Executor: Mariana COCIERU, cercetător ştiinţific,

Institutul de Filologie al Academiei de Ştiințe a Moldovei

Nicolae BĂIEŞU

Folcloristul Nicolae Băieşu surprinde lumina zilei la 24 iunie 1934 în familia Eugeniei (născută în familia lui Damian Lipceanschi, ucraineni din părţile Hotinului (azi în reg. Cernăuţi, Ucraina) şi al lui Mihail Băieşu (al treilea copil în familia lui Vasile şi a Mariei Băieşu), ţărani din nordul Moldovei, satul Caracuşenii Vechi, judeţul Hotin (România), (azi în raionul Briceni, Republica Moldova).

Despre satul de baştină ne mărturisește folcloristul că „a fost atestat documentar la 2 Mai 1585. Se află la o distanţă de 14 km până la centrul raional şi 227 km până la Chişinău. Prin sat curge râul Lopatnic (afluent din stânga Prutului). Sătenii s-au ocupat şi se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor”.

înham (şi să desham) caii la căruţă, la plug. Îmi părea rău că tata nu-mi permitea să plec şi eu cu caii la păscut noaptea, împreună cu alţi băieţi mai mari. Părintele mi-a fost model în privinţa muncii – totdeauna avea ocupaţie. Mama făcuse o clasă în limba rusă. Citea câte puţin în ziare şi reviste publicate cu caractere ruseşti. Torcea, ţesea. Până la urmă a avut în casă maşină de cusut. O ajutam la pusul (şi scosul) cânepii la topit. Făceam ghemuri, râşchiam, pregăteam ţevi pentru ţesut” notează folcloristul în memoriile sale.

„Părinţii mei au fost agricultori, cu puţin pământ. De la tatăl meu, care «nu ştia nicio literă», am învăţat, cu timpul, să lucrez la pământ. Am dus caii de dârlog la arat, am prăşit, am plivit, secerat, îmblătit. Numai n-am cosit: nu ştiu de ce vârful coasei intra în pământ. Când devenisem mai mare ştiam să

Anul 1939 reprezintă anul ruperii de baștină, copilărie, începutul celor 6 ani de peregrinări prin „străini”. „În primăvara anului 1939, familia noastră, ca şi ale multor basarabeni, din cauză că aveau puţin pământ (noi aveam doar 1,5 ha), a plecat – în calitate de colonişti – în Dobrogea secetoasă şi (ca urmare) cu relativ mult pământ cultivabil liber”, notează N. Băieșu cu regret în suflet pentru ceea ce au decis părinții săi vis-a vis de viitorul familiei lor. „Părinţii au fost nevoiţi să comită o mare greşeală plecând în Dobrogea (1939). Ca rezultat, din cauza războiului, care a urmat, au fost necesare mai multe strămutări, timp de 6 ani „prin străini” (în Dobrogea, Oltenia, sudul Basarabiei); am continuat 10 ani de studii (medii speciale şi universitare) în 5 oraşe (Cernăuţi, Briceni, Soroca, Bălţi, Chişinău). Astfel m-am aflat relativ puţin timp în satul de baştină, n-am cunoscut îndeajuns consătenii, tradiţiile lor”.

Predilecţia faţă de muncă, trai onest, respect pentru cei din jur şi multe altele din înţelepciunea populară le moşteneşte, evident, de la părinţi, dar şi din experienţa acumulată în urma peregrinărilor familiei sale prin România, Basarabia în căutare de „pământ cultivabil liber” (anii 1939-1945, s. Hasanfacî, jud. Durostor, sudul Dobrogei; s. Almălău, jud. Constanţa, nordul Dobrogei; s. Mansburg, jud. Cetatea Albă, sudul Basarabiei; s. Frumuşica, jud. Dolj, sud-vestul Olteniei; s. Beidaud, jud. Tulcea, nordul Dobrogei). Varietatea tradiţiilor etnofolclorice le observă anume în această perioadă de pribegiri : „Deşi cu ochi şi minte de copil, în anii petrecuţi «prin străini», pe timp de război, am cunoscut relativ multă lume, cu tradiţii diferite, interesante” [1].

După cum ne mărturiseşte însuşi folcloristul, studiile obţinute în urma frecventării mai multor instituţii cu profil umanist, din cauza timpurilor grele din perioada totalitarismului, nu l-au determinat definitiv în ceea ce avea să-i devină mai târziu pasiune pe viaţă – folclorul. Şi-a început activitatea didactică în calitate de conducător superior de pionieri în şcoala de 7 ani din Caracuşenii Vechi (1952-1953), apoi şi de învăţător de clase primare (1955-1956). Şi-a încercat norocul şi în domeniul cifrelor (Facultatea de Matematică a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi, 1955).

Fotografie din 1954

(Elev la Şcoala Pedagogică din

Briceni)

În anul 1950 a absolvit şcoala medie din satul natal, fiind exponent al primei promoţii. Între 1950-1955 este elev la Şcoala Pedagogică din or. Cernăuţi, Briceni, Soroca, pe cea din urmă absolvind-o cu diplomă de eminenţă („otlicinic”). Anul 1955-1956 îl înrădăcinează în satul de baștină în calitate de învăţător de clasele primare. Din 1956 se află printre rândurile studenților de la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chişinău. În 1960 Institutul a fost comasat cu Universitatea de Stat din acelaşi oraş, astfel că în 1961 finalizează Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat

din Chişinău. Ulterior proaspătul absolvent devine în același an laborant la Sectorul de Folclor al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a RSSM.

Absolvent al Universității de Stat din Moldova (1961)

În 1960 în frunte cu tânărul cercetător ştiinţific Victor Gaţac efectuează prima cercetare de folclor în satul de baştină, Caracuşenii Vechi, r. Briceni, avându-i în calitate de intervievaţi pe proprii părinţi: Mihail şi Eugenia Băieşu, şi pe cunoscutul povestitor Nicolae Pleşca. Presupunem că abia acum se întăresc seminţele de dragoste pentru culegerea, cercetarea şi promovarea moştenirii culturale a poporului

nostru. Astfel, în ultimul an (1961) la Facultatea de Istorie şi Filologie, studentul Nicolae Băieşu scrie cel dintâi articol cu tematică folclorică, prolific pentru ulterioara-i creaţie ştiinţifică (Povestitorul norodnic Nicolae Pleşca, în Chişiniovschii Universitet, 1961, 6 aprilie).

Prima cercetare de teren (Caracuşenii Vechi - Briceni, 1960; informator Mihail Băieşu, culegători Victor Gaţac, Nicolae Băieşu

În anul 1970 obţine titlul de doctor în filologie cu tema Poezia moldovenească a obiceiurilor de Anul Nou. Conducător ştiinţific – Victor Gaţac, iar în 1994 – cel de doctor habilitat (Studiu istoric-comparat al folclorului calendaristic în Republica Moldova şi în localităţile româneşti din Ucraina).

Concomitent a urmat o ascensiune şi în plan profesional. În 1961 şi-a început activitatea ca laborant, apoi au urmat funcţiile de: laborant superior (1962-1963), cercetător ştiinţific inferior (1963–1977), cercetător ştiinţific superior (1977-1991), şef al Secţiei de Studiere a Culturii Populare în cadrul Institutului de Etnografie şi Folclor (1991-1999), cercetător ştiinţific principal, coordonator al Direcţiei de Cercetare Folclor Literar în cadrul Institutului de Literatură şi Folclor (1999-2009) şi în cele din urmă – consultant ştiinţific al Sectorului Folclor, la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2010 – 2015). La 7 iunie 2015 inima remarcabilului etnolog încetează să mai bată.

La Editura Cartea moldovenească din Chişinău apare prima culegere de folclor (Cântece de luptă şi biruinţă) la întocmirea căreia a participat şi N. Băieşu, în 1963. Au mai urmat câteva volume la care folcloristul se înscrie ca fiind coautor: Vorbe cu tâlc. Proverbe şi zicători (1964); lucrarea Schiţe de folclor moldovenesc (capitolul Folclorul copiilor) (1965); Folclor moldovenesc: Crestomaţie (capitolele: Poezia obiceiurilor calendarice şi Folclorul copiilor) (1966).

În 1968 la Editura Cartea moldovenească apare prima carte semnată de N. Băieşu: Folclor moldovenesc: Bibliografie, 1924-1967. Redactor – Victor Gaţac.

În 1969 la Editura Lumina ies de sub tipar culegerile de texte folclorice Ţi-am adus un mărţişor, şi Ineluş-învârtecuş. Din folclorul copiilor (coautor).

N. Băieşu a contribuit la redactarea unor manuale pentru instituţiile de învăţământ superior şi cel mediu: Schiţe de folclor moldovenesc (1965), Folclor moldovenesc: Crestomaţie (1966), Creaţia populară: (Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina) (1991) și a Crestomației de folclor moldovenesc (1989) ş. a.

În 1972 editează monografia Poezia populară moldovenească a obiceiurilor de Anul Nou. Redactor – Victor Gaţac.

În 1980 - micromonografia Rolul educativ al folclorului copiilor (în limba rusă).

În 1980 apar: la Editura Lumina - culegerea de snoave

populare Păcală şi Tândală (coalcătuitor).

la Editura Lit. artistică - culegerea de creaţii populare orale Apă vie: Din comoara folclorului moldovenesc (coalcătuitor).

În 1981 apar: la Editura Ştiinţa - monografia

Folclorul ritualic şi viaţa.

la Editura Lit. artistică - culegerea de creaţii populare orale Alfabet folcloric. Ediţia a II-a, 1987.

Folcloristul N. Băieşu a participat la pregătirea, redactarea şi editarea celor trei serii de culegeri folclorice ale românilor moldoveni: Creaţia populară moldovenească (16 volume); Editarea folclorului pe zone etnografice (8 volume); Mărgăritare (15 volume). La elaborarea primei şi fundamentalei serii folcloriştii de la Academie au lucrat mai mult de 10 ani. N. Băieşu este autorul a două volume din respectiva serie:Poezia obiceiurilor calendarice, Chişinău, 1975;

Folclorul copiilor, Chişinău, 1978.

Al doilea ansamblu de culegeri folclorice a avut drept obiectiv publicarea creaţiilor populare conform zonelor etnografice. Nominalizez lucrările la care a lucrat și N. Băieşu alături de colegii săi: Folclor din părţile codrilor (1973), Folclor din Bugeac (1982), Folclor din nordul Moldovei (1983), Folclor din stepa Bălților (1984), Folclor din câmpia Sorocii (1989), Folclor din ţara fagilor (1993), Cât îi Maramureșul... (1993), Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din nordul Caucazului (Texte inedite) (vol. I, 2007; vol. II, 2009) .

În cea de a treia serie – Mărgăritare – destinată elevilor, N. Băieşu are două culegeri: De-a mijatca: Din folclorul copiilor, Chişinău, 1982, Să trăiţi, să-nfloriţi, Chişinău, 1984.

Au urmat și alte publicaţii: lucrarea Frumos e la şezătoare: (Selecţie din repertoriul festivalului al II-lea folcloric republican „La vatra horelor”)(în colaborare, 1983), culegerea de folclor Comoara fiecăruia (Chişinău, 1984), editură culegerea de creaţii populare orale Huţa, huţa cu căruţa: Din folclorul copiilor (Chişinău, 1985), culegerea de folclor Arici pogonici (Chişinău, 1990). Folclor din Maramureş (Chişinău, 1991) (coautor). În total, a întocmit şi a editat, în particular sau în colaborare, cca 40 de culegeri de folclor.

la Editura Cartea Moldovei din Chişinău - lucrarea Sărbători domneşti (închinate Maicii Domnului şi Mântuitorului): Studiu. Culegere de texte etnografice şi folclorice, I, 2004; II, 2007.

la Tipografia Centrală – volumul Tradiţii etnofolclorice ale sărbătorilor de iarnă, 2008.

la Tipografia Centrală – culegerea Obiceiurile şi folclorul sărbătorilor de iarnă (Tipologie. Corpus de texte etnografice şi folclorice), în 2 volume, Chişinău, 2014.

la Editura Profesional Service – antologia Nicolae Băieşu. O viaţă închinată valorificării folclorului, Chişinău, 2014.

Analizându-i activitatea ştiinţifică observăm că folcloristul Nicolae Băieşu a excelat cu predilecţie în câteva domenii de cercetare: istoria folcloristicii, poezia obiceiurilor calendaristice, folclorul copiilor ş.a. Studiile cercetătorului dezvăluie contribuţia a peste 50 de folclorişti, interpreţi de folclor, scriitori etc. la prosperarea ştiinţei despre folclor şi etnografie. A publicat articole despre preocupările etnofolcloristice ale lui Gh. Asachi, Gh. Sion, C. Stamati-Ciurea, O. Nacco, I. Creangă, T. Burada, G. Dem. Teodorescu, M. Eminescu, Gr. Tocilescu, M. Friedwagner, E. Niculiţă-Voronca, E. Sevastos, A. Gorovei, Gh. V. Madan, Gh. T. Kirileanu, S. Kirileanu, M. Bârcă, I. Buzdugan, P. Caraman, P. Chioru, D. Balaur, B. Chiroşca, T. Găluşcă, N. Pleşca, Gh. Bogaci, G. Ceaicovschi-Mereşanu, A. Amzulescu, Gr. Botezatu, A. Hâncu, M. Brătulescu, I. Bejenaru, G. Muntean, V. Gaţac, I. Datcu, I. Diordiev, D. Blajinu, E. Junghietu, Gh. Bostan, I. Oprişan, L. Berdan, A. Hropotinschi, T. Colac, L. Hanganu etc.

Palmaresul activităţilor sale ştiinţifice înscriu 54 de ani dăruiţi memoriei colective a poporului şi spiritualităţii româneşti.

Cele multe perindate de-a lungul vieţii au fost însoţite de numeroase clipe de exaltare, dar şi de necazuri, pâinea oamenilor de ştiinţă nefiind un lucru atât de uşor de obţinut. Cu firea sa blândă şi caracterul exigent, folcloristul Nicolae Băieşu a reuşit să le depăşească pe toate, iar rezultatele ştiinţifice vorbesc de la sine: peste 800 de lucrări publicate, inclusiv 30 de cărţi (4 monografii, 3 manuale – coautor, 2 crestomaţii – coautor, volume de texte etnofolclorice, cu introduceri, comentarii); peste 150 de studii şi articole în reviste de profil, culegeri colective; circa 600 de articole de popularizare a ştiinţei (în ziare, reviste naţionale etc.).

Premii și distincțiiA fost distins cu Premiul „Dacia“ al

Ministerului Culturii al Republicii Moldova (1991) pentru lucrarea colectivă Creaţia populară moldovenească (în 16 volume, 1975-1983), iar în 1993 cu Premiul „Simion Florea Marian" al Academiei Române. În 1996 - Diplomă de Onoare a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. În 2004 obține Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Special al juriului ediţiei a XIII-a a Salonului Internaţional de Carte Românească (Iaşi) „pentru volumul

Sărbători domneşti” și în 2006 – medalia guvernamentală „Meritul Civic”. În 2009 este decorat cu medalia „Dimitrie Cantemir” „pentru merite deosebite în folcloristică, pregătirea cadrelor de înaltă calificare şi în legătură cu jubileul de 75 de ani din ziua naşterii”, distincţie oferită de Academia de Științe a Republicii Moldova.

Literatura şi arta Moldovei: Enciclopedie, I. Chişinău, 1985;

Dicţionarul general al literaturii române. vol. I, A-B. Bucureşti, 2004;

Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului. Vol. VII. Cultura şi civilizaţia ţărănească. Bucureşti, 2005;

Iordan Datcu. Dicţionarul etnologilor români: Autori. Publicaţii periodice. Instituţii. Mari colecţii. Bibliografii. Cronologie. Bucureşti, 2006;

Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010. Chişinău, 2010 ş. a.

Despre N. Băieşu s-a scris în enciclopedii, dicţionare etc., atât în ţară, cât şi peste hotarele ei:

Tata Mihail Mama Eugenia

feciorul mai mare Aurel

sora Maria Nicolae

feciorul mai mic Victor

Frații

soţia Nina

N. Băieşu alături de cumnatul Toader, sora Maria; pe scaun – mama Eugenia, în braţe cu nepoata Zina (1957)

Un grup de foşti colegi de la Şcoala Pedagogică din Soroca, pe Stadionul republican, la primul festival al tineretului din

Moldova (1957). Nicolae Băieşu – în picioare, primul din stânga.

Un grup de colegi de la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (la sărbătoarea de 1 Mai 1957) În centru – profesoara de franceză – Maria Duhovnâi. N. Băieşu – al doilea din dreapta.

Alături de colegii de grupă Dumitru Stahi (primul din stânga), Andrei Băleanu (viitorul regizor) (1957)

La o zi de naştere în timpul practicii pedagogice în Bulboaca – Anenii Noi. Cu profesorii Boris Bâhov (în stânga), Grigore Cincilei (1960)

Nu-i apă mai gustoasă decât cea băută direct din ciutură. Cu colegul Alexei Cenuşă şi o profesoară cu copiii săi (Bulboaca – Anenii Noi, 1960)

Cu Victor Gaţac (dreapta), îngânduraţi (1960)

Înregistrarea căsătoriei (Chişinău, 16 Februarie 1963)

Nicolae Băieşu alături de soţia Nina (1964)

Mămica cu primul fiu, Aurel (la 5 luni şi jumătate) (5 Ianuarie 1965)

Nicolae Băieşu cu primul fiu, Aurel (5 Ianuarie 1965)

Bunelul Mihail Băieşu cu nepotul Aurel (1968)

La plimbare, pe lac; vâslaş de forţă – fiul Aurel (1972)

Familia Băieşu (1976)

Fotografie din 1976

Cu soţia şi fiul Victor (1978) Cu soţia şi fiul Aurel (1979)

Cu colegii de serviciu (de la stânga spre dreapta): Vitalie Voitovschi, Alexandru Dârul, Grigore Botezatu la sărbătoarea de 1 Mai 1981

Grupele filologilor şi istoricilor la întâlnire după 25 de ani de la absolvirea Universităţii de Stat din Moldova. Nicolae Băieşu – jos, al treilea din

stânga; Nina Băieşu – în picioare, a cincea din dreapta (1986)

Va merge capra la târg de bună voie? (Sadova – Călăraşi) (1990)

La sanatoriul „Nufărul alb” din Cahul. De la stânga spre dreapta: acad. Sergiu Rădăuţanu, Nina Băieşu, Galina (colaboratoare la editura „Cartea

Moldovenească”), Valentina Iarovoi, Nicolae Băieşu (17 August 1997)

În faţa casei din Caracuşeni.

După înmormântarea tatălui Mihail (9 Mai 1998)

Mormintele părinţilor la Caracuşeni

În faţa Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău. După cununia lui Aurel şi a Maiei (5 Octombrie 2001)

Cu bunica Nina şi nepoţelul Cristi (8 Martie 2004)

În faţa AŞM, după omagierea de 70 de ani. Cu cumnata Lida, colega Maria Trofimov, feciorii Victor şi Aurel (24 Iunie 2004)

Întâlnire a unui grup de colegi după 47 de ani de la absolvirea Universităţii de Stat din Moldova. N. Băieşu – primul din stânga (Iunie 2008)

Lacrimi de bucurie (la nunta lui Victor şi a Anei (15 August 2009)

A doua zi după nunta lui Victor și a Anei, pe litoralul Mării Nordului. De la stânga la dreapta: Ozgur (turc, prietenul lui Victor), Victor, Ana, cuscra Milly, Nina, Nicolae, cuscrul Bert (16 august 2009).

Cu prilejul omagierii a 75 de ani de la naştere a dlui N. Băieşu, un cuvânt de felicitare rosteşte acad. Gheorghe Duca, preşedintele

AŞM (25 Iunie 2009)

Colindători – fraţii Handrabura din Baraboi – Donduşeni

(25 decembrie 2009)

Grupele filologilor şi istoricilor la întâlnire după 50 de ani de la absolvirea Universităţii de Stat din Moldova. Nina şi Nicolae Băieşu – în picioare, a

doua şi al treilea din stânga (17 iulie 2011)

Bunelul Nicolae cu nepoţica Sofia din Haga (la 8 luni) (august 2011)

Trei generaţii ale familiei Băieşu (octombrie 2011)

nepoţica Sofia

La Anul Nou 2012, acasă, uraţi de ceata lui Valeriu Chiper

Cu soţia Nina, feciorii Aurel şi Victor, în faţa Panteonului (templu în Roma, consacrat, iniţial, zeului Jupiter, apoi transformat în biserică) (Iunie 2012)

Ultima fotografie cu soţia Nina; alături nepoata Tania (11 Decembrie 2012)

Activitate ştiinţifică de teren:Deosebit de prolifică a fost și contribuţia savantului la identificarea, înregistrarea şi tezaurizarea patrimoniului cultural imaterial din Basarabia, Transnistria şi localităţile româneşti din Ucraina şi Federaţia Rusă. Odată cu angajarea proaspătului absolvent în rândurile colaboratorilor Sectorului de Folclor al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞ a RSSM, din 1961 până în 1991, cu unele întreruperi, a fost conducător al practicii folclorice a studenţilor de la Facultăţile de Filologie ale Universităţii de Stat din Moldova şi Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Sub monitorizarea distinsului profesor au fost investigate sute de localităţi şi înregistrate mii de creaţii folclorice şi etnografice.

Ca un adevărat om de știință, folcloristul N. Băieşu şi-a orientat activitatea întru salvgardarea elementelor de înţelepciune populară, având o deosebită predilecţie faţă de:

obiceiurile şi folclorul sărbătorilor calendaristice; folclorul copiilor ș.a.

Cercetări de teren:

Cercetări de teren:

Pregătiţi de plecare în cercetare de teren (r. Teleneşti).

N. Băieşu – în picioare, primul din dreapta (1977)

Cu două studente, în curtea bisericii de lemn din Hirişeni – Teleneşti

(1977)

La talentata cântăreaţă Ana Pârvan din Bieşti – Orhei, cu Grigore Botezatu şi Steluţa Popa (Bucureşti) (1990)

Cu Efim Junghietu, la Volgograd (1979)

Autorii seriei de folclor „Mărgăritare” (1981-1985). De la stânga spre dreapta: Ion Buruiană, Nicolae Băieşu, Grigore Botezatu,

Victor Cirimpei, Iulian Filip, Sergiu Moraru (6 Mai 1986)

Un grup de participanţi la primul simpozion de etnologie românească (Sighetul Marmaţiei, România, 1991). N. Băieşu – al

treilea din dreapta.

La simpozionul internaţional consacrat celor 125 de ani de la naşterea lui Gh. V. Madan. În prim plan: Mihail Dolgan, Nicolae

Băieşu, Nicolae Demcenco (20 Noiembrie 1997)

La o şedinţă a Consiliului ştiinţific al Institutului de Literatură şi Folclor. De la stânga spre dreapta: Nicolae Băieşu, Ana Bantoş, Haralambie Corbu,

Mihail Dolgan, Svetlana Corolevschi, Vasile Ciocanu (directorul institutului), Sava Pânzaru (2001)

Alături de Grigore Botezatu şi Victor Gaţac. După susţinerea tezei de doctor în filologie a lui Vitalie Sârf (30 Martie 2001)

După lansarea cărţii lui Tudor Colac Drag îmi e să fac armata la biblioteca „Transilvania” din Chişinău. N. Băieşu – primul din dreapta (6 Decembrie

2002)

După susţinerea tezei de doctor în filologie a Liliei Hanganu (28 Februarie 2003). De la stânga spre dreapta: Nicolae Băieşu, Anastasia Tentiuc, Victor

Gaţac, Lilia Hanganu

Comunicare la simpozionul consacrat jubileului de 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare (Universitatea de Stat din Tiraspol (21 Mai

2004)

După susţinerea tezei de doctor în filologie a Anei Graur. De la stânga spre dreapta: Ion Buruiană, Mariana Cocieru, Maria Mocanu, Nicolae Băieşu, Vlad Chiriac, Tudor Colac, Ana Graur, Loreta Handrabura (28 Decembrie

2004)

La marcarea aniversării a 75-a de la naşterea bibliografului Ion Şpac. De la stânga spre dreapta: Mihail şi Claudia Prigorschi, Nicolae Băieşu, Ion

Şpac, Vlad Chiriac, Olga (soţia lui I. Şpac), Steliana (fiica lui I. Şpac) (25 Martie 2005)

Colectivul Centrului de Literatură şi Folclor al Institutului de Filologie. N. Băieşu – în picioare, al treilea din dreapta (Martie 2006)

Alături de Grigore Botezatu la simpozionul „Perenitatea creaţiei populare şi contemporaneitatea” (V) (5 Decembrie 2006)

La lansarea lucrării lui Anton Golopenţia Românii de la est de Bug (2006). Pe scaun – scriitorul Alexei Marinat; în picioare, de la stânga spre dreapta:

Ludmila Bulat, Vlad Pohilă, Nicolae Băieşu, Grigore Botezatu, Sanda Golopenţia (fiica lui A. Golopenţia)

(18 Ianuarie 2007).

În faţa AŞM. De la stânga spre dreapta: Maia Robu (pedagog, Chişinău), Pierre Bidart (profesor la Universitatea din Bordeaux-2, Franţa), Bogumil

Koss (profesor la Universitatea din Laval, Canada), Dolores Toma (directoarea şcolii Doctorale Francofone, Bucureşti), Ana Bantoş, Nicolae

Băieşu (Mai 2007)

La festivitatea cu ocazia conferirii titlului de doctor honoris cauza academicianului Mihai Cimpoi la Universitatea de Stat din Tiraspol. Cu

Tatiana Botnaru, Mihai Cimpoi, Grigore Chiper (Toamna 2007)

După susţinerea tezei de doctor în filologie a colegei Maria Trofimov. De la stânga spre dreapta: Clarisa Vâju, Mihai Cimpoi, Tatiana Botnaru, Maria

Trofimov, Grigore Botezatu, Nicolae Băieşu (24 Ianuarie 2008)

Comunicare la şedinţa lărgită a Consiliului ştiinţific, consacrată marcării a 75 de ani de la naşterea folcloristului Victor Gaţac, membru de Onoare al AŞM. Alături – Ana Bantoş (directorul Institutului de Filologie) (4 Iunie

2008)

Participanţi la şedinţa nominalizată. N. Băieşu – în picioare, al cincilea din stânga

La Simpozionul științific în memoria folcloristului Efim Junghietu, Petrești, Ungheni, octombrie 2008

La Simpozionul științific în memoria folcloristului Efim Junghietu, Petrești, Ungheni, octombrie 2008

Participanţi la conferinţa ştiinţifică închinată lui Alexei Mateevici. De la stânga spre dreapta: Tatiana Lopotencu, Mariana Cocieru, Vasile

Botnaru (actor), Tatiana Botnaru, Grigore Chiper, Anatol Ionaş, Stela Spânu, Nicolae Băieşu (decembrie 2008)

Comunicare despre folcloristul Grigore Botezatu, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la naştere. În prezidiu: Ana Bantoş

(directorul Institutului de Filologie), Mariana Şlapac (locţiitorul preşedintelui AŞM) (27 ianuarie 2009)

La o adunare a colectivului Institutului de Filologie. În prim plan: Gheorghe Druţă, Nicolae Băieşu, Anatol Eremia (2010)

La cei 80 de ani, cercetătorul îşi continuă meseria, participând la conferințe, 24 decembrie 2013

Conferinţa ştiinţifică consacrată aniversării a 80 de ani de la naşterea folcloristului Nicolae Băieşu,

Institutul de Filologie al AŞM, 24 iunie 2014

Omagii din partea colegilor de sector: dr. I. Filip şi M. Cocieru.

Conferinţa ştiinţifică consacrată aniversării a 80 de ani de la naşterea folcloristului Nicolae Băieşu, IF al

AŞM, 24 iunie 2014

Interviu cu etnologul Nicolae Băieşu, 4 Martie 2015

Interviu cu etnologul Nicolae Băieşu, 4 Martie 2015

„Nicolae Băieşu are indiscutabilul merit de a fi studiat profund creaţiile populare calendaristice,

care sunt expresia conştiinţei identitare a poporului nostru” (acad. M. Cimpoi)

„N. Băieşu ştie să pună mult suflet şi har scriitoricesc atunci când se apleacă asupra creaţiei populare moldoveneşti. Şi încă multă perseverenţă

şi devoţiune de invidiat” (acad. M. Dolgan) „Un cercetător matur, care, cu bunăvoinţă şi

înţelegere, culege folclor, îl cercetează şi popularizează totul ce este preţios în moştenirea

populară” (dr. A. Hropotinschi)

„ Nicolae Băieşu demult şi-a depăşit condiţia de specialist, adică el nu este numai un specialist oarecare, ci are

vocaţia înregistrării şi studierii folclorului moldovenesc. Or, vocaţia este acea sfântă şi pentru toată viaţa

„osândă”, care nu te lasă în pace nici zi, nici noapte, îţi macină concediile, te sorteşte arderii continui. Bănuim că nu atât Nicolae Băieşu caută poezii, colinde, hăituri, obiceiuri vechi ale oamenilor plaiului nostru, cât aceste

opere nemuritoare îl caută pe el, ca pe unul dintre puţinii (totuşi) veghetori la nemurirea capodoperelor

izvodite în negura timpurilor de păstori sau agricultori poate necărturari, poate flămânzi şi însetaţi, poate

năpăstuiţi ca vai de ei, dar niciodată pustii la suflet, întotdeauna îndrăgostiţi de viaţă şi de frumuseţea

nepieritoare a graiului matern, mereu înclinaţi să creadă într-o îmbunătăţire a lucrurilor, contribuind la această

îmbunătăţire chiar şi prin destăinuirea inspirată a cutărei stări deprimante.”

(dr. hab. I. Ciocanu)

„Cercetările reputatului folclorist Nicolae Băieşu de-a lungul întregii şi fructuoasei sale activităţi

sunt deosebit de valoroase în ştiinţă. Contribuţia dumnealui la studierea problemelor variate şi

importante privind folclorul nostru este una substanţială, de fond”

(acad. H. Corbu)„Prin studiile lor toţi folcloriştii şi domnul N. Băieşu

în particular le-au arătat scriitorilor noştri (atunci când dibuiau, atunci când treceau prin mari

încercări) ce înseamnă transferul metaforic, ce înseamnă a lua faptul din viaţă şi a-l transforma în

fapt artistic” (m. cor. N. Bileţchi)

„Luate în ansamblu, lucrările folcloristului Nicolae Băieşu vin să completeze o cotă aparte în folcloristica naţională

şi regională, fiind mereu utilă atât din punct de vedere cognitiv, cât şi instructiv, educativ”

(acad. C. Popovici)„Nicolae Băieşu este unul dintre cei mai temeinici

cercetători ai obiceiurilor noastre calendaristice, având în spate o veritabilă operă ştiinţifică, în cuprinsul căreia

întâlnim câteva lucrări de referinţă, ce au marcat, la timpul lor, evoluţia investigaţiilor în acest domeniu al

culturii populare” (dr. I. Cuceu)

„La explicarea fenomenelor folclorice N. Băieşu împleteşte, firesc, aspecte etnografice, fapte istorice şi din alte zone, de la alte

popoare. În felul acesta N. Băieşu creează viziunea adevărată şi cuprinzătoare asupra tradiţiilor în conexiune permanentă,

ajungând pe această cale la realizarea imaginii întregite şi unitare asupra genezei, evoluţiei şi semnificaţiei creaţiilor folclorice ale

obiceiurilor calendaristice”.

dr. Grigore Botezatu, Alexandru Furtună

„Primul lucru ce ne surprinde în activitatea ştiinţifică a lui N. Băieşu este modul de documentare pe întreg parcursul

investigaţiilor efectuate: a adunat un material imens ca volum, pe care l-a ordonat şi l-a sistematizat, l-a depozitat în unităţi

arhivistice bine îngrijite, le-a închinat apoi cercetări solide de orientare istorică şi comparativă nelăsând loc pentru ambiguitate

în tot ce a întreprins”.

dr. Tudor Colac

„O parcelă aparte a folclorului nostru, îngrijită de N. Băieşu cu dragoste şi competenţă, ce l-au caracterizat

întotdeauna, este creaţia anonimă a copiilor sau pentru copii. Prin cărţile sale N. Băieşu îşi aduce obolul la

cultivarea simţului folcloric generaţiei tinere, în special elevilor, începând de la vârsta cea mai fragedă, când

copilul absoarbe cu nesaţ totul ce-l înconjoară. Anume la acea vârstă cărţile lui N. Băieşu se dovedesc a fi de

neînlocuit. Copiii întregii Moldove au pentru ce-i purta dragostea şi stima”.

dr. hab. Ion Ciocanu

„Cărţile lui Grigore Botezatu sunt o întreagă bibliotecă, utilă pentru mii de cititori din ţară şi de peste hotare”.

„Este diversă şi îndeletnicirea folcloristică a Dumnealui, unde putem distinge câteva aspecte: culegerea creaţiilor populare pe teren, publicarea lor, traducerea din folclorul literar al altor etnii, studierea operelor artistice anonime”.

„Grigore Botezatu este o personalitate marcantă în domeniul cercetării culturii populare. Datorită Dumnealui, în mare parte, tezaurul folcloric existent în Basarabia şi în satele româneşti din Ucraina este cunoscut în multe ţări nu numai din Europa”.1

folcloristul Nicolae BĂIEȘU

1 N. Băieșu, Folcloristul Grigore Botezatu. 80 de ani de la naştere şi 55 de ani de activitate. În: Akademos. 2009, nr . 1 (12), p. 115.

„Operele folclorice constituie un compartiment deosebit de important al culturii populare

naţionale, fiind cea mai autentică expresie a fiecărei etnii. Creaţiile acestea, alături de

materialele istorice şi lingvistice, sunt chezăşia menţinerii specificului, originalităţii unui neam. Ele reflectă, în mod artistic, munca, traiul, moravurile,

lupta poporului împotriva inamicilor, pentru libertate, prosperare”.

„Popoarele civilizate au grijă specială permanentă faţă de patrimoniul culturii populare naţionale, acesta bucurându-se de valorificare din variate

puncte de vedere”.

dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

„Majoritatea creaţiilor populare calendaristice tradiţionale au apărut încă în era precreştină, având la bază, în primul rând, traiul, munca, lupta oamenilor din vechime împotriva forţelor

nefavorabile ale naturii (secete ş.a.), tendinţa spre o viaţă mai bună”.

„Totodată, nu trebuie să trecem cu vederea credinţa profundă a oamenilor în existenţa unor forţe supranaturale.

Prin aceasta se explică faptul că principalele creaţii populare calendaristice au avut, iniţial, un pronunţat caracter magic,

mai concret – caracter agrar-magic, pentru că strămoşii noştri au fost, în primul rând, agricultori, apoi – păstori”.

„Subliniem şi prezenţa în tradiţiile calendaristice a numeroaselor credinţe ale oamenilor în forţele magice ale

celor câteva componente importante ale naturii: soarele, focul (considerat drept „fratele soarelui pe pământ”), apa,

pâinea. Aproape fiecare obicei conţine aceste elemente (foc, apă, pâine)”.

dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

„La români, ca şi la alte popoare europene, conţinutul principal al obiceiurilor şi textelor verbale

legate de sărbătorile calendaristice – unele dintre care au ajuns până în zilele noastre – reflectă, într-

un mod artistic propriu, condiţiile de muncă şi de trai, care au fost specifice perioadei feudalismului”.

„Totodată, accentuăm că formele primare, cele mai simple, ale tradiţiilor în cauză au luat naştere cu

mult înaintea feudalismului”.„Rădăcinile adânci ale unor arhaice creaţii populare

cu caracter calendaristic ajung până în cea mai veche epocă în istoria omenirii – paleoliticul – când strămoşii noştri îndepărtaţi se ocupau cu vânatul şi

pescuitul, posedau limbaj, credeau în diferite zeităţi. Perioada aceasta a fost numită, convenţional,

„vânătorească” ori „vânătorească-pescărească”.dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

„Nelipsit de unele elemente contradictorii, pesimiste, vulgare ş. a., prin fondul său de bază sănătos, progresist,

folclorul a fost şi rămâne o inepuizabilă sursă de inspiraţie pentru literatura scrisă şi pentru alte forme de artă

(muzică, teatru, coregrafie etc.). Costache Negruzzi, Alecu Russo,

Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ion Druţă, Grigore Vieru ş. a.

consideră folclorul „o avere naţională”.

dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

„Folclorul literar, ca şi limba, a luat naştere şi a evoluat în strânsă legătură cu munca şi traiul oamenilor, cu

istoria poporului, frământările sociale. Creaţiile populare îşi au rădăcinile în depărtata societate

primitivă. Ele reflectă, în mod artistic, patriotismul, ura poporului împotriva cotropitorilor străini şi asupritorilor locali, eroismul lui în lupta pentru libertate şi dreptate.

Folclorul cuprinde idei de etică şi estetică populară, exprimă atitudinea critică faţă de metehnele oamenilor (lăcomia, lenevia, prostia ş. a.). Drept urmare, creaţiile

folclorice au devenit o componentă importantă a culturii populare a neamului”.

dr. hab. Nicolae BĂIEȘU

Un distins folclorist: Nicolae Băieșu. Biobibliografie.

Alcătuitor Tudor Colac. Chișinău, 2004

Nicolae Băieșu. În: Literatura și arta Moldovei: Enciclopedie. Vol. I. Chișinău, 1985;

Dicţionarul general al literaturii române. Vol. I, A-B. Bucureşti, 2004;

Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului. Vol. VII. Cultura şi civilizaţia ţărănească. Bucureşti, 2005;

Iordan Datcu. Dicţionarul etnologilor români: Autori. Publicaţii periodice. Instituţii. Mari colecţii. Bibliografii. Cronologie. Bucureşti, 2006;

Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010. Chişinău, 2010;

Nicolae Băieșu. Folcloristul Grigore Botezatu: 80 de ani de la naştere şi 55 de ani de activitate. În: Akademos, 2009, nr . 1(12), p. 115;

Nicolae Băieşu. O viaţă închinată valorificării folclorului. Chişinău, 2014.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂÎN ÎMPĂRĂŢIA SA...