ÎNDRUMAR PENTRU

ACTIVITATEA STAŢIILOR

EVAPORIMETRICE

Intocmit

Dr. Gianina Neculau

Florentina Iuliana Stan

Generalităţi 1

Scopul si continutul instructiunilor 1Scurt Istoric 1Capitolul I Organizarea observaţiilor 4

1.1. Condiţiile de amplasare a pluteievaporimetrice 41.2. Condiţiile de amplasare a platformeie vaporimetrice 41.3. Efectuarea lucrărilor de punere în funcţiune a staţiilorevaporimetrice 51.4. Condiţiile de funcţionare a instalaţiilor şi întreţinerea lor 5

Capitolul II Aparate şi instrumente 62.1. Evaporimetrul cu izolaţietermică GGI-3000 62.2. Biureta evaporimetrică 82.3. Eprubeta evaporimetrică 92.4. Lizimetrul Z-500 92.5. Psihrometrul Assmann 102.6. Anemometrul 122.7.Termograful şi higrograful 122.8. Pluviometrul 132.9. Heliograful 13

Capitolul III Efectuarea şi înscrierea observaţiilor 143.1. Ordinea observaţiilor 143.2. Prelucrarea primară a datelor în carnete 153.2.1. Calculul evaporaţiei 153.2.2. Precipitaţiile 183.2.3. Temperatura 193.2.4. Viteza şi direcţia vântului 203.2.5. Umezeal aaerului 203.2.6. Nebulozitatea 25

Capitolul IV Prelucrarea datelor în format electronic 264.1. Introducerea datelor brute in Carnet.xls 264.2. Pregatirea machetei de prelucrare a datelor in programul EVAPO 284.3. Rularea datelor prin program 294.4. Salvarea datelor 31

Bibliografie 32

Generalităţi

În natură, evaporaţia se produce sub influenţa unui complex de factori meteorologici cu o

mare variabilitate în timp şi o apreciabilă neuniformitate în repartiţia teritorială. Procesul

evaporaţiei are o largă răspandire în natură, cantităţile de vapori de apă se ridică de pe suprafaţa

apei şi a solului cu sau fără vegetaţie, sau de pe suprafaţa plantelor. Importanţa cunoaşterii

pierderilor de apă prin evaporaţie este esenţială pentru analizele de bilanţ hidric, precum şi în

exploatarea raţională a acumulărilor de apă, în agricultură şi piscicultură.

Scopul şi conţinutul instrucţiunilorInstrucţiunile de faţă se referă la activitatea staţiilorevaporimetrice şi cuprinde două

aspecte: măsurătorile ce se efectueazăîn cadrul acestor staţii şi prelucrarea primara a datelor.

Pentru a putea realiza o analiză a acestui parametru la nivelul ţării,şi pentru a verifica şi

compara datele rezultate din observaţii, se impune ca acestea să se facă după o metoda unică şi la

nivelul unei aparaturi standard, care pentru o bună funcţionare să fie supusă periodic unor

verificări.

Scurt istoric

Încă din anul 1951 s-a pus problema măsurării sistematice a evaporaţiei, astfel că, având

la bază studiile şi cercetările anterioare din alte ţări, în 1954 s-a început organizarea unei reţele

de staţii evaporimetrice naţionale.

Primele staţii evaporimetrice au fost instalate pe lacuri. Între anii 1954 şi 1956 s-au

înfiinţat nouă astfelde posturi evaporimetrice. Din anul 1956 la reţeaua existentă s-au adăugat şi

staţiile instalate pe sol. După 1957 reţeaua evaporimetrică s-a extins, ajungând în 1970 să fie

formată din 52 de staţii. În anul 2001 numărul staţiilor evaporimetrice era de 61, iar în 2002,

odată cu înfiinţarea Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apei (INHGA) şi

separarea de Administraţia Naţionala de Meteorologie, multe staţii evaporimetrice au fost

desfiinţate, precum acelea situate în bazinele hidrografice Crişuri, Argeş - Vedea şi Banat. În

prezent, în România îşi desfăşoară activitatea un număr de 51 staţii evaporimetrice (tabelul nr.1),

dintre care 40 de sol şi 11 de lac, acestea aparţinând de administraţiile bazinale de apă, precum şi

3 staţii evaporimetrice eexperimentale (Poiana Braşov, Voineşti, Căldăruşani) ce se aflăîn

gestiunea directă a INHGA (Fig. 1.).

Fig. 1. Harta privind distributia statiilor evaporimetrice din reteaua naţională

Tabelul nr. 1. Evidenţa staţiilor evaporimetrice la nivelul anului 2012

Nr.Crt.

Staţiaevaporimetricǎ

Direcţiabazinalăde apă

Tipul Nr.Crt.

Staţiaevaporimetricǎ

Direcţiabazinalăde apă

Tipul

1. Gura Vitioarei IALOMIŢABUZĂU

Sol 26. Gura Râului OLT Sol2. Cǎldaruşani Lac 27. Râmnicu Vâlcea Sol3. Cǎldaruşani Sol 28. Şercaia Sol4. Amara Lac 29. Feldioara Sol5. Amara Sol 30. Moeciu Sol6. Jirlău lac 31. Sancraieni Sol7. Întorsura Buzăului Sol 32. Vidruta Sol8. Dridu Sol 33. Călineşti

SOMEŞ -TISASol

9. Vama Buzăului Sol 34. Călineşti Lac10. Bilciuresti Sol 35. Leordina Sol11. Cireşu Sol 36. Varsolt Lac

12.Stanca PRUT Sol

37.Borla (fosta

Vârşolt)Sol

13. Dângeni Sol 38. Valea de Peşti JIU Lac14. Soleşti Sol 39. Valea de Peşti Sol15. Soleşti Lac 40. Fântânele Lac16. Oancea Sol 41. Poiana Sărată SIRET Sol17. Ciurea Sol 42. Răcătău Sol18. Rânuşa CRIŞURI Sol 43. Buhuşi Sol19. Târgu Mureş MUREŞ Sol 44. Izvorul Muntelui Lac20. Bezid Lac 45. Izvorul Muntelui Sol21. Arieşeni Sol 46. Dorna Giumalău Sol22. Albac Sol 47. Rarău Sol23. Oarda de Jos Sol 48. Dragomirna Sol24. Haţeg Sol 49. Nicolae Bălcescu DOBROGEA Sol25. Cinciş Lac 50. Mamaia Sat Sol

51. Techirghiol Sol

Capitolul I.

Organizarea observaţiilorReţeaua evaporimetrică din România cuprinde staţii dotate cu evaporimetre instalate pe

plute, pe platforme şi staţii cu ambele aparaturi. Amplasarea acestora nu este întâmplătoare,

trebuie îndeplinite anumite condiţii. Condiţiile de amplasare sunt legate de factorii fizico

geografice ce influenţează procesul de evaporaţie (relieful prin altitudine şi formele de relief,

condiţiile climatice şi hidrogeologice, tipul de vegetaţie, particularităţile suprafeţei evaporante).

1.1.Condiţiile de amplasare a plutei evaporimetrice sunt următoarele:

Lacul sa fie uşor accesibil (drumuri de acces pentru personal, aproape de aşezările

omeneşti şi pentru transportul materialelor);

Lacul pe care se intalează pluta trebuie să aibă cel puţin 4 – 5 ha, adâncimea să

fie mai mare de un metru şi să nu sece în timpul verii;

Distanţa de la pluta evaporimetrică până la malul lacului sau până la porţiunea cu

vegetaţie acvatică trebuie să fie de cel puţin 100m;

Să nu existe regiuni împădurite, forme de relief mai înalte la o distanţa mai mică

de 100-200 m până la malul lacului.

Definitivarea şi omologarea locului în care se va instala pluta evaporimetrică se face de

către delegaţii specialişti în domeniul evaporaţiei.

1.2.Condiţiile de amplasare a platformei evaporimetrice sunt următoarele:

Platforma evaporimetrică trebuie să fie situată pe un teren care să reprezinte

condiţiile generale ale regiunii respective, terenul trebuie să fie deschis şi nu în

pantă;

Suprafaţa platformei trebuie să fie orizontalăşi perfect nivelată, fara gropi, iar

solul să fie compact şi cu înveliş vegetal natural (iarbă). Platforma se îngrădeşte

cu plasă de sârmăşi se dimensionează astfel încât, să se asigure un spaţiu liber în

jurul aparatelor, pentru ca acestea să nu fie influenţate de umbra pe care o lasă

plasa de sârmă;

Distanţa până la obstacolele mici (construcţii, pomi, coline mici) să fie de 10 ori

înălţimea acestora, iar până la obstacolele mari (păduri, grupuri mari de

construcţii) să fie de 20 de ori înălţimea acestora;

Să nu fie instalatăîn apropierea unei mari suprafeţe de apă (râu, lac);

Nivelul apelor subterane să fie la adâncimea de cel puţin 1.0 m de la suprafaţa

solului;

Să existe o sursă de apă cu calitate corespunzătoare, pentru a putea fi umplut

evaporimetrul instalat în platformă;

Să existe aşezări omeneşti în apropiere, pentru a se putea găsi un observator în

apropiere.

1.3. Efectuarea lucrărilor de punere în funcţiune a staţiilor evaporimetrice

Ridicarea topografică a platformei (pentru platforma evaporimetrică se stabileşte

cota absolută a terenului, iar pentru plute se menţionează cota absolută a punctului

„0” al mirei, de pe lacul unde urmează a se instala pluta);

Recrutarea observatorului şi efectuarea instructajului (instructajul se face de către

hidrologii staţiilor hidrometrice). Pentru asigurarea continuităţilor observaţiilor,

observatorul va trebui sa aibă un înlocuitor care va fi instruit în acelaşi timp cu

observatorul principal.

1.4. Condiţiile de funcţionare a instalaţiilor şi întreţinerea lor

În timpul funcţionării, platforma evaporimetrică trebuie curăţată de gunoaiele

aduse de vânt, iarba nu trebuie sa depăşească muchia evaporimetrului, iar plasa de

sârmă a împrejurimii platformei trebuie să fie liberă (fără plante căţărătoare,

pomi, tufe, depozitarea fânului);

Observaţiile evaporimetrice încep după dezgheţul de primavară şi se continuă

până la apariţia îngheţului de toamnă. Astfel, la staţiile evaporimetrice, pe lângă

lucrările de întreţinere curente se pune problema punerii în funcţiune, în fiecare

an. La punerea în funcţiune, în fiecare primavară observatorul va urmări ca postul

să aibă aparatura şi utilajele complete şi în stare perfectă de funcţionare. Atât la

punerea în funcţiune cât si la încetarea observaţiilor, observatorul va trebui să

anunţe staţia hidrologică.

Capitolul II

Aparate şi instrumentePostul evaporimetric este dotat cu o serie de aparate şi instrumente ce folosesc la efectuarea

complexului de observaţii, complex ce variază după condiţiile postului respectiv. Fiecare staţie

evaporimetrică trebuie să fie dotată cu următoarele aparate şi instrumente:

evaporimetru GGI-3000 – evaporaţie bazin mic;

biuretă evaporimetrică;

eprubetă evaporimetrică;

lizimetru Z- 500;

psihrometru tip Assman (tensiunea vaporilor);

anemometru (pentru determinarea vitezei vântului);

termograf şi higrograf ( t°C şi umezeala relativă 24h);

pluviometru (precipitaţii);

eprubetă pluviometrică;

heliograf (durata de strălucire a soarelui);

termometru de apă;

termometru uscat şi umed ( T°C la 2m şi 0,2m).

2.1.Evaporimetrul cu izolaţie termică GGI-3000

Este format din două vase cilindrice (1,9), coaxiale (cu acelaşi ax şi cu diametre diferite),

cu fund plat, confecţionate din tablă galvanizată de 1,5 mm grosime (Fig. 3.). În vasul interior se

pune apă. Între vasul interior şi cel exterior se formează un spaţiu de circa 5 cm care foloseşte la

izolarea termică. În acelaşi scop, la partea superioară a pereţilor vasului se pune un strat de

rumeguş (7), între funduri distanţiere din lemn (8). Deasupra, acest spaţiu este acoperit cu o

vizieră înclinată (6) care opreşte circulaţia aerului şi radiaţia directă, împiedicând totodată

pătrunderea precipitaţiilor între cele două vase. Vasul interior are diametrul de 618 mm, deci o

suprafaţă de 3000 cm2 (0,3 m2). Vasul interior are fixat în centrul lui, pe un suport de formă

cilindrică, un ax metalic (2). Pentru menţinerea axului în poziţie verticală sunt folosite trei spiţe

de fier (3) aşezate în acelaşi plan. Axul se termină la partea superioară cu o mufă (4) în care se

introduce tija biuretei volumetrice în timpul observaţiilor. Distanţa între capătul superior al

axului şi marginea vasului este de 100 mm.Pe capătul superior al axului vertical este fixat un ac

indicator (5) al cărui vârf se găseşte cu 75 mm mai jos de marginea superioară a vasului. Acul

indică "nivelul normal" al apei din evaporimetru; nivelul normal se realizează în momentul în

care nivelul orizontal al apei coincide cu vârful acului indicator.

Fig. 3. Schiţa privind evaporimetrul cu termoizolaţie (suprafaţă 3000 cm2)

Evaporimetrul este instalat în sol în aşa fel încât este complet vopsit cu vopsea de ulei

albă, care are proprietatea de a reflecta razele solare. Face excepţie partea exterioară a

evaporimetrului care vine în contact cu solul şi care se vopseşte în negru. Izolaţia termică şi

vopsirea în alb a evaporimetrului înlătură încălzirea excesivă a vasului, încălzire ce ar denatura

procesul real al evaporaţiei. În unele cazuri, evaporimetrul este prevăzut şi cu un cadru circular

cu sită de protecţie cu ochiuri mari, care protejează apa din vas de păsări ce pot intra în platformă

între orele de observaţii (Fig. 4.). Este necesar ca şi acest cadru să fie vopsit în alb.

Fig. 4. Evaporimetrul GGI 3000

2.2. Biureta evaporimetricăCu ajutorul acestui instrument se determină nivelul apei din evaporimetru în vederea

calculării evaporaţiei (Fig. 5.). Are forma unui cilindru (1), închis etanş la partea inferioară

printr-u fund plat, prevăzut cu o tija (2). Biureta are suprafaţă de 20 cm2şi înălţimea de 6 cm.

Pentru a măsura nivelul, aceasta se fixează cu tija în mufa axului central al evaporimetrului.

Cilindrul este acoperit pe jumatate cu un capac (3) pe care este fixat un mâner (8) cu ajutorul

căruia se manevrează biureta. Biureta este prevazută în partea de jos a peretelui vertical cu un

orificiu prin care poate pătrunde apa din evaporimetru. Acest orificiu se poate închide sau

deschide cu un dop de cauciuc (4), cu ajutorul unei pârghii cotite (6) şi a surubului (5) ce se

sprijină pe capacul biuretei. Partea superioara a biuretei are un mic cioc (7) pentru scurgerea apei

în eprubeta de măsurat. Biureta trebuie să fie nichelatăşi cu suprafaţa netedă.

Fig.5. Biureta volumetrică

2.3. Eprubeta evaporimetricăCu eprubeta volumetrică se măsoara nivelul apei din biuretă – nivel care trebuie să

corespundă cu cel din evaporimetru. Dacă nivelul este măsurat cu eprubeta evaporimetrică,

valoarea rezultată se va trece în carnet, în cazul în care se măsoară cu eprubeta pluviometrică,

valoarea rezultată va trebui înmulţită cu 10. Diametrul interior al eprubetei este de 25 mm.

Gradarea eprubetei trebuie să se facăîn raport cu mărimea suprafeţei evaporimetrului şi a biuretei

volumetrice, aceasta fiind gradată de la 0 la 60 mm/m2.

2.4.Lizimetrul Z-500

Este format din două vase cilindrice, unul exterior cu fund etanş care se îngroapă în sol şi

unul interior în care se găseşte monolitul de 115 cm, ce se îngroapă în sol rămânând cu numai 2

cm mai sus de suprafaţă (Fig. 6.). Cilindrul interior (cu monolit) având diametrul de 25,2 cm

(500 cm2) şi înălţimea de 100 cm este prevăzut la partea inferioară cu un disc perforat care

separă şi susţine monolitul şi un colector pentru reţinerea apei infiltrate. La partea superioară

cilindrul este prevăzut cu o bordură conică ce depăşeşete marginea cilindrului exterior şi cu două

urechi cu ajutorul cărora monolitul poate fi ridicat şi cântărit.

Fig. 6. Schiţa privind lizimetrul Z-500 Fig. 7. Lizimetrul Z-500 (sol liber şi sol acoperit)

Principala metodă folosită pentru determinarea directă a evapotranspiraţiei este metoda

lizimetrelor, cu condiţia ca acestea să fie de o construcţie cât mai simplă, uşor de explotat şi de o

precizie cât mai mare la schimbările relativ mici de greutate a masei de sol. În baza studiilor s-

au apreciat ca dimensiuni optime minime, care să asigure obţinerea unor date reprezentative

suprafaţa de 1 m2 (secţiune circulară) şi adâncimea de 1,5 m. Pentru soluri cu nivel freatic de

mare adâncime, se utilizează lizimetre cu suprafaţa de 1 m2 şi adâncimea de 1,5 m, denumite G-

1, dotate cu un sistem staţionar de cântărire, precum şi lizimetre de dimensiuni mai reduse, cu

suprafaţa de 500 cm2 şi adâncimea de 1 m, denumite Z-500, bazate pe sistemul scoaterii

complete pentru cântărire. Pentru măsurarea evaporaţiei şi evapotranspiraţiei în cadrul fiecărei

staţii va fi necesară instalarea unui lizimetru Z – 500, cu sol liber şi unul cu sol acoperit de

vegetaţie, specifică zonei unde se află staţia evaporimetrică (Fig .7).

2.5.Psihrometrul Assmann

Măsurătorile cu psihrometrul constau în determinarea temperaturii aerului, indicată în

termometrul uscat (t) şi în termometrul umed (t'). Temperatura citită la termometrul uscat

reprezintă de fapt temperatura aerului, iar valorile citite la ambele termometre servesc la

determinarea principalilor parametri ai umezelii aerului (tensiunea vaporilor de apă, umezeala

relativă, deficitul de saturaţie, punctul de rouă etc.).Măsurătorile cu psihrometrul se efectuează în

ordinea următoare:

se face prima citire a termometrului umed şi uscat (citirea de control);

se umezeşte cu apă distilată tifonul termometrului umezit;

se pune în funcţiune morişca aspiratoare şi se urmăreşte scăderea temperaturii la

termometrul umezit, până în momentul când mercurul manifestă tendinţă de

ridicare şi în acest moment se face citirea termometrului umed şi apoi a celui

uscat.

Psihrometrul cu aspiraţie Assmann prezintă două termometre (Fig 8.), prevăzute cu mici

rezervori cilindrici, feriţi de acţiunea radiaţiilor prin mijlocirea a două mici cilindre coaxiale de

aramă nichelată şi perfect strălucitoare şi care, sunt în acelaşi timp izolate termic între ele.

Psihrometrul se utilizează pentru determinarea parametrilor umezelii aerului, numai în cazul

când temperatura aerului este mai mare de -10°C. La temperaturi mai mici de această valoare, se

determină numai temperatura aerului la termometrul uscat.

Fig. 8. PsihrometruFig. 9. Anemometru

2.6.Anemometrul

Anemometrul este un instrument cu ajutorul căruia se măsoară viteza vântului (Fig. 9.). Este

prevăzut cu patru cupe Robinson apărate de un cadru, format din patru arce metalice fixe, în al

căror punct superior de întâlnire se termină şi axul în jurul căruia se învârt cupele. Sub influenţa

vântului cupele sunt puse în mişcare, iar odată cu ele mai este pus în mişcare, în faţa unui cadran

gradat, un ac ce indică viteza vântului. Instrumentul este lung de 15 cm şi poate să fie înşurubat

la extremitatea unui par lung de câţiva metri.

2.7.Termograful şi higrograful

Măsurătorile de temperatură şi umezeală ale aerului se efectuează şi cu ajutorul aparatelor

înregistratoare: termograf şi higrograf (Fig. 10.), care servesc la înregistrarea continuă a

variaţiilor acestora.Înregistrarea acestor variaţii se face pe diagrame. Schimbarea diagramelor se

face zilnic, totdeauna la aceeaşi oră, după observaţia psihrometrică de la ora 13; schimbarea

poate dura până la şase minute, iar peniţa aparatului va fi fixată la ora de începere a înregistrării,

când se face şi marcajul de timp. Zilnic, observatorul de serviciu trebuie să noteze pe verso-ul

diagramei denumirea staţiei, numărul aparatului, ziua, luna, anul, ora şi minutul, atât la punerea

diagramei, cât şi la scoterea acesteia. Valorile orare rezultate, vor fi înscrise în tabelele TM-5.

Când umezeala creşte repede până la 100% se întâmplă uneori ca curba înregistrată să

depăşească linia însemnată cu 100, pentru a reveni pe această linie încetul cu încetul, se vor

scoate părţile curbei care, în aceste condiţii, se găsesc peste linia notată cu 100, reprezentând

100%.

Fig. 10. Termograf şi higrograf

2.8.Pluviometrul

În reţeaua evaporimetrică măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice se efectuează

cu ajutorul pluviometrului tip I.M.C. Pentru măsurarea cantităţilor la termenul de observaţie se

procedează astfel:

se ridică capacul de la vasul de rezervă şi se intalează pe vasul care a fost în funcţiune;

se scoate colectorul din vasul care a fost în funcţiune, cu deosebită atenţie pentru ca să nu

se verse, prin îndepărtarea barei de susţinere;

se toarnă apa din colector în eprubeta pluviometrică, în aşa fel încât să nu se piardă nici o

picătură.

Pentru determinarea cantităţii de apă, eprubeta se aşează pe o suprafaţă perfect orizontală.

Se citeşte apoi pe eprubetă nivelul până la care s-a ridicat apa, atât milimetrii, cât şi zecimile de

milimetri.Observatorul are obligaţia ca la fiecare termen de observaţie, să respecte următoarele

indicaţii: să controleze starea de curăţenie a părţii receptoare a axului pluviometric, să controleze

dacă vasul colector este în perfectă stare, iar în cazul semnalării unor fisuri să recurgă la

repararea lui, şi să verifice orizontalitatea suprafeţei receptoare a vaselor pluviometrice, dacă

acestea sunt înclinate observatorul trebuie să procedeze la eliminarea cauzelor ei.

2.9.Heliograful

Este instrumentul cu ajutorul căruia se determină durata de strălucire a Soarelui.

Funcţionalitatea heliografuluise bazează pe proprietatea unei

sfere masive de sticlă (Fig. 11.), de a concentra în focarul său

razele solare care cad pe suprafaţa sa şi de a produce o arsură

pe diagrama de carton, aşezată în spatele sferei. Odată cu

mişcarea aparentă a Soarelui de la est la vest arsura înaintează

pe diagramă, sub forme unei dâre. După lungimea arsurii se

determină durata de strălucire a Soarelui. Strălucirea Soarelui

se înregistrează pe heliogramă numai când radiaţia solară a

atins o anumită intensitate. Schimbarea heliogramelor se face

zilnic, după apusul Soarelui, schimbarea este obligatorie, chiar

dacă aceasta nu prezintă înregistrări. Fig. 11. Heliograf amplasat

pe platforma evaporimetrică

Capitolul III

Efectuarea şi înscrierea observaţiilor3.1. Ordinea observaţiilor

Instalarea psihrometrului şi anemometrului la înălţimea de 2 m, înainte cu 10-15 minunte

de efectuarea măsurătorilor pentru acomodarea cu mediul inconjurator;

Se fac citirile asupra nivelului apei din evaporimetru cu biureta evaporimetrică.

Determinarea nivelului apei din evaporimtru cu ajutorul biuretei se face astfel:

Se aşează biureta cu tija în mufa axului central, cu orificiul inferior deschis şi se

lasă 1 minut pentru stabilirea aceluiaşi nivel ca în evaporimetru, iar cu ajutorul

şurubului de deasupra, se închide orificiul inferior şi se scoate biureta din mufă.

Cantitatea de apă din biuretă se toarnăîn eprubeta gradată.

Sunt cazuri când se pot produce denivelări mari a nivelului apei din evaporimetru,

fie datorită unei evaporaţii puternice, fie din cauza unor precipitaţii abundente. În

aceste cazuri se procedeazăîn felul următor:

- Se fac citirile de nivel cu biureta şi se înscriu cele trei citiri în carnet;

- Se scoate sau se adaugă apăîn evaporimetru cu ajutorul eprubetei

pluviometrice, aceasta operaţie se face pâna în momentul când nivelul

ajunge în dreptul vârfului acului ce indică „nivelul normal” (se recomandă

adăugarea sau scoaterea unui număr întreg de eprubete, caz în care

valoarea cantităţii de apă rezultă din înmulţirea numărului de eprubete cu

10, acesta fiind numărul de diviziuni al unei eprubete pline);

- Cantităţile de apă scoase sau adăugate se înscriu în carnet notându-se

cantitatea de apă citită de pe eprubetă, fără a se înmulţi cu 10;

- După ce s-a adăugat sau s-a scos apă se face o nouă citire (cu biureta),

numită citire finală (care se noteazăîn carnetul de observaţii);

Se instalează termometru de apă la suprafaţa apei din evaporimetru;

Se măsoară cantitatea de precipitaţii din pluviometru;

Se fac citirile privind temperatura apei din evaporimetru la suprafaţăşi apoi la adâncimea

de 0.4 m;

Se adaugă sau se scoate apă din evaporimetru (în cazul în care este necesar se schimbă

complet apa);

Se face citirea la anemometru;

Se fac citirile la psihrometru instalat la 2 m apoi acesta se mută la 0.2 m;

Se face o noua citire la anemometru apoi se face media între cele citiri;

Se face citirea la psihrometrul instalat la 0.2 m;

Se fac citirile la anemometru la 0.2 m;

Se fac observatiile vizuale (gradul de acoperire cu nori, citirile la termograf si higrograf).

Observaţiile şi măsurătorile la staţiile evaporimetrice se fac la orele 7, 13, 19 pentru

elementele meteorologice, iar citirea la evaporimetru şi la pluviometru se va face la orele 7 şi 19.

În cazul în care, în momentul când trebuie să se facă măsurătorile plouă, observaţiile se amână

până la încetarea ploii, dar se va specifica ora. Dacă ploaia durează mai mult de 1h şi 30 de

minute, nu se mai fac observaţii pentru termenul respectiv şi se menţionează acest lucru în

carnet.

3.2.Prelucrarea primară a datelor în carnete

Prelucrarea primară se efectuează de către observatorul fiecarei staţii evaporimetrice.

Calculul evaporaţiei şi al precipitaţiilor se realizează la 2 termene de observaţie, iar calculul

elementelor hidrometerologice la 4 sau 3 termene de observaţie.

3.2.1. Calculul evaporaţiei se face pentru intervale de câte 12 ore, de la 7 la 19

ziua şi de la 19 la 7 noaptea, după formula:= ℎ − ℎ ± ∆ℎ +Z=stratul de apă evaporat (mm)

h1=nivelul apei în evaporimetru la măsurarea precedentă (mm)

h2=nivelul apei în evaporimetru la măsurarea actuală (mm)

±∆h=cantitatea de apă adăugată sau scoasă din evaporimetru (mm)

x =stratul de precipitaţii căzute (mm). Uneori acest termen reprezintă cantitatea de apă

intrată în pluviometru din valuri.

De reţinut că, pentru a transforma valorile precipitaţiilor în mm, în cazul în care se

foloseşte pluviometrul cu suprafaţa 3000 cm2, valorile diviziunilor de eprubetă se înscriu în

coloana 9 (din carnetul de observatii evaporimetrice), iar apoi valorile transformate în mm, prin

înmulţirea lor cu 1/15, se vor trece în coloana 10 a fiecărui carnet al bazinului evaporimetric.

Valorile h1 şi h2 rezultă din mediile celor 3 citiri de la câte un termen de observaţie.

Observatorul are obligaţia să facă trei citiri asupra nivelului, atât pentru mărirea preciziei, dar şi

pentru verificare.

Exemple:

1. Avem valorile: 18,0

18,5

18,0

Media care se ia în calcul este 18,2.

2. Dacă diferenţa dintre valoarea minimă şi cea maximă este mai mare de 1 mm,

atunci valoarea mică se taie cu o linie roşie, şi nu se ia în considerare.

Astfel: 18,0

16,0

18,0

Valoarea medie acceptată este 18,0.

Diferite cazuri care se pot produce:

Cazul normal

a) Când nivelul apei scade în mod normal fără a interveni o altă cantitate de apă în

plus, ecuaţia prin care se determină evaporaţia devine: = ℎ − ℎb) Când nivelul scade în mod normal, dar intervine o cantitate mică de apă în plus

(precipitaţii, valuri): = ℎ − ℎ +Unde x este cantitatea de precipitaţii.

Cazul producerii unei variaţii de nivel mai sus sau mai jos de nivelul normal cu aproximativ 1-

2cm

Când nivelul apei scade mult sub nivelul normal, dar se află în limita măsurabilă corect

cu biureta.

Ex: h1=19,3 mm ; h2=15,3 mm

+∆h=13,3

h’1= 28,0 mm (citiri finale)

Evaporaţie pentru 12 ore: 19,3-15,5= 4,0 mm [Z]

Verificare:15,3+13,3=28,8 mm

Diferenţa dintre 28,0 mm şi 28,8 mm este 0,8mm, deci este în limitele admise.

Când nivelul apei creşte mult peste nivelul normal, însă în limita măsurabilă corect cu

biureta.

Ex: h1=31,0 mm ; x=15,6 mm

h2=45,0 mm ; ∆h=20,0 mm

h’1= 24,5 mm (citiri finale)

Evaporaţie pentru 12 ore:31,0+15,6-45,0=1,6 mm

Verificare:45,0-20,0=25,0 mm

Diferenţa dintre 24,5 şi 25,0 este de 0,5 mm, deci este în limitele admise.

Cazul producerii unei variaţii de nivel atât de mari încât nivelul să depăşească marginea

superioară a biuretei sau orificiul inferior al biuretei (se adaugă sau se scoate apă)

Când nivelul apei scade sub orificiul inferior al biuretei:= ℎ + ∆ℎ − ℎh1=nivel citire precedentă

h’2=nivel citire finală

+∆h= adăugat

Când nivelul apei a depăşit marginea superioară a biuretei:= ℎ + − ∆ℎ − ℎh1=nivel citire precedentă

h’2=nivel citire finală

-∆h= scăzut

x =precipitaţii

Exemplu:

h1=43,8 mm ; h’2=28,3 mm

∆h= 30,0 mm ; x=15,1 mm

43,8+15,1-30,0-28,3=0,6 mm

În mod accidental se poate întâmpla ca observatorul să nu dispună de biuretă pentru a

efectua măsurătorile de nivel.În această situaţie măsurătorile se fac cu ajutorul acului indicator

urmărindu-se menţinerea suprafeţei de apă la nivel constant. În funcţie de variaţiile faţă de acest

nivel: scădere →evaporare sau creştere→precipitaţii, se adaugă sau se scoate apa măsurată cu

eprubeta. Astfel evaporaţia va avea următoare formulă:= ±∆ℎ +

±∆h= apa adăugată sau scoasă

x= precipitaţii

La adăugarea sau scoaterea unei cantităţi de apă din evaporimetru pot apărea uneori

erori, care pot fi detectate ţinâd seama de nivelurile de la termenele de observaţie dinainte (h1)

sau după (h’1).

Uneori se poate întâmpla, ca din cauza condiţiilor nefavorabile de lucru la evaporimetru

(ploaie, vânt puternic, lipsa observatorului), să lipsească date de la o platformă. În acest

cazcalculul evaporaţiei se va face pe un interval de 24, 36, 48 ore.

Citirile la biuretă se fac în general direct în mm. Pentru simplificarea operaţiunilor, când

observatorul nu dispune de prea multe cunoştinţe şi foloseşte eprubeta pluviometrică tip IMC ,

citirile la biuretă se exprimă în cm, dar şi aceste valori trebuie transformate în mm. Cantitatea de

apă adăugată sau scoasă din evaporimetru se transformă în mm astfel:

când se foloseşte eprubeta pluviometrică IMC se împarte la 15 valoare cantităţii măsurate

(1/15 fiind raportul suprafeţei pluviomtrului IMC – de 200 cm 2, pentru care a fost

etalonată epurbeta şi al suprafeţei evaporimetrului care este de 3000 cm2):= = mm

când se folosesc eprubete gradate în cm3 (care de obicei au volumul de 500 sau 1000cm3),

se împarte la 300 valoarea cantităţii măsurate (1/300 fiind raportul volumului de apă

respectiv şi al suprafeţei evaporimetrului, înmulţit cu 10, pentru a obţine tranformarea din

cm în mm): = ∗ 10 = mm

Evaporaţia se exprimă sub forma stratului de apă evaporat în mm, reprezentând înălţimea

în mm a unui strat de apă uniform evaporat de pe suprafaţa de 1m2, deci mm/m2.

3.2.2. Precipitaţiile se exprimă ca şi evaporaţia în mm. Cantităţile măsurate sunt date:

direct în mm când se foloseşte pluviometrul IMC.

în diviziuni de eprubetă pluviometrică IMC, când se folosesşte pluviometrul cu suprafaţa

de 3000 cm2, valoarea se transformă în mm împărţind la 15 cantitatea de apă măsurată.

Precizia care se cere pentru măsurarea evaporaţiei şi a precipitaţiilor, cu tot cu apa scoasă

sau adaugată din evaporimetru este 1/10 mm.

3.2.3. Temperatura se măsoară în grade Celsius (T°C), precizia fiind de până la 1/10

°C.Temperatura apei şi a aerului nu necesită calcule suplimentare, ci numai analiza valorilor

directe din observaţii, pentru a şti dacă acestea sunt bune pentru calcule mai departe.

Temperatura apei se determină la suprafaţă, la următoarele ore 7, 13 şi 19, iar temperatura

aerului se măsoară la aceleaşi ore, la 2 m şi la 0,2 m. Temperatura aerului se determină atât în

termometru uscat, cât şi în cel umed. Pentru verificare trebuie avut în vedere următoarele:

în general temperatura, fie ea a apei sau a aerului, trebuie sa aiba o variaţie diurnă cu un

maxim între orele 13-14, decalat cu 1-2 ore la apă, şi un minim în timpul nopţii în jurul

orei răsăritului soarelui. Deci valorile înregistrate pentru 4 termene de observaţie

(1,7,13,19) reprezentând mersul diun al temperaturilor, vor fi la orele 1, 7 şi 19 mai mici

decât la ora 13, diferenţele fiind mai pronunţate la temperatura aerului şi mai reduse la

temperatura apei.

temperatura are o variaţie continuă de la o zi la alta. Comparând valorile câtorva zile

succesive se poate detecta dacă o valoare oarecare este bună sau nu.

Dacă valorile determinate la cele patru termene de observaţii nu se deosebesc prea mult

între ele, acest lucru se justifică imediat studiind tot complexul de observaţii. Pot apărea la ora 13

temperaturi aproximativ egale cu cele de la ora 7 sau 19 - în cazul zilelor cu cer acoperit, în cazul

invaziilor de aer rece, în perioada de primăvară şi toamnă în mod deosebit la temperatura apei,

sau pot apărea temperaturi chiar mai mici în cazul în care înaintea orei 13 au căzut precipitaţii.

Dacă se compară mersul diurn al temperaturilor din toate punctele de măsurare (la

suprafaţă şi la 2 m şi 0, 2 m deasupra evaporimetrelor), se pot determina uşor eventualele erori,

structurate în carnet fie prin transcriere, fie prin citirea greşită a valorilor, de către observator.

Pentru temperatura apei, urmărind diferenţele între suprafaţa şi 0,4 m la fiecare termen de

observaţie, se poate constata corectitudinea datelor ţinând cont de faptul că, în general, valorile

de la suprafaţă şi 0,4m sunt apropiate între ele, fiind în general mai mari la suprafaţă, iar seara,

cu precădere toamna, existând posibilitatea unor inversiuni. La temperatura aerului nu pot apărea

diferenţe prea mari între 2m şi 0,2 m. Valori înregistrate de termometrul umed al psihrometrului

sunt totdeauna mai mici decât corespondentele lor înregistrate de termometrul uscat.

3.2.4 Viteza şi direcţia vântului nu necesită calcule suplimentare în carnet. Numai în cazul in

care măsurătorile se fac cu girueta trebuie sa se ţină seama că este necesară efectuarea unor

calcule de transformare a vitezei vântului de la înălţimea giruetei de 2 m. Acestea se fac la

transcrierea datelor în tabel. La o analiză sumară a valorilor vitezei vântului se poate observa că

viteza vântului de la 0,2 m este totdeauna mai mică decât la 2 m. Cunoaşterea valorilor direcţiei

vântului este foarte utilă pentru analiza valorilor de evaporaţie în special în cazul posturilor

evaporimetrice de pe lac. Astfel, cunoscându-se aceste valori, cât şi amplasamentul postului se

poate explica unele diferenţieri ale valorilor evaporaţiei între zilele cu vânt predominant dinspre

lac şi cele cu vânt predominat dinspre uscat (în cazul în care vorbim de lacuri alungite sau de

posturi de mal). În ce priveşte stabilirea direcţiei vântului, aceasta se va nota prin punctele

cardinale din direcţia în care bate vântul, folosind roza vântului cu 16 direcţii. Exemplu: notaţia

NE arată că vântul bate dinspre nord-est spre sud-vest.

Pentru precizarea celor 16 direcţii pe teren, observatorul va folosi atât repere (clădiri,

arbori, înălţimi etc.) corespunzătoare punctelor cardinale principale, cât şi o schiţă cu marcarea

punctelor cardinale principale, pe care o va folosi orientând-o pe direcţia nord şi constatând

direcţia din care bate acesta. Notarea direcţiei vântului se va face în coloana 38. Viteza vântului

se dă în m/s. Direcţia vântului se indică după roza vântului folosind 16 direcţii, sau simplificat 8

direcţii.Nebulozitatea (acoperirea cerului) se notează în zecimi (dacă e complet acoperit se

notează cu 10, dacă este acoperit pe jumătate se notează cu 5), iar durata de strălucire a soarelui

se notează cu zecimi de oră.

3.2.5. Umezeala aerului se exprimă prin tensiunea vaporilor (în mb), umezeala relativă (în %) şi

deficitul de umiditate sau de saturaţie (în mb). Aceste valori se determină folosind temperaturile

termometrului uscat şi a celui umed de la psihrometru (notate în coloanele 21 şi 22 ale carnetelor

de evaporaţie), şi anume utilizând tabelele psihrometrice Savici,în care ţinând cont de

temperatura termometrului umed şi uscat se dau valorile tensiunii vaporilor, umezelii relative şi

deficitul de umiditate al aerului. Se pot folosi şi tabelele psihrometrice Assmann, însă trebuie să

ţinem cont de faptul că aici valorile sunt date în mm, şi ele trebuie transformate în mb, totodată

în aceste tabele găsim doar valorile tensiunii vaporilor şi umezelii relative, iar deficitul de

umiditate trebuie calculat.La staţiile evaporimetrice se folosesc tabelele psihrometrice Savicicare

au fost întocmite considerând ca date de bază presiunea de 1000 mb şi viteza de ventilaţie a

moriştii psihrometrului de 0,8 m/s (psihrometru staţionar - cu fitil). În tabelul 2din tabelele Savici

(Fig. 12.), după indicaţiile termometrului uscat (t) şi umed (t') sunt date tensiunea vaporilor (e),

umezeala relativă (r) şi deficitul de saturaţie (d). În acest tabel valorile termometrului uscat sunt

dispuse deasupra coloanelor.

Fig. 12. Extras din Tabelele Psihrometrice Savici

Pentru a găsi umiditatea, se alege din tabel valoarea care corespunde termometrului uscat

(t). În prima coloană din grupul respectiv, sub indicaţia t se caută valoarea termometrului umezit.

Dacă presiunea este 1000 mb şi observaţiile au fost efectuate cu psihrometrul staţionar, atunci

alături de valoarea t' în celelate trei colone sub literele e, r, d se găsesc valorile respective.

Exemplu: t=15,2; t'=11,7; p=1000 mb, e = 10,9; r = 63; d=6,4

În tabelul Savici sunt date valorile tensiunii maxime a vaporilor de apă, deasupra apei.

Tensiunea şi umiditatea relativă calculate în mb pentru înălţimi de 2 şi 0,2 m, la fiecare termen

de observaţie, se înscriu în carnet în coloanele 23 şi 24 în rândurile corespunzătoare înălţimii lor

(e, er şi respectiv e' şi er').

Deficitul de umiditate al aerului d şi d', în cazul în care este extras direct din tabelele

Savici, se notează în carnet, în coloana 25, la înălţimile corespunzătoare lor, 2m şi 0,2 m.

Dacă dintr-o greşeală valorile termometrului uscat şi umed sunt trecute inversate, atunci

se face o săgeată cu roşu.

Deficitul de umiditate după temperatura de la suprafaţa apei din evaporimetru (d1 şi d'1) şi

din lac (d2 şi d'2) se calculează după următoarele formule:= ( )–′ = ( ) − ′= ( )–′ = ( ) − ′e şi e' = tensiunea vaporilor la 2 m şi 0,2 m.

E1 (t1)= tensiunea maximă a vaporilor după temperatura de la suprafaţa apei din

evaporimetru.

E2 (t2)= tensiunea maximă a vaporilor după temperatura de la suprafaţa apei din lac.

Toţi termenii precizaţi mai sus se exprimă în mb. Precizăm că tensiunile maxime nu se

determină niciodată pentru temperatura apei la 0,4 m. Valorile tensiunii maxime E1 şi E2 se

înscriu în coloanele 17 şi 18 (Fig. 13.), în rândul corespunzător notaţiei "Sup.".

Fig. 13. Carnet pentru datele evaporimetrice

Calculul deficitelor de umiditate se face în modul următor:

deficitul de umiditate d1- corespunzător temperaturii la suprafaţa apei din

evaporimetru faţă de condiţiile de umiditate existente în aer la 2 m: din tensiunea

maximă pentru temperatura de la suprafaţa apei din evaporimetru = 16,8 mb

(coloana 17) se scade valoarea tensiunii vaporilor din aer la 2m = 12,6 mb

(coloana 23 sus).

d1= 16,8 – 12,6 = 4,2 mb, rezultat ce se înscrie în coloana 26 sus.

deficitul de umiditate d'1- corespunzător temperaturii la suprafaţa apei din

evaporimetru faţă de condiţiile de umiditate existente în aer la 0,2 m: din

tensiunea maximă pentru temperatura de la suprafaţa apei din evaporimetru = 16,8

mb (coloana 17) se scade valoarea tensiunii vaporilor din aer la 0,2m = 12,8 mb

(coloana 23 jos).

d'1= 16,8 – 12,8 = 4,0 mb, rezultat ce se înscrie în coloana 26 jos.

deficitul de umiditate d2- corespunzător temperaturii la suprafaţa apei din lac faţă

de condiţiile de umiditate existente în aer la 2m: din tensiunea maximă pentru

temperatura de la suprafaţa apei din lac=16,6 mb (coloana 18) se scade valoarea

tensiunii vaporilor din aer la 2 m = 12,6 mb (coloana 23 sus).

d2= 16,6 – 12,6 = 4,0 mb, rezultat ce se înscrie în coloana 27 sus.

deficitul de umiditate d'2- corespunzător temperaturii la suprafaţa apei din lac faţă

de condiţiile de umiditate existente în aer la 0,2 m: din tensiunea maximă pentru

temperatura de la suprafaţa apei din lac=16,6 mb (coloana 18) se scade valoarea

tensiunii vaporilor din are la 0,2m = 12,8 mb (coloana 23 jos).

d'2= 16,6 – 12,8 = 3,8 mb, rezultat ce se înscrie în coloana 27 jos.

Pentru analiza sumară a valorilor umidităţii relative a aerului şi deficitului de umditate

este necesar să se cunoască următoarele:

umezeala relativă are în general o variaţie diurnă cu minim în timpul zilei, în jurul

amiezii, deci valorile înregistrate pentru cele 4 termene de observaţie (1,7 ,13,19)

vor fi la orele 1, 7 şi 19 mai mari, decât la ora 13;

deficitul de umiditate are în general o variaţie diurnă analoagă variaţiei diurne a

temperaturilor corespunzătoare;

variaţiile neperiodice, care se observă în anumite zile, pentru aceste elemente, se

datorează în general aceloraşi cauze care provoacă şi variaţii neperioadice ale

temperaturilor;

Între valorile la 2 m şi la 0,2 m se observă în general următoarele diferenţe:

umezeala relativă la 2 m este mai mică decât la 0,2 m;

deficitul de umiditate pentru 2 m este mai mare decât pentru 0,2 m.

Tensiunea vaporilor la un moment dat, dar şi tensiunea maximă a vaporilor la o

temperatură dată, sau chiar deficitul de umiditate se măsoara în mb coloană de mercur, precizia

fiind de 1/10 mb.

Umezeala relativă a vaporilor se exprimă în procente:e = eE = 100(%)e -tensiunea vaporilor la un moment dat

E-tensiunea maximă a vaporilor la temperatura respectivă.

3.2.6.Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire cu nori şi nu implică nici un calcul în carnet.

Valoarea ei ne dă un indiciu general asupra intensităţii procesului de evaporare (de ex: dacă cerul

este acoperit - evaporaţia scade, dacă soarele străluceşte - evaporaţia se intensifică etc.).

Acoperirea cerului cu nori va fi redată în carnet,sus în coloana 39, astfel: cer senin 0; cer complet

acoperit 10. Cu alte cuvinte, se împarte bolta cerească în zece părţi egale şi observatorul

apreciază câte zecimi de boltă cerească sunt acoperite cu nori.

Capitolul IV

Prelucrarea datelor în format electronic

Datele notate în carnetul de observaţii şi măsurători, de la fiecare staţie evaporimetrică,

vor fi prelucrate de către hidrologul direcţiei de apă de pe teritoriul căreaia se află aceasta.

Prelucrarea datelor în format electronic se face astfel:

4.1. Introducerea datelor brute în Carnet.xls (fig nr.14).

Fig. nr. 14. Foaia de lucru pentru introducerea datelor brute

În sheetul_luna anterioară se va trece valoarea evaporaţiei din ultima zi a lunii

precedente;

În coloana „C” se vor completa cele 3 citiri de la biuretî, iar în coloana „D” se vor trece

citirile finale (acestea se vor trece doar dacă se adaugă sau se scoate apă din

evaporimetru), coloana „H” va fi completată cu valorile precipitaţiilor (citirile de la

eprubetă); în coloana „I” se va face trecerea automată a precipitaţiilor în mm.

Valoarea evaporaţiei este calculată automat în coloana „G” cu menţiunea că trebuie să

fim atenţi dacă s-a scos sau s-a adăugat apă în evaporimetru, caz în care valoarea

evaporaţiei se va calcula funcţie de citirea finală.

După completarea datelor privind evaporaţia şi precipitaţiile se trece la completarea

tabelului privind ceilalţi parametri meteorologici (fig nr. 15); se vor completa doar datele

din coloana cu alb.

Tabelul astfel completat se copiază şi se duce în programul „EVAPO”.

Fig.nr. 15. Fişa în care se vor introduce parametrii meteorologici

După completarea datelor în fişierul “Carnet” se deschide programul EVAPO_fişierul

Program GGI şi se parcurg următorii paşi:

4.2. Pregătirea machetei de prelucrare a datelor în programul EVAPO

Se selectează foaia “Logo” se setează anul (din celula “C5”) - se trec denumirile staţiilor în

“celula B”. Selectarea staţiei care se doreşte a fi prelucrată se face prin trecerea cifrei 1 în “celula

A” iar apoi se resetează macheta cu ajutorul butonului de sub tabel_”Resetează macheta pentru

un alt an sau o altă staţie”.

Fig.nr.14 Foia de start a programului EVAPO

4.3.Rularea datelor prin program

Se va selecta "O&M";

Se va şterge cu ajutorul butonului “Curăţă foaia de lucru”, conţinutul machetei (date

introduse şi prelucrate anterior);

Se va completa în celula "Q4" luna pentru care urmează să se introduca datele – se vor

folosi primele trei litere din denumirea lunii, scrise cu majusculă (ex: IUL pentru luna

iulie).

Se vor completa datele din carnetul de observaţii şi măsurători (care au fost stocate

iniţial); în cazul în care lipsesc una sau ambele valori ale evaporaţiei se trece punct (".")

în locul valorii "E-ora13"; dacă lipsesc valori ale parametrilor meteorologici, se trece

punct (".") în locul valorii "P-ora13".

În cazul în care, valorile privind validarea depăşesc cifra 1 atunci aceasta nu a fost

realizată corect. Se vor analiza din nou datele care au fost introduse luandu-se în calcul

următoarele aspecte: temperatura de la suprafaţa apei sa fie mai mare decat cea de la 0,4

m; temperatura aerului uscat de la 2 şi 0,2 m să fie mai mare faţă de cea de la

termometrul umed; viteza vantului de la 2 m să fie mai mare faţă de cea de la 0,2 m.

Fig.nr.15 Introducerea datelor în programul EVAPO

Se va selecta sheetul “Cmd” iar cu ajutorul butonului “Incarcă”se vor încărca datele

primare introduse şi validate anterior şi prelucrarea carnetului de observaţii şi măsurători

lunare;

Centralizarea datelor zilnice şi decadale ale lunii ce se doreşte a fi afişata se va face cu

ajutorul butonului corespunzător lunii respective;

Fig.nr. 16 Rularea datelor prin programul EVAPO

Dupa rulare, datele se regasesc in sheetul “Carnet” (fig.nr.17).

Fig.nr.17 Carnetele de observaţii şi măsurători încărcate în programul EVAPO

4.4.Salvarea datelor

Datele orare de la toţi parametrii validaţi se regăsesc în foaia “O&M” (datele din acest

sheet vor fi salvate imediat după ce se prelucrează o lună, deoarece dupa introducerea

unei alte luni, vechile date din carnet se vor şterge);

Lista centralizatoarelor privind valorile zilnice ale evaporaţiei se regăseşte în sheet “Ez”

iar valorile decadale sunt trecute în sheet “ValDec”.

Bibliografie

1. *** (1944), Instrucţiuni meteorologice – Fascicola III, INSTRUMENTE SPECIALE

Partea I-a, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului-Imprimeria Naţională, Bucureşti;

2. *** (1964), Instrucţiuni pentru Posturile Evaporimetrice, Volumul II, Partea III,

Comitetul de Stat al Apelor Institutul de Studii şi Cercetări Hidrotehnice, Bucureşti;

3. *** (1966), Instrucţiuni pentru Reţeaua Hidrometrică de Bază, Volumul II,I Instrucţiuni

pentru Staţiile Hidrologice, partea a IIIa, Evaporaţia de la suprafaţa apei, Comitetul de

Stat al Apelor, Bucureşti;

4. *** (1966), Studii de Hidrologie XVIII (Extras), Comitetul de Stat al Apelor Institutul de

Studii şi Cercetări Hidrotehnice, Bucureşti;

5. *** (1973), Studii de Hidrologie XLI (Extras), Institutul de Meteorologie şi Hidrologie,

Bucureşti;

6. *** (1974), Instrucţiuni pentru staţiile meteorologice - Efectuarea observaţiilor

meteorologice şi prelucrarea lor în scopuri climatologice, Institutul de Meteorologie şi

Hidrologie, Bucureşti.