AIITIJ X X V I I I — \ о . І 4 . 4 BANI Uf TOATA ŢARA 5 L u n i , 4 A p r i l i e 1 9 1 «

Inaugurarea secţiune! române Ia Expoziţia archeologiea din Roma. — (Vezi explicaţia). V

2. — No. 14. UNIVERSUL LITERAR Lmn, 4 Aprilie, 19H. <

U R S U Z U L de

m GÀRLKANU

„ A lost odată u n o m . Da c â t ea-meni au fost, e î mtiltt p© lumea asta, цліі m a l nalţî, aîfï m a t mărunţ i , unii mal cheflii, alţi i rnaî morocă­nos!, dar vezi că omul din povestea noastră era un om ursuz. Atî văzut cum se sburleşte cloşca î n pene? Aşa s e sbuleşte ursuzul. Poţî să-î dai lu­m e a de .pe lume: aurul munţi lor , mărgăritarul şi m ă r g e a n u l mărilor, aşî! rni-1 scoţi din stenahoria ?nl. T o a t e i merg do-andoascle toate -I par întunecate, n imic nu-1 mulţu­meşte. Urăşte z i u a , — c ă i prea lumi­noasă; noaptea,—că-T prea în tunee ïa -să; oamenii ,—că prea sunt oameni; fiarele,—că prea sunt fiare.

Aşa, omul nostru, şi-a luat traista l a spinare, şi a plecat d in iîatul luî î n lumea targa, s ă găsească oameni cu care. să se'npace. A plecat intr'o seară, când ziua sc î n g â n a CA noap­tea, ca să nu meargă nici tHia nici noaptea la drum.

Şi cum а Ѵ в о в Ш a tras Ia c a s a unui pădurar, într'o marg ine d e pădure, L-a primit, prtduraruL, 1-a o s ­pătat cu borş de bureţi şi azitnă cal­DĂ, pe urmă, i a în t ins aşternut cif­rat să se culce. Dar mal înainte d e a se culca s a u luat la vorba.

— Doamne, zise pădurarul, bun ora trebue să fii dumneata!

— Do undo ştii? îl întrebă ooèwt cu acreală.

Şi după ce-1 lăsă pădurarul , ©-' mul gândi: „Adică de unde şti* Seta* că-s om bun? Cine i-a spus? Ori veeef să-şî bată joc dc mine , ori să .rafii curăţc do eâţ fre pilacT? Nesuferitnfî dracului! Băto-fskr Dumnezeu s i l bată?"

Şi omul se dessraeă, aş - să cri faţa la perete s i adormi t*n. A DENA> zi sc sculă, n a primi să ospăteze cu nimic , nu vorbi cu nimeni , s i , spre seară, plecă fără un cuvânt d e Mul­ţumire către gazdă. Morse e l ee merse, merse pe cât îl ţ ineau p k i e a -rele, şi, pc'nqptate, se opri pe Ю З Г -ginea unei ape, îa col iba u n u l pes­car.

11 ospăta pescarul *cu peşte trist. pe cărbuni, cu pită şi muşde ia de usturoi, apoi îl înt inse aştern ATUI şi-1 pofti să se calce. Dar mai ifta-inte intră şi pescarul în v o r n a : — „Doamne, început el, а в ю к оЛ-trebu.e să fii dumneata.1"* ОншІ şe­

st ii, m ă rog, că-s anuuresc? Ce, a t r ă i t cu mine? A vrut să ată i a pest* picior? Oi i să se discotoreeeescă de mine? Lua - l -a r d iacu l să'l ia!" Şi . g â n d i n d aşa , a ador....:*. A d e o a ri d i m i n e a ţ a s'a sculat, %'ъ ceanail t*K t r ' u n colt, şi a stat. ,până s e e s e « -colo. fă ră să scoată un c t tvâat Jar , spre s ea ră , pe câtni a iarete seagitta î n t r ' o zare .şi luna se ridfca d m «ee-l a l t ă . plecă, la drum. Şi-a m a n ei ce-a mer s , şi, pe la u n miez d a . a e a p -té, bă tu l a uşa uneî -mori. Mărarul i-a. desch is uşa , I-a peinait. î -a espă-tat cu m ă m ă l i g ă ş i eu apă, i-a în­t i n s apo i să s« cufce şi . fără să-'f spuc o vorbă , î l lăsă- s i e g u r sft d o a r m ă .

O m u l n o s t r u se deshrăcă-. Se în­t inse ru fa ţ a la peretele die scăe -I*url si. î nbufua t , g â n d i : al d r a c u l u i , ad i că d.c ce morartal ая&а nu m i a s p u s nicî un cuvâurt2 Ceea, a ş a se găzdaeşte un drumeţ? Nu * A T mal u m b l a moara să-î umble!"*.

Adormi omul. I a r a dona zi se sculă , se su i î n podul mori i , ş i cu­getă . „ V r a să жіей, îş î «puse e i , ş i pe a i u r e a oameni i s u n t ea ţ i t sa­tul meu . Nişte a d i a t ă l pizmetaaetj , r ă u t ă c i o ş i şt aâreţu Să-l ia n a ü m pe toţi!" Şi'nclsen»â№sl cuget a r e e ast­fel, omul se Întoarse to se tea l e l , ta­tra în c a s ă sf s e rrrcftfse fti осгаз. Stătu o zi întreagă fără să v a d ă ţi­penie de om, până ce, spre seară, se opri deodată, mirat , în faţa oglin­zii! Cine era omul ce la întunecat, cu loch! de huhurez, care-1 privea cu Ură? Cum, nici aieî nu scăpa, pentru numele lui Dumnezeu, de oameni?

înfur iat , peste măsură, trânti cu pumnul tn ogl indă, iar cioburile le sfarmă cu рісіоагеіг. Apoi se întinse p e pat şi închise ochii, să-ş î aştepte moartea. Printre oam«nî ii-avea ce cătai

l^^ll^tiae^a^ei ^ - ^ ^ — ^ ^ ^ - ^ ^ J É Kadji

іоіиііа ѵіиіІІІсІ rar

Siprian Porumbescu E r a c l i e P o r a m b e s e u

(fost profesor de muzică in Braşov ri ethnpozilor român, decedat in 1883)

E r e în Iunie 1866, m ă af lam la Stupea ca paroch ş i era foamete: bie­ţ i i oameni şi mai a les bieţii copii, umblau leşinaţi do foame, căci în ambii ani precedenţi, din cauza unei mari secete, nu se făcuse pâine m a î nimica. Aşa era tn întreaga Buco­v ină , însă. ş i mai rău în părţile e l

iinspre Moldova, tn caro m «Ae ş i « e m u n a rurală Stup­

ea , ceci ş i ШЛйтш era într'acei ani pa&tâ de t u st • estai soartă ca şi Bweeviee .

Onoare щ mne-cuvâede-re memorie; ipe atunci tf iposatulef proprietar al SStupceï — Alccu de Plşpovicl, recte Niculiţă, c e f e cu generoasa soţia sa Elena născută contesa iliogotheti, a-flătoare îtetă în v ia ţa , ,deş i hamba­rele lor deveniseră deşarte tn u r m a

,n*faşiiIor doi ani poster ior! icumnără p&me — era coreţul e e - p a p u s o l 14 fiorini — s i dădu satteeitor seracl de tzer or i pe săptămâe* . iar cafditor, hi toate litekr m a e * liberu l a c e t t e * l a r i -

îacr'aeel tâmp de g e m nerac . v*d 1i**f& z i l a c w t e a ogtSaií пиес vw№o

i r a oameni e e femei ţ i eopû. SăhV jteau. ş i s* u i tau e j e e c a s a ввее: i a r

un bătrân, carnet* si gârbov, d in í r t ei, rezimat pe o cârjă, dânAi-s î e e -chia pălărie unuia din cel aaaf t i ­neri să i*o ţină, intră în o g r a ü . a-vând în m â n a s t â e g ă o «TialÎBaL Mi-se păru, că e ise ţ i gan aărăjetiee, ş i de Ia POARTĂ tat aşa. Е*Я d i e caaft, pricepând că vin bieţii a-eesüa la rarstt ş i c u « « v a s t u l „pef-t a » r letàaeef m â n a eă-trâimlni, s*-I d a â ceva.

— „îlmî-tujnesc donesafe îribrinte'' — raspwede mo§i>eaguJ — ,,dee4I Q-teu Btărire şt sănătate, d a r -cu a-t&tay vai , s u ißi^e deatul (aici arată

sbui i i îndată şi întrebă: — , ^ _ e a e V | | c u estem epre peette) si a e r mult хаі p o t eere ş i niaf n'am ceeşît p â n ă acum. Of, dar acum a d a t D-zeu vreiwt erxse peste creştini, na-I căş-tig e i c î i a t r ' e a fel: nu-I áfa n* s e a c a zil«*i ea» as ta grea cumpăaă .„" saa-tßeA b iete i bătrân g r e e şi apoi e so -T I A « ă : „Jdi-ева apus scriiprariî e e mei, câ Sfbeţia Ta a i o n băiat ce a t e i i i n ѵіеета; eiaeeeta* aceas ta (rîdicâiw* v i e e r a seee KUMBÎL И Ш -,&ro, mi r a s , e* *енва'йе el s iau tre-•cttt — pentrna m i e » — еггга з"а trecut şi vremea mea".. , TJJa smspàn Soag ş i adânc u r m * aceseer еежшКСе a le в м г neagutul , se plecă p e ca rp i o e ияМі aţintiţi pe v i sară ş'EŢHSI mai ftaire»-tàridu-se ceva ş l rHăctodei e l eeÈM pe sub stufoesele-T sprâecwee te, spre a m e , zise: JOm Uli п ь а veai t ecrinea. măciA eJas-tiiS aS .•jiiiii,,!.' ceeejpir'et. cé-I dm *m. e scr ieă *эеаееааса."Ѵ ..^ei'í M « Ç « l e colea pe trepte?* sáséi , îî Inel v ioara î n m a s a , шА wÊtaê l a e a ; aient u-ï era spart , «oarde, атееіч şi taralţa-r LIPSEEFT. Ъваг^а^а. vieüem ere , ' a vedere, поамі- o v«cnitera a e arătoase: e t a t e c a e r e d e o fereaţi sprintenă şi i u £ n K , t e r ţerdint ie d e pe împrejur, se «edeett е Ш d e l e e e sleite Ia un loc, i n tài m p ă r e a a fi una . „Сшп, mo »ufes — Шгава* e e b&trăn — eram. d e zfeï e& sec i eee e e -ta-Г dTomnească ş i că ŢI-a venit din m â n ă cinstită, cum ţi-a venit?" Moş­neagul , care se pusese pe treapta de jos a casei — ce văzându-1 cel de la poartă, vre-o 7—8 la număr, intrară şi el în ogradă şi se aşezară într'o depărtare modes te . Jos pe p&MÂNT,— zise 1 , ,D'apoî povestea vioarei aceş-}

tia e cam lung*; î n s i dacă e l vrea s'o asculţi , ţi-ol spune-o".

P u s e apei vioara pe genuchi î săi, se uitft la ea, suspină ş'apol r i se:

— „ E r a pe vremea „bejeniei", a-cum 30—Ю de ani . Eram un hSetan c a d e 16 an i , ş i c â n t a m nu p r i a rău î n scr ipcâ ş i d in gură. Cântam ş i singur, ţ inându-ml un' frate al meu m a l m i c aoeet t i ; d a r m a l mult cân­tam cu tatăl meu, de-I ţ ineam eu hangul; erte-1 D-zeu, că tatăl meu era un meşter vestit. Ir Moldova noastră era rău; un Ipsilant, făcuse resnseeî|K EEEEE, ATREE s a in tre TTFLP» cul în 1aeft e l e e a i U t a g i r a oare î n ­cotro, lăsSnew pt caec ie s î mseiSLi iat seama luî Deeft. am aiuplui o a m e n i Pribegiră mul ţ î d e e e v e i ş e t i o m , în Bucoviam. Aceat в а s íre, sem C E numai în treacăt, e r i f i p e E E E Î « u i ­tă vreme, se opriră e s a l еевЦІ d e s a-cel boerl bejenari, s i i e s tăpânul nostru, coconul Cântece le a Ia Hor-.d-nicenî, că eu acolo's ttent Intr'o du­pă amiazl mă chemă beeret aostru— D-zcu să-1 erte că 'зге un beer creş­tin! — ne chema prin n e fecior d e la curte, să venim, eu ş i tată l m e u , c u scripeele într'acolo. Me duserăm, ş i feciorul, venit după net , e e arase unde să mergem, adică l a eerdecnl din dosul curţel, spre peeeat şi dină, unda, mergând* тЛ taîr văzurăm m a l mulţi beesi ş i că şedeau, boeril pe u*ng£ e яеееё . I e vin ş i la ciubuce, i a r -mrnem'fr d e o parte la sfat. Ceea a e aerf eeere f nos tru , , s t r igă : ,.aI-v«Hst Tráfele" — că Trifu ti chema px t e t e i a c u — „ i e zi-ne una, dat şe f d e «ele d i n că lcâ iu l inimeî, ş i a s e ca se. feecfe les CTineeee ţ i l a boerî. de care ş tu t e «4-eat p l e c # i mie". N e t n e strunele- e i t a s e l m e u c e t e oem .ouate* e o n * , AMA, o chindie, şi una d e -ale codrale l , i ar eü ti ţ b u a m h-aiajel.' •Parti pJAee lnumttti .zicala noastrăy că s e a v a n c e r * l a іегяиНіеі: dar . voe buna Bfp v o d e e » a ie î fn faţa eeeri-lor, n k f î n fefe ceiceeaselor, b a u n e i din beesf, s i t e c i tetf&r, s* p ü í » b a prin ceerdee • cu capei plecat: raaf S<A, ш EETMITFC şi* iară?! se ptieaba, s e vedea d M í t a r e supărat. S tăpânul nostru poete că voind sä edweä pe mesaf ir i l s i l m a i la voe bună, ori a n m e î pa arc!» tânăr, ce- era maî su­părat s i a e grăia nici un cuvânt , zise către tniae- „ Ш І S t ă e k ă , fa trage tu Ъагл ace ia , şti l itu, acea ce plăcu aşa tare eoerului CS&nănău când a fost la mină. Moş TVifuie, ţ ine băiatului hangul! Băete. ..-dar să mi-o zici, т»иШ" sfârşi beerul cu g l a s tare.

„Cântai acea horă şi încă hăt bi­nişor, care, râe-i sfârşind-o bine, 'm; şi sbuară iei вйеіісіі şi sorcoveţî d in cerdac cu „bravate" de mi se părea ca-l dta teateţ gurile, ş'ale boerilor ş'ate ceeoene ler .

„Ateacea stăpânul nostru, par-cS vesel c 'a p l i e n t zicala noastră sef iri ier săi , bătu Ы palme, un f e ­cior vesë. ş i - ! perunr* să umple pa-harsfe. S e t r i l ся)свігЖ şi ţnchinareţ cel t a a ă e şi sopäratt іаю& veni pe scarî l a teiste, "Vi l u i scr ipca din m â n ă f i se wüä la< ea , ftră a zice ce^a, e e uita афоі la mine , m ă ne tezi p e c e p şi pe o b r a p ş'apol 'm zise e a a l a s moa le ca jalnic: — Nui s t ă t e ceetteeel „Sărmane i tortu-rea"^? — Ştia; cocoane!" 1 — I a , ri-а Ы e l e acripcă ş i d in gură!. . ." „A-

Ьаг>. deftă c u m ziceau o e -şi сшш zisei e u , fanl um-

k i a l e s e e t a r c e s e i . . . Cântai cântecul t e f t er i ce i a i <8ш fjară- şi d t o «scripcă t e e e e s l a - M t a t u rneă faee^uL d a r a s e d e c e tértet,, 0 4 » d e l in şi de eetrhrtl, că-1 е ш і а і parcă, e e e î ca­lea spre serf de zraă — prin s e m n .

Beérti ş i racoaneie, corn ІяеЗ eu sea-a%a, S«l t i e o r a о с в в spre mine. c a m <eâv e e t e n i i mf c e e i plecat spre v i «eră , r t a t a s e , c e s i . sic: esetil в ш и * . Aâd a^el iß s i s e v e r s i eseset* — A V tiïie-reţelor, tinereţelor, unde sunteţi!? Raiul v'a făcut, raiul v'a luat! •

(Va urma). M a r i a V a s i l e s c u

Gara Câmpina.

D E S E V A TrrÂSiPLA.

De te va '»templa wreoda№ ti aleşii a RIEF« WRARL

Aruncând priviri pe гйпатЛ,—teate ptim de 'nţcleturti

Sä nu сгегл eu încertat-am ea SA'ŢÎ іыгіш. iar simţire*

Astăzi când *n singurnournu-ţt MmbreţA fericirea

N'am voît să te maî turbur cu-a mea jat> nică poveste

Căci de calea ta, cărarea-mi azi aşa de­parte este !

Am cercat atâta vreme să te-aduc pe calea dreaptă,

tkarzaémnOttm4i»g(Ш»а efeîfareefci, nici te faptf,

Ypt lăsa, eât timp trűi-v<A, PTotHttnţeî ffrijm toată

De-e-ţi schimba suficlai Oe-ertăzx, іягег-втЛ* vieţii romié 1

am ІмрШшт c e pmttit, ffenti émterie,

^ r r s ÎWHKÏ і й т cvpiS; r^te&ftml marné.

Nu A O Î вш pe-etemttu hm* deeûi иЫл •тлЦѵтіге

Be А-»МІ fi jertfit vemţm pentru-m vomiră fe­ricire

Şi de « й шжі învinsă de atâta suferinţă, ga/Ы» ed mereu vegln*-va tănga wxaivÂ

locuinţă. E l e n a I. P e r i e l e e a e .

irü» «unit i«f*a —

Cerdacul-bure; l e a t dei lca rân l, e e t e x . d e soaee'.'-P« peretele alb, ea veea, laminai'asfinţitului de t o a m n ă tremertty CFTTIO pară de foc. Pr in fe-reţU-se sewrge in odaie râu dc anr. П е г і і е reaiS, din oalele aşezate pe

феіеЬііеш) i- cerdacului , şi-au îndrep­tai^ оеМЬ de sânge spre apus. Lean-dre t , cu fieri de zăpadă, ca nişte re­ce t t e de spumă, se îmbată de căl-fStwtA s e e r e i e l de toamnă. Franaele, лсецpar «iste lipitori, se clatină abea-пЪея* c u m ar sui ta cineva încet spre eie. P e s t t e l teemeef , l iniştea rece, c e e l e n a d i e dulce, purtătoare d e lacrimi, plutesc m largul zărilor limpezi.

Copacii îşi dezbracă veşmântul în­gălbenit. Din oţetarul de i a fântână cad frunze ruginii , rar-rar. vâslind puţin, dorind parcă să rămâc tot sus, măreţe, — cad, îmbrăcând pă­mântul uscat. Grădinuţa e un ţin-tirim fără cruci.

S'aö uscat rozetele, s'au ofilit con-duraşil , nu maî sunt fuxele roşii , mic i , ca nişto picături de sânge. Banca parcă plânge, tn colţul trist al stratului . Sferile cu buna d'on-neeţă s'au rupt. Ii atârnă deasupra ca nişte mlădiţl de sa ice uscată. In ogradă la Hacoviţă castanii înalţă spre cerid siniliu braţele desgolite, triste. Tufele de l i l iac s a u învine^t ca huma. Trandafirul de lună aş­teaptă s ă fie îmbrobodit, ferit de ÎN-

fgneţul t emei . S t a m aşa , cu ochi i ţ intă jndeva ,

fără gândur i ; fără visuri. Sunt cli­pe CÂND ixeasat încetează de-a mal bete , parca ascultă un zvwi nelă­murit , CÂND pieoapele-şt opresc cli­pirea, c â n d sufletul tf-I plin de-un fisrmec dulce, neînţeles, vrăjit, când urechile ascultau o îngâna re domoa-LÂ, sfioasă, îmbătătoare, ce n o căută n imeni , ce nu răsună i n clipa aceea, d a r pe care to o auzi cum tremură, c u g t a s da s t rană ş i ramei Î M P E -trit, escettasMi. Ş i moartea ae-ar fi să vie intr'» a s e m e n e a cl ipă ai pr> K M f,4 braţele deschise. Meartea, DATS • .

SPe aşezat pe s c a u n , m fta> m e e , î n cursul Quvteiuî d e îunaiai . Are p ă r e s a , n e g r e — s e * e e ü — a d u s roată î n prejenr i capeteâ , près» terre trei pepteat bate ţ i c e tute străleciEDare.

Bec le te de a e e e e a te-a e'o cordeftn^t s e è v r e , pare ee reedet fioncurl, într'o parte şi într'altai l ângă urechi, par doul f lutuîaş l a dormiţi cu aripele deschise, stră­vezii. Fruntea dreaptă, bărbia m i c ă ca marmura. In mijlocul obrajiloi câte o viş ină coaptă. Gura cât ui ban de zece. Două petale de trend-a fir—buzele. împleteşte horbotă. Ci

1

Lunï, 4 Apriliie 1911. UNIVERSUL LITERAR Nű. 14. — 3.

ochii în j o s p r iveş te roân i l e ce se Huşcă r e g u l a t , cu degetele a lbe ca c lape le p i a n u l u i . Croşe tu l d e n iche l p r i n d e a t a , o t r a g e , o d e s d e a p ă n ă de p c degetu l a r ă t ă t o r , şi-n u r m a lu i izvorăsc och iu r i de a r g i n t . Bob ina se j oacă î n p o a l a pestelcei cu su t ă c u t r a n d a f i r i m a r i , roş i i . Uneor i ri­d ică ochii .

Atunc i , de sub pleoapele albe, d o u ă bobiţi de cafea t r e c u t ă cu p r ă -j i tu l , îmi î n ţ e a p ă in ima. Soare le îî u m p l e do l u m i n ă , t o a m n a le ce rne î n d u i o ş a r e , f runzele ce m o r le tris m i t e u l t imu l s ă ru t . P r iveş te , f ă r ă a cl ipi , d a r repede-f înch ide , t e m â n d u-se de s o a i e să n u io furo s t r ă l u c i r e a . Şi bobina i a r p r i n d e a j u c a în poa lă . Ca te o d a t ă cade jos. Mă fac că n 'o v ă d şi n 'o r id ic . Se î n a l t ă d r e a p t a ca a s t a t u e , s ' ap lcacă din mij loc şi ridică, ghem uşoru l . I n s c u r t a ci miş ­c a r e îî u r m ă r e s c m l ă d i e r e a t r u p u l u i , c o n t u r u l formelor pl ine, mi j locul sub ţ i r e , să-l cup r inz i în t r 'o m â n u . . . Si m ă rog să.-î c a d ă i a r bob ina ! . . .

Uneor i m ă î n t r e a b ă ca te ceva şi bnzele-î t r e m u r ă şi d in ţ i i îî r â d si ochi i vorbesc şi el, a l t ăceva . . . Soa­re le se î n g r o a p ă d o o ă dea lu r i l e pus­ti i , «pe m u c h e a c ă r o r a copaci i des f runz i ţ i se des luşesc ca n iş te schelete . M ă n ă s t i r e a C a l a t ă , cu tur­n u l î neg r i t do vreme şi şiruit de ploi, r e s t r â n g o pe a c o p e r ă m â n t u l de ta­blă l u m i n a a p u s u l u i . F a b r i c a dc că­r ă m i d ă a lui Hcjan, în poa la dea lu­r i lor , d o a r m e , ca un castel pă r ă s i t . Dea lur i l e rug in i t e se coboară , s'adli­n ă , în va lea Pcr joaoi p l ină de u m b r ă . P a i e t e l e înalt, si d r e p t a m e n i n ţ ă s ă se p r ăva l e peste t â r g u ş o r u l Nicolineî i a r in vârful lui , Ce tă ţu i a . î n c i n s ă cu b r â u lat. de zid, p l in de crcnele , ş i - a runcă , t ru faşă , p r iv i rea peste u-liţelo Socolei î n g e n u n c h i a t e la pi­cioarele ei.

T rep ta t , a m u r g u l î n f ă ş u r ă zarea . Spre Miros lava cerul p a r c ă a r d e şi sugeţ l roşii ţ âşnesc do d u p ă d e a l u r i , împlet indu-se . pe a l b a s t r u l boitei. To t , câ t văd cu ochii , depa r t e şi a-p r o a p e , casele, g r ăd in i l e pus t i i , dru­m u r i l e prăfui te . . . aii un f a r m e c deo­sebit ce nu l-am m a i văzul , fa rmec c a r e rasa m d in a p r p i c r e a Eî şi se î m p r ă ş t i e ca o au reo lă .Pus t iu ) , toam­n e i , me lanco l i a eî. d u r e r e a bolnave­l o r f runze ce. cad, t r e m u r ă t o a r e , nu mă. m a i îndu ioşează . Nu văd de câ t p r i m ă v a r ă în j u r u l meii. O m u l ţ u ­m i r e , '_> veselie, îmi umple sufletul şi m i i î m b a t ă . Cum stă cu capu l 11-şo r înc l ina t , cu b ă r b i a a p r o a p e de p^ept, eu îi a d m i r s â n u l ce se zăreş te p r i n och iur i le dan te le i . Închipui rea , m e a o d r / b r a c ă de hüine . Cu ochii închiş i vjd s t a tu i a ei, goa lă , mur ­murée . . .

S'a în tuneca t Iii ne. D e a s u p r a gim­n a z i u l u i Aloxuiulrii-eel-Bun. în sti­c l a ce ru lu i , n r ă să r i t s t eaua cioba­n u l u i . P r iveş te , m â n d r ă , f ă r ă tre­m u r , şi îşi desface sculul de beteală . P e la casele b ă t r â n e g e a m u r i l e p r i n d a se l u m i n a , Pc- s t r a d a SI. Andre i fe l ina re le încep a înflori . Cu s c a r a î;i spa te , f a n a r ă s i u l se opreş te în p o a r t ă la I t a r o v i t ă . raz-ămâ. s c a r a da s t â lp , se su ie pe fustei şi-1 ap r in ­de. Ce rdacu l n o s t r u se l u m i n e a z ă pu ţ in . In u m b r a u ş o a r ă , fa ta ei s t r ă ­luceşte ra p â n z a de b u m b a c , ini- pă­ru l p a r c d a t cu p ă c u r ă . Л î n f ă ş u r a t horbota, pe bob ină , a înf ipt c roşe tu l şi-a pus-o în b u z u n a r u l şo r tu lu i . P r i ­veşte in noap t e , c u bra ţe le desgol i te spvi j ini lc pe m a r g i n e a ce rdacu lu i . Din toa te pă r ţ i l e r ă s a r b ă n u ţ i de lu­m i n ă . Uite u n u l , mic-niic, hăt. de­p a r t e , tocmai iu m a h a l a u a Tre i Ca­lici. O cande lă t r e m u r ă , d e p a r t e . î n «irului i ' .ă la ţec la c r â ş m a lui Z a h a -r ia . Câl:- odată, s ' audc t r a m v a i u l p r in d r e p t u l t r i b u n a l u l u i şi c lopotul lui r ă s u n ă ca o t i l incă . H a r trece câ­te o t r ă s u r ă , h u r u i n d şi t ă ind , p r i n noap t e , cu fe l inare le mici , o d u n g ă de l u m i n ă .

Şi s t ăm a l ă t u r i , f ă r ă a scoate u n cuvân t . O pr ivesc cu suf le tu l p l in ş i fermecat , cu cuv in te le opr i t e pc bu ­ze. Aşî v r e a s ă i vorbesc si n u pot. O frică îmi înch ide g u r a .

— Duduc El i sa I — Da. .

Mă î n ă d u ş . Ceva m i se u r c ă în gâ t . Nu şt iu ce să-i m a i s p u n .

— Ce vrei să faci cu mi j locul ce-1 împle teş t i ?

— Nişte b roder i i la c ă m a ş ă . . . Ş i s 'a î n roş i t ş i a p leca t ochii , sfi­

oasă . T ă c e r e a i a r u m p l u ce rdacu l . Mi rosu l l e a n d r u l u i a lb ne g â d i l ă nă­ri le. G â n d u r i fe lur i te se f r ă m â n t a u în min te . Cu ochii înch iş i , o vedeam, ca pe o i coană . Doliul nopţe î ne în-făşuruse . P u s t i u l t o a m n e i parcă-1 n u r t a m pe u m e r i . L in i ş t ea de cimi­t i r m ă t u l b u r a . Şi poa te că sufletele n o a s t r e , a p r o p i a t e , se în ţe legeau , îşi şop teau cuv in te du lc i , îşi f ă u r e a u vi­su r i , c l ădeau năde jd i , pe când pri­virile n o a s t r e se î n t â l n e a u , se împle­teau în n o a p t e a rece, melancol ică , în n o a p t e a CP. căzuse ca o m a r e de p ă c u r ă , în ca re fe l inarele î n d e p ă r t a ­te r ă s ă r e a u cu n i ş t e f a r u r i îna l t e , răzleţe , î n d r u m ă t o a r e . . .

I ) . L O V - S O I F C I ' I N O

C A D O U A H O R I !..

Şi rrn vreau gândul să mă'nfrângâ Şi nici privirea să mă. mintă. Că. eu nu ţi-aş fi drug iu clipa Când ochii tat sglobü m'alinia.

Vreau mânu. să ţi-o simt ferbinte Dc 'nfiorărt. adevărate Şi-obrtijh tai sa nu 'nflorcască Dc dorul vreinilor uitate.

Vreau zâmbetul din coltul gurii Să-ß fie 'n veci lipsit dc patina Şi 'n vorba ta să nu s'anine Nici umbra tristelor anatimt.

Vreau gândul tău să nu m'alunge. Şi gura ta să nu mă 'tisele. Vreau ochii tăi să. fie lacomi De dracul sărutăm mele.

Şi'n câni din supei, spulberdndu-ţî Cenuşa moartelor vedenii. Să nu mă 'nlâmpint. niciodată Cu lacrimă în colţul genţi.

Ci sufletele noastre, tainic, De-acelaş vis iu flăcăruie, in. para dragostei să crească, Ca două flori îngemănate !

Brăila. I*. U ă n c s c u .

(lestiunea Operei româue Se agi tă ile câ tva t imp pr in dife­

r i te z ia re şi reviste ches t iunea npu-rcï r o m â n e , «lându-sc diferite s f a t u r i şi c o m e n t â n d u - s o în diferite c h i p u r i , î n jghebarea unei a semenea opere.

Unii p re tex tează că n u avem d e ­men te , a l ţ i i , că ne lipsesc b a m î nece­sa r i , i a r o al tă ca tegor ie că nu avem publ ic p r e g ă t i t p e n t r u a ş a ceva şi al te m u l t e şi va r i a t e ipotcz. i .

Scr i ind aceste câ teva r â n d u r i , nu îmî fac i l uz iunea că eîî a m găs i t che ia cu ca r e să deschid por ţ i le cîo fer. veşnic închise , ale operei ro in îne , d a r am - p e r a n ţ ă , că a l ă t u r i de a l ţ i s u s ţ i n ă t o r i a i acesteî cauze şi fa tă de ' 'àreva mici cons t a t ă r i în a p a ­r en ţ ă , d a r des tu l de m a r i în real i ta­te ,vom reuş i odată să a t r a g e m a-t e n ţ i u n e a ace lor pe r soane în m â n a c ă r o r a s tă p u t i n ţ a de a da publ icu­lu i n o s t r u aceas tă h r a n ă suf le tească încă de m u l t s imţ i tă la noi .

Motivele pe c a n le pot invoca pen­t ru a dovedi neces i ta tea operei sunt. în m a r e n a i t e cunoscu te de publ ic , eu mă vc iu referi la ceva recrut, d i n ca r e p u t e m t r a g e î n v ă ţ ă m i n t e . A-vein de vre-o l u n ă şi ceva în Bucu­reş t i o operă i t a l i a n ă , c a r e cu p r e ţ u r i p o p u l a r e şi f ă r ă m u l t ă gă lăg ie ai r age în f iecare s e a r ă un n u m e r o s publ ic .

A u d i t o r u l î n c â n t a t că face cunoş­t i n ţ ă cu m u l t e opere pe c a r i n u le a r fi p u t u t s ă le ascu l te de cât d u c â n -de-se în s t r ă i n ă t a t e , p r e c u m şi că s imte câ teva m o m e n t e de m u l ţ u m i r e suf le tească , t r u p a de a s e m e n e a mu l ­ţ u m i t ă că rea l i zează u n câ ş t i g m a t e ­r ia l , aceş t i dou l fac tor i îşi fac reci­p roc servicii c o n t r i b u i n d î n ace îas

t i m p la desvo l t a rea g u s t u l u i şi in­s t r u c ţ i u n e ! muz ica le î n popor .

De câ te or i a veni t în B u c u r e ş t i o t r u p ă de operă , a u fost p r e ţ u r i ex­t rem de r id ica te şi n e a p ă r a t , ca m a ­sa nu-ş i poa te pe rmi t e l uxu l de a fre-c u e n t a a s e m e n e a spectacole . De aci , conc luz iunea g re ş i t ă că pub l icu l n o s t r u nu-i a m a t o r de operă şi o î n t r e p r i n d e r e de felul aces ta , a r a-duce p ie rde re s i g u r ă .

F a p t i i ' că publ icu l dă cu p lăcere 2—3 leî s ă ascu l te o operă , c h i a r a-t u n e i când nu p r e a d i spune , însem­nează că s imte nevoia el. Muzica e şi p e n t r u boga ţ i şi p e n t r u s ă r a c i , d a r m a i l a e s p e n t r u aceşt ia din ur­mă c ă r o r a le dă pos ib i l i t a tea să m a i u i te un m o m e n t d in gri j i le şi mize­ri i le vieţeî!

Astfel s t â n d luc ru r i l e , ceî c h e m a ţ i pen t ru a rezolva această, p rob lemă să. nu m a i î n t â rz i e şi să. se ocupe de ea în mod serios.

L ă s â n d la o p a r t e neces i ta tea , să mă refer la pos ib i l i ta tea î n f i i n ţ a r e ! une i opere. E v o r b a de elemente. . . . Voiu l u a de exemplu tot, a c t u a l a t ru­pă i t a l i ană , ca re d e u n ă z i a oferit po­s ib i l i ta tea d e b u t u l u i t â n ă r u l u i ba­r i ton Costescu în „ A r n a n i " .

T rebu ia să vie aceas tă t r u p ă să ne dovedească, ex i s ten ta u n u i e lement r o m â n e s c sau m a i m u l t o r a -pentru o operă '!

Un s implu p a r t i c u l a r , un impre­s a r i t a l i an , v ine de depa r t e In noi , căci a auz i t că există o ţ a r ă . .Româ­n ia" , u n d e poporu l o dor i to r de mu­zică, u n d e se câş t igă p a r a l e şi unde se pot. v â n a e lemente nouî p e n l r o o-p e r ă şi în cond i t iun î a v a n t a g i o a s e !

Tot refer i tor la e lemente îmi pun î n t r e b a r e a : Ce o o operă şi - a r e e baza el? C u v â n t u l operă impl ică nu­m a i de câ t pe acela de m u l ţ i m e , de a n s a m b l u . Şi m u l ţ i m e a o avem. E o r c h e s t r a m i n i s t e r u l u i , c a re , s lavă Domnu lu i , e des tu l de b u n ă , p recum şi un cor i m p u n ă t o r ca r e se poate real iza cu u ş u r i n ţ ă sau ca re , dacă n u greşesc, c h i a r există . C o m p r i m ă r i avem suficienţi Şi cu mull. supe r io r i celor i m p o r t a ţ i d in s t r e ina t a t e .

. ,Tea t ru l N a ţ i o n a l " cu decorur i l e lu i şi cu tot confortul poate faci- sa­crificii, căci c vorba lot de i n s t r u c ţ i a poporu lu i . Ce no m a î trebue.şte. F i b ine. eu admi t că i-am avea pe toţi . S 'a r p u t e a men ţ ine opera veşnic cu aceleaşi e lemente? N e a p ă r a t că nu . căci publ icul s 'ar plictisi şi ca a t a r e a m fi în impos ib i l i t a te de a avea o operă r o m â n e a s c ă . F foarte g re ş i t ă pă r e r ea că o operă r o m â n e a s c ă tre­bue să posede n u m a i şi n u m a i eie-men te r o m â n e ş t i . Nu exis tă n icăer i o operă n a ţ i o n a l ă în care s ă n i i fie şi e lemente s t re ine : în ţe leg s ă SE cân t e n u m a i r o m â n e ş t e d a r ca să pret in­dem să avem n u m a i români;, deve­n i m şi r idicoli .

După teor ia aceas t a n a r t r ebu i în f i in ţ a t ă n ic i ope ra , de cât. a t u n c i când vom avea opere scrise în ro­m â n e ş t e şi cum t impul a c e ' a nu-1 pu tem în t r eză r i , a r fi b ine să n e m ă r g i n i m la cea ce se poa te şi e necesa r de făcut.. Nici ungur i ) cu tot şov in i smul lor nu refuză un cân­t ă r e ţ .îtrein, a t u n c i când c â n t ă un­gureş te ! Mi se r ă s p u n d e a c u m , d a r cum vor pu tea c â n t a s t re in i i în ro­m â n e ş t e ? D a r cum c â n t ă r o m â n u l şi f ran ţuzeş te şi nemţeş te şi i tal ie­neş te si cum voiţT. ia r s t r e inu l să nu fie. capab i l să înveţe u n rol în ro­m â n e ş t e ?

Să fim n u m a i no i oa r e a ş a de ca­pabi l i?! Ca conc luz iune în p r i v i n ţ a e lemente lor voiu s p u n e să se anga je ­ze e lementele exis tente , ia r l ipsur i le să se completeze cu s t r e in i a n g a ­ja ţ i cu con t rac t , c a r i în s cu r t t i m p vor î n v ă ţ a să şi vorbească româ­neşte.

Ne n l â n g e m că elementele n o a s t r e de va loa re fug din ţ a r ă , când aci n u au ce face. Să l u ă m şi c h e s t i u n e a

! ban i lo r . Se tot. s p u n e că nu s u n t ban i . N e a p ă r a t că nu s u n t dacă nu se dau . P e n t r u câte a l te l u c r u r i dp O m a i mică i m p o r t a n t ă s 'au chel tu i t mi l ioane , i a r p e n t r u operă ca re va cere cu mul t m a i pu ţ i n nu s'a dat n imic . Avem o rches t r ă , t e a t r u , cor.

l u m i n ă şi c h i a r elemnte streine î a b u n e cond i ţ iun î cu m u l t m a i a v a n -tag ioase , de câ t le a r e , de pi ldă , a c ­t u a l a ope ră c a r e r i scă cu m u l t m a l mult, şi to tuş i rea l izează u n câş t ig .

Ni se va spune , că p e n t r u w a t e a-cestea se cere u n om versa t .

N imen i n u zice altfel, d a r s ' a r găs i c ineva, c a r e p lă t i t bine, s ă se ocupe de a c e a s t ă afacere şi în cel m a i r ă u caz se poa te a n g a j a u n s t re in spe­cial ist , c a r e să lucreze s u b cont ro­lu l u n u i comite t n u m i t de min i s t e r , însă punându- i - se la. dispozi ţ ie tea­t r u N a ţ i o n a l p e n t r u 3 zile ne s ă p t ă ­m â n ă , cu tot confor tul necesar , or­ches t r a m i n i s t e r u l u i p r e c u m şi ceva m a i m u l t de cât r id ico la s u m a de 20 mi i lei ce se d ă d u s e a n i i t r ecu ţ i drept, subvenţ ie p e n t r u operă . Cu o asemenea sumă nu se poate plăti nicî corni une i opere ser ioase . P e n t r u fondur i se m a i pot desch ide lista de subscr ip ţ ie n a ţ i o n a l ă , la c a r e s u n t absolut, conv ins că vo r r ă s p u n d e mu l t î , foar te mu l ţ i .

I n t r e omeni i de bine se vor găs i şi pe r soane c a r i să doneze în t im­pul vieţeî s a u după m o a r t e s u m e în­s e m n a t e , cum a fost dc p i ldă r ăpo ­sa tu l Cornet t i , delà Cra iova , c a r e a lăsat pen t ru î n i i n ţ a r o a u n u i Con­se rva to r s u m a de, două mi l ioane .

Ce nu s 'a r face cu o s u m ă ca a-ceas ta ?

Că o. greu şi n e vom izbi de mul tp piedecl la cons t i tu i rea operei , "ste drept , d a r t re ime o d a t ă ceva. Nu­m a i să s t ăm cu mâ in i l e în sân spu­n â n d că e necesa ră opera , ' şi văe-t ându -ne , ba că mi sunt. ban i , ba că nu sunt. e lemente , nu vom a j u n g e nicî odată l a v r e u n rezul ta t .

Cu voinţă şi sacrif ici i din p a r t e a m i n i s t e r u l u i şi cu concursu l au to r i ­tă ţ i lor se va pu tea face ceva m a i mul l şi m a i c u r â n d «te «:flt so poate crede.

N e m u r i t o r va r ă m â n e numele ace­luia ca re va pune bazele unei astfel de ins t i tu ţ iune . Dacă România , se bu­c u r ă de o f rumoasă ..•epulaţie. cul­t u r a l ă p r i n t r e Sta te le din Or ient nu a r s t r ica să fie la î nă l ţ ime şi pe t ă r â ­mul muzica l şi să srwrăni că acr i t imp a sosit. Marcel Botez.

CUGETĂRI Cel ce arc cari tatea în suflet are tot­

deauna ceva dc dat . St. Augustin

* Munca c plăcerea cea maî mare .

Mozart

Poporul n 'are intelect politic, are însă un sen t iment politic ne l ămur i t .

Lamartine *

In schimburi le soriiï îmbogăţ i ţ i i n ' au î n v ă ţ a t să fie bogaţ i si nicî ru ina ţ i i sa fie săraci .

Joubert *

Materia nu poaie fi creată , de<n e necrea tă . deci e veşnică .

D'A lembert

O oare-care îngrămădi re de vicii face revoluţ ia necesară .

/. de Maistre - S -

P R A D A — Poveste veche —»

— Ascul tă -mă omule ce-ţi spu i . . . este z ă p a d ă mare . . . . suflă vân tu l . . . sun te ţ i cu chef şi apoi D u m n e z e u ştie, să nu cădeţi p r a d ă f iare lor Cri­vă ţu lu i . . . .

— Nu, nu , m ă Marine., nu s t ăm, t rebue să p lecăm şi apo i gândeş t e , copiii n o ş t r i cum vor r ă m â n e . . .

— L a s ă m ă M a r i n e că vom a j u n g e cu bine , l u ă vorba şi o femee, femee» celui de al doui lea .

— Cu bine, cu bine. . . Um ! n u v * l a s şi pace b u n ă .

— B a o să ne l a ş i . — Ba nu . — Ba da . Aşa convorbeau în t r ' o d u p ă a m i a -

No. 1 4 . U N I V E R S U L L I T E R A R buni, 4 a p r i l i e 1 9 1 1 .

PARI,А1ІЕХТЛПП I V O S TUI

D"L Dn- C. ANGELESCU

Ш т aci portretul «1-luî «Ir. C. An-gek*scu, deputa t de Buzău.

•Medic foarte apreciat , d-1 dr . Ange ­lesen şi-a câştigat şi o frumoasă si-toa ţ iune in P a r l a m e n t , ca orator bun ţ i bun cunoscător al chest iuni lor eco­nomice si sociale.

ia de i a r n ă in c a s a b ă t r â n u l u i vâ­n ă t o r M u r i n ; A n t o n şi cu femeea l u i S t a n a cu M a r i n v â n ă t o r u l . Vâ­n a t u l u i e r a d â r j ; s u s ţ i n e a p ă r e r i l e lu i , de altfel des tu l de î n t eme ia t e , şi n u voia să se lase .

O c u p a t ă cu copii i î n t r ' u n colţ a l .odăi i , le lea M ă r i u c a , so ţ ia v â n ă t o -

I i r u lu i a p r o b a d i n c a p , cele spuse de b ă r b a t u l cî, m u r m u r â n d :

— D o a m n e , ce vifor, şi o a m e n i i 'ăş t ia voesc să plece.

— Eî , n e a M a r i n e , b u n ă s e a r a , r e l u ă cei doui ca r i vo iau cu o r i c e p re ţ să plece.

— D a r b ine Antoane , eşti n e b u n , jde vrei să pleci pc v r e m e a aceasta . ? ' a t a í aci p â n ă m â i n e ş i pe u r m ă veţ i a v e a t i m p să vă tot duceţ i a-ţeasă, că d o a r n o r m u r i ă l copil o jscară. Gândeştc- te bine omule l a tv - ţ i s p u n , să î n t r u n i ţ i v i forul p â n ă d incolo do P a n t e l i m o n , să nn vezi f înainteţ l de cât z ă p a d ă şi u n gol î n t i n s , s ă fii m e r e u a m e n i n ţ a t dc lup i , să . . . el bine, c redeţ i voi că d a c ă ă( î m u r i p ros teş te în n o a p t e a aceas­t a , copiii voş t r i vor fi m a i ferici ţ i , d i n con t ră . . .

— Destul , n e a M a r i n e , b a s m e , no i v r e m să p l ecăm şi l a s ' c'oni m a l c ins t i noi câ te o d u ş c ă ca să ne în­că lz im, d o a r la u r m a ur ine i , n u pen­t r u p r i m a o a r ă • facem d r u m u l a-ces ta .

— Aşa e, m ă i omule , d u - n u vă l a s , i a că a m eu o p re s imţ i r e . . .

— P r e s i m ţ i r i , v i su r i , b a s m e , po­veş t i cu s t r igo i i şi câ te a l te basaco -irlî, toate f leacur i , n ' auz î tu nea Ma­r i n e , î s f l eacur i şi Anton accnt.UA cu­v â n t u l „ f leacur i " .

— F l e a c u r i , nef leacur i , n u vă las . . auzi, po v r emea aceas t a să plece.. . d a r e nebun ie !

I n v r e m e a a c e a s t a c r i v ă ţ u l is-be.şte în uşe şi o deschide .

— E h , vezi, zice t r i u i n r ă t o r M a r i n , i a t ă p roba , aşa o s a vă t r â n t e a s c ă şi pe voi c r ivă ţu l , cu deosebire că pen­t ru . . . t o t d e a u n a .

— P t i u n e a M a r i n e , că copil e ş t i ! ai*e S t a n a , d a r nu văzuş i că u ş a n ' a fost b ine înch i să , şi c r i vă ţu l de.. . n ' a a v u t de l uc ru .

— Г a s cu l t ă , n e a Mar ine , re luă Anton , aï de g â n d să ne l aş i să ple­c ă m , or i p l ecăm cu si la .

— Dar . . . o a m e n i i lu i D u m n e z e u , î n c e r c ă să zică M a r i n .

— Nici o vorbă , noi p lecăm. B u n ă « a r a .

— R ă m a s bun , ba n u la revedere , î i sc şi S t a n a .

—- P e v r e m e a aceas ta . . . Î n g â n ă M a r i a .

— O a m e n i de, cu cSp, zise n e a Ma­r i n v â n ă t o r u l s u p ă r a t .

— Mai tac i d in g u r ă nea Mar ina , zise Anton, n u m a i bodogă r i ca o Roar.ră.

Toţ î p r i n s e r ă a r â d e .

— Bată- te , că poznaş m a i eşti , zise Mar in .

— E h , bună s e a r a ! — B u n ă s ea ra . —- B u n ă s e a r a , z iseră ş i M a r i n cu

Mar ia . Aceşt ia d in u r m ă se s c u l a r ă ca să

p e t r e a c ă pe cei ca r i p lecau . C â n d Mar in deschise u ş a casei ,

c r i v ă ţ u l u s v â r l i z ă p a d a î n ă u n t r u , s p u l b e r â n d - o p r i n o d a i a cea m ă -r u n l ă .

— Ce-ţl s p u n e a m eu Antoane,, zise v â n ă t o r u l .

D a r Anton nici n ' a y e a g â n d de r ă s p u n s .

— Aidem, femee, zise cl, b u n ă s c a r a o a m e n i b u n i !

- - Dumnezeu să v ă a ibă în p a z a lui , zise Mar in şi so ţ ia lu i i n t r â n d în casă , în t i m p re cei dou i o a m e n i se perdeaCi în î n tune r i cu l nopţ i i .

II

Eşind a f a r ă , Anton şi cu S t a n a se înve l i r ă căt m a l bine în ha ine le lor.

Şi a f a ră viscolea, c u m viscolea n u m a i în •acele ierne desp re c a r i povestesc b ă t r â n i i la g u r a sobei.

Şi ia tă- i pc o a m e n i i noş t r i l u p t â n d p r in z ă p a d ă . An ton m e r g e a î n a i n t e , f ă când loc p r in z ă p a d ă , i a r S t a n a u r m â n d u - l p a s cu pas , că lca po ur­mele lu i !

Şi a ş a m e r s e r ă o buca tă b u n ă , c ro ind d r u m p r in z ă p a d ă şi su f l ând în m â i n i l e î nghe ţ a t e .

Z ă p a d a îl a lb ise ! Dc l a o v r eme se a u z i g l a su l

S tane i . — Cap sec ! Ma l bine r ă m â n e a m la

v â n ă t o r i i a c a s ă ! Acolo cel p u ţ i n e r a c ă l d u r ă , n u ca. aici . c â n d t r ebue să l u p t ă m cu f r igul !

— I a 'n t ac i femee din g u r ă , d o a r şi tu al s p u s să m e r g e m !

— Spus , s p u s . d a r cu j u m ă t a t e de g u r ă . . . .

— Do s igur , voi femeile vă credeţ i t o t d e a u n a m a i deştepte , t o t d e a u n a găs i ţ i ceva ca să r ă s p u n d e ţ i !

— F i r e ş t e , şi voi ceşt ia , c a r i vă zi­ceţi că s u n t e ţ i o a m e n i deş tepţ i , m a i t o t d o a u n a sun te ţ i . . . i a că p roş t i !

— Femee , tac i d in g u r ă că po u r m ă . . .

- - Aida de, vorbeşte cu „ m a l în­t â i " n u cu „ m a l pe u r m ă " .

— Mă:l femee tu eşt i d r a c u l ! — Eil d r a c u l , şi tu ! - - Halal de o m u l ca re a r e o ase ­

m e n e a femee.. . — Să-1 s coa t ă d in î n c u r c ă t u r i , a-

daose femea. — Cum de nu . a m vru t să zic. să-1

b a g i d in l ac î n p u ţ ! — Aida de, An toane , n u e r a i în

p a l a t , de es 1-aï p ă r ă s i t ca să i n t r i In borde i ?

— E i , ei, pof t im de te în ţe lege cu d u m n e a e i .

— Apoi dc, b ă r b a t e , tu n u în ţe legi l u c r u r i m a i f ă r â m i ţ a t e d a r l u c r u r i m a i m a r i ?

Şi ac i femeea se u i t ă c h i o r â ş la Anton .

— H m , a l d r a c u l u i n e a m de om m a i s u n t şi femeile.

—- Ei m ă i omule , femeile sunt, to­v a r ă ş e m i n u n a t e , altfel ce v ' a ţ i fi făcut voi s i n g u r i ?

— Ce ne-a m fi f ăcu t ? H m ! F r u ­m o a s ă î n t r e b a r e , n u zău ! L i t e , a m fi t ră i t m a i l ip iş t i ţ i .

— P e d r a c u , de-ar t r ă i A d a m ţ i - a r spune-o el !

— A d a m !'? He ! Poves te veche p e n t r u copii!

- - P e n t r u copii nu , d a r pen t ru un n â t â n â g ca t ine da !

- - I ' a scu l t ă femee, or i t ac i d in g u r ă . or i î ţ i fac vân t a c u m în ză­p a d ă . . .

— Aş fi c u r i o a s ă să v ă d cum. . . — S t a n o , m ă înebuneş t î , t ac i or i . . .

S t a n a văzu că An ton se s u p ă r a s e . — I a c ă tac , zise î n t r u sfârş i t . Şi femeea, cu toa te că o m â n c a

l i m b a , t ă cu ! Mergeau po ş o s e a u a P a n f e l i m o n u -

luT, l ă s a s e r ă în u r m ă ospiciul Măr -cu ţa , ca re se î n ă l ţ a t r is t în mi j locu l c â m p u l u i de z ă p a d ă .

Şi a c u m începu Anton vorba : —- Măi ferne, auzï ? — IIa !

— Vezi tu, acolo pe unde a m t re­cut . . .

— Da !! F.Í.. — Acolo sun t nebun i i . — Sl in . — Şi. i -ascul tă una . — Aa ! — Şt i i eă al avea şi tu loc a ic i ? — Hâ ! — Te faci că nu pr icep i ? Te în­

t reb dacă vrei să in t r i ş i t u acolo! — C U TINE ? — Du-te d r a c u l u i ! — L a s ă - m ă , nn pot, să m a i vor­

besc. - - Ţi-a l u a t Dumneze i i g u r a , so

vede t r e a b a ! Şi t ă c u r ă iar . Do la u n t imp , femeea văzn că a r

fi b ine să se ia cu binele pe l â n g ă Anton .

— Antoane , mio mi-e f r ig ' — Ce-mi p a s ă , tu eşti m a ï t a r o ! — Nu, tot tu, a m gh inu i t . — Te 'nvoeş t i ? •— Da, d a r m i i frig. — Nu-i n imic ; şt iu c â r c i u m a Iui

B a r b u de l â n g ă P a n t e l i m o n , unde-om cinst i c â t e u n p a h a r ca să ne în­călzim. — B r a v a ţin, An toane , a ş a te v r e a u !

-— Ş e a r p e , toa te sun t e ţ i la fel ! — Hi , d a ! Şi femeea p r i n s e a r â d e . Se a p r o p i a u de P a n t e l i m o n . (Va urmaj.

l ' e l r e (». t»cor«rese4

Sil-ŢI 8РШ U TE « S C . . .

SIÎ-fï spun ca tc iabesc, e dc prisos ; M'au înţeles frumoşii ocliî prea bine...

E timp. de când le văd copil /'rumos. Ca să mă, legi dc-a pururea, de tine!..

Vre-un gând, rătăcitor de mi-a venit, Să-mi turbure seninul : zarea toată...

A fost că te-am iubit nemărginit, Cum n'am iubit in viată niciodată. !..

SIÎ-ŢÎ spun că te iubesc, c prea târziu : Щ-at înţeles din ochi iubirea 'ntreagă...

Tu eşti dintre copii cet mai. sglobiu ; Din fete cea. maï scumpă şi maï dragă !

I» ochit tăi frumoşi am. învăţat. Frumosul basm :'poemul dc iubire...

Am învăţat tot. graiul, fermeca/, Asc.u?>s într'un surâs si o privire...

I. S T . . . a _ Mustafa lui Napoleon Bonaparte

M. V i l l e n e u v e

Micul Napolean Bonapar te nu cu­noştea o moi marc plăcere dec;il. a-tunci când vedea trecând pe stradele oraşului Ajaccio uu reg iment de sol­daţi . Piciul so tara pe patru labe jos pe scară, scăpa din mâine lc bonei sale şi alerga p r i n t r e soldaţi i , cari îl cunoşteau cu toţii . Iii se sforţa să ţină pas cu ei, ceea ce produce întot-dauna o mare i la r i ta te .

— Bună d iminea ţa , cade t ! — i se striga din toate păr ţ i le .

Napoleon era foarte m â n d r u de a-ceastă poreclă, noteza plin de admi-ra ţ iune teaca săbiilor soldaţilor şi se r u g a să i se dea voe a pur ta o puşcă câţî-va .paş i .

Odată un soldai în al t şi voinic l 'a pus deasupra rani lei şi de alunei Na­poleon spunea tu turor că aceasta a fost cea mai frumoasă zi a vieţe'i sale.

Foar te fericit fu el a tunci când ta­tăl său i-a dăruit o frumoasă uni formă mil i tară, care era făcută a n u m e p e n ­tru el, un i forma unu i r e g i m e n t care pe a tunci îşi avea garn izoana în Ajac­cio şi era celebru pr in vitejia cu care se dist insese în bătălia de la F o n t e n a y .

Mititelul se îmbrăcă imediat cu un i ­forma, care '1 pr indea de m i n u n e , în t reaga familie fu cupr insă de ex t a s .

Dar fericirea sa n u era desăvârşi tă . In capul său răsăr i ideia ca să se a-ratc camazazilor săi in toată splen­doarea. Multă v r e m e nu avu prilejul , dar într 'o dimineafă, când cei de a-casă erau foarte mul t ocupat! cu gos­podăr ia . Napoleon o tuli pe furiş pe s tradă îmbrăcat in uni formă.

El alerga repede spre cazarmă, căci ştia exact când sunt oreie ele exerc i ­ţiu şi că amicii săi sunt aici. Trecă­torii il pr iveau cu l n z . Undo so gră­bea piciul ?

dc sen t ine lă , în t rebă înor -

pro-

Napoloon călca ţ an ţoş şi i n ima îl butea cu pu te re când văzu cazarma, in care se аЛа r eg imen tu l regal a l Bourbóni lor .

El se apropie ţan ţoş care fiind s o m n o r o s , îl măind :

— Co vroi, pici'ule ? Copilul il privi cons te rna t . Oair-

soldalul nu vedea că este in un i forma '.' — Poale 'ţ,î cauţi dădaca pe aici '.'

cont inuă soldatul . _ Napoleon se făcu roşu de mânie,

din cauza acestei insul le . I n t r ' a ; e e a se a d u n a r ă camarazi i , carî făceau ha2 de această scenă .

— lui fac par te d in t re voi ! teslă Napoleon.

Sent ine la î sbucni în t r ' un râs sgo-motos .

— P e n t r u aceasta îţi l ipseşte ceva. — Ce ? — Mustăţ i le . In acesl moment , se aprop ia un bă­

t rân suboli ţcr . O, ce fer ic i re! Era a-cela caro în t r 'o zi îl u rcase pe r a n i ţ a . Acesta, de s igur , îşi va aduce amint*.-de el.

Şi in l r ' adcvăr el îl r e cunoscu . — Nu p lânge , cadetule , v ino în­

coace la noi . Tu f a d par le d in regi­m e n t .

— Dar . . . soldatul ăsta arc d rep­ta te . . . Eu . . . n ' a m mus tă ţ i .

— Vom găsi une le pentru t ino. Subofiţerul se scarp ină după ureclif-

şi după câteva m o m e n t e dc gândi îl-zise :

— Aştoaplă puţin aici, iţi voiu ;.-duce r ă spunsu l înda tă .

Napoleon r ă m a s e cu totul uimit . Subofiţerul voia să'i p rocure mus tă ţ i . Dar c u m ? Soldaţii s tăleau in ju ru l lu ' şi r âdeau .

— Le va face din vată sau din păr de pisică !

In t r ' accca bravul s u b - o ' k e r se urci» in c a m e r a , u n d o so alla compania sa.

Soldaţii şedeau pc patur i le lor si sorbeau din supă . E r a u coi mai vi­teji din în t reaga anual i i , por t -d rapc-lul dc la Forc l ienay , cari so lupta­seră ca leii .

— Camarazi , do sigur că cunoaş ­teţi po micul cadot, caro so vară p r i n ­t re picioarele noasl ro şi caro este a lat' do devolat ; el este. născut, soldat .

— Da, e un brav soldai . — Din ăsla. so va face odată ceva . . . — Iii a pr imit cadou o u n i f o r m i

în tocmai ca a noas t r ă . Nimic nu- i l ipseşte din ech ipamen t , decât ceva indispensabi l : musiuţ i le .

— EI, şi apoi ? — A m venit să fac o colectă int re voi . Soldaţi i îl în ţe leseră . Unul d in t re ei, a cărui fală ora

brăzdată de o lovi tură de sabie, mur- 1

m u r ă : — Aceea ce cer i , d-lo snb-oficer.

este preţ ios , iar n u o jucă r i e p e n t r u copii .

— Eî, ce are a face, aceasta ii va aduce noroc .

Şi fie-care ' ş î t rase câte u n fir de păr din lunga mus ta ţ ă :

— Asta, p e n t r u cadet . E rau fire de mus t a ţ ă , roşii , b r u n e ,

cele mai mul t e a sp re , şi afumate de t u t u n . P r i n t r e ele se aliau şi fire a lbo . î n t r ' u n m i n u t se făcu un p u m n do­sare şi p iper , din care se pu tea aranja o mus ta ţă mar ţ ia lă .

Copilul aştepta afară c u p r i n s de <: ne răbdare febrilă. A c u m era să a ibă mustă ţ i .

— Cadetule , iată coca ce-ţl l ipseşte ! Sub-oli ţerul lipi cu puţ in clei mus­

tăţile sub nasul băiatului . Acesta , roşu de bucur ie , murmură" . — Do la cine este ? Subofiţerul făcu o faţa ser ioasă. — De la în t reaga compan ie , r ăs ­

punse ol, de la aceia cari au salvat drapelul in bătălia de la F o n t e n a y . D u p ă c u m vezi, s u n t nişte mus tă ţ i ce lebre .

Napoleon n u rost i nici o vo rbă . El se înăl ţă cu m â n d r i e , îmbră ţ i şa pe suhiiţer şi apoi salută mi l i tă reş te . pe când in ima 'І palpita de bucur ie . Dupii aceea făcu stânga împre ju r şi a lerga acasă ca să so araic păr in ţ i lor să i . Şt când de aslădată piciul cşi pc poar ta , sent inela il salută pix-zentându-î a rma .

<J. S C U R Ţ I I .

b u n i , i Apr i l i e 1 0 1 1 . U N I V E R S U L LTTEHATl Г\о. 1 i . — o .

E PifiT-ŢI PL1\ DE VIOLETE

E păru-ţî plin de violele Şi 'n mâini porţi albe micşunele, Tu cea mai blândă dinire fete Şi maî cuminte dintre ele.

Un zvon de ciripiţi gingaşe E 'n râsul tău fără de vină, Şi atunci o vraje pătimaşe In calea ta mereu mă 'moină.

Pe fala ta răsfrânt-a zarea Argintul tot furat din soare, Càtâta luminezi cărarea Când vii cu buze zâmbitoare.

Şi pretutindeni verşi, lumină, Dar mă cuprind fiorii reci Când furişată din grădină Privesc în urma ta când pleci. BACĂU. M I H A I L M O X J U I D R E S E U .

& —

O LEGENDĂ GERMANA '

I N G E L H E I M I n j o s de Main , j u m ă t a t e oră. de­

par te de R h i n , este Ir igelheim-de-jos şi m a î î n ă u n t r u l ture i este Ingel-heim-de sus .

Se zice că. d i s t a n t a In t re aces te două o răşe le a fost o d i n i o a r ă aco­per i tă de c l ăd i r i şi că totul p u r t a numele de Inge lhe im .

La Inge lhe im e r a un p a l a t a l lui Carol-cel-Mare, p a l a t ce se socotea ca o r e ş e d i n ţ ă f avor i t ă a î m p ă r a t u ­lui, î n c ă şi as tăz î sc m a î găsesc s f ă r ă m ă t u r î d i n ru ine le aces tu i pa­lat .

O d a t ă af lă m a r e l e m o n a r c h că în ţ i n u t u l R h i n u l u l locu ia un pus tn ic , a c ă r u î în ţe lepc iune o r a dc j u r îm­p r e j u r în g u r a p o p o r u l u i . E r a un doftor pe suflet şi de corp ş i c ine se a p r o p i a de el, lovit de vr 'o nenoro ­cire, c ă p ă t a de l a el pc l â n g ă sfat , c ă p ă t a şi d a r u r i , a t â t cât p u t e a bu­nul om să dea .

î m p ă r a t u l do r ind să c u n o a s c ă pc acest om. t r i m i s e ne c ine-va la el ; dar cu ciudă, u i m i t o a r e t r e b u i a să afle că. e r e m i t u l a r fi dec l a r a t , că. d r u m u l său îl conduce n u în pa la -tur i lc color m a r î , ci în bordee le să­racilor, împăratul sa vie dacă voe-şte sol vadă, căci călătoria e. in aï lesnialoasă. pentru dansul dc cdt pentru el!

î n t â i î m p ă r a t u l îş i î n c r u n t ă frun­tea şi se a p r i n s e de m â n i e , da r când fu s i n g u r şi sc m a î g â n d i şi r ă s g â n d i l a r ă s p u n s u l p u s t n i c u l u i , ii veni să r â d ă şi se h o t ă r a s ă cală to torească o d a t ă l a el. El a v e a o d ispos i ţ iune şi o c u r i o s i t a t e g rozavă să v a d ă cine e ace la ce a î n d r ă s n i t să îî se î m p o t r i v e a s c ă .

Cu câ t se m a i g â n d e a , cu a t â t m a l m u l t se f a m i l i a r i s a cu ide ia li­nei că l ă to r i i a v e n t u r o a s e , şi î n c ă el v roea s'o î n t r e p r i n d ă în t r ' o a r m ă ­t u r ă s i m p l ă şi sub u n n u m e m o ­dest.

I n t r ' o n o a p t e se g â n d i el m a i m u l t de câ t de obiceiu l a c ă l ă t o r i a ce voia s'o facă . Nu p u t e a s ă d o a r m ă ; o t u r b u r a r e c iudată , nu- î dedea pa­ce; se r id i că d a r d in a ş t e r n u t u l s ă u , alege o a r m u r ă o r d i n a r ă ş i se g ă t i cu ea. „ A c u m jos , s u r â d e a el, căc i văd că n ' a m o d i h n ă p â n ă nu î m î voiu sa t i s face c u i o s i t a t e a m e a " .

Se duse l a g r a j d , n e v ă z u t de servi­tori, puse ş e a u a pe u n ca l şi eşi că­lare d in c u r t e f ă r ă să se fi întâlni t , cu cineva.

Nu mer se se m u l t t i m p că l a r e , când văzu î n a i n t e a lui o p ă d u r e spre desişul c ă r e i a el se î n d r e p t ă .

I se p ă r u că a u d e t r o p ă i t u l u n u î cal. El îşî p r e g ă t e ş t e b ine a rme le , se uită în toate p ă r ţ i l e ,şi ză reş te u n că­lăreţ ce venea sp re el. C â n d e r a des­tul de a p r o a p e u n u l de a l t u l , s t r ă i ­nul cu a r m u r a n e a g r ă î l î n t r e b ă :

— De unde? şi u n d e ? — De la Inge lhe im , d u p ă aven-

*) Din coleeţiuuea legendelor K h i -rmiui. iif! л . Пегшап l V r n a n l , Mainz, 18Ö1.

t u r e . fu r ă s p u n s u l î m p ă r a t u l u i , ne­r ă b d ă t o r de ce o să se î n t â m p l e .

— D a r de ce a ş a t â r z i u în n o a p ­te şi s igur? Nu este ă s t a obiceiul de a că lă to r i a l cava le r i l o r ce s t a u sub scutul legel.

— A... . , g â n d i Caro l , ace la se pr i ­cepe b ine : de s i g u r că el n u slă. s u b p r o t e c ţ i u n e a legeî. Apoi ( a rc el răs ­p u n d e : EI bine, şi de-ar fi a ş a ce-ţî p a s ă ?

— M'aşî b u c u r a p e n t r u u n a ca n-ceas la , căcf a m p u t e a fi t o v a r ă ş i la nevoi . Cum te c h i a m ă ?

— M ' a ş t e p t a m eu l a a s t a , m u r ­m u r ă î m p ă r a t u l , şi apo i a d a o g ă ta­re : m ă n u m e s c Coral, dar dum-n e a t a ?

— Elbajasl. — C u m , eşt i E lbegas t , b les tema­

tul ce es te p r o s c r i s dc î m p ă r a t u l ? — Mal încet , m a i înce t amice , vor­

beşt i p a r - c ă nu ţi s ' a r fi î n t â m p l a t vr 'o p r ă d ă c i u n e . E r a m un diavol să­rac. ; popi i despoiaseră . pe t a tă l meu dc moş ten i r e , ş i u n p r e l a t p â n t i c o s î n d r ă s n i c h i a r să m ă ia în ba t jocură t r e c â n d pe d i n a i n t e a m e a o încă r ­c a r e boga tă ; la drac i i , nici î m p ă r -r a t u l n ' a r fi sufer i t a s t a ; lovii ş» lua iu o p a r t e d in a v e r e a mea . Fa l ş i i l i nguş i to r i , ca r i î n c o n j u r ă pe împă r â t u l , i-aCi povest i t l uc ru l altfel şi el m ă goni pe d r u m u l cel m a r e ; d a r j u r , n u m a i d a c ă l a ş î n t â l n i o d a t ă s i n g u r a c i , c u m m ' a î î n t â l n i t d-ta , ' i -aş s p u n e s ince r şi liber, cc fel de mişe i şi t r ă d ă t o r i a r e î m p r e j u r u l lu i , şi cum tl mint. şi-1 înşa lă .

— O, amice Elbegas t , vorbeş t i ca nn p red i ca to r .

— Vorbesc d rep t , ce-mi stă. pe i-n i m ă ! D a r des tu l desp re a s t a . Voeştî să m e r g i p u ţ i n cu m i n e în n o a t e a a-c e a s t a ? U r m ă r e s c ceva şi dacă este cum 'ml înch ipuesc , j u r că voiu f r ânge în n o a p t e a a s t a î ncă câ t eva g â t u r i , c h i a r d a c ă î m p ă r a t u l m ' a r s p â n z u r a , ceiace în t r e a c ă t fie zis, n ic i n ' a s m e r i t a .

— Nu cumva ' vooşti să-tt mu l ţu ­mească , ba c h i a r să te gaţ ieze , find-că eşt i a.şa de d a r n i c cu f r â n g e r e a g â t u r i l o r ?

- - As ta a r t rebui s'o facă î m p ă r a ­tul , că dacă. f r â n g as tăz i g â t u r i , es te n u m a i p e n t r u binele lui .

— C u m a ş a ? — Vino cu mine , că a m nevoe de

u n t o v a r ă ş c u r a g i o s şi h o t ă r â t . — î n a i n t e , E lbegas t , eu m e r g . D a r

î n t â i f ăgădueş te -mi să n u r id ic i pa­loşul , p â n ă cc m a l î n t â i nu ne.-am fi în ţe les .

— Bine cava lc re , î n a i n t e ! Ca cei m a i b u n i p r i e t en i c ă l ă r e a u

a p o i î m p ă r a t u l şi cava l e ru l jefui tor a n u l l â n g ă a l tu l p r i n p ă d u r e , sch im­b â n d m u l t e vorbe f ami l i a r e î n t r e el. Elbegast , c â r m i ca lu l pe o cale cot i tă sp re o ce tă ţue s ă p a t ă în s t â n c ă , a s ­c u n s ă în p ă d u r e , şi făcu t o v a r ă ş u l u i săfi s e m n s ă desca lece d u p ă cal şi să-1 u r m e z e î n tăcere .

Se s t r e c u r a r ă apo i p r i n tu f i şu l des p â n ă l a zid ; p r i n o po r t i ţ ă ce o des­chise E lbegas t cu u n c â r l i g a j u n s e r ă î n t r ' u n g a n g î n g u s t şi î n t u n e c o s ce c o n d u c e a î n t r ' o c a m e r ă , c a r e de şi î n t u n e c o a s ă , se d e s p ă r t i a î n s ă p r in o u ş ă m a r e , cu c r ă p ă t u r i , de o ca­m e r ă b ine l u m i n a t ă . Cu p r e c a u ţ i u n e se a p r o p i a r ă a m â n d o i a v e n t u r i e r i i de uşă şi a s c u l t a u .

A t u n c i a u z i a u , c u m se r id ica acolo o voce în c o n t r a p u t e r e ! n e m ă r g i n i t e a î m p ă r a t u l u i , c ă r u i a t r ebu ia a i se face un sfârş i t , d a c ă nu voesc ca inalta nobleţe fi ordinul cavaleresc al ţârei cum şi biserica să fie rui­nate de el !

— S ă vă iea d r a c u ! s c r â ş n i Caro l din d in ţ i şi se u i t ă p r i n t r ' o c r ă p ă ­t u r ă се-ï p e r m i t e a să v a d ă pe cel ce vorbea . D a r c u m se m i r a , c â n d zăr i pe contele E g g e r i c h de E g g e r m o n d e , c ă r u i a ' i-a voit î n t o t d ' a u n a binele şi c a r e e r a c h i a r î n r u d i t cu el p r i n că­să to r i e .

— Ce n ' a r d a Caro l d a c ă a r fi a ici , ei, ce zici, îl şopt i E l b e g a s t la u-reche .

— Taci , t ac i , îi r ă s p u n d e Carol , s t r â n g â n d u - I m â n a binişor . Su m a l p â n d i m pu ţ in .

Şi ei a s c u l t a r ă i a r ă ş i , căci a c u m

sc făcea p l a n u l să oboare pe impă aiul fi fiecare din cei prezenţi jura pc crucea cc le-o întindea s'o sărute un înalt prelat.

- • Sâ n u f rângcn i g â t u l p o p r i , b a i ? şopti E lbegas t t u r b a t . El este c a r mi-a h r ă p i t m o ş t e n i r e a şi p e n t r u c a r e s u n t p roscr i s . Es te a s t a drep­ta te

—- Să me rgem amice , d r e p t a t e să ti se facă, şopti Carol , şi a m â n d o i plecară, fu r i şându-se p r e c u m veni­seră .

— Elbegas t , zicea Caro l , c â n d e r au în a e r liber, tu a l f ăcu t î m p ă r a t u l u i u n m a r e servic iu , pe c a r e n u ţi-1 va u i t a n ic ioda tă . Vino m â i n e la palat , şi spune-I ce a ï auzit., eu voiu (i ca m a r t o r .

— Ce. bine mi -a r mege , r ă s p u n d e a E lbegas t r â z â n d , p â n ă să c a p ă t cu­v â n t u l , de p iu i t a ş fi făcut, i ncapab i l dc a m a i vorbi.

— Este j u s t i ţ i a î m p ă r a t u l u i a ş a de r e a ? zise î m p ă r a t u l în fu r ia t .

— N u cu voia î m p ă r a t u l u i , d a r se­cre tul s tă aci , că î m p ă r a t u l mi poa te s ă afle ce fac vasa l i i î n n u m e l e să îi ; şi d a c ă aceş t ia a r a l l a ce voesc eG, m ' a r s u g r u m a î n a i n t e de a şti împă ­r a t u l că s u n t p r i n s !

— Eî bine, o" s ă vorbesc c h i a r eu cu î m p ă r a t u l , n u m a i spune -mi u n d i te poţ i î n t â l n i cu mine .

— Ca să m ă p r i n d ă ! Amice, El-b e g a s t este p r e a p r u d e n t ca să facă u n a ca as ta , Eu a ş fi s f ă r â m a t ha r ­celé aces tor ne leg iu i ţ i , d a r n a i voit. F ie , f iecare p e n t r u p ie lea su.

— Elbegas t , eu îţi cer în nume le î m p ă r a t u l u i de a te p r é s e n t a m â i n e l a cur tea î m p ă r ă t e a s c ă şi să a d u c i a c u z a r e în c o n t r a mişe i lo r ce i-am pândit , as tăz i .

— Şi cine eşti , că î n d r ă z n e ş t i să vorbeş t i în n u m e l e î m p ă r a t u l u i , r ăs ­p u n d e a E lbegas t m i r a t .

— V r ă ş m a ş u l tău, a c u m a pr ie tenu l tău. Este ciliar împăratul Carol rare îţî vorbc.il.c.

In acel m o m e n t l u n a esea r epede din no r i şi p l i nă s cân t e i a a r g i n t i u pc f igua eoică a vo rb i to ru lu i şi îi l u m i n a t r ă su r i l e feţei, c a r i se a r ă t a u ser ioase , d a r a m a b i l e p ro sc r i su lu i . — î m p ă r a t u l şi s t ă p â n u l meu , str i­

gă E lbegas t s ă r i n d d u p ă cal , şi o bu­cur ie nespusă făcea să-1 t r e sa re piep­tul .

— Tu mi-a i voit b inele c h i a r c â n d ou ţ i -am fost d u ş m a n . P r o b e a z ă - m i a c u m pr i e t e şugu l tăil şi v ino, voiu p regă t i to tu l p e n t r u p r i m i r e a ta .

Şi sc depăr lă . r epede sp re Inghel -he im, l ă s â n d pe Elbegast , c u p r i n s de sen t imente le cele m a l vil .

Groazn ică e r a j u d e a t a ce î m p ă r a ­tu l po runc i în c o n t r a t r ă d ă t o r i l o r . I n t rupe - t rupe cum veneau , ei fu ră d e z a r m a ţ i şi ce rce ta ţ i de vasa l i i în­a r m a ţ i . P e d e a p s a nu zăbovi , pro­pr ie tă ţ i le şi demni t ă ţ i l e le fu ră l u a t e i a r el execu ta ţ i în publ ic .

Dar Elbeijast care se. conformase dorinţei im paratului, Ja încărcat cu onoruri si rămase un amic statornic al tovarăşului său nocturn si necu­noscut d.e odinioară.

Galeria a r t i ş t i l o r români

D GARGUROMÎN VER0MA

D l l i a i g u r o i u m \ e iuua , cu al câ­nii pori ret i lustrăm azi galeria noas ­tră a artiştilor r omân i , este unu l d in cel mai talentaţ i şi mai cunoscuţ i p ic­tori al noştr i , pentru care -cuvintelo dc laudă sunt ilc pr isos. ••

D-l Verona este preşedintele socie­tăţii ( 'Tinerimea artisticii» şi in aceasta calilale ii rev ine o bună parte d m mer i lu l de a se fi pornit in u l t imul t inin o mişcare art is t ică la noi in ţară

Mal târzi i i îşi a d u s e i a r ă ş i a m i n t e î m p ă r a t u l că în a c e a n o a p t e f a t a l ă p e n t r u el şi E l b e g a s t e r a h o t ă r â t s ă ia d r u m u l s p r e e remi t , şi a c u m e r a a t r a s din nou de d o r i n ţ a să-1 v a d ă .

Şi f i i n d c ă el î n v ă ţ a s e câ t e de b ine ca u n domnitor d i n c â n d în c â n d t ip­til să ascu l te şi vocile c a i i altfel n ' a r p ă t r u n d e p â n ă la urechile; lu î . î l ceru lui E lbegas t să-1 î n s o ţ e a s c ă î n c ă l ă t o r i a sa l a us tn ic .

Acoperi ţ i de a r m u r e p u ţ i n s t r ă lu ­c i toare şi f ă r ă să fi c o m u n i c a t cu îva scopul că lă to r ie i , m e r g e a u ei a m â n -dou i sp re l ocu in ţ a p u s t n i c u l u i .

A junş i in a p r o p i e r e de acolo, zăr i ­r ă o f r u m u ş i c ă f a t ă de c ă r b u n a r , c a r e p u r t a o u ă şi u n t proaspă t , şi-şî m e r g e a d r u m u l el veselă şi c â n t â n d c a o p ă s ă r i c ă .

C u m o cunoscu t , î m p ă r a t u l Caro l e r a om g a l a n t şi fetele ş i femeile fru­m o a s e g ă s i r ă t o t d e a u n a în el un ad­m i r a t o r . Nu p u t u el d a r să-şî s t ă p â ­n e a s c ă d o r i n ţ a de a î n t r e b a pe mi t i ­t ica : t'e u n d e şi p â n ă u n d e , şi c â n d ea r ă s p u n d e a şi-1 p r i vea , cu obră j io -

r u l ei p l in şi s u r â z â n d aşa de încre­z ă t o a r e şi cu n e v i n o v ă ţ i a copi lă reas ­că, el îi m â n g â i a ş ă g a l n i c obra j i i . F e t i ţ a se roş i şi acea roşea ţă ii ' şe­dea de m i n u n e de bine , în câ t Caro l se ap lecă de pe cal şi voia. s'o î m b r ă ­ţişeze şi s'o săru ţ i 1 . D a r fet i ţa fugi ţ i î m p ă r a t u l văzu în locul eî un om us­căţiv-, cu p r i v i r e a nobi lă , la spa te lo c ă r u i a se a scunsese mi t i t i ca .

— Amice, zise omul că t re i m p ă r a -r a l u l . eşt i tu î n s u r a t şi aî tu fiice ?

— • Sâ zicem c ă aş avea , r ep l i c i î m p ă r a t u l vesel, cu bun h u m o r .

— Bina, d a r n u u i t a nici o d a t ă co ai făcut tu aces te i copile şi n u jude­c a m a i sever pc a l tu l , de cât te ju-, deci pe t ine a c u m , când ncclaş lu­c r u s ' a r î n t â m p l a fiicelor ta le .

— Elbegas t , se ad re să î m p ă r a t u l că t r e t o v a r ă ş u l său ca re surâcb-a, această. îmbrăcăminte este. fatală, do câ te or î m ă aflu cu ca, capă t b u n e î n v ă ţ ă t u r i .

— Şi că nu cad ,pe p ă m n â : r âu ştiu eu d in p ropr i a exper ien ţă , răs­p u n d e a ace la cu o p r i v i r e de respec t duios .

Caro l , f ă r ă să se facă cunoscu t , c ă l ă r e a î n a p o i l a lng l i e lhe im. Un ila>-b o g a t făcu pe e remi t să p r e s u p u n ă cine e r a u cel doui c ava l e r i cu ca r e se în t â ln i se .

C U G E T A R Inn ale d-lui G. A. Tacid

Cu cât. suntem obligaţ i a sfida o-brăznic ia îngâmfa tu lu i , cu a tâ t ne gă­sim dator i a ne incl ina îna in tea b u ­nă t ă ţ i i şi b lânde ţ i i celui a ies .

Dacă Hr i s tos a zis : ceea-ce ţ ie nu'ţ.l place, aiiuia nu face. a fost cirip-va care a zis când-va , fă a l tu ia ceea-ce al dori să - ţ i facă ţie a l tu l .

Cea m a i pre ţ ioasă compensa ţ ie cc n a t u r a poate faco vieţui toarelor , n u poate fi a l ta de cât a ie da t e m p e r a ­tu ra proprie fiinţei lor.

Pe măsură ce femeea devine idolul adora t ai u n u i bă rba t , pe aceiaşi m ă ­su ră se produc cele ma i de s e a m ă fapie morale sau imoraie .

P recum n u ne este er ta t a uita pe D-zeii, prin a ne teme de oameni , tot? astfei nu ne este er ta t de a-i u i ta m ă ­r in imia , nesocot ind pe aproapele l u s ­t ru .

6. — No. 14. L ,

UNIVERSUL LITERAR Luni, 4 Aprilie, 1911.

» О : Ь < С . А Л Т хэаа CARMEN SYLVA

— URMARE — r — 'A! i a r ! strigai eu.

Se deslipi de mine şi m ă privi fix. - — Ai... maî văzut? m ă întrebă ea cu o aşa expresie de durere, în cât n u răspunse deodată, adunându-mî cu greu gândurile . Ochii mi se pleca­ră sub privirea el şi şopti :

— Da, te-am văzut la Lucerna, ín călătoria mea de nuntă.

— Dar la Zurich? — Nu, n'am avut nici o presimţire

de prezenţa ta; n'am ştiut de cât târziu după aceea. . — Cine ţi-a spus ? ' — Nevastă-mea.

Ne privirăm în tăcere. — De ce eşti atât de nenorocit Jan­

nino? zise ea deodată. — Pentru că nu pot uita Sorento. F u rândul ei să plece ochii. — Mi-aï s fărâmat viaţa, Lavinia;

dacă sunt nenorcit, e v ina ta! Ea privea tot în pământ. — Te-am urât Lavinia, maî mult

Ca pe nimeni pe lume. — Nu sunt destul de pedepsită ?

strigă ea fără să ridice fruntea. — Ştiu eu ! ziseiu aspru. — O ! Jannino! î ş i împreună mâini le . — Erai floarea mea, giuvaerul,

raza mea de soare, idolul meu. Nu­m a i tu îmi făceai viaţa bună şi fru­moasă ; erai totul pentru mine, to­tul !

— La ce bun tânguiri le aceste, a-çum când nimic nu este între noi ? Altădată, aï fost atât de bun Jan­nino ; nicî o învinuire n u a eşit din gura ta ! Te-aî purtat ca un sfânt.

Inii fu ruşine de indignarea mea căt imaşe . O făceam, fără voia mea, răspunzătoare de tot ce suferisem ; »iu voiam totuşi să o las să observe aceasta ; voiam să fiu orgolios, rece ş i aspru, să o pedesesc de toate sufe­rinţele mele, şi ea m ă desarma cu un s ingur cuvânt :

•— Te-al purtat ca un sfânt. Ce-am devenit, de-atunci ? Л tre­

buit ca buzele eî să evoce acest alt şi m a i bun cu?

— Am încercat să mă fac demnă de tine Jannino ; ani studiat pictura, trăesc la Paris şi lucrez de dimineaţă până seară. Am mult de lucru ; aci sunt în vizită la nişte prietene, pen­tru ca eă mă odihnesc puţin.

Ar fi trebuit să ţip de durere. O viaţă lângă dansa", ar fi fost cerul. Imî închipuiam, cu o ardoare nesă­ţ ioasă, pe Lavinia în atelierul meu, pictând şi eu şi ea, cântând, fericiţi de-asupra a tot. Scrâşneam din dinţi auzind-o povestindu-mî că se dăduse artei, numai pentru a se sustrage ti­raniei mătuşei eî şi a putea trăi din muncă. Avusese mal multă (putere de voinţă de cât mine. Dăduse lecţii de desen pentru a putea ajunge; apoi făcuse portrete care-ï adusese în cu­rând un venit suficent. Totdeauna putuse ce voia. Publicul venea bu­curos la frumoasa artistă care lucra atât de repede, mal cu seamă, zicea ea râzând, pentru că înfrumuseţa cea mai mare parte din modelele el.

Imî povesti toate aceste cu anima­ţie. Nu luam seama că timpul tre­cea, că ceaţa se împrăştia, străbătu­tă în sfârşit de razele soarelui care apunea şi care învăluia totul cu o luminoasă splendoare. Ea nu mă în­trebă mult, cu minunatu l tact ce a-rătass totdeauna. Ne-am făgăduit să ne întâlnim în fiecare zi.

43 Decembrie. N'am nimic de spus aci ; îi pove­

stesc eî totul, el, şi-mi găsesc lini­ştea. Am schimbat rolurile. A deve­n i t duhovnicul meu, m ă ascultă din Înaltul enegieî ei creatoare şi m ă sus ţ ine cu bunătate, ca cea m a î dul­ce soră.

12 Ianuarie, in mijlocul ninsoare!, ne-am regă­

sit ; ne-am plimbat la întâmplare. A găsit chiar mijlocul de а-mï reda somnul. Acea teribilă supra excitare s'a potolit. Nu mai simt răceala între nevastă-mea şi т і п э , acum când La­vinia m ă satură de drăgălăşenia eî, de intel igenţa şi de profunda eî sim­patie.

10 Februarie.

Dacă nu mi-aşî fi jurat să fiu de o absolută sinceritate în pagini le ace­ste, aşi scăpa uşor azi. Trebue însă să scriu tot ; aceasta va fi o pocă­inţă.

Două zile, trei zile... Lavinia nu maî reapăruse la întâlnire. Nelini­ştit mă hotăra! să m ă duc la dânsa. Găsi! vi la unde locuia ; nu mă anun-ţaiu, dar făcui să fiu dus la locuinţa ei sub un nume oarecare, Când des­chisei uşa, ea sări din pat unde se odihnea îmbrăcată şi se repezi la mi­ne. Vrui să o strâng în braţe; ea. în­tinse braţele pentru a m ă depărta ş i plecă foarte jos caipul. Amintirea tre­cutului ne cuprindea pe amândoi . Odaia el avea acelaş parfum ca la Sorento, fior! peste tot, mal cu sea­mă violete. Părul ÎI era în desordine, obrajii i se colorau cu o culoare şi mal închisă.

— Vil la mine? — Nu pot veni să mă informez de

sănătatea ta? întrebaiu, atrăgând-o aproape violent; fruntea i se plecă pe pieptul meu, dar voiam să m ă pri­vească.

— Lavinia. nu m'ai uitat nicio­dată?

— Eu, o! Doamne! strigă ea arun-cându-ml o privire repede şi lăsând capul să-I recadă pe-piept . . Muream de dorul de a te vedea, Jannino.

— A! m'ai făcut atât să sufăr în cât mă îndoesc de tine, chiar când te ţ in în braţe.

Se lăsă să cadă în genunchi. — Ucide-mă. dacă vrei ; dar crede-

mă. Cu ce pot fi adevărată, dacă bu­zele mele mint, dacă ochii mei mint şi in ima mi se s t rânge? Spune, c u i ce pot fi adevărată? j

O ridicai. Tot corpul îl tremura. } — A ! Lavinia, dacă a! putea să fi

a mea. te-aş învălui în amorul meu, j pentru a te feri de orice privire in- ! sultătoare. Dacă aï fi a mea ! j

— Sunt a ta cu tot sufletul ! zise ea foarte încet. Dar cum să ţi-o spun : dacă nu vrei să mă crezi? M'am în- | văţat să te privesc ca pe o fi inţă inaccesibilă şi sacră, Jannino. Cum să-ţi vorbesc de dragostea mea ? i

Nu şt ie ce i-am mal spus, ce mi-aï : maî răspuns. Ştiu numai că o iubii, í de-asupra a tot ; nu ca un sfânt, val ! • ci dragostea cea pământească, cu tot ce era în mine patimi bune şi rele. Eram târât de o forţă mai pu­ternică decât, voinţa mea de a i-o spune, de a o cuprinde în iubirea mea a tot. puternică ; lumea, timpul nu mal exista, nici oameni , nici trecutul! Nu era decât prezentul, te­ribil, suprem, răsturnând diguri cari păreau veşnic neclătinate,toate piedi-ci'lepe cari le grămădiseră între noi preşelile eî şi a!e mele, soarta mea şi a ei. Totul era luat de vârtejul acestei unice patimi care-mi nimicise viaţa. j

In sfârşit, îmi revenii. O remuşca- ţ re îngrozitoare străbătu ca o l a m ă de oţel in ima mea învingătare. A-lungal pe ceea pe care o ţ ineam încă în strânsul meu violent şi îl stri­gai aproape ameninţător :

— Lavinia, ce faci din mine? Dü­te ! P leacă de aci. N'am să te m a ! văd niciodată! Intre noi , trebeu să fie totul sfârşit pentru totdeauna Lavi- ' nia.

îngălbeni ca omoartă. — Pleacă de-ac i ! repetaiu eu as­

pru. — J a n n i n o ! — M'aşi dispreţui dacă- ochi 'm!

te-ar m a l vedea vre-o dată. Pleacă.! Sunt un mizerabi l !

Căzusem pe un scăunel. E a alu­necă lângă mine ; ochii el mar! fără lacrimi m ă priveau.

— Sunt atât de nedemnă de tine, Jannino ?

— Nu, eű sunt ceva de pliâns. Toate luptele, tot eroismul meü, de­vin într'o oră cenuşe şi pulbere ! P leeacă ! N u m a l sunt liber, Lavi­nia !.

— M'am supus \i& todeauna, s tăpâne, — zise e a cu o voce abia a-uzită.

— De nu te-aş! iubi atât de nebu­neşte, te-aşl urî, cum m ă urăsc pe mine însumi.

— Urăşte-mă, dar nu m ă uita. Imî luă mâinele şi'şl ascunse o-

brazul în ele. Lacrămile îî curgeau printre de­

gete. — E v ină mea ! p lângea dânsa ;

Jannino, m'ai părăsi t o d a t ă ; pler carea ta m'a pierdut şi te-am iertat! Astă-zi te părăsesc ; a m să mor er-tându-te. Nu'mi purta Insă ură de a fi trecut în calea ta, de a te fi făcut de două ori nenorocit,

— Lavinia, al făcut din mine un zmintit. D-zeű să te erte. M'a! prins cu o putere de demon, şi acum ră­tăcesc în viaţă, fără cale, fără scop. P leacă ! Am să te blestem !

O lăsai în genuchî şi eşii din oda­ia el fără să mă fi întors vre-o dată. Alerga! la pădure, ascultând dacă nu cum-va ea m ă urma'. Mi se păru că ar fi trebuit să v ină după mine, şi totuşi nu vream să o mai revăd nici odată ! Mi se părea că o urăsc şi că totuşi mi s'ar sfâşia in ima dacă nu aşi păstra-o. Nu ş t iu când m'am întors acasă; era noapte, totul era tăcut. N u vrui să scol pe nimeni. Mă întorse! în pădurea strălucitor înză­pezită, urcând şi ooborând pante, prin colţuri întunecoase, prin lumi­nişuri scăldate de lună. Vântul spe­riat fugea de nainte-ml; pasări le mari de noapte îmi at ingeau fără sgomot fruntea arzătoare. Rătăceam ca o biată fiinţă etern l ipsită de pace, în noaptea l iniştită, eu, mort viu, umbra m e a însăşi , încătuşat de viaţă prin greşeala mea, prin re muşcarea şi greşelile şi s lăbiciunea mea. înv inovăţeam pe D-zeu de a m ă fi creeat ast-fel, cu această sete de frumos, cu acest suflet nesăturat şi această voinţa şovăitoare, nepu­tincios a-mi stăpâni patimile. M'aşi fi lăsat să pier de frig ; eram însă incapabil de a sta mult t imp nemiş­cat. Mergeam tot înainte ca şi când aşi fi avut iadul în urma mea ; nu era iadul, ci o întreagă viaţă lungă pierdută.

A doua zi, simţii o atât. de violen­tă nevoe de a o revedea în cât aler­gai la dânsa. Plecase, într'adevăr plecase. E u o voisem ; totuşi, ştirea aceasta fu pentru mine o lovitură de trăznet. Imî păru că mor fără dân­sa. Fugi i în munte ca un nebun. Prevăzuse ea oare că n'am să pot trăi fără dânsa ? E oare o sirenă ca-re-şî tîraşte victimele la pierzanie ? Sau n'a vrut de cât să mi se supună şi să-mi dea dovada dragostei el ?

Pentru prima oară Nora se intri­gase puţin de lunga mea absenţă.

— Crezusem că-ţi voiO face exis­tenţa plăcută, ereîndu-ne relaţiunî, şi nu eşti nici o dată aci.

— Nu pot suferi v ia ţa de hotel. — Să ne întoarcem la Haxtroden. — O nu. Orl-ce, numai aceasta nu. — Mi-e groază de veclnica s ingu­

rătate cu mine însu-mî şi cu remuş-cările mele. Trebue să fie cine-va nebun ca să nu-şi ştie judeca tem­peramentul ţ i ceea. ce el poate în­dura. Nu ar trebue să se comită nici un act á cărui amintire ar putea turbura digestia.

U n suflet liniiştit găseşte acomodări cu conştiinţa. E u nu şt iu. N a m s'o pot uita nici odată !

— Ce pot face pentru tine ? îmi zi­se Nora.

— Dă-m! un congediu de câte-va zile. Am nevoe de mişcare şi călăto­ria încă te oboseşte.

— Ar trebui o şt i inţă supraome­nească pentru à te putea înţelege i

— Nu m ă înţeleg eu însu-mî.

— Pentru că n'ai voinţă nie! cât u n copil.

— In tot cazul, altă dată m ă de-deam fără rezervă tuturor impulsiu-n i lor ; de când n u o mal fac, taleD-tul mi-e mort, pana paralizată.

— Iţi pun voinţa d e a s u p r a talen­tului.

— Luasem totdeauna geniul ca un dar Dumnezeesc ; pare că mă în­şelam.

— Ce importă geniul, dacă omul care II are •e de dispreţuit ?

— Eşti foarte severă, Nora. — Sunt adevărată şi tu nu eşti. F ă r ă a fi adăogat un cuvânt, o lă­

sa!. Nu ne revăzurăm de cât la ma­să ; fu liniştită, prietenoasă că şi când nici un cuvânt supărător nu fusese spus între noi. Părea că ui­tase dorinţa m e a de a urma singur călătoria noastră ; îmi spuse nu­mai că doctorul o trimitea să ur­meze un tratament la Friburg.

Como, 27 Februarie. Sunt s igur pentru toarte puţin

timp, congédiât chiar de doctor care vrea să ţie pe nevastă-mea la Fri­burg. Dorul de a revedea pe Lavi­nia m ă consumă şi îndur chinuri morale. N u ş t iu nimic despre dân­sa. Poate e bo lnavă? Îmi trec zilele vâsl ind pe lac, sau culcat pe fundul, bărcei, privesc cerul până seara. Nutresc în mine o hotărâre, încet, încet. Dacă o execut, mă voiu căi. e posibil. De câtă-va vreme, împreju­rările fericite, par a fugi de mine ; tot ce fae se întoarce în potriva mea. Sunt .vecinie chinuit ; şi aspir la libertate ca un puşcăriaş .

10 Martie. S'a făcut : am seris Norei între­

bând-o dacă nu n e a m putea da unul altuia libertatea. De când a plecat scrisoarea, îndur un chin de nesu­ferit. I-am spus că nu ne vom înţe­lege nici odată şi că ar fi mai bine să nc despărţim. Poate că am făcut încă o greşalâ, nu mal ărn însă pu­terea de a judeca. Imî pare totuşi că sunt par jur faţă dc dânsa, că e cea m a ! elementară l ipsă de cinste de a nu o scăpa do mine. Prea îl sunt o sarcină ; numai viul eî sen­timent de datorie nu o lasă să pro­nunţe cuvântul care m'ar deslega.

24 Martie. Am aşteptat neobosit un răspuns

care nu mai sosea. Turburarea îmi era mare. Imî treceam zilele făcând marşuri forate, nopţile pe lac. Cre­deam că mi se perduse scrisoarea şi m ă întrebam dacă îmi va fi posi­bil să scriu vre-o dată alta. Erl sea­ră, viu acasă. Nora. era în odaia mea. Mă priveşte bine în faţă cu sânge rece.

— Nu, Ewald, n'am să-mî cedez, locul unei fete ! Şt iu tot, a m fost la: Bade, am întrebat. Fusese acolo, ol vedeai în fiecare zi ; atât e destul. Nu ştii ce purtare rea are ? se zice chiar că a avut un copil. N u e o fe­mee pentru bărbatul meu. AI să te superi pe mine, dar m a l târziu, al să-mi mulţumeşt i de a te fi apărat în potriva ta însă-ţl. Nu aveai de cât să nu m ă iei de nevastă, dacă o iubeai atât. Te priveşte pc tine, da­că m'ai minţit , dacă m'ai trădat. Al făcut din mine nevasta ta ; a m de gând să-mi păstrez drepturile.

Mă aşezai, fără să zic un cuvânt. Nu făcusem în scrisoarea mea nici o aluzie la o adoua căsătorie ; nu-i vorbisem de cât de ea, de fericirea ei, de suferinţele el.

— Ştiu, m-mă ea, e aceiaş i , italian­ca de la Zurich. Am pus să-mî lie descrisă.' E femeia pe care al cu-noscut-o la Sorento. A fost la Bade ; a plecat nu ş t iu unde. A! regretat-c. totdeauna ; dar n u e demnă de tine. Crede-mă, are alţi amanţi . N u te re­volta ; ochii tăi nu văd atât de lim­pede ca ai meî ; din cauza aceasta trebue să veghez asupra ta. Blestea-mă-mă astă-zi; m a ! târziu a! să fi! fe­ricit prin mine. ai să-m! mulţumeşti de a-ţ! fi ferit, v iaţa de o mare neno­rocire şi numele de o murdărie.

A s e c i t i u r m a r e a î n „ U n i ­v e r s u l l i t e r a r d e P a ş t e " c e r e v a a p a r e S â m b ă t a ' v i i t o a r e .

Lunï, 4 Aprilie Ш 1 . TJKTVERSUL LITERAR No. 14. — 7.

t І О Д Ш Е П Е Ш 5 Е А 1 Ш 1816—1911

Dummecă s'ar săvârş i t în c i imtirsl Şelu. î n m o r m â n t a r e a regre ta tu lu i is to­rie Nîkelae D c n s u ş e a n u .

Nicoîae Densuşeanu s'a născut în 1846 ia. comuna. Densus comitatul II o-ţeg ( Í t a n s i l v a H B a . ) A s t u d i a i fsr Ha ţeg , Blaş şuia A c a d u n x d e Drept atu Sibius.

C o a s a c r â n d i n » e » deosebire s tud i i ­lor iäfiosice, el publică î n l S i î T : «L'e-témenst. latin en Orient»», eareptedeaz i r pentm* dreptul Români lo r de a forma o provincie au tonomă na ţ iona lă în imperiul» o toman . ; I n .1877 a studiat , din î n s i e c i r m e a Academiei r o m â n e , t imp da 45 Eanî-archivBÍe şi bibliotecile d i n U n g a r i a s* fTransifatania cu privire la istoria Ro­mânilor, d i n s e c . X V I I — X V I I I ; des­pre aceasta a publicat : «Cercetări is­torice - l a arhivele şi bibliotecile Un­gariei, ф Trans i lvan ie i» . P e baza ma-teriatöifai a d u n a t (depus Ba. Acadesraja R o m â n i in 30 ѵ а а и п е raanuscrijße) publică. Ia 1884 : «Revohi ţ iunea ful Hor ia 1781—178»*, oferă, premială de Academia Români i en 5080 l e i .

T o t m înrsrooea amint i tă descoperi în bibîtcsteca un iversa lă rfin Budapesta : Manifestul de un i r e cu biserici» Ro­mei a iMi t ropoî ie î româ-nă tfe Alba-ln-fie ; i n ©гаЛеа-пмге r «.elecţiunea cea rnare istorică • iar G. Şincai ţ i i to­muri)' şi scrisorile sa le cele mari («Ke­r u m speetanlrum, ad. u n i v . gen tem Daco-Komanam seit "Ѵаіасйіваш»); in biblioteea muzeului Trans i lvan d in Cluj : p r i m a f a r t e d in c ronica La t ină a lui Şincaî («Chron ica» Ш с в г а т а и в г ш п e t pl urmam а і к и ш а па і іеа іші A n . 18—1M3») .

In 4885 publica «Monumente pen ­tru istoria Ţârei Făgăraşumi» cu o s e ­r ie de i iploine boereşti etc. Pen t ru cont inuarea stoáiiífor sale a în t repr ins la 1887 ѳ călăfioi-ije-ştiinţifică, s tudi ind în Zagreb istoria «Vlachilor» din Cro­aţia meridională ; da aici t reea în sa­tele Ramâni lor din Istria, a p o i în Dal­maţia, , unde studia arhiva r e p u b l i c e l Ragusame şi în fine fn Italia, s tudiind 7 l u n i arhiva şi bilioteca Yat icasă . Delà £887-97 publică 6 tomur i «&o-cumentff private la istoria Români lor , 1190—1575» ; iar fa 1 8 8 5 — 9 6 in «Iah-resber . der Geschichtswissenschaf t» , publ . ék societ. i s t . din Berl in, o se­r ie de rapoar te anua l e áeapre l i tera­tura i s t şi filolog, rana. A mai scria : «Note irritice a s e f « a ss-rierei lui D. XenofaJ , Teoria l a i Rocssier», 1 8 8 5 ; « Independen ţa bisericească a Mctropo-liei rofflăae de AJlw-IuJLa»,. 1802 ; p e n ­t ru îuiffiiaSterul de război,: «Domnii puV r ioş i ş i căpitanii celebri al Ţări lor ro-mâneşffi» (nepublicat) . Densuş ianu a aduna t « colocţiune impor tan tă despre tradiţiBmile vechi istorice şi credinţe rel igînese aiiticwştwae ia Raa&aL l a t impuî. «la u rmă a lucra t la o p e r a sa princiijrfă ; «Istoria p o p o r u l u i r omâ­nesc iiedii orig[ai»ße sale p d a a la iflte-m e i a r e a principatelor r o m â n e » .

Regretatul Densuşeanu era de m u i t l vreme 1 bibliotecar al s tatului ma jo r al a rma te i r o m â n e .

Odiiuseaseä în pace !

ştie, a fost inaugurară derarazî fn p re ­zen ţa Regelui şi Reginei Italiei , P r i n ­cipilor, nwş len i tu i t a i (àermaeieï,, per-sonaluJitf l ega ţ tune î noastre d m І І аша , a t r r m s u l u i speeial a l M. S. Regelui , è. B . G-reeeanu ş-i a comisari lor Ro­mânie i la Expoziţia, Ualiaină.

SFATURI CASNICE Cum str ilă Iusine pvtÁeiek-r văpmte-

Podelsie vănsite isi uut. caua IA. lustrul in ciiintttt următor :

Se ia én litru de laufe dulce sub­ţire, sff pune in el 20—30 grame sodă şi se freue până ce se r»raeneş,ţe. După ce s'a rărit, se ia mt pesec, d e peesBzv, se moaie în lapte şi se freacă podeleie. 'Peticiri să nu "fie pre» ud, că sà a u facă pete.

Ilustra!ia noastră colorată btaugii rea secffnnei române Ia Ex-

р о я р а archeologicä din Roma

^ilustraţia noas t ră colorată din p r ima pagini reprezintă i n augu ra r ea seeţ iu-âe l roneâeeşB la Втрмвра агеЬеЫі*-igicâ din Roma, ca re , după c u m se

CĂMILE LEMOiVIER

P A T A N E A G R Ă — Tu eştf? bietul Chipolet! chiar

u * secol e .„ şâ c e mai fac i a c e m ? — Ce fac? Adtevărat, n u ştii. . . Iată,

prietene, m'am însurat. — Iris arat, ce-mî tot spui acolo ? — Ast te miră, nu e aşa? Chipo-

Ict însurat? Щ mai aduc'i aminte de nebanii le noastre >

Ei, de», «v adevărat. — Şi nevastă-ta V — Dragă, cea mai adorabilă, c ea

mai drăguţă . . . Oh ! si o femee ! Iată, sunt zece

. luni . <iii сйші іш-алг însurat Nai e»'al «rede : іасй, parcă в ziua din tSrntâL Omsk tartarele, pe cinstaít шса.

— Felicitări le mc Fe, dragă Chipo-let—, JatăW:e gospodai:.. .

§ t familiar '? — Oh t încă n u , înţelegi!™ Шаі

îrtliî să ne facem lunile de miere. — B r a v o ! resBccteía mele. tí-Beí

Chipole6, ş i urările іпеій cele mivi sincero, acele ale unul prieten ve­chiu.

Dar afíiuíi äü e i s«farié , «<& юаш f аст ?

— Adevărat» mi ţt-am spu.Sv.. laîav j тш. fast nimic Aş vreai să. t ac cava,

d a ю» Bflt... Am tímp и т и а і penEiot minei. asa. că nu m a ï găsesc să tn-

j сгег Rvr, а ш e» îdtee. — O îttee! AM Ab!' AM' bunul Cikv

fefet . Nifîodiatâ na~t l ipsesc ideite; — Oh t dar o iiîee practică. E î f

chiar s p œ i e a m lui Caşmir.. . <* po­reclă p e care am dat-a flevestelmete. d in pric ina taliei el. îangâ, s-ліейа, mlădioasă. . . „Miretfce^ spuneaat eu,. Ia oraş mi-e urât . Când doi s e n t a-niejrezaiţi cura suntem, n e i , п ішіс n u e m a l drăguţ ea ш (ruibaşor a s e v n s sub loi, c-u straşinii ptirrä de păsăr i , cu gj-ädina pl ină d e flori iji sgoîno­tul dc vaci care vin de departe. Cum nu stűJtem bogaţi-, a>m face o econo­mie. Cu cinci sute de franci pe lună trăim foarte bine în ţară.. . . Şt apoi mă pricep puţin la fotografie. Voi faco portretele primarului , ajutori­lor, vecinilor noştri delà ţară. Tat o să câştig ceva.

— Şi cc-a spus, nevastă-la ? — C e a zis? . . . A h ! dragă, a sărit

în s u s de bucurie, m'a sărutat. . . pă­cat că n'aí fost acolo !

— Aşa dar v'aţl înţeles. . . ai să te duci să-ţi adagostest i fericirea în s ingurătatea câmpiilor.

— Departe de o a m e n i ! . . . Dar іав-tă-mă prietene, ne-»rn mis la taifas, şi nu mai am decât zece minute ca s4, arxue trenul, eăeî ylee. Măi duc la Ville d'Avray. E acolo ceva de în­chiriat nu tocmai seueap. N a vrei să m ă însoţeşti ?

— Cu neputinţa. Noroc, s j nu'ţî zic adio.

— Nu adio.. . A propos, ia spa-ne-ra>í, a,r su vii acolo diupă ce ne vom aşeza ?

— Cui» B'iR... cm cea maï m a i e plă­cere.

— Scai tot în stradB._. —ToP.

— Bravtx voi veni să te iau. M ă părăsi . Nei fi'aai ratai văzut 6' l u a t . Mărturisesc, aminitrea bunului

Chipole* m-i se ştersi» ttiii minte, ciînd iratr'a buiiá. diaaáuicai^l ci™»** taai teaae l a uşe.

— Desckkde ! Eu sunt. Era Cbipoltít. Mă strânse în braţe, mă suci în

toate' părţile, şi-твг spuse verde : — Dragă, te i au c e a u n a — Unde ? — Unde ! La cuibul nostru ! Al sâ-mî veal găinile, căţe le , a m

daoäy a$ алгеа ş i trei, d a r ntt-î tfcs-tulă apă. Ai să vezi pe nevasta-mea. . . I

Sunt s igur că n'aî să plecï de ÎS mine. De-alungul casei este o vie. La sad ş i i a răsărit , boite; Ai sä ѵежі toate astea. E u tai, sap, prăşesc , că ­ruţ via, s t mă îndeietnicesc c « foto­grafia.

Iată ţ i -am adus. asta ca să te în-duptre să vii fa noi.. . E lucrul meu.

E r a un peisaj umbros, chiar рж«а umbros, d a r cüupu, ©arecare atenţte-ш deesibcaî o faţadă d e căsuţăs de ţară.taconjurâ-tă «te ѵУ[&, ş i peste butl-сань» a p l e c a t a . , » fietişoarău * Î ferne«.

— Asta, vezf ttr, e faţada delà Siid cu balconul. . . am luat-o acum trei ziie.... Nu » aşa ai e frumcnisă ï

Şi ce zici de nevasta-mea? căci d â n s a e, e> nevasta иша, dragăV. A-dwiă Ѣаісошхі ei, n"at idee. Ittchí-pueşt'e-ţt, meneam a t a n c î seajfa cm a paratul meu deia o moşie unde foto-grafiriseni c a i vaci, g ă i n ţ inai stift e u ce ? De departe,. z.ăresc pe navas-ta-mea slûnd pe balcon.. . m ă ascund puţin după un tufiş, şi... una. două, trei, era. făcut....

L a hu-şî iBCIripueşi.es niuaic ; aa» să-i fac. dar № surpriză plfteatä cEe ziraa eî.

Dine пепогосіле, « p a t i neagră s e reproducö pa fiecare ette cete Лща fot-ograJit Ea înălţus*.-» umăxu&n drept, afe- nevestei prietenului imt&. Sgâr ia î cu vârful usngJiteţ, uşor sfeu-p a i a nti sa ştexgs.

— Юа̂ ş t îa , z ise Oiipeksfc Foarte î n -credinţaL Asta treiwa« să s e . fL tn-tàpiat ia t impul băc-L

§ î adaogă : — t laide. fâ.-ţî geawaaaatanut L'aru luat dß brat. Şi prhrineto-i

drept ï a oc lû : — Aşa diac, eştţ toi aşa de ferieit? — Fericit ï Ab Г dragä ! cel m a l fe­

ricit dintre muritori . Deodütä un nour trecu pe fruntea

sa, $Ы: vă2uî melancolic. — Este vre-o umbră în soarele

tăi! ? întrebai cu. — Ete, *ni» răspunse e i viguros.

N'am we- aparat dc юалгіи — Mare l u c r u l Şt «rât costă u n a-

parat. ? — A\fr dadt a s avea măcar vreo

două, sute efe- franci... — Iată, prietene, na-ţi-î-Vru să se apere. — Nu, nu pot... Eşt i pre» drăguţ.-.

Nu pot să ţ w îna-роег m;vi curând de trei luni.

-— Ia-f să rai-i înapoezi câud vei putea.

Atunci mă strânse In baţetc safe. — Oh ! ce bine... Iată, îmi vine

să plâng.. . Eşli sublim ! P e cinstea шеа, numai tu eşti. . . Haide să ple­căm. Vroi să. povestesc Mirettei.

Mă tára spre use. — Dar aşteaptă puţin. îi zisei.

Fără geamantan V — Bine zici. Făt-li-1 în tonşte. Vom

pleca peste două ceasuri. Se puse jos, se se ut», se aseuă dán

nou, şi ta urmă» începu s ä joítce. — Să mă. ia' dracn dacă ştiu ce

am! Ceva ики puternic «te cât m i n e mă împinge spre aparatul acela.. . O idee. Haide s ă i luăm împreună.

Ne duserăm la un folgaf care a-vea un aparat de vânzare.

Când să. plătească, Gbipolet zise fotografului :

— E foarte frumos aparatul Dv., dar să-1 văz la lucru.. .

Potrivi chiar dânsul aparatul , scoase- dini buzunar una din fotogra­fiile pe care mi le arătase cu câteva m i n u t e niiau n'ainte, §Д începui ope-icaţia.

— Iată ! făcu el cu un accent de triumf.

Imî trebue. placa. — Pucát că pata n.'a dfepamt, T(

zisei, după ce a m examinat-o. — Da, » adevărat . . . Dar вйе , par­

că ar fi... — într 'adevăr, riâjşuraeu * extra­

ordinar. Ochii î i eşiscră d in r,*p>. — Un chipiu Г s tr igă eî, mustăţ i T

o sabie ! P a i a era un ofiţer de vânătoeî d in

Africa. Traducere de G.

P R O V E R B E Buturuga mică răstoarnă canrl mare.

Lucrai de seară nu-1 iăsa dc- dimi­neaţa

Odoronc tronc, ï -a sărit ţandăra.

Duşmanului t ă u dă-î pâine şf sare.

TVage sSUcjdta ca spânul de harbă

_Boerul t e în*ias cu tciu, tot Ьоег LAUE.

D I N H A Z U L A L T O R A L a u n b a z a r d e b i n e f a c e r «

— Domnul nu doreşte un trandSafir? — Cât. eeislă, frumoasă doameft? — Doitf ieî . — Dar o sărutare du vindeţi pentru

săracii d-voastră ? ' — Ba ria, d-le. •— Şî «ât eostă ?• — Douăzec i de iei. — Numai atât? Atunci b inevo ip să

imî dată de... cinci-zeci de bani.

J O C U R I I n i i i imi i i -u l n o s t r u dU: I * * ş ( e

t o m i n t r o d u c e ni* n o u s i s t c m d e f o e w r î <l»- petitrc«TI-tt p e n t r u c i t i -to i - i i ne i ş tr i .

D i » e a u í a ar^-as ím s w s p e e d ă i n p e n l n » а д і p n b U « i i r « - a a. n o u l j o ­c u r i .

D ê s l e g r a ж щш

Ţara nnatfrií-i visitaM, De Nem li. Rvxl şi de Francezi, de Gteet шИпЛЛ şi 4kt Unguri, Pôn' şi chiar dc Siamezi.

Iciv ÍT»{Í CART kre.c hotarul Scumpa, juia&tîn Uom&rtiî, Suni cuprinşi ác-un tinte e [.a*-

mc€, De-admitrări adânci Si "*1«

Căci ferner a*a trrmm)Q.st; Cum la noi se întâlnesc, Nicăieri, în altă tară, Căt să umble, nu yMs^sc.

„Ce să fie?!... Ce minune f !.„ Se întreabă loti mirmß, ,,Dc 'nflvresc aşa dulci îngeri ,,Sub frumoşii тиЩІ Carpaţf??

Să vă spun carc-l minunea, Crema Floru-T năzdrăvană. E№ din orice fată face O Ileana Cosinzeană!

Carol Scroi

Casă de Sănătate S P E C I A L A PENTLÎLL

B O - Ä - X a S d e Г Е М Е І StJB ЮКЕСІПЛ

Doctorulu i I. KIRI.4C CHIRURG PRIMAR; ŞEFUL SERV. <IE GYNECOFEGJE

AL SPITALOLUR EFORIEI SECŢIE S E P A R A T A p e n t r o BĂRBAŢI

(BEMOTOIDIF. h.siml. Лмгюгі. CALCUL» VESICALT:. st LIE Ï II I Ï IIROTR.Lle, ETC.

Siratta Sf- leitica S , i a desit Teatrului N e f w a )

- TELEFON g/96 —

A Ţ I PĂŢIT-E, О Ш Ш І В Г ? Aveţi boale seweta (Uimeşti)?

— N u pierdeţi v r e m e a : merge ţ i ia —

r o I i d i i i c a J Q R m

N O . 5 , str. Cavafii-Veehi, 5 (drept în> fa{? of5«eruhii stăeei civile), NADE SE vLmiecă repede, sigur çi förű durere, toate keta­lele secretă {lemcş.ti;, cele vechi şi> « l e

aeui. Intrarea discreta. — ÎVotaţî b i n e a d r e s a —•

SI

U l t i m e l e m o d e l e d î n s t r ă î a ă -t a t e v i n d e c u preturi ?noder*te

S A B I R T A Str. Lijitcam 72 „etaj1- (coif

«•Mnigm Papagali) Pentru modiste se lucrează şi se vând mfcle h e t e e m шаяа pălării Lei 4 ,

Гп PROVINCIE SE TRIMITE contra ГАГСГЬИЗ.

Р Ц CirfI t l H S l r a t e Irnmowe 3 U primiţi ca pachet, închis,

trimiţând leî 1,45, şi 1 leu 15 b . es impximat, № Corabia.

U1NIVERSÜL LITERAR C u p o n Л'о. 1 4 .

8 — Ko . 1 Î. UM VERSUL LIT Ut Ali

NOUILE MARI PREMII O F E R I T E D E Z I A R U L

UNIVERSUL" ABONAŢILOR SĂI. LA T R A G E R E A b l N MATÜ f 9 f 1.

0 NÖDA VILA LA SINAIA „Vila Theodora", construită anume pentru tragerea viiLwtnv pe *>1г 1. G. Bifitianu,

în poziţia cea mai splendid?) din localitate.

UN SALONAŞ MODERN compus u m , ,

1 canapea , .2. foioliuri, 4 scaune si o masă de mijloc, foarte, e legant , c u m p ă r a t delà fabrica de mobile de ar tă , l. Bre-sol, calea Ruhovel, 50, unde se găseşte in per­manen t a o bogată şi a-leasâ expoziţie <le mobile

de toate genur i l e .

U N D O R M I T O R DE BRONZ

de mare valoare., cuni-părat delà Industria me­talică «Maren«, Bule­vardul Elişabeta, No. 8 .

0 garßitu ă de mobila

P E N T R U I N T R A R E compusă din :

1 canapea, A scaune , 2 fofoliuri şi o masă , c u m ­părate Hela cunoscutul magazin de .mobile de trestie şi bambii , Lil-tmatii str . Lipscani , 3 .

Un do'mitor de lemn fin

construi t in m a r e a fa­brică de mobile de lemn Marin V. Ganea, : s o - , ыаііа M i h a l B r a v u l , No.-37 şi str . Şerbănjca , 10.

.Sucursa la саіец Victoriei, \ o . 107.

0 scofţă românescă ji II

bluză (ile) de mătase delà Bazarul Naţional

calea Victoriei , 110

U N

SALONAŞ tle ШШ

cum parat delà cunoscuta fabrică de mobile in a-cest gen , E. A. Pacher, calea Victoriei , 148. Su­cursa la Bulevardul Eli­sabeth, No. 18 , la «Co-

mela Haley».

0 dormeză, două foioliuri şi un pa avan artistic lucrate in vechiul ateilor de tapiţerie loan Nicutescu, str. Câmpineanu,. 31

0 pendulă de siejar afumai.."şi o Ш argintată Z Г pereche de cercel cu diamante ţ^olT^* cumpărate dé la magaz inu l de Încredere Schmidt & Ştra- \y . . . . . . mare valoare.

' tu lat calea Victoriei No. 53.

0 bicicleta, o puşca de vânătoare şi .un pistol älflftlllüf c u m P ä r * t « de la marele magazin de biciclete " , , l " " , ö l » şi-arme B. D. Іттапп, calea Victoriei 44.

Un gramofon, o vioară, un flaut şi o harmonica cumpărate de la cunoscutul magazin de muzjeâ Jean Feder,

calea Victoriei 54.

1 -pendilla de perele şi (I linguriţe dc argint CU aUr c u m P ă r a l e a e ' a cunoscutul magazin

O lîiiimmă şi prejioasă broşa. lin inel de aur H kt. pecdar pentru bărbat. tî ceasoarnice remontoir de argint cu 3 capace \ ceasornic de metal emailat. In binoclu lin. ti ceasoarnice remontoir, de metal.

.Ceasornicăria Colţeî», str. Goiţei .31 - ft ' . ц | ф ц ( [ | СОНірОІІеГа argintată, d e

O Splendidă Rochie atbă l u c r a t a a r t l M i c î n a j u r u r î .

0 dormeuză, 2 foioliuri şi un paravan artistic, lucrate în vechiul atelier de tapiţerie «loan Niculescu»,

strada Câmpineanu No. 31.

1 CeaSOrniC de aiir, с ц ţ r e î capace, pentru barbat.

1 brăfară de aur № kt., eu S perle fine. 2 ceasoarnice de aur pentru doamnă. 1 inel de aur cn rubin, pentru

mare valoare

iă aparate economice de încălzit; ^7%»-tan Castano.

SO cutii de cremă, pudră şl săpun „FLORA" in culiî speciale, făcute anume pentru abonaţii noştri. ^ .

20 plachete argintate ş*PRegineî, confandate anume pentru premii.

Toţi acei cari se abonează eu începere de azi, maî. primesc gratuit şi un volum din Memoriile Regelai Carol L