ISAAC ASIMOV

IMPERIUL

O piotrd pe cerTraducere din limba englezd

de Horia Nicola Ursu

?."or,*

Cuprins

Capitolul I

ir,tre ur, pas qi urmdtorul 7

Capitolul2Cum sd scapi de un str[in . . . . . 20

Capitolul3O lume... Sau mai multe? 31

Capitolul4Calearegald .....47

Capitolul5Voluntar fHrX voie 61,

Capitolul6lndoialdir:rnoapte .....77

Capitolul T

O conversafie cu nebuni 87

Capitolul8intAlnire in Chica . . 100

Capitolul9infruntareinChica . . . . .11,4

Capitolul l0Interpretareaunorevenimente . . . 129

Capitolul llMintea in schimbare . . 1,41,

Capitolul 12

Mintea care ucide . . 158

Capitolul 13

Pdnzd de piianjen la Washenn . . 171.

Capitolul 14

Adouafi:rtAlnire ....185Capitolul 15

Ogansdcaredispare . . . . .199Capitolul 16

Alege-fitabdra! . . .212Capitolul lT

Schimbi-lihotdrArea! . . . .226Capitolul lS

Duelul ....240Capitolul 19

Frontieramorliiseapropie . . . .252Capitolul20

Lafrontieramor(ii . . . . .265Capitolul2l

Dincolodefrontieramortii . . . . 280

Capitolul22

incd nu am trdit ce-i mai frumos . . . . . 289

Capitotut I

lnrnr uN PAs $t URMAToRUL

Cu dou5 minute inainte de-a dispdrea pentru

totdeauna de pe fafa PamAntului pe care-l qtia ]o-seph Schwartzseplimba alene pe strdzile plIcute

de la marginea oragului Chicago, rememorAnd

niqte versuri de-ale lui Browning.Poate pXrea straniu ci un oarecare ca Schwartz

era familiarizat cu poezia lui Browning. Ardta

exact aga cum ar trebui si arate unul ca el: un croi-

tor pensionar, cu totul lipsit de ceea ce se consider[

a fi o ,,educalie in adevdratul sens al cuvAntului"'Cu toate acestea, firea sa curioas5 il indemnase sE

citeascl enorm, cu nesa! din toate domeniile. Aiu-

tat de o memorie prodigioasd, reugise sd p[streze

in minte tot ceea ce citise.

De pi1d5, poemul ,,Rabbi ben Ezta" al lui Brow-

ning il citise de doul ori in tinerefe, aqa cd, bine-

irnleles, il qtia pe de rost. O bunl parte ii p[ruse

obscur, dar primele trei versuri pdreau a-i insolifiecare b[taie a inimii in anii din urm[. Le recita ingand, in adAncul fortdre{ei tdcute a minlii sale, in

acea dimineafX insoritH a verii timpurii aIui1949:

,,Vino s d imb dtr frnim imPr eun d !

incd nu am trdit ce'i mai frumos,Amurgul oielii, ce-a rdsdrit odinioard..."

8 / rsaacasrMov

Versurile astea defineau trtocmai ceea ce simfeaSchwartz. Dupd o tinerefe zbuciumatd pe care o pe_trecuse in Europa luase via,ta de la capdt in StateleUnite. Iar acum, linigtea qi confortul bltrAnefii iitihneau peste mdsurd. Avea casd, avea gi bani pugideoparte, aga cd iqi ingdduise sX se pensioneze.Sofia ii era sdnitoasd, fetele erau mdritate gi lacasele lor, avea chiar gi un nepot care-i aducea nu_mai bucurie la aceastd vArsti a implinirii. Ce mo_tive ar fi avut si-gi facd griji?

Sigur, exista amenintarea bombei atomice qizvonurile alarmiste despre iminenfa unui al treileardzboi mondial, insd Schwartz eraincrezitor inbunitatea firii umane. Nu credea in posibilitateadeclanqirii unui nou r dzboi; cu niciun chip, oame_nii n-aveau sd lase ca furia lor si preschimbe pd_mAntul in iadul incandescent al exploziilor atomice.Prinurmare, zdmbeacalm copiilor care treceau pehngn el gi le ura in gAnd si treacd ugor de zbuAu_mul anilor tineretii qi sd aibd parte de pacea celormai frumogi ani, la care ajunsese el acum. Ridicdpiciorul pentru a sXri peste o pdpuqi Raggedy Ann,uitatd in mijlocul drumului de un copil care incinu-i simfise lipsa. Nu apuci si atingi pdmAntul...

De cealaltd parte a oragului Chicago se afla In_stifuful de Cercet6ri Nucleare, un loc unde lucrauoameni care, degi credeau poate in bundtateaintrinseci a firii umane, rettzausd-gi dea in vileagaceastd credinti cAtX vreme nu existau instru_mente care si o mdsoare cu precizie. Afunci cAndconsim,teau si reflecteze la acest subiec! iqi doreaudin suflet ca un trdznet din ceruri sd cadd asupranaturii umane, impiedicAnd-o sd preschimbe orice

O piatrdpe cer I 9

descoperire interesantS, oricAt de inocentd, intr-oarmi mortald.

$i totugi, aceiaqi oameni pe care congtiin{a nu-iobliga sd-gi infrAneze interesul pentru cercetdrile

nucleare ce-ar fi pufut duce intr-o zi la nimicireaa jumitate din populafia globului ar fi fost gata

oricAnd s5-qi rigte viala pentru a salva pe oricare

dintre semenii sii.Mai firtAi, doctorului Smith ii atr[sese atenfia

lumina albistruie din spatele chimistului. TrecAnd

prin dreptul ugii intredeschise, se hotHri sd arunce

o privire. Chimistul un tAndr joviaf fluiera in timpce agita un pahar gradatin care tumase o anumitdcantitate dintr-o solufie. O pulbere albd precipitalent in masa lichid4 dizolvAndu-se. Asta a fost tot.

Apoi, instinctul ce-l abituse din drum pe doctorulSmith il determini si aclioneze.

Se repeziiniuntru qi, ingficdnd o rig15, mdturdcu ea tot ce se afla Pe masa de lucm. Se auzi quierul

de riu augur al metalului topif iar doctorul Smithsimfi o pic[turd de sudoare prelingAndu-i-se spre

baza nasului. TAnirul privi surprins pardoseala

debetonunde metalul argintiu se solidificase deja

in pete subliri ce radiau o cf,ldur6 puternici.

- Ce s-a intAmplat? intreb[ el, cu glas pierit.Doctorul Smith ridicd din umeri. Nici el nu se

simlea in apele lui.

- Nu qtiu. Spune-mi... Ce f[ceai aici?

- Nimic deosebit, ir:rgdimd chimistul. Era doar

un eqantion de uraniu brut. Efectuam o determi-nare de cupru electrolitic. Nu-mi dau seama ce s-a

intAmplat.

- Nu gtiu ce s-a irrtAmplat, tinere, dar pot s6-!i

spun cd am v5zut deasupra acelui creuzet de platind

L0 / rsaacASrMov

un halou albdstrui. Erau radiafii puternice . Zici cdlucrai cu uraniu?

- Da, dar era uraniu brut, care nu e periculos.Pentru o reacfie de fisiune e nevoie de o puritatefoarte ridicati, nu-i aqa? iqi umezi buzele: Credefici s-a produs fisiunea, domnule doctor? Dar istanu e plutoniu, gi nu a fost bombardat!

- tn plus, ii continu[ doctorul Smith firul gAn-durilor, nu atinsese masa criticX. Sau, cel pu,tin,acea masd considerati de noi criticd.

Examind tdblia de steatit a spafiului de lucru,vopseaua arsd de pe suprafafa figetetor gi urmeleargintii de pe pardoseal5.

- Uraniul se topegte la aproximativ 1g00 degrade Celsius, iar fenomenele nucleare nu suntindeajuns de bine cunoscute incAt sI ne putem pro-nun{a in pripd. La urma urmei, atmosfera de-aicie saturati de radiafliintdrziate.Atenfie, tinere: cAndse ricegte metalul, si fie rdzui! colectat qi analizatcu grijd.

Privi in jur, ingAndurat... Apoi se indreptd spreperetele de vizavi gi pipdi ingrijorat un punct aflatcam la inXlfimea umirului.

- Ce-i asta? i se adresd el chimistului. A fostaici dintotdeauna?

- Ce anume, domnule doctor?T6nirul se apropie nervos gi examini locul indi-

cat de mai vArstnicul siu coleg. Era un orificiu mic,ldsat parc5 de un cui. Un cui care si fi str[bdtut toatdgrosimea peretelui, prin tencuiald gi cdrdmidd,ldsAnd sd rdzbatd lumina zilei.

Chimistul clStind din cap.

- N-am mai vizut asta, dar nici nu m-am uitatvreodati cu aten{ie.

O piatrdPe cer 117

Doctorul Smith nu spuse nimic' Se retrase incet,

pAni in dreptul termostatului - o cutie paraleli-

pipedica din tabld sublire de ofel. Apa din el se

rotea in ritmul constant al agitatorului, iar becurile

cufundate in5untru, care slujeau la incilzire, pAl-

pAiau ritmic, in consonanld cu fic[nitul releuluide mercur.

- Dar asta? Era aici mai inainte?

Doctorul Smith igi plimbi uqor unghia in jurulunui punct aflatin partea superioari a laturii mari

a termostatului. Metalul era perforat: un orificiuminuscul gi perfect rotund, sifuat chiar deasupra

nivelului apei. Chimistul ficu ochii mari.

- Nu, n-am mai vdzut astainainte. Pot sd jurci nu.

- Hm! Existi unul la fel pe partea cealalt[?

- S[ fiu al naibii... Adic[... Da, exist[, domnule

doctor!

- E-n regulX. Acum vino in partea asta 9i pri-veqte prin cele doue gduri... inchide termostatul,te rog. Acum stai aici.

Acoperi cu degetul orificiul din perete.

- Ce vezi? intreb[.

- Vad degetul dumneavoastr[. Acolo e orifi-ciul?

Doctorul Smith nu-i rdspunse' Continud, pe unton calm ce nu-i trlda cAtugi de pulin adev[rata

stare de spirit.

- Privegte din cealaltd parte. Ce vezi acum?

- Nimic, de data asta.

- Acolo era ins[ creuzetul cu uraniu. Privegti

chiar in locu1 respectiv nu?

- Aga cred, recunoscu t6ndrul qovditor.

Doctorul smith rosti pe un ton glaciaf dupi o

privire scurtd la numele inscris pe uqa inci deschis5:

12 I rst tc esrMov

- Domnule ]ennings, aceasta e o chestiuneultrasecreti. Te rog sX nu vorbegti niciodatd, nimi_nui, despre cele intAmplate, md in,telegi?

- Categoric, domnule doctor!

- Si mergem, atunci. Vom trimite echipa teh_nici sd verifice radioactivitatea locului, iar noi doine vom petrece un timp la infirmerie.

Chimistul pdli.

- Vi gAndifi la arsuri radioactive?

- Vom afla.Niciunul dintre ei nu prezenta insd simptomele

unor arsuri radioactive. Analizele s6ngelui eraunor_male, iar examinarea r5dicinii pdrului nu relevdnimic deosebit. Senzafia de grea{X pe care o sim_feau fu in cele din urmd diagnosticat5 ca fiind denaturd psihosomaticd. Nu apiru niciun alt simp_tom ulterior.

Nimeni din Institut nu a reugit vreodatd sd ex_plice cum fusese posibil ca o cantitate de uraniubrut aflatd cu mult sub masa criticd gi nefiind su_pusd unui bombardament direct cu neutroni, sdse topeascd brusc, radiind o asemenea energie.Singura concluzie la care s-a ajuns a fost cd frzicanucleard mai ascundea destule secrete ciudate qipericuloase.

Doctorul Smith nu indrdzni sd dezvdluie totadevlrul in raportul pe care-l intocmi in cele dinurmd. Nu menfiond nimic despre orificiile din la_boratof, nu igi impirtigi constatarea: orificiul dintermostat cel mai apropiat de locul unde fusesecreuzeful abia se distinge4 cel din partea opusd eramai evident in timp ce ultimuf cel din perete, aflatla tripl5 distanfd de locul cu pricina, era suficientde mare pentru a ldsa sd treacd un cui prin el.

O piatrd pe cer I L3

Traiectoria unei raze de aceasti naturd avea de

shebetut cAgiva kilometri pAnd sd fie fdcutd ino-fensivd de curbura PdmAntului; in acel moment arfi avut un diametru de aproximativ trei metri.Apor, fulger6nd in spaliul gol, s-ar fi extins in cqn-

tinuare, sldbind in intensitate: o alterare stranie instructura cosmosului.

GAndul acesta nu-l mdrturisi niminui. $i nicifaptul cd in dimineala urmdtoare, cAnd inci se afla

la infirmerie, ceruse sI i se aducd ziarele, par-curgAnd rubricile cu un scop bine definit in minte.

intr-o metropold precum Chicago dispar zllnicun anumit numir de persoane. Cu toate acestea,

nimeni nu se prezentase alarmat la polifie pentrua anunfa c[ in fala ochilor sii un om (sau poate ojumdtate de om?) se f[cuse nevdzat.Nimic de acest

gen nu ajunsese la urechile ziarigtilor.PAni la urmi, nu fdrd oarecare aprehensiune,

doctorul Smithiqi ingddui sd uite intreaga poveste.

Pentru Joseph Schwartz, totul s-a intAmplat in-tre un pas gi celdlalt. Ridicase piciorul pentru a

siri peste pipuqa de c6rpd qL timP de o clip[, sim-

lise o ameleal5 - ca qi cum, pentru o fracfiune de

secund[, un vArtej l-ar fi ridicat gi l-ar fi readus pe

pdmAnf intors pe dos. Piciorulii atinse soluf simgi

cum pieptul i se golegte de aer gi, rdmas fdrdvlagd',

se privili in iarb6.AqteptX o vreme, fir[ si deschidl ochii... apoi

ii deschise.Chiar aga era! Se afla pe iarb4 deqi cu numai o

clipi inainte se plimba pe asfalt.

Clddirile din jur dispdruserdl Casele albe, fiecare

cu peluza ei, ingirate una dup6 alta, nu se mai ve-

deau niciieri.

L4 / seacAsrMov

Iar el nu se afla pe o peluz5, c5ci iarba pe careera agezat crescuse haotic, neingrijitd, gi in jurul s5uerau copaci, destul de mulfi chiar, pAnd departe,cdtre orizont.

Surprizacea mare veni afunci cAnd observd in_grozit ci frunzele copacilor erau ofilite, ruginii, iarin cdugul palmei simfi uscdciunea fuaglli a uneifrunze moarte. Trdise toatd viafa la orig dar eracapabil sd recunoascd toamna.

Toamnd! Dar atunci cAnd ridicase piciorul dreptera o zi de iunie qi totul in jur era de un verdeproaspdt, strilucitor.

Cu aceste gAnduri i:r minte iqi indreptd privireain jos, spre picioare. lipH scurt qi intinse mAna...Pdpuga de cArp5 peste care pdqise era acolo, unsemn ci nu visase, o dovadi a...

Ei bine nu! O ridicd, cu mAinile tremurAnd, giconstati cd nu era intreagd. Dar nu era sfAqiati;fusese pur gi simplu retezatl. Ce ciudat! pdpugafusese retezatdin lungime cu atAta precizie, irrcAtumplutura din degeuri de bumbac nu fusese ni_cidecum deranjatd. Fibrele erau retezate brusc.

Ii atrase atenlia un licdr dinspre pantoful st6ng.Cu pipuga in mAini, se strddui si-gi ridice talpipiciorului peste genunchiul drept flexat. Extremi_tatea tdlpii, partea de dincolo de cdputd, era tdiatdfoarte drept, aga cum nici un cizmar de pe pdmAntn-ar fi putut s-o fac5. Suprafafa tdieturii avea unluciu lichid, intr-atAt era de netedd.

Schwartz avu senzafia cd era cotropit de con_fuzie, care urci in lungul coloanei vertebrale, sprecreier, unde se instali, preschimbAndu-se intr_osenza{ie de gr oazd p ar alizantd.

In cele din urml hotdri cd pAnd qi auzul pro_priei voci ar fi putut sd-i dea un dram de linigte, in

O piatrd pe cer I 15

aceastS lume care o luase cu totul razna. Rosti cu

glas tare, dar ceea ce ii ajunse la urechi fu o hArAialisugrumatd, abia audibili:

- in primul rAnd, nu sunt nebun. Md simt lafel ca intotdeauna pe diniuntru... Sigur, dacd aq finebury nu aS recunoagte acest lucru. Sau poate cX

da? Nu...Simlea c[ devine isteric Ai se strddui s[ se po-

toleasci.

- Trebuie sd existe o explicalie logicd.

Se gAndi mai departe:

- Sd fie oare un vis? Cum ag putea gti dacivisez sau nu? Se ciupi gi simfi durerea, apoi cl5tinldin cap: Poate cd doar visez c[ md ciupeqte ceva.

Nu-i o dovad6.Priviin jur, cuprins de disperare. Puteau visele

si fie atAt de limpezi, de detaliate, de lungi? Citise

undeva cd mare parte din vise nu dureazl maimult de cinci secunde, ci acestea sunt provocatede tulburiri nei.nsemnate ale somnului, iar duratalor e o iluzie.

$i la ce ii ajuta asta?! iqi trase in sus mAneca qi

privi la ceas. Secundarul se invArtea in continuare.

Cele cinci secunde ale ipoteticului vis se prelun-geau la nesf6rqit.

igi intoarse privirea gi-gi qterse sudoarea rece

care-i ndp[dise fruntea.

- Sd fie oare amnezie?

lqi lud capul in mAini, fXri sd-gi rdspund5.Dac5, in timp ce ridica piciorul drept, mintea

sa pdrdsise fdgagul indelung umblat gi lin pe care-l

urmase cu credin!5 atAta timp... Iar dupi un inter-val de luni, toamna, sau poate cu un an qi trei lunimaitdrziu, pdqise in acest loc ciudat, tocmai cAnd

16 / rsaacASrMov

igi recipdta minfile? Unde fusese gi ce fdcuse in totacest timp?

- Nu!

[ipnd ii izbucni cu putere din piept. Era cu ne_putinfil tqi privi cimaqa; era cea p" *r" o imbri-case in dimineata aceea (sau in ceea ce considerael a fi fost dimineafa aceleiagi zile), o cimagi cu-ratd. Reflectd o clipd qi, ducAndu-qi repede mAnain buzunarul vestei, scoase un mdr. Mugc5 s5lbaticdin el. Era proaspit gi pdstra inci rdceala frigide-rului in care se aflase pAnd in urmi cu doud ore _cel pu,tin dupi calculul sXu.

Dar pdpuga de cArpi?...Simfi cd incepe s-o ia razna. Trebuia sd fie un

vis... ori era nebun de-a binelea.Acum iqi didu seama cd qi ora se modificase.

Era dupX-amiazatdrzi.l, umbrele din jur erau pre_lungi. Izolarea acestui loc il cotropi brusc, infio_rAndu-I.

Se str5dui si se ridice in picioare. Era limpedecd trebuia sd dea de oameni, oricine ar fi fost

"i. fu

fel de limpede era c[ trebuia sd gdseascd o casd,iar in acest scop cel mai bun lucru era si caute undrum.

Pagii il purtari ir:r direc{ia in care copacii pXreaua fi mai rari.

Simfea deja rdcoareaupoard a serii cumiipdtrun_dea prin haine, iar vArfurile copacilor incepeau sdse piardi ameninfdtor in intunericul cerului atuncicAnd ajunse ia un drum drept, pietruit. Se ndpustiinspre el cu un oftat recunoscitor, savurAnd sen_za{ia fermd a ceva tare sub picioare.

Nu se zirea insd absolut nimig in nicio direcfie,iar fiorul rece se fdcu din nou sim-tit. Sperase si