Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Geografie si Geologie

Indonezia

Realizatori: Bedreag Catalin-Stefan GT24

Chirilus Eduard GT24

Iasi, 2014

1.Introducere şi etimologie

Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume. Indonezia vine din grecescul indos şi nesos care semnifică "Marile Pământuri (insule) la est de India". Mai este denumită şi "Salba de smaralde a Ecuatorului". Acesta este compus din cinci insule principale şi circa 30 de grupuri mai mici de insule. Numărul total al insulelor este de 17.508, după datele Biroului Indonezian Naval Hidro-Oceanografic. Arhipelagul se află la întâlnirea a două oceane, Pacific şi Indian şi este o punte de legătură între două continente, Asia şi Australia. Această poziţie strategică a influenţat dintotdeauna viaţa culturală, socială, politica şi economică a ţării. Având peste 238 de milioane de locuitori, este a patra cea mai populată ţară a lumii, fiind şi ţara cu cel mai mare număr de musulmani. Indonezia este o republică prezidenţială cu un parlament şi preşedinte ales.

LIMBA SI DIALECTELE

În arhipeleag se vorbesc circa 500 limbi si dialecte, care apartin diferitelor grupuri etnice din care este alcatuita populatia. Unele dintre limbile locale distincte sunt cele vorbite în Aceh, Batak, Sunda, Java, Sasak, Dayak, Minahasa, Toraja, Bugi, Halmahera, Ambon, Ceram?? si câteva limbi vorbite în Irian.

Limba nationala indoneziana este "Bahasa Indonesia". La început aceasta a fost limba Malay vorbita mai ales în Insulele Riau. În cursul raspândirii sale în toata tara, vocabularul si idiomurile sale s-au îmbogatit cu un numar mare de limbi vorbite pe plan local.

2. Aşezare geografică

Teritoriul Republicii Indonezia se întinde de la latitudinea nordică de 600 8' la cea sudică de

110 15' şi între longitudinea estică de 940 45' şi cea de 1410 05'. Suprafaţa maritimă

indoneziană este de patru ori mai mare decât cea terestră, care are circa 1,9 milioane km2.

Suprafaţa maritimă este de circa 7,9 milioane km2 (inclusiv Zona Exclusiv Economică) şi

reprezintă circa 81% din suprafaţa totală a ţării.

Cele cinci insule principale sunt: Sumatra, cu o suprafaţă de aproximativ 473.606 km2; cea

mai fertilă şi mai dens populată insula, Java/Madura, 132.107 km2; Kalimantan, care include

două treimi din insulele Borneo şi are o suprafaţă de 539.460 km2; Sulawesi, 189.216 km2; şi

Irian Jaya, 421.981 km2, care face parte din a doua insulă ca mărime din lume, Noua Guinee.

Celelalte insule ale Indoneziei sunt mult mai mici ca mărime.

Arhipelagul este împărţit în trei grupuri. Insula Java, Sumatra şi Kalimantan şi insulele mici

dintre acestea se afla pe Pragul Sunda care se întinde de la ţărmul Malaeziei şi Indochinei,

unde adâncimea apei nu depăşeşte 23 m. Irian Jaya, care aparţine de insula Noua Guinee şi

Insulele Aru se afla pe Pragul Şahul, care se întinde înspre nord, de la coasta Australiei. Aici

adâncimea apei este similară cu cea de la Pragul Sunda.

Între aceste două praguri se află grupul insular Nussa Tenggara, Maluku şi Sulawesi, unde

adâncimea apei atinge 4575m. Pe ţărmurile insulelor Sumatra. Java, Kalimantan şi Irian Jaya

s-au dezvoltat câmpii litorale.

Zona de uscat este în general acoperită de păduri tropicale, unde solurile fertile sunt înnoite

continuu prin erupţii vulcanice, cum sunt cele întâlnite pe insula Java.

3. Geologie

VULCANII

Ţara are un relief predominant muntos, cu 76 de vulcani activi (cei mai multi din

lume) .Munţi cu înălţimi de peste 2745 m se întâlnesc pe insulele Sumatra (Mt.

Leuser şi Mt. Kerinci), Java (Mt. Gede, Mt. Tangkubanperahu, Mt. Ciremai, Mt.

Kawi, Mt. Kelud, Mt. Semeru şi Mt. Raung), Sulawesi (Mt. Lompobatang şi Mt.

Ratenkombala), Bali (Mt. Batur şi Mt. Agung), Lombok (Mt. Rinjani) şi

Sumbawa (Mt. Tambora). Cel mai înalt munte este Vârful Mandala, acoperit

veşnic de zăpadă (4666 m), din lanţul muntos Wijaya, pe Irian Jaya.

Erupţiile vulcanice înregistrate în ultimile două decenii sunt: Sumatra-Dempo

1973 şi 1974, Merapi 1978, Sorik Merapi 1989, Kerinci 1990; Strâmtoarea

Sunda Anak Krakatau 1978 şi 1979; Java-Bromo 1972, Merapi 1972 şi 1976,

Raung 1978, Semeru 1978 şi 1979, Butak Petarangan (Sinila şi Sigludar) 1979;

Paluweh-Rokatenda 1978, Galunggung 1982, Slamet 1988, Kelud 1990;

Sulawesi-Lokon 1978, 1979 şi 1991, Siau-Karangetang 1978 şi 1979, Colo

1983, Soputan 1989; Maluku-Dukono 1978, Gamalama Kie Beşi 1987, Banda

Api 1988; Nusa Tenggara de Est - Lewotobi Laki-laki 1990.

4. RÂURILE SI LACURILE

Tara este strabatuta de numeroase râuri. Acestea sunt importante rute de

transport pe anumite insule; de exemplu, râurile Musi, Batanghari, Indragiri si

Kampar în Sumatra; râurile Kapuas, Barito, Mahakam si Rejang în Kalimantan;

râurile Memberamo si Digul în Irian Jaya. Râurile care strabat Java sunt

importante pentru irigatii; de exemplu râurile Bengawan Solo, Citarum si

Brantas.

Multe insule au lacuri naturale, cum ar fi lacurile Toba, Maninjau si Singkarak

în Sumatra, lacurile Tempe, Towuti, Sidenreng, Poso, Limboto, Tondano si

Matana în Sulawesi si lacurile Paniai si Sentini în Irian Jaya.

Indonezia include una dintre cele mai remarcabile limite geografice în distributia

animalelor. Aceasta dateaza din epoca glaciara, când nivelul apei a scazut în

toata lumea. În timpul acestei perioade, insulele Java, Sumatra, Kalimantan si

Bali din Pragul Sunda erau unite una de cealalta, precum si cu Asia continentala,

dar Irian Jaya, Aru si continentul australian din Pragul Sahul erau separate.

Aceasta separatie geografica timpurie explica de ce speciile tropicale de animale

din Java, Sumatra si Kalimantan nu exista pe Irian Jaya. Din acelasi motiv,

cangurul de pe Irian Jaya lipseste din alte regiuni.

Insulele Maluku, Sulawesi si Lesser Sunda, care se afla între pragurile Sunda si

Sahul, prezinta o fauna deosebita. Mare parte din fauna din est nu se regaseste în

Sulawesi, desi aceasta insula este foarte apropiata de Kalimantan, despartite

fiind doar de strâmtoarea Makassar. Similar, speciile de animale din Irian Jaya

nu se gasesc în Seram si Halmahera, cei mai apropiati vecini ai insulei Jaya.

O posibila cauza ar fi faptul ca insulele Kalimantan si Sulawesi ar fi putut fi

separate de o strâmtoare adânca la un capat, în timp ce marea adâncime a Marii

Banda le-a separat în timpul erei glaciare. Unii cercetatori au atribuit acest

fenomen celor trei limite de fauna. ALFRED RUSSEL WALLACE (1823-1913)

a scris în cartea sa "Arhilepelagul malaezian" ca Nusantara a fost separata într-o

zona ecologica orientala (partea de vest) si într-o zona ecologica australiana

(partea de est) de o Linie Wallace, care trece de la nord la sud, prin strâmtorile

Lombok si Makassar si se termina în partea de sud-est a Filipine. Linia Weber,

care trece prin marea dintre Maluku si Sulawesi si Linia Lydekker, care începe

din marginea Pragului Sahul, insula Sulawesi se afla într-o zona de tranzitie,

cunoscuta sub numele de Zona Wallace. Celelalte doua limite de fauna sunt

Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku si Sulawesi si Linia Lydekker,

care începe din Pragul Sahul si se continua pe latura de vest a insulei Irian Jaya

si a continentului australian. Totusi, alti cercetatori prefera sa numeasca zona

drept o "zona de tranzitie diminuata".

În cadrul etapei actuale de dezvoltare sociala si economica a Indoneziei,

animalele salbatice nu pot supravietui fara protectie. Pentru aceasta, Directoratul

General pentru Protectia Padurilor si Conservarea Naturii a planificat sa declare

circa 10% din uscatul tarii - aproximativ 18,7 milioane ha - drept rezervatii.

Pâna în anul fiscal 1991/92 existau 184 unitati de conservare, acoperind o

suprafata totala de 8.494.118 ha, 73 rezervatii naturale, cu o suprafata de

5.586.209 ha, 56 parcuri de recreere, cu o suprafata de 263.470 ha, 13 parcuri de

vânatoare, cu o suprafata de 241.387 ha, 7 parcuri marine, cu o suprafata de

72.930 ha si 30 parcuri nationale, acoperind o suprafata totala de 7.688.640 ha.

Directoratul General a adoptat o strategie nationala în privinta conservarii

naturii, prin care este conservat întregul ecosistem. Acest lucru este necesar

deoarece uneori este imposibil sa protejezi animalele salbatice în afara

habitatului natural. De exemplu, orang utan, care înseamna "omul junglei"

(Pongo pygmaeus) si traieste numai în junglele din Sumatra si Kalimantan, este

dependent de un habitat fundamental forestier. În acest scop, Directoratul

General, în cooperare cu World Wildlife Fund (WWF), au stabilit centre de

reabilitare a urangutanilor, care sa pregateasca urangutanii capturati ilegal pentru

revenirea la viata în salbaticie.

Dragonul Komodo (Varens komodoensis), cea mai mare sopârla din lume, poate

atinge 3 metri lungime. Locul lui este în grupul de rezervatii Komodo, care

include insulele Komodo, Padar si Rinca, în largul coastelor insulei Flores în

estul tarii.

Babi rusa (Babyrousa, babi russa), un porc asemanator caprioarei si anoa, un

bivol pitic de padure, sunt printre cele mai interesante animale indigene din

Sulawesi. Alte mamifere indigene din Sulawesi sunt zivela mare, numita

musang (Macrogalidiamusshenbroeki); binatang hantu (Tarsius spectrum), care

în traducere literara înseamna "spiridus" si mai multe specii de maimuta neagra

sau monyet hitam (Macacanigra).

Din marea varietate de specii de pasari întâlnite în Sulawesi, gaina Maloe si

gaina de tufis sunt doua specii notabile din familia megapodelor.

Irian Jaya si Maluku sunt împânzite de pasari colorate, variind de la cazuarul cel

mare, care nu poate zbura, (Casuarius), de la stralucitor colorata pasare a

paradisului, care apartine familiei Paradiseidae si Ptilinorhynhidae si un numar

de peste 40 de specii, la o mare varietate de pasari din familia papagalilor.

Printre alte specii întâlnite în Indonezia de numara pasarea hornbill sau

angkonh/enggang din familia Bucerotidelor, de remarcat pentru enormul sau

cioc în forma de horn. De asemenea, sunt de amintit tigrul din Sumatra

(Panthera tigris sumatrenesis) si tigrul din Java (Panthera tigris sondaica), specie

aproape pe cale de disparitie.

Insulele Mentawai, lânga coasta de vest a Sumatrei este caminul maimutei

beruk, specie de dimensiuni mari, care este deseori antrenata pentru a culege

nuci de cocos si al maimutei negre lutung, care se hraneste cu frunze.

Rinocerul cu un corn, Badak Jawa (Rhinocerus sondaicus) se întâlneste în Parcul

National Badak Jawa în Java de Vest, însa rinocerul cu doi corni (Dicerorhinus

sumatrensis), mai mic, se întâlneste în Parcul National din Muntele Leuser (cel

mai mare asemenea parc din tara), localizat de-a lungul vaii Alas din Aceh, cea

mai nordica provincie a Indoneziei.

Alte specii de notat sunt banteng sau taurul salbatic din Java (Bos javanicus);

cangurul de copac (Dorcopsis muelleri) din Irian Jaya; delfinul de apa dulce

(Orcacella brevirostris) întâlnit în apele râului Makaham din Kalimantanul de

Est si maimuta cu trompa sau bekatan, tot din Kalimantan.

În plus, se întâlnesc numeroase specii de pasari, inclusiv egrete, bâtlani,

pescarusi, soimi, vulturi si altele. Mai exista de asemenea mii de specii de

insecte si o mare varietate de sopârle si serpi. Tot aici se întâlnesc din abundenta

testoase marine si de uscat, specii exotice de pesti, crabi, moluste si alte animale

acvatice, atât de apa ducle, cât si de apa sarata.

5. Vegetaţie, Animale

FAUNA

Indonezia include una dintre cele mai remarcabile limite geografice în distribuţia animalelor. Aceasta datează din epoca glaciară, când nivelul apei a scăzut în toată lumea. În timpul acestei perioade, insulele Java, Sumatra, Kalimantan şi Bali din Pragul Sunda erau unite una de cealaltă, precum şi cu Asia continentala, dar Irian Jaya, Aru şi continentul australian din Pragul Sahul erau separate. Aceasta separaţie geografică timpurie explică de ce speciile tropicale de animale din Java, Sumatra şi Kalimantan nu există pe Irian Jaya. Din acelaşi motiv, cangurul de pe Irian Jaya lipseşte din alte regiuni.

Insulele Maluku, Sulawesi şi Lesser Sunda, care se află între pragurile Sunda şi Sahul, prezintă o faună deosebită. Mare parte din fauna din est nu se regăseşte în Sulawesi, deşi această insulă este foarte apropiată de Kalimantan, despărţite fiind doar de strâmtoarea Makassar. Similar, speciile de animale din Irian Jaya nu se găsesc în Seram şi Halmahera, cei mai apropiaţi vecini ai insulei Jaya.

O posibilă cauză ar fi faptul că insulele Kalimantan şi Sulawesi ar fi putut fi separate de o strâmtoare adâncă la un capăt, în timp ce marea adâncime a Mării Banda le-a separat în timpul erei glaciare. Unii cercetători au atribuit acest fenomen celor trei limite de faună. ALFRED RUSSEL WALLACE (1823-1913) a scris în cartea sa "Arhilepelagul malaezian" ca Nusantara a fost separată într-o zonă ecologică orientală (partea de vest) şi într-o zonă ecologică australiană (partea de est) de o Linie Wallace, care trece de la nord la sud, prin strâmtorile Lombok şi Makassar şi se termină în partea de sud-est a Filipine. Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku şi Sulawesi şi Linia Lydekker, care începe din marginea Pragului Sahul, insula Sulawesi se afla într-o zonă de tranziţie, cunoscută sub numele

de Zona Wallace. Celelalte două limite de faună sunt Linia Weber, care trece prin marea dintre Maluku şi Sulawesi şi Linia Lydekker, care începe din Pragul Şahul şi se continuă pe latura de vest a insulei Irian Jaya şi a continentului australian. Totuşi, alţi cercetători preferă să numească zona drept o "zonă de tranziţie diminuată".

În cadrul etapei actuale de dezvoltare socială şi economică a Indoneziei, animalele sălbatice nu pot supravieţui fără protecţie. Pentru aceasta, Directoratul General pentru Protecţia Pădurilor şi Conservarea Naturii a planificat să declare circa 10% din uscatul ţării - aproximativ 18,7 milioane ha - drept rezervaţii. Până în anul fiscal 1991/92 existau 184 unităţi de conservare, acoperind o suprafaţă totală de 8.494.118 ha, 73 rezervaţii naturale, cu o suprafaţă de 5.586.209 ha, 56 parcuri de recreere, cu o suprafaţă de 263.470 ha, 13 parcuri de vânătoare, cu o suprafaţă de 241.387 ha, 7 parcuri marine, cu o suprafaţă de 72.930 ha şi 30 parcuri naţionale, acoperind o suprafaţa totală de 7.688.640 ha.

Directoratul General a adoptat o strategie naţională în privinţa conservării naturii, prin care este conservat întregul ecosistem. Acest lucru este necesar deoarece uneori este imposibil să protejezi animalele sălbatice în afara habitatului natural. De exemplu, orang utan, care înseamnă "omul junglei" (Pongo pygmaeus) şi trăieşte numai în junglele din Sumatra şi Kalimantan, este dependent de un habitat fundamental forestier. În acest scop, Directoratul General, în cooperare cu World Wildlife Fund (WWF), au stabilit centre de reabilitare a urangutanilor, care să pregătească urangutanii capturaţi ilegal pentru revenirea la viaţă în sălbăticie.

Dragonul Komodo (Varens komodoensis), cea mai mare şopârla din lume, poate atinge 3 metri lungime. Locul lui este în grupul de

rezervaţii Komodo, care include insulele Komodo, Padar şi Rânca, în largul coastelor insulei Flores în estul ţării.

Babi rusa (Babyrousa, babi russa), un porc asemănător căprioarei şi anoa, un bivol pitic de pădure, sunt printre cele mai interesante animale indigene din Sulawesi. Alte mamifere indigene din Sulawesi sunt zivela mare, numită musang (Macrogalidiamusshenbroeki); binatang hantu (Tarsius spectrum), care în traducere literară înseamnă "spiriduş" şi mai multe specii de maimuţă neagră sau monyet hitam (Macacanigra).

Din marea varietate de specii de păsări întâlnite în Sulawesi, găina Maloe şi găina de tufiş sunt două specii notabile din familia megapodelor.

Irian Jaya şi Maluku sunt împânzite de păsări colorate, variind de la cazuarul cel mare, care nu poate zbura, (Casuarius), de la strălucitor colorată pasăre a paradisului, care aparţine familiei Paradiseidae şi Ptilinorhynhidae şi un număr de peste 40 de specii, la o mare varietate de păsări din familia papagalilor.

Printre alte specii întâlnite în Indonezia de număra pasărea hornbill sau angkonh/enggang din familia Bucerotidelor, de remarcat pentru enormul său cioc în formă de horn. De asemenea, sunt de amintit tigrul din Sumatra (Panthera tigris sumatrenesis) şi tigrul din Java (Panthera tigris sondaica), specie aproape pe cale de dispariţie.

Insulele Mentawai, lângă coasta de vest a Sumatrei este căminul maimuţei beruk, specie de dimensiuni mari, care este deseori antrenată pentru a culege nuci de cocos şi al maimuţei negre lutung, care se hrăneşte cu frunze.

Rinocerul cu un corn, Badak Jawa (Rhinocerus sondaicus) se întâlneşte în Parcul Naţional Badak Jawa în Java de Vest, însa

rinocerul cu doi corni (Dicerorhinus sumatrensis), mai mic, se întâlneşte în Parcul Naţional din Muntele Leuser (cel mai mare asemenea parc din ţară), localizat de-a lungul văii Alaş din Aceh, cea mai nordică provincie a Indoneziei.

Alte specii de notat sunt banteng sau taurul sălbatic din Java (Bos javanicus); cangurul de copac (Dorcopsis muelleri) din Irian Jaya; delfinul de apă dulce (Orcacella brevirostris) întâlnit în apele râului Makaham din Kalimantanul de Est şi maimuţa cu trompa sau bekatan, tot din Kalimantan.

În plus, se întâlnesc numeroase specii de păsări, inclusiv egrete, bâtlani, pescăruşi, şoimi, vulturi şi altele. Mai există de asemenea mii de specii de insecte şi o mare varietate de şopârle şi şerpi. Tot aici se întâlnesc din abundenţă ţestoase marine şi de uscat, specii exotice de peşti, crabi, moluşte şi alte animale acvatice, atât de apă ducle, cât şi de apă sărată.

Peşti ornamentali

Indonezia este renumită în lume pentru speciile de peşti ornamentali care sunt exportate în Statele Unite, Japonia şi Germania. Speciile cele mai bine cunoscute pentru culorile şi formele lor deosebite sunt Amphiprion, Dascyllus, peştele buzat (Coris gaimardi) şi Corisaygula, care abundă apele Strâmtorii Bali.

Cea mai cunoscută specie este peştele buzat (Thalasoma lunare). Pestele-fluture (Chaetodontidae) are bot mic, dar se întâlnesc de asemenea şi pesti-fluture cu bot mare, dintre care amintim Forcipinger longirostris şi Chelmon rostratus. Specia Heniochus acuminatus are aripi mai mari decât lungimea sa, iar specia Zancluscanescens poate atinge 20 cm.

Specii ca peştele-înger (Pomancanthus imperator), Pomancanthus semi-circulatus, Pygoplites-diacanthus şi Auxiphipops navaricus sau peştele înger, care aparţine familiei Pomancanthidae sunt colecţionate pentru culorile lor frumoase.

Peştele-chirurg (Acanthuridae) şi Paracanthurus hepatus sunt foarte cunocscuti datorită culorii lor bleu pal. Alte specii frumoase sunt Acanthurus leucosternon, Zebrazoma veliferum şi Naso literatus. Pestele-tigru sau Balistidae duce o viaţă solitară.

Căluţii de mare sau Hippocampus coronatus, care aparţin familiei syngnathidae sunt de asemenea foarte căutaţi ca peşti ornamentali. Pestele-paun, numit astfel datorită aripioarelor lungi, include varietăţile pterois zebra, brachiopterus, volitans, ruselli, miles şi radiata. Toate aceste specii aparţin familiei Scorpanidae. Mai exista nenumărate specii de peşti ornamentali în Indonezia, prea multe pentru a putea fi menţionate.

Scoicile cu perle

Scoicile cu perle care se întâlnesc în această zonă includ Pinctada maxima, P. Margaritifera şi Pteria penûuin. Aceste specii se găsesc în apele din apropierea Insulei Halmahera, precum şi din apropierea insulelor Maluku şi Aru din Indonezia de Est. Perlele sunt foarte căutate datorită dimensiunilor mari şi a bunei calităţi. În Maluku, scoicile cu perle sunt colecţionate şi transformate în ornamente frumoase.

FLORA

Flora bogată a Indoneziei include multe specii rare de plante tropicale. Rafflesia arnoldi, care se întâlneşte numai în anumite zone ale Sumatrei, este cea mai mare floare din lume. Această plantă parazit creşte pe anumite liane, dar nu produce frunze. Din aceeaşi

zonă a Sumatrei provine o altă specie gigant, Amorphophallus tatinum, cea mai mare inflorescenţa a genului.

Plantele carnivore (Nepenthea spp) sunt reprezentate prin multe specii în diferite zone din Indonezia de Vest.

În această zonă se întâlnesc nenumărate specii de orhidee, cu diferite dimensiuni, de la cea mai mare, orhideea-tigru Grammatophyllum Speciosum la specia cea mai mică, fără frunze, Taeniophyllum, care se poate mânca şi este folosită de localnici atât ca medicament, cât şi ca ornament la obiectele artizanale. Solul pădurilor este bogat în humus, care favorizează creşterea luxurianta a nenumărate specii de ciuperci, inclusiv specia luminescenta şi ovidium.

La 5 iunie 1990, în cadrul unei ceremonii pentru a marca Ziua Mondială a Mediului, trei plante au fost declarate plante naţionale ale Indoneziei: melati (Jasminum sambac), o floare mică, albă, cu miros dulceag, care joacă un rol important în multe ceremonii culturale şi tradiţionale indoneziene, a fost declarată Floarea Naţională; anggrek bulan sau orhideea lunii (Phalaenopsisamabilis), o specie cu flori albe, a fost declarată Floarea magică; iar Rafflesia arnoldi, o plantă fără tulpina şi frunze, care creşte pe tulpinile şi pe rădăcinile altor plante şi împrăştie un miros de putred, a fost declarată specie pe cale de dispariţie. Această plantă parazit a poartă numele lui Sir Thomas Stamford Raffles şi al Doctorului Arnold care au descoperit floarea (cea mai mare din lume) în 1818 în pădurea Bengkulu, Sumatra de sud-est, când Raffles era Locotenent Guvernator în Bengkulu, sub dominaţia temporară britanică (1814-1825) din Indonezia, care a urmat ocupaţiei olandeze în Franţa în timpul Războiului napoleonian.

Flora Indoneziei abundă de asemenea în specii lemnoase. Familia dipterocarp este renumită pentru cherestea (meranti), răşina, ulei

vegetal şi tengkawang - nuci. Copacul Gonystylus produce cherestea de bună calitate pentru mobila. Alte produse valoroase ale pădurii sunt: lemnul de santal, abanos, cheresteaua Palembang. Lemnul de tek este produsul pădurilor plantate de oameni în Java.

Deoarece flora este atât de variată, mulţi oameni din Indonezia trăiesc bine de pe urma resurselor naturale. Se cunosc circa 6000 specii de plante care sunt folosite direct sau indirect de oameni. Un exemplu remarcabil în vremurile moderne îl constituie folosirea plantelor în producerea medicamentelor tradiţionale pe bază de plante sau Jamu. Florile sunt indispensabile în ceremonii şi ritualuri tradiţionale.

6. Parcuri şi rezervaţii naturale

Rezervaţia naturală "Raja Ampat"

Raja Ampat şi este o rezervaţie naturală, situată în vîrful de nord-vest al insulei Papua Noua Guinee, ce aparţine Indoneziei. Aria naturală se compune dintr-un număr mare de insule, pe unele din care nici nu a păşit piciorul uman.

Lumea subacvatică şi terestră de aici reprezintă o natură virgină, neatinsă. Diversitatea de corali şi de locuitori de mare este atât de vastă, încît la aproape fiecare scufundare te simţi un începător, dacă nu pentru ştiinţă, atunci, cel puţin, pentru sine. Deşi, deseori se produce un lucru opus. Descoperirea de noi specii de floră şi faună nu este o raritate şi foarte multe animale se găsesc doar aici. Iar, diversitatea lor depăşeşte toate zonele cunoscute din lume.

Indonezia, refugiul dragonilor de Komodo

Insula Rinca din Indonezia este vestita pentru Parcul sau National care adaposteste specia protejata de lege a dragonului de Komodo (Varanus komodoensis).dragonului de Komodo.

Aproximativ 2.500 dintre cele mai mari soparle din lume sunt gazduite de Parcul National Komodo, considerat un spatiu natural protejat la nivel mondial. Situl atrage, in sezonul turistic, aproape 100 de pasionati ai stiintelor naturii veniti din toate colturile lumii.

Dragonul de Komodo face parte din familia soparlelor si este cel mai mare membru din lume al acesteia, putand ajunge la 2-3 metri lungime si 70 de kilograme. Ca rezultat al marimii lor, aceste animale domina ecosistemele din care fac parte. Desi dragonii se hranesc in principal cu starvuri, de asemenea vaneaza si isi ataca prada, din care fac parte atat nevertebratele, cat si pasarile sau mamiferele.

7. Populaţie

8. Economie- TURISMUL

Economie este bazată pe agricultură şi industria minieră. PIB: 15% din agricultură, 43% din industrie, 42% din servicii. Se extrage petrol, minereuri de fier, staniu, mangan şi bauxită, cărbune, gaze naturale etc. Dispune de mici

întreprinderi industriale (cauciuc, ciment, zahăr, ulei de palmieri, ţesături, textile, produse alimentare). Este dezvoltat meşteşugăritul. Principalele culturi agricole sunt arborii de cauciuc, de cafea şi cacao, palmierii, trestia de zahăr,orezul, porumbul, maniocul, bataţi, soia, arahide. Se cresc bovine, ovine, caprine, porcine. Pescuitul este practicat intens. Indonezia exportă cauciuc natural, petrol, gaze naturale, staniu, tutun, ceai, cafea, cacao, zahăr, copră, peşte, bauxită, mirodenii. Importă maşini şi utilaje industriale, materii prime şi semifabricate, autovehicule, mărfuri de larg consum. Comerţ extern cu SUA, Japonia, Singapore, Germania, Marea Britanie ş.a. Căi ferate: 6.583 km. Căi rutiere: 145.000 km.

AGRICULTURA

Indonezia este o ţară agricolă, 70% din populaţia ţării find angajată în producţia agricolă şi auxiliară acesteia. Orezul este principala plantă cultivată, cu o producţie de peste 30 mln. de tone. Alte culturi pentru hrană sunt: cartofii dulci, manioc, soia, nucile de cocos si trestia de zahăr. Culturile pentru comerţ sunt: uleiul de palmier, copra, cauciucul, cafeaua si ceaiul. Solurile vulcanice si cele aluvionare sunt importante pentru agricultură. Clima calda şi umedă este foarte favorabilă multor plante si permit dubla recoltă.

TURISM

Indonezia dispune de un potenţial turistic înalt, anual fiind vizitată de circa

6 milioane de turişti străini. Principalele obiective turistice sunt templele budiste şi hinduse, în special templul budist de la Borubadur, cel mai mare monument arhitectonic din emisfera sudică. Alte atracţii turistice sunt vulcanii şi lacurile vulcanice, staţiunile balneomaritime etc.

ATRACȚII TURISTICE

• Irian Jaya - o zonă cu munţi înalţi şi păduri tropicale dese;

• Jakarta - capitala Indoneziei şi în acelaşi timp cel mai populat şi

cel mai important centru industrial şi comercial al acesteia;

• Templele budiste de la Borobudur - cel mai mare monument budist din lume;

• Templele hinduse de la Prambanan - cel mai mare complex de temple (8 temple principale şi alte 224 de temple mici) închinate zeului Shiva de pe teritoriul Indoneziei;

• Parcul Naţional Komodo - singurul loc din lume unde trăieşte cea mai mare reptilă din lume - dragonul de Komodo (3 m);

• Parcul Naţional Gunung Bromo - o zonă largă acoperită cu nisip

vulcanic fin care se întinde la picioarele Vulcanului Bromo - activ

- înalt de 2329 m;

• Templul Pura Besakih, Bali - cel mai important locaş sfânt din Bali, fiecare credincios din religia hindu-dharma deţinând aici un complex individual sau racle şi altare.

9. Bibliografie

www.indonezia.ro

www.wikipedia.org

www.robbybubble.ro