servi in masina, la luminile din interior. Exista si niste "lampioane" cu baterii, la fel de bune.

In general, proiectoarele mari sau neoanele foarte puternice deranjeaza si, de aceea, pot fi chiar interzise.

Focul nu este o solutie: trebuie supravegheat si alimentat permanent, deranjeaza, face mizerie - si sar scantei!!! -, fum si este in majoritatea covarsitoare a cazurilor interzis.

· Masa

Luati-va o masuta plianta.

Pentru pregatirea mesei, un mic aragaz de voiaj (sau un primus) este absolut necesar - am vazut ca focul nu este o alternativa. E bine ca in afara de farfurie (sau castron din aluminiu sau plastic) sa aveti si un vas special pentru incalzit mancarea si, desigur, un ibric pentru ceai, cafea sau supe "instant".

Nesu'-i mai bun cald...

Tacamuri (cu alt cutit decat cel pentru taiat sfori, guta sau cioplit lemne), pahare, servetele, scobitori, sare etc, nu mai insist.

DAR, musai!, sa existe mai multi saci pentru gunoi!

Mancare - dupa gust, dar care sa reziste celor trei zile de soare, fara congelator, frigider sau alte asemenea; recomandate sunt cutiile de conserve de tabla sau cartoanele, plicuri, folii etc... Luati exact ce va face placere si in cantitati indestulatoare; ciocolata, bomboane, fructe sunt minunate ca gustare si... contra plictiselii! Nu uitati painea!

Apa - lichide - cat mai multe: minerala, sucuri, cola, apa plata etc, e bine sa stea in frigiderul portabil, daca aveti; daca nu, la umbra, acoperite cu un prosop udat in permanenta...

· Igiena

Atata timp cat baie in lac nu faci si nici instalatii pentru dus nu ai, igiena personala este o problema; musai sa ai vreo trei bidoane de 5 litri (cele de apa minerala sunt excelente) cu pentru spalat; ele pot sta pe capota masinii sau doar la soare, ca sa ai apa calda; o sticla de plastic (de 2,5 litri) cu doua gauri in fund (pentru ca sa treaca sfoara cu care o agatam intr-un pom si ca sa intre aerul) tine loc de chiuveta: se desface putin dopul (cat sa curga apa cu debitul dorit) si... baia-i gata! Prosop, sapun, pasta de dinti, periuta etc, nu mai insist.

· Pescuitul

Palarie, camasa cu maneca lunga (insolatiile si arsurile sunt bune... in lecturi, nu la pescuit), pantaloni lungi - ma rog echipamentul de pescuit este cel preferat de fiecare; dar tricouri si chiloti de rezerva musai sa aveti! Poate chiar si ciorapi, ca sa nu va taiati in ei dupa doua zile de concurs...

Nu uitati umbrelele pentru soare, scaunelul etc...

· Nevoi "speciale"

E bine ca fiecare sa aiba mica trusa medicala, cu o aspirina, un algocalmin etc; cei care urmeaza tratamente - sa nu-si uite medicamentele; e bine sa aveti apa oxigenata, leucoplast, poate niste comprese sterile si fesi, pentru accidentari minore.

Contra ganganiilor sunt bune solutiile din comert - atentie, nu dati pe palme si apoi sa schimbati momeala ca fug... puricii de balta!

Poate ca am dat PREA multe sfaturi, poate ca unele sunt inutile. Ceea ce este, insa, important am sa scriu mai jos:

• propriul confort va poate asigura succesul pescuitului, asa ca e bine sa nu precupetiti nimic pentru a vi-l asigura;

• faceti cu cat mai mult timp inainte o lista de lucruri care va sunt necesare; lista o veti actualiza zilnic, pe masura ce va mai amintiti cate ceva; la plecare, bifati pe lista ceea ce ati luat, ca sa nu uitati ceva acasa; la plecarea de pe balta, faceti acelasi lucru ca sa nu pierdeti ceva pe acolo...

• verificati-va cu atentie TOT echipamentul (cort, saci de dormit, aragaz, baterii, lanterne etc) cu vreo doua-trei zile inainte de plecare: daca ceva nu functioneaza corespunzator, aveti timp sa corectati problema, sa cumparati ce va lipseste etc

• evaluati cu grija cantitatea de hrana si apa (de baut si pentru spalat), gustari, cafea, alte lichide;

• fumatorii (nu uitati, fumatul dauneaza grav sanatatii) sa-si umple brichetele, sa-si ia tigari si... sa le tina aproape.

CARACTERISTICI PLUTE

CORP:

BALSA 1. Portanta buna. 2. Etanseitate buna dupa vopsire. 3. Foarte utilizata pe piata.

SPUMA SINTETICA 1. Portanta mai buna decit balsa. 2. Impermeabila. 3. Fragila.

BURETE 1. Produs natural. 2. Portanta egala cu balsa. 3. Delicat de transportat.

PANA 1. Putin utilizata la varga, buna la Sheffield. 2. Prea grea pentru plute fine.

CHILA:

METALICA 1. Utilizabila la toate diametrele. 2. Acopera toate gramajele. 3. In concordanta cu firele subtiri.

FIBRA SAU CARBON 1. Foarte solida. 2. Densitate buna. 3. Buna la pescuitul "categorie grea".

ANTENA:

METAL 1. Foarte sensibila. 2. Nu are rezultate bune in riuri rapide.

CARBON SAU FIBRA 1. Foarte vizibila.

PLASTIC 1. Foarte utilizata. 2. Foarte vizibila. 3. Sensibilitate medie.

RECOMANDARI: TIPUL PLUTEI CORP CHILA ANTENA Lunga Balsa sau pana Metalica Metalica Picatura Balsa, spuma

sau burete Metalica Metalica sau plastic

Scurta, bondoc Balsa sau spuma Metalica sau fibra Plastic sau fibra

'HAIR RIG' PE DOS

Al dvs. va propune: Hair rig "pe dos"!

Crapistii folosesc croseta pentru a atasa boilies (dar nu numai boilies) pe "hair rig". Romanul, in apele din Romania, nu prea are incredere in boilies, desi cei cativa care au folosit (in special pe baltile cu crapi "educati") sunt multumiti. Tot cu croseta se pot atasa - si tot pe hair rig - tigernuts, pufuleti, boabe de porumb etc.

Al dumneavoastra sincer va propune o mica "smecherie".

Am observat ca "bastinasii" din Delta prind crapi (adica, nu ciortani de pana in 7 kg!!!) cu mamaliga. Nu, nu din aceea "beton", de Obor, ci mamaliga ramasa de ieri, de la bors, care sta pe carlig 10-15 minute, suficient sa "ia" un ciortan - doi sau chiar un crap...

Eu nu prindeam atat de... frecvent, monturile mele trebuiau sa stea in apa ceva mai mult, dar mamaliga de care vorbeam... nu era de acord!

Si atunci, ce mi-a trecut prin cap? Nu, nu un glont, ci rezolvarea (care acum este recomandarea mea pentru cititorul nostru avid de "smecherii"): am pus cubuletul de mamaliga pe croseta si l-am trecut pe chiostec si in continuare pe tija carligului;

astfel, cubuletul nu mai era "mutilat" de curbura, iar varful carligului se itea timid – dar mandru - la vedere.

Desigur, hair-ul poate ramane gol sau se poate instala pe el un alt cubulet sau boile sau pop-up....

Precizari; hair-rig-ul meu are la capatul opus carligului o bucla, pe care o atasez de firul principal prin intermediul unei agrafe;

plumbul culisant este pus pe firul principal, agrafa de care vorbesc actionand ca stoper (fireste, intre plumb si agrafa, trebuie folosita o biluta de silicon).

Legea lui Bernoulli si pescuitul !

Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit, expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu' avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic - daca au muscat 2-3 carasei. Si se pune intrebarea - ce se intimpla ?

Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi care ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipoteze-mai mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. Si toate acestea au doua cauze fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si administratori.

Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea atm. si presiunea hidrostatica - data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intr-o constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca apa scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene - adica cu natura si cu paznicul nu te pui. Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va fi O.K..

Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun ca merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre

cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua apa.

Variatia presiunii (mmHg/zi) 3 5 7 Variatia optima (dorita!) a nivelului apei (mm/zi) -41 -68 -95

Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci apa trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua se cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.

In speranta ca micul exercitiu o sa va fie util la pescuit va salut si va urez in continuare "Fir intins!"

MOMELI PLUTITOARE

Metoda de pescuit a crapului cu momeli plutitoare, (la suprafata apei), a inceput sa fie folosita de prin anii ’50, in Anglia. Painea, sub forma de coaja proaspata sau pesmet, a constituit principala momeala, si probabil ca si acum sunt destule luciuri de apa unde painea “merge” cel mai bine. Astazi insa pe piata se gasesc o sumedenie de produse ce se pot folosi cu succes. Iata cateva dintre ele, ieftine si usor de procurat: cereale pentru micul dejun, snacks-uri, biscuiti pentru consumul uman, biscuiti pentru caini si pisici, (mixers), iar lista poate continua. Am sa ma opresc insa la acestia din urma, fiind lesne de procurat, de la orice farmacie veterinara, sau pet-shop, si nu numai, la un pret acceptabil

Pentru a prinde crap pe o anumita balta cu aceasta metoda, trebuie experimentate mai multe momeli pana cand vom gasi pe cea care da cu adevarat rezultate. Deci…perseverenta si multa rabdare. Metoda da bune rezultate in verile calduroase, cand datorita incalzirii in exces a apei din lacuri si balti, se degaja o cantitate mare de hidrogen sulfurat rezultat din descompunerea substantelor organice depuse pe fundul albiei, iar pestii se ridica in straturile de la suprafata, mai bogate in oxigen. Putem observa atuncii crapii si alti pesti muscarind pe la suprafata, sau inotand agale in carduri de aceeasi varsta. Momeala trebuie plasata astfel incat sa anticipam cumva traseul pe care urmeaza sa-l parcurga, ferindu-ne ca sa nu fim vazuti. Atentie deci la pozitia noastra fata de soare, ca umbra sa nu cada pe suprafata apei! Se pescuieste la lanseta cu pluta culisanta voluminoasa, cu momeala la aproximativ 50 cm de pluta. Ochelarii polarizati ne sunt de un real folos, ajutandu-ne sa observam mai bine pestii care se vor apropia de momeala.

Biscuitii pentru caini, (mixers) au de regula dimensiunea de 8…20cm, cu diferite forme cum ar fi: disc, inel, prisma, si avand culori in nuante de bej, maron, verde, castaniu. Sortimentele sunt variate ca arome si compozitie, unele din ele avand in compozitie uleiuri, iar aspectul lor fiind

evident unsuros. Asa cum am mai spus, alegerea depinde de ceea ce presupunem ca merge pe balta, si pe inspiratie. Sugerez a se incerca pentru inceput cu biscuiti Pedigree pentru catelusi de pana la un an, (first age).

Cum “prezentam” insa aceasta momeala pestilor? Iata cateva sugestii:

1. Sub forma uscata, folosind metoda deja cunoscuta de prindere cu “firul de par”, (fir textil de 0.06…0.1mm), ca la boilies, adica gaurindu-I pe mijloc si tragand latul firului prin gaura, blocandu-l apoi cu un “stopper”. Lungimea trebuie sa fie cam la 2…3cm de carlig;

2. Preinmuind biscuitii, si apoi infigandu-i in varful carligului, scotand spinul in afara. Atentie insa ca biscuitii preinmuiati nu au aceeasi flotabilitate ca si cei uscati, si este nevoie de minim doi ca sa sustina greutatea carligului deasupra apei. Preinmuierea se face astfel: intr-o punga incapatoare si rezistenta din polietilena se pun 0.5 kg de biscuiti. Se adauga incet 100…150ml de apa calduta. Punga se umple cu aer, si strangand-o la gura se agita continutul cateva minute pentru ca lichidul sa fie absorbit in mod uniform de catre biscuiti, dupa care se lasa cel putin o ora, ca inmuierea sa fie realizata in totalitate. Pentru a “personaliza’ momeala obtinuta, odata cu adaugarea apei se pun si cateva picaturi de odorizant cu aroma din care stim ca-i place crapului: vanilie, anason, miere, tutti frutti, capsuni, etc. Punga cu biscuiti preinmuiati se poate pastra de pe o zi pe alta, inchisa etans si pusa la rece in frigider sau geanta frigorifica.

Resturile se pot folosi ca nada, azvarlid bulgarii formati prin presare cu mana sau cu o prastie.

Aceasta momeala se mai poate folosi si la pescuitul cu lanseta pe fundul albiei, acolo unde acesta este malos sau acoperit cu vegetatie, inlocuind cu succes cunoscutele boilies “pop-up”.

Pescuit pe timp de vint

Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nada si momeala.

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de pescuit pe timp de vint veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam directia si intensitatea vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stinga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind avem de-a face cu vintul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf sibtire.

Vint din spate

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte avantajoasa pescuitului.

Pescuitul stationar al pestilor mari

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit, este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa

pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.

Pescuitul la sheffield

Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil, cel putin pana acum, s-au referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre AGVPS). Sheffield-ul se foloseste in general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17 de preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei. Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO) de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la sheffield si Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai mari.Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa aiba o recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai important sa se potriveasca perfect cu varga (varful conului descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel de mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca cele mai bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de mulinete, aliniate in stand).Firul folosit trebuie sa fie scufundator, pentru a se putea scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna intepaturi rapide si precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal folosesc 0.12 si 0.14). Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in acest fel scufundarea.Plutele folosite sunt din cele lestate, culisante, speciale pentru sheffield. Greutatea plutei se alege in functie de distanta la care se pescuieste si conditiile de pe balta (curent, vant etc), iar lestul in functie de pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie avuta in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la adancimi mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej. Pentru blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul de mare fata de plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare, pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea unor saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri. Lestarea trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si adancimea apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar aceasta nu trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un

plumbaj unic culisant (are avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil). In privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise). Lungimea forfacului este in general mult mai mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat. In ceea ce priveste tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne pregatim ustensilele se vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina lungimea la care vom pescui, adancimea apei, curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare si trece firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi distanta) sau putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa aceasta lansam din nou in zona in care dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se va folosi o prastie pentru nadire. Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din nou. Nu ramane decat sa asteptam pestele.