ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FÜLÖP MELINDA TIMEA

ÎMBUNĂTĂȚIREA RELAȚIEI DINTRE AUDIT

ȘI GUVERNANȚA ENTITĂȚILOR ECONOMICE

PRIN INTERMEDIUL RAPORTĂRILOR

COMPREHENSIVE ALE AUDITORILOR

Colecţia

Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe economice

ISBN 978-606-505-980-1

Editura ASE

Bucureşti

2015

Copyright © 2015, Fülöp Melinda Timea

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului.

Editura ASE

Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România

cod 010374

www.ase.ro

www.editura.ase.ro

editura@ase.ro

Referenţi:

Prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Prof. univ. dr. Nicolae ISTUDOR

ISBN 978-606-505-980-1

Autorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului şi pentru

sursele bibliografice menţionate.

Această lucrare a fost cofinanţată din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007-2013, proiect POSDRU/159/1.5/S/142115 „Performanţă şi excelenţă în cercetarea

doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”.

3

Cuprins

Summary .................................................................................................................................... 5

Introducere ................................................................................................................................. 7

1 Abordări conceptuale privind guvernanța corporativă ...................................................... 10

1.1 Delimitări conceptuale ............................................................................................... 10

1.2 Trecerea de la guvernanța corporativă la guvernanța corporativă eficientă .............. 17

2 Abordări conceptuale privind funcția de audit .................................................................. 21

2.1 Rolul auditului în contextul guvernanței corproative ................................................ 21

2.2 Teoriile fundamentale ale auditului în contextul guvernanței corporative ................ 26

2.3 Implicațiile codurilor de guvernanță corporativă asupra funcției de audit ................ 29

3 Raportarea comprehensivă în audit și implicațiile guvernanței corporative ..................... 45

3.1 Evoluția reglementărilor în domeniu ......................................................................... 46

3.2 Exemplu de bune practici – raportul de audit ............................................................ 56

4 Concluzii ............................................................................................................................ 62

Surse bibliografice…………………………………………………………………..………..66

4

Contents

Summary .................................................................................................................................... 5

Introduction ................................................................................................................................ 7

1 Conceptual approaches on corporate governance ............................................................. 10

1.1 Conceptual framework .............................................................................................. 10

1.2 The shift from corporate governance to effective corporate governance .................. 17

2 Conceptual approaches of the audit function .................................................................... 21

2.1 The role of audit in the context of corporate governance .......................................... 21

2.2 Fundamental theories in the context of corporate governance audit ......................... 26

2.3 The implications of corporate governance codes on the audit function .................... 29

3 Comprehensive audit reporting and corporate governance implications .......................... 45

3.1 Regulatory developments in the field ........................................................................ 46

3.2 Example of good practice – audit report ................................................................... 56

4 Conclusions ....................................................................................................................... 62

Bibliography………………………………………………………………………………… . 66

5

Summary

In times of crisis, the trust that people and economic operators have in economy and state

institutions is a very sensitive element on which depends the period of time when an economic

uplifting and also a reasonable living standard for the population shall be ensured.

Our scientific approach in based on a deductive approach, because we start from a theoretical

point of view, but also is an inductive approach because we rely on methods of observation,

investigation and induction.

The corporate governance concept as background in which it evolves the audit function. We start

our study from the unanimous explanation that was initiate in the OECD principles and than we

continuing with the corporative governments attributes which define it.

After the theoretical delimitation of corproate governance and the deepening of the theories in fild

of auditing that highlight the base of the corporate governance, furthermore, we had analyzed the

implementation of the corporate governance codes at the European Union level.

Therefore, we believe that effectiveness may be a defining attribute for corporate governance

on condition that all recommendations and principles of OECD issued in this regard are

severely followed.

Then we dedicated a part to analyze the audit function in the corporate governance. In this way, we

had concentrated at the importance of the audit and corporate governance, approaching the audit

functions. In order to highlight the importance of the audit function we consider necessary to

approach the sphere that covers the audit function.

Auditor reporting has come to be a key subject in the accounting and audit domain because of

its influence on the credibility of financial statements and non financial statement. Nowadays,

the users of audit reports feel that the auditors have more information about their businesses

than themselves, which in their opinion is unsatisfying and unsettling. Auditors are being

criticised for using a much too standardised language, for not explaining how they have

reached the opinion they provide within the audit report, and for not communicating

sufficiently with the people whose interest they should protect – shareholders and potential

investors. The auditors have always been viewed by stakeholders as “policemen” or

“watchdogs” in detecting fraud, and their opinion serves as a confirmation for shareholders

to either trust, or demand accountability to, the management’s stewardship. Recent changes in

6

audit reporting, plan on improving and covering these deficiencies, but even so, the usefulness

and efficiency of these proposals are being questioned. Therefore, we motivate our choice of

studying audit reporting changes by aiming to contribute to a subject that has conveyed many

debates in the last years and nowadays alike, primarily because of its implication in the context

of today’s universal business environment which entails complex financial reporting

requirements. This research is meant to bring a contribution to how the audit reporting has

been, is currently, and can be revised in order to better suit the needs business environment

involved in the process, in the context of corporate governance.

Study in the topic of audit, audit function and audit reporting have a long history (Francis,

2011). For decades, the auditor vocation has been disturbed by changes and huge

disagreements on issues such as liability assumed by the auditors and their role in identifying

fraud and error. It is, thus, clear that the audit mission has no rate if the public has no

confidence in it (Maijoor & Vanstraelen, 2012). Researchers and professional bodies alike

have articulated interest in this subject. Kranacher (2011) drafts the developments that

financial and auditor reporting are submit to, endorsed by the IASB, IAASB and PCAOB.

Many academics investigate or have investigated the effect that an extended audit report would

bring to users’ wants, of receiving further evidence from the audit mission. In this facet, though

the 2013 Exposure Draft, the IAASB is suggesting the introduction of Key Audit Matters, which

are defined as: “those matters that, in the auditor’s professional judgement, were of most

significance in the audit of the financial statements; KAMs are, in all cases, a selection of

matters communicated with those charged with governance” (IAASB, 2013: ISA 701 p. 8).

The current research is meant to continue previous studies, in discussing, proving and

providing feasible solutions in reducing audit reporting deficiencies, such as the expectation

gap and the audit communication gap.

7

Introducere

Informația este percepută astăzi ca o unealtă pentru obținerea unui avantaj competitiv, fiind

considerată o resursă valoroasă și absolut necesară în condițiile în care deținătorii acesteia o

pot manipula pentru obținerea unei imagini favorabile, fie că vorbim de imaginea unei

companii, sau a unui stat. Accesul la informații nu este îngrădit, motiv pentru care se dorește

ca informația difuzată să fie utilă celor interesați și să reflecte adevărul.

Obiectivul cercetării a fost de a analiza și aprofunda caracterul complex al interferențelor dintre

audit și guvernanță prin prisma modificărilor aduse raportării în audit în perioada post-criză, unul

dintre subiectele de cercetare de top în domeniul la nivel internațional (Deng et al., 2014).

Odată cu schimbările economice din întreaga lume, riscurile și presiunile la care auditorii sunt

supuşi au crescut, şi de asemenea nevoia unei comunicări mai bune și mai transparente este de

neglijat. Puterile legislative din întreaga lume au reacționat prin emiterea unor reglementări şi

recomandări care să contribuie la o mai bună informare a utilizatorilor de situaţii financiare si

non financiare, prin îmbunătăţirea raportării şi comunicării auditorilor cu părțile interesate.

Lucrările de specialitate în domeniul economic în praticular în domeniul contabilității și a auditului

definesc metodele de incursiune ştiinţifică şi construcţie a textului unei lucrări ca o “cale” de urmat

în vederea îndeplinirea obiectivelor (Gray et al.2007, Dunbar&Weber, 2014, Cordoș, 2015).

În cercetarea noastră ştiinţifică, putem realiza o clasificare a metodelor folosite, după

următoarele criterii:

După criteriul temporal, am folosit metoda longitudinală, deoarece am analizat

fenomenele şi faptele în evoluţia lor, sub influenţa condiţiilor de piaţă, precum şi a

legislaţiei. Aplicarea acestei metode a constat în realizarea unui istoric a conceptelor .

După tipul demersului investigativ, am utilizat metoda calitativă, deoarece ne-am

folosit de observaţie şi de analiză, aplicate asupra datelor și informațiilor regăsite în

cadrul literaturii de specialitate și în rapoartele unor organisme internaţionale interesate

de tematica auditului intern și a guvernanței corporative, dar și utilizarea studiului de

caz ca și instrument al acestei metode.

Obiectivele secundare ale cercetării care au definit cele două direcții principale ale cercetării

au vizat:

8

analiza și aprofundarea relației complexe dintre audit și guvernanța entităților

economice - pentru atingerea acestui obiectiv am apelat la metodele transversale (Gray

et al.2007), care sau aplicat cu precădere asupra aspectelor teoretice şi sau materializa

prin procedee de investigaţie, observare, comparaţie şi testare a conceptelor, ideilor şi

teoriilor existente în domeniu.

stabilirea nevoilor de informare ale utilizatorilor rapoartelor de audit - pentru atingerea

obiectivului sa impus realizarea unei cercetări calitative, respectiv studii longitudinale

(Lesage & Wechtler, 2012), care a evidenţiat legătura dintre aspectele teoretice şi cele

practice.

Demersul de cercetare, prezintă o incursie logică în abordarea raportării în audit și guvernanța

entității economice, care se bazează pe o cercetare pozitivă, prin încercarea de a explica și

prezice practicile de raportare în audit actuale dar în acelașii timp și o cercetare normativă care

în schimb, caută să obțină și să prevadă standardele de raportare în audit „optime”.

În ultimul deceniu un rol deosebit în luarea deciziilor îl ocupă guvernanța corporativă, o

abordare nouă atât în literatura de specialitate cât și în practică în atât în România cât și la

nivelul UE. Astfel considerăm excesiv de importantă acordarea unei atenții intensive

guvernanței corporative în special abordarea rolului funcției de audit, raportului de audit cât și

aplicarea codului de guvernanță corporativă.

Multitudinea dezbaterilor la nivel internaţional în domeniul guvernanței corproative și a

raportării în audit este vast, datorându-se şi crizei financiare ce a cuprins economia la nivel

mondial precum falimentul Enron, ceea ce a determinat continua perfecționare a sferei privind

funcția de audit în contextul guvernanței corproative. În ultimul deceniu în special în urma crizei

financiare și a marilor scandaluri financiare Comisia Europeană a inițiat un amplu proces de

consultare în rândul țărilor membre UE privind rolul auditului financiar, independența

membrilor, transparența informaților furnizate în cadrul raportului de audit, probleme legate de

respectarea principiului transparenței în contextul guvernanței corporative, trecerea de la

guvernanța corporativă la guvernanța corporativă eficientă și efectele asupra raportării în

audit,cât și concentrarea pieței de audit în cadrul Big Four.

Conceptul de guvernanţa corporativă ca şi mediu în care se dezvoltă a fost analizată din punct

de vedere conceptual pornind de la definiţia unanim recunoscută și reîntâlnită în principiile

OECD şi continuând cu atributele guvernanței corporative prin prisma principiilor care o

9

definesc. Astfel, considerăm că, unei guvernanţe corporative i se poate ataşa atributul de

eficienţă, numai dacă se respectă toate recomandările şi principiile OECD.

Astfel putem accentua transformarea perpetuă a mediului economic actual care este tot mai

mult orientat spre globalizare, aducând astfel organizațiilor naționale, europene și

internaționale precum și entităților atât benefici cât și dezavantaje.

Utilizatorii situațiilor financiare întocmite de o companie au nevoie de asigurări oferite de

organe specializate cu privire la conformitatea informațiilor prezentate cu realitatea. În acest

punct intervine auditul financiar, regăsit în literatură și sub denumirea de audit extern sau audit

statutar. Pe lângă exprimarea unei opinii, pe parcursul misiunii de audit este evaluat sistemul

de control intern, sunt formulate recomandări pentru creșterea eficienței acestuia, auditorul

extern fiind nevoit să colaboreze cu reprezentanții tuturor structurilor organizaționale. Condiția

esențială pentru ca misiunea să își atingă obiectivele este independența auditorului, întrucât

orice limitare a independenței poate compromite obiectivitatea și raționamentul profesional al

auditorului.

Pentru a face față mediului competitiv actual, pornind de la ideea necesității unei bune

guvernări, respectiv a certificării situației existente la nivelul unei companii, devine tot mai

rolul pe care îl joacă auditul financiar în cadrul codurilor de guvernanță corporativă aplicabile.

Având în vedere îndeplinirii obiectivelor propuse în cadrul lucrării demersul nostru ştiinţific se

bazează pe o abordare deductivă pronind de la elemnete genrale urmând a fi prezentate

aspectele specifice. Cercetarea se bazează pe stadiul actual al cunoaşterii conceptului cheie:

guvernanță corporativă, cât și trecerea la guvernanță corporativă eficientă. Finalizând lucreare

de față prin prezentarea principalele concluzii ce punctează rezultatele cercetărilor întreprinse.

10

1 Abordări conceptuale privind guvernanța corporativă

Guvernanţa corporativă este o temă de mare actualitate şi amploare în contextul economic

actual, fiind dezbătută pe larg în lucrările științifice de specialitate din domeniile economice

(Braithwaite 2010, Carcello et al.2011, Ettredge et al. 2011, Brown et al. 2011, Erkens et al.

2012, Masulis et al. 2012, Moson&Simons 2014, Albu et al. 2014, Mouselli et al.2014). Astfel

considerăm a fi util prezentarea conceptelor de bază prinvind guvernanța corproativă, cât și

legătura dintre guvernanța corprotivă și raportarea copreensivă în audit.

Dacă în anii 1970, Milton Friedman în „teoria stake holder-ilor” considera că maximizarea

rezultatelor financiare, respectiv a dividendelor plătite către acționari reprezintă cea mai mare

responsabilitate socială a unei companii, ulterior concepțiile s-au schimbat.

În prezent, se consideră că o companiei aparține mai curând comunității în care ea își desfășoară

activitatea; ea a devenit „un cetățean al comunității” fată de care are niște drepturi și o

multitudine de obligații. În esență, guvernanța corporativă este definită ca fiind managementul

relațiilor unei companii cu acționarii săi, cu societatea în ansamblu.

1.1 Delimitări conceptuale

Conceptul de guvernanță corporativă a apărut și s-a dezvoltat în secolul trecut, în umra

influențelor pe care le-au avut faimoasele familmente și criza financiară. Dezvoltarea

conceputului de guvernanță corporativă a fost influențat de diferiți factori precum: capitalul

bancar, investitori, societății cât și scandaluri financiare. Considerăm că scandaluri financiare

din ultimul deceniu au avut un efect benefic în privinţa identificării căilor de îmbunătăţire a

conceptului de guvernanţă corporativă. În dezvoltarea și îmbunătățirea conceptului de

guvernanță corporativă sau sau implicat specialiști din țări precum Statele Unite ale Americii,

Anglia, Franţa sau Italia, soluțiile aduse de acești specialiști au fost sub forma uniu rapoarte

cum ar fi Raportul Cadbury (Popescu, 2007), Raportul Greenbury mai recent legea Sarbanes-

Oxley (Rusovici &Popescu, 2008).

În zilele noastre nu este suficient să se elaboreze principii și reglementări în domeniul

guvernanței corproative important este ca acestea să fie aplicate corect și tot odată, acestea

necesită și o verificare. Procedeul în care reglementările guvernanţi corporative sunt furnizate

şi aplicate constituie o parte importantă a activităţii corporative din fiecare ţară.

11

Întrucât guvernanţa corporativă este o temă de mare actualitate şi amploare în contextul

economic actual, fiind dezbătută pe larg în lucrările științifice de specialitate din domeniile

economice, de unde rezidă și diversitatea definițiilor (Tricker 1984, Cadbury 1992, Shleifer

&Vishny 1997, The World Bank, Capulong et al. 2000, Hansmann & Kraakman 2001,

Hofstetter 2002, OECD, 2004, Keasey et al., 2005, Mallin 2006, Feleagă & Vasile 2006, Tricker

2009, Braithwaite 2010).

Termenul de o „bună guvernanţă corporativă” a fost menționat pentru prima dată în anul 1932

de către Adolf Berle şi Gardiner Means, în faimoasa lor teorie a agenției. Tricker , “părintele”

guvernanței corporative așa cum l-a denumit Cadbury, a publicat prima carte și una din cele mai

reprezentative intitulată Guvernarea Corporativă bazată pe studiile sale de la Nuffield College.

Tricker (1984) consideră ca fiind componentele esenţiale ale guvernanţei corporative: strategia

companiei, managementul executiv, responsabilitatea şi supravegherea.

Guvernanța corporativă descrie metodele și sistemele folosite pentru conducerea organizațiilor

de toate tipurile și mărimile, publice sau non-profit și, de asemenea, companii din sectorul

privat și cele construite sub forma parteneriatelor. În acest sens, Sir Adrian Cadbury definea

guvernanța corporativă ca fiind „sistemul prin care companiile sunt îndrumate și controlate”.

Guvernanta corporativa funcționează pe baza unor principii, considerate ca stâlpi ai bunei

guvernări de RAPORTUL CADBURY, și anume:

integritate;

transparenta;

răspundere;

competenta.

Integritatea este un concept cheie si îngemănează un comportament corespunzător si etic,

respectiv grija pentru interesele altora si responsabilitatea sociala. Acest concept este implicit

activităților desfășurate in sectorul public, iar pentru sectorul privat este un principiu care are

in vedere obținerea de profit.

Transparenta este necesara deoarece neregulile si/sau performantele slabe se întâmpla de cele

mai multe ori in spatele ușilor închise. Când faptele sunt la vedere, sunt deschise opiniei

publice, supuse constatărilor justificate ale specialiștilor si exista șanse mai mari sa se

amelioreze. Expunerea publica a propriilor acțiuni si decizii la examinări contribuie la

îmbunătățirea comportamentelor si a performantei. De regula, transparenta este un principiu

12

fundamental pentru organizațiile care vor sa învețe. Fără deschidere nu exista evoluție si

performanta, nu putem sa devenim mai eficienți. Desigur, pentru o vreme putem ascunde

comportamentele neprofesionale si performantele slabe, dar nu pe termen lung.

Răspunderea este cel mai important principiu al guvernantei, dar in același timp, este cel mai

puțin înțeles si mai rar respectat in cadrul organizațiilor. Într-adevăr, in cele mai multe

organizații răspunderea nu este suficient definita si nici nu este clara atât pentru personalul

organizației cat si pentru conducerea acesteia.

Competența este acel element de care daca oamenii nu dispun nu pot sa-si realizeze atribuțiile

in mod profesional. Competenta se refera la abilitați tehnice si comportamente necesare pentru

asigurarea descărcării de responsabilitate. Buna intenție este un concept frumos, dar fără a

dispune de competenta necesara ea devine lipsita de relevanta. Nivelul de competenta trebuie

stabilit înainte de ocuparea funcției si trebuie revizuit cu regularitate de către factorii de

management.

Mallin, fondator și director al Centrului de Cercetare al Guvernanței Corporative de la

Birmingham Business School are un aport deosebit în domeniul guvernanței corporative. Astfel

în lucrarea Handbook on International Corporate Governance (2006), prezintă evoluția

guvernanței corporative în diferite țări, subliniind rolul în continuă creștere al guvernanței

corporative în ultimul deceniu. Interesul pentru guvernanța corporativă se manifestă atât la

nivelul marilor corporații internaționale cât și la nivelul întreprinderilor de stat și asociaților

nonprofit.

În sprijinul și susținerea mecanismului guvernanței corporative au intervenit și organisme

internaționale de mare importanță precum Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare

Economică (OECD) care emite următoarea definiție: „guvernarea corporativă reprezintă

sistemul prin care companiile sunt conduse și controlate. Guvernanța corporativă implică un

set de relații între managementul companiei, consiliul director și acționarii și ceilalți parteneri

ai întreprinderii. Guvernanța corporativă oferă, de asemenea, structurile prin care sunt stabilite

obiectivele companiei, precum și cele prin care sunt determinate mijloacele de a atinge aceste

obiective și modul în care este monitorizată performanța (Principiile guvernării întreprinderii

ale OECD, 2004). Principiile și codurile guvernanței corporative au fost dezvoltate și completate

de OECD și Banca Mondială, care s-au implicat în acest proces.

13

Banca Mondială definește guvernanța corporativă ca fiind un set de legi, norme, regulamente

și coduri de conduită adoptate voluntar, care permit unei companii să atragă acele resurse care

îi sunt necesare pentru desfășurarea activității (The World Bank, 1998).

Hofstetter (2002) defineşte guvernanţa corporativă ca fiind totalitatea problemelor

organizaţionale, structurale ale entităţii, care protejează direct sau indirect acţionarii. Totodată,

guvernanţa corporativă se preocupă de problemele organizaţionale şi de control ale

managementului.

Pentru reglementarea conceptului de guvernanță corporativă, au fost adoptate coduri de bună

practică, acestea înglobând principii, standarde, bune practici și recomandări, aplicarea lor

nefiind obligatorie pentru companii. Raportul Cadbudy a fost primul set european de

recomandări cu privire la guvernanța corporativă care a evidențiat nevoia de transparență și

dezvăluire a informațiilor, încurajând adoptarea celor mai bune practici deși avea un caracter

voluntar (Borlea et al., 2013).

Fiecare stat are o abordare mai mult sau mai puțin specifică a guvernanței corporative, de

unde și diferitele modele de guvernanță corporativă și, bineînțeles, o serie de întrebări ce își

așteaptă răspunsul.

Există diferite modele de guvernanță corporativă și anume: modelul bazat pe principii și

modelul bazat pe reguli. În prezent apare întrebarea care dintre aceste modele este mai bun și

mai eficace și care va ajunge să fie predominant în lume. Se va orienta restul lumii către

modelul anglo-american de guvernanță corporativă? (Hansmann & Kraakman, 2001) Există o

convergenţă în guvernanța corporativă la nivel global? (Hopt et al, 1998.; Coffee, 1999; Gilson,

2001).

Peste semnificația acestor întrebări nu se poate trece cu vederea deoarece SUA și UE se

îndreaptă spre două direcții diferite. La întrebarea fundamentală dacă principiile sau regulile

sunt superioare în relaţiile de guvernanță corporativă, părerile sunt împărțite, având în vedere

că o estimare precisă ar putea fi o sarcină dificilă. Cu toate acestea, cel puţin câteva puncte

sensibile pot fi remarcate. Reacţiile actuale ale reglementatorilor din Statele Unite ale Americii,

Marea Britanie şi alte ţări dezvoltate (Brandao de Brito, 2009; Daneshkhu şi Hall, 2010; Keefe,

2010; Jenkins et al, 2010;. Peel et al, 2010; Braithwaite, 2010) de emitere a unor reglementări

cât mai restrictive pot fi un exemplu care să demonstreze terenul recucerit de doctrina „materie

de drept” (La Porta et al, 1997, 1998).

14

Aplicarea codului de guvernanță corporativă de către statele est-central europene au fost

încurajate de OECD și Banca mondială. Aplicarea codului de guvernanță corporativă și de

conduită etică conduc la minimiza riscul, creşterea performanţei, îmbunătăţirea accesului pe

pieţele bursiere, consolidarea poziţiei pe piaţă a entităților, management profesional,

demonstrând transparenţa şi responsabilitatea socială.

Din strânsa legătură între modalitățile de guvernare a unei companii și ținerea sub control a

fraudelor și a eșecurilor contabile, se pot identifica două obiective principale pe care un sistem

de guvernanță corporativă ar trebui să le îndeplinească: în primul rând existența unei gestionări

în condiții de integritate și orientarea acesteia astfel încât să contribuie la maximizarea valorii

create pentru acționari. Acest lucru poate fi ușor vizualizat prin următoarea figură:

Figura 1. Scopul guvernanței corporative

Sursa: Bostan&Grosu, 2010

Chiar dacă sistemele de guvernanță corporativă s-au dezvoltat ca răspuns la marile eșecuri

economice, este lesne de înțeles că nu există un model imun la astfel de practici frauduloase

întrucât imaginația fraudatorilor depășește de multe ori reglementările. Din aceste

considerente, din dorința de a răspunde cât mai bine și de a împiedica astfel de falimente

(precum Enron, Worldcom, Madoff, etc.) dar și datorită contextului istoric, guvernanței

Integritatea gestiunii

(managementului)

Maximizarea valorii

create

Integritatea gestiunii

(managementului)

Maximizarea valorii

create

GUVERNANȚA CORPORATIVĂ

GUVERNANȚA CORPORATIVĂ

Transparența

informațiilor

15

fiecărui stat, a condițiilor economice, juridice specifice acestora, se pot întâlni astăzi mai multe

tipuri de guvernanță corporativă.

O succintă clasificare ar fi următoarea (Bostan&Grosu, 2010):

a) Modelul „insider system” caracterizat prin:

- capitalul concentrat în bănci sau familii reprezintă de obicei acționarii principali;

- controlul exercitat în mod normal de acţionarii majoritari;

- piaţa de capital relativ nelichidă;

- existenţa de contracte şi raporturi de încredere foarte strânse, bazate pe relaţii

personale între proprietari, manageri, furnizori;

- absenţa unei pieţe adevărate pentru control;

- rolul central acoperit de bănci în sistemul de guvernanţă corporativă.

b) Modelul „outsider system” sau sistemul anglo-saxon caracterizat prin:

- proprietate (capital) difuz;

- piața de capital foarte lichidă;

- atenția majoră și apărarea intereselor acționarilor, în special a celor minoritari.

Privită din alt unghi, guvernanța corporativă poate fi caracterizată în baza relațiilor ce se pot

dezvolta între diferitele organe de management. Astfel există două tipuri de structuri

administrative (Bostan&Grosu, 2010):

a) cele de tipul „one-tier system”, adică structuri administrative unitare, care prevăd un

singur organ de conducere a societății și monitorizare a managementului, acesta fiind

Consiliul de Administrație (Board of directors). Acest tip de structură administrativă

este specifică companiilor din S.U.A., Marea Britanie dar Spaniei și Portugaliei cu

anumite particularități.

b) cele de tipul „two-tier system”, adică structuri dualiste de conducere, care prevăd un

Consiliu de Supraveghere (Supervisory Board) care este lipsit de putere executivă,

numește, controlează și revocă Consiliul Director (Management Board) care în schimb

16

are puterea executivă. Acest tip de structură de conducere este tipică companiilor din

Gemrania, Elveția, Austria.

Dacă este să privim modelele de guvernanță corporativă în funcție de statele care le-au

consacrat prin înființare și aplicare, am putea enumera:

a) modelul de guvernanță anglo-saxon întâlnit la nivelul firmelor din Marea Britanie,

S.U.A., Hong Kong și Australia), care este un model bazat pe influența externă,

exercitată de piețele de capital puternic dezvoltate, cu instituții de reglementare a

piețelor care dezvoltă politici consistente de guvernanță corporativă.

b) modelul de guvernanță corporativă continental, sau germano-japonez întâlnit cu

precădere în companiile din Europa continentală dar și din Japonia. Acesta este un

model bazat pe control intern, impus de acționari puternici și de finanțatori (bănci).

Toate aceste modele de guvernanță corporativă prezentate se întrepătrund într-o oarecare

măsură, deoarece, spre exemplu, modelul „one-tire system” este specific celui anglo-saxon iar

cel de tipul „two-tier system” este specific modelului germano-japonez. Așadar, elementele

cele mai importante care trebuie avute în vedere în alegerea unui anumit model de guvernanță

sunt: raționalizarea organelor de conducere, stabilirea competențelor și responsabilităților

existente, recunoașterea sistemului de control intern (Bostan&Grosu, 2010).

Adoptarea codurilor de guvernanță corporativă la nivel național este influențată de forțe interne

și externe (Hermes et al., 2006). Forțele interne se referă la presiunea venită din partea

diferiților stakeholderi cu privire la faptul că interesele acestora nu sunt bine apărate, iar

adoptarea unor coduri de bune practici ar putea umple golurile existente la nivelul sistemelor

de guvernanță corporativă. Pe de altă parte, forțele externe includ procesul de globalizare,

deschiderea piețelor financiare și atragerea investitorilor străini.

Printre avantajele/consecințele favorabile existenței unor coduri de guvernanță corporativă se

numără:

Procesul de elaborare a recomandărilor este rapid și orientat spre viitor;

Se adaptează ușor situației economice existente;

Au un scop flexibil și pot fi modificate în funcție de mărimea și caracteristicile

acționariatului;

Responsabilizează actorii implicați;

17

Le poate fi testată eficiența prin intermediul declarației „Aplici sau explici” (Magnier,

2014).

Codurile de guvernanță corporativă alese, diferă elocvent de la o țară la alta, aceste diferențe

modelând direct procesul de dezvoltare al strategiilor globale. Aceste diferențe în practicarea

sistemului de guvernanță corporativă pot interveni și datorită rolului pe care o pot exercita

actorii semnificativi ai guvernanței și care sunt influențate și de mediul economic și sistemul

de guvernare al țării din care provin.

În concluzie considerăm că, guvernanța corporativă și aplicarea principiilor acesteia nu are ca

scop garantarea cu orice preț a succesului unei companii, atâta vreme cât ea nu este corect

înțeleasă și aplicată. S-au înregistrat astfel și insuccese în încercarea de a evita scandalurile şi

crizele, iar acest lucru poate fi explicat prin aplicarea, câteodată prea formală şi mecanică, a

regulilor de control, chiar printr-o aderare prefăcută la principiile unei bune guvernanțe.

1.2 Trecerea de la guvernanța corporativă la guvernanța corporativă eficientă

O bună guvernanță corporativă asigură îmbunătățirea eficienței economice și stabilirea unui

climat de investiții interactiv. Printre cele mai importante beneficii ale implementării unor

standarde înalte de administrare a companiilor se numără: utilizarea eficientă a resurselor,

scăderea costului capitalului, creșterea încrederii investitorilor datorită diminuării sensibile a

atitudinii discreționare a managerilor și reducerea nivelului corupției. La polul opus, o slabă

guvernanță corporativă distorsionează alocarea eficientă a capitalului în economie, frânează

investițiile străine, reduce încrederea deținătorilor de capitaluri și favorizează corupția.

Eficientizarea guvernanței corporative reprezintă marea provocare a secolului XXI, astăzi

vorbindu-se din ce în ce mai des de necesitatea punerii în aplicare a unor practici de bună

guvernanță corporativă. Este vorba în fond de respectarea unui complex de opt caracteristici:

participare, respect față de lege, transparență, responsivitate, orientare către consens, echitate

și incluziune, eficacitate și eficiență, răspundere.

Pentru a se putea vorbi cu adevărat de guvernanță corporativă, principiile acesteia ar trebui să

fie parte integrantă din cultura organizației, adică ar trebui să promoveze un comportament etic

și onest, conformitatea cu legile și regulamentele aplicabile și un management efectiv al

resurselor și riscurilor. Odată ce conducerea și-a exprimat acordul față de aplicarea principiilor

de guvernanță corporativă, rolul ei ca și lider în cadrul organizației, este de a asigura

18

comunicarea și difuzarea principiilor la nivelul întregii companii (Mintz, 2005). Interesul

investitorilor este de a adopta principii de guvernanță corporativă care să se plieze pe cultura

existentă pe piețele străine în care doresc să investească.

Un sistem eficient de guvernanţă corporativă se bazează pe o corectă interacțiune între mediul

intern şi cel extern în vederea maximizării performanţei corporative, minimizării riscului cât şi

protejării intereselor investitorilor şi a părţilor interesate. Organizaţia pentru Cooperare

Economică şi Dezvoltare (OECD) a stabilit un set de principii de bază care ar trebui să ghideze

modul de funcţionare al sistemelor de guvernanţă corporativă în aproape fiecare ţară.

Principiile OECD (2004) consideră că la baza unui cadru eficient de guvernanță corporativă

trebuie să stea: eficiența și transparența informațiilor furnizate pieței, legislația și împărțirea

responsabilităților în cadrul managementului.

Obiectivele unei bune guvernanțe corporative vizează:

1. Consolidarea funcţii de conducere şi a responsabilităţii de supraveghere

2. Echilibru competențelor, experiența și independența conducerii trebuie să fie adecvată

amplori și operațiunilor companiei;

3. Stabilirea unui cod pentru a asigura integritatea;

4. Protejarea integrității raportării financiare;

5. Gestionarea riscurilor și a controlului intern;

6. Dezvăluirea aspectelor relevante și materiale;

7. Recunoașterea necesităților acționarilor.

Un rol important în cadrul guvernanței corporative îl joacă informarea transparentă a acţionarilor

și a celorlalte categorii de utilizatori. Pentru a întări încrederea acestora în informațiile financiare și

nefinanciare furnizate de entitate, aceste informații trebuie să fie auditate. Auditorul financiar, fiind

un profesionist independent ce desfășoară o activitate în interes public, prin opinia exprimată în

raportul său de audit contribuie la creșterea încrederii tuturor părților interesate în veridicitatea

informațiilor furnizate de către entitate.

În ceea ce privește modalitățile de divulgare a informațiilor cu privire la guvernanța corporativă

s-au schimbat de-a lungul timpului, putem observa o evoluție clară în acest sens. Astfel, de la

raportul anual preferat de cele mai multe companii pentru a divulga informații privind

guvernanța corporativă s-a trecut treptat la o formă de raportare special concepută pentru

19

diseminarea acestor informații, cu scopul de a creste relevanța lor și de a asigura informarea

oportună a investitorilor, în special ca urmare a scandalurilor financiare ce au avut loc în

ultimele decenii.

Declarația / Principiul „Aplici sau explici” se fundamentează pe două mari asumpții. Prima

dintre ele se referă la imposibilitatea adoptării unei singure abordări general acceptată, datorită

diferențelor existente la nivelul companiilor din punct de vedere al caracteristicilor

organizaționale, iar cea de a doua are în vedere monitorizarea conformității cu prevederile

codului de guvernanță corporativă, respectiv penalizarea non-conformității nejustificate

(Krenn, 2014). Flexibilitatea, ca și caracteristică a codurilor de guvernanță corporativă, are

rolul de a permite companiilor aflate sub incidența unui anumit cod de guvernanță, să își

adapteze prevederile la situația lor individuală și să le optimizeze pentru atingerea eficienței

urmărite (Seidl, 2007).

Declarația „Aplici sau explici” conferă avantaje atât companiilor cât și pieței. În cazul

companiilor, aplicarea principiului le permite să se adapteze mai rapid mediului competitiv,

întrucât costul aferent conformării cu prevederile unui cod de guvernanță corporativă este mai

mic decât costul aferent conformării cu reglementări străine (Magnier, 2014). În ceea ce

privește piața, principiul promovează transparența, prin obligația companiilor listate fie de a

respecta prevederile codului de guvernanță corporativă aplicabil, fie de a prezenta motivele

care au stat la baza neaplicării acestora. Astfel, este îmbunătățit dialogul dintre companii și

investitori.

Eficiența guvernanței corporative se transform într-un factor esențial pentru funcționarea cu

succes a entităților într-o economie de piață. Această cerință de piață are un rol important în

cadrul entităților, instituțiilor financiare cât și a burselor de valori. Fără o structura eficientă

care definește relația dintre consiliul de administrație, conducerea executivă a acționarilor,

creșterea valori de piață și a economiei în general va fi continuu împiedicat de lipsa de capital.

În condiţiile de creştere economică, guvernanța corporativă joacă un rol din ce în ce important

în dezvoltarea oricărei entității. Fără o structură transparentă de guvernare corporativă care

presupune interacţiunea între acţionari, consiliul de administrație și de management, ar putea

conduce la o deficit de capital în cadrul entității. Transparenţa financiară şi un sistem dezvoltat

de guvernanţă corporativă sunt factorii fundamentali în întregul proces de luare a deciziilor

(PWC, 2011).

20

Transparența şi o bună guvernanță corporativă reprezintă un prim pas în vederea susținerii

acţionarii minoritari şi totodată în vederea promovării unui mediu de afaceri eficient și efectiv

pe o piață de capital. Transparenţă guvernanșei corporativă este definit ca disponibilitatea pe

scară largă de informaţii relevante, fiabile despre performanţa, poziţiei financiare, oportunități

de investiții, guvernare, valoare, şi riscurile entității cotate la bursă.

21

2 Abordări conceptuale privind funcția de audit

Remarca o serie de studii în domniul guvernanței corporative în sectorul entităților economice,

axate pe diferite corelații între elementele guvernanței corporative și funcția de audit, dintre care

aminitim: legătura auditului intern și guvernanța corporativă (Samaha&Dahawy 2011,

Prencipe&Bar-Yosef 2011, Prawitt et al. 2012, Eulerich et al. 2013), legătura dintre comitetele

de audit și guvernanța corporativă (Agoglia et al. 2011, Beuren et al.2013, Turley& Zaman 2014,

Chung& Wynn 2014) și legătura dintre auditul extern și guvernanța corporativă (Baker et al.

2010, Carcello et al. 2011, Zaman et al. 2011, Prawitt et al. 2011, Mihret & Admassu 2011).

Guvernanța corporativă este esențială în lumea afacerilor de astăzi. O atenţie sporită se acordă

importanţei guvernării corporative în asigurarea transparenţei şi în luarea deciziilor (Wu, 2002;

Palmrose & Scholz, 2002), în special după colapsul Enron şi a manipulării masive a situaţiilor

financiare.

2.1 Rolul auditului în contextul guvernanței corproative

Contabilitatea a devenit în zilele noastre un limbaj al afacerilor, care oferă o imagine clară a

entităţii. Cu ajutorul informaţiilor pe care le livrează contabilitatea, oamenii de afaceri sau cei

interesaţi pot discuta mai uşor despre poziţia trecută, actuală şi viitoare a unei entităţi. Impactul

guvernanței corporative asupra contabilității.

În graficul de mai jos se poate observa legătura clară şi directă a contabilităţii şi componentelor

acesteia şi guvernanţa corporativă. Contabilitatea este procesul prin care se înregistrează toate

tranzacţiile de fluxuri de numerar pe piaţa economică. În mod normal capitalul unei entităţi ar

trebui să fie furnizat de investitori pentru a fi investit mai departe şi pentru a obţine rezultate

cât mai bune. De aceea este foarte important ca, contabilitatea să ofere cât mai multe informaţii

asupra situaţiei financiare a entităţii şi să fie cât mai transparente. Pe lângă capital într-o afacere

mai apar şi banii în numerar care pot apărea din partea acţionarilor sau a instituţiilor de credit.

Aşa cum am amintit anterior există diferite forme de bani disponibili pentru investiţii. Poziţia

contabilă joacă un rol important în acest moment de investiţii şi totodată este modalitatea de

comunicare între entitate, acţionari, investitori, creditori şi angajaţi.

22

Figura 2. Interacţiunea sistemului complex de raportare financiară și nefinanciare

Sursă: Fülöp, 2012

Cum putem observa şi în graficul de mai sus raportarea financiară și nefinanciară este partea

centrală a unei entităţi. În urma investiţiilor, producţiei şi tranzacţiei bunurilor se ajunge la

raportarea financiară. Raportarea financiară și nefinanciară presupune modul de comunicare

direct cu acţionari, investitori şi creditori. Cu ajutorul raportărilor financiare se poate determina

performanţa entităţii şi totodată se pot face predicţii viitoare. Pentru a putea realiza o predicţie

cât mai corectă este foarte important ca datele să fie corecte aici intervenind şi rolul guvernanţei

corporative care aduce o serie de reglementări privind transparenţa şi modul de întocmire al

situaţiilor financiare.

Diferitele modificări la nivelul standardelor internaționale de raportare financiară şi audit au

fost prevăzute tocmai pentru a oferi o protecţie sporită utlizatorilor de informații. Acest lucru

este realizat la nivelul entității prin întărirea responsabilității pe care o are managementul cu

privire la furnizarea de informații corecte și în timp util părților interesate (Crowther & Jatana,

2005). În esenţă, rolul auditul este de a oferi asigurarea necesară pentru părțile interesate că

informațiile financiare sunt conforme cu referințe naționale sau internaționale. Mai precis,

23

rolul auditului este de a reduce asimetria informaţională privind raportările financiare. Calitatea

auditului așa cum este percepută de către utilizatorii situaţiilor financiare este cel puţin la fel

de importantă ca şi eficacitatea auditului. Teoria agenţiei recunoaşte auditul ca fiind unul dintre

principalele mecanisme de monitorizare, cu rolul de a reglementa conflictele de interese şi de

a reduce costurile de agenţie. Prin urmare, considerăm că modificarea aplitudinii conflictelor

de agenţii ar trebui să implice în mod similar o modificare în calitatea auditului.

Figura 3. Baza opiniei

Sursă: proiecție realizată de autor

Creșterea importanței auditului în cadrul guvernanței corporative se poate sesiza atât pe baza

literaturii de specialitate internaționale din care, în paragrafele anterioare, am încercat să selectăm

cele mai relevante idei, cât și pe baza analizei versiunilor Codului de Bună Guvernare Corporativă

emis de OECD, care, de la ediție la ediție, a acordat o tot mai mare atenție funcției de audit.

În cadrul guvernanței corporative, pe baza recomandărilor internaționale și a reglementărilor

naționale se delimitează responsabilitățile funcției de audit prin prisma celor trei componente:

audit intern, comitete de audit, audit extern.

Reglementările internaționale (Standardele Internaționale de Audit – ISA) stabilesc că un audit

financiar, sau un audit al situațiilor financiare, are obiectivul de a exprima o opinie asupra

pe baza probelor de audit obţinute,

situaţiile financiareluate în ansamblu

sunt lipsite de denaturări

semnificative

a obţinut suficienteprobe de audit adecvate

pentru a ajunge la concluzia că situaţiile

financiare luate înansamblu, sunt lipsite de denaturări semnificative

Auditorul va emite o opinie fara rezervefolosind un raport

standard, nemodificat

24

modului în care situațiile financiare, în ansamblul lor, oferă o „imagine fidelă” asupra

operațiunilor entității sau, mai bine zis, dacă situațiile financiare „prezintă în mod corect, toate

aspectele semnificative” ale exercițiului financiar care este auditat, în conformitate cu

standardele de raportare (de exemplu, IFRS, IAS, UK GAAP, US GAAP, sau alte reglementări

naționale, OMFP 40/2013) (Bunget, 2010).

Conform declarației privind conceptele de bază ale auditului, declarație făcută de către

Asociația Americană de Contabilitate, „auditul este un proces sistematic de obținere și evaluare

obiectivă a unor informații privind acțiunile și evenimentele cu caracter economic, în vederea

aprecierii gradului de conformitate a acestor informații cu criteriile prestabilite, și de

comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesați” (Fülöp, 2012).

La nivel global, auditul reprezintă „verificarea informațiilor financiare care emană de la o

entitate juridică, efectuată în vederea exprimării unei opinii asupra acestor informații” (Fülöp,

2012). Încrederea publicului în competența și responsabilitatea auditorilor în ceea ce privește

exercitarea profesiei lor a fost puternic afectată de impactul scandalurilor financiare care au

avut loc în ultimii 150 de ani (Boța-Avram, 2012).

Conform Standardului Internațional de Audit 240 (Reformulat) Responsabilitățile auditorului

privind frauda în cadrul unui audit al situațiilor financiare, „un auditor ce efectuează un audit

în conformitate cu ISA este responsabil pentru obținerea unei asigurări rezonabile cu privire la

faptul că situațiile financiare considerate în totalitatea lor nu conțin denaturări semnificative,

fie ca rezultat al fraudei, fie al erorii” (IFAC, 2009).

Pe de altă parte, conform Standardului Internațional de Audit 315 (Reformulat) Identificarea

și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a informațiilor prin înțelegerea entității și

a mediului său, „obiectivul auditorului vizează identificarea și evaluarea riscurilor de

denaturare semnificativă a informațiilor, indiferent dacă acestea se datorează fraudei sau erorii,

la nivelul situațiilor financiare și al afirmațiilor; este necesară înțelegerea entității și a mediului

său, inclusiv controlul intern al entității, prin care se asigură o bază pentru elaborarea și

implementarea unor răspunsuri în legătură cu riscurile evaluate privind denaturarea

semnificativă a informațiilor” (IFAC, 2009). În Standardul Internațional de Audit 200

Obiective și principii generale care guvernează un audit al situațiilor financiare, „obiectivul

unui audit al situațiilor financiare este de a posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu

privire la situațiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în

conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil” (IFAC, 2009).

25

La nivel European auditul este reglementat prin Directiva a VIII-a nr. 84/253/EEC,

Recomandarea 2011/256/EEC şi Directiva 2006/43/CE ca fiind „procesul de examinare a

situaţiilor financiare ale unei entităţi şi exprimarea unei opinii asupra acestora, consemnată

într-un raport prin care auditorul oferă asigurări şi certificare cu privire la situaţia reală a

companiei” (Comisia Europeană).

În ceea ce priveşte auditul statutar, trebuie să menţionăm că noţiunea de audit statutar apare

doar la nivelul reglementărilor europene şi la nivelul statelor membre. Auditul statutar,

conform Directivei 2006/43/CE, „un audit al conturilor anuale sau al conturilor consolidate

astfel cum este prevăzut de legislaţia comunitară”. Auditorul statutar poate fi o persoană fizică

sau juridică autorizată de către autorităţile competente fiecărui stat membru (Comisia

Europeană).

Conform standardelor ISA, auditorul este responsabil pentru redactarea și exprimarea unei

opinii asupra situațiilor financiare evaluate (reglementat prin ISA 700), nu înainte însă să fie

stabilit modul în care acesta va realiza misiunea: etapa de planificare (ISA 300 – Planificarea

misiunii de audit). Pe parcursul întregii misiuni de audit, auditorul va trebui să respecte

cerințele etice stabilite de Codul etic al profesioniștilor contabili elaborat de IFAC, dar și de

cerințele standardului ISA 220 – Controlul calității pentru audit. În primul rând, auditorul va

stabili, conform ISA 210, condițiile în care va avea loc misiunea de audit, prin elaborarea unei

scrisori de misiuni de audit. Se vor obține astfel informații de context despre client. Mai

departe, auditorul va elabora documentația de audit (ISA 230), va stabili pragul de semnificație

în planificarea și desfășurarea auditului (ISA 320) și va stabili modul în care va răspunde la

riscurile evaluate – de exemplu riscul de control (ISA 330). Urmează apoi etapa de colectare a

probelor de audit (Standardele ISA 500, 501, 505 si ISA 510-580), prin efectuarea 1) a testelor

mecanismelor de control și testelor operațiunilor, și 2) a procedurilor analitice și a testelor

detaliilor soldurilor.

Independența implică o independență la nivel mental, care permite exprimarea unei concluzii

fără a fi afectat de influențe care compromit raționamentul profesional și care permit individului

să acționeze cu integritate, să își exercite obiectivitatea și scepticismul profesional, și o

independență în aparență, care presupune evitarea situațiilor care ar putea compromite

integritatea, obiectivitatea sau scepticismul profesional (IFAC, 2009). „Un auditor statutar nu

trebuie să efectueze un audit financiar în cazul în care există orice relație financiară directă sau

indirectă, de afaceri, de încadrare în muncă ori alt tip de relație, inclusiv prestarea de servicii

26

suplimentare, altele decât cele de audit” (Ionescu, 2009). În fond, este necesar ca între auditor și

auditat să existe o distanță personală și profesională (Kouakou et al., 2013).

2.2 Teoriile fundamentale ale auditului în contextul guvernanței corporative

Toate teoriile economice au fost elaborate pentru rezolvarea anumitor probleme existente în

entităţi. Prin elaborarea teoriilor şi aplicarea lor s-a dat naştere aşa numitului „imperialism

economic”, în mare parte atribuit Şcolii de la Chicago.

a.) Teoria polițistului sau jandarmului (Policeman theory)

Conform teoriei polițistului sau jandarmului care a apărut la începutul anilor 1940, rolul și

responsabilitatea auditorului este detectarea fraudelor asemenea unui polițist. Recentele

scandaluri financiare și criza economică la care luăm parte au reconsiderat aceste teorii și au

condus la discuții tot mai controversate privind rolul pe care îl are auditorul în detectarea si

prevenirea fraudelor. Un rol important în acest rol deosebit pe care îl are auditorul îl

determinarea și prevenirea fraudei îl reprezintă guvernanța corporativă care militează pentru

transparența informațiilor. Astefl angajamentul de audit semnat, poate să diminueze

oportunitatea celor responsabili cu guvernanța de a recurge la fraude în rapoartele financiare

și nonfinanciare, fiind conștienți că entitatea este supus unui audit financiar, a cărui rol este

detectarea și prevenirea fraudelor.

b.) Teoria încrederii inspirate (Inspired confidence theory)

Teoria încrederii inspirate a fost dezvoltată la sfărșitul anului 1920. Teoria consideră că

serviciile de audit pe care le oferă auditorul în urma misiunii lui sunt necesare acționarilor

pentru a putea evalua perfomanța unei entității. Pe baza rezultatelor înregistrate de entitate, de

exemplu în cazul obținerii unui profit, se pot determina dividendele care revin fiecăruri

acționarilor, proporţional cu mărimea drepturilor deţinute. În situaţiile în care entitatea este

deţinută de un acţionar majoritar, acestă poate avea interesul manipulării rezultatului final prin

supraevaluarea veniturilor şi subevaluarea cheltuielilor. Astfel auditorul joacă un rol important

în toate situațiile posibile în asigurarea imaginii fidele prin impunerea respectării principiului

prudenţei în raportarea financiară.

27

c.) Teoria credibilității acordate (lending credibility theory)

Teoria credibilității acordate sublinează important ape care o are auditorul în activitatea s-a și

în special rolul pe care îl are în sporirea încrederii utilizatorilor de informții financiare.

Încrederea în informațiile financiare contabile joacă un rol tot mai important în urma marilor

scandaluri financiare când acestă încredere a fost zdruncinată. Astfel prin emiterea raportului

de audit şi formularea opiniei auditorului este asigurată reprezentarea imaginii fidele a poziţiei

şi performanţei financiare din situaţiile financiare anuale, care poate conferi încredere

utilizatorilor.

d.) Teoria agenţiei

Rolul auditorului din perspectiva teoriei agenţiei este simplă. Astfel o entitate este privită ca o

sumă de contracte, în care anumite părţi – numiţi agenţi – doresc să atragă resurse de la alte

părţi – numiţi principali– la un anumit cost (Watts şi Zimmerman, 1978). În acest caz, rolul

auditorului vine în sprijinul principalului prin certificarea informaţiilor financiare oferite de

către agenţi, contribuind semnificativ la reducerea asimetriei informaţionale.

Potrivit teoriei agenţiei (agency theory), creată de literatura economică americană de la

începutul anilor 70, între proprietarii unei companii şi administratorii acesteia se încheie un

contract de reprezentare, atunci când primii desemnează ca agent pe secunzi pentru a-i

reprezenta într-un domeniu decizional specific.

Relaţiile economice care se stabilesc între agenţi sunt de natură diversă, unele având

caracteristici particulare. O analiză detaliată a acestor aspecte se regăseşte în lucrările

publicate în 1932 de către Berle & Means, care ajung la concluzia că eficienţa economică a

entităţilor, are tendințe de scădere, atunci când funcţia de conducere (administrare) se separă

de ceea de control.

Teoria agenţiei dezvoltată de Berle &Means (1932), introduce ideea separării administraţiei de

control. Divergenţa dintre proprietate şi control reprezintă un potenţial conflict latent între

acţionari şi management. Interesele acţionarilor nu sunt de cele mai multe ori aceleaşi cu

interesele managementului. Managementul se implică în dezvoltarea entității pentru prestigiul

său şi nu pentru a obține un profit mai mare în interesul acţionarilor (Jud, 1996). După cum

afirmau Jenes şi Meckling (1976) managerul care nu deţine proprietatea se orientează spre

interesele lui personale şi nu spre interesele acţionarilor. Astfel conflict de interese dintre

acţionari şi management, are implicații asupra transferului responsabilităţilor către management.

Divergenţele apărute între acţionari şi management pun în pericol şi maximizarea valorii

28

acţiunilor. Teoria agenţie doreşte clarificarea poziției de control, care ar contribui la amorsarea

conflictelor de interes între acţionari şi manageri.

Eşecurile din SUA şi Marea Britanie sunt exemplificări elocvente ale conflictelor și riscurilor

pe care teoria agenţiei încearcă să le puncteze. Cu toate posibilităţile care există pentru

stimularea agenţiilor este nevoie de prudenţă în activitatea lor. Nu se poate ca prin acordarea

de stimulente să se ajungă la o performanţă mai bună a entităţii. În acest sens, în codurile de

guvernanţă corporativă s-au introdus părți substanțiale referitoare la remuneraţia şi alte

beneficii ale directorilor.

e.) Teoria asigurării (Assurance theory)

Teoria asigurării explică necesitatea auditului financiar prin prisma principiului asigurării, care

presupune că auditorul furnizează persoanelor care se bazează pe informaţia auditată un anumit

grad de asigurare (Dănescu, 2007).

f.) Teoria părţilor interesate

Teoria părţilor interesate a luat amploare începând cu anul 1970. Freeman în anul 1984 aduce

primele publicaţii ale teoriei stakeholder în domeniul managementului. El propune o teorie

generală tuturor entităţilor, astfel conducerea entităţilor fiind obligată să pună la dispoziţie o serie

de informaţii acţionarilor săi. De atunci aplicabilitatea teoriei a luat amploare în cadrul diferitelor

discipline (Donaldson &Preston, 1995). Rolul entităţii pe piaţa de capital devine tot mai

important, atrăgând atenţia colaboratorilor, mediului înconjurător cât şi a acţionarilor.

Teoria părţilor interesate porneşte de la premisa că valoarea adăugată este necesară şi implicită

mediului de afaceri, totodată stabilindu-se faptul că entităţile au responsabilitatea de a proteja

interesele părţilor interesate şi nu pe cele personale.

Teoria părţilor interesate este cea care îi poate determina pe manageri să articuleze valoarea

adăugată pe care aceştia o creează şi o aduc cu ei înspre factorii interesaţi. Managerii sunt cei

care trebuie să îşi clarifice modul în care fac afaceri, cu accent pe felul şi modul în care aceştia

îşi vor crea o relaţie cu factorii interesaţi pentru a livra serviciul. Freeman afirma, în anul 1994,

că deciziile manageriale trebuie făcute în lumina impactului pe care acestea le au asupra factorilor

care pot fi afectaţi de către decizie, aceşti factori incluzând acţionarii şi antreprenorii, managerii,

angajaţii, furnizorii, clienţii şi comunitatea (Beauchamp & Bowie, 2004).

29

Figura 4. Teorii importante ale auditului

Sursă: proiecție realizată de autor

2.3 Implicațiile codurilor de guvernanță corporativă asupra funcției de audit

În anul 1990 apar primele fărâme ale guvernanței corporative în Europa, urmând ca în 1992

Raportul Cadbury (Marea Britanie) să devină primul cod de guvernanță corporativă. La nivel

european, Raportul OECD reprezintă pilonul guvernanței corporative, în cadrul acestuia fiind

menționate cele șase principii care stau la baza unei guvernanțe corporative eficiente:

asigurarea unui cadru efectiv de guvernanță corporativă, drepturile acționarilor și funcțiile de

• activitatea auditorului este de a se concentra asupra preciziei aritmeticeși asupra prevenirii și detectării eventualelor fraude

teoria polițistului sau jandarmului (Policeman theory)

• cerința pentru serviciile de audit este determinată de încrederea investitorilorși interesului pe care îl manifestă aceștia în vederea participrării la entitate.

teoria încrederii inspirate (Inspired confidence theory)

• Sugerează că funcția principală a auditului este de a adăuga credibilitatesituațiilor financiare.

teoria credibilității acordate (lending credibility theory)

• entitatea este rezultatul tuturor tranzacțiilor, la care au parte terțe persoane.un auditor își menține reputația nu doar dacă acționează în intereseul terțelorpersoane ci și dacă acționează în intereseul managementului.

teoria agenției (Agency theory)

• teoria asigurării contribuluie la încrederea pe care o oferă auditorul terțelorpersoane.

teoria asigurării (Assurance theory)

• rolul auditorilor este de a asigura faptul că toți cei care au interesîn a participa la entitate sunt protejate

teoria părților interesate (Stakeholder Theory)

• explică practica contabilă aplicată de entitate și previzionează practicilecontabile pe care le va adopta entitatea pe viitor și pe care nu le va adopta.

teoria pozitivistă a contabilității (Towards a Positive Theory of the Determination of Accounting Standards (PAT))

30

bază ale acestora, tratamentul echitabil al tuturor acționarilor, rolul altor grupuri de interes în

guvernanța corporativă, oferirea de informații și transparența, responsabilitățile conducerii

(OECD, 2004).

Pentru o mai bună monitorizare a modului în care companiile și-au însușit responsabilitatea de

a respecta principiile de guvernanță corporativă, în spațiul european a fost adusă în discuție

declarația „Aplici sau explici”, declarație prin intermediul căreia se solicită companiilor

exprimarea motivelor care justifică lipsa conformității cu prevederile codului de guvernanță

corporativă aplicabil. Se observă astfel că guvernanța corporativă se situează la același nivel

ca importanță cu certificarea situațiilor financiare de către conducere.

Pe lângă ghidul de guvernanță corporativă, și declarația „Aplici sau explici” ar trebui să se

regăsească permanent pe site-ul companiilor (Horak&Bodiroga-Vukobrat, 2011), însă acest

aspect nu este reglementat în mod ferm. Dacă codurile de guvernanță corporativă sunt adoptate

la nivel național, Directiva Europeană 46/2006 promovează aplicarea lor prin solicitarea

companiilor listate la bursă să se raporteze la prevederile codului aplicabil atunci când dau

declarația cu privire la guvernanța corporativă. Chiar dacă declarația „Aplici sau explici” se

pune la dispoziția părților interesate, datorită specificului codurilor de guvernanță corporativă

existente în fiecare stat, compararea informațiilor prezentate este dificilă, întrucât fiecare

companie se raportează la codul aplicabil statului în care activează. De asemenea, legislația nu

prevede un format standard pentru declarația în cauză, motiv pentru care de cele mai multe ori

explicațiile nu sunt foarte informative (Sorensen, 2009).

Reformele profesiei contabile și a auditului se dezbat de câțiva ani buni, această reformă a

standarelor de auditul și a porfesie de audit a fost motivată de faptul că, așa cum au evoluat

lucrurile în urma crizei economice financiare din ultimul deceniu au scos în evidență o serie de

neajunsuri în stabilitatea sistemului economic și financiar. Reformele din domeniul auditului

sunt recații ale scandalurilor şi colapsului unor mari corporaţii precum Enron, WorldCom,

Lehman Brothers sau Barings Bank.

Una din cerințele de bază ale unei piețe eficiente de capital o reprezintă auditul eficace și

eficient, astfel este foarte importantă obținerea unei imagini fidele cu privire la poziția și

performanța financiară și nonfinanciară, precum și modificările survenite în cadrul acestor pe

parcursul unui exercițiu financiar. Această imagine fidelă poate fi redată în urma unui demers

metodologic structurat în etape și procedee succesive și bine delimitate. Pe parcursul acestor

etape, auditorul financiar atribuie o atenție sporită posibilității unei entități de a respecta

prezumția de continuitate a activității (Martens et al., 2008).

31

Astfel am considerat oportun prezentarea unei sinteze a aspectelor privind funcția de audit în

cadrul codurilor de guvernanță corporativă la nivel european. Accesând site-ul European

Corporate Governance Institute se poate observa cu ușurință frecvența cu care au fost revizuite

codurile de guvernanță corporativă. Astfel, se remarcă Estonia, stat care a emis un singur cod

de guvernanță corporativă în anul 2006, valabil și astăzi, urmat de state ca Bulgaria, Cehia,

Croația, Letonia, Lituania, România și Slovacia, unde de-a lungul timpului au fost întocmite

doar două coduri de guvernanță corporativă.

La cealaltă extremă se situează Marea Britanie care în perioada 1992-2014 s-a aflat sub incidența

a 36 de coduri de guvernanță corporativă, urmată de Germania cu 17 coduri emise în perioada

1998-2014, Franța cu 13 coduri emise între anii 1995-2013 și Danemarca cu 12 coduri emise în

perioada 2000-2014. Făcând o medie a numărului de coduri de guvernanță corporativă emise în

cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, se obține valoarea 7, adică fiecare stat ar avea

aproximativ 7 coduri de guvernanță corporativă revizuite în perioada 1992-aprilie 2015. Se observă

o frecvență redusă a revizuirii codurilor de guvernanță corporativă la nivelul fostelor state

comuniste, acestea emițând primele coduri după anul 2000.

În urma analizei efectuate la nivelul Uniunii Europene se poate observa că toate cele 28 de state

membre au adoptat la nivel național coduri de guvernanță corporativă care, majoritate, au la

bază Declarația „Aplici sau explici” (Comply or Explain), ceea ce presupune asumarea unei

responsabilități din partea companiilor de a respecta prevederile incluse în aceste coduri, altfel

fiind nevoite să își expună motivele pentru care s-au abătut de la cadrul legislativ.

De asemenea, se remarcă interesul ridicat al statelor membre în ceea ce privește revizuirea

codurilor de guvernanță corporativă. Spania este singurul stat din Uniunea Europeană care și-

a revizuit codul de guvernanță corporativă în acest an. Pe parcursul anului 2014, 5 țări și-au

modificat codul de guvernanță corporativă aplicabil, fiind vorba despre Danemarca, Germania,

Italia, Malta și Portugalia, cea din urmă nepunând la dispoziția utilizatorilor în limba engleză,

doar în portugheză.

32

Tabel 1. Analiza codurilor de guvernanță corporativă de la nivelul Uniunii Europene din perspectiva auditului extern

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare Independența auditului extern

Rolul auditului

extern Selecția auditorului extern

AUSTRIA

Austrian Code

of Corporate

Governance

(Revised July

2012) July 2012

Dualist

Există prevederi

obligatorii pentru

companiile listate la

bursă, însă este

acceptat principiul

„Aplici sau explici”

Independența auditorului este

esențială;Comitetul de Audit

monitorizează independența

auditorului și în corelație cu serviciile

nonaudit furnizate.

Auditorul va întocmi

obligatoriu un raport

scris prin care își

va exprima opinia

cu privire la situațiile

financiare auditate

și va realiza

un raport prin care

va evidenția riscurile

la care este expusă

compania.

Comitetul de Audit

înaintează propuneri

cu privire la selecția

auditorului extern

BELGIA

The 2009

Belgian Code on

Corporate

Governance 12

March 2009

Unitar („one-

tier board”)

Principiul „Aplici

sau explici”

Auditorul extern trebuie să confirme

anual, în scris, Comitetului de Audit

asigurarea criteriilor de independență

față de companie și să ofere informații

referitoare la existența unor servicii

adiționale furnizate companiei, în

afara celor de audit statutar, dacă este

cazul.

Auditorul statutar

trebuie să își exprime

o opinie cu privire la

imaginea fidelă

a activelor și

datoriilor companiei,

poziția financiară și

rezultatele obținute

în concordanță cu

cadrul de raportare

financiară aplicabil

în Belgia.

Comitetul de Audit face

o propunere consiliului

de administratie referitoare

la selecția auditorului extern

BULGARIA

Bulgarian Code

for Corporate

Governance

February 2012

Unitar („one-

tier board”)

sau dualist

(„two-tier

board”)

Principiul „Aplici

sau explici”

Principiul rotației ar trebui respectat

în selectarea și numirea auditorului

extern, pentru asigurarea

independenței

Nu există precizări

clare în acest sens

Membrii Consiliului de

Administrație (sistem

unitar) sau ai Consiliului de

Supraveghere (sistem

dualist) asistați de către

Comitetul de Audit prezintă,

în scris, Adunării Generale

a Acționarilor propuneri

cu privire la selecția

auditorului extern

33

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere Tipul de reglementare

Independența auditului

extern Rolul auditului extern

Selecția auditorului

extern

CEHIA

Corporate

Governance

Code based on

the OECD

Principles

(2004) June

2004

Companiile pot

alege dacă se

aliniază

modelului unitar

sau celui dualist

În codul de guvernanță

cehă sunt incluse atât

prevederi cu caracter

obligatoriu cât și

recomandări, rămânând

la latitudinea conducerii

dacă le aplică sau nu

Independența auditorului

extern este fundamentală

pentru a oferi o asigurare

obiectivă cu privire la

modul în care guvernanța

corporativă și situațiile

financiare au fost

„pregătite și prezentate”.

Auditul anual extern trebuie să fie

condus de un auditor independent,

competent și calificat pentru a

asigura Consiliul de Administrație,

Consiliul de Supraveghere și

acționarii că situațiile financiare

reflectă imaginea fidelă a poziției

financiare și a performanței

companiei, sub toate aspectele

semnificative

Comitetul de Audit

face o propunere

pentru numirea

auditorului extern

CIPRU

Corporate

Governance

Code 3rd

Edition

(Amended) 13

September 2012

Nu există

precizări clare în

acest sens

Prevederile Codului de

Guvernanță sunt

obligatorii pentru toate

companiile listate pe

bursa Cyprus Stock

Exchange

Auditorilor statutari le este

interzisă furnizarea

serviciilor de audit intern

în cadrul aceleași

companii, pentru a nu le

afecta independența și

obiectivitatea.

Auditarea situațiilor financiare,

întocmirea raportului de audit și

prezentarea lui Consiliului de

Administrație

Comitetul de Audit

înaintează propuneri

Consiliului de

Administrație cu

privire la numirea și

remunerarea

auditorilor extern

CROAȚIA

Corporate

Governance

Code 2010

Sistemul dualist

(Management

Board și

Supervisory

Board)

Principiul „Aplici sau

explici”

Independența auditorului

extern este considerată un

instrument important al

unei bune guvernări

corporative.

Auditarea situațiilor financiare,

certificarea că acestea reflectă

poziția reală a companiei luată ca

întreg, oferirea unei opinii cu

privire la calitatea situațiilor

financiare;

Comitetul de Audit

înaintează Consiliului

de Supraveghere

propuneri privind

selecția auditorului

extern și durata

misiunii acestuia

34

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare Independența auditului extern

Rolul auditului

extern

Selecția auditorului

extern

DANEMARCA

Recommendations

on Corporate

Governance

(Updated May

2014) May 2014

Sistem dualist Principiul „Aplici

sau explici”

O misiune de audit independentă este

considerată esențială pentru

îmbunătățirea activității conducerii

Nu există precizări

clare în acest sens

Comitetul de Audit

înaintează

conducerii

recomandări cu

privire la selecția

auditorului extern,

respectiv

remunerația acestuia

ESTONIA

Corporate

Governance

Recommendations

1 January 2006

Datorită

mențiunilor cu

privire la

Consiliul de

Supraveghere și

Directorat

Principiul „Aplici

sau explici”

Înainte de a prezenta un candidat

pentru poziția de auditor al situațiilor

financiare, Consiliul de Supraveghere

cere acestuia informații cu privire la

posibile legături existente între

companie, management și auditor care

ar putea să afecteze independența celui

din urmă. În virtutea contractului

încheiat, auditorul se obligă să

informeze Consiliul de Supraveghere

cu privire la orice circumstanțe care ar

putea să îi afecteze activitatea

Auditarea situațiilor

financiare și

prezentarea opiniei

asupra acestora în fața

Consiliului de

Supraveghere, în urma

unei invitații primite

din partea consiliului

Consiliul de

Supraveghere face

propuneri care vor fi

supuse votului

Adunării Generale a

Acționarilor

FINLANDA

Finnish Corporate

Goverrnance Code

2010 15 June

2010

Sistem unitar sau

sistem dualist

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit este responsabil de

evaluarea independenței auditorului

statutar.

Auditarea situațiilor

financiare individuale

și consolidate,

întocmirea raportului

de audit și prezentarea

acestuia Comitetului

de Audit

Comitetul de Audit

împreună cu

acționarii emit

propuneri cu privire

la alegerea

auditorului extern

35

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare Independența auditului extern Rolul auditului extern

Selecția auditorului

extern

FRANȚA

AFEP-MEDEF

Corporate

governance code

of listed

corporations

(Revised June

2013) June 2013

Sistem unitar sau

sistem dualist

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit trebuie să se

asigure de independența auditorului

statutar

Auditarea situațiilor

financiare individuale și

consolidate;

Comitetul de Audit

înaintează conducerii

o propunere

referitoare la alegerea

auditorului statutar

GERMANIA

German Corporate

Governance Code

(as amended 24

June 2014) 24

June 2014

Sistemul dual este

prescris prin lege,

însă companiile au

posibilitatea de a

opta pentru

sistemul unitar de

conducere

Principiul „Aplici

sau explici”

Înainte de înaintarea unei propuneri

referitoare la selecția auditorului

extern, Consiliul de Supraveghere

sau Comitetul de Audit va obține o

declarație de la auditorul avut în

vedere, în care se va menționa

orice relație care a existat între

auditor și reprezentanții entității,

relație care ar putea afecta

independența acestuia.

Auditarea situațiilor

financiare individuale și

consolidate, întocmirea

raportului de audit și

prezentarea sa în cadrul

întâlnirii Consiliului de

Supraveghere

Consiliul de

Supraveghere /

Comitetul de Audit va

face o propunere cu

privire la selecția

auditorului extern

GRECIA

Hellenic

Corporate

Governance Code

For Listed

Companies

October 2013

Nu există mențiuni

clare în acest sens,

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit supraveghează

și monitorizează activitatea

auditorului statutar, asigurând

obiectivitatea și independența

acestuia.

Auditarea situațiilor

financiare individuale și

consolidate, întocmirea

raportului de audit și

prezentarea sa

Comitetului de Audit

Comitetul de Audit

face recomandări

Adunării Generale a

Acționarilor cu

privire la numirea sau

revocarea auditorului

extern

36

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere Tipul de reglementare Independența auditului extern

Rolul auditului

extern

Selecția auditorului

extern

IRLANDA

Corporate

Governance Code

for Credit

Institutions and

Insurance

Undertakings 2013

23 December 2013

Nu există

mențiuni clare în

acest sens

Este menționată

obligativitatea respectării

prevederilor codului de

guvernanță, cu excepția

subsidiarelor străine care

fac parte din instituții

Irish, acestea fiind

încurajate să adopte

practici echivalente pentru

o bună guvernare

Printre responsabilitățile

Comitetului de Audit se numără

și asigurarea independenței

auditorului

Auditarea

situațiilor

financiare

Nu există mențiuni în

acest sens

ITALIA

Codice di

Autodisciplina

2014 14 July 2014

Sistem unitar

sau sistem

dualist

Principiul „Aplici sau

explici”

Auditorii statutari trebuie să fie

autonomi și independenți vis-a-

vis de acționari, care i-au ales,

buna desfășurare a activității

acestora fiind responsabilitatea

Consiliului de Auditori.

Auditarea

situațiilor

financiare

Consiliul de Auditori

verifică dacă auditorul

vizat respectă criteriile

menționate în prezentul

cod, urmând să înainteze

propuneri Adunării

Generale a Acționarilor

LUXEMBURG

The X Principles

of Corporate

Governance of the

Luxembourg

Stock Exchange

(3rd Edition) May

2013

Nu există

mențiuni clare în

acest sens

Principiul „Aplici sau

explici”

Comitetul de Audit

monitorizează independența și

obiectivitatea auditorului

statutar, acordând o atenție

deosebită rotației partenerilor

din compania de audit.

Auditarea

situațiilor

financiare

Comitetul de Audit face

recomandări Consiliului

de Administrație cu

privire la numirea și

revocarea auditorului

statutar

37

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare Independența auditului extern

Rolul auditului

extern

Selecția auditorului

extern

LETONIA

Principles of

Corporate

Governance and

Recommendations

of their

Implementation

May 2010

Nu există

precizări clare în

acest sens

Principiul „Aplici sau

explici”

Trebuie să se asigure

independența auditorului pentru

ca misiunea sa și eventualele

servicii de consultanță să poată

oferi suport conducerii în

atingerea obiectivelor și să

furnizeze o apreciere obiectivă a

managementului riscurilor și a

controlului intern

Nu există precizări

clare în acest sens

Nu există precizări

clare în acest sens

LITUANIA

The Corporate

Governance Code

for the Companies

Listed on

NASDAQ OMX

Vilnius 1 January

2010

Nu există

prevederi clare în

acest sens

Prevederile Codului de

Guvernanță au caracter de

recomandare, însă se

menționează că o parte

dintre acestea au fost

preluate din legislația care

stă la baza funcționării

societăților comerciale din

Lituania

Monitorizarea independenței și

imparțialității auditorului extern

este responsabilitatea Comitetului

de Audit.

Auditarea

situațiilor

financiare,

întocmirea

raportului de audit

și furnizarea unei

opinii obiective

asupra calității

situațiilor

financiare

Consiliul de

Supraveghere propune

un candidat pentru

poziția de auditor,

decizia finală

aparținând Adunării

Generale a

Acționarilor

38

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare

Independența

auditului extern Rolul auditului extern Selecția auditorului extern

MALTA

Corporate

Governance

Manual for

Directors of

Investment

Companies and

Collective

Investment

Schemes

September 2014

Nu există

precizări clare

în acest sens;

După o perioadă de

tranziție,

prevederile codului

de guvernanță ar

putea deveni

obligatorii

Nu există mențiuni în

acest sens

Auditarea situațiilor financiare

anuale și întocmirea raportului de

audit; înainte de începerea

misiunii, auditorul va prezenta

conducerii planul de audit și

calendarul activităților în vederea

aprobării

Nu există mențiuni în acest

sens

MAREA

BRITANIE

The UK Corporate

Governance Code

September 2014

Sistem unitar

de conducere

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit are

ca și responsabilitate

monitorizarea

independenței și

obiectivității

auditorului extern.

Auditarea situațiilor financiare

individuale și consolidate

Comitetul de Audit face

recomandări Consiliului de

Administrație cu privire la

numirea și revocarea

auditorului extern, precum și

referitor la termenii

angajamentului misiunii

sale.

OLANDA

Governance

Principles for

Insurance

Companies 15

December 2010

Sistemul

dualist de

conducere

Principiul „Aplici

sau explici”

Nu există mențiuni în

acest sens (se

precizează doar

necesitatea

independenței

auditului intern)

Auditarea situațiilor financiare;

auditorul extern va întocmi un

raport adresat conducerii și

Consiliului de Supraveghere, prin

care își va exprima opinia cu

privire la calitatea sistemului de

guvernanță, managementul

riscurilor și eficiența procedurilor

de control existente

Nu există mențiuni în acest

sens

39

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare

Independența

auditului extern Rolul auditului extern

Selecția auditorului

extern

POLONIA

Code of Best

Practice for WSE

Listed Companies

21 November 2012

Nu există prevederi

clare în acest sens

Principiul „Aplici

sau explici”

Nu există mențiuni în

acest sens

Nu există mențiuni în acest

sens

Nu există mențiuni în

acest sens

PORTUGALIA

CMVM Corporate

Governance Code

2013

(Recommendations)

9 October 2013

Nu există prevederi

clare în acest sens

Prevederile

Codului de

Guvernanță au

caracter de

recomandare

Se recomandă rotația

auditorilor după

efectuarea a două-trei

misiuni pe parcursul a

trei-patru ani

consecutivi.

Auditorul extern trebuie să

verifice modul de

implementare a politicilor de

remunerare, eficiența și

eficacitatea mecanismelor de

control intern și să raporteze

Consiliului de Supraveghere

orice deficiență constatată

Nu există mențiuni clare

referitoare la selecția

auditorului extern;

ROMÂNIA

Bucharest Stock

Exchange Corporate

Governance Code

22 January 2009

Unitar („one-tier

board”) sau dualist

(two-tier board)

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit va

monitoriza

independența și

obiectivitatea

auditorului financiar

Auditarea situațiilor financiare

și întocmirea raportului de

audit

Comitetul de Audit va

face recomandări CA

privind selectarea,

numirea, re-numirea și

înlocuirea auditorului

financiar, precum și

termenii și condițiile

remunerării acestuia

40

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare Independența auditului extern Rolul auditului extern

Selecția auditorului

extern

SLOVACIA

Corporate

Governance

Code for

Slovakia

January 2008

Sistemul „two-tier

board” este dominant

în Slovacia, însă se

poate apela și la

sistemul one-tier,

permis doar pentru

companiile europene

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit va monitoriza

independența și obiectivitatea

auditorului extern

Auditarea situațiilor

financiare și exprimarea

unei opinii asupra calității

lor

Auditorii externi

trebuie să fie

recomandați de un

Comitet de Audit

independent

SLOVENIA

Corporate

Governance

Code 8

December 2009

Sistemul „two-tier

board” este

predominant în

Slovenia, însă nu este

exclus sistemul unitar

Principiul „Aplici

sau explici”

Evidența serviciilor non-audit

prestate de auditor companiei

auditate în ultimul an este o

condiție a cooperării cu auditorul

în cauză pentru misiuni de audit

financiar. Cel puțin o dată la cinci

ani se va schimba fie partenerul

din cadrul firmei de audit cu care

compania colaborează, fie se va

apela la o altă firmă de audit

Auditarea situațiilor

financiare și exprimarea

unei opinii asupra calității

lor

Comitetul de Audit

face recomandări cu

privire la numirea și

revocarea auditorului

extern

SPANIA

Código de buen

gobierno de las

sociedades

cotizadas

February 2015

Sistem unitar de

conducere (Board of

Directors)

Principiul „Aplici

sau explici”

Comitetul de Audit se asigură că

remunerația auditorului extern nu

compromite calitatea și

independența misiunii de audit,

respectiv verifică dacă eventualele

servicii non-audit furnizate de

auditor se supun prevederilor

aplicabile

Auditarea situațiilor

financiare și întocmirea

unui raport de audit.

Anual, auditorul extern se

va întâlni cu organele de

conducere ale companiei

auditate în vederea

reducerii riscurilor cu care

se confruntă entitatea

Comitetul de Audit

face recomandări

Consiliului de

Administrație

referitor la selecția și

înlocuirea auditorului

extern

41

Țara

Codul

de guvernanță

corporativă

Sistemul

de conducere

Tipul

de reglementare Independența auditului extern Rolul auditului extern

Selecția

auditorului

extern

SUEDIA

The Swedish Code of

Corporate Governance

January 2010

Nu există

mențiuni clare

în acest sens

Principiul „Aplici sau

explici”

Nu există precizări clare cu privire

la independența auditorului, ci mai

degrabă se insistă pe independența

membrilor organului de conducere

Auditorul statutar are

rolul de a analiza

situațiile financiare

anuale, de a revizui

politicile contabile

existente și de a

întocmi un raport de

audit statutar

Auditorul statutar

este propus de

acționari și votat în

cadrul Adunării

Generale a

Acționarilor

UNGARIA

Corporate Governance

Recommendations 12

November 2012

Sistem dualist

de conducere,

fără a exclude

posibilitatea

adoptării unui

sistem unitar

(„one-tier

board”)

Principiul „Aplici sau

explici”

Înainte de numirea unui auditor de

către Comitetul de Audit / Consiliul

de Supraveghere, candidatul trebuie

să dea o declarație scrisă în care să

menționeze dacă a avut relații

contractuale cu compania în ultimii

3 ani, sau dacă există o relație

contractuală pentru anul următor

Auditarea situațiilor

financiare și

exprimarea unei opinii

cu privire la calitatea

acestora

Comitetul de Audit

alege auditorul

extern

Sursă: adaptare după Boța-Avram & Matiș, 2011

42

În ceea ce privește independența auditorului extern (sau statutar, depinde de exprimarea

utilizată), s-au regăsit mențiuni în cadrul tuturor codurilor de guvernanță corporativă, cu

excepția Olandei, Suediei și Poloniei. În cazul Olandei, este precizată doar necesitatea

independenței auditului intern. Cele mai complexe prevederi referitoare la independența

auditorul extern sunt următoarele:

În cazul Austriei, auditorul trebuie să se asigure că nu are nici un fel de relație de afaceri

cu entitatea în cauză (de exemplu: contracte de consultanță), relație care să constituie

o amenințare la adresa independenței. Auditorului nu îi este permis să ocupe o poziție

de management în cadrul companiei auditate în următorii doi ani după semnarea

raportului de audit, iar dacă intervin factori care i-ar putea afecta independența și

imparțialitatea, acesta are responsabilitatea de a informa imediat președintele

Consiliului de Supraveghere, respectiv președintele Comitetului de Audit;

În cazul Belgiei, auditorul extern trebuie să confirme anual, în scris, Comitetului de

Audit asigurarea criteriilor de independență față de companie și să ofere informații

referitoare la existența unor servicii adiționale furnizate companiei, în afara celor de

audit statutar, dacă este cazul. Totodată, auditorul extern trebuie să examineze împreună

cu membrii Comitetului de Audit riscurile care ar putea să-i amenințe independența,

fiind analizate măsurile necesare a fi luate pentru reducerea acestor riscuri;

În cazul Ciprului, auditorilor statutari le este interzisă furnizarea serviciilor de audit

intern în cadrul aceleași companii, pentru a nu le afecta independența și obiectivitatea;

În Italia, dacă un auditor statutar are un interes, direct sau indirect, într-o anumită

tranzacție efectuată de compania în cauză, acesta trebuie să informeze conducerea cu

privire la natura, termenii, originea și mărimea interesului deținut;

În Ungaria, înainte de numirea unui auditor de către Comitetul de Audit / Consiliul de

Supraveghere, candidatul trebuie să dea o declarație scrisă în care să menționeze dacă

a avut relații contractuale cu compania în ultimii 3 ani, sau dacă există o relație

contractuală pentru anul următor.

În Croația sunt menționate criteriile de independență care trebuie respectate, astfel un auditor

extern este considerat independent dacă nu are nici un fel de interes față de companie și nu

furnizează, el însuși sau prin intermediul altor persoane, alte servicii companiei auditate.

Un alt aspect regăsit în cadrul codurilor de guvernanță corporativă ar fi cel legat de rotația

auditorilor externi. În acest sens, apar mențiuni exprese în codurile de guvernanță ale

43

următoarelor state: Bulgaria, Finlanda, Lituania, Luxemburg, România, Portugalia, Slovacia și

Slovenia. În Finlanda, când se alege un auditor trebuie să se ia în considerare durata consecutivă

a misiunilor de audit, care nu poate depăși șapte ani; această regulă se referă la auditorul cu

principala responsabilitate, nu la firma de audit din care face parte. În Portugalia, se recomandă

rotația auditorilor după efectuarea a două-trei misiuni pe parcursul a trei-patru ani consecutivi.

Nerespectarea acestui aspect trebuie explicată de către Consiliul de Supraveghere. În cazul

Sloveniei, cel puțin o dată la cinci ani se va schimba fie partenerul din cadrul firmei de audit

cu care compania colaborează, fie se va apela la o altă firmă de audit.

În codurile de guvernanță corporativă din Belgia, Germania și Ungaria există prevederea

conform căreia auditorul extern are obligația ca înainte de începerea misiunii de audit să dea o

declarație în scris prin care să asigure conducerea entității că îndeplinește criteriile de

independență.

De asemenea, codurile de guvernanță conțin mențiuni cu privire la posibilitatea auditorului de

a furniza servicii non-audit, însă este necesară monitorizarea naturii și a întinderii acestora,

astfel încât independența auditorului să nu fie afectată (Belgia, Estonia, Grecia, Lituania, Malta,

Marea Britanie).

În majoritatea cazurilor, organul responsabil de asigurarea independenței auditorului extern

este Comitetul de Audit sau Consiliul de Supraveghere.

În ceea ce privește rolul auditorului extern, acesta este de a întocmi un raport de audit prin care

să certifice conformitatea situațiilor financiare cu legislația în vigoare. În cazul Austriei,

auditorul va realiza de asemenea un raport prin care va evidenția riscurile la care este expusă

compania, raport pe care îl va înmâna Consiliului de Administrație. În Belgia, printre

responsabilitățile auditorului statutar se numără și aceea de a comenta raportul anual întocmit

de conducere și de a verifica dacă acesta este „consecvent” cu situațiile financiare ale

companiei. În codul de guvernanță francez apare menționată obligația auditorului statutar de a

informa Comitetul de Audit cu privire la orice deficiențe identificate la nivelul controlului

intern. În Portugalia, auditorul extern trebuie să verifice modul de implementare a politicilor

de remunerare, eficiența și eficacitatea mecanismelor de control intern și să raporteze

Consiliului de Supraveghere orice deficiență constatată. Nu în ultimul rând, în Suedia, auditorul

statutar are posibilitatea de a revizui politicile contabile existente în cadrul companiei.

Selecția auditorului extern (statutar) este o atribuție a Comitetului de Audit care înaintează

propuneri Consiliului de Administrație sau Consiliului de Supraveghere (depinde de sistemul

44

de conducere), decizia finală aparținând Adunării Generale a Acționarilor. În state ca Letonia,

Irlanda, Polonia și Olanda nu au fost identificate suficiente informații cu privire la acest aspect.

În Finlanda, acționarii împreună cu Comitetul de Audit propun candidați pentru poziția de

auditor extern. În codul de guvernanță corporativă al Marii Britanii, se menționează faptul că,

în situația în care Consiliul de Administrație nu acceptă propunerea Comitetului de Audit, în

raportul anual trebuie explicate motivele pentru care Consiliul de Administrație a respins

propunerea, respectiv motivele care au stat la baza formulării propunerii.

45

3 Raportarea comprehensivă în audit și implicațiile guvernanței corporative

În perioada de post-criză financiară după 2008 atât organismele de reglementare cât și utiliztorii

au pus la îndoială valoarea actualului raport de audit și astfel a apărut necesitatea imbunătățiri

acestuia. Ca răspuns la aceste apeluri, autoritățile de reglementare și organismele au efectuat o

serie de activități evidențiind o serie de posibile modificări ale modului de raportare (PCAOB

2011, FRC 2012, IAASB 2012). La nivel internațional se dezbate în rândul cercetătorilor tot

mai mult nevoia de reducerea a decalajului dintre aşteptări şi realitate, precum și îmbunătățirea

comunicării între auditor și utilizatori și reducerea decalajului de informare ( Gray et al. 2011,

Coram et al. 2011, Gold et al. 2012, Asare & Wright 2012, Vanstraelen et al. 2012, Mock et

al., 2013, Okafor&Otalor 2013, Christensen et al. 2014, Ihendinih& Robert 2014, Christensen

et al. 2015).

După terminarea lucrărilor de analiză realizate prin intermediul procedurilor de audit, rezultă

o serie de probe de audit pe baza cărora auditorul va elabora un raport de audit în care își va

exprima concluzia la care a ajuns. Concluzia, dacă este favorabilă, va certifica faptul că

situațiile financiare ale societății evaluate prezintă o imagine fidelă a operațiunilor desfășurate,

respectiv respectă și sunt elaborate în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil.

În acest sens auditorul trebuie să se asigure că probleme colectate sunt relevante, suficiente și

precise. Raportul este, deci, etapa finală a unei misiuni de audit, prin care auditorul își va

prezenta concluziile misiunii, și, opinia sa.

Dorim să menționăm că auditorul, prin opinia sa, nu furnizează o asigurare absolută asupra

faptului că situațiile financiare nu prezintă denaturări semnificative, și, de asemenea, auditorul

nu oferă garanții în ceea ce privește principiul continuității activității (Fülöp, 2012). Aceste

aspecte sunt considerate o formă de protejare a auditorului, însă în același timp sunt considerate

importante problematici ale raportul de audit, ridicând astfel multe semne de întrebare în

legătură cu responsabilitatea propriu-zisă a auditorului – de aici acel „expectations gap” despre

care vom vorbi în cadrul următorului capitol, mai exact diferența ce apare între

responsabilitatea auditorului, și ceea ce utilizatorii raportului de audit cred că este

responsabilitatea auditorului.

46

3.1 Evoluția reglementărilor în domeniu

Nevoia și cerința schimbărilor aferente profesiei contabile și auditului este o temă de actualitate

și discutată și acceptat atât de organismele de reglementare, cât și de profesioniștii contabili

atât la nivel național cât și la nivel internațional. Evoluția pieței economic și financiar,

destabilizat în urma unor scandaluri financiare și a crizei financiare, este condiționată de

adoptarea unor standarde revizuite sau chiar și de standarde noi emise. Ca urmare a crizei

financiare, utilizatorii de informații financiare și nonfinanciare auditate doresc acces la mai

multe informații cu privire la activitatea și poziția financiară a entității.

Standardele de audit au suferit o serie de modificări în urma colapsurilor financiare, menite să

conducă la facilitarea înțelegerii lor, cât și la simplificarea aplicării lor. Astfel, Consiliul pentru

Standarde Internaționale de Audit şi Asigurare a dezvoltat mai multe proiecte de îmbunătățire

a conținutului și structurii acestor reglementări. Aceste proiecte au avut ca scop stabilirea unor

convenții ce trebuie respectate de către Consiliul emitent al ISA în formularea și emiterea

viitoarelor standarde, precum și obligațiile auditorilor privind aplicarea acestor standarde

(Cordoș 2015).

O provocare satisfăcătoarea în domeniul cercetări în spcial în domeniul auditului este o mai

bună diferențiere a managementului, comitetului de audit și a rolului auditorului în discuțiile și

divulgarea informaților incerte privind continuitatea activității. FASB a propus ăn acest sens

ca raportul managementului asupra gestiunii entității să reprezinte continuitatea activității

(FASB 2008, 2011), în activitățile mai recente FASB și-a orientat atenția asupra modificărilor

și importanței pe care o joacă principiul continuității activității (FASB 2012). La nivel

internațional, se propune în prezent pentru a crește nivelul de divulgare de către auditori

modificarea structurii raportului de audit pentru a prezent informații de importanță pentru

utilizatori, inclusiv a declarației specifice privind oportunitatea utilizării de către conducere a

principiului continuității activității (IAASB 2012). Astfel scopul principal al unei misiuni de

audit vizează creşterea gradului de încredere al utilizatorilor informaţiei financiare, auditorul

trebuind să-şi exprime opinia cu privire la raportările financiare în conformitate cu un cadru

general de raportare financiară aplicabil (IFAC, 2013).

Lin şi Tepalagul (2012) analizează relaţia dintre independenţa auditorului şi calitatea misiunii

de audit. Pornind de la două ipoteze (cu cât mandatul auditorului este mai îndelungat, cu atât

independenţa şi calitatea raportului va avea de suferit şi cu cât mandatul este mai îndelungat,

47

cu atât auditorul va înţelege mai bine compania, va avea o mai buna expertiză şi va elabora un

raport mai concludent), se constată că mandatul auditorului, atât din perspectiva cabinetului de

audit, dar mai ales din perspectiva auditorului propriu-zis, are o influenţă notabilă asupra

calităţii rapoartelor de audit, astfel că rotaţia auditorului (fie el auditor partener, sau cabinet de

audit) este justificabilă. Aschauer et al. (2013) examinează efectul familiarităţii dintre auditori

şi clienţi asupra independenţei şi calităţii misiunii de audit. Autorii consideră că, pe baza

rezultatelor din cercetarea empirică, încrederea auditorului în clienţi este invers proporţională

cu percepţia clienţilor în scepticismul auditorului. De asemenea, tot încrederea acordată

clienţilor îl pune pe auditor într-o poziţie vulnerabilă, însă autorii concluzionează că în

contextul auditului, încrederea nu echivalează cu familiaritatea (Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015).

La nivel internațional, se propune în prezent pentru a crește nivelul de divulgare de către

auditori modificarea structurii raportului de audit pentru a prezent informații de importanță

pentru utilizatori, inclusiv a declarației specifice privind oportunitatea utilizării de către

conducere a principiului continuității activității (IAASB 2012). Prin urmare profesia și munca

auditorului trece printr-o continuă schimbare care se poate observa în figura de mai jos (Kiss,

Fülöp & Cordoș, 2015):

Figura 5. Procesul de revizuirea standardelor, inițiat de IAASB în perioada 2006-2015

Sursă: Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015

Astfel obiectivul IAASB este servirea interesului public prin elaborarea de standarde de audit,

asigurare şi alte standarde conexe, de un înalt nivel calitativ şi prin facilitarea convergenţei

standardelor internaţionale şi naţionale de audit şi asigurare, întărind astfel calitatea şi

•Cercetăriacademiceîn domeniulraportării înaudit

2006

• Finalizarea Project Clarity

• Discutarea cercetărilor

academice, inclusiv din perspectiva crizei financiare

2009 •Document de Consultare care a prezentat posibile

acţiuni ce ar putea fi adoptate de către IAASB

pentru modificări

2011

• IAASB emite proiectul de expunere ce

conține standarde revizuite și invită

persoanele interesate să

trimită sugestii

2013

•Publicarea standardelor

revizuite

2015

48

consecvenţa practicii din întreaga lume şi consolidând încrederea publică în profesia globală

de audit şi asigurare (Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015).

Primul proiect de îmbunătățire a conținutului reglementărilor în domeniu auditului a fost

realizat în anul 2003 când Consiliul ISA a revizuit convenţiile de redactare a ISA, în vederea

creşterii clarităţii şi a consecvenţei în aplicarea lor.

În urma unor revizuiri minore din anul 2001, IAASB a revizuit ISA 700 în anul 2004. Aceste

modificări au fost descrise ca fiind un proces de revizuire și de modificare a raportului de audit

privnd extinderea informaților din cadrul raportului, care au adus îmbunătățiri privind

înțelegerea sporită a rolului pe care îl are auditul și raportul de audit. Acest modificări au vizat:

Responsabilitatea auditorului

Cerințe de etică

Obținerea de probe suficiente și adecvate pentru a furniza o bază pentru opinia de audit

Explicație cu privire la motivul pentru care auditorul evaluează controlul intern.

Modificarea aduse raportului de audit au fost publicate de către IAASB (2005) în manuale de

standard internaționale.

Trei ani mai târziu după primele modificări, în anul 2006, acelaşi organism profesional a

aprobat câteva amendamente pe care le-au curprins în prefaţa ISA. Tot în aceeaşi perioadă au

fost revizuite şi îmbunătăţite o serie de standarde de audit, şi anume:

- ISA 240 „Responsabilităţile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaţiilor

financiare”;

- ISA 200 „Planificarea auditului situaţiilor financiare”;

- ISA 315 „Identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin

înţelegerea entităţii şi a mediului său”;

- ISA 330 „Răspunsul auditorului la riscurile evaluate”.

Toate modificările aduse prin aceste Project Clarity au fost sintetizate şi prezentate în

documentele denumite „Baze pentru concluzii: Claritate”, menţionându-se de asemenea că

aceste amendamente nu pot fi aplicate în toate jurisdicţiile.

Propunerile recente legate de un nou Raport al Auditorului au început prin contractarea unui

proiect de cercetare academică în 2006 de către IAASB, în diferite părţi ale lumii.

49

În anul 2008 s-a continuat acest proces de sporire a clarităţii şi transparenţei standardelor

de audit, accentul punându-se de această data pe ISA 200 „Obiectivele generale ale auditorului

independent şi desfăşurarea unui audit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit”.

Suplimentar acestui standard, Consiliul ISA a aprobat revizuirea şi reeditarea unui set complet

de standarde care a fost finalizat la sfârşitul anul 2010 cu aplicare începând cu anul 2011.

Întrebarea cheie era: ce doresc utilizatorii diferit în rapoartele auditorilor? Rezultatele primite

au fost discutate de către Board-ul IFAC la sfârşitul anului 2009, totodată din perspectiva crizei

financiare. Astfel, a rezultat un Document de Consultare la mijlocul anului 2011, care a

explorat posibilele acţiuni care ar putea fi întreprinse pe baza cercetării academice.

Pe baza analizei a peste 80 de scrisori de comentarii şi a altor reacţii, IAASB publică la mijlocul

anului 2012, o „Invitaţie la comentarii: Îmbunătăţirea Raportului auditorului” care căuta să obţină

observaţii cu privire la direcţia de urmat în vederea îmbunătăţirii modului în care auditorii

comunică cu utilizatorii prin intermediul raportului de audit şi conţinutul acestei comunicări.

IAASB a organizat mese rotunde în vederea dezbaterii propunerilor şi a primit peste 160 de

scrisori de comentarii. Un an mai târziu, IAASB a aprobat în unanimitate

un Proiect de expunere cu numeroase modificări la Standardele Internaţionale de Audit

(ISA-urile) existente, care tratează raportarea şi comunicarea auditorului, inclusive un standard

complet nou.

După revizuirea comentariilor la Proiectul de expunere, IAASB speră să finalizeze, în 2014,

aceste standarde noi/revizuite. De obicei, data de intrare în vigoare este cu un an şi jumătate

mai târziu, pentru a aloca suficient timp traducerilor, implementării şi instruirii. Aşadar, este

vorba despre un proces amplu, cu numeroase oportunităţi de comentarii, care implică un dialog

deschis cu publicul.

Astfel o serie de cercetări analizează factorii determinanţi ai informării, pornind de la

caracteristicile companiilor, alte studii se referă la faptul că piaţa de capital îşi bazează deciziile de

investiţii pe informaţiile oferite de auditori financiari, iar întârzierea sau slaba calitate a

informaţiilor financiare cât și cele non financiare auditate pot influenţa decisiv aceste decizii, în

acest sens amintim studiile realizate de Hossain et al. (1994), Raffournier (1995), Becker et al.

(1998), Francis & Krishnan (1999), Chen & Jaggi (2000), DeFond et al., (2000), Phillips&Freeman

(2003), Ali et al. (2004), Akhtaruddin (2005), Krishnan, (2005), Owusu Ansah&Leventis (2006),

Citron et al. (2008), Tiron-Tudor et.al.(2009), Lawrence et al. (2011) și Fülöp (2013).

50

Astfel, putem remarca faptul că societatea continuă să aibă aşteptări foarte mari din partea

auditorilor, care trebuie să confere credibilitate informaţiilor financiare, să împărtăşească o mai

mare parte din munca lor cu investitorii și părţile interesate. Totodată trebuie să răspundă

nevoilor tuturor investitorilor și părţilor interesat privind furnizarea a calității auditului.

În opinia noastră, elaborarea acestor proiecte de îmbunătățire a conținutului și modului de

aplicare a standardelor internaționale de audit reprezintă un răspuns la necesitățile practice de

acțiune desprinse din practica internațională și în vederea restabilirii încrederii pe piața de

financiară. Astfel considerăm a fi utilă o prezentare comparativă privind modificările și

îmbunătățirile aduse raportului de audit prin prisma reglementărilor internaționale și regionale:

Uniunea Europeană (Comisia Europeană), IAASB, US PCAOB și din Marea Britanie (Kiss,

Fülöp & Cordoș, 2015).

În cadrul analizei am realizat o comparație, privind modificările și îmbunătățirile aduse

raportului de audit prin prisma reglementărilor internaționale și regionale: Consiliul pentru

Standarde Internaționale de Audit şi Asigurare (IAASB), Uniunea Europeană (UE), Consiliul

de Supraveghere a Contabilității întreprinderilor publice (US PCAOB) și a celor din Marea

Britanie. În opinia noastră, elaborarea acestor proiecte de îmbunătățire a conținutului și

modului de aplicare a standardelor internaționale de audit reprezintă un răspuns la necesitățile

practice de acțiune desprinse din practica internațională și în vederea restabilirii încrederii pe

piața de financiară (Tabelul 2).

51

Tabelul 2. Situația comparativă a reglementărilor internaționale și regionale

UE IAASB US PCAOB Marea Britanie

Reglementare Adoptată în aprilie 2014 (Directiva

56 și Regulamentul 537)

Standarde revizuite privind

raportarea – ianuarie 2015

Propunere – august 2013;

propunere revizuită – până

în martie 2015

Adoptată în iunie 2013

Intrare în vigoare Exercițiul financiar încheiat la 30

iunie 2017

An calendaristic încheiat în

decembrie 2016

Incert – se dorește totuși

alinierea cu IAASB

A intrat deja în vigoare

Entități cărora li

se aplică aceste

prevederi

Entități de interes public: entități

ale căror valori mobiliare sunt

tranzacționate pe o piață

reglementată din cadrul UE,

instituții de credit și societăți de

asigurare. Posibilă și o aplicare mai

largă

Toate entitățile – cerințe

suplimentare pentru

entitățile de interes public

Entități publice

(înregistrate SEC)

Companii listate în

Marea Britanie

Ce ar trebui

descris în raportul

de audit

Descriere a celor mai semnificative

riscuri de denaturare semnificativă

(inclusiv cele referitoare la fraudă);

un sumar al răspunsurilor

auditorului cu privire la aceste

riscuri; observații cheie privind

acele riscuri, în cazul în care sunt

relevante

Aspecte cheie privind

auditul (“Key audit

matters”) – reprezintă ariile

cele mai semnificative din

cadrul auditului, rezultate

din aspecte discutate cu cei

însărcinați cu guvernanța și

care au necesitat o atenție

semnificativă din partea

auditorului; acest paragraf

va fi obligatoriu doar pentru

auditul entităților cotate

Aspecte critice privind

auditul (“Critical audit

matters”) – reprezintă

ariile din cadrul auditului

situațiilor financiare cu

dificultatea cea mai mare

pentru auditor

Pragul de semnificație,

scopul auditului, cele mai

semnificative riscuri de

denaturare semnificativă

și cum au fost acestea

abordate

Durata

mandatului

Se menționează data la care a fost

numit auditorul și durata

mandatului

Urmează a fi inclusă Nu există cerințe în acest

sens

Nu există cerințe în acest

sens

52

UE IAASB US PCAOB Marea Britanie

Continuitatea

activității

Nu există cerințe de descriere

detaliată a responsabilităților

privind continuitatea activității; în

rest, cerințe similar IAASB

Este necesar un paragraf

descriptiv în cazul în care

există o incertitudine

semnificativă privind

capacitatea entității de a-și

continua activitatea. Toate

rapoartele de audit vor

include o descriere detaliată

a responsabilităților

conducerii și auditorului

privind evaluarea

continuității activității.

Va fi abordată de către

PCAOB printr-o inițiativă

separată

Va fi abordata printr-o

inițiativă separată

Responsabilitatea

auditorului

privind alte

aspecte

Auditorul va confirma că raportul

administratorului este în

conformitate cu situațiile financiare

Reglementări separate care

vor fi integrate în raportul

îmbunătățit/dezvoltat

Auditorul va citi și evalua

aceste alte

aspecte/informații și va

menționa în raport

rezultatul acestor evaluări

Nu există cerințe în acest

sens în cadrul acestor

reglementări (a se

corobora cu cerințele

anterioare)

Format Nu există un format standard

propus

Reordonarea raportului –

astfel, raportul începe cu

opinia. Permite auditorului

să plaseze identificarea

anumitor responsabilități ale

auditorului într-o anexă la

raportul de audit sau în cazul

în care este permis de către

autoritatea competentă

adecvată, utilizarea unei

referințe la un website care

descrie aceste

responsabilități

Nu există un format

standard propus

Nu există un format

standard propus

53

UE IAASB US PCAOB Marea Britanie

Numele Partener-

ului menționat în

raport

Există deja o cerință în acest sens Cerință pentru entitățile

listate

Inițiativă separată

planificată de către

PCAOB

Există deja o cerință în

acest sens

Alte declarații ce

urmează a fi

incluse în raport

Este cerută o certificare privind

faptul că nu au fost furnizate

servicii non-audit interzise

Declarații afirmative în

raportul auditorului cu

privire la independența

auditorului și alte cerințe

etice relevante

Nu există cerințe în acest

sens

Auditorului i se cere să

raporteze dacă

declarațiile conducerii nu

adresează aspectele

comunicate comitetului

de audit

Sursă: Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015

Precum se poate observa, între reglementările comparate există diferențe deosebite în ceea ce

privește structura raportului, însă există un oarecare acord în ceea ce privește conținutul. În

toate cele patru reglementări prezentate mai sus există prevederi legate de includerea aspectelor

cheie ale auditului, dar și în ceea ce privește aplicarea corectă a principiului continuității

activității. Prin urmare auditorii sunt sau vor fi nevoiți să comunice un volum mai mare de

informații adică un volum mai mare din munca lor cu investitorii și părțile interesate, prin

prisma unui raport extins (în conformitate cu standardele revizuite în 2015), care să răspundă

nevoilor actuale ale societății (Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015).

În opinia noastră, elaborarea acestor proiecte care au dus la îmbunătăţire conţinutului şi modului

de aplicare a standardelor internaţionale de audit reprezintă un răspuns la colapsurile și criza

financiare prin care am trecut și mai mult de atât reprezintă un răspuns la necesităţile practice

de acţiune desprinse din practica internaţională (Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015).

Cercetătorii în domeniu descriu calitatea informațiilor ca fiind seva piețelor puternice” (He et

al., 2009). Pronind de la această afirmație, atât organismele de reglementare, cât şi

profesioniștii au fost şi sunt preocupați de a determina factorii care influențează calitatea

situațiilor financiare, scopul final fiind îmbunătățirea calității informațiilor oferite. Ademeneala

pentru informațiile financiare și nonfinanciare este determinat de faptul că acestea au un rol

important în procesul de luare a deciziilor de către investitori şi reprezintă modalitatea de

comunicare între entitate şi părți interesate (Ibrahim et al, 2009).

Studiul comprehensiv al funcției de audit (audit intern – comitete de audit –audit extern) poate

fi realizat numai cu luarea în considerare a mediului atât intern cât și extern, a contextului

complex în care acționează, a multitudinii de factori ce influențează calitatea fiecărui element

component și ansamblul lor, sinergia dintre ele.

Declanșarea crizei financiare a determinat modificarea fundamentală a rolului funcției de audit

în cadrul guvernanței corporative astfel considerăm că este foarte important să delimităm

mediul intern de cel extern precum se poate observa în graficul de mai jos:

55

Figura 6. Elementele decisive privind eficiența guvernanței corporative

din prisma funcției de audit

Sursă: Fülöp, 2012

Considerăm că interacțiunea celor șapte elemente ale modelului conceptual contribuie la o

guvernanță corporativă eficientă. Fiecare dintre elemente contribuie la eficientizarea unuia sau

a mai multor elemente, astfel încât interacțiunea celor două planuri intern și extern, prin

intermediul interacțiunii și funcționării eficiente maximizează eficiența guvernanței

corporative.

În ultimul deceniu atenția cercetătorilor din domeniul auditului și a funcției de audit și-au

îndreptat atenția asupra măsurării beneficilor pe care le oferă auditul extern și nu în ultimul rând

au examinat valoarea de informare a rapoartelor de audit. Astfel se impune să încercăm să găsim

un răspuns la întrebarea: de ce organismele de reglementare sunt interesate tot mai mult de

dezvoltarea și îmbunătățirea raportului de audit?

56

Unul din răspunsuri la această întrebare ar putea să fie, multitudinea decalajelor constatate de-a

lungul anilor. Încă din anul 1981 Bailey realizează o cercetare privind percepția diferită a

responsabilității pe care o are auditorul în misiunea sa. Această cercetare sugerează existența unui

decalaj între așteptări și realitate. În literatura de specialitate aceste decalaje din domeniul

auditului au fost analizate de către diferiți autori precum: Asare & Wright (2000), Bostick şi

Luehlfing (2004), Zikmund (2008), Porter et al. (2009), Mărculescu şi Viaşu (2010), Mock et al.

(2012), Gold, Gronewold şi Pott (2012), Fülöp (2012) Mock et al. (2013), Christensen et al. 2014

etc.

3.2 Exemplu de bune practici – raportul de audit

Pe baza rezultatelor şi a concluziilor obţinute din activitatea de audit se elaborează raportul de

audit prin care se comunică entităţii auditate o opinie privind imaginea fidela a pozitiei

financiare, rezultatelor, fluxurilor de trezorerie prezentate de situaţiile financiare auditate.

Raportul de audit „trebuie să conţină in scris o exprimare clară a opiniei asupra situaţiilor

financiare considerate un tot unitar“.

Opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, oferind un nivel înalt, dar nu

absolut, de certificare datorită unor factori cum ar fi nevoia de aplicare a raţionamentului

profesional, utilizarea testelor, inerentele restricții ale oricăror sisteme contabile şi de control

intern .

Raportul de audit este de fapt finalitatea misiunii de auditare a situaţiilor financiare şi mijlocul

prin care auditorul comunică utilizatorilor de situaţii financiare măsura in care este satisfăcut

de modul in care au fost întocmite situaţiile financiare.

Scopul standardului ISA 700 - Raportul de audit este de a stabili reguli şi de a furniza

recomandări privind forma şi conţinutul raportului de audit elaborat ca rezultat al unui audit

efectuat de către un auditor independent asupra situatiilor financiare ale unei entităţi.

La nivel internațional, IFAC, prin standardul ISA 700 - Raportul auditorului independent

asupra unui set complet de situații financiare cu scop general reglementează modalitatea de

exprimare a opiniei auditorului precum și forma raportului de audit pe care acesta îl va alcătui.

În vederea formării unei opinii, ISA 700, prin Articolele 11-15, stipulează faptul că auditorul

trebuie:

să obţină probe suficiente care să susţină concluzia sa (ISA 330);

57

să evalueze dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă, în concordanţă cu

reglementările aplicabile entităţii – cadrul de raportare financiară (IAASB, 2009):

o prin politici contabile aplicate în conformitate cu cadrul de raportare;

o prin estimări contabile rezonabile;

o prin informaţii relevante, credibile, comparabile şi inteligibile;

o prin situaţii financiare ce conţin terminologia corectă şi informaţii de clarificare

suficiente pentru ca utilizatorii acestora să înțeleagă operațiunile desfășurate.

Auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile ce rezultă din probele de audit

obţinute ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare.

Premizele de la care se porneşte sunt că situaţiile financiare care au fost intocmite conform unui

cadru general acceptat de raportare financiară (SIC) sau de standarde sau practici naţionale

relevante si conform cerinţelor statutare.

Deşi normele de audit nu ne obligă să utilizăm rapoarte de audit standardizate, in practica

internaţională este intalnită tendinţa de a standardiza atat forma cat şi conţinutul raportului de

audit. Acest lucru se realizează pentru imbunătăţirea gradului de inţelegere a utilizatorilor

situaţiilor financiare, pentru o uşoară identificare a situaţiilor neobişnuite care apar şi sunt

consemnate in rapoartele de audit respective.

Astfel standardele de audit ghidează auditorii in elaborarea raportului de audit prin prezentarea

unor elemente minime pe care trebuie să le conţină un raport de audit.

În cele ce urmează, ISA 700 (actualizat 2009) stabilește structura raportului de audit:

Titlul raportului (Art. 21), prin care trebuie să se amintească de independenţa

auditorului;

Destinatarul (Art. 22);

Paragraful introductiv (Art. 23) trebuie să identifice situaţiile cărei entităţi au fost

analizate, să specifice că acestea au fost auditate, să specifice perioada situaţiilor

financiare ce au fost auditate, să facă referire la politicile contabile semnificative pentru

entitate, şi data curentă;

Responsabilitatea conducerii pentru situațiile financiare (Art. 24) în care auditorul va

specifica modul în care conducerea entității (managementul sau, în unele cazuri,

guvernanța corporativă) este responsabilă pentru alcătuirea situațiilor financiare

analizate;

58

Responsabilitatea auditorului (Art. 28) prin care auditorul va preciza că

responsabilitatea sa acoperă doar exprimarea unei opinii asupra situațiilor financiare

analizate, făcând distincția între responsabilitatea sa, și responsabilitatea conducerii. De

asemenea, conform Art. 30, auditorul trebuie să specifice că misiunea de audit s-a

desfășurat respectând Standardele Internaționale de Audit. În continuare, auditorul va

trece în revistă că în misiunea sa a efectuat proceduri specifice pentru a obține probe de

audit și că aceste proceduri țin de raționamentul profesional și de fiecare situație în parte

– evaluarea riscului, fraude, erori, evaluarea controlului intern, politicile contabile

utilizate. Nu în ultimul rând, auditorul trebuie să reitereze faptul că probleme de audit

acumulate sunt suficiente și adecvate pentru stabilirea opiniei;

Opinia auditorului (Art. 34) este paragraful cel mai important al unui raport de audit și,

în cazul în care opinia auditorului este una fără rezerve, auditorul va folosi o expresie

reglementată prin standard sau lege, ca de exemplu:

o „În conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară”;

o „În conformitate cu principiile contabile general acceptate în Țara X”;

o „În conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară și cu

prevederile Legii societăților comerciale din Țara X”.

Alte aspecte (Art. 38) care pot rezida din obligația auditorului de a adăuga explicații

suplimentare a responsabilităților sale;

Semnătura auditorului (Art. 40);

Data raportului de audit (Art. 41);

Date de contact al auditorului (Art. 42).

Referitor la structura raportul de audit, Directiva 83/349/CEE, menționează următoarele

aspecte (Art. 37 alin. 2):

Introducerea, cu informații despre identificarea conturilor care au făcut obiectul

auditului;

Descrierea auditului financiar realizat și a standardelor aplicate (standarde ISA);

Opinia auditorului: în acest paragraf apar câteva distincții față de reglementarea

internațională, fiind utilizate alte expresii pentru exprimarea opiniei, și anume:

o „Opinie fără rezerve” – echivalentul opiniei favorabile, „în conformitate cu (…)

din ISA 700;

o „Opinie cu rezerve” – echivalentul opiniei calificate din ISA 705;

o „Opinie contrară” – echivalentul opiniei defavorabile din ISA 705;

59

o „Imposibilitatea exprimării unei opinii” - aceeași ca cea din ISA 705.

o Data și semnătura auditorului

În vederea evidenția schimbările la nivelul raportului de audit în urma aplicării noilor

reglementări am considerat potrivit să prezentăm un exemplu de bune practici. Astfel prezentăm

situația unei companii care deja a aplicat noua structură a raportului de audit. În tabelul de mai

jos am preznetat comparativ structura raportului de audit înainte de modificări și după pentru o

entutate din Marea Britanie care este singura țară care încă din 2013 folosește noua structură a

raportului de audit. Conform IAASB, această nouă structură a raportului de audit va fi aplicată

începând cu anul 2016 la nivel internațional (Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015).

În ceea ce privește o comparație dintre un raport de audit curent și un raport de audit extins

(conform prevederilor emise de Consiliul pentru raportare financiară - FRC), considerăm că

raportul de audit realizat de KPMG în Marea Britanie pentru compania Rolls Royce în anul

2012, respectiv 2013, este un bun exemplu de modificări aduse raportului pentru a îmbunătăți

comunicarea dintre auditor și părțile interesate (Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015).

Tabelul 3. Analiza comparativă a structurii raportului de audit curent

cu un raport de audit extins

Poziția paragrafelor

în raport Numele paragrafelor și explicații

Raport 2012 Raport 2013 Raport 2012 Raport 2013

Titlu Începutul

raportului

Începutul

raportului

Raportul auditorului

independent

Raportul auditorului

independent

Adresat către: Începutul

raportului

Începutul

raportului

Acționarii Rolls-

Royce Holdings

Acționarii Rolls-Royce

Holdings plc

Paragraf introductiv După titlu

Se pune

accent pe

opinia

auditorului –

raportul

începe prin a

face referire

la opinie

Numele entității

auditate, denumirile

situațiilor financiare

auditate, data/

perioada situațiilor

financiare auditate

Inclus în primul

paragraf: Opinia

auditorului

Numele entității auditate,

denumirile situațiilor

financiare auditate, data/

perioada situațiilor

financiare auditate

Responsabilitatea

managementului

pentru situațiile

financiare

Primul

paragraf

Ultimul

paragraf

Responsabilitățile

managementului și ale

auditorului

Scopul raportului și

responsabilități

Responsabilitatea

auditorului

Al 2-lea

paragraf

Al 3-lea

paragraf

Scopul auditului

situațiilor financiare

Aplicarea materialității și

o privire în ansamblu a

scopului auditului

60

Poziția paragrafelor

în raport Numele paragrafelor și explicații

Raport 2012 Raport 2013 Raport 2012 Raport 2013

Opinia auditorului Al 3-lea

paragraf

Primul

paragraf

Opinia asupra

situațiilor financiare

Situațiile financiare

prezintă o imagine

fidelă și corectă, în

concordanță cu IFRS.

Opinia asupra situațiilor

financiare este fără

rezerve

Situațiile financiare

prezintă o imagine fidelă

și corectă, în concordanță

cu IFRS.

Opinia asupra altor

aspecte

Al 4-lea

paragraf

Al 4-lea

paragraf Existent Existent

Aspecte necesare de

raportat (legislație

UK)

Al 5-lea

paragraf

Al 5-lea

paragraf Existent Existent

Aspectele cheie ale

auditului (Key

Audit Matters)

Inexistent Al 2-lea

paragraf Inexistent

Evaluarea riscurilor

Auditorul prezintă pragul

de semnificație, cele mai

semnificative riscuri de

denaturare semnificativă

(problematicile cheie ale

auditului); un sumar al

răspunsurilor auditorului

cu privire la aceste

riscuri; observații cheie

privind acele riscuri, în

cazul în care sunt

relevante.

Numele

partenerului de

audit

Finalul

raportului

Finalul

raportului Existent Existent

Data raportului de

audit

Finalul

raportului

Finalul

raportului Existent Existent

Adresa auditorului Finalul

raportului

Finalul

raportului Existent Existent

Sursă: Kiss, Fülöp & Cordoș, 2015, Proiecţie pe baza rapoartelor anuale Rolls-Royce

În cazul companiei Rolls-Royce, raportul de audit statutar se transformă dintr-un document

formalizat cu o structură bine-cunoscută de foarte mulți ani și cu dimensiunea de o pagina în

anul 2012 (Raportul anual Rolls Royce, 2012), într-un raport modificat și extins în 2013. În

acest nou raport primul paragraf este dedicat opiniei auditorului privind conformitatea

situațiilor financiare, aspect ce denotă importanța acordată opiniei auditorului în structura

61

raportului. O altă schimbare importantă este includerea celor mai importante aspecte aferente

misiunii de audit (Key Audit Matters). Câteva dintre paragrafe își schimbă poziționarea în

raport; opinia auditorului este paragraful de început al raportului pentru a acorda o importanță

sporită acestuia. O altă schimbare majoră este includerea „aspectelor cheie ale auditului”, o

secțiune în care auditorul prezintă riscurile la care entitatea este expusă și modul în care aceste

riscuri au fost abordate (Raportul anual Rolls Royce, 2013), fiind exact ceea ce utilizatorii de

informații financiare așteptau de la raportul de audit.

62

4 Concluzii

Reacţiile la numărul din ce în ce mai mare al scandalurilor financiare din ultimii ani, provocate

de erorile şi, mai ales, de fraudele financiar-contabile, duc la conștientizarea și creșterea

semnificativă a interesului pentru ceea ce reprezintă forme și procese de guvernanță corproativă

eficientă. Astfel putem remarcăm faptul că se acordă, o aploare tot mai mare chiar dacă treptat,

în funcție de nivelul de dezvoltare al fiecărei țări conceptului de guvernanței corporative.

Cercetarea noastră a vizat guvernanța corporativă, un subiect intens dezbătut în ultima perioadă

datorită eşecurilor unor faimoase companii internaţionale.

Având în vedere atingerea obiectivelor propuse în cadrul cercetării, demersul nostru științific

s-a bazat pe o abordare deductivă de la general la particular. Astfel am pornit de la definiția

dată de comitetul Cadbury și Tricker “părintele” guvernanței corporative așa cum la denumit

Cadbury, la nivel internațional, iar la nivel european am abordat conceptul din perspectiva

OECD.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică definește guvernanţa corporativă ca

fiind sistemul prin care companiile sunt conduse şi controlate. În România abordarea

conceptului de guvernanță corporativă a fost inițiat de proiectul Alianţa Strategică a Asociaţilor

de Afaceri (ASAA), alături de parteneri precum Confederaţia Întreprinzătorilor Particulari din

judeţul Timiş şi Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti în anul

1999 prin elaborarea proiectului „Codul voluntar de conducere corporativă”. Totodată, s-au

adus și modificări în legea societăților comerciale, astfel devenind cunoscută și pe plan național

noțiunea de guvernanță corporativă sau conducere corporatistă.

O guvernanţă corporativă eficientă poate fi atinsă doar dacă sunt respectate toate principiile

OECD. Este tot mai aparent că investitorii se îndreaptă spre acele entității unde sunt aplicate

standarde înalte de guvernanță corproativă, în vederea profitabilității investițiilor făcute, de

aceea, și entitățiile sunt oarecum presate în vederea alinierii la practicile recomandate de

reglementări. Totuși, aceste principii și reglementări nu ar trebui percepute ca fiind doar o

obligativitate de îndeplinit, ci, mai cu seamă un mod de a deține un avantaj concurențial și de a

fi profitabil.

Buna guvernanță corporativă este considerată astăzi acel element care asigură apărarea

intereselor tuturor părților implicate, într-un fel sau altul, în procesele desfășurate la nivelul

unei companii, fie că este vorba de conducere, execuție sau finanțare. Definițiile date acestui

concept conduc toate spre ideea de colaborare între management și acționariat, fiind astfel

63

înlăturat veșnicul conflict conform căruia managerii nu apără suficient de bine interesele

acționarilor.

Pentru reglementarea guvernanței corporative au fost emise coduri de bune practici care să ofere

puncte de reper companiilor cu privire la modul de concepere a structurilor organizaționale,

relațiile existente între acestea, caracteristicile persoanelor însărcinate cu guvernanța, raportarea

financiară etc.

Majoritatea codurilor de guvernanță corporativă au la bază declarația „Aplici sau explici”,

flexibilitatea fiind principala lor caracteristică. Astfel, dacă există motive plauzibile pentru non-

conformitatea cu prevederile codului de guvernanță corporativă aplicabil, compania în cauză

va include/atașa în raportul anual o declarație în care va prezenta motivele non-conformității.

Așa cum am menționat deja, codurile de guvernanță corporativă includ prevederi referitoare la

structurile organizaționale și relațiile dintre acestea. Ar trebui să se regăsească informații cu

privire la sistemul de control intern, audit intern, audit financiar, managementul riscurilor etc.

Întrucât imaginea și renumele unei companii sunt elemente cărora li se acordă un maxim de

importanță, este necesară certificarea situațiilor financiare, asigurând astfel utilizatorii de

realitatea și corectitudinea informațiilor prezentate. Aici intervine munca auditorului financiar,

rolul său neputând fi neglijat pentru o bună guvernanță corporativă.

Plecând de la o abordare conceptuală a raportării în audit, am surprins cele mai importante

aspecte, fixate prin standardele şi reglementările în domeniu. În continuare am efectuat o

examinare a literaturii în domeniu prin consultarea literaturii în domeniul raportării în audit.

Considerăm că atingerea unei funcții de audit în contextul guvernanței corporative eficiente se

bazează pe două paliere și șase elemente definitorii. Astfel, considerăm că palier intern este

reprezentat de patru elemente: controlul intern, consiliul de administrație, managementul

riscului și raportarea financiară iar palierul extern este reprezentat de alte trei elemente: opinia

auditorului extern, încrederea investitorilor și transparența informațiilor. Prin interacțiunea

celor șapte elemente și eficientizarea fiecărei element se contribuie la eficientizarea funcției de

audit în contextul guvernanței corporative.

Societatea continuă să dețină aşteptări foarte mari din partea auditorilor, astfel profesia de audit

trece printr-o continuă transformare.

Principala caracteristică a auditorului financiar trebuie să fie independența. În cazul în care

auditorul este conștient de existența anumitor factori care ar putea să îi afecteze obiectivitatea

64

și raționamentul profesional, prin prisma principiilor etice, acesta este obligat să prezinte

situația în care se află și să refuze misiunea de audit extern. Pe lângă activitatea de auditare a

situațiilor financiare întocmite de companii, există numeroase cazuri în care auditorii financiari

furnizează și servicii de consultanță. În literatura de specialitate este exprimat dezacordul cu

privire la oferirea de servicii non-audit în cadrul companiei auditate, întrucât independența

auditorului poate fi afectată, cu atât mai mult cu cât onorariile percepute pentru serviciile non-

audit pot depăși costurile misiunii de audit.

Raportarea în audit constituie o activitate complexă iar opinia exprimată de auditor are un aport

important în deciziile investitorilor. Considerăm că propunerile și modificările din ultima

perioadă realizate de IAASB vor aduce plusvaloare pentru utilizatori, prin noua secțiune privind

problematici cheie ale auditului (ISA 701), dar și prin revizuire standardului ISA 570.

Afirmația noastră este întârită de răspunsurile primite de IAASB de la utilizatorii informațiilor

astefl în urma analizei și prelucrării datelor au apărut pe 15 ianuarie 2015 o serie de modificări

în domeniul auditului. Printre aceste modificări dorim să amintitm doar căteva care au o

influneță directă asupra raportării comprehensive în audit. Printre standardele revizuite se

enumeră:

ISA 260 (revizuit), Comunicarea problemelor de audit celor responsabili cu

guvernanța

ISA 570 (revizuit), Principiul continuităţii activităţii

ISA 700 (revizuit), Formarea unei opinii şi raportarea cu privire la situaţiile financiare

ISA 701, Modificări ale raportului auditorului independent

ISA 705 (revizuit), Modificări ale opiniei raportului auditorului independent

ISA 706 (revizuit), Paragrafele de observaţii şi paragrafele explicative din raportul

auditorului independent

În conformitate cu modificările ISA 210, 220, 230, 510, 540, 580, 600, și 710.

Considerăm că, totodată, ar fi importantă analiza diferențelor între standardele vechi și cele

publicate la începutul anului 2015 cu aplicabilitate din 2016.

Având în vedere că noiile standarde se vor aplica doar din 2016, am prezentat un exemplu de

bune practici de la o entitate care deja aplica noua structură a raportului de audit din Marea

Britanie.

În urma analizei se remarcă faptul că structura raportului se modifică începând cu partea cea

mai esențaială și anume opinia auditorului. Pe lângă elemenele deja cunoscute de noi apar și

65

aspectele cheie ale auditului astfel raportul de audit luând noi forme și noi dimensiuni. De la

raportul de audit de una-două paginii transformându-se acesta într-un raport mult mai amplu.

Ca și o limitare a cercetării putem spune că este faptul că nu am reușit la momentul de față să

realizăm o analiză a influneței standardelor modificate sau noi emise, mai mult de atât o analiză

a infulenței respondenților asupra modificărilor aduse considerăm ca ar fi de mare interes.

66

Surse bibliografice

Agoglia, Ch., Doupnik, T.S. & Tsakumis, G.T. (2011), Principles-Based versus Rules-Based

Accounting Standards: The Influence of Standard Precision and Audit Committee

Strength on Financial Reporting Decisions. The Accounting Review: May 2011, Vol. 86,

No. 3, pp. 747-767.

Akhtaruddin, M. (2005) ”Corporate mandatory disclosure practices in Bangladesh”, The

International Journal of Accounting, Vol. 40: 399-422.

Albu, N.,Vasile, L.G., Albu, C.N. & Mateescu, R.(2014), Transparency and quality of financial

disclosures. The case of Romanian listed companies, Theoretical Journal of Accounting

(Zeszyty Teoretyczne Rachunkowości), issue: 78 / 2014, pages: 724, on www.ceeol.com

Ali, M., K. Ahmed & Henry, D. (2004) ”Disclosure compliance with national accounting

standards by listed companies in South Asia”, Accounting and Business Research, Vol.

34, 3: 188-199.

Asare, S., Wright, A. (2009), ”Investors', Auditors', And Lenders' Understanding of the

Message Coveyed by the Standard Audit Report”, Accounting Horizons: June 2012, Vol.

26, No. 2, pp. 193-217.

Asare, S., Wright, A. (2012), Investors', Auditors', And Lenders' Understanding of the Message

Coveyed by the Standard Audit Report, Accounting Horizons: June 2012,

Vol. 26, No. 2, pp. 193-217.

Aschauer, E. (2013): Familiarity Threat Argument Revisited: Confidence, Trust and

Professional Skepticism, European Accounting Association 2013 Doctoral Colloquium,

http://www.eaa2013.org/userfiles/file/AU%20abstracts%20-%2017_04_13.pdf

Baker, R.C. et. al (2010), One, two or more statutory auditors: a comparison of France, Italy

and the United States Un ou plusieurs auditeurs pour la même entité: une comparaison

entre la France, l'Italie et les Etats-Unis, Multiple Auditors, congrès AFC.

Baker, R.C., Camodeca, R., Canziani, A. and Mikol, A. (2010), One, two or more statutory

auditors: a comparison of France, Italy and the United States Un ou plusieurs auditeurs

pour la même entité: une comparaison entre la France, l'Italie et les Etats-Unis, Multiple

Auditors, congrès AFC.

Beauchamp, T., & Bowie, N. (Eds.). (2004). Ethical theory and business (7th ed.). Upper

Saddle River, NJ: Pearson Prentice Hall.

Becker, C.L., Defon, J.J.& Subramanyam K.R.(1998), ”The effect of audit quality on earnings

management”, Contemporary Accounting Research, nr. 15, pp.1-24.

67

Beuren I.M. &Nass, S.(2013), Theiss, Viviane; Cunha, Paulo Roberto da, Audit Committee

Characteristics Proposed in the Corporate Governance Code in Brazil and Other

Countries, Revista de Educação e Pesquisa em Contabilidade . oct-dec2013, Vol. 7, Issue

4, pp. 393-409. 17 p.

Borlea, S.N., Achim, M.V., Breban, L. (2013), Theoretical and practical approaches regarding

the adoption of corporate governance codes, Studia Universitatis „Vasile Goldiș” Arad,

vol. 23, issue 3:30-41.

Bostan, I., Grosu, V.(2010), ”Rolul auditului intern în optimizarea guvernanței corporatiste la

nivelul grupurilor de întreprinderi”, Economie teoretică și aplicată, volumul XVII, nr. 2;

Bostick, L., Luehlfing, M. (2004), ”Minimizing the expectation gap”, Academy of Accounting

and Financial Studies Journal, Volume 8, Number 1, 2004, pp. 51-61.

Boța-Avram, C. & Matiș, D. (2011), The analysis of European union corporate governance

codes from the perspective of external audits contribution / Analiza codurilor de

guvernanță corporativă de la nivelul Uniunii Europene din perspectiva contribuției

auditului extern, Revista de Audit Financiar, august, vol. 9:8:11-21.

Boța-Avram, C. (2012), Developments of financial audit function in Europeancorporate

governance, International Journal of Business Research, Iulie, vol. 12:3.

Braithwaite, T. (2010) ‘Votes on US financial reform to be tight amid bill’s late changes’,

Financial Times (Asia),10 May, p. 4.

Brandao de Brito, J.M. (2009), New rules on liquidity could do more harm than good, Financial

Times (Asia),3 December, p. 9.

Brown, P., Beekes, W. and Verhoeven, P. (2011), Corporate governance, accounting and

finance: A review. Accounting & Finance, 51: 96–172. doi: 10.1111/j.1467-

629X.2010.00385.x

Cadbury Report: http://www.ecgi.org/ codes/all_codes.php

Campbell D.(2008), ”Între reguli şi principi Coduri de guvernanţă corporativă – analiză

comparativă”, Audit Financiar, nr. 11.

Capulong, M.V., Edwards D., Webb D.& Zhang J. (2000), Corporate Governance and Finance

in East Asia: A Study of Indonesia, Republic of Korea, Malaysia, Philippines and

Thailand, Volume One (Consolidated Report, Asian Development Bank, Manila.

Carcello J.V., Hermanson D.R., and Ye Z.(2011), Corporate Governance Research in Accounting

and Auditing: Insights, Practice Implications, and Future Research Directions, AUDITING:

A Journal of Practice & Theory: August 2011, Vol. 30, No. 3, pp. 1-31.

68

Chen, C. & Jaggi, B. (2000) ”Association between independent non-executive directors, family

control and financial disclosures in Hong Kong”, Journal of Accounting and Public

Policy, Vol. 19, 4-5: 285-310.

Christensen, B. E., S. M. Glover, and C. J. Wolfe (2014) ”Do Critical Audit Matter Paragraphs

in the Audit Report Change Nonprofessional Investors' Decision to Invest? ” AUDITING:

AJournal of Practice & Theory.

Christensen, B., Elder, R., Glover, S. (2015), Behind the Numbers: Insights into Large Audit

Firm Sampling Policies, Accounting Horizons, Vol. 29, No. 1, pp. 61-81.

Christensen, B., Glover, S., Wolfe, C. (2014), Do Critical Audit Matter Paragraphs in the

Audit Report Change Nonprofessional Investors’ Decision to Invest?, Auditing: A

Journal of Practice & Theory, Vol. 33, No. 4, pp. 71-93.

Chung H.H. & Wynn J.P.(2014), Corporate governance, directors' and officers' insurance

premiums and audit fees, Managerial Auditing Journal, Vol. 29 Iss: 2, pp.173-195

Citron, D.B., Taffler R.J., Uang J.Z., 2008, ”Delays in reporting price – sensitive informacion:

The case of going concern” , Journal of Accounting and Public Policy,

nr. 27, pp. 19-37.

Coffee, J. (1999) ‘The future as history: the prospects for global convergence in corporate

governance and its significance’, Northwestern University Law Review, Vol. 93, p. 641

Coram, P., Mock T., Turner J., and Gray G. (2011) The communicative value of the auditor’s

report, Australian Accounting Review 21 (3): 235-252.

Coram, P., Mock, T., Turner, J., Gray, G. (2011): The Communicative Value of the Auditor’s

Report, Australian Accounting Review, Vol. 21, Issue 3, pp. 235-252.

Cordoș G.S.(2015), IMPLICATIONS OF THE CURRENT EXPOSURE DRAFT ON AUDIT

REPORTING, Management Intercultural, Volumul XVII, Numărul 33 / 2015, p. 61-70.

Crowther, D., & Jatana R. (2005). Agency theory: a cause of failure in corporate governance.

In: D. Crowther and R. Jatana (eds.) International dimensions of corporate social

responsibility, 1, 135-152.

Daneshkhu, S. and Hall, B. (2010) ‘Paris looks for €360M from bank bonus tax’,Financial

Times (Asia),13 January, p. 5.

Dănescu, T. (2007), Audit financiar: convergenţe intre teorie şi practică, Irecson, Bucureşti

DeFond, M.L., Francis, J. R. &Wong, T. J., (2000) ”Auditor Industry Specialization and Market

Segmentation: Evidence from Hong Kong”, Auditing, Spring (19) (1), pp. 49-66.

69

Deng, M., Lu, T., Simunic, D. A. & Ye, M. (2014), „Do Joint Audits Improve or Impair Audit

Quality?”. Journal of Accounting Research, 52: 1029–1060. doi: 10.1111/1475-

679X.12060.

Donaldson, T. and Preston, L.E. (1995), ‘The Stakeholder Theory of the Corporation: Concepts,

Evidence and Implications’, Academy of Management Review, 20(1): 65-91.

Dunbar A. E. & Weber D. P. (2014) ”What Influences Accounting Research? A Citations-Based

Analysis”. Issues in Accounting Education: February 2014, Vol. 29, No. 1, pp. 1-60.

Erkens D.H. & M.H.P.(2007), Corporate governance in the 2007–2008 financial crisis:

Evidence from financial institutions worldwide, Journal of Corporate Finance, Volume

18, Issue 2, April 2012, Pages 389-411.

Ettredge M., Heintz J., Li Ch., and Scholz S. (2011) Auditor Realignments Accompanying

Implementation of SOX 404 ICFR Reporting Requirements. Accounting Horizons:

March 2011, Vol. 25, No. 1, pp. 17-39.

Eulerich M., Theis J., Velte P. & Stiglbauer M.(2013), Self-Perception of the Internal Audit

Function within the Corporate Governance System -- Empirical Evidence for the

European Union (December 6, 2012). Problems and Perspectives in Management (PPM)

11 (2013), 57-72. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=2521057

Federația Internațională a Contabililor (2009), Reglementări Internaționale de audit, asigurare

și etică: Audit financiar 2008, Editura Irecson, vol. 2.

Feleagă, N., Dragomir, D. V.,Feleagă L. & Balaciu D.(2010), ”Comparative international

perspectives on marketoriented models of corporate governance”, Analele Universității

din Oradea. Științe Economice, ISSN-1582-5450, p. 516-522.

Feleagă, N., Vasile, C.(2006), Guvernanța întreprinderii, între classicism și modernism

(Corporate Governance between Clasicism and Modernism), Revista de economie

teoretică și aplicată, serie nouă, Anul XIII, Nr. 7 (502).

Financial Accounting Standards Board. (FASB). (2011). Disclosures about Risks and

Uncertainties and the Liquidation Basis of Accounting. Norwalk, CT: FASB.

Financial Accounting Standards Board. (FASB). (2012). Minutes of the May 2, 2012 Board

Meeting. Norwalk, CT: FASB.

Francis J.R.& Krishanan J.(1999), ”Accounting accruals and auditor reporting conservatism”,

Contemporary Accounting Research, 16(1), pp. 135-165.

Fülöp M. T. & Pintea O. M. (2014), Effects of the new regulation and corporate governance of the

audit profession, SEA-Practical application of Science,Volume II, Issue 2(4), pp. 545-554.

70

Fülöp M. T.(2013), Audit opinions for listed entities for the first category on the Romanian

Stock Exchange, Studia Universitatis “Vasile Goldiș” Arad, Economic Series Vol. 23.

issue 4, pp. 103-108.

Fülöp, M.T. (2012), Auditul în guvernanța corporativă, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca

Gilson, R. (2001) ‘Globalizing corporate governance: convergence of form or

function’,American Journal of Comparative Law,Vol. 49, p. 329.

Gold, A., Gronewold, U., Pott, C. (2012), ”The ISA 700 Auditor's Report and the Audit

Expectation Gap - Do Explanations Matter? ”,International Journal of Auditing,

Vol. 16, No. 3, pp. 286-307.

Gold, A., Gronewold, U., Pott, C. (2012): The ISA 700 Auditor's Report and the Audit

Expectation Gap - Do Explanations Matter?, International Journal of Auditing, Vol. 16,

No. 3, pp. 286-307.

Gray G., Turner J., Coram P., and Mock T. (2011): Perceptions and Misperceptions Regarding

the Unqualified Auditor’s Report by Financial Statement Preparers, Users, and Auditors,

American Accounting Association: Accounting Horizons, Vol. 25, No. 4, pp. 659-684.

Gray P., Williamson J.B., Karp D.A. &Dalphin J.R.(2007), ”The Research Imagination – an

introduction to qualitative and quantitative method”s, Cambridge University Press,

ISBN-13 978-0-511-33417-7, Cambridge, p.480.

Gray, G., J. Turner, P. Coram, and T. Mock. (2011). Perceptions and misperceptions regarding

the unqualified auditor’s report by financial statement preparers, users and auditors.

Accounting Horizons 25 (4): 659-684.

Hansmann H, Kraakman R (2001), The End of History for Corporate Law. Georgetown Law

Journal;89:439-68.

He W. & Wei K.K.(2009), What drives continued knowledge sharing? An investigation of

knowledge-contribution and-seeking beliefs, Decision Support Syst., vol. 46, pp. 826 -838

Hermes, N., Postma, T., Zivkov, O. (2006), Corporate governance codes in The European

Union. Are they driven by external or domestic forces?, International Journal of

Managerial Finance, vol. 2, no. 4: 280-301.

Hofstetter, Karl (2002), Corporate Governance in der Schweiz –Bericht im Zusammenhang mit

den Arbeiten der Expertengruppen Corporate Governance, Zürich.

Hopt, K., Kanda, H., Roe, M. and Wymeersch, E. (Eds.) (1998) Comparative Corporate

Governance – The State of the Art and Emerging Research,Clarendon Press, Oxford.

71

Horak, H. & Bodiroga-Vukobrat, N. (2011), EU Member state’s experiences with the `comply

or explain` principle in corporate governance, Croatian Yearbook of European

Law&Policy, no. 7:179-200.

Hossain, M., Tan, L. M. & Adams, M. (1994) ”Voluntary disclosure in an emerging capital

market: some empirical evidence from companies listed on the Kuala Lumpur stock

exchange”, The International Journal of Accounting, Vol. 29, 4: 334-352.

Ibrahim E.S.E. (2009), The impact of capital‐structure choice on firm performance: empirical

evidence from Egypt, The Journal of Risk Finance, Vol. 10 Iss: 5, pp. 477- 487.

Ihendinihu, J., Robert, S. (2014): Role of Audit Education in Minimizing Audit Expectation Gap

(AEG) in Nigeria, International Journal of Business and Management, Vol. 9,

No. 2, pp. 203-211.

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). (2008a). International

Standard for Auditing (ISA) 706. Emphasis of Matter Paragraphs and Other Matter

Paragraphs in the Independent Auditor’s Report.

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). (2008b) International

Standard for Auditing (ISA) 720. The Auditor’s Responsibilities Relating to Other

Information in Documents Containing Audited Financial Statements.

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). (2009) .http://www.ifac.org/

sites/default/files/downloads/a036-2010-iaasb-handbook-isa-700.pdf

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). (2012a). Improving the

Auditor’s Report. Invitation to Comment. New York, NY: IFAC.

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). (2012b). IAASB Strategy and

Work Program, 2012-2014. June. Available at: http://www.ifac.org/sites/

default/files/publications/files/IAASB%20Strategy%20and%20Work%20Program%202

012-2014-final.pdf.

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). (2013) Exposure Draft:

Reporting on Audited Financial Statements: Proposed New and Revised International

Standards on Auditing (ISAs). Available at: https://www.ifac.org/sites/default/

files/publications/files/Complete%20ED,%20Reporting%20on%20Audited%20Financi

al%20Statements.pdf.

International Auditing and Assurance Standards Board (IAASB). 2012 Summary of Comments

on Key Improvements Included in the Invitation to Comment (ITC). Available at:

http://goo.gl/zjjfdw.

72

International Auditing and Assurances Standards Board (IAASB). (2011). Enhancing the value

of auditor reporting: Exploring options for change. Available at:

http://www.ifac.org/sites/default/files/publications/exposure-drafts/CP_Auditor_

Reporting-Final.pdf

Ionescu, L. (2009), Auditul statutar al situațiilor financiare anuale și importanța acestuia în

condițiile crizei economice internaționale, Revista Contabilitatea, expertiza și auditul

afacerilor, nr. 3, 66-68.

Jenkins, P., et al. (2010) ‘Bankers’ fury at UK bonuses supertax’, Financial Times (Asia),10

December, p. 1.

Jensen, M.C., Meckling, W.H. (1976): Theory of the firm: managerial behaviour, agency costs

and ownership structure, Journal of Financial Economics, Vol. 3, No. 4, pp. 305-360.

Jud G.(1996), Die Überwachung der Unternehmen durch deren Organe, Treuhand-Kammer,

Zürich.

Keasey K., Thompson St. & Wright M. (2005), Corporate Governance: Accountability,

Enterprise, and International Comparisons. Wiley.

Keefe, J. (2010) Fixing a failed US pension scheme, Financial Times (Asia),25 January, p. 9.

Kiss C., Fülöp M.T. & Cordoș G.(2015), Relevant aspects regarding the changes of the statutory

audit report in the light of international regulations, Audit Financiar, Anul XIII , nr. 26 -

6/2015, ISSN – 1583 – 5812( pentru formatul tipărit) ISSN – 1844 – 8801 (pentru

formatul electronic), pp. 63-73.

Kouakou, D., Boiral, O., Gendron, Y. (2013), ISO auditing and the construction of trust in

auditor independence, Accounting, Auditing & Accountability Journal, vol. 26,

no. 8, 1279-1305.

Krenn. M. (2014), Decoupling as a sustainable firm response to pressures for convergence and

divergence in corporate governance: the case of codes of good corporate governance,

Journal of Management Policy and Practice, vol.15, no.4, 103-117.

Krishnan, J.(2005), ”Audit Committee Quality and Internal Control: An Empirical Analysis”,

The Accounting Review, 80(2), pp. 649-678.

La Porta, R., Lopez-de-Silanes, F., Shleifer, A. and Vishny, R. (1997) ‘Legal determinants of

external finance’, Journal of Finance, Vol. 52, No. 3, pp. 1131-1150.

La Porta, R., Lopez-de-Silanes, F., Shleifer, A. and Vishny, R. (1998) ‘Law and finance’,

Journal of Political Economy, Vol. 106, No. 6, pp. 1113-1155.

73

Lawrence, A., Minutti-Meza, M., and P. Zhang. (2011) ”Can Big 4 versus Non-Big 4

Differences in AuditQuality Proxies Be Attributed to Client Characteristics? ” The

Accounting Review 86 (1): 259-286.

Lesage, C., Wechtler, H. (2012), ”An inductive typology of auditing research”,Contemporary

Accounting Research, Vol. 29, No. 2, pp. 487-504.

Lin, L., Tepalagul, N. (2012): Auditor Independence and Audit Quality: A Literature Review,

Rutgers University.

Magnier, V. (2014), Harmonization process for effective corporate governance in the European

Union: From a historical perspective to future prospects, Journal of Law and Society,

vol. 41, no. 1, 95-120.

Maijoor, S., and A. Vanstraelen. (2012): Research opportunities in auditing in the EU, revisited.

Auditing: A Journal of Practice & Theory Vol. 31, No. 1, 115-126.

Mallin Ch.A.(2006), Handbook on International Corporate Governance Country Analyses,

Edward Elgar, ISBN-13: 978 1 84542 034 5, ISBN-10: 1 84542 034 9.

Martens, D., Bruynseels, L., Baesens, B., Willekens, M., Vabthienen, J.(2008), ”Predicting

going concern opinion with data mining”, Decision Support Systems 45, p. 765.

Mason Ch. & Simmons J.(2014), Embedding Corporate Social Responsibility in Corporate

Governance: A Stakeholder Systems Approach, Journal of Business Ethics, January

2014, Volume 119, Issue 1, pp 77-86.

Mărculescu, A., Viasu, I. (2010) ”Perceptia publicului privind detectarea si raportarea erorilor

si fraudelor in procesul de audit”, Studia Universitatis "Vasile Goldis" Arad, Seria Stiinte

Economice Anul 2010 Partea a II-a, pp. 257-261.

Mihret D.G. & Admassu M.A.(2011), Reliance of external auditors on internal audit work: a

corporate governance perspective, International business research, vol. 4, no. 2, pp. 67-79.

Mintz, S.M. (2005), Corporate Governance in an International Context: legal systems,

financing patterns and cultural variables, Blackwell Publishing Ltd, vol. 13, no. 5.

Mock, T. J., Bedard J., Coram P., Davis S., Espahbodi R., and Warne R.C. (2013) ”The audit

reporting model: Current research synthesis and implications” Auditing: A Journal of

Practice & Theory 32 (1) (supplement): 323-351.

Mock, T. J., Jean Bedard, Paul Coram, Shawn Davis, Reza Espahbodi, and Rick C. Warne.

2013. The audit reporting model: Current research synthesis and implications. Auditing:

A Journal of Practice & Theory 32 (1) (supplement): 323-351.

74

Mock, T., Bedard, J., Coram, P., David, S., Espahbodi, R., Warne, R. (2012) ”The Auditor's

Reporting Model: Current Research Synthesis and Implications”, Auditing: A Journal of

Practice & Theory: 2013, Vol. 32, No. Supplement 1, pp. 323-351.

Mouselli S.& Hussainey K. , (2014), Corporate governance, analyst following and firm value,

Corporate Governance, Vol. 14 Iss: 4, pp. 453-466.

Mouselli S., Abdulraouf R.& Jaafar A. , (2014), Corporate governance, accruals quality and

stock returns: evidence from the UK, Corporate Governance, Vol. 14 Iss: 1, pp. 32-44.

OECD (2004), OECD Principles of Corporate Governance, disponibil online la adresa

http://www.oecd.org/daf/ca/corporategovernanceprinciples/31557724.pdf

Okafor, C., Otalor, J. (2013): Narrowing the Expectations Gap in Auditing: The Role of the Auditing

Profession, Research Journal of Finance and Accounting, Vol. 4, No. 2, pp. 43-52.

Owusu Ansah S., Leventis S., (2006) ”Timeliness of corporate annual financial reporting in

Greece”, European Accounting Review, nr. 15, pp. 273-287.

Palmrose, Z. and S. Scholz. 2002. The Accounting Causes and Legal Consequences of Non-

GAAP Reporting: Evidence from Restatements. Contemporary Accounting Research

Conference.

Peel, Q., Masters, B., Jones, S. and van Duyn, A. (2010), Call for derivatives rules reform,

Financial Times (Asia),11 March, p. 2.

Phillips, R., R. E. Freeman, A. Wicks. (2003) ”What stakeholder theory is not” Bus. Ethics

Quart. 13(4) 479-502.

Popescu R.(2007), ”Raportul CADBURY”, într-o nouă ediţie, Audit Financiar, nr. 2.

Porter, B., Ó hÓgartaigh, C., and Rachel B. (2009) ”Report on Research Conducted in the

United Kingdom and New Zealand in 2008 Investigating the Audit Expectation-

Performance Gap and Users’ Understanding of, and Desired Improvements to, the

Auditor’s Report” Research Commissioned by the IAASB.

Prawitt D.P., Sharp N.Y. & Wood D.A.(2011), Reconciling Archival and Experimental

Research: Does Internal Audit Contribution Affect the External Audit Fee?. Behavioral

Research in Accounting: Fall, Vol. 23, No. 2, pp. 187-206.

Prawitt, D. F., Sharp, N. Y.& Wood, D. A. (2012), Internal Audit Outsourcing and the Risk of

Misleading or Fraudulent Financial Reporting: Did Sarbanes-Oxley Get It Wrong?.

Contemporary Accounting Research, 29: 1109–1136. doi: 10.1111/j.1911-

3846.2012.01141.x

75

Prencipe A.& Bar-Yosef S., (2011) Corporate Governance and Earnings Management in

Family-Controlled Companies, doi: 10.1177/0148558X11401212 Journal of Accounting,

Auditing & Finance April 2011, vol. 26, no. 2, pp. 199-227.

Price Waterhouse Coopers http://www.pwc.de/portal

Raffournier, B. (1995) ”The determinants of voluntary financial disclosure by Swiss listed

companies”, European Accounting Review, Vol. 4, 2: 261-280.

Ronald W. Masulis, Cong Wang & Fei Xie (2012), Globalizing the boardroom — The effects

of foreign directors on corporate governance and firm performance, Journal of

Accounting and Economics, Volume 53, Issue 3, June 2012, pp. 527-554.

Rusovici A.&Popescu R. (2008), ”Contribuţii internaţionale la dezvoltarea conceptului de

guvernanţă corporativă”, Audit Financiar, nr. 9.

Samaha, K., et al.(2011), The extent of corporate governance disclosure and its determinants in

a developing market: The case of Egypt, Advances in Accounting, incorporating

Advances in International Accounting (2012), doi: 0.1016/j.adiac.2011.12.001

Seidl, D. (2007), Standard setting and following in corporate governance: an observation-

theoretical study of the effectiveness of governance codes, Organization, vol. 14,

no. 5:705-727.

Shleifer, Andrei şi Vishny, Robert W.(1997), A Survey of Corporate Governance, The Journal

of Finance, nr. 52.

Solomon J.(2007), Corporate Governance and accountability, Second Edition,

JohnWiley&Sons, Ltd, England.

Sorensen, K.E. (2009), Disclosure in EU Corporate Governance – A Remedy in Need of

Adjustment?, European Business Organization Law Review, no. 10:255-283.

Tiron Tudor A., Fülöp M. T., Cîrstea A.(2009), ”Investigation of audit reports in the Romanian

listed entities”, International Journal of Business Research, 9(7), Vol. 9, Issue 7, ISSN

1555-1296, p1-5; Charts, Ulrich’s International Periodicals Directory.

Tricker, R.I. (1984) Coporate Governance-Practices, procedures and power in Britisch

companies and their board of directors, Oxford.

Tricker, R.I. (1996), ”Pocket Director”, The Economist Books, London.

Tricker, R.I.(2009), Corporate Governance - principles, policies and practices, Oxford

University Press, Oxford.

Turley S.& Zaman M. (2014), The Corporate Governance Effects of Audit Committee,

Accounting and Regulation, 2014, pp. 133-159.

76

Wu, M. 2002. Earnings restatements: A capital market perspective. Working paper, New York

University.

Zaman, M., Hudaib, M. & Haniffa, R. (2011), Corporate Governance Quality, Audit Fees and

Non-Audit Services Fees. Journal of Business Finance & Accounting, 38: 165-197.

doi: 10.1111/j.1468-5957.2010.02224.x

Zikmund, P. (2008): ”Reducing the Expectations Gap”,The CPA Journal, Vol. 78, No. 6,

pp. 20-25.