Indrumar Mere

49
Pagina 1 ÎNDRUMAR AL PROIECTULUI DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL PRIVIND TRATAREA MERELOR DUPĂ RECOLTARE Doctor în filozofie Robert Belding August 2006

Transcript of Indrumar Mere

Page 1: Indrumar Mere

Pagina 1

ÎNDRUMAR AL PROIECTULUI DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL

PRIVIND TRATAREA MERELOR DUPĂ RECOLTARE

Doctor în filozofie Robert Belding August 2006

Page 2: Indrumar Mere

Pagina 2

CONŢINUT

1.0 INTRODUCERE......................................................................................................... 1

2.0 CALITATEA FRUCTELOR........................................................................................ 2 2.1 Caracteristicile soiurilor .................................................................................................................2 2.2 Selectarea soiurilor........................................................................................................................2 2.3 Standardele UE de Marketing (privind calitatea) ...........................................................................3

3.0. GESTIONAREA LIVEZII ÎNTRU OBŢINEREA CALITĂŢII BUNE DUPĂ RECOLTARE............................................................................................................. 4

3.1 Rărirea fructelor pentru a reduce numărul fructelor de pe ramuri ..................................................4 a Culoarea fructelor:.............................................................................................................4 b. Dimensiunea fructelor: ......................................................................................................4 c. Echilibrul dintre creşterea vegetativă şi a fructelor: ...........................................................4

3.2 Gestionarea irigării pentru îmbunătăţirea dimensiunii fructelor......................................................4 3.3 Nutriţia cu Calciu ...........................................................................................................................5

a. Defectele fructelor .............................................................................................................5 b. Fermitatea fructelor ...........................................................................................................5 c. Îmbunătăţirea calităţii fructelor şi a termenului maxim de păstrare după recoltare prin utilizarea stropirilor cu Calciu pentru livezi.....................................................................................6 d. Stripirea cu Calciu .............................................................................................................6 e. Aplicarea Clorurii de Calciu ...............................................................................................7

4.0 RECOLTAREA LA MOMENTUL MATURĂRII OPTIME A FRUCTULUI .................. 8 4.1 Maturitatea fructului .......................................................................................................................8 4.2 Coacerea fructului .........................................................................................................................9 4.3 Testarea maturităţii fructelor ........................................................................................................10

a. Testul de maturitate cu amidon-iod (AI) ..........................................................................10 b. Substanţe uscate solubile ...............................................................................................11 c. Fermitatea fructelor .........................................................................................................11 d. Zile după înflorire.............................................................................................................12 e. Culoarea seminţelor ........................................................................................................13 f. Culoarea pieliţei ..............................................................................................................13

5.0 MINIMIZAREA BOLILOR ŞI DETERIORĂRII DIN TIMPUL DEPOZITĂRII ............ 13 5.1 Salubritatea câmpului ..................................................................................................................13 5.2 Prevenirea carierii în depozit .......................................................................................................14 5.3 Lovituri .........................................................................................................................................14 5.4 Elaborarea de către administraţie a unui sistem de recoltare.....................................................15 5.5 Instruirea personalului .................................................................................................................17

6.0 OPERAŢIUNILE ÎNCĂPERII DE AMBALARE........................................................ 18 6.1 Răcirea ........................................................................................................................................18 6.2 Depozitarea în încăperi frigorifice ................................................................................................20 6.3 Atmosferă controlată ...................................................................................................................21 6.4 Testarea fructelor în timpul depozitării.........................................................................................21 6.5 Spălarea ......................................................................................................................................22 6.6 Sortarea.......................................................................................................................................22 6.7 Lovirea în sala de ambalare ........................................................................................................22 6.8 Cauzele şi măsurile de combatere a mucegaiurilor obişnuite apărute după recoltare.................23

7.0 AMBALAREA.......................................................................................................... 24

8.0 TRANSPORTAREA................................................................................................. 26

9.0 METODE NOI PENTRU GESTIONAREA PRODUCERII ETILENEI ....................... 26 1. ReTain (aminoetoxivinilglicin, produs de Valent Biosciences). .......................................26 2. Smartfresh (1-metilciclopropen sau 1-MCP) ..................................................................26

Page 3: Indrumar Mere

Pagina 1

1.0 INTRODUCERE

Cu părere de rău, nu există formule magice pentru a evita bolile şi deteriorarea merelor şi nu există o singură măsură ce ar ajuta unui producător să obţină fructe de calitate bună. Dimpotrivă, există foarte multe, poate chiar sute, de măsuri mici şi îmbunătăţiri pentru procesul de producere şi tratare, iar fiecare dintre acestea poate fi implementată cu uşurinţă. Dacă producătorul şi angajaţii săi vor aplica toate aceste măsuri mici, calitatea fructelor se va îmbunătăţi simţitor. Acest Îndrumar al Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol privind tratarea merelor după recoltare abordează aspectele principale ce afectează calitatea merelor după recoltare, inclusiv: 1. Selectarea soiului

Expresia "tratarea după recoltare" este într-o anumită măsură, o afirmaţie ce induce în eroare, deoarece, după cum ştie fiecare producător, tratarea după recoltare începe nu la momentul recoltării în sine, ci la începutul procesului de producere, atunci când se selectează soiurile de fructe şi legume ce vor fi produse. Alegerea soiului de mere – cu caracteristici naturale pentru rezistenţa îndelungată la păstrare şi durabilitatea la transportare – este la fel de importantă ca şi orice altă lucrare sau proces desfăşurat în livadă anterior recoltării sau în timpul tratării şi păstrării fructelor după recoltare.

2. Gestionarea livezii

Atât calitatea merelor, cât şi durata păstrării după recoltare sau termenul maxim de comercializare (adică numărul de săptămâni pe parcursul cărora merele vor prezenta o condiţie bună), sunt influenţate în mare parte de activităţile de producere ce se desfăşoară în livadă în lunile şi săptămânile anterior recoltării. 3. Tratarea fructelor în timpul recoltării şi după recoltare

Tratarea şi atenţia grijulie acordată merelor în timpul recoltării, transportării, păstrării şi ambalării este decisivă pentru:

• durata termenului maxim de comercializare ce poate fi obţinut, • uşurinţa cu care poate fi comercializat produsul • preţul pe care acesta îl va atinge.

Este important să înţelegeţi că îmbunătăţirea calităţii merelor la etapa de păstrare nu este posibilă:

Calitatea trebuie să fie obţinută în livadă şi menţinută după recoltare.

Page 4: Indrumar Mere

Pagina 2

2.0 CALITATEA FRUCTELOR 2.1 Caracteristicile soiurilor

Producţia globală a merelor este extrem de înaltă – într-adevăr, estimările Organizaţiei Internaţionale a Alimentaţiei şi Agriculturii sugerează că în anul 2005 s-au produs peste 62 mln tone de mere. Este evident că pentru a comercializa produsele la preţuri superioare, este esenţial ca producătorii să producă fructe de cea mai bună calitate – la standardele pieţei internaţionale – şi după aceasta să se asigure că menţin calitatea fructelor după recoltare, pe parcursul păstrării şi livrării.

Producătorul trebuie să analizeze afacerea în perspectivă, să determine ce soiuri/ caracteristici ale merelor sunt solicitate cel mai mult pe pieţele ţintă, şi care dintre soiuri poate fi cultivat şi mânuit la standarde înalte şi care va aduce cea mai mare recuperare financiară a investiţiilor. Aspectele calităţii fructelor ce trebuie să fie luate în consideraţie includ:

• Aspectul exterior – culoarea, forma şi dimensiunea fructului • Calităţile organoleptice – gustul, textura şi aroma

• Lipsa defectelor frecvente – malformaţii sau alte probleme fiziologice • Rezistenţa la dăunători şi boli

• Termenul de păstrare – dacă fructul rămâne în condiţii bune după o perioadă îndelungată sau mai scurtă

• Rezistenţă bună la deteriorarea în timpul culesului, după recoltare şi pe parcursul transportării • Uşurinţa producerii

• Recolte bune şi sigure. 2.2 Selectarea soiurilor

Soiurile de mere au specificaţii climaterice, nu toate soiurile sunt potrivite pentru a fi produse în Moldova, iar producătorilor li se sugerează să creeze o colecţie de soiuri noi sau experimentale care sunt solicitate pe piaţă şi care va asigura recuperarea maximă a investiţiilor. Braeburn Gala Fuji

Actualmente, merele de soiurile Braeburn, Fuji, şi Gala sunt excelente, dar producătorii trebuie să analizeze tendinţele de viitor pentru a determina pentru care soi va creşte cererea. Pronosticarea exactă a acestui lucru este foarte dificilă, dar Raportul Global privind merele emis în 20061, care se bucură de un respect imens, enumeră tendinţele aparente pentru un număr de soiuri în funcţie de: • Rata producţiei de facto în 2000,

• Cifrele preliminare de producţie pentru 2005, şi

1 Elaborat de către Belrose, Inc. Disponibil la Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol

Page 5: Indrumar Mere

Pagina 3

• Prognozează producţia pentru anii 2010 şi 2015, precum şi clasifică producţia (locurile cele mai importante, I, II, etc.), pentru anii respectivi (vezi Anexa 1).

Conform studiului Belrose, cele mai mari creşteri în funcţie de volum pe pieţele globale se aşteaptă pentru soiurile Gala/Royal Gala; iar cele mai semnificative creşteri procentuale a producţiei se anticipează a fi pentru soiurile “Honeycrisp”, “Pink Lady” şi “Jazz”. Ultimele trei sunt soiuri de mere mai noi, solicitate pe piaţă, care pretind la cele mai înalte preţuri. Soiurile “Honeycrisp” şi “Jazz” sunt patentate şi plăţile pentru dreptul de autor se achită pentru fiecare ladă comercializată, şi nu pentru fiecare arbore plantat. “Pink Lady” nu este un soi, ci o clasă standard patentată a soiului “Cripps Pink”. Utilizarea denumirii “Pink Lady” este limitată pe pieţele internaţionale, iar plăţile pentru dreptul de autor se achită pentru fiecare tonă metrică de producţie, nu pe arbore. Pe pagina web a Sistemului Informaţional de Piaţă Export Moldova pot fi găsite informaţii privind caracteristicile diferitor soiuri de mere: http://export.acsa.md

2.3 Standardele UE de Marketing (privind calitatea)

Pe tot teritoriul globului, multe ţări stabilesc standarde de calitate pentru fructe şi legume ce se impun prin lege. Pentru a fi comercializate în acele ţări, fructele şi legumele trebuie să satisfacă aceste standarde.

În cadrul UE, Standardele de Marketing (anterior cunoscute drept Standarde de Calitate) cer ca furnizorii să evalueze şi să sorteze merele în baza unei liste de criterii, inclusiv:

• lipsa deteriorărilor (inclusiv deteriorării din cauza dăunătorilor, bolilor, zgârieturilor sau dereglărilor fiziologice)

• curăţenia • forma

• culoarea • aroma/ gustul • sortarea şi uniformitatea sortării

• etichetarea şi ambalarea. Rezumatul Standardelor UE de Marketing este inclus în Anexa 4 şi, de asemenea, este disponibil în reţeaua Internet, în 20 de limbi UE, la: http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexapi!prod!CELEXnumdoc&lg=EN&numdoc=32004R0085&model=guicheti

Page 6: Indrumar Mere

Pagina 4

3.0. GESTIONAREA LIVEZII ÎNTRU OBŢINEREA CALITĂŢII BUNE DUPĂ RECOLTARE După testarea şi selectarea soiurilor bune de mere, cu calităţi optime solicitate de pieţele internaţionale şi rezistente la deteriorări cauzate de tratare şi transportare, producătorul poate contribui mult la caracteristicile bune de după recoltare, aplicînd metode de producere îmbunătăţită.

Multe metode de producere îmbunătăţită au un efect benefic direct asupra calităţii merelor de după recoltare. Aceste măsuri includ:

3.1 Rărirea fructelor pentru a reduce numărul fructelor de pe ramuri

Rărirea fructelor are multe beneficii ce sunt esenţiale pentru obţinerea standardelor internaţionale bune pentru calitatea fructelor:

a Culoarea fructelor:

O regulă importantă pentru obţinerea unui măr de calitate bună şi bine colorat este expunerea la soare pe timpul maturării. Pieliţa de culoare roşie este rezultatul direct al expunerii la soare. Dacă fructul este acoperit de o frunză sau atinge un alt fruct sau se află prea adânc în corola arborelui, el nu dezvoltă o culoare bună. Rărirea fructelor în curs de dezvoltare, la o etapă foarte timpurie, pentru a lăsa doar un singur fruct pentru fiecare inflorescenţă, va avea drept rezultat maximizarea expunerii la soare, şi respectiv, apariţia culorii pe toate suprafeţele.

b. Dimensiunea fructelor:

Rărirea fructelor în curs de dezvoltare la doar un singur fruct per inflorescenţă reduce concurenţa dintre fructe (concurenţa pentru lumină, substanţe nutritive şi apă), ceea ce va permite fiecărui fruct individual să obţină dimensiunea dorită, mare a fructului.

Dacă veţi permite dezvoltarea prea multor fructe, aceasta va genera fructe de dimensiuni mici şi de calitate proastă. În SUA, cultivatorii încearcă să obţină doar un singur fruct pentru fiecare două inflorescenţe.

c. Echilibrul dintre creşterea vegetativă şi a fructelor:

Un alt motiv pentru rărirea fructelor şi reducerea numărului de fructe este de a menţine o încărcătură echilibrată de fructe pe copac.

Gestionarea incorectă a numărului de fructe poate duce la dezvoltarea inegală a proporţiei dintre fructe şi lăstari, ceea ce va devia nutrienţii şi energia către creşterea vegetativă în loc de dezvoltarea fructelor. O dezvoltare vegetativă excesivă cauzează:

• Umbră, ceea ce reduce calitatea • Reducerea energiei arborelui pentru a genera inflorescenţe pentru recolta anului viitor

• Inflorescenţe slabe – ce nu pot genera fructe de calitate înaltă • Dezvoltarea puternică transferă preferenţial substanţele nutritive de la fructe către ţesuturi noi de

muguri. Acesta este un mecanism natural de supravieţuire a arborelui, dar devierea calciului, ca substanţă nutritivă, din ţesutul fructului reduce calitatea acestuia.

3.2 Gestionarea irigării pentru îmbunătăţirea dimensiunii fructelor

Dat fiind faptul că merele sunt compuse primordial din apă, este foarte importantă menţinerea unui aport adecvat de apă la timpul potrivit. Divizarea celulelor fructelor are loc doar pe parcursul a patru săptămâni după înflorire. După această perioadă, celulele existente nu se multiplică în număr, ci sunt umplute.

Page 7: Indrumar Mere

Pagina 5

Dacă pomul este expus unor condiţii de stres pe parcursul fazei de divizare a celulelor, dimensiunea potenţială a fructelor va fi redusă. În acelaşi mod, dacă acesta este deshidratat sau supra-hidratat în perioada anterioară recoltării (aproximativ 6 săptămâni înainte de recoltare) va fi afectată dimensiunea sau calitatea fructelor. Irigarea excesivă anterior recoltării reduce calitatea fructelor. Irigarea prin picurare asigură furnizarea optimă a apei (şi îngrăşămintelor) în mod consecvent pe parcursul întregului sezon pentru dezvoltarea sănătoasă a fructului.

3.3 Nutriţia cu Calciu

Calciul este extrem de important pentru calitatea fructelor şi în special important pentru calitatea acestora după recoltare, în ceea ce priveşte următoarele aspecte:

a. Defectele fructelor

Nivelul scăzut de Calciu în fructe reprezintă cauza majoră pentru apariţia miezului amar sau a bolii petelor negre, precum şi a apariţiei întăriturilor în ţesut.

b. Fermitatea fructelor

Pereţii celulari ai pulpei mărului sunt legaţi unul de altul de pectină, care este activată de Calciu, ceea ce formează un component foarte important al pereţilor celulelor pulpei fructului. Nivelul Calciului în fructe contribuie atât la integritatea, cât şi durabilitatea ţesutului fructului, inclusiv la fermitatea acestuia. Pe lângă caracteristicile soiului/ genetice, nivelul de Calciu în fruct este şi el unul dintre cei mai importanţi factori ce determină fermitatea fructului. Fermitatea merelor proaspete este o cerinţă foarte obişnuită a consumatorilor. Majoritatea marilor cumpărători internaţionali sunt influenţaţi puternic de măsurarea fermităţii fructelor. Într-adevăr, criteriile de selectare a merelor de către cumpărătorii comerciali par a fi: fermitatea, dimensiunea fructului, culoarea, calitatea consecventă a tuturor partidelor şi ambalajul atractiv.

Fermitatea fructelor este măsurată zilnic şi obiectiv utilizând un instrument numit penetrometru (sau aparat pentru testarea fermităţii/presiunii fructelor). Aceste testări, care distrug fructul, se fac la mostre dintr-o anumită partidă de mere, sau la mostre dintr-o livadă (sau de la un bloc sau o secţiune a unei livezi mari). Fermitatea fructului se determină cu uşurinţă şi exact în termeni de livre sau grame de forţă necesare pentru a penetra pulpa fructului. Fotografia 1: Penetrometru (Fermitatea fructelor/Aparat pentru măsurarea presiunii) utilizat pentru evaluarea fermităţii/ moliciunii fructului. Cu cât fructul conţine mai mult Calciu, cu atât mai mult poate fi depozitat fructul, care îşi va menţine calitatea/ fermitatea bună. Conţinutul scăzut de Calciu în măr reduce atât fermitatea, cât şi durata posibilă de depozitare. Nivelele naturale de Calciu variază considerabil, în dependenţă de caracteristicile soiului, sezonul de producere, etc. Studiile arată că dimensiunea fructului este la fel importantă. După cum se observă în Figura 1, conţinutul de calciu mg/100g fruct – descreşte natural odată cu creşterea greutăţii

De multe ori cumpărătorii angro indică fermitatea fructelor pe care ei le acceptă spre achiziţionare

Page 8: Indrumar Mere

Pagina 6

mărului, ceea ce semnifică că fructele de dimensiuni mai mari ce sunt solicitate de pieţe, au şi un conţinut mai mic de Calciu per 100g de masă a produsului proaspăt, şi prin urmare, riscă să devină moi şi să îmbătrânească. Figura 1: Conţinutul Calciului în fructele de măr comparativ cu dimensiunea mărului

c. Îmbunătăţirea calităţii fructelor şi a termenului maxim de păstrare după recoltare prin utilizarea stropirilor cu Calciu pentru livezi

Din punct de vedere fiziologic, Calciul este limitat în mişcare în interiorul plantei, în special la momentul absorbţiei în rădăcină, iar în timpul transportării – în cadrul plantei.

Din această cauză, în întreaga lume, cultivatorii deseori aplică/ pulverizează Calciu solubil direct pe frunze şi fructe, pentru a contribui la creşterea nivelului prezent în fruct.

Cu toate acestea, anterior iniţierii unui program de stropiri cu Calciu, trebuie să evaluaţi măsurile agrotehnice utilizate în livezi, dat fiind faptul că într-o anumită livadă un anumit factor ar putea duce la generarea unui nivel scăzut de Calciu. Cinci factori de care ar trebui să ţineţi cont sunt: 1. Condiţia solului (pH şi bilanţul substanţelor nutritive) 2. Condiţia solului deficitar de apă 3. Aplicările Calciului în sol 4. Moderarea vigorii arborelui 5. Moderarea densităţii/numărului fructelor În primul rând, producătorilor li se recomandă să investigheze dacă există nepotriviri cu aceşti factori şi să modifice practicile de producţie după necesitate (cu condiţia că costul practicilor de combatere a dereglărilor este mai mic decât pierderile cauzate de acestea). d. Stripirea cu Calciu

Pe parcursul ultimilor 20 de ani în Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi Statele Unite s-au desfăşurat multe studii privind nutriţia cu Calciu a merelor, acestea fiind concentrate primordial pe produsele de Calciu, ratele şi cronometrarea aplicărilor ce ar reduce2 incidenţa dereglărilor fiziologice a merelor apărute în urma nivelului scăzut de Calciu – adică a miezului amar şi a întăriturilor.

2 Această problemă poate fi eliminată complet doar în cazuri rare

Nu trebuie să ignoraţi importanţa Calciului. Fructele pot obţine mai mult Calciu prin rărirea numărului

de fructe şi gestionând dezvoltarea vegetativă pentru a preveni excesul

acesteia.

CCoonnţţiinnuuttuull ddee CCaallcciiuu//mmgg

GGrreeuuttaatteeaa mmeeddiiee aa uunnuuii ffrruucctt ((gg))

Page 9: Indrumar Mere

Pagina 7

Majoritatea cercetărilor s-a realizat pe merele din soiurile Golden Delicious şi York Imperial. Cu toate acestea, recomandările elaborate în urma cercetărilor efectuate în statul Pennsylvania din SUA au reuşit să controleze eficient problema miezului amar şi a întăriturilor la aproape toate soiurile. În baza acestor cercetări, producătorilor li se recomandă să implementeze un program cuprinzător de gestionare a Calciului pentru a reduce dereglările sus-menţionate şi pentru a îmbunătăţi fermitatea fructelor şi termenul de depozitare de după recoltare.

Programele de aplicare a Calciului trebuie să fie utilizate în conjuncţie cu analiza regulată a nivelului de Calciu în fructe pe parcursul sezonului şi în special, la sfârşitul sezonului, pentru a determina dacă fructele se vor păstra bine. Când se iau fructe pentru analiză, este important să nu luaţi: • mai mult decât un fruct de pe fiecare pom

• fructe deteriorate sau afectate de boli • fructe localizate mai mult în umbră

• fructe neobişnuit de mari sau mici Utilizarea eficientă a stropirilor cu Clorură de Calciu pentru arbori poate fi cea mai costisitoare şi cea mai rapidă măsură agrotehnică pentru reducerea dereglărilor fiziologice a merelor cauzate de nivelul scăzut de Calciu. Mai jos sunt enumerate recomandările oferite de către autor cultivatorilor din Pennsylvania, care pot însă servi drept recomandări şi pentru producătorii şi cercetătorii moldoveni. Trebuie să reţineţi că în Moldova toate chimicalele agricole trebuie să fie aplicate în conformitate cu legislaţia republicii. În Pennsylvania, se recomandă aplicarea unui volum cuprins între 15 până la 55 kg de Clorură de Calciu, divizată în şase – opt aplicări foliare, adică 2 – 7 kg/ha stropiri pe sezon. Se recomandă utilizarea Calciului în formă de Clorură de Calciu din cauza eficienţei demonstrate a acestuia şi costului mai mic. • 15–22 kg/ha pe an: Aceasta este rata minimă ce ar trebui utilizată. Ea va permite un oarecare

control asupra apariţiei miezului amar şi a întăriturilor, nu va cauza arderea/ deteriorarea frunzelor, dar nici nu va prelungi cu mult termenul maxim posibil de depozitare a fructelor.

• 22–34 kg/ha pe an: Această rată va permite un control bun asupra dereglărilor fiziologice anterior recoltării şi, probabil, aceasta ar trebui să fie rata standard aplicată livezilor unde aceste dereglări constituie probleme cronice. Nu va cauza deteriorări semnificative frunzişului şi nu va prelungi termenul maxim de depozitare a fructelor.

• 35–45 kg/ha pe an: Această rată ar trebui să genereze un control excelent asupra problemelor de miez amar şi întărituri; ar trebui să reprezinte rata medie aplicată în limitele statului Pennsylvania. Ea ar putea intensifica într-o anumită măsură potenţialul de depozitare a merelor şi practic nu va deteriora frunzişul.

• 45–56 kg/ha pe an: Aceasta este rata maximă de Calciu ce poate fi utilizată în limitele statului Pennsylvania şi ar trebui să ofere control remarcabil asupra problemelor sus-menţionate. Această rată ar putea genera arsuri uşoare pe marginea frunzelor, dar de obicei, aceasta nu apare înainte de mijlocul lunii septembrie sau octombrie. Aplicarea acestei rate ar putea extinde termenul maxim de depozitare a fructelor.

În afară de Clorură de Calciu sunt disponibile şi alte produse ce suplinesc Calciu, şi aplicarea acestora este recomandată atunci cînd este nevoie de un nivelul suplimentar scăzut de calciu. Respectiv, aceste produse vor fi utile atunci când sunt necesare doar cantităţi mici de Calciu pentru a corecta orice dereglare. Pentru a evalua eficient alte materiale, cultivatorii ar trebui să compare costul unui kilogram de Calciu prezent în această formulare şi cantitatea necesară pentru a obţine o rată echivalentă de Calciu cantităţii recomandate de 15 - 55 kg de Clorură de Calciu / ha pe sezon.

e. Aplicarea Clorurii de Calciu

Page 10: Indrumar Mere

Pagina 8

Timpul aplicării: Clorura de Calciu poate fi inclusă în toate aplicările foliare. Totuşi, dacă este necesară aplicarea Clorurii de Calciu împreună cu alte produse (ex. îngrăşăminte foliare cu micro-nutrienţi):

1. Verificaţi compatibilitatea celor două (sau mai multe) produse, contactând producătorii acestora

2. Nu amestecaţi niciodată două produse într-o cantitate mică de apă anterior adăugării acestora în rezervor (amestecarea unui volum mic ar putea cauza precipitarea unuia sau mai multora produse).

Litri pe hectar: Nu există restricţii privind proporţia apei; pulverizările cu cantităţi mici de până la 90 galoni (311 litri) pe hectar s-au dovedit a fi eficiente.

Compatibilitate: În limita ratelor recomandate, Clorura de Calciu poate fi amestecată cu ulei insecticid, cu preparate de praf pentru amestec umed sau cu preparate de concentrat de emulsie a pesticidelor obişnuite pentru fructe. Totuşi, compatibilitatea altor materiale decât Clorura de Calciu este incertă şi cultivatorii ar trebui să verifice eticheta sau să contacteze producătorul preparatului pentru a solicita informaţii sau să desfăşoare un test de compatibilitate într-un recipient mic pentru a se asigura că componenţii nu se precipită.

Deteriorarea frunzelor: În rezultatul pulverizării Clorurii de Calciu pot apărea anumite deteriorări ale frunzelor, ca urmare a condiţiilor climaterice nefavorabile (primăveri umede, răcoroase sau veri fierbinţi şi aride). Atunci când observaţi deteriorarea, reduceţi în jumătate rata de Clorură de Calciu la următoarea pulverizare sau eliminaţi clorura din pulverizările exterioare până când nu au căzut precipitaţii de 1,27 cm.

Echipament: Clorura de Calciu poate oxida unele tipuri de echipament. Dacă stropitoarele sau tractoarele sunt clătite după utilizare – apar mai puţine probleme sau se pot utiliza stropitori mai noi, produse din oţel inoxidabil sau alte metale ce sunt rezistente la rugină, fibră de sticlă sau diferite materiale plastice. Tabelul 1: Recomandări privind aplicarea foliară a Calciului emise de Universitatea de Stat din Pennsylvania http://tfpg.cas.psu.edu/202.htm

Substanţa nutritivă

problemă Materialul Rata anuală/ha a Cronometrarea b Comentarii

Calciu Clorură de Calciu (77-80% CaCl2)

15-55 kg divizat în câteva pulverizări pentru a fi aplicate pe parcursul sezonului

1-7 Nu utilizaţi nitrat de Calciu. Nu amestecaţi în prealabil clorura de calciu cu alte produse, decît dacă aceasta este indicat direct de către producător.

a Preparat comercial b1 - 7 = pulverizări exterioare de la I-a până la a VII-a, Se pot utiliza şi alte materiale, dar interesaţi-vă întotdeauna de rezultatele testelor independente realizate pentru produsele ce nu sunt cunoscute drept eficiente.

4.0 RECOLTAREA LA MOMENTUL MATURĂRII OPTIME A FRUCTULUI 4.1 Maturitatea fructului

Asigurarea faptului că fructul este recoltat la faza optimă de maturare va mări şansele de a obţine fructe de calitate superioară pentru depozitare, cu cel mai bun potenţial pentru un termen îndelungat de păstrare.

Page 11: Indrumar Mere

Pagina 9

Este esenţial să înţelegeţi că maturitatea şi coacerea sunt două etape foarte diferite ale ciclului de viaţă a mărului.

1. Fructul maturat este definit drept fructul ce a atins o etapă în dezvoltarea sa când devine capabil fiziologic să se coacă natural independent – chiar dacă fructul încă nu este bun pentru a fi consumat, acesta este dezvoltat suficient pentru ca după recoltare amidonul din acesta să se transforme în glucoză, fructul să devină suculent, să se schimbe culoarea pieliţei, etc.

Fructele recoltate anterior maturării vor avea dimensiuni mici, şi niciodată nu se vor coace uniform – acestea vor fi acre, vor avea gust de amidon, vor avea o culoare difuză şi textură rigidă, conţinut scăzut de glucoză, nu prezintă aroma soiului şi sunt mai susceptibile dereglărilor de păstrare. (Edwards 1998).

În ceea ce priveşte merele, schimbarea fiziologică principală ce indică nivelul de maturitate a mărului este producţia internă a fito-hormonului Etilenă (C2H4) – un hormon generat natural, care la atingerea nivelului de 1ppm, determină o cascadă de reacţii biochimice implicate în procesul de coacere.

2 Fructul copt - din punct de vedere botanic, fructul copt este acel fruct ce se află într-o stare fiziologică aptă de a dispersa seminţe viabile. Din punct de vedere gastronomic, în general, considerăm că fructul copt este acel fruct ce a atins calităţile alimentare optime – de obicei, suculent, cu pulpă moale, dulce şi aromată şi o culoare bună a pieliţei.

4.2 Coacerea fructului

Etilena produsă la momentul maturării fructului cauzează coacerea fructului, adică îl face mai moale, produce compuşi volatili (aromă şi savoare), transformă amidonul în glucoză, dezvoltă culoarea pieliţei, şi descompune clorofila verde. Astfel de fructe, precum sunt merele, care produc etilenă în procesul de coacere, sunt numite fructe climacterice. Odată ce fructele climacterice au început să se coacă, este imposibilă stoparea procesului de coacere. Cu toate acestea, procesul poate fi încetinit, spre exemplu, prin răcirea fructului şi prin controlarea atmosferei din jurul acestuia. Pentru fiecare 10 grade Celsius la care fructul se va răci, rata de coacere va fi înjumătăţită, dar este important ca fructele să nu fie păstrate la temperaturi de mai puţin de –1.0 - 2.0 grade Celsius – în dependenţă de soi.

Durata termenului maxim de depozitare va depinde de:

• soiul fructului

• cât de copt este fructul la recoltare – fructele ce sunt mai puţin coapte se vor păstra mai mult timp şi în condiţii mai bune decât fructele mai coapte (cu toate acestea, chiar şi fructele desemnate pentru păstrare şi comercializare pentru următoarele câteva luni sau peste circa un an, trebuie să fie culese la etapa matură).

• cât de repede şi eficient este răcit fructul - termenul maxim de depozitare este redus cu 10 - 20 zile pentru fiecare întârziere de 24 ore de păstrare a fructelor într-un depozit frigorific.

• controlul adecvat al temperaturii pe parcursul depozitării • controlul atmosferei din jurul fructului, în special nivelele dioxidului de Carbon şi oxigenului din

aer Fructele desemnate pentru comercializare imediat după recoltare pot fi culese după ce s-au copt pe pom, astfel încît ele vor putea obţine dimensiune şi culoare bună anterior recoltării. Totuşi, trebuie să se acorde atenţie pentru a evita culegerea fructelor la fazele prea târzii de coacere, deoarece fructele prea coapte riscă să cadă în livadă şi să sufere în urma descompunerilor fiziologice interne, a dereglărilor pulpei fructului, devenind fructe de calitate proastă, care pot fi uşor contuzionate şi au un termen scurt de depozitare/comercializare. În general, fructele de pe copacii tineri robuşti, cei slabi sau cu productivitate mediocră se coc timpuriu şi, de aceea, se potrivesc pentru comercializare în stare proaspătă. Fructele de pe aceşti copaci trebuie să fie separaţi de cele de pe copacii maturi şi cu productivitate înaltă.

Page 12: Indrumar Mere

Pagina 10

4.3 Testarea maturităţii fructelor

Determinarea maturităţii fructului reprezintă o etapă crucială a perioadei de recoltare. Diferenţa dintre fructele imature şi supra-maturate este de obicei de doar 7-14 zile – în dependenţă de soi, suprafaţă, sezon, vreme şi măsurile agrotehnice (retezarea, aplicarea îngrăşămintelor, etc). Cercetătorii pot monitoriza producţia etilenei în interiorul fructului în laborator (şi în câmp), pentru a indica etapele de maturitate, dar acest lucru nu este practic pentru cultivatori. Alţi indicatori de maturitate utilizaţi pentru a selecta date de recoltare includ:

• testul la amidon-iod • nivelul Brix (glucoză

solubilă) • fermitatea fructelor

) )

)

Aceste teste sunt distrugătoare. Fructele testate nu pot fi comercializate. Este important să desfăşuraţi aceste teste pe fructele ce reprezintă cu acurateţe livada ce este evaluată.

• numărarea zilelor după înflorirea completă • culoarea pieliţei seminţei (pericarpului)

• culoarea pieliţei

a. Testul de maturitate cu amidon-iod (AI)

Aceasta este o metodă sigură pentru determinarea maturităţii majorităţii soiurilor de mere şi este cel mai simplu indicator al maturităţii mărului. Odată cu coacerea mărului, amidonul acumulat natural se transformă în glucoză. Acest test măsoară nivelul transformării din amidon în glucoză,3 ceea ce este corelat cu evoluţia etilenei. În Anexa 2 sunt oferite exemple de diagrame de amidon - iod (AI). De regulă, fructele cu un indicator AI de 3-4, la compararea cu diagrama AI, sunt potrivite pentru depozitare pe termen îndelungat în încăperi cu atmosferă controlată, merele cu un indicator AI de 4-6 se potrivesc cel mai bine pentru păstrare pe termen scurt în încăperi cu atmosferă controlată, iar fructele cu indicator de 6 sau mai mult ar trebui să fie plasate în depozite frigorifice obişnuite sau comercializate imediat. Echipamentul pentru testarea AI constă dintr-un pulverizator de un litru operat manual umplut cu soluţie de AI, un cuţit de buzunar şi o diagramă de indicatori ai amidonului. Iodul trebuie să fie preparat proaspăt pentru fiecare sezon de recoltare şi să fie păstrat într-un container întunecat în timpul sezonului, din cauza că acesta este sensibil la lumină. Soluţia poate fi preparată conform următoarei reţete:

1. Dizolvaţi 8,8 grame de Kaliu Iodid în aproximativ 30 ml de apă caldă. Agitaţi uşor soluţia pînă la dizolvarea completă a Kaliului Iodid.

2 Adăugaţi 2,2 grame de cristale de Iod. Agitaţii amestecul până când cristalele sunt dizolvate complet.

3. Diluaţi amestecul cu apă pentru a face 1 litru de soluţie pentru testare. Amestecaţi bine. AVERTISMENT: Iodul este o substanţă foarte toxică. Soluţia de iod trebuie să fie etichetată adecvat cu “TOXIC” şi cu denumirea SOLUŢIE DE IOD, şi trebuie să fie păstrată într-un dulap încuiat, nelăsat la îndemâna copiilor şi animalelor de casă. Merele utilizate pentru acest test nu trebuie să fie oferite animalelor şi nici utilizate pentru compost. În cazul înghiţirii unei cantităţi de iod sau a merelor tratate cu iod, induceţi vomitarea şi consultaţi imediat un medic. Este foarte important să începeţi preluarea mostrelor şi testarea fructelor cu două săptămâni înainte de recoltarea anticipată, pentru a obţine un nivel de bază a maturităţii fructelor.

Procedura trebuie să fie realizată înainte de amiază şi este destul de simplă:

3 Acest test poate fi realizat pe merele a căror presiune a fost testată (vezi secţiunea Fermitatea Fructelor de mai jos).

Page 13: Indrumar Mere

Pagina 11

• Luaţi o mostră de mere la o etapă avansată ce par a fi gata pentru recoltare, în baza dimensiunii, culorii, zilelor după înflorirea completă şi gustului/dulceţii sale

• Tăiaţi fructele în jumătate, orizontal în jurul "ecuatorului" fructelor • Pulverizaţi soluţia de AI asupra fructului înjumătăţit; suprafaţa trebuie să fie bine-umezită. După

aproximativ un minut amidonul va reacţiona cu iodul şi se va colora albastru/negru, iar zonele cu glucoză vor rămâne albe

• Aşteptaţi 1 – 1.5 minute şi identificaţi rezultatele prin compararea coeficientului glucozei cu diagramele AI.

• În general, într-o livadă se înregistrează o creştere de o unitate de amidon la fiecare 5 zile, cu toate că acest proces poate fi accelerat pe timp de vreme aridă.

Diagrame-mostre AI pentru soiurile McIntosh, Empire, Jonathan, şi Golden Delicious pot fi găsite în Anexa 2 a prezentului Îndrumar.

b. Substanţe uscate solubile

Măsurarea substanţelor uscate solubile reprezintă un alt mod de a evalua transformarea amidonului în glucoză. Substanţele uscate solubile sunt măsurate cu un refractometru manual.

Fotografia 2: Refractometru – Vedere laterală

Refractometru – Vedere de sus

Pentru a utiliza un refractometru:

• tăiaţi o felie de măr dintre peduncul şi floarea uscată. • ridicaţi învelişul de plastic a refractometrului şi stoarceţi suc de mere pe lentilă – fără a

lăsa să cadă pulpă pe lentilă. • Coborâţi atent învelişul de plastic peste suc – asigurându-vă că un strat de suc fără

pulpă este prins pe lentilă, fără bule de aer. • Priviţi prin vizorul negru – către o sursă slabă de lumină. • Devine vizibilă o scară, (care poate fi concentrată prin sucirea vizorului negru).

Procentajul glucozei poate fi citit din scară. • Testarea refractometrului cu apă simplă ar trebui să indice zero. • Între testări/după utilizare, clătiţi lentila şi învelişul lentilei cu apă şi uscaţi-o cu o pânză

sau bucată de hârtie neabrazivă.

Tabelul 2: Ghid privind maturitatea merelor în funcţie de nivelul Brix (glucoză solubilă, măsurat cu un refractometru)

Ghidul Brix Scăzut Slab Bun Excelent Toate soiurile <11 11 12 13 Honeycrisp <12 12 13 >14 Sursa: Extensiunea Universităţii de Stat din Michigan, SUA

NOTĂ: Aceste valori sunt pentru fructele maturate şi gata pentru a fi recoltate şi plasate într-un depozit. Fructele menite comercializării consumatorilor finale trebuie să fie mai coapte, cu un conţinut mai mare de amidon transformat în glucoză şi nivele mai înalte Brix, ex. 16-17.

c. Fermitatea fructelor

Page 14: Indrumar Mere

Pagina 12

Fermitatea fructelor - măsurată în livre imperiale (lbs)4 sau kg de presiune – reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale calităţii unui măr. În unii ani, fermitatea merelor descreşte mai repede decât în alţii – nici un factor nu poate genera fermitate consecventă, iar experienţa şi judecata unui cultivator sunt importante la evaluarea fermităţii.

Fructele desemnate pentru a fi depozitate pe o durată îndelungată în încăperi cu atmosferă controlată trebuie să aibă o fermitate de 15 livre imperiale sau chiar mai mult. Depozitarea în încăperi cu atmosferă controlată ajută la menţinerea fermităţii fructelor, iar nivelul diferit de oxigen în depozit are diferite efecte.

Utilizarea unui penetrometru pentru a testa presiunea fructului:

1. Utilizând un decorticator de fructe, înlăturaţi două discuri mici de pieliţă din mijlocul fructului dintre peduncul şi floarea uscată din părţi opuse ale mărului.

2. Ţineţi fructul apăsat pe o suprafaţă solidă, (acest lucru este cel mai important) apoi forţaţi vârful piston în centrul pulpei tăiate cu o presiune constantă continuă până când linia marcată pe vârful pistonului este la acelaşi nivel cu suprafaţa fructului (această operaţiune durează 1 -2 secunde).

Înregistraţi datele şi apoi continuaţi să testaţi merele pentru presiune, până când nu aţi testat un minim de 10 – 12 fructe. Calculaţi presiunea medie a fructelor din aceste mostre, pentru perioada de testare. Resetaţi aparatul după fiecare testare şi calibraţi-l de cel puţin o dată pe an/ în conformitate cu recomandările producătorului. d. Zile după înflorire Perioada cuprinsă între înflorirea completă şi recolta de facto este relativ constantă pentru fiecare soi în parte. Cu toate acestea, când se menţin înregistrările privind temperatura şi se calculează unităţile de căldură, se obţine o estimare mai bună. Mai jos este indicată perioada medie cuprinsă între înflorirea completă şi atingerea maturităţii a cinci soiuri de mere:

Soi Zile până la maturitate

Jonathan 135-145

Red Delicious 145-155 Golden Delicious 150-160

Winesap 160-175 Rome Beauty 165-175

4 2,2 livre = 1kg

Tabelul 3: Valori în livre de presiune măsurate cu un Penetrometru Soi Perioada potenţială de

depozitare în încăperi cu atmosferă controlată

Termen scurt

Termen mediu

Termen lung

Braeburn 16 17 18 Cortland 14 15 16 Empire 14 15 16 Fuji 16 17 18 Gala 16 17 18 Golden Delicious 15 16 17 Honeycrisp 15 16 17 Idared 14 15 16 Jonagold 15 16 17 Jonathan 14 15 16 McIntosh 14 15 16 Mutsu 16 17 18 Red Delicious 16 17 18 Rome 15 16 17 Spartan 17 18 19 Sursa: Extensiunea Universităţii de Stat din Michigan, SUA

Penetrometru

Page 15: Indrumar Mere

Pagina 13

e. Culoarea seminţelor

Seminţele de măr se colorează în brun sau negru odată cu maturarea lor în interiorul fructului. O clasificare medie pentru culoarea seminţelor poate fi făcută în felul următor: toate seminţele sunt de culoare albă; culoarea brună începe să se distingă la capătul ascuţit al seminţelor; 1/4 din seminţe sun cafenii; 1/2 din seminţe sunt brune; 3/4 din seminţe sunt brune sau toate seminţele sunt brune. Înregistraţi media pentru fiecare măr evaluat. Seminţele fructelor mature sunt de culoare brun închis până la negru.

f. Culoarea pieliţei

Pentru unele soiuri de mere ar putea fi nevoie de mai multe etape de cules pentru a obţine o calitate constantă a fructelor. În acest caz, în calitate de ghid va servi culoarea de fond a fructelor.

5.0 MINIMIZAREA BOLILOR ŞI DETERIORĂRII DIN TIMPUL DEPOZITĂRII

Nu există formule magice pentru a evita bolile şi deteriorarea merelor. Dimpotrivă, există foarte multe măsuri mici – îmbunătăţiri care pot fi făcute – fiecare dintre acestea contribuind la reducerea contuzionărilor după recoltare. Dacă fiecare persoană implicată la etapa de recoltare şi tratare a merelor după recoltare va implementa toate aceste mici măsuri de îmbunătăţire, atunci efectul general va fi obţinerea calităţii aferente categoriei I.

5.1 Salubritatea câmpului

Este important să recunoaştem faptul că sporii bolilor sunt prezenţi permanent în livadă pe parcursul sezonului de cultivare, dar fructele devin susceptibile la multe dintre aceste boli doar în ultimele câteva săptămâni înainte de recoltare. Odată ce fructul a fost infectat, nu există vre-o metodă eficientă de a elimina infecţia. Totuşi, incidenţa putregaiurilor pe copaci şi pe fructe poate fi redusă semnificativ prin implementarea proceselor agrotehnice/ de salubrizare bune la toate etapele de producţie şi tratare a fructelor:

• Retezaţi ramurile pentru a forma coroana mai deschisă, pentru a permite circulaţia aerului mai bună în livadă, înlăturaţi ramurile de jos de pe care fructe pot contacta cu iarbă sau sol.

• Implementaţi programe de control al creşterii buruienilor şi ierbii pentru asigurarea circulaţiei mai bune a aerului între pomi, pentru reducerea condiţiilor umede de dezvoltare a bolilor mărului

• Nu permiteţi dezvoltarea buruienilor şi ierbii sub pomi, deoarece ei sunt purtători de spori ai ciupercilor care pot fi dezvoltate în condiţii umede cînd iarba este cosită/frezată

• Iarba în fâşii între rînduri trebuie să fie scurtă, şi nu frezată/cosită cînd condiţiile climatice sunt favorabile pentru dezvoltarea sporilor provocatori de boli.

• Buruienile şi iarba trebuie să fie tunse pentru că se pot emite sporii fungici, în special în condiţii de umiditate.

• Înlăturaţi lemnul afectat de boli şi fructele zbârcite în timpul retezării de iarnă şi de vară

• Evitaţi irigarea arborelui de deasupra

• Elaboraţi şi implementaţi un program de pulverizare fungicidă, îndreptat contra riscurilor cunoscute de putrefacţie.

• Răriţi fructele pentru a evita ciorchini de fructe ce pot atrage dăunători ce deteriorează fructele, ex. tortrix, blastobasis; şi insecte.

• Folosiţi programe de combatere a dăunătoarelor pentru a evita deteriorarea fructelor.

• Aplicaţi mulci (strat protector) – trebuie să minimizaţi praful în livadă pentru a preveni răspândirea sporilor proveniţi din sol.

Page 16: Indrumar Mere

Pagina 14

• Optimizaţi conţinutul de minerale în fructe, nivelul înalt de Azot şi nivelul scăzut de Calciu generează carierea şi calitatea proastă a fructelor. Nivelul de Calciu în fructe trebuie să fie înalt pentru a ajuta fructului să reziste la invaziile fungice.

• Fructele trebuie să fie recoltate atunci când au ajuns la faza optimă de maturitate, dar nu la faza de coacere optimă, deoarece fructele mai coapte sunt mai susceptibile la boli.

5.2 Prevenirea carierii în depozit

• Asiguraţi-vă că în câmp, în timpul producerii, recoltării şi transportării se implementează cele mai bune practici agrotehnice.

• Sporii de Penicillium expansum (mucegaiul albastru) pot pătrunde în măr prin pedunculii acestora, ducând la apariţia cariei la capătul pedunculului. Cu toate că aceşti spori lipsesc în încăperile noi, numărul sporilor de Penicillum expansum creşte an de an, iar cultura bacteriană supravieţuieşte de la un an la următorul an în lăzile de câmp şi pe podelele şi pereţii depozitelor. O singură ladă de lemn contaminată poate avea mai mult de 2 miliarde de spori.

Lăzile din plastic poartă mai puţini spori, dar oricum cifra acestora este de milioane. Sporii sunt răspândiţi din lăzi:

o în timpul activităţilor post-recoltare (în special acolo unde se utilizează sistemele plutitoare), o de către curenţii de aer o de către lucrători o de către insecte o de la fruct la fruct

• Salubrizarea oferă unica opţiune pentru reducerea pierderilor şi aceasta trebuie integrată pe parcursul întregului proces de după recoltare. Cultivatorii de mere, operatorii depozitelor şi încăperile de ambalare ar trebui să implementeze următoarele sisteme, anterior recoltării: o Salubrizarea pe parcursul verii a încăperii de ambalare şi a podelelor şi pereţilor depozitului

în timpul verii. o Salubrizarea lăzilor, înlăturarea rămăşiţelor din anii precedenţi, în special fructele uscate/

zbârcite sau putrezite. o Este eficientă curăţarea cu abur a lăzilor sau spălarea cu un produs de curăţare aprobat/

înregistrat. o Spălarea/ umezirea fructelor răspândeşte sporul P. expansum de la lăzi la contuziile de pe

fructe şi la pedunculii fructelor, ceea ce poate iniţia putreziri. Dacă fructele trebuie să fie spălate/ curăţate anterior depozitării, apa utilizată pentru curăţare trebuie să fie curată, (potabilă), ea trebuie să conţină un agent de salubrizare inofensiv pentru alimente pentru a lichida toţi sporii introduşi în apă, spre ex. de către un fruct infectat. Apa trebuie să fie schimbată regulat şi trebuie să se facă verificări frecvente pentru a se asigura că agentul sanitar din apă rămâne la un nivel eficient.

o În mod ideal, ar trebui să evitaţi udarea fructelor după recoltare o Stivuiţi lăzile pe remorci sau palete, nu direct pe sol. Lăzile de câmp nu ar trebui să fie

niciodată păstrate pe sol deoarece baza acestora se contaminează cu sol, iar la stivuirea acestor lăzi una peste alta în depozitul frigorific, solul se va usca şi va cădea/ se va scutura de pe baza lăzilor contaminând merele din lăzile de mai jos.

o Şoferii elevatoarelor cu furcă ar trebui să fie antrenaţi să ridice lăzile fără a împinge dinţii furcii în sol, pentru a asigura faptul că baza lăzilor nu se contaminează cu solul de pe dinţii furcii.

5.3 Lovituri

Din punct de vedere tehnic, loviturile sunt cauzate de aplicarea forţei asupra fructului: • Forţă creată de impactul căderii (cea mai obişnuită cauză a loviturilor)

Page 17: Indrumar Mere

Pagina 15

• Forţa creată de comprimare – strângerea/comprimarea fructului (ex. în containere supra-încărcate)

Loviturile nu se vindecă şi acestea reduc semnificativ vandabilitatea şi valoarea fructului. Într-adevăr, pe unele pieţe nu pot fi comercializate fructele lovite. Unele soiuri de mere sunt mai susceptibile la lovire decât altele – dar nici un soi nu este imun. Soiul Red Delicious este considerat rezistent la lovire, dar această afirmaţie este doar parţial adevărată. În SUA s-au desfăşurat teste simple, ce au implicat cojirea câtorva mii de fructe după ambalare. S-au găsit numeroase pete mici ce nu se puteau vede prin pieliţă. Dr. Gary Hyde (Universitatea de Stat din Washington) a determinat că susceptibilitatea la lovire a soiului Red Delicious este de fapt mai mare decât acea a soiului Golden Delicious. Conceptul precum că soiul Golden Delicious este mai susceptibil este generat de faptul că acesta se decolorează mai uşor şi loviturile sunt mai vizibile.

Un alt studiu standardizat efectuat în Regatul Unit a clasat soiurile Gala şi Jonagold ca fiind mai susceptibile la lovituri decât Golden. Porţiunea de măr ce avea pieliţa verde s-a contuzionat mai uşor decât porţiunea de culoare roşie, iar fructele mari s-au contuzionat mai uşor decât cele de dimensiuni mai mici.

Unele dintre cauzele loviturilor includ: lovirea în rezultatul răririi (consecinţă a neatenţiei la rărirea fructelor primăvara), şi căderea fructelor prin copaci. Cu toate acestea, marea parte a loviturilor apar în timpul recoltării, ambalării sau transportării fructelor – adică în timpul şi după recoltare. În unul din studiile efectuate în SUA, umplerea neatentă a unei lăzi de câmp necăptuşite a avut drept consecinţă contuzionarea a 89% din fructe; comparativ cu umplerea cu grijă ce a cauzat lovituri la doar 28% din mere.

În 2006 Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol a realizat o evaluare şi măsurare a impactului generat în timpul recoltării şi transportării la depozite frigorifice a merelor în cinci livezi moldoveneşti, utilizând aparatul electronic de înregistrare a impacturilor Techmark®. Informaţii puteţi găsi pe: http://www.techmark-inc.com/impact.asp

Această evaluare electronică a demonstrat că toate impacturile potenţial deteriorante

pentru fructe au avut loc în primele două minute după recoltare – adică, au fost cauzate de culegătorii ce recoltau fructele şi le transferau în containerele vrac din câmp.

Nu s-au înregistrat deteriorări de nici un fel pe parcursul transportării merelor în vrac în containere. Aceasta a inclus transportarea în câmp, prin intermediul elevatorului cu furcă, în camion în câmp şi în camion pe drum timp de călătorii de până la 1,5 ore. Dintr-o mostră mică de mere scăpate într-o căldare de colectare goală, două din trei mere au fost contuzionate (câteodată de mai multe ori) de căderea la fundul căldării adică în rezultatul unei căderi de 30-35 cm pe o suprafaţă de plastic.

Livada unde s-a înregistrat cel mai mic număr de impacturi avea cei mai buni culegători şi o supraveghere bună a echipei de recoltare. Dar chiar şi în această livadă existau multe posibilităţi de a reduce deteriorarea fructelor. Evident că odată ce a investit substanţial în cultivarea şi producerea merilor, un producător serios va lua măsuri ca să se asigure că personalului nu i se permite să fie neatent şi să deterioreze fructele în timpul procesului de recoltare şi ambalare.

5.4 Elaborarea de către administraţie a unui sistem de recoltare

Administraţia trebuie să elaboreze sisteme de recoltare, care ar trebui să includă, printre altele, următoarele măsuri:

Page 18: Indrumar Mere

Pagina 16

1. Identificarea etapei optime de recoltare pentru fiecare soi/ livadă de mere şi transmiterea

informaţiei lucrătorilor din câmp, pentru a-i ajuta să determine fructele la etapa optimă de recoltare.

2. Asigurarea că lucrătorii înţeleg că ei nu trebuie să culeagă merele ude sau foarte reci – care se contuzionează cu uşurinţă. Trebuie să permiteţi merelor să se usuce sau se să încălzească anterior începerii recoltării.

3. Elaborarea unui plan/ sistem de recoltare ce ar asigura manevrarea minimă a fructelor. Trebuie excluse transferurile repetate a merelor dintr-un container în alt container/ dintr-o sacoşă în alta. Fructele trebuie să fie plasate în sacoşă/ container şi apoi transferate direct şi cu grijă către containerele de câmp.

4. Tot echipamentul de recoltare trebuie să fie construit astfel încît să nu permită deteriorarea fructelor. În mod ideal, lucrătorii ar trebui să aibă saci pentru cules cu fund şi pereţi moi pentru a preveni deteriorarea fructelor. Sacii pentru cules trebuie să aibă centuri late pentru umeri, lăsând libere ambele mâini ale culegătorului, ceea ce asigură eficienţa lucrului şi reducerea efortului fizic. Lucrătorii obosiţi nu sunt eficienţi.

5. În cazul când nu sunt disponibile căldările pentru cules construite special pentru recoltare, se pot utiliza căldări din plastic, dar acestea ar trebui să fie căptuşite la fund cu materiale ce absorb impactul – plastic dens sau material din cauciuc spongios sau căptuşeală din plastic cu bule de aer tăiată pentru a încape la fundul căldării. Căptuşelile şi căldările trebuie să fie menţinute curate şi salubrizate pentru a preveni acumularea sporilor de boli/ ciuperci ce ar putea infecta şi cauza putrezirea merelor.

6. Culegătorii trebuie să aibă scări uşoare, dacă au nevoie de acestea, pentru a le permite să ajungă la fructe. Dacă le veţi permite culegătorilor să se urce în copaci, aceasta va avea ca rezultat recoltarea proastă, va contuziona fructele şi va deteriora copacii şi mugurii în curs de dezvoltare pentru fructele din anii viitori.

7. Dacă merele căzute (scăpate neintenţionat sau trântite la podea) sunt pasate în containerele de câmp pentru a fi păstrate, acestea vor fi contuzionate şi probabil vor putrezi la depozitare. Dacă 5% din merele depozitate sunt deteriorate/ de calitate/valoare joasă sau nevandabile, costul depozitării merelor bune creşte cu cel puţin 5%, şi 5% a vânzărilor potenţiale sunt pierdute. Administraţia ar trebui să se asigure că angajaţii înţeleg bine faptul că merele căzute sau cele ce au intrat în contact cu solul sau iarba nu trebuie să fie culese pentru depozitare.

8. În mod ideal, pentru a preveni contaminarea de la mână la fruct sau contaminarea căldărilor/containerelor, merele căzute trebuie să fie înlăturate de echipe separate de culegători ce utilizează echipament separat şi acestea nu ar trebui să fie depozitate.

9. Containerele de recoltare ar trebui să fie elaborate într-un aşa mod, încât să limiteze comprimarea sau abrazivitatea. În cazul în care găurile de ventilare nu sunt acoperite, containerele de câmp pot fi căptuşite cu materiale ce absorb impactul – precum este plasticul dens, cauciucul spongios sau material plastic cu bule de aer.

10. Containerele de câmp trebuie să fie menţinute în condiţii bune pentru a facilita şi uşura stivuirea şi pentru a minimiza impacturile.

11. Toate fructele ce se menţin în câmp în timp ce se aşteaptă transportarea trebuie să fie menţinute la umbră pentru a preveni arderea la soare (arsură de soare – deteriorare a pieliţei) şi acumularea energiei termice interne. Odată ce au fost recoltate, merele îşi pierd sistemul său natural de răcire şi dacă vor fi lăsate la soare se vor încălzi în interior, pierzând umezeala (şi

Imaginea 3: Sac pentru recoltare cu pereţi căptuşiţi

Page 19: Indrumar Mere

Pagina 17

masa) foarte repede, apoi se vor coace mai repede şi prin urmare, vor pierde din calitate, termenul maxim de depozitare şi cantitate (masă).

12. Containerele acoperite pot fi păstrate la umbra copacilor. Şi mai bine ar fi dacă zona de păstrare şi încărcare ar fi acoperită cu plase dense pentru umbră sau prelate albe impermeabile, suspendate pe piloni deasupra zonelor de păstrare şi de parcare a camioanelor. Acoperişul trebuie să fie mai înalt decât nivelul merelor păstrate pentru a permite circuitul adecvat al aerului în jurul merelor şi pentru a preveni acumularea energiei termice şi a gazului de etilenă.

13. Zona umbrită poate fi temporară, construită anterior sezonului de recoltare şi înlăturată imediat după încheierea acestuia sau transferată de la o livadă la alta, odată cu progresarea recoltării.

14. În zonele de încărcare amplasate pe sol, se recomandă stropirea uşoară a zonei pe vreme aridă, pentru a preveni formarea prafului şi norilor de praf. Nu se recomandă construirea unei zone asfaltate în câmp, dacă aceasta va fi utilizată doar 5-6 săptămâni pe an, ci se recomandă creşterea ierbii pentru a preveni formarea prafului (şi la fel a eroziunii solului).

15. De asemeni, se recomandă insistent ca containerele de câmp să fie plasate pe palete sau în remorci pe câmp şi nu direct pe sol, pentru a preveni contactarea fundului lăzilor cu solul, care mai târziu va cădea de pe fundul lăzii pe fruct în timpul stivuirii sau transportării lăzilor.

16. Fructele nu trebuie să fie păstrate în câmp peste noapte, ci transferate rapid în încăperile de răcire prealabilă.

17. Transportarea pe drumuri deteriorate necesită menţinerea unei viteze mici şi utilizarea camioanelor cu roţi multiple şi anvelope mari pentru a evita deteriorările cauzate de vibraţii.

18. Containerele de câmp trebuie să fie acoperite cu foi de plastic din ţesut permeabil sau învelişuri din bumbac pentru a proteja de praf, soare, ploi, etc.

5.5 Instruirea personalului

Lucrătorii trebuie să înţeleagă că merele sunt la fel de uşor deteriorabile ca şi ouăle. Acestea nu trebuie să fie scăpate sau să se permită căderea acestora, nici chiar la

distanţe mici. Această regulă se aplică tuturor fructelor, chiar şi celor desemnate pentru producerea sucurilor – din merele contuzionate nu se produce suc bun, iar dacă practicile neadecvate se implementează în timpul recoltării merelor pentru producerea sucului, este

probabil ca acestea să fie continuate în timpul recoltării pentru depozitare.

Este necesară supravegherea eficientă a personalului, pentru a le reaminti, de câte ori este necesar, procedurile corecte pentru culegerea fructelor. Suplimentar, supraveghetorii au nevoie de instruire şi susţinere din partea administraţiei. Merele ce sunt tratate incorect se contuzionează repede; un inspector a calităţii ce va inspecta şi înregistra datele privind munca realizată de echipele de culegători ar putea să identifice rapid când, unde şi cine a cauzat deteriorarea/ contuzionarea fructelor. Cultivatorii ar putea să analizeze propunerea de a oferi înlesniri culegătorilor ce culeg bine şi să aplice penalităţi (ex. Funcţii cu salariu mai mic ce nu implică mânuirea fructelor) celor lucrători ce cauzează mai multe contuzionări decât limita permisă.

Şedinţele oficiale de instruire trebuie să fie desfăşurate imediat înainte de începerea culesului, instruind personalul privind toate cerinţele pentru recoltarea şi mânuirea bună. Temele de instruire sugerate sunt enumerate în Anexa 3. Igiena - Toaletele în câmp şi lavoarele În afară de practicile bune de recoltare, este important să instruiţi culegătorii referitor la necesitatea practicării normelor de igienă personală. Mâinile curate sunt mai preferabile decât purtarea mănuşilor, deoarece mâinile înmănuşate sunt mai puţin sensibile la mânuirea fructelor. Culegătorii trebuie să înţeleagă că deşi culesul merelor este o ocupaţie agricolă, este important ca ei să-şi

Page 20: Indrumar Mere

Pagina 18

menţină mâinile curate şi unghiile tăiate scurt. În afară de necesitatea unei igiene alimentare adecvate, spălarea mâinilor este necesară pentru a preveni răspîndirea putregaiurilor de la fructele afectate de boli la cele sănătoase.

Administraţia poate contribui la acest proces prin asigurarea faptului că lucrătorilor le sunt disponibile toalete şi lavoare adecvate – cu apă caldă, săpun lichid (ne-parfumat) şi prosoape de hârtie sau uscătoare de mâini cu aer cald.

6.0 OPERAŢIUNILE ÎNCĂPERII DE AMBALARE

6.1 Răcirea

Reducerea respiraţiei fructului şi a ratelor de producere a etilenei este de o importanţă critică pentru încetinirea înmuierii fructelor şi menţinerea caracteristicilor dorite a pulpei fructului. Temperatura afectează dramatic rata respiraţiei fructului şi rata tuturor funcţiilor metabolice. Degradarea fructului are loc la rata cea mai lentă la 0° C şi se dublează cu fiecare ridicare de 10° C a temperaturii; termenul maxim de depozitare se reduce cu 4 şi până la 30 zile cu fiecare zi pe parcursul căreia fructele sunt depozitate la temperatură ambientă, fiecare soi reacţionând în mod diferit. • Prima metodă de reducere a respiraţiei este recoltarea fructelor la o fază timpurie de maturitate,

anterior atingerii fazei de coacere a fructului. • A doua metodă este reducerea temperaturii fructului cât de curând posibil după recoltare.

Tabelul 4 de mai jos prezintă efectul creşterii temperaturii asupra ratelor de respiraţie şi producerii

etilenei Tabelul4: Ratele de respiraţie şi producere a etilenei în soiul Golden Delicious la diferite

temperaturi* Temperatura 0°C

(32°F)5°C (41°F) 10°C (50°F) 20°C (68°F)

Rata respiraţiei ml CO2/ kg·h 3-6 4-8 7-12 15-30 Producerea etilenei µl/ kg·h 1-10 2-25 5-60 20-150

*Aceste rate sunt valabile pentru fructele mature, nu cele coapte. Valorile cresc odată cu nivelul ascendent de coacere.

Dacă merele calde din livadă vor fi adăugate într-un depozit frigorific unde se află deja mere răcite, atunci depozitul frigorific se va încălzi uşor şi la fel şi merele răcite se vor încălzi uşor. Oscilarea temperaturilor merelor dăunează calităţii fructelor şi termenului maxim de depozitare a acestora. Dacă câteva încărcături succesive de mere calde de pe câmp vor fi adăugate merelor răcite, atunci oscilaţia repetată a temperaturilor va conduce la creşterea deteriorărilor.

Prin urmare, este foarte recomandată răcirea prealabilă a fructelor pentru a înlătura căldura câmpului, anterior plasării fructelor în depozitul frigorific pentru păstrare finală în vrac. Sunt disponibile câteva opţiuni pentru răcire prealabilă, inclusiv răcirea în încăpere, răcirea forţată cu aer şi răcirea cu apă.

a. Răcirea prealabilă în încăpere

Unii cultivatori utilizează răcirea prealabilă în încăperi, care reprezintă simpla utilizare a unei încăperi frigorifice obişnuite, dar goale, pentru a răci fructele. Căldura din câmp este eliminată prin plasarea lăzilor într-un singur strat, dispersându-le pe toată suprafaţa depozitului frigorific gol, permiţând circuitul bun al aerului în jurul fructului pentru a-l răci, anterior mutării lăzilor de fructe în depozitul frigorific pentru păstrare îndelungată. Cu toate acestea, răcirea în încăpere este o metodă relativ lentă de răcire a fructelor.

Page 21: Indrumar Mere

Pagina 19

b. Răcirea forţată cu aer

Răcirea forţată cu aer are avantajul de a răci fructele rapid, ceea ce intensifică calitatea/ termenul maxim de păstrare a fructelor şi accelerează operaţiunile post-recoltare. • Un sistem simplu implică plasarea lăzilor de mere într-un rând, într-un depozit frigorific şi

acoperirea părţii superioare şi a marginilor laterale cu peliculă de plastic sau prelate grele din bumbac pentru a forma un tunel; după aceasta, lângă un capăt deschis al "tunelului" se plasează un ventilator autonom, construit special pentru acest scop, ce creează presiune negativă şi atrage aerul rece prin "tunelul" din lăzi de mere, răcind fructele.

• Un sistem mobil mai complicat implică plasarea lăzilor de fructe în două rânduri cu spaţiu între ele. Spaţiul între lăzi, denumit „tunel” va fi acoperit de o „cortină” din pânză sau pelicula pentru utilizare intensa, uneori cusută dintr-o parte în alta (la o distanţă de 0,5 cm) pentru fixare adiţională şi pentru prevenirea căderii cortinei în tunel.

• Un sistem permanent implică includerea unui perete fals5 în depozitul frigorific, cu un ventilator în spatele peretelui fals şi una sau mai multe deschizături în peretele fals. O prelată din plastic sau bumbac greu este aşezată deasupra celor două rânduri de produs şi se întinde până la pământ la capătul rândului ce este mai departe de perete. Ventilatorul atrage aerul rece din încăpere prin lăzile de mere în deschizăturile din peretele fals; apoi aerul trece prin ventilator şi este reciclat în depozitul frigorific.

Fotografia 4: Încăperi de răcire prealabilă, până şi după încărcare

O încăpere permanentă de răcire prealabilă ce include: • Un perete fals cu două

deschizături • Ventilator ce atrage aerul rece din

încăpere prin deschizăturile din peretele fals

• Învelişuri de prelată (ridicate în fotografie) utilizate pentru a acoperi deschizăturile dintre rândurile de lăzi.

O încăpere permanentă de răcire prealabilă cu lăzi stivuite ce include: • Două rânduri de fructe ambalate în

lăzi aranjate aproape de perete, pe fiecare dintre părţile deschizăturilor din peretele fals

• Deasupra celor două rânduri se pune un înveliş şi deasupra capătului rândului ce este la cea mai mare distanţă de perete. Aerul rece din încăpere este atras prin orificiile de ventilare din lăzi în deschizăturile din peretele fals şi iese prin ventilator deasupra lăzilor.

5 Aceşti pereţi falşi sunt cunoscuţi drept pereţi plenum.

Ventilator

Deschizătură în peretele fals

Înveliş

Perete fals

Două rânduri de fructe în lăzi

Deschizătură ventilator

Înveliş pentru rând

Page 22: Indrumar Mere

Pagina 20

O cerinţă principală la utilizarea răcirii prealabile forţate cu aer este asigurarea faptului că tot aerul este atras prin lăzile sau cutiile de mere şi că nu există orificii prin care aerul ar intra în peretele fals, fără a trece în primul rând, deasupra merelor. Din acest motiv, deschizăturile din paletele pe care sunt plasate cutiile sau lăzile trebuie să fie blocate (spre exemplu cu carton rezistent) în timpul răcirii prealabile.

Dacă este gestionată corect, o încăpere de răcire prealabilă reduce timpul necesar de răcire şi măreşte semnificativ termenul maxim de depozitare a fructelor şi legumelor proaspete. c. Răcirea cu apă Răcirea cu apă este o metodă populară de răcire a fructelor în SUA şi este cea mai rapidă. Apa este un substrat excelent de răcire. Apa rece este scursă printre lăzile cu mere ce vin din câmp, înlăturând imediat căldura. Totuşi, un agregat comercial de răcire cu apă poate costa sute de mii de dolari. Sistemul de refrigerare necesar pentru un agregat de răcire cu apă trebuie să fie capabil să răcească rapid un volum mare de apă şi fructe la temperatura de zero grade Celsius.

Suplimentar, este nevoie de o sursă bună de apă potabilă plus un sistem de sterilizare a apei. Este esenţial ca bolile de la un fruct să nu să se răspândească la toate fructele din partidă prin intermediul apei de răcire. Prin urmare, sistemul de sterilizare trebuie să fie gestionat cu atenţie, preferabil ca acesta să fie controlat la computer şi să fie capabil să monitorizeze şi să menţină automat nivelul eficient al agenţilor de sterilizare.

6.2 Depozitarea în încăperi frigorifice

La calcularea capacităţii de răcire a încăperii frigorifice pentru procesele de răcire prealabilă şi pentru depozitare frigorifică, este util să reţineţi că temperatura internă a fructului va trebui să fie aproape de 0°C şi ţineţi cont de faptul că merele produc energie termică în rezultatul activităţii lor metabolice. Fiind cunoscută drept căldura respiraţiei, la 0°C, 1 tonă de fructe produce 750 BTU (unitate de energie britanică = 1.060 Jouli sau 0,252 kcal) de energie termică, iar la 10°C - circa 2.000 BTU/tonă. În dependenţă de soi, merele pot fi depozitate pentru câteva zile sau pentru mai multe luni. Atunci când încărcaţi un depozit frigorific, trebuie să ţineţi cont de următoarele aspecte:

• Depozitaţi doar merele de calitate bună, cărora le lipsesc bolile sau dereglările. Nu este economic să adăugaţi la costul depozitării merele de calitate proastă.

• Evaluaţi termenul maxim de depozitare a fructelor, în funcţie de câmp şi soi, înainte de a le adăuga în depozit. Pe lîngă caracteristicile de soi, alte criterii ce indică termenul potenţial îndelungat de păstrare includ nivelul de Calciu în fructe şi fermitatea fructelor. Acestea ar trebui luate în consideraţie împreună cu informaţiile de la producător referitoare la sursa de provenienţă a fructului (în funcţie de livadă) şi condiţiile de cultivare a anului respectiv.

• Fructele ce au termenul cel mai îndelungat de păstrare trebuie să fie stivuite la cea mai mare distanţă de la uşă, iar fructele cu un termen pronosticat mai scurt trebuie să fie plasate mai aproape de uşă.

• Toate lăzile trebuie să fie etichetate cu date privind soiul fructelor, sursa (livada sau un bloc al unei livezi mai mari) şi data recoltei. Ideal, ar trebui să se menţină un carnet de înregistrări/ plan ce ar indica merele ce sunt depozitate, şi amplasarea acestora în interiorul depozitului frigorific. Aceste informaţii pot fi de o importanţă vitală la identificarea lăzilor depozitate atunci când s-au depistat anumite probleme asociate unui soi sau unei livezi specifice.

• Răciţi în prealabil fructele înainte de a le adăuga în depozitul frigorific şi încărcaţi depozitul timp de trei zile; atmosfera controlată trebuie să fie atinsă în 10 zile de la începutul încărcării. Ideal,

APA ESTE CEA MAI EFECTIVĂ METODĂ DE RĂSPÂNDIRE A PUTREZIRII

Page 23: Indrumar Mere

Pagina 21

operatorii ar trebui să măsoare şi să înregistreze temperatura fructelor adăugate în depozit (şi la fel ar trebui să înregistreze temperatura fructelor scoase din depozit). Pe parcursul depozitării, temperatura aerului trebuie să fie înregistrată în câteva locuri din interiorul depozitului frigorific şi aceasta trebuie să fie monitorizată minuţios. Erorile de doar câteva grade vor afecta negativ calitatea fructelor.

• Consideraţi atent ce lăzi ar trebui să fie plasate lângă trapa de mostre. • Temperaturile optime de depozitare variază pentru diferite soiuri; de aceea, după posibilitate,

merele de soiuri diferite trebuie păstrate în încăperi diferite. Pe lîngă controlul temperaturii depozitului frigorific, trebuie să fie controlată şi umiditatea relativă pentru a preveni deshidratarea fructelor – ceea ce cauzează atât pierderi ale calităţii, cât şi a masei produsului. Umiditatea relativă optimă obişnuită pentru mere este de 95%.

6.3 Atmosferă controlată

Într-un depozit frigorific cu atmosferă controlată, pe lângă controlul temperaturii şi umidităţii, se controlează şi compoziţia aerului, în special nivelele oxigenului şi dioxidului de Carbon. Nivelul scăzut al oxigenului încetineşte rata respiraţiei fructului – inhibând temperatura şi producerea etilenei şi prin urmare, menţinând fructul la o etapă mai scăzută de coacere pentru o perioadă mai îndelungată. La fel mai există anumite avantaje de minimizare a dereglărilor de după recoltare a fructelor depozitate, cum ar fi miezul amar şi arsurile rinhosporoase.

Depozitele cu atmosferă controlată sunt mai costisitoare decât depozitele frigorifice simple – deoarece acestea trebuie să fie ermetice, cu sigilii ermetice potrivite pe uşi, etc. Utilizarea depozitelor cu atmosferă controlată constituie o practică destul de obişnuită, dar ea este foarte tehnică, spre exemplu, diferite soiuri de mere reacţionează diferit la diferite nivele de oxigen/ dioxid de carbon. Cei care consideră utilizarea acestor sisteme trebuie să solicite instrucţiuni individuale de la specialişti.

6.4 Testarea fructelor în timpul depozitării

Lângă trapa de mostre a depozitelor frigorifice sau a depozitelor cu atmosferă controlată trebuie să fie plasate mostre de mere de fiecare soi, din fiecare livadă sau bloc al unei livezi. Testarea trebuie să se execute pe parcursul sezonului de depozitare. Testarea fermităţii reprezintă cea mai exactă metodă de determinare a deteriorării fructului. Tăiaţi fiecare măr după ce acesta a fost testat pentru fermitate pentru a determina prezenţa culorii cafenii sau putrezirii în interiorul fructului. La fiecare testare, luaţi 20 de mere din fiecare partidă. Divizaţi partida în două şi testaţi primele zece fructe de două ori utilizând un penetrometru. Păstraţi a doua partidă de 10 fructe la temperatura camerei timp de o săptămână şi testaţi presiunea, obţinând o medie a partidei.

Figura 2: Efectul depozitării cu atmosferă controlată asupra merelor de soiul Granny Smith la 0,5° C.

Page 24: Indrumar Mere

Pagina 22

În SUA, presiunea minimă pentru soiul Red Delicious este de 12 livre (cu o toleranţă de 10% – adică legislaţia permite ca maxim 10 fructe din fiecare 100 să aibă o presiune mai mică de 12 livre). Soiului Golden Delicious nu i se permite să aibă mai mult de 10% de mere cu o presiune mai mică decât 10 livre.

6.5 Spălarea

În unele ţări, merele sunt spălate şi ceruite anterior ambalării acestora pentru piaţă. Cerinţele pentru spălarea fructelor variază în dependenţă de ţară şi standardele de calitate a cumpărătorului. Jgheaburile pentru fructe necesită să fie spălate cu agenţi sanitari potriviţi pentru a preveni

răspândirea bolilor prin intermediul apei pentru spălare. Detergenţii special preparaţi (inofensivi din punct de vedere alimentar) pentru spălarea fructelor vor înlătura murdăria şi reziduurile externe de pesticide şi vor pregăti fructul pentru ceruire (atunci cînd cumpărătorul a solicitat-o), dar actualmente în Moldova nu există detergenţi pentru fructe aprobaţi pentru utilizare.

Fotografia 5: Fructe cu apă pentru spălare trecând peste cilindri de spălare (verzi) 6.6 Sortarea

Discuţiile purtate cu reprezentanţii pieţelor angro şi cu comercianţii cu amănuntul majori au indicat clar faptul că diferiţi cumpărători solicită diferite standarde de calibrare şi oferă diferite preţuri. Sortarea fructelor pentru a oferi cumpărătorului produse de o calitate constantă ce se încadrează în specificaţiile solicitate este esenţială pentru asigurarea unui preţ de comercializare rezonabil.

Standardele minime includ sortarea pentru dimensiuni, culoare şi lipsa defectelor.

Standardele UE de Marketing (anterior cunoscute drept Standardele de Calitate) stabilesc standardele minime şi sunt incluse în Anexa 4. Majoritatea comercianţilor principali cu amănuntul au standarde mai exigente, care de obicei sunt secrete comerciale.

Toate sistemele de mânuire şi golire a containerelor din încăperea de ambalare trebuie să fie examinate atent pentru a determina dacă acestea pot cauza contuzionarea. Locurile unde fructele cad de la un nivel la altul al trebui să fie evitate încă la faza elaborării/ achiziţionării echipamentului (fructele pot trece printr-o pantă uşoară, dar nu trebuie să cadă de la un nivel la altul). Toate suprafeţele rigide trebuie să fie acoperite cu material spongios dens ce va absorbi toate impacturile. Materialul spongios trebuie să fie lavabil sau să fie acoperit cu material lavabil, pentru a asigura curăţarea şi salubrizarea bună a liniei de mânuire/ sortare.

Încăperea de ambalare trebuie să aibă cel puţin un transportator/ linie de inspectare pentru fructe (şi înlăturarea rebuturilor), plus echipament de sortare după mărime.

6.7 Lovirea în sala de ambalare

Există un număr de factori ce afectează contuzionarea merelor într-o sală de ambalare:

• Un studiu privind soiurile Delicious şi Granny Smith a determinat că odată cu creşterea duratei de păstrare, merele devin mai susceptibile la contuzionări.

• Deseori împachetatorii observă că fructele din anumite încăperi sunt mai susceptibile la contuzionări decât altele. Acest fapt poate fi legat de umiditatea încăperii. Încăperile mai noi sunt ermetice şi sunt operate la un număr minim de cicluri de degivrare pentru a minimiza pierderile

Page 25: Indrumar Mere

Pagina 23

de umezeală în scopul de a preveni încreţirea. Fructele din aceste încăperi dezvoltă o presiune turgescentă internă enormă şi sunt foarte susceptibile la contuzionare.

Împachetatorii şi-au dezvoltat diferite metode pentru a ‘condiţiona’ aceste fructe pentru a permite pierderea unei cantităţi controlate de umezeală şi pentru a reduce susceptibilitatea la contuzionare. Unele metode de condiţionare includ sporirea numărului de cicluri de degivrare, deschiderea uşilor şi mărirea temperaturii sau plasarea lăzilor într-o încăpere caldă anterior ambalării. Înlăturarea unei cantităţi mici de umezeală nu este dificilă – dar este complicat de a controla nivelul egal al tuturor merelor dintr-o ladă. Re-hidratarea fructelor zbârcite este foarte dificilă, prin urmare vă recomandăm să fiţi atenţi.

• Temperatura la momentul contuzionării —Dr. Hyde, care a lucrat cu soiurile Red şi Golden Delicious, a constatat că odată cu scăderea temperaturii, mărul devine mai susceptibil la contuzionări.

• Fermitatea nu reflectă în întregime susceptibilitatea fructului la contuzionări. În cadrul cercetărilor desfăşurate în SUA, după cinci săptămîni de depozitare, fructele prezentau nivele mai joase de fermitate, dar susceptibilitatea la contuzionări nu s-a schimbat.

• Efectul temperaturii şi turgescenţei fructului este mai mic decât efectul forţei impactului ce loveşte un fruct. Prin urmare, este mai importantă reducerea punctelor de impact decât manipularea fructelor.

• După deteriorare contuzia va deveni mai mare dacă fructul rămâne la o temperatură mai înaltă; acesta fiind un alt motiv pentru a răci fructele rapid după ambalare.

Pe scurt – reducerea contuziilor este de responsabilitatea fiecăruia: • Culegătorii şi muncitorii din încăperile de ambalare trebuie să fie instruiţi şi supravegheaţi cu

atenţie. • Lăzile trebuie să fie transportate cu grijă în livadă şi către încăperea de ambalare. • Fructele trebuie să fie depozitate cu grijă pentru a evita zbârcirea sau turgescenţa excesivă.

• Fructele trebuie să fie condiţionate anterior ambalării. • Linia de ambalare trebuie să fie monitorizată cu atenţie; punctele de transfer trebuie să fie

evaluate, iar căzăturile eliminate sau spaţiile respective trebuie căptuşite dens. • Accelerarea şi decelerarea fructelor trebuie să fie controlate cu atenţie pentru a evita

deteriorarea prin impact.

6.8 Cauzele şi măsurile de combatere a mucegaiurilor obişnuite apărute după recoltare

Boala Măsuri de prevenire Putregaiul brun Moniliata Fructigena

o Retezaţi şancrele o Înlăturaţi/ colectaţi fructele zbârcite o Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi bolilor în

câmp o Evitaţi deteriorarea fructelor o Supravegheaţi atent culegătorii

Putregaiul negru (Botryosphaeria obtuse)

o Retezaţi şancrele o Înlăturaţi/ colectaţi fructele zbârcite o Evitaţi păstrarea ramurilor retezate în livadă

Putregaiul Gloeosporium (Gloeosporium spp)

o Retezaţi şancrele, cioturile moarte şi mugurii uscaţi

Putregaiul Phytophthora o Menţineţi o fâşie de iarbă de o lăţime maximă

Page 26: Indrumar Mere

Pagina 24

(Phytophthora syringae) o Acoperiţi solul cu mulci pentru a evita stropirea cu noroi o Înlăturaţi ramurile joase o Nu permiteţi acumularea solului pe containerele de tip vrac –

inclusiv pe fundul lăzilor (solul de la fundul lăzilor cade pe fructele dedesubt când lăzile sunt stivuite una peste alta)

Putregaiul Nectria (Nectria galligena)

o Înlăturaţi şancrele şi maceraţi-le cu retezături

Putregaiul Diaporthe (Diaporthe permiciosa)

o Înlăturaţi şancrele, crengile moarte şi slabe în timpul retezării

Putregaiurile Botrytis (Botrytis cinerea)

o Inspectaţi fructele la recoltare şi înlăturaţi fructele afectate o Culegeţi atent pentru a evita leziunile o Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi bolilor o Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea

solului sau a deşeurile organice, precum sunt frunzele o Spălaţi lăzile

Mucegaiul albastru (Penicillium expansum)

o Culegeţi şi trataţi atent merele pentru a evita deteriorarea o Practicaţi măsuri bune de combatere a dăunătorilor şi bolilor o Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea

solului sau a deşeurilor organice, precum sunt frunzele o Spălaţi containerele de tip vrac

Putregaiul Mucor (Mucro spp)

o Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea solului sau a deşeurilor organice, precum sunt frunzele

o Spălaţi containerele de tip vrac o Înlăturaţi fructele căzute din livadă după recoltare pentru a

reduce popularea solului de către ciuperci o Depozitaţi fructele uscate

Putregaiul Fusarium (Fusarium spp)

o Spălaţi containerele de tip vrac o Evitaţi depunerea solului pe containere – sau introducerea

solului sau a deşeurilor organice, precum sunt frunzele o Culegeţi atent pentru a evita deteriorarea

7.0 AMBALAREA

Scopul principal al cutiilor este de a proteja fructele de deteriorări, inclusiv de contuzii, compactare şi vibrare. Cutiile menţin fructele la o temperatură joasă, curate, fără contuzionări şi prezintă, totodată, o unitate de achiziţie.

A doua funcţie importantă a ambalajului fructelor este de a face cunoscut cumpărătorului numele producătorului/ împachetatorului şi marca comercială. Dacă numele şi eticheta/ambalajul sunt atractive şi sunt asociate cu un produs de calitate bună şi consecventă, atunci comercializarea acestuia este mult mai uşoară. Nu subestimaţi importanţa şi valoarea recunoaşterii fructelor Dvs. ca fiind fructe de o calitate consecventă! Cutiile de ambalare variază funcţie de diferite cerinţe de piaţă şi calitate a produsului. În afară de cutiile mari pentru mere care sunt umplute cu un anumit număr de unităţi sau cu o anumită cantitate, pe unele pieţe devin tot mai populare cutiile cu tăvi într-unul sau două rânduri.

Pentru produsele de categoria Extra, toate cutiile ar trebui să fie utilizate împreună cu căptuşeli şi tăvi cu despărţituri care separă fructele individual, protejând fructul de deteriorări, inhibând răspândirea bolilor şi îmbunătăţind prezentarea/ aspectul fructelor.

Page 27: Indrumar Mere

Pagina 25

Fotografia 6: Tipuri de ambalaje în circulaţie.

Mere ambalate în lăzi de lemn în 3-4 straturi fără tăvi cu celule

Mere ambalate în 2-3 straturi fără tăvi cu celule

Mere aranjate pe tăvi cu celule, ambalate în două rânduri în cutii. Notă: Cutia are părţile laterale tăiate (părţi scurte) pe marginile lungi, pentru a permite ventilarea/ circuitul aerului în timpul răcirii, etc.

Mere aranjate pe tăvi cu celule, ambalate în două straturi în ‘cutii’.

Notă: Nu există orificii de ventilare pe părţile cutiei.

Mere aranjate pe tăvi cu celule, ambalate într-un singur strat în ‘cutii’.

Mere pre-ambalate în saci de polietilenă, de către furnizor, pentru comercializarea cu amănuntul.

Page 28: Indrumar Mere

Pagina 26

În dependenţă de metodele de răcire după ambalare şi cerinţele clientului, cutiile trebuie să fie construite cu deschizături de ventilare pentru a permite răcirea rapidă. Ele pot să nu fie ventilate dacă merele au fost răcite anterior ambalării, rămânând reci pe parcursul procesului de ambalare, pentru ca apoi să fie returnate în depozit frigorifice eficiente.

8.0 TRANSPORTAREA

Toate livrările pe distanţă lungă trebuie să fie efectuate în mijloace de transport dotate cu camere frigorifice. Mulţi producători/ exportatori insistă ca temperaturile să fie înregistrate pe tot parcursul perioadei de livrare, pentru a se asigura că fructele vor sosi la destinaţie în condiţii optime. Dacă fructele sosesc în condiţii proaste, înregistrările temperaturilor pot fi foarte importante la soluţionarea disputelor dintre transportatori şi exportatori. De asemenea, trebuie să ţineţi cont de faptul că mulţi comercianţi mari cu amănuntul insistă ca toate fructele (şi legumele) să fie transportate în vehicule dotate cu camere frigorifice, chiar şi atunci când distanţa de livrare este scurtă.

9.0 METODE NOI PENTRU GESTIONAREA PRODUCERII ETILENEI

După cum s-a menţionat în Secţiunea 4.2 de mai sus, etilena este un hormon vegetal care generează o avalanşă de reacţii biochimice ce au ca rezultat înmuierea şi coacerea fructului şi eventual, pierderea calităţii şi a valorii comerciale. Limitarea efectelor etilenei limitează îmbătrânirea naturală a fructului, conservând şi prelungind termenul maxim de păstrare natural. Un prim pas în gestionarea etilenei poate fi recoltarea fructelor anterior începerii procesului de producere a etilenei. Următorii doi paşi ce implică tratarea merelor după recoltare sunt descrişi mai jos. Nici unul dintre produsele menţionate nu este încă aprobat pentru utilizare în Moldova, dar aceasta s-ar putea schimba în viitor.

1. ReTain (aminoetoxivinilglicin, produs de Valent Biosciences).

Retain este un spray de aplicare înainte de recoltare care inhibă producerea etilenei. Atunci când acesta este aplicat cu 30 de zile anterior zilei anticipate de recoltare, ReTain inhibă producţia naturală a etilenei în fruct. Acesta îmbunătăţeşte atât calitatea fructelor din câmp, cât şi calitatea termenului maxim de depozitare de după recoltă.

În câmp, limitarea etilenei ajută la prevenirea căderii fructelor de pe pom, acţionând drept un material de stopare a căderilor. Acesta de asemeni întârzie coacerea şi îmbătrânirea, astfel încât fructului i se va permite să crească şi să-şi dezvolte dimensiunile şi glucoza anterior recoltării. În depozit, stoparea producerii etilenei tergiversează înmuierea fructelor şi acestea vor putea fi depozitate pe un timp mai îndelungat, menţinându-şi calitatea bună. Cu toate acestea, în interiorul depozitului, fructele tratate cu ReTain sunt sensibile la etilena produsă de alte fructe şi vor reacţiona prin coacere.

2. Smartfresh (1-metilciclopropen sau 1-MCP)

Smartfresh este un gaz, utilizat pentru tratarea fructelor la scurt timp după recoltare, ceea ce inhibă centrii receptori ai etilenei, blocând unirea etilenei cu centrii receptori din fruct şi, astfel, prevenind coacerea. 1-MCP va continua să ocupe centrele de legătură pe tot parcursul ciclului vital al fructului, Dacă în depozit va fi prezentă etilena, ea nu va afecta fructele tratate cu 1-MCP.

1-MCP este o moleculă simplă şi este utilizată în concentraţii foarte mici. Materialul este utilizat într-o concentraţie de 1 ppm sau mai puţin şi trebuie aplicat în formă gazoasă într-o încăpere sigilată nu mai târziu de o săptămână după recoltare. Fructele obţin un termen de depozitare cu mult mai lung şi odată ce sunt scoase din depozit, au un termen de comercializare mai mare. Aceasta se

Page 29: Indrumar Mere

Pagina 27

datorează faptului că în fructe trebuie să regenereze centre de legătură pentru etilenă şi acestea nu se formează atât timp cât fructele sunt păstrate la temperaturi joase.

Doar tehnicienilor instruiţi li se permite să aplice gazul, deoarece aplicarea incorectă ar putea avea drept consecinţă rezultate nepotrivite.

Page 30: Indrumar Mere

Pagina 28

Anexa 1: Tendinţele pentru soiuri, Producţia de facto pentru 2000, producţia preliminară pentru 2005 şi producţia pronosticată pentru anii 2010 şi 2015. (Categoria şi ponderea din total). Notă: Cifrele exclud producţia din China

Soi 2000 2005 2010 1015 2000 2005 2010 2015

De facto

%

Prelim. %

Pronostic %

Pronostic% Clasamentul de facto

Clasamentul preliminar

Clasamentul pronosticat

Clasamentul pronosticat

Red 22.27 19.50 17.56 16.10 1 1 2 2Golden 19.37 19.21 18.59 17.47 2 2 1 1Gala/Royal 7.45 12.04 12.91 14.17 3 3 3 3Fuji 4.89 6.48 6.84 7.11 6 4 4 4Granny 6.45 6.26 6.26 6.20 4 5 5 5Jonagold 5.24 4.94 4.84 4.74 5 6 6 6Idared 3.10 4.03 4.03 3.70 7 7 7 7Braeburn 2.24 2.64 2.82 2.58 8 8 8 8McIntosh 2.23 1.89 1.75 1.72 9 9 9 10Elstar 1.72 1.85 1.72 1.64 12 10 10 11Jonathan 2.16 1.49 1.47 1.32 10 11 12 12Rome 1.86 1.40 1.26 1.11 11 12 13 13Cripps 0.41 1.31 1.62 1.84 23 13 11 9Cortland 0.84 1.06 0.97 0.87 14 14 14 14Lobo 0.61 0.86 0.79 0.75 18 15 15 15Reinette 0.70 0.80 0.78 0.72 16 16 16 16Gloster 0.75 0.63 0.69 0.62 15 17 17 17Spartan 0.43 0.58 0.53 0.45 22 18 18 21Newton 0.52 0.55 0.53 0.53 20 19 18 18Boskop 0.81 0.54 0.51 0.48 13 20 20 20Empire 0.45 0.47 0.47 0.50 21 21 21 19Melrose 0.56 0.44 0.40 0.35 19 22 23 23Cox’s 0.67 0.41 0.41 0.35 17 23 22 23Tsugaru 0.38 0.40 0.40 0.37 24 24 23 22Bramley 0.23 0.35 0.32 0.30 28 25 25 25York 0.34 0.32 0.28 0.27 25 26 26 26Ohrin 0.25 0.27 0.25 0.25 26 27 27 27Northern 0.23 0.20 0.19 0.17 28 28 28 29Stayman 0.25 0.19 0.18 0.16 26 29 29 30Mutsu 0.14 0.17 0.14 0.13 31 30 31 30R I 0.15 0.15 0.12 0.11 30 31 32 31Cameo 0.06 0.14 0.18 0.20 34 32 39 28Senshu 0.05 0.10 0.09 0.09 36 33 33 32Hokuto 0.06 0.10 0.09 0.09 34 33 33 32Ingrid 0.07 0.06 0.06 0.06 32 35 35 34Sursa: Raportul Global privind merele, ediţia 2006, Belrose Inc

Page 31: Indrumar Mere

Pagina 29

Anexa 2: Testul cu Amidon-Iod şi diagrame Echipamentul pentru testarea AI constă dintr-un pulverizator de un litru, operat manual, umplut cu soluţie de AI, un cuţit de buzunar şi o diagramă de indicatori ai amidonului. Iodul trebuie să fie preparat proaspăt pentru fiecare sezon de recoltare şi să fie păstrat într-un container întunecat în timpul sezonului, din cauză că acesta este sensibil la lumină. Un farmacist îl poate prepara cu uşurinţă conform următoarei reţete:

1. Dizolvaţi 8,8 grame de Kaliu Iodid în aproximativ 30 ml de apă caldă. Agitaţi uşor soluţia pînă la dizolvarea completă a Kaliului Iodid.

2 Adăugaţi 2,2 grame de cristale de iod. Scuturaţi amestecul până când cristalele sunt dizolvate complet.

3. Diluaţi amestecul cu apă pentru a primi 1 litru de soluţie pentru testare. Amestecaţi bine. AVERTISMENT: Iodul este o substanţă chimică foarte toxică. Soluţia de iod trebuie să fie etichetată adecvat cu “TOXIC” şi cu denumirea SOLUŢIE DE IOD, şi trebuie să fie păstrată într-un dulap încuiat, nelăsată la îndemâna copiilor şi animalelor de casă. Merele utilizate pentru acest test nu trebuie să fie oferite animalelor şi nici utilizate pentru compost. În cazul înghiţirii unei cantităţi de iod sau a merelor tratate cu iod, induceţi vomitarea şi consultaţi imediat un medic. Este foarte important să începeţi preluarea mostrelor şi testarea fructelor cu două săptămâni înainte de recoltarea anticipată, pentru a obţine un nivel de bază a maturităţii fructelor. Procedura trebuie să fie realizată înainte de amiază şi este destul de simplă:

• Luaţi o mostră de mere la o etapă avansată ce par a fi gata pentru recoltare, în baza dimensiunii, culorii, zilelor după înflorirea completă şi gustului/dulceţii sale

• Tăiaţi fructele în jumătate, orizontal, în jurul "ecuatorului" fructelor

• Pulverizaţi asupra fructului înjumătăţit cu soluţia de AI; suprafaţa trebuie să fie bine-umezită. După aproximativ un minut amidonul va reacţiona cu iodul şi se va colora albastru/negru, iar zonele cu glucoză vor rămâne albe

• Aşteptaţi 1 – 1.5 minute şi identificaţi rezultatele prin compararea coeficientului glucozei cu diagramele AI.

• În general, într-o livadă se înregistrează o creştere de o unitate de amidon la fiecare 5 zile, cu toate că acest proces poate fi accelerat pe timp de vreme aridă.

După tratarea cu soluţie de Iod şi evaluarea rezultatelor pin comparaţia vizuală cu diagrama relevantă, trebuie să se calculeze o clasificare medie a tuturor merelor din partida de mostre pentru a determina etapa de maturitate a fructului. De regulă, fructele cu un indicator AI de 3-4 sunt potrivite pentru păstrarea pe termen lung în depozit cu atmosferă controlată, merele cu un indicator AI de 4-6 sunt cele mai potrivite pentru păstrarea pe termen scurt în depozit cu atmosferă controlată, iar fructele cu indicatorul AI la nivelul 6 sau mai mare trebuie să fie plasate în depozite frigorifice obişnuite sau comercializate imediat. Merele de soiul McIntosh ce au fost recoltate pentru păstrare obişnuită în depozit cu atmosferă controlată sunt suficient de mature atunci când ating indicatorul 4. Utilizarea echipamentului de răcire mai eficient, tratarea atentă şi transferul rapid la depozit ar putea semnifica că merele de soiul McIntosh recoltate cu un indicator de 2,5 - 3.0 sunt mai acceptabile pentru păstrarea pe termen lung în depozit cu atmosferă controlată sau pentru păstrarea în depozite cu conţinut scăzut de oxigen.

Merele continuă să fie bune pentru depozitare obişnuită în încăperi cu atmosferă controlată atât timp cât ele prezintă un indicator de 4, 5 sau 6. Totuşi, merele mai maturate trebuie să fie depozitate pe un termen mai scurt. Fructele cu indicatorul 6 vor avea mai multă savoare şi o textură mai moale şi

Page 32: Indrumar Mere

Pagina 30

sunt potrivite pentru consum imediat. Aceste fructe pot fi depozitate reuşit pentru o perioadă scurtă de timp, dar trebuie să fie comercializate atât timp cât încă li se menţin calităţile gustative excelente.

Pentru soiul Red Delicious, prima recoltă acceptabilă pentru păstrarea în depozitul cu atmosferă controlată apare atunci când indicatorul fructelor atinge pragul de 2,5 - 3. Fiţi gata să observaţi o variere semnificativă a conţinutului de amidon/ glucoză a diferitor subsoiuri de Red Delicious. Observaţi că schimbările amidonului în acest soi sunt mai puţin definite decât cele ale soiului McIntosh.

Notă: Zonele întunecate indică amidonul, zonele deschise indică glucoza

RED DELICIOUS

EMPIRE

IMATUR

SUPRAMATURAT

MATURAT

1

5

32

4

7 8 9

6

IMMATURE

SUPRAMATURAT

MATURE

1

5

32

4

7 8 9

6

SPARTAN

MCINTOSH

Page 33: Indrumar Mere

Pagina 31

ANEXA 3: Subiecte recomandate pentru instruirea culegătorilor Subiectele pentru instruirea culegătorilor ar trebui să includă, printre altele, următoarele aspecte:

1. Lucrătorii trebuie să menţină o igienă personală bună, să-şi spele mâinile înainte de lucru, după utilizarea toaletei, după mâncare, fumat sau de fiecare dată când mâinile se murdăresc.

2. Lucrătorii trebuie să aibă unghiile tăiate scurt pentru a nu deteriora fructele. 3. Lucrătorii trebuie să trateze fructele cu grijă pentru a evita contuzionarea şi provocarea leziunilor,

deoarece de multe ori patogenii intră în fructe prin leziuni. 4. Lucrătorii trebuie să fie instruiţi despre etapa/ condiţiile optime de maturare a fructelor pentru cules şi

ei trebuie să înţeleagă că criteriile sunt diferite pentru diferite soiuri de mere. 5. Doar fructele bune, nedeteriorate trebuie să fie culese pentru a fi depozitate:

a. Fructele ce au găuriri – ex. ciupiri de păsări, deteriorări ale insectelor sau pieliţa ruptă nu trebuie să fie culese pentru comercializare pe piaţa de produse proaspete.

b. Fructele contuzionate sau deteriorate din pom nu trebuie să fie aranjate în acelaşi container cu fructele pentru păstrare sau pentru comercializare. În afara faptului că sunt contuzionate, fructele deteriorate sunt surse de putregai şi boli; acestea produc cantităţi mai mari de gaz de etilenă, ceea ce forţează coacerea accelerată şi pierderea calităţii fructelor nedeteriorate.

c. Fructele ce au contactat cu solul sau care au fost stropite cu noroi nu sunt bune pentru a fi depozitate sau pentru comercializarea pe piaţa produselor proaspete. Acestea vor putrezi în timpul transportării sau depozitării.

d. Dacă un fruct a căzut, acesta va fi contuzionat. Chiar şi dacă culegătorul nu vede contuzia cu ochiul liber, aceasta va apărea mai târziu. Lucrătorii trebuie să înţeleagă că fructele căzute nu trebuie să fie puse în sacii de recoltare sau în containerele de tip vrac.

e. Echipele de recoltare trebuie să fie instruite să recunoască mici infecţii latente. Fructele ce au aceste mici infecţii nu trebuie recoltate pentru comercializare în stare proaspătă sau pentru păstrare ulterioară.

6. Culegătorii ar trebui să înceapă prin culegerea fructelor de la baza corolei şi apoi să se ridice la vârf, chiar şi dacă ei intenţionează să recolteze doar anumite fructe din pom – ex: acele ce sunt la faza de maturare potrivită.

7. Fructele trebuie culese cu întreaga mână – inclusiv palma mâinii – şi nu doar cu vârful degetelor. Vârful degetelor contuzionează fructele.

8. Trebuie să se culeagă doar câte un fruct.

9. În mână trebuie ţinut doar un singur măr. 10. Mărul trebuie să fie cules prin apucarea fructului şi învârtirii acestuia pentru a-l înlătura de pe ram –

lăsând pedunculul anexat la fruct. 11. Fructele NU trebuie să fie culese prin tragerea acestora de pe ram. 12. Culegătorii trebuie să aibă scări uşoare, dacă au nevoie de acestea, pentru a le permite să ajungă la

fructe. Dacă le veţi permite culegătorilor să se urce în copaci, aceasta va avea ca rezultat recoltarea proastă, va contuziona fructele şi va deteriora copacii şi mugurii în curs de dezvoltare pentru fructele din anii viitori.

13. Toate fructele trebuie să fie plasate în containerele pentru cules fără a fi scăpate. Supraveghetorii ar trebui să vadă mîinile culegătorilor coborîte în container în timpul plasării fructelor. Culegătorii ce scapă fructele în sacii de recoltare – chiar şi la o distanţă de 10 cm – pot cauza contuzionarea fructelor scăpate, iar fructele deja aflate în container sunt contuzionate de fructele ce sunt scăpate de sus.

14. Într-o livadă bine gestionată nu ar trebui să se audă sunete de fructe scăpate sau rostogolite. Recoltarea trebuie să fie un proces liniştit şi silenţios.

Page 34: Indrumar Mere

Pagina 32

15. În livada unde se aud fructe scăpate şi rostogolite, fructele sunt deteriorate. 16. Fructele trebuie să fie transferate cu grijă din containerele pentru cules în containerele de tip vrac.

Fructele nu trebuie să fie scăpate şi mişcările trebuie să fie lente. Într-adevăr plasarea merelor în container nu ar trebui să fie acompaniată de nici un sunet. Aceasta este o altă operaţiune care trebuie realizată într-o linişte completă.

17. Containerele pentru recoltare nu are trebui niciodată să fie umplute mai sus decât marginea acestora. Merele din containerele arhipline sunt vulnerabile la deteriorări, din cauza înghesuielii şi în timpul stivuirii cu elevatoarele cu furcă, atunci când acestea sunt stivuite în camioane/ depozite frigorifice.

18. Manevrarea lăzilor cu elevatorul cu furcă poate influenţa impactul şi şoferii trebuie să fie instruiţi şi supravegheaţi pentru a mânui lăzile cu fructe atent şi cu grijă.

Page 35: Indrumar Mere

Pagina 1

Regulamentul (CE) nr. 85/2004 al Comisiei din 15 ianuarie 2004 de stabilire a standardului de comercializare pentru mere COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor6, în special articolul 2 alineatul (2), întrucât: (1) Merele sunt incluse în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2200/96 printre produsele pentru care trebuie adoptate standarde. Regulamentul (CE) nr. 1619/2001 al Comisiei din 6 august 2001 de stabilire a standardului de comercializare pentru mere și pere și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 920/897 stabilește un standard comun de comercializare pentru mere și pere. (2) Din motive de claritate, Grupul de lucru pentru standardizarea produselor perisabile și dezvoltarea calității al Comisiei Economice a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (CEE/ONU) a decis să delimiteze dispozițiile privind merele de cele referitoare la pere. Pe de altă parte, a decis să actualizeze standardul CEE/ONU FFV-50 privind comercializarea și controlul calității comerciale a merelor, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la calitate și la mărime. Din motive de transparență pe piața mondială, este necesară abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1619/2001 și adoptarea, în consecință, a două noi standarde de comercializare pentru mere, respectiv pere. (3) Principalul criteriu de maturitate prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1619/2001 este definirea unei dimensiuni minime pentru mere. Având în vedere progresele tehnice din domeniul metodelor de măsurare a fermității și a conținutului de zahăr al fructelor, precum și apariția unor noi piețe de desfacere pentru merele coapte de dimensiuni mici, trebuie redusă dimensiunea minimă a merelor aplicabilă în cadrul Comunității, avându-se grijă, în același timp, prin intermediul unor noi criterii de maturitate ca, de exemplu, conținutul de zahăr și fermitatea, ca reducerea dimensiunii minime să nu aibă drept rezultat introducerea pe piață a unor fructe insuficient de coapte și/sau de dezvoltate. (4) Deoarece definirea precisă a noilor criterii de maturitate, care să țină seama de caracteristicile soiurilor în ceea ce privește dimensiunea merelor, necesită cercetări mai ample, este oportun să se amâne aplicarea reducerii dimensiunii minime pentru data de 1 august 2005 și să se prevadă, până la data respectivă, dispoziții tranzitorii privind mărimea. (5) Aplicarea noilor standarde trebuie să elimine de pe piață produsele de calitate nesatisfăcătoare, să orienteze producția în scopul satisfacerii cerințelor consumatorilor și să faciliteze relațiile comerciale pe baza unei concurențe loiale, contribuind astfel la creșterea rentabilității producției. (6) Standardele se aplică în toate etapele de comercializare. Transportul pe distanțe mari, depozitarea pe durată determinată sau diferitele manipulări la care sunt supuse produsele pot atrage după sine diverse alterări care se datorează evoluției biologice a produselor sau caracterului lor mai mult sau mai puțin perisabil. Este recomandabil să se țină seama de aceste alterări în aplicarea standardelor în etapele de comercializare care urmează după etapa de expediere. (7) Dat fiind că produsele din categoria „Extra” fac obiectul unei trieri și condiționări extrem de atente, trebuie să se ia în considerare doar diminuarea stării de prospețime și de turgescență a acestora. (8) Comitetul de gestionare a fructelor și legumelor proaspete nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul 1 Standardul de comercializare aplicabil merelor care intră sub incidența codului NC ex 0808 10 este prevăzut în anexă. Standardul se aplică în toate etapele de comercializare, în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2200/96.

6 JO L 297, 21.11.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 47/2003 al Comisiei (JO L 7, 11.1.2003, p. 64). 7 JO L 215, 9.8.2001, p. 3. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 46/2003 (JO L 7, 11.1.2003, p. 61).

Page 36: Indrumar Mere

Pagina 2

Cu toate acestea, în etapele următoare etapei de expediere, produsele pot prezenta, în raport cu cerințele standardului: – o ușoară diminuare a stării de prospețime și de turgescență; – produsele încadrate în alte categorii decât categoria „Extra” pot prezenta ușoare alterări datorate evoluției lor și caracterului lor mai mult sau mai puțin perisabil. Articolul 2 Până la 31 iulie 2005, se aplică următoarele dispoziții privind mărimea: (a) dacă dimensiunea este determinată cu ajutorul diametrului, se impune un diametru minim pentru toate categoriile de fructe, după cum urmează: Extra Categoria I Categoria II Soiuri cu fructe mari (1) 70 mm 65 mm 65 mm

Alte soiuri 60 mm 55 mm 55 mm (1) Lista neexhaustivă a soiurilor cu fructe mari este prezentată în apendicele la anexă. (b) dacă dimensiunea este determinată cu ajutorul greutății, se impune o greutate minimă pentru toate categoriile de fructe, după cum urmează: Extra Categoria I Categoria II Soiuri cu fructe mari (1) 140 g 110 g 110 g

Alte soiuri 90 g 80 g 80 g (1) Lista neexhaustivă a soiurilor cu fructe mari este prezentată în apendicele la anexă. Articolul 3 Regulamentul (CE) nr. 1619/2001 se abrogă. Articolul 4 Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Paragrafele al doilea și al treilea de la punctul III din anexă se aplică doar de la 1 august 2005. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 15 ianuarie 2004. Pentru Comisie Franz FISCHLER Membru al Comisiei Anexă Standard pentru mere I. DEFINIȚIA PRODUSULUI Prezentul standard reglementează merele din soiurile (cultivarele) provenite din Malus domestica Borkh., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, cu excepția merelor destinate transformării industriale. II. DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA Standardul are ca obiect definirea calităților pe care trebuie să le prezinte merele după condiționare și ambalare. A. Caracteristici minime La toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, merele trebuie să fie: – întregi; – sănătoase; sunt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum; – curate, practic lipsite de materii străine vizibile; – practic lipsite de paraziți; – practic lipsite de atacuri ale paraziților; – să nu prezinte umiditate exterioară anormală; – să fie lipsite de mirosuri și/sau gusturi străine. De asemenea, fructele trebuie să fie culese cu grijă.

Page 37: Indrumar Mere

Pagina 3

Dezvoltarea și starea merelor trebuie să permită: – continuarea procesului de maturație, pentru a putea atinge gradul de maturitate adecvat în funcție de caracteristicile soiului respectiv (8)(9); – rezistența la transport și manipulare; – sosirea în condiții satisfăcătoare la locul de destinație. B. Clasificarea Merele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează: (i) Categoria „Extra” Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv10 și să aibă atașat un peduncul intact. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj. (ii) Categoria I Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv (3). Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Cu toate acestea, merele pot prezenta mici defecte după cum urmează, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj: – mici defecte de formă; – mici defecte de dezvoltare; – mici defecte de colorație; – mici defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși: – lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită; – 1 cm2 din suprafața totală în cazul celorlalte defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a căror suprafață totală nu poate depăși 0,25 cm2; – 1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie decolorată. Pedunculul poate lipsi, cu condiția ca punctul de rupere să fie curat și ca epiderma din zona respectivă să nu fie deteriorată. (iii) Categoria II Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite în cele ce urmează11. Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale. Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce privește calitatea, conservarea și prezentarea: – defecte de formă; – defecte de dezvoltare; – defecte de colorație; – defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși: – lungimea de 4 cm în cazul defectelor de formă alungită; – 2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a căror suprafață totală nu poate depăși 1 cm2; – ușoare lovituri care nu depășesc 1,5 cm2 din suprafața totală, epiderma putând fi ușor decolorată.

8 În ceea ce prive�te caracteristicile soiului Fuji �i ale muta�iilor sale referitoare la maturitatea la recoltare, fructele afectate de boala miezului sticlos sunt admise, cu condi�ia ca manifestarea bolii respective să se limiteze la fasciculul fibro-vascular al fiecărui fruct. 9 În acest sens, fructele trebuie să prezinte un con�inut solide solubil �i un grad de fermitate corespunzătoare. 10 În apendicele la prezentul standard sunt prezentate criteriile privind colora�ia �i gradul de înro�ire, precum �i o listă neexhaustivă a soiurilor relevante pentru fiecare criteriu. 11 În apendicele la prezentul standard sunt prezentate criteriile privind colora�ia �i gradul de înro�ire, precum �i o listă neexhaustivă a soiurilor relevante pentru fiecare criteriu.

Page 38: Indrumar Mere

Pagina 4

III. DISPOZIȚII PRIVIND MĂRIMEA Mărimea este determinată de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale sau de greutate. În cazul în care dimensiunea este determinată cu ajutorul diametrului, se impune un diametru minim pentru toate categoriile de fructe, după cum urmează: Extra Categoria I Categoria II Soiuri cu fructe mari (1) 65 mm 60 mm 60 mm

Alte soiuri 60 mm 55 mm 50 mm (1) Lista neexhaustivă a soiurilor cu fructe mari este prezentată în apendicele la prezentul standard. În cazul în care dimensiunea este determinată cu ajutorul greutății, se impune o greutate minimă pentru toate categoriile de fructe, după cum urmează: Extra Categoria I Categoria II Soiuri cu fructe mari (1) 110 g 90 g 90 g

Alte soiuri 90 g 80 g 70 g (1) Lista neexhaustivă a soiurilor cu fructe mari este prezentată în apendicele la prezentul standard. Pentru a garanta o dimensiune omogenă a fructelor dintr-un colet: – pentru fructele măsurate în funcție de diametru, diferența de diametru dintre fructele din același colet este limitată la: – 5 mm, pentru fructele din categoria „Extra” și fructele din categoriile I și II prezentate în straturi suprapuse12; – 10 mm, pentru fructele din categoria I, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate13. – pentru fructele măsurate în funcție de greutate, diferența de greutate dintre fructele din același colet este limitată la: – 20 % din greutatea medie a fructelor din colet, pentru fructele din categoria „Extra” și fructele din categoriile I și II prezentate în straturi suprapuse; – 25 % din greutatea medie a fructelor din colet, pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate. Nu este prevăzută o mărime omogenă pentru fructele din categoria II prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate. IV. DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE Sunt admise toleranțe privind calitatea și mărimea pentru fiecare colet cu produse care nu sunt în conformitate cu cerințele categoriei indicate. A. Toleranțe privind calitatea (i) Categoria „Extra” Aproximativ 5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu corespund caracteristicilor categoriei respective, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei I sau sunt admise, în mod excepțional, în toleranțele pentru această categorie. (ii) Categoria I Aproximativ 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei II sau sunt admise, în mod excepțional, în toleranțele pentru această categorie. (iii) Categoria II Aproximativ 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu corespund caracteristicilor categoriei și nici caracteristicilor minime, cu excepția fructelor atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum.

12 Cu toate acestea, pentru merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) �i Horneburger diferen�a de diametru poate atinge 10 mm. 13 Cu toate acestea, pentru merele din soiurile Bramley’s Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) �i Horneburger diferen�a de diametru poate atinge 20 mm.

Page 39: Indrumar Mere

Pagina 5

În cadrul acestei toleranțe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor care prezintă următoarele defecte: – atacuri grave ale bolilor care dau anumitor regiuni din fructe un aspect sticlos sau de plută; – mici leziuni sau fisuri necicatrizate; – urme foarte mici de putregai; – prezența unor paraziți vii în fruct și/sau alterarea pulpei din cauza paraziților. B. Toleranțe privind mărimea Pentru toate categoriile: 10 % din numărul sau din greutatea merelor care au mărimea imediat inferioară sau superioară mărimii menționate pe colet înregistrând, în cazul fructelor cu cea mai mică mărime admisă, o variație maximă de: – 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care mărimea este determinată cu ajutorul diametrului; – 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care mărimea este determinată cu ajutorul greutății. V. DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA A. Omogenitatea Conținutul fiecărui colet trebuie să fie omogen și să conțină numai mere de aceeași origine, din același soi, de aceeași calitate sau mărime (dacă se determină mărimea), în aceeași fază de dezvoltare. De asemenea, pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației. Ambalajele în care sunt puse merele pentru vânzare, având o greutate netă de maximum 5 kg, pot conține amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce privește calitatea și, pentru fiecare soi prezent, originea, mărimea (în cazul în care se determină mărimea) și faza de dezvoltare. Prin derogare de la dispozițiile anterioare de la prezentul punct, produsele reglementate de prezentul regulament pot fi amestecate, în ambalaje de comercializare cu greutatea mai mică sau egală cu trei kilograme, cu fructe și legume proaspete din specii diferite, în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 48/2003 al Comisiei14. Partea aparentă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut. B. Condiționarea Merele trebuie condiționate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului. În special, ambalajele de comercializare având o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsul în mod adecvat. Materialele utilizate în interiorul coletelor trebuie să fie noi, curate și confecționate din materiale care să nu producă alterări externe sau interne ale produsului. Este autorizată utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau timbrelor care conțin indicații comerciale, cu condiția ca imprimarea și etichetarea să fie realizate cu cerneală sau lipici, netoxice. În colete nu trebuie să existe corpuri străine. C. Prezentarea Fructele din categoria „Extra” trebuie ambalate în straturi suprapuse. VI. DISPOZIȚII PRIVIND MARCAJUL Fiecare colet trebuie să conțină, în caractere grupate pe aceeași parte, lizibile, de neșters și vizibile din exterior, următoarele indicații: A. Identificarea Ambalatorul și/sau expeditorul: numele și adresa sau identificarea simbolică eliberată sau recunoscută de un serviciu oficial. Cu toate acestea, în cazul în care se utilizează un cod (identificare simbolică), mențiunea „ambalator și/sau expeditor (sau o abreviere echivalentă)” trebuie să apară lângă acest cod (identificare simbolică). B. Natura produsului – „mere”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior; – denumirea soiului; – în cazul ambalajelor de comercializare care conțin un amestec de soiuri diferite de mere, indicarea fiecărui soi prezent în ambalaj.

14 JO L 7, 11.1.2003, p. 65.

Page 40: Indrumar Mere

Pagina 6

C. Originea produsului Țara de origine și, eventual, zona de producție sau denumirea națională, regională sau locală – în cazul unui ambalaj de comercializare care conțin un amestec de soiuri diferite de mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine ale fructelor respective trebuie să apară în imediata apropiere a soiului în cauză. D. Caracteristici comerciale – categoria; – mărimea sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăți. În cazul în care identificarea are loc pe baza mărimii, aceasta este indicată: (a) pentru fructele pentru care există norme privind omogenitatea, prin diametrul minim și maxim sau prin greutatea minimă și maximă; (b) pentru fructele pentru care nu există norme privind omogenitatea, prin diametrul sau greutatea celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile „și peste” sau „și +” sau o denumire echivalentă sau, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet. E. Marca oficială de control (facultativă) Apendice 1. CRITERII DE COLORAȚIE, GRUPE DE COLORAȚIE ȘI CODURI

A (soiuri roșii) B (soiuri cu colorație mixt-roșie)

C (soiuri cu striații, ușor colorate)

Grupa de colorație Suprafața totală

a colorației roșii specifice soiului

Suprafața totală a colorației mixte-roșii specifice soiului

Suprafața totală a decolorării ușor roșii, înroșite sau cu striații, specifice soiului

D (alte soiuri)

Categoria extra 3/4 1/2 1/3 Categoria I 1/2 1/3 1/10 Categoria II 1/4 1/10 –

Nici o cerință în ceea ce privește colorația roșie

2. CRITERII DE ÎNROȘIRE – Grupa R: Soiuri pentru care înroșirea este o caracteristică a epidermei și nu constituie un defect în cazul în care este în conformitate cu aspectul tipic al soiului. – Pentru soiurile enumerate în lista următoare, a căror denumire nu este urmată de litera R, înroșirea este admisă în următoarele limite:

Categoria „Extra” Categoria I Categoria II Toleranța pentru

categoria II (i) Pete brune

– care nu depășesc cavitatea pedunculară

– care pot depăși ușor cavitatea pedunculului sau a pistilului

– care pot depăși cavitatea pedunculului sau a pistilului

– fructe care nu pot afecta în mod grav aspectul și starea coletului

– care nu sunt rugoase

– care nu sunt rugoase

– ușor rugoase

(ii) Înroșire Maximum admis din suprafața fructului

– reticulară fină (care nu contrastează puternic cu colorația generală a fructului)

– urme ușoare și izolate de înroșire care nu afectează aspectul general al fructului sau al coletului

1/5 1/2 – fructe care nu pot afecta în mod grav aspectul și starea coletului

– puternică – fără 1/20 1/3 – fructe care nu

Page 41: Indrumar Mere

Pagina 7

pot afecta în mod grav aspectul și starea coletului

– cumul de defecte (cu excepția petelor brune admise în condițiile anterioare). În orice caz, înroșirea fină și cea puternică nu pot depăși împreună un maximum de:

– 1/5 1/2 – fructe care nu pot afecta în mod grav aspectul și starea ansamblului coletului

3. CRITERII DE MĂRIME Grupa FM: Soiuri de mere cu fructe mari prevăzute la al doilea paragraf de la titlul III din standardul pentru mere. 4. LISTA NEEXHAUSTIVĂ A SOIURILOR DE MERE CLASIFICATE DUPĂ CRITERIILE DE COLORAȚIE, ÎNROȘIRE ȘI MĂRIME Fructele din soiurile care nu fac parte din listă trebuie clasificate în funcție de caracteristicile soiurilor respective. Unele dintre soiurile enumerate în următoarea listă pot fi comercializate sub denumirile comerciale pentru care s-a solicitat sau s-a obținut protecția în una sau mai multe țări. Prima și a doua coloană din următorul tabel nu sunt destinate să includă astfel de denumiri de marcă comercială. Anumite mărci cunoscute sunt menționate în a treia coloană numai cu titlu informativ.

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

African Red African Carmine™

B

Akane Tohoku 3 Primerouge® B Alborz Seedling C Aldas B FM Alice B Alkmene Early Windsor C Alwa B Angold C FM

Apollo Beauty of Blackmoor C FM

Arkcharm Arkansas No 18 A 18 C FM

Arlet B R Aroma C Soiuri mutante de colorație roșie ale soiului Aroma, de exemplu Aroma Amorosa

B

Auksis B Belfort Pella B Belle de Boskoop și soiurile mutante D R FM

Page 42: Indrumar Mere

Pagina 8

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

Belle fleur double D FM

Berlepsch Freiherr von Berlepsch C

Red Berlepsch Berlepsch rouge Roter Berlepsch B

Blushed Golden FM Bohemia B FM

Red Boskoop Boskoop rouge Roter Boskoop B R FM

Braeburn B FM Soiuri mutante de colorație roșie ale soiului Braeburn, de exemplu:

A FM

Hidala Hilwell® Aurora™ Red Braeburn™ Joburn Southern Rose™

Lochbuie Red Braeburn Redfield®

Mahana Red Eve™ Red Braeburn™ Mariri Red Southern Rose™

Redfield Red Braeburn™ Royal Braeburn Southern Rose™

Bramley Bramley’s Seedling Triomphe de Kiel D FM

Brettacher Sämling D FM Calville (grupul …) D FM Cardinal B Carola Kalco C FM Caudle Cameo™ B Charden D FM Charles Ross D FM Civni Rubens® B Coromandel Red Corodel A Cortland B FM Cox’s orange pippin și soiurile mutante Cox Orange C R

Soiuri mutante de colorație roșie ale soiului Cox’s Orange Pippin de exemplu:

B R

Cherry Cox Crimson Bramley FM Cripps Pink Pink Lady® C Cripps Red Sundowner™ C (1) Dalili Ambassy® C FM Dalinbel B Delblush Tentation® D FM Delcorf și soiurile Delbarestivale® C FM

Page 43: Indrumar Mere

Pagina 9

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

mutante, de exemplu: Dalili Monidel Ambassy® Delgollune Delbard Jubilé® B FM Delicious ordinaire Ordinary Delicious B Deljeni Primgold® D FM Delikates B Delor C FM Discovery C Dunn’s Seedling D R Dykmanns Zoet C Egremont Russet D R Elan D FM Elise Red Delight Roblos® A FM Ellison’s orange Ellison C FM Elstar și soiurile mutante, de exemplu: C

Daliter Elton™ Elshof Elstar Armhold Elstar Reinhardt Soiuri mutante de colorație roșie ale soiului Elstar, de exemplu:

B

Bel-El Red Elswout™ Daliest Elista™ Goedhof Elnica™ Red Elstar Valstar Empire A Falstaff C Fiesta Red Pippin C Florina Querina® B FM Fortune D R Fuji și soiurile mutante B FM Gala C Soiuri mutante de colorație roșie ale soiului Gala, de exemplu:

A

Annaglo Baigent Brookfield® Galaxy Mitchgala Mondial Gala® Obrogala Regala Regal Prince

Gala Must® Tenroy Royal Gala®

Garcia D FM

Page 44: Indrumar Mere

Pagina 10

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

Ginger Gold D FM Gloster B FM Goldbohemia D FM Golden Delicious și soiurile mutante D FM

Golden Russet D R Gradigold Golden Supreme Golden Extreme D FM

Goldrush Coop 38 D FM Goldstar D FM Granny Smith D FM

Red Gravenstein Gravenstein rouge Roter Gravensteiner B FM

Gravensteiner Gravenstein D FM Greensleeves D FM Holsteiner Cox și soiurile mutante Holstein D R

Red Holstein Holstein rouge Roter Holsteiner Cox C R

Honeycrisp Honeycrunch® C FM Honeygold D FM Horneburger D FM Howgate Wonder Manga D FM Idared B FM Ingrid Marie B R Isbranica Izbranica C Jacob Fisher D FM Jacques Lebel D FM Jamba C FM James Grieve și soiurile mutante Red James Grieve D FM

James Grieve rouge B FM Jarka C FM Jerseymac B Jester D FM Jonagold (2) și soiurile mutante, de exemplu: C FM

Crowngold Daligo Daliguy Jonasty Dalijean Jonamel Jonagold 2000 Excel Jonabel Jonabres King Jonagold New Jonagold Fukushima Novajo Veulemanns Schneica Jonica Wilmuta Jonagored și soiurile mutante, de exemplu: A FM

Page 45: Indrumar Mere

Pagina 11

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

Decosta Jomured Van de Poel Jonagold Boerekamp Early Queen® Jomar Marnica® Jonagored Supra Jonaveld First Red® Primo Romagold Rubinstar

Wilton’s® Red Jonaprince Surkijn Red Prince®

Jonalord C Jonathan B Julia B Jupiter D FM Karmijn de Sonnaville C R FM Katy Katja B Kent D R Kidd’s orange red C R Kim B Koit C FM Krameri Tuvioun B Kukikovskoje B Lady Williams B FM Lane’s Prince Albert D FM Laxton’s Superb Laxtons Superb C R Ligol B FM Lobo B Lodel A Lord Lambourne C Maigold B Mc Intosh B Meelis B FM Melba B Melodie B FM Melrose C FM Meridian C Moonglo C Morgenduft Imperatore B FM Mutsu Crispin® D FM Normanda C FM Nueva Europa C Nueva Orleans B FM Odin B Ontario B FM Orlovskoje Polosatoje C Ozark Gold D FM Paula Red B Pero de Cirio D FM Piglos B FM Pikant B FM

Page 46: Indrumar Mere

Pagina 12

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

Pikkolo C Pilot C Pimona C Pinova Corail® C Pirella Pirol® B FM Piros C FM Rafzubex Rubinette® Rosso A Rafzubin Rubinette® C Rajka B Rambour d’hiver D FM Rambour Franc B Reanda B FM Rebella C FM Red Delicious și soiurile mutante, de exemplu:

A FM

Erovan Early Red One Fortuna Delicious

Oregon Oregon Spur Delicious

Otago Red Chief Red King Red Spur Red York Richared Royal Red Shotwell Delicious Stark Delicious Starking Starkrimson Strakspur Topred Well Spur Red Dougherty A Red Rome A Redkroft A Regal A Regina B FM Reglindis C FM

Goldparmäne Reine des Reinettes Gold Parmoné C

Reineta Encarnada B Reinette Rouge du Canada B FM

Reinette d’Orléans D FM Reinette du Canada Canada Blanc Reinette Blanche du

Canada Kanadarenette

D R FM

Reinette de France D FM Reinette de Landsberg D FM

Page 47: Indrumar Mere

Pagina 13

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

Reinette grise du Canada Graue Kanadarenette D R FM

Relinda C Remo B Renora B FM Resi B Resista D FM Retina B FM Rewena B FM

Verruga Roja del Valle Roja de Benejama Clavelina

A

Belle de Rome Rome Beauty Rome B

Rosana Berner Rosenapfel B FM Royal Beaut A FM Rubin C FM Rubinola B FM Sciearly Pacific Beauty™ A Scifresh Jazz™ B Sciglo Southern Snap™ A Sciray GS48 A Scired Pacific Queen™ A R Sciros Pacific Rose™ A FM Selena B FM Shampion B FM Sidrunkollane Talioun D FM Sinap Orlovskij Orlovski Sinap D FM Snygold Earlygold D FM Sommerregent C Spartan A Splendour A St. Edmunds Pippin D R Stark’s Earliest C Štaris Staris A Sturmer Pippin D R Sügisdessert C FM Sügisjoonik C FM Summerred B Sunrise A Sunset D R Suntan D R FM Sweet Caroline C FM Talvenauding B Tellisaare B Tiina B FM Topaz B Tydeman’s Early Worcester Tydeman’s Early B FM

Veteran B Vista Bella Bellavista B

Page 48: Indrumar Mere

Pagina 14

Soiul Sinonime Marca comercială Grupa de colorație Înroșire Mărime

Wealthy B Worcester Pearmain B York B (1) Cel puţin 20 % de coloraţie roşie din categoriile I şi II. (2) Cu toate acestea, pentru soiul Jonagold, se impune ca fructele clasificate în categoria II să prezinte pe cel puţin 10 % din suprafaţa lor o coloraţie roşie cu striaţii.

Page 49: Indrumar Mere

Pagina 15