38870188 Impactul Trecerii La Moneda Euro Asupra Economiei Romanesti Studiu de Caz Dryas
Impactul Monedei Euro
-
Upload
alex-holeoleo -
Category
Documents
-
view
69 -
download
4
description
Transcript of Impactul Monedei Euro
Universitatea ValahiaFacultatea de Stiinte EconomiceDepartamentul MasterSpecializarea Management Financiar-Bancar
Politici si strategii comunitare in domeniul
financiar-bancar
Impactul monedei euro asupra pietelor europene
Profesor coordonator:Lect.Univ.Dr.Dragoi Elena VioletaMasterand:Holeoleo Alexandru
-2012-
Impactul monedei euro asupra pietelor europene
INTRODUCERE
1. Importanţa apariţiei monedei euro
Introducerea monedei unice euro – mai întâi ca monedă scripturală în 1999 şi mai târziu sub forma bancnotelor şi monedelor fizice, în 2002 – reprezintă una dintre realizările majore ale UniuniiEuropene.Succesul monedei euro este dovedit şi prin faptul că state care nu sunt membre ale UniuniiEuropene au ales ca monedă oficială euro:Andorra,Islanda, Lichtenstein, Monaco, San Marino, Vatican,Muntenegru, Kosovo.Zona a fost creată în1999 de unsprezece țări, la care s-a alăturat Grecia în 2001, Slovenia în 2007,Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009,Estoniaîn 2011. Trei țări dinUniunea Europeană nu au fost de acord cu introducerea acestei monede,și anume Danemarca,Regatul Unit și Suedia. Banca Centrală Europeană (BCE) are dreptul exclusiv de a autoriza emisia de bancnote euro de către băncile naţionale ale ţărilor din zona euro. Responsabilitatea privind producerea şi punerea lor în circulaţie revine băncilor naţionale. Volumul de monede emise de către statele membre din zona euro este aprobat anual de către BCE, iar monetăriile naţionale sunt însărcinate cu producerea acestora. Numele – euro – a fost ales de către Consiliul European reunit la Madrid, în 1995, în cadrul pregătirilor pentru moneda unică. Simbolul monedei euro– €–a fost inspirat de litera grecească epsilon(Є). Totodată, este şi prima literă a cuvântului Europa scris în alfabetul latin, iar cele două linii paralele care îl străbat simbolizează stabilitatea.Beneficiile monedei euro sunt diverse şi sunt resimţite la niveluri diferite, începând cu persoane fizice şi întreprinderi şi ajungând până la economii întregi. Printre acestea se numără:
•Ofertă mai variată şi preţuri stabile pentru consumatori şi cetăţeni;
•Securitate mai mare şi mai multe oportunităţi pentru întreprinderi şi pieţe;
•Stabilitate şi creştere economică;
•Pieţe financiare mai integrate;
•O prezenţă mai puternică a UE în economia globală;
•Prezenţa unui semn tangibil al identităţii europene;
Moneda unică aduce o nouă forţă şi oferă noi oportunităţi care derivă din integrarea şi dimensiunile economice ale zonei euro, piaţa unică devenind, astfel, mai eficientă. Moneda unică şi zona euroînseamnă şi noi oportunităţi în cadrul economiei mondiale. Moneda unică transformă zona euro într –o zonă de afaceri atractivă pentru ţările terţe, promovând, astfel, comerţul şi investiţiile. Prudenţa în gestionarea sa economică, face din euro o monedă de rezervă atractivă pentru ţările terţe şi asigură zonei euro o poziţie mai puternică în cadrul economiei mondiale.Utilizarea extinsă a monedei euro în sistemul monetar şi financiar internaţional demonstrează importanţa acesteia pe scena mondială:
•Moneda euro este din ce în ce mai utilizată în cazul emisiunii de titluri de datorie publică şi titluri de datorie pentru întreprinderi.
•Băncile mondiale acordă împrumuturi semnificative denominate în euro în toată lumea.
•Euro ocupă locul al doilea printre cele mai comercializate monede pe pieţele de schimb valutar, fiind utilizată în aproximativ 40% din tranzacţiile zilnice.
•Euro este folosit din ce în ce mai mult pentru facturare şi plată în comerţul internaţional, nu numai între zona euro şi ţări terţe ci chiar, la o scară mai mică,între ţări terţe.
•Alături de dolarul american, euro este utilizat foarte mult ca o importantă monedă de rezervă pentru urgenţele monetare.
•Mai multe ţări îşi gestionează monedele naţionale prin corelarea acestora cu moneda euro luată ca monedă de referinţă.
Obiectivele şi efectele monedei unice europene
Prin adoptarea monedei unice, Europa a câştigat numele de al doilea pol financiar al lumii, de departe înaintea celui japonez şi conduce la crearea unor condiţii foarte bune pentru dezvoltarea concurenţei în plan mondial.EURO, reprezintă elementul de bază al conducerii Uniunii Europene, iar introducerea acestei monede pe pieţele europene a adus pentru toţi cetăţenii europeni un câştig şi un surplus de stabilitate economică. Apariţia monedei euro reprezintă cel mai important moment de pe piaţa financiară, moment care a dus la schimbări semnificative în cadrul economiilor ţărilor participante şi la posibilitatea formării unei pieţe unice în cadrul căreia puterea şi competitivitatea au crescut.Apariţia pieţei unice mai este favorizată şi de eficacitatea şi de transparenţa pieţei financiare.Pieţele financiare europene sunt caracterizate prin:•un grad de lichiditate foarte ridicat;• bancă centrală independentă;•stabilitatea preţurilor ca şi obiectiv general. O piaţă unică asigură totodată creşterea economică a ţărilor europene, crearea de noi locuri de muncă, o scădere a costurilor de operare pe pieţele financiare precum şi
o alocare mai bună a capitalurilor. Scopul creearii pieţei unice este de a asigura prezentarea informaţiei despre emitenţi în mod corect, complet şi la timp, ca rezultat direct asupra creşterii încrederii investitorilor în asigurarea si îmbunătăţirea evaluării activelor financiare şi a performanţelor în afaceri.Se ştie că moneda Euro vizează în principal exportatorii şi importatorii, care sunt cei mai importanţi utilizatori ai acesteia. Prin folosirea unei monede unice în cadrul tranzacţiilor, aceştia prezintă şanse egale de eliminarea a costurilor suplimentare de tranzacţionare.Introducerea monedei unice a dus la:-reducerea costurilor de operare în pieţe şi creşterea accesului la capital al investitorilor;-crearea unor diverse variante competitive de investiţii pentru investitori, precum şi un nivel de prezentare a informaţiei adecvat cerinţelor acestora;-relaţii bazate pe încredere între investitorii prezenţi pe pieţele financiare europene;-înlăturarea erorilor de gestiune a informaţiilor care pot conduce la dezechilibre şi pot afecta operarea pe pieţele financiare; Prin trecerea la moneda unică s-a dorit totodată ca ţările europene să ia măsuri şi în ceea ce priveşte dezvoltarea şi creşterea eficienţei sistemelor financiare. În acest sens se pot enumera măsuri precum:•deschiderea pieţelor de capital naţionale investitorilor străini;•liberalizarea pieţelor bursiere naţionale;•renunţarea totală sau parţială la măsurile de control valutar .
Pe lângă avantajele economice fundamentale, moneda unică are şi o serie de avantaje indirecte. Aceste beneficii aparţin de transformările mai intense în conduita pieţelor financiare şi al companiilor.
O mare parte dintre statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv câţiva din cei care au făcut parte în prima rundă la UEM, au avut de-a face cu inflaţia după cel de-al doilea război mondial. Anglia, Portugalia, Irlanda şi Spania au fost în mod deosebit sensibile faţă de inflaţie, un fenomen care produce neîntelegeri în rândul cumpărătorilor şi al vânzătorilor, măreşte costurile legate de împrumuturi, măreşte rata impozitului, trimite semne negative investitorilor şi formează neajunsuri majore pe piaţă.
În tabelul de mai jos sunt prezentate proiecţiile macroeconomice importante pentru zona euro pentru anii 2011, 2012 dar şi 2013 iar în tabelul numărul 3 este prezentată situaţia reala în 2011.
Tabel nr. 1
Proiecţii macroeconomice pentru zona euro
2011 2012 2013
IAPC 2,1-2,7 2,1-2,7 0,9-2,3
PIB real 1,5-2 -0,5 - 0,3 0,0-2,2
Consumul privat 0,1.0,5 -0,7 – 0,1 0,0 – 1,6
Consumul administraţiilor
publice
-0,6-0,2 -0,6 – 0,2 -0,1 – 1,3
Formarea brută capital fix -0,3– 1,7 -2,6 – 0,2 -0,9 – 3,7
Exportul de bunuri şi servicii 0,6 – 7,1 0,1 – 5,1 0,7 – 8,1
Importul de bunuri şi servicii 0,5 – 7,3 -1,1 – 3,5 0,7 – 7,3
1) Proiecţiile privind PIB real şi componentele acestuia conţin date statistice ajustate cu
numărul zilelor
lucrătoare. Proiecţiile privind importul şi exportul includ schimburile comerciale între ţările
din zona
euro.
2) Datele se referă la zona euro, inclusiv Estonia. Variaţiile procentuale anuale medii pentru
IAPC în anul
2011 se bazează pe configuraţia din anul 2010 a zonei euro care include deja Estonia.
Sursa: BNR, 2011
Tabel nr.2
Situaţia reală la nivel macroeconomic pentru zona euro
Indicatori 2011
IAPC 2,7
PIB real 1,5
Consumul privat 0,2
Consumul administraţiilor publice 0,2
Formarea brută capital fix 1,6
Exportul de bunuri şi servicii 6,4
Importul de bunuri şi servicii 4,1
Sursa: BNR, 2011
Analizând cele două tabele se poate observa faptul că situaţia reală din 2011 se
încadrează în proiecţiile macroeconomice făcute pentru cei trei ani. Nici unul dintre
indicatori nu depăşeşte limita superioară, numai IAPC atinge această limită ,dar nu o
depăşeşte.
Moneda unică include un nou regim, cu inflaţie scăzută şi stabilitate
macroeconomică pentru majoritatea statelor din zona euro. Acest fapt este susţinut
efectiv, deoarece zona euro deţine cea mai independentă bancă centrală din lume:
BCE. Cu cât independenţa unei bănci este mai mare, cu atât este mai posibil ca ea să
reziste faţă de presiunile politice ale guvernului cu accepţiunea de a îngădui
economiei să se modifice în sensul creşterii prea rapid sau de a susţine anumite
cheltuieli publice prea mari.
Chiar dacă gradul ridicat de independenţă al BCE oferă câteva avantaje pentru
statele deja cunoscute pentru inflaţia lor scăzută, el oferă un viitor economic mai
precis pentru celelalte state.
În măsura în care moneda euro influenţează în sensul reducerii inflaţiei, ea
mai are şi o presiune în sensul scăderii ratelor dobânzii. Moneda unică oferă rate mai
mici ale inflaţiei şi prin scăderea ratei de risc pentru schimbul valutar.
Moneda unică susţine reforma structurală indispensabilă în Europa. Pe scurt,
statele care vor să adopte euro trebuie să îşi transpună economiile, pentru a îndeplini
criteriile de convergenţă ale Tratatului de la Maastricht. Pasul următor este acela de a
adera la Pactul de stabilitate şi creştere, un pact care restrânge riguros împrumuturile
guvernamentale şi care determină guvernele să îşi modifice finanţele publice. Pactul
presupune chiar şi amenzi pentru statele care utilizează prea multe împrumuturi.
Functiile şi caracteristicile unei monede unice
O monedă este internaţională, unică dacă este pretinsă pe pieţele de schimb, şi
dacă îndeplineşte funcţiile monetare:de tranzacţie, de măsură a valorii de finanţare şi
de rezervă la scară internaţională.1
Statul a cărui monedă este internaţională realizează tranzacţii cu întreaga
lumea. Necesitatea de monedă este exemplificată prin nevoia de a achiziţiona bunuri
şi servicii. Moneda unui stat poate fi aleasă ca mod de legalizare de către statele care
1 Basno C., Dardac N., Floricel C., – “Monedă, credit, bănci”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003; pag 81.
fac schimburi comerciale între ele. Dacă nici unul dintre state nu acceptă folosirea
monedei partenerului său, ele se înteleg în vederea legalizării finale, să realizeze
operaţiunile într-o monedă care prezintă un grad mare de securitate şi comoditate
datorită calităţilor sale interne, printre altele, valoarea şi stabilitatea sa. Moneda unică
este cu siguranţă considerată ca fiind cea mai stabilă în relaţie cu bunurile pe care ea
este capabilă de a le evalua, precum şi în relaţie cu alte monede. O monedă unică
foloseşte, deci, pentru a determina valoarea tranzacţiilor internaţionale şi pentru a
asigura stabilitatea.
În acelasi timp, o monedă unică dobândeşte un suport instituţional care îi
îngăduie să pună în folosinţă un sistem credite şi împrumuturi internaţionale. Un
sistem bancar internaţional dezvoltat, o piaţă monetară mondială aprovizionată şi
productiv permite ţării sau ţărilor posesoare de monedă unică să satisfacă cererea
internaţională de monedă unică fără ameninţări pentru echilibrele lor interne şi
externe.2
Orice monedă îndeplineşte, în principal, trei funcţii: de unitate de calcul, de
rezervă de valoare şi de mijloc de plată şi intermediar al schimburilor.
În cadrul operaţiunilor cu caracter privat, îndeplinind funcţia de unitate de
calcul, o monedă internaţională serveşte la facturarea schimburilor comerciale
internaţionale. În calitate de rezervă de valoare, o monedă internaţională serveste
drept element de exprimare a activelor bancare şi financiare internaţionale (precum
eurocreditele, euroobligaţiunile, euroacţiunile etc.). Îndeplinind funcţia de mijloc de
plată, ea este utilizată în reglementarea tranzacţiilor comerciale internaţionale. De
asemenea, moneda internaţională serveşte şi ca instrument de intermediere între
monedele terţe pe pieţele interbancare de devize ( De exemplu dacă o bancă doreşte să
vândă coroane suedeze şi să cumpere pesete spaniole, ea începe prin a vinde coroane
pe dolari SUA, înainte de a cumpara pesete cu aceşti dolari) . Motivul recurgerii la o
monedă internaţională este acela de a face tranzacţiile mai putin costisitoare.3
Avantajele monedei unice
2 Silasi G.- „Integrarea monetară europeană, între teorie şi politică”, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1998, pag 145.3 Ignat, I.-„Uniunea Europeană-de la Piaţa Comună la moneda unică”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag 14.
Chiar dacă moneda unică este în primul rând un proiect politic foarte legat de
istoria europeană, obiectivele economice îndrăzneţe, cum ar fi creşterea economică şi
creşterea nivelului de trai în Europa, au reprezentat mereu un rol determinant, chiar
dacă acesta a fost unul secundar.
“Adoptarea monedei unice prezintă numeroase avantaje”4, însă este dificil de
determinat dacă acestea sunt mai importante fată de dezavantajele, pe termen lung.
a) Minimizarea costurilor tranzacţiilor este un avantaj deoarece după
introducerea euro aceste costuri vor fi îndepărtate. Datorită faptului că tranzacţii se
desfăşoară doar într-o singură valută, aceasta va determina minimizarea costurilor
convertind doar o valută în alta. Aceasta va fi în câştigul turiştilor şi al oamenilor de
afaceri.
De exemplu, atunci când un importator plăteşte pentru mărfurile achiziţionate
trebuie să schimbe la o bancă moneda naţională în moneda exportatorului sau în
moneda stabilită prin contract. Pentru această operaţiune de schimb valutar, se va
adăuga de către bancă o sumă de bani sub formă de comision. Pentru acele firmele
care exportă sau importă un număr mare de mărfuri într-un număr mare de state,
aceste tranzacţii de schimb valutar au şi ele un număr semnificativ, deci şi costurile
vor fi foarte mari. Acest lucru provoacă recuperarea costurilor prin mărirea preţurilor,
costuri suportate de consumatori. Înainte de introducerea monedei unice „astfel de
costuri au atins 0,4% din PNB al statelor membre ale Uniunii Europene Monetare.”5
„Aceste costuri sunt mari în special pentru companiile din statele mici, care au pieţe
de schimb lipsite de lichiditate şi sisteme bancare nesofisticate.”6
b) Înlăturarea riscurilor cu privire la aprecierea sau deprecierea neaşteptată a
acestor parităţi. Euro elimină riscul dintre ţările membre, conducând la maximizarea
schimburilor comerciale şi a avantajelor legate de acestea. Chiar dacă în multe state
se lucrează cu mecanismele flexibile ale cursurilor de schimb, statele membre ale
Uniunii Europene Monetare au stabilit limite superioare şi inferioare ale cursurilor
valutare. Vechiul sistem al monedei euro permitea o volatilitate valutară de la o zi la
alta. Neîncrederea referitoare la nivelul viitor al cursului valutar al monedei naţionale
faţă de alte monede a determinat un număr de riscuri şi probleme în faţa exportatorilor
4 Chabot C. N., Euro-moneda europeană, Ed Teora, Bucureşti, 2000, pag. 35
5 Turliuc V., Politici monetare, Editura Polirom, Iaşi, 2002, pag. 1346 Chabot C. N., Euro-moneda europeană, Ed Teora, Bucureşti, 2000, pag. 38
şi importatorilor. În acest mod riscul valutar minimizează volumul schimburilor
comerciale prin adăugarea unui cost suplimentar asupra tranzacţiilor.
c) Concurenţa şi transparenţa majorată a preţurilor. „Comparaţia directă a
preţurilor cu salariile va determina dezvoltarea concurenţei la nivelul întregii Europe,
determinând preţuri mai mici pentru consumatori şi diversificarea oportunităţilor
pentru investiţii şi dezvoltarea afacerilor.”7
Transparenţa preţurilor bunurilor şi serviciilor în ţările care au aderat la UEM
este asigurată doar de o monedă europeană ce devine comparabilă în toată
comunitatea. Transparenţa dată de moneda unică, care face mai simplă compararea
preţurilor, amplifică concurenţa pe toate pieţele de bunuri şi servicii pentru
întreprinderi, dar şi pentru bunurile de folosinţă, acolo unde distribuitorii importanţi
încep să formeze diferenţele cele mai importante.
Dezavantajele monedei unice
Cu toate că Euro promite avantaje economice substanţiale, el aduce, de
asemenea şi numeroase dezavantaje:
a) Costul introducerii. Unul dintre dezavantajele monedei unice îl reprezintă
costul introducerii, deoarece consumatorii şi agenţii economici vor fi obligaţi să-şi
schimbe atât moneda naţională, cât şi toate salariile şi preţurile în moneda nouă.
Acest fapt va provoca costuri în plus pentru bănci şi întreprinderi, de ordinul
miliardelor de dolari, deoarece acestea vor trebui să înlocuiască facturi, liste de
preţuri, etichete cu preţuri, formulare utilizate în birouri, conturi bancare, baze de
date, programe software, case de marcat, automate bancare, maşini de numărat bani,
etc.
b) Diferende în politică fiscală. Odată cu introducerea monedei unice în
Europa va exista o rată solitară a dobânzii, iar ţările care vor avea o datorie mare şi
crescătoare vor provoca şi o maximizare a dobânzilor în toate statele din zona Euro.
Ţările UE vor trebui să sporească fluxurile interne ale zonei Euro de plăţi pentru a
susţine zonele care au nevoie de acest suport.
c) Constrângeri în ceea ce priveşte politică monetară. Fiecare ţară nu mai
poate avea o politică monetară independentă, dar în măsura în care economiile sunt
7 Paxino, D., Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 83
deja interdependente, chiar şi fără Uniunea Europeană Monetară, o ţară nu duce o
politică monetară complet autonomă, mai ales cu schimburi fixe.
De exemplu, atunci când o ţară ridică rata dobânzii, ţara vecină trebuie să facă
la fel, altfel riscă să-şi vadă investitorii mergând în ţara unde randamentul este
superior şi să suporte o depreciere a ratei de schimb.
d) Lipsa unor instrumente de verificare în legătură cu politica fiscală şi
monetară reprezintă un alt dezavantaj al introducerii monedei unice. Împortanţă în
acest mod, reprezintă lipsa unei trezorerii europene care să ia în primire datoriile
tărilor membre. Înfiinţarea unui astfel de instrument ar însemna o scădere accentuată a
independenţei naţionale.
e) Existenţa unor atacuri speculative. Cursurile de schimb fixe sau semifixe
sunt vulnerabile din perspective atacurilor speculative. Guvernele au întreprins acţiuni
ce condamnă speculaţiile cu monedă naţională prin intermediul majorării dobânzilor,
influenţând astfel creşterea deţinerilor în monedă respectivă. O astfel de politică
conduce la maximizarea costurilor la împrumuturi, costuri suportate de către
împrumutaţi, aceştia putând recurge la micşorarea volumul investiţiilor, şi deci, să
influenţeze negativ creşterea economică.
f) Disciplină fiscală excesivă. Atunci când alte guverne exercită presiuni
asupra unui guvern pentru reducerea gradului de îndatorare, ori plătind chiar majorări
şi penalităţi dacă deficitul bugetar depăşeşte valoarea de referinţă, aceasta poate avea
drept efect creşterea datoriei externe, a deficitului balanţei de plăţi sau adâncirea
recesiunii.
g) Independenţa Băncii Centrale. “Anterior, ancora faţă de SME a constituit-o
independenţa Bundesbank a Germaniei şi preocuparea acesteia pentru menţinerea
stabilităţii preţurilor. Cu toate acestea, nou creata BCE este concepută a avea
independenţă,pe care va trebui să o probeze.”8 Aceasta va implica costuri
suplimentare în final şi va trebui să ia măsuri aspre în ceea ce priveşte gestionarea
inflaţiei.
8 Paxino, D., Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 84
Impactul monedei euro asupra pietelor europeneStudiu de caz
Efectele monedei unice pe pieţele financiare
Prin adoptarea monedei Euro ca monedă unică se elimină riscul valutar îninteriroul Zonei Euro. De aceea se presupune că cei care vor economisi nu vor trebuii săse ingrijoreze în privinţa locului unde au fost emise titlurile de valoare, dacă acestea suntemise în euro.Adoptarea Euro ca monedă de referinţă va generea pe pieţele financiare efecte pozitive şi totodată efecte negative.Printre efectele pozitive se numără în primul rând formarea unei pieţe unice, încare concurenţa va creşte iar instituţiile financiare vor fi forţate să îşi perfecţioneze performanţele pentru a atrage noi clienţi. Tot un efect pozitiv generat este cel prin careresursele economice vor fi mai eficient exploatate percum şi dezvoltarea unor instituţii şi pieţe financiare extinse. Principalul efect negativ generat de adoptarea monedei unice este acela că potenţialul de diversificare se micşorează:“Înainte de apariţia monedei euro, uneconomisitor belgian putea să-şi diversifice portofoliul prin achiziţionarea de titlurigermane, italiene sau din alte ţări europene. Acum aceste titluri sunt mai puţin diverse din moment ce se exprimă în aceeaşi monedă”
Efectele euro asupra mediilor de afaceri
Ratele de schimb ale euro dau tonul relatiilor comerciale cu zona euro ,iar intreprinderile si investitorii din intreaga lume sunt nerabdatori sa afle daca euro va fi mai puternic sau mai slab decat monedele nationale care l-au precedat. Atunci cand euro este mai slab,consumatorii platesc preturi joase pentru produsele importate din zona euro.Producatorii din afara Europei pot fi fortati sa vanda la preturi exagerate pe propriile lor piete ,in fata unei invazii de importuri europene ieftine.Atunci cand euro este “ prea slab” ,el declanseaza inflatia in zona euro si face ca imprumuturile externe obtinute de firmele si guvernele europene sa fie extrem de costisitoare .In schimb ,daca euro este puternic ,au de suferit industriile axate pe export ,care sunt atat de importante pentru cresterea economica europeana ,deoarece tarile care nu fac parte din zona euro trebuie sa plateasca mai mult pentru a cumpara produsele exprimate in euro.In acelasi timp ,cresc importurile zonei euro,ceea ce duce la cresterea brusca a productiei pentru principalii parteneri comerciali din aceasta regiune. Ca toate celelalte monede ,euro oscileaza in timp.Exista si anumiti factori care determina cererea globala dse investitii pentru zona euro.Dintre acestia enumeram:-Stabilitatea politica,economica si fiscala generala .Mediile economice stabile reprezinta cadrul unor investitii excelente.Atunci cand pitele financiare se tem ca problemele bugetare,discordia politica sau tensiunile sociale incep sa puna in pericol uniunea monetara,ele evita investitiile in zona monedei unice.Deosebit de ingrijoratoare pentru zona euro sunt ,in aceasta privinta ,nivelul ridicat al somajului
din tari precum Spania,Italia,si peste 11% in zona euro ca intreg,si incertitudinea politica care inconjoara intregul proiect al monedei unice. O parte importanta din stabilitatea economica generala a zonei euro este capacitatea guvernelor din Uniunea Europeana de a-si ‘’echilibra balantele’’.Pentru moment ,insa,prognozele fiscale pentru zona euro sunt de regula sanatoase,sugerand ca euro va fi o moneda puternica. -Situatia comertului exterior.Un alt factor care determina in mod semnificativ stabilitatea economica si,astfel ,puterea euro,se refera la situatia comertului exterior al zonei euro.Cu alte cuvinte ,atunci cand o tara importa mai mult decat exporta ,ea inregistreaza un deficit in contul sau curent.Tara respectiva consuma mai mult decat produce si trebuie sa se imprumute din exterior pentru a suplini diferenta.Pietele financiare considera deficitele contului curent ca semne ale instabilitatii pe termen lung ,tot astfel cum analistii pietelor de valori mobiliare considera companiile puternic indatorate ca fiind mai riscante decat cele cu datorii mici.-Estimari privind inflatia.Nimeni nu doreste sa investeasca intr-o moneda care este putin probabil ca isi va pastra valoarea.Ca rezultat ,toate celelate conditii fiind constante ,euro slabeste atunci cand creste inflatia pe termen lung in zona euro.-Estimari privind rata dobanzilor.Ratele ridicate ale dobanzilor din zona euro atrag investitorii care doresc sa obtina venituri mari,care l;a randul lor genereaza o cerere pentru activele exprimate in euro.
Criza financiară internaţională
Cunoscătorii în domeniu apreciază faptul că apariţia crizei financiare în anul
2008, în SUA dar şi în alte ţări, a semnificat cea mai importantă tulburare a
finanţelor internaţionale din 1929-1933. Rezultatele crize se fac simţite şi în afara
domeniului financiar, la structura economiei mondiale, având efecte în creşterea
economică şi piaţa muncii şi determinând o mulţime efecte cu implicaţii de natură
conjuncturală sau pe termenele mediu şi lung în domeniul structurii sistemului
financiar mondial şi legătura acestuia cu economia reală
Criză financiară pe care o resimte economia mondială rezultă din alăturarea
unor cauze tradiţionale ale fenomenelor de criză economico-financiară, în general, cu
altele specifice.
Tabel nr.3
Cauzele apariţiei crizei financiare la nivel mondial
Cauze tradiţionale Cauze netradiţionale
- perioada de explozie a creşterii - amplificarea fară limită a unui model
sui generis de origine şi impărţirea
creditării în dimensiuni extreme;
- creşterea foarte mare a preţurilor
activelor, mai ales pe piaţa imobiliară;
- creditarea în dimensiune fară limită
a agenţilor economici a căror
solvabilitate este mai scăzută
riscului transferabil (origine-and-
distribute model);
- o dorinţă foarte mare de a obţine profit
care a susţinut sporirea cererii pentru
active cu grad mare de risc;
- conducerea nepotrivită a corporaţiilor
şi stimulente manageriale nepotrivite în
instituţiile financiare;
- importanţa factorilor de reglementare
şi al agenţiilor de rating.
Cauzele specifice se găsesc în măsuri diferite atât în statele dezvoltate, cât şi în
statele cu economii emergente, dar în raport mult mai mic.
Criza financiară şi economică din America s-a extins rapid in restul lumii.
Europa a intrat în recesiune economică. Încercând să stabilizeze entităţile financiare
interne şi să-şi revigoreze economia, guvernanţii din Europa Occidentală au investit
sume uriaşe în structurile financiare interne, au naţionalizat o bună parte dintre bănci
şi au redus impozitele ca să stimuleze economia.
Producţia industrială din ţările europene dezvoltate, precum Germania, Franţa,
Anglia, Italia si Spania, a scăzut cu 20-25% în primul an al crizei financiare. Tendinţa
de scădere se păstrează până în prezent deoarece criza financiară nu a trecut. Şomajul,
lipsa de încredere a consumatorilor şi senzaţia de nesiguranţă a cetăţenilor au crescut
în majoritatea statelor din UE.
Criza financiară în zona euro
Zona euro are de-a face, de astfel, cu o criză a datoriilor, o criză economică,
financiară şi de credibilitate, deşi instituţiile europene au hotărât adoptarea unor
decizii şi masuri pentru evitarea acestei situaţii şi pentru iesirea din criză a zonei
euro.
Totuşi aceste măsuri au fost nesatisfăcătoare pentru liniştirea pieţelor
financiare şi minimizarea costurilor de finanţare ale statelor europene aflate în
dificultate.
Tot ce s-a petrecut privind progresul crizei zonei euro şi rezultatele de pe
pieţele financiare ne arată faptul că avem de-a face cu o criza economică de foarte
mare intensitate ce nu pare a fi spre sfărşite. Pericolul este ca speculatorii sunt cei care
câştigă de pe urma acestei crize, în defavoarea cetăţenilor europeni care sunt nevoiţi
să suporte politicile de austeritate prin tăierea salariilor şi pierderea locurilor de
muncă.
Cauza pentru care statele au ajuns la un nivel atât de mare al deficitului
bugetar şi al datoriilor este acela că ele au fost nevoite să ajute băncile şi instituţiile
financiare să scape de faliment, chiar dacă acestea îşi luase ca angajament riscuri
extrem de mari sub impulsul beneficiilor şi al comisioanelor pe care le dobândeau
pe termen scurt (cazul Spaniei, dar şi al Greciei, ce au fost nevoite să participe pentru
sectorul bancar sau imobiliar).
Au fost folosite fonduri publice, rezultând astfel deficite bugetare foarte
ridicate, cu scopul de a salva instituţiile financiare situate în impas, recapitalizarea
băncilor şi încurajarea cererii ţărilor europene. Intervenţiile BCE de pe piaţa
secundară ar putea stopa îndoielile legate de viitorul obligaţiunilor spaniole,
portugheze sau irlandeze.
Germania se opune totuşi emiterii euro-obligaţiunilor, care ar putea fi o
alternativă mai credibilă la Fondul european de urgenţă. Formarea acestor euro-
obligaţiuni ar însemna alăturarea datoriilor tuturor statelor zonei euro, şi emisiunea
acestor obligaţiuni pe pieţele financiare. Statele cu rating de credit foarte bun, precum
Germania, au temerea că astfel costurile de creditare personale s-ar putea mării.
Minimizarea deficitelor bugetare şi a datoriilor, printr-o aplicare mai bună a
amenzilor privind nesupunerea faţă de prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere
(deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, iar datoria publică să nu fie mai mare
de 60% din PIB)
Criza financiară şi a datoriilor ce a apărut in anul 2008 şi încă nu s-a sfârşit
arată că o uniune monetară fără o uniune economică şi fiscală nu poate fi
administrată. Fără potrivirea politicilor economice, bugetare şi fiscale nu se poate
continua cu o monedă unică. Propunerile Angelei Merkel şi ale lui Nicolas Sarkozy
din anul 2011 se referă la modificarea tratatului UE pentru a garanta ordine şi
echilibru fiscal în zona euro. Franţa şi Germania au păreri diferite şi nu pot ajunge la
un numitor comun, chiar dacă au promis că vor aduce soluţii referitoare la reforma
economică şi bugetară din statele zonei euro,cele 17 care au adoptat până acum euro.
Germania dă de înţeles că şi-ar dori negreşit o uniunea fiscală , dar Franţa este mai
reţinută în vederea instituirii normelor necesare într-un tratat european, care ar putea
da Germaniei capacitatea de a pune în aplicare normele bugetare.
Evoluţia deficitului bugetar în Europa
Conform criteriului ce face referire la situaţia deficitul bugetar, acesta nu
trebuie să fie excesiv, adică să nu depăşească 3% din PIB. Reducerea deficitului
bugetar a participat la stabilizarea inflaţiei, influenţând pozitiv în acelaşi timp
deteriorarea suplimentară a deficitului contului curent. Aspecte cu probleme au fost
reprezentate de execuţia neuniformă a cheltuielilor bugetare , precum şi de ponderea
prea mică a veniturilor şi cheltuielilor bugetare în PIB (circa 30%).
Grafic nr.4
Sursa :Eurostat
Graficul numărul 4 prezintă evoluţia deficitului bugetar în perioada 2008-
2012in Europa. În anul 2009 se poate observa o creştere a deficitului bugetar cu 1,7
puncte procentuale faţă de anul 2008 ajungând la valoarea de 7,2% din PIB.
În următorul an, 2010 bugetul general consolidat cunoaşte o uşoară scădere a
deficitului bugetar cu 0,7 puncte procentuale şi înregistrează valoarea de 6,5% din
PIB.
Deficitul bugetar al tarilor care au adoptat moneda euro , s-a situat în 2011 cu
puţin sub ţinta impusă de Fondul Monetar Internaţional. Datele pentru întregul an
relevă că deficitul bugetar a fost de 4,35% din PIB, cu puţin sub ţinta stabilită.
În bugetul Romaniei pe anul 2012, se observă o creştere de 2,1%. Această
estimare este mai mică decât cea anterioară, de 3,5%, dar pare a fi în contiunuare
nerealizabilă. Aceasta prevede o contracţie de 0,5%, din cauza unei recesiuni din zona
euro .
Grafic nr.5
Sursa:Eurostat
Cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeana, în 2011, le-au
înregistrat Grecia (7,7% din PIB) şi Irlanda (7,2% din PIB). Pe locul al patrulea s-a
clasat Marea Britanie, cu un deficit revizuit la 5% din PIB, de la 5,5%, cât se estimase
anterior. De cealaltă parte, opt state membre au avut în 2011 excedente bugetare, cele
mai mari fiind în Finlanda (+4,5% din PIB), Danemarca (+3,4%), Luxemburg şi
Suedia (+2,5%). Bulgaria a avut al cincilea excedent bugetar, de 1,8% din PIB.
Evolutia somajului in Europa
Grafic nr.6
Rata şomajului în decembrie 2009-decembrie 2011
0
5
10
15
20
25
procente
2009 7,8 8,9 10,7 9,7 8 10,4 19,5 7,9 6,2
2010 7,3 9,6 11 14,4 7,2 12,4 20,4 11,4 4,8
2011 7 9,9 10,9 19,2 6,8 13,6 22,9 11,2 5,2
RO PL HU EL CZ PT ES BG LU
Sursa: FMI, EUROSTAT
Din graficul de mai sus se poate observa faptul că în momentul când se face
comparaţie cu celelalte ţări, România se plasează, analizând rata şomajului, pe o
poziţie destul de bună, dar această conjunctură este depăşită de nivelurile ratei
inflaţiei, a PIB/locuitor, şi a salariului minim lunar, indicatori importanţi şi pentru
care ţara noastră are nevoie de politici de stabilizare.
Reducerile pe piaţa muncii au continuat şi în luna decembrie 2011, rata
şomajului micşorându-se la 7% de la 7,3% în 2010, respectiv 7,8 în anul 2011; cele
mai importante reduceri de personal s-au consemnat în industrie şi construcţii.
Grafic nr. 7
Salariul minim lunar în Euro 2011
123 158232 278 282 293 317 329 347 356 380
566665
748 748
1.758
1.4621.4441.4351.365
1.086877869
0200
400600
80010001200
14001600
18002000
BG RO LT EE LV HU SK CZ PL TR HR PT MT SL ES US GR UK FR NL BE IE LU
GRUPA 1 GRUPA 2 GRUPA 3
euro/lună
Sursa: EUROSTAT
Graficul numărul 7 indică nivelurile minime ale salariilor lunare exprimate în
euro în statele membre, în anul 2011. Între statele membre, salariul minim brut pe
economie a variat de la 123 EUR (Bulgaria) la 1 758 EUR (Luxemburg).
De asemenea, putem observa că analizând topul actual al ţărilor UE cu salarii
minime pe economie, România se află pe un loc deloc bun şi anume penultimul loc,
cu 153 de euro/lună, cu doar 30 de euro mai mult decât vecina sa, Bulgaria, alături de
care este ultima în topul Uniunii Europene în materie de remuneraţii salariale. Se
poate vorbi de trei grupe în ceea ce priveşte nivelul de salarizare:
- Grupul 1 format din statele cu salarii minime pe economie sub 400 euro/lună
şi este format din 11 state precum: Lituania, Slovacia, Estonia, Letonia, Ungaria,
Republica Cehă, Bulgaria, Polonia, România, Turcia şi Croaţia.
- Grupul 2 format din 5 state membre (Portugalia, Malta, Slovenia, Spania şi
Grecia) şi Statele Unite, cu un nivel intermediar al salariului minim, de la peste 550
EUR la puţin sub 900 EUR pe lună.
- Grupul 3 cuprinde 6 state membre (Regatul Unit, Franţa, ţările de Jos, Belgia,
Irlanda şi Luxemburg) unde salariul minim era de peste 1 000 EUR pe lună.
Evolutia cursului de schimb in Romania
Cursul de schimb al monedei naţionale faţă de euro trebuie să se încadreze în
intervalul de variaţie de +/-15%, fără fluctuaţii importante pentru o perioadă de doi
ani înaintea momentului examinării.
Grafic nr. 8
Sursa BNR
Tabel nr. 4
Curs de schimb mediu anual şi la sfârşit de perioadă
RON/EUR în 2008-2011
Sursa : BNR, Raport statistic
Cursul de schimb mediu anual se calculează ca medie aritmetică simplă a
cursurilor valutare medii lunare. Cursul de schimb al monedei româneşti faţă de euro
a cunoscut un nivel ridicat de volatilitate, astfel în 2009 cursul de schimb a crescut la
valoarea de 4,2373 lei de la 2,6827 în 2008. În 2010 (4,2099) acesta se situează la o
valoare mai mică decât anul precedent (4,2373), dar şi faţă de anul 2011, când cursul
mediu anual este de 4,2379 lei. În 2012 cursul de schimb al monedei româneşti faţă de
euro cunoaşte o creştere faţă de anul precedent ajungând la valoarea de 4,4587 lei ( în
luna iunie). Pe parcursul primului trimestru al anului 2012, cursul de schimb al
leului a arătat o uşoară creştere, care s-a amplificat spre sfârşitul perioadei. Cursul de
schimb leu/euro a rămas însă constant într-un interval relativ îngust de variaţie în
perioada 20 ianuarie – 15 martie, arătând chiar o uşoară creştere.Cursul de schimb
EUR
mediu
EUR
sfârşitul
perioadei
(RON/EUR) (RON/EUR)
CURSA_EURM CURSA_EURF
2011 4,2379 4,3197
2010 4,2099 4,2848
2009 4,2373 4,2282
2008 3,6827 3,9852
leu/euro a atins în data de 19 martie un prim maxim istoric (4,3794 lei). Chiar şi asa ,
pe ansamblul lunii martie, cursul de schimb leu/euro a crescut cu doar 0,3 la sută, iar
volatilitatea acestuia a continuat să fie net inferioară valorilor înregistrate de
principalele monede din regiune. În luna aprilie a anului 2012 cursul de schimb
cunoaste o creştere semnificativă faţă de luna martie ajungând la valoarea de 4,4168
lei. Acest trend se păstrează şi în luna mai, euro atingând valoarea de 4,4662 lei. În
luna iunie valoarea cursului de schimb începe să scadă uşor, cu 0,0075 lei, până la
valoarea de 4,4587 lei . În luna iulie cursul de schimb cunoşte creşteri importante
atingând un nou maxim istoric de 4,5275 lei.
Fluctuaţiile monedei naţionale din ultima perioadă, căderea bursei pe fondul crizei
economice mondiale au condus la aprecierea procesului inflaţionist şi ar putea avea un
impact negativ asupra intervalului de aderare stabilit: 2012-2014. Însă, ultimul
criteriu de convergenţă nominală, privind stabilitatea cursului de schimb, depinde în
mod cert de îndeplinirea criteriului privind rata inflaţiei. De când inflaţia a fost adusă
la valori cu o singură cifră, cursul de schimb a început să manifeste un grad de
stabilitate compatibil cu îndeplinirea acestui criteriu. Trebuie specificat faptul că
relaţia dintre rata inflaţiei şi cursul de schimb este biunivocă, în sensul că ele se
influenţează reciproc. Altfel spus, cursul de schimb mai stabil nu este doar un rezultat
al unei rate mai mici a inflaţiei ci şi un rezultat al deprecierii nominale ce poate
determina o scădere importantă a ratei inflaţiei.
Impactul euro asupra României avantaje şi dezavantaje
Avantajele decurgând din introducerea euro:
1. Reducerea ratelor dobânzilor.
2. Anumite tari, pentru atragerea de capitaluri straine, adauga dobânzilor o rata de
prima de risc în vederea acoperirii riscului de depreciere. Prin introducerea monedei
unice, prima de risc nu se mai justifica, dobânzile reducându-se având o medie mai
scazuta si o stabilitate mai mare prin reducerea volatilitatii fata de tarile din alte zone
ale lumii.
3. Simplificarea compararii preturilor
4. Fiind exprimate în aceeasi unitate de masura – euro – compararea preturilor
acelorasi produse din diverse tari devine mai simpla si facila nemaifiind necesare
calcule si utilizarea cursurilor de schimb. Simplificarea compararii preturilor
înseamna si o mai buna informare a consumatorilor, respectiv o stimulare si a
concurentei în cadrul UE.
5. Eliminarea costurilor de convertibilitate
Utilizarea aceleeasi monede elimina comisioanele si costurile de tranzactie
pentru toate categoriile de clienti: persoane juridice ori persoane fizice, reduceri ale
costurilor de tranzactionare care pentru banci înseamna pierderi.Pentru persoanele
juridice Tranzactiile internationale sunt supuse riscului de curs de schimb între
monedacontractului si cea nationala. În vederea eliminarii riscului, se poate apela la
diverse tehnici de acoperire care presupun comisioane, costuri.
Prin stabilirea pretului contractelor internationale în propria moneda (euro),
dispar costurile de convertibilitate, de tranzactie, de acoperire la termen.pentru
persoanele fizice
Persoanele fizice dintr-o tara UE care calatoreau în alta tara din UE trebuiau
sa plateasca comisioane pentru schimbul valutar pentru procurarea monedei tarii
vizitate;având aceeasi moneda valabila în toate celelalte tari ale zonei euro,
comisioanele de schimb valutar dispar. Costurile de convertire a unei monede în alta
nu sunt de neglijat, acestea fiind estimate anual la circa 0,4% din PIB-ul comunitar.
6. Consolidarea statutului de moneda internationala
Aparitia euro ca moneda puternica si relativ stabila va relansa Europa încompetitia
mondiala cu ceilalti doi poli de putere – SUA si Japonia – o Europa mai bineplasata
pentru a negocia cu celelalte tari solutii convenabile în domeniul
monetarinternational.
7. Eliminarea atacurilor speculative, cu implicatii benefice ale reducerii dobânzilor.
8. Expansiunea pietelor financiare, stabilitatea monedei unice asigurând atragerea de
fluxuri investitionale semnificative.
Dezavantaje
1. Costurile ridicate de conversie, de trecere de la monede nationale la moneda unica.
Acestea se refera la costuri de fabricatie a bancnotelor si monedelor noi,
costuri pentru ajustarea sistemelor de contabilitate, pentru informarea si pregatirea
publicului, costuri cu programe informatice, cu asigurarea bazei tehnico-materiale,
alte costuri.
Pentru trecerea la moneda unica a celor 12 tari UE, numai pregatirea si
informarea populatiei au costat bugetele acestor tari peste 321 milioane euro,
Eurosistemul, 80 milioane euro, bancile si asociatiile comerciale, peste 500 milioane
de euro.
Nu trebuie sa uitam însa ca aceste costuri sunt facute o data pentru totdeauna.
2. Pierderea de ajustare prin cursul de schimb.
Cursul de schimb a reprezentat pentru multe tari o ancora, un instrument de
ajustare a socurilor asimetrice din economie mai ales în absenta mobilitatii factorilor
de productie.
3. Pierderea independentei politicii monetare
Dupa cum se stie, politica monetara a zonei euro este definita si implementata
de BCE, prin urmare, tarile membre pierd acest atribut ce tine de suveranitatea
nationala.
Oricum, în situatia cresterii interdependentelor dintre economii, independenta
politicii monetare a unei tari este diminuata de masurile luate de o alta tara cu care are
relatii dependente.
4. Diminuarea independentei politicii bugetare
Potrivit criteriilor de la Maastricht, tarile care vor sa adere la zona euro sau
care sunt deja membre ale acesteia sunt obligate sa promoveze politici bugetare
restrictive care pot conduce la scaderea cresterii economice si a locurilor de munca si
la dificultati de finantare a deficitelor balantei de plati.
Concluzii
Moneda are si avut in ultimele secole o contributie extraordinara in functionarea si dezvoltarea economiilor tuturor statelor ,devenind indispensabila in raporturile zilnice dintre oameni,organizatii,state si popoare. Moneda s-a integrat ,de veacuri ,in viata economica de toate zilele ,ale indivizilor ,ale intreprinderilor economice si institutiilor in viata statelor. Moneda Euro a intrat deja in circulatie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezinta sub forma de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 si 5 EURO si sunt identice in toate cele 12 state. Monedele sunt de 1 si 2 euro, 50, 20, 10, 5, 2 si 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare stat si au fata identica, iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecarui stat.
Care va fi efectul monedei euro asupra statelor din Europa de Est? Aceste state isi pastreaza inca monedele nationale. Monedele lor nationale nu au o rata de schimb fixa fata de moneda unica. Putem afirma ca trecerea la moneda unica aduce beneficii nu numai intreprinzatorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cat si consumatorilor. Ele se refera in principal la:
- Stabilitatea monetara (se elimina riscul ratei de schimb pentru tarile din zona EURO); - Scaderea preturilor datorita cresterii transparentei in domeniul costurilor, dar si al concurentei; - Transferul fondurilor se va face mai usor si mai ieftin.Finalizarea pieţei interne prevede şi o uniune monetară între statele membre ale UE. Uniunea monetară a devenit realitate după adoptarea unei monede europene unice, euro. În prezent, 16 state membre UE utilizează moneda unică. Noile state membre trebuie de asemenea să adopte moneda euro după o participare de minimum doi ani la SME II şi cu condiţia să îndeplinească criteriile de convergenţă.
Principalele componente ale sistemului monetar au fost:-unitate de cont europeana(ECU)utilizata in decontarile financiare;-un fond de cooperare monetara,instituit in 1973;-mecanismul ratei de schimb;-Institutul Monetar EuropeanNumerarul este un instrument de plată rentabil şi indispensabil.Numerarul este doar una dintre numeroasele modalităţi de plată, care rămâne importantă, în ciuda răspândirii în ultimele decenii a cardurilor, a operaţiunilor de debitare directă şi a altor modalităţi de plată fără numerar. Poziţia Eurosistemului faţă de diversele instrumente de plată este neutră. Cu toate acestea, pentru funcţionarea uşoară şi eficientă a sistemelor de plată sunt necesare mai multe instrumente, cu diferite caracteristici şi însuşiri. Numerarul este de departe cel mai folosit instrument pentru plăţile de mică valoare în zona euro.
Dincolo de interesele speculatorilor, o moneda este tot atat de puternica pe cat este si economia care se afla in spatele ei. În conclzie euro va conduce la o tendinţă generală de expansiune, consolidare şi
diversificare, care va face pieţele de capital europene mai competitive.În primul rând,
preţurile comune şi eliminarea riscului legat de rata de schimb îivor impulsiona pe
investitorii din zona euro să facă investiţii de capital în alte ţări dinzona euro, într-o
măsură mai mare. Apoi avantajele economice fundamentale ale euro aufacut ca zona
monedei unice să fie caracterizatp de consolidarea sectorului privat, decheltuieli
guvernamentale reduse, stabilitate monetară şi crestere economică ridicată.Toate
aceste lucruri vor avea ca rezultatul aşteptarea experţilor ca pieţele decapital europene
să înflorească în urmatoarea decadă. Bursele existente se vor consolida pe masura ce
volumul tranzacţiilor va creşte şi investitorii interni vor începe să aibă o perspectivă
pan-europeană.Un alt efect important al monedei euro asupra pieţelor financiar
europene sereferă la rata de schimb care va creşte.
7.Bibliografie
1.Basno C.,Dardac N,Floricel C.,-‘’Moneda,credit,banci’’,ed.Didactica si Pedagogica,Bucuresti,2003.3.Ignat I.,’’Uniunea Europeana-de la piata comuna la moneda unica’’,editura Economica,Bucuresti,2002.4.Paxino D.,’’Politica valutara si managementul riscurilor in tranzactiile internationale’’,ed.Economica,Bucuresti,2003.
Surse internet:-www.eurostat.ro-www.inflatia europei.eu-www.mfinante.ro/programul de convergenta 2006-2009