Ilia Efimovici Repin (Илья Ефимович Репин) ( 5 august 1844 la Ciuguev, lângă Harkov, Imperiul Rus, în prezent în Ucraina – 29 septembrie 1930, Kuokkala, pe atunci în Finlanda, astăzi Repino, Rusia) a fost unul dintre cei mai importanţi pictori realişti ruşi, aparţinând cunoscutei şcoli artistice Peredvijniki (Передвижники). Lucrările sale conţin adesea înţelesuri adânci, psihologice şi exprimă tensiunile din interiorul ordinii sociale existente în vremea sa. Spre sfârşitul anilor 1920, în Uniunea Sovietică au început să fie publicate numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” şi „realist” ce trebuia imitat de artiştii sovietici „social realişti”.Repin s-a născut în oraşul Ciuguev, gubernia Harkov, în inima regiunii istorice denumită Sloboda Ucraina. Părinţii săi au fost colonişti militari ruşi. A luat primele lecţii de desen când a început să lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov, un talentat pictor de icoane din oraşul natal. Datorită comenzilor pentru portrete şi tablouri religioase, Repin a putut strânge suficienţi bani pentru a pleca la Sankt Petersburg, unde dorea să se înscrie la Academia Imperială de Arte.Ajunge în oraş în 1863 şi se înscrie la Şcoala de Desen organizată de Societatea pentru Susţinerea Artelor. Lucrând cu Ivan Kramskoi, tânărul artist face progrese rapide şi, peste doar un an, reuşeşte să se înscrie la Academie. La absolvire obţine cu lucrarea de diplomă Medalia de Aur şi o bursă de şase ani, dintre care trei în străinătate.

Autoportret - 1887Călătoreşte prin Europa şi se stabileşte la Paris unde întâlneşte pictura impresionistă franceză. Aceasta îi influenţează mult opera, mai ales în privinţa culorilor şi a luminii. Cu toate acestea, stilul lui a rămas mai apropiat de acela al vechilor artişti europeni, în special Rembrandt.De-a lungul carierei sale, el a fost atras de oamenii simpli din care se trăgea şi el şi a pictat frecvent oameni de la ţară, atât ucraineni cât şi ruşi. Pe lângă ţărani, Repin i-a pictat şi pe reprezentanţii elitei imperiale, ai intelighenţiei şi aristocraţiei, inclusiv Nicolae al II-lea al Rusiei. Repin s-a alăturat Asociaţiei Pictorilor Ambulanţi (Peredvijniki), aflată la acea vreme în conflict cu formalismul teoretic al Academiei oficiale. Faima sa a venit odată cu pictura Edecarii de pe Volga, o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în acelaşi timp, nu lipsită de speranţă pentru tinerii din Rusia.

Din 1882 a trăit la Sankt Petersburg, dar a vizitat adeseori Ucraina natală şi, ocazional, a călătorit în străinătate. Între 1894-1907 predă la Academia din Sankt Petersburg. În 1900, în timpul unei călătorii la Paris, o cunoaşte pe Natalia Nordman, care va fi noua sa iubită (Repin se despărţise de prima sa soţie). Spre uimirea tuturor, artistul îşi urmează marea dragoste şi se stabileşte în locuinţa acesteia din Finlanda. La scurt timp după asasinarea ţarului Alexandru al II-lea în 1881, Repin a pictat o serie de lucrări având ca temă mişcarea revoluţionară rusă: Refuzul spovedaniei, Arestarea unui propagandist, Întâlnirea, Nu l-au aşteptat. Procesiunea religioasă în gubernia Kursk, o pictură de mare anvergură, este considerată uneori arhetipul „stilului naţional rusesc” ce expune clase sociale diferite şi tensiunile dintre ele în contextul unei practici religioase tradiţionale. Atât în tabloul Edecarii de pe Volga, cât şi în Procesiunea religioasă în gubernia Kursk, pictorul rus a reuşit să redea imaginea veridică a Rusiei provinciale. În 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, Ivan cel Groaznic şi fiul său. Pânza îl expune pe ţarul îngrozit îmbrăţişându-şi fiul muribund pe care tocmai l-a lovit şi l-a rănit moral într-un acces necontrolat de furie. Chipul îngrozit a lui Ivan este în contrast cu expresia calmă şi resemnată a fiului său. Lucrul la una dintre cele mai complexe picturi ale sale, Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman i-a ocupat lui Repin mulţi ani din viată. El a conceput această pictură ca un studiu al râsului, dar a vrut să evidenţieze, de asemenea, şi idealurile de libertate, egalitate şi fraternitate, pe scurt, republicanismul căzăcesc. Început spre sfârşitul anilor 1870 şi terminat în 1891, tabloul a fost achiziţionat imediat de ţar contra sumei de 35.000 de ruble, enormă pentru acea vreme.

Repin a realizat multe portrete ale unor compatrioţi celebri, precum marele scriitor Lev Tolstoi, omul de ştiinţă Dmitri Mendeleev, oficialul imperial Pobedonostsev, compozitorul Musorgski, filantropul Pavel Tretiakov şi poetul Taras Şevcenko. În 1903, Repin a fost angajat de guvernul rus să picteze cea mai grandioasă operă a sa - o pânză de 400 x 877 cm reprezentând o sesiune ceremonioasă a Consiliului de Stat al Rusiei Imperiale.După moartea partenerei sale de viaţă, Natalia, în 1914, Repin lucrează tot mai greu, din cauza atrofierii mâinii drepte. Încearcă să lucreze cu mâna stângă, fără prea mare succes, iar lucrările nu mai au aceeaşi calitate ca în trecut. În ultimii ani ai vieţii sale, artistul s-a luptat cu înverşunare cu problemele financiare.Casa în care locuia Repin era situată un pic mai la nord de Sankt Petersburg, în Kuokkala, Marele Ducat al Finlandei. După Revoluţia din octombrie 1917, Finlanda şi-a proclamat independenţa, iar casa în care locuia artistul se afla acum pe teritoriul noului stat. Repin a fost invitat de mai multe instituţii sovietice să se mute din Kuokkala în graniţele Uniunii Sovietice. Cum fusese un opozant al revoluţiei din 1917, refuză să revină în Rusia cu toate insistenţele părţii sovietice, care în 1926 îi trimite totuşi un substanţial ajutor financiar. În 1930 Repin moare în Kuokkala, Finlanda. După conflictele armate dintre Uniunea Sovietică şi Finlanda din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kuokkala a fost cedată Uniunii Sovietice şi redenumită Repino (Regiunea Leningrad) în cinstea marelui pictor. Opera lui Repin este imensă. El a excelat atât în domeniul picturii pe teme istorice şi revoluţionare, cât şi în domeniul portretului. Chiar dacă nu a fost un inovator din punct de vedere al tehnicii sau creator al unei noi şcoli de pictură, Repin este astăzi considerat cel mai important pictor rus, mulţi critici din Rusia neezitând să vorbească despre el ca despre „artistul naţional”.

Compozitorul Anton Rubinstein

Compozitorul Anton

Rubinstein

Portretul lui Modest Musorgski Arhidiaconul

Profesorul Ivanov Tolstoi odihnindu-se în pădure

Portretul lui Lev Tolstoi

Portretul lui Zirkievici

Mendeleev

Nunta ţarului Nicolae al II-lea cu ducesa Alexandra Feodorovna

Mireasa Marelui Duce

Petrecere

17 Octombrie

David şi Goliat

Răspunsul cazacilor zaporojeni...

Şedinţă de Consiliu

Sf. Nicolae cere iertarea unui condamnat

Fată de pescarVera - fiica pictorului

Ţăranul cu ochi răutăcioşi Ţăranul timid

Edecarii de pe Volga

Ivan Cel Groaznic ucigând pe fiul său Ivan, în 16 noiembrie 1581

Procesiune religioasă în gubernia Kursk

Lev Tolstoi în camera sa de lucru

Polixenia Stasova

E. Mamontova

Maxim Gorki

Actriţa Pelaghia

Strepetova

Criticul de artă

Vladimir Stasov

Compozitorul Mihail Glinka

Vladimir Spasovici - jurist

Compozitorul Nikolai Rimski

Korsakov

Vera Repina – soţia artistului

Vera Repina – soţia artistului

Studentul nihilist

Întrunirea revoluţionarilor

Ţarina Sofia Alexeevna

Puşkin;

Adio, mare

Puşkin recitând din poemele sale

Câinele artistului

Peisaj pe malul râului

Iov şi prietenii săi

Casa memorială Ilia Repin

Mormântul lui Ilia Repin

Memorialul Repin

Imagini şi text: INTERNETImagini şi text: INTERNET

Muzica: Kalinka (compilaţie)Muzica: Kalinka (compilaţie)

Realizator: Ioan Roşca, Realizator: Ioan Roşca,

decembrie 2009.decembrie 2009.

(clic pentru încheiere)