II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau...

8
laxa poştala plătită In xmmarar conL aprobării Nr. 36474/1941 îîETARÂ:ASOCIAŢIUNEAj\STHÂ* BRAŞOV, pe do două ori pe săptămână prin îngrfpFéa \corciUet de redacţie. Atelierele tipografiei „Astra" Ti 1102. Pagini ^f-6-8 Lei 3 • _____ _____ STEAG RIDICAT LA 1838 I gebarituj mureşenii 67 Inreg* Trib. Braşov S* II No. 6. 51. 71/942 Sâmbătă 4 Septemvrie 1945 REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV. i B-dul REGELE FERDINAND Nr.12 Tf.1513 Abonamentul anual Iei 300. Autorităţi şi Societăţi t'elßDi| Anunţuri si reclame după tariP.___________ Anul 106 flfifuditie de Ion Colan Deşi nouă n’avem nimic să ne tnai spunem, căci socotelile ni le-am încheiat îti Dumineca Floriilor din 1941, când am pornit la drum cu articolul „In continuare*, ne simţim obligaţi uneori la reveniri, la adu- ceri aminte, mai cu seamă pentru cei ce pot crede că vorbesc în noi sentimente ad-hoc. Nu facem naţionalism de paradă. Nu intenţionăm o supralicitare a sentimentului patriotic. Când spunem : suntem gata să murim pentru dreptatea cauzei noastre, lumea să ştie că în clipa când am semnat articolul suntem, întradevăr, gata să încingem cen- tura cu cartuşierele la brâu, să aruncăm [în colţul redacţiei pălăria pentru o cască masivă şi să pornim. Când muşcă din noi toţi cânii nedreptăţilor, când ne latră toate potăile situaţiilor oportuniste, am ii buni de spânzurat dacă pentru vindecarea rănilor ce ne mai sân- geră încă, cuvintelor ne-am trudi să le dăm lustru, să fie sonore, să placă. Suntem adânc convinşi că în- tr’o anumită chestiune ţara întreagă, dela soldatul Ion Ailenii, până la conducătorul statului, inimile bat numai într’un fel, iar cine scon- tează divergenţe pe această ches- tiune, se înşeală. Toţi privim în aceeaşi direcţie, toţi luptăm pentru aceeaşi cauză, toate apele României tot Dunărea le adună, chiar dacă aceste ape ar da impresia că în cursul lor, agitat câteodată, ar vrea să se smulgă din destinul ce le îndrumă. Noi nu punem Europa la cale, nu parcelăm pământurile nimănui. Noi nu ne înjurăm prietenii de ieri şi de azi, iar faţă de duş- mani, în lupta pe care o dăm şl o vom da mâne, punem toată omenia specifică plămadei din care am crescut. Apăsăm pe frâne, când intere- sele ţării o cer; frângem tăcerile, când alţii întrec măsura, iar aştep- tările ni le încrestăm, ciobăneşte, pe răboj într’o simplă şi cuminte contabilitate naţională. Nu ne bucurăm de căderea unora. Nu ne rod invidiile pentru înăl- ţarea altora. Căci nicio cădere nu e veşnică, după cum nicio înălţare nu ţine cât lumea. In noi n’au rezonanţă decât două cuvinte : ţara şi neamul. Nu-s astea vorbe gazetăreşti, menite să ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a crescut organic. De aici toată atitudinea noas- tră care-şi împinge îndărătnicia transilvană până la acel izbăvitor : Murim ! Dacă ni se cere mai mult, nu avem ce da. Dacă ni se cere mai puţin, în schimbul unui compromis, îl refu- zăm şi ne menţinem oferta: Murim ! 6 Septemvrie de V. Branisce Covârşiţi de povara trăirilor nă- prasnice ce ne-au fost hărăzite, dar în- crezători în destinul ce trebue să ni-l făurim prin puteri proprii, aducem tână- rului nostru monarh, din prilejul împli- nirii celui de-al treilea an de domnie, lamura curată a nădejdilor noastre. Prin urcarea pe tron în împrejurări dramatice a Suveranului, predestinat de i soartă să poarte numele celui dlntăiu unificator al neamului, s’a pus capăt unul regim de dureroase prăbuşiri. Prin domnia începută la 6 Septemvrie, Ro- mânia a întrat iarăşi pe calea reabilitării. Ne stărue încă în amintire con- diţiile tragice interne şi externe din clipa suirii pe tron. O ţară dezmembrată, pre- făcută în halce la cheremul tuturor. Din tara noastră n’a luat pământ numai cel ce n'a voit să ia. Era de- ajuns o sugestie, uşoară ca adierea ze- firului, şi aşa zişii noştri conducători se şl grăbeau să fixeze locul de întâlnire cu solicitanţii, pentru a le satisface desi- deratele. Aşa am pierdut ctitoriile lui Ştefan cel Mare şl Mircea cel Bătrân, aşa am spintecat în două pământul Transilvaniei. Dar nu numai trupul ţării ne-a fost sfâşiat. Sufletul neamului, sdrobit în ţărână, în zadar încerca să se regă- sească. Prea fusese crudă prăbuşirea. Credinţele înaintaşilor erau călcate în picioare şi jertfele lor uriaşe de veacuri se iroseau din plin. Iată de ce moştenire a avut parte M. S. Regele Mihai în clipa când Con- ducătorul Statului i-a făcut cea dintâi urare de domnie, dăruindu-i de ziua numelui spada Voievodului Mihai. Con- ducătorul a zis : »Voinţa ţării este ca această spadă să n’o încingeţi decât în ziua sfântului Mihai, iar restul anului să stea în Muzeul Armatei. Să nu fie a Voastră pe de-a’ntregul şi n’o încin- geţi în orice zi, decât atunci când Ar- hanghelul Mihai Vă va învrednici să redaţi Neamului toată bucuria drep- tăţii şi toată întruparea nouă pe care o merită“. Iar Regele a primit legământul. De atunci, de trei ori spada, pără- sind rafturile lipsite de vieaţă ale mu- zeului, a simţit svâcnind regeasca coapsă. Nimeni nu poate şti ce a murmurat ea suveranului în acele zile de libertate. De sigur, aducea svon de luptă şi clinchet de arme. Epopeea neînfricatului Mihai, care a ţinut bărbăteşte piept oştilor ne- învinse ale unui imperiu ce voia să în- tunece faţa pământului, scâpăra din as- cuţişul ei. Pe luciul lamei se răsfrângeau sclipiri de ape : Neajlovul, Mureşul, So- meşul. Se auzeau paşi cadenţaţi, vic- torioşi. Apoi, tovarăşa de o zi se întorcea în liniştea muzeului. De trei ori lucrurile s’au petrecut la fel . Astăzi, când comemorăm trei ani de domnie a M. S. Regelui M ihii , nu putem să aducem o urare mai caldă, care să cuprindă nădejdile tuturor, decât dorinţa ca spada lui Mihai să nu mai fie sortită să aştepte pe rafturile Mu- zeului un an de zile, pentru o clipă de strălucire. Dorinţa ca, realizând îndem- nurile Conducătorului, spada să-i apar- ţină pe de-a’ntregul. In loc de recunoşiinfă de Ion Opriş Fără îndoială că mulţi din Românii care au intrat în vieata practică eco- nomică şi aii ajxms astăzi la situaţiuni materiale solide, le datoţesc pe de o parte conjucturii generale comerciale, iar pe pe altă parte băncilor care le-au acordat creditele necesare. Intre băncile din Ardeal, indiscu- tabil că „ Albina“ se găseşte îa frunte, piin creditele mărunte ce le acorda, cu preferinţă ţărănimii, apoi comer- cianţilor, negustorilor, meseriaşilor etc. Banca „Albinau din Sibiu îm- plineşte în mare măsură func- ţiunea economică şi socială a instituţiei de credit. Nesfârşit e numărul Româ- nilor pe care * Albinai-a ajutat în toate împrejurările prin creditele puse la dispoziţie în condiţii avantajoase. Dar, oare, câţi din Românii ardeleni, dela cel mai de jos până la cel mai de sus pus în ierarhia statului, nu da- toresc situaţiile lor materiale şi so- ciale chiar acestui institut bancar ? Mulţi, mulţi de tot. Banca * Albina" din Sibiu a rămas şi acum consecventă principiilor care au stat la temelia ei din 1872, formulate de Visarion Roman şi ceilalţi fundatori, cu scopul principal : servirea intereselor Românilor transilvăneni. Deci în primul loc interesul colectiv, în timp ce interesul comercial era pus tot în slujba’ po- porului nostru. Rândurile acestea nu au caracter de reclamă, banca „Albinau nu are nevoie de aşa ceva. Uneori îi supără pe conducătorii „Albinei11 , cuvintele de măgulire, fiind obişnuiţi să muncească în tăcere pentru folosul obştesc naţional. Notele acestea mi-am permis a le face totuşi din prilejul unor constatări pe care le-am făcut recent, personal. Am rămas astfel foarte neplăcut surprins când am aflat că doi-trei co- Contînurea în pagina 3-a — „Cântecul clopotului“ la Români Traducerea lut I. Broşn şl fragmentai Ini Şi. O. Ioslf de Ion Gherghel III. Trecând pragul veacului nostru dăm — la 1906, în Familia dela graniţa de Vest a pământului românesc — peste o traducere trimisă din răsărit, dela Cernăuţi. Autorul e entuziastul Ioan Broşu, (mutat nu de mult dela noi, într’o vârstă când ar fi putut să fie încă de folos neamului). Libertatea ce şi-a luat-o acest tăl- măcitor merge, pe alocuri, prea departe; prin inversarea prea frecventă şi prea amplă a versurilor turbură cursul nor- mal al fluviului ideologic, iar tendinţa de comentare a unor părţi, ce i se par mai importante, îl silesc să suprime, parţial sau integral, pe altele. Echilibrul metric întâmpină de asemenea serioase oscilări prin lipsa de încadrare în rit- murile originalului. Dăm apoi şi peste greşeli de fond, făcând abstracţie de numeroasele interpretări nebuloase şi uneori chiar obscure. Spicuim un exemplu colationând, textele : Denn wo das Strenge mit dem Zarten , Wo Starkes sich und Mildes paarten, Da gibt es einen guten Klang. Drum prüfe, wer sich ewig bindet, Ob sich das Herz zum Herzen findet. In tălmăcire lui I. Broşu : Căci unde bine se ’mpreunâ Şi partea rea şi partea bună Şi gingaşul cu ce e tare Acolo-i rodul fericirii Deci pază inimii, iubirii ! Caracteristic pentru felul de tălmă- cire a lui Broşu este aşa dar libertatea desăvârşită a expresiei, libertate care merge paralel cu lungirea ad libitum a versului şi cu sporirea numărului de versuri în vederea creării atmosferei necesare. Recomandăm cititorului să examineze cu atenţiune pasagiul intro- ductiv din partea a doua a poemei : Munter fördert seine Schritte.,. Cele 26 de versuri ale Iui Schiller sunt redate prin 34. Adausurile nu sunt lipsite de interes de data aceasta, fiindcă tradu- cătorul, brodând pe textul german ima- gini proprii, schiţează câteva momente psihologice din peisagiul şi satul româ- nesc, răzimându-se pe unele vagi remi- niscenţe din pastelurile Iui Coşbuci Călâtoru-şi drege pasul, Pribegind prin lumea largă, Însetat de dor de casă, De copii, mereu aleargă ... Iar păstoru-şi mână turma Din căpriţe şi mioare In spre staul... şt în urmă-i , Cu tălăngi glăsuitoare, Vitele, tărându-şi mersul, Vin greoaie şi mugind,

Transcript of II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau...

Page 1: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

la x a poştala plătită In xmmarar conL aprobării Nr. 36474/1941

îîETARÂ:ASOCIAŢIUNEAj\STHÂ* BRAŞOV,pe do două ori pe săptămână prin îngrfpFéa \corciUet d e red acţie .

Atelierele tipografiei „Astra" Ti 1102.Pagini f-6-8 Lei 3 • __________

STEAG RIDICAT LA

1838Igebarituj mureşenii

67 Inreg* Trib. Braşov S* II No. 6 . 51. 71 /942 Sâmbătă 4 Septemvrie 1945

REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIABRAŞOV. i

B-dul REGELE FERDINAND Nr.12 Tf.1513Abonamentul anual Iei 300. Autorităţi şi Societăţi t'elßDi| Anunţuri si reclame după tariP.___________

Anul 106

flfifuditiede Ion Colan

Deşi nouă n ’avem nim ic să ne tnai spunem, căci socotelile n i le-am încheiat îti Dumineca F loriilo r d in 1941, când am p o rn it la drum cu articolul „In continuare*, ne simţim obligaţi uneori la reveniri, la adu­ceri am inte, m ai cu seam ă pen tru cei ce pot crede că vorbesc în noi sentimente ad-hoc.

Nu facem n a ţ i o n a l i s m de paradă.

Nu in tenţionăm o sup ra lic ita re a sentim entului pa trio tic .

Când spunem : suntem gata să murim pen tru d rep ta tea cauzei noastre, lum ea să ş tie că în c lipa când am sem nat articolul suntem , în tradevăr, gata să încingem cen­tura cu cartuşiere le la brâu, să aruncăm [în colţul redacţie i pălăria pentru o cască m asivă şi să pornim.

Când muşcă din noi to ţi cânii nedreptăţilor, când ne la tră toate potăile situaţiilo r oportuniste, amii buni de spânzurat dacă pen tru vindecarea răn ilo r ce ne mai sân­geră încă, cuvintelor ne-am tru d i să le dăm lustru , să fie sonore, să placă.

Suntem adânc convinşi că în­tr’o anum ită chestiune ţa ra întreagă, dela soldatul Ion Ailenii, până la conducătorul statu lui, inim ile b a t numai în tr ’un fel, ia r cine scon­tează divergenţe pe această ches­tiune, se înşeală.

Toţi priv im în aceeaşi d irecţie, toţi luptăm p en tru aceeaşi cauză, toate apele Rom âniei to t D unărea le adună, ch iar dacă aceste ape ar da im presia că în cursu l lor, agitat câteodată, a r v rea să se smulgă din destinul ce le îndrum ă.

Noi nu punem Europa la cale, nu parcelăm păm ânturile nim ănui.

Noi nu ne în jurăm p rie ten ii de ieri şi de azi, ia r faţă de duş­mani, în lup ta pe care o dăm şl o vom da mâne, punem toată omenia specifică plăm adei din care am crescut.

Apăsăm pe frâne, când in te re ­sele ţă rii o cer; frângem tăcerile, când a lţii în trec m ăsura, ia r aştep ­tările ni le încrestăm , ciobăneşte, pe răboj în tr ’o sim plă şi cum inte contabilitate naţională.

Nu ne bucurăm de căderea unora.

Nu ne rod invid iile p en tru înăl­ţarea altora.

Căci nicio cădere nu e veşnică, după cum nicio înălţare nu ţine cât lumea.

In noi n ’au rezonanţă decât două cuvinte : ţa ra şi neamul. Nu-s astea vorbe gazetăreşti, m enite să ne aducă nota zece la p u rta re sau aureolă de lup tăto ri. E vorba de ceva ce şi-a în fip t rădăcin ile în noi şi a crescut organic.

De aici toată a titud inea noas­tră care-şi îm pinge îndără tn ic ia transilvană până la acel izbăvitor : Murim !

Dacă ni se cere m ai mult, nu avem ce da.

Dacă ni se cere mai puţin, în schimbul unui compromis, îl re fu ­zăm şi ne m enţinem o fe rta :

Murim !

6 Septemvriede

V. Branisce

Covârşiţi de povara trăirilor nă­prasnice ce ne-au fost hărăzite, dar în­crezători în destinul ce trebue să ni-l făurim prin puteri proprii, aducem tână­rului nostru monarh, din prilejul împli­nirii celui de-al treilea an de domnie, lamura curată a nădejdilor noastre.

Prin urcarea pe tron în împrejurări dramatice a Suveranului, predestinat de i soartă să poarte numele celui dlntăiu unificator al neamului, s’a pus capăt unul regim de dureroase prăbuşiri. Prin domnia începută la 6 Septemvrie, Ro­mânia a întrat iarăşi pe calea reabilitării.

Ne stărue încă în amintire con­diţiile tragice interne şi externe din clipa suirii pe tron. O ţară dezmembrată, pre­făcută în halce la cheremul tuturor.

Din tara noastră n’a luat pământ numai cel ce n'a voit să ia. Era de- ajuns o sugestie, uşoară ca adierea ze­firului, şi aşa zişii noştri conducători se şl grăbeau să fixeze locul de întâlnire cu solicitanţii, pentru a le satisface desi- deratele. Aşa am pierdut ctitoriile lui Ştefan cel Mare şl Mircea cel Bătrân, aşa am spintecat în două pământul Transilvaniei.

Dar nu numai trupul ţării ne-a fost sfâşiat. Sufletul neamului, sdrobit în ţărână, în zadar încerca să se regă­sească. Prea fusese crudă prăbuşirea. Credinţele înaintaşilor erau călcate în picioare şi jertfele lor uriaşe de veacuri se iroseau din plin.

Iată de ce moştenire a avut parte M. S. Regele Mihai în clipa când Con­ducătorul Statului i-a făcut cea dintâi urare de domnie, dăruindu-i de ziua

numelui spada Voievodului Mihai. Con­ducătorul a zis : » Voinţa ţării este ca această spadă să n’o încingeţi decât în ziua sfântului Mihai, iar restul anului să stea în Muzeul Armatei. Să nu fie a Voastră pe de-a’ntregul şi sâ n’o încin­geţi în orice zi, decât atunci când Ar­hanghelul Mihai Vă va învrednici să redaţi Neamului to a tă bucuria d rep ­tă ţii şi toată în tru p area nouă pe care o m erită“.

Iar Regele a primit legământul.De atunci, de trei ori spada, pără­

sind rafturile lipsite de vieaţă ale mu­zeului, a simţit svâcnind regeasca coapsă. Nimeni nu poate şti ce a murmurat ea suveranului în acele zile de libertate. De sigur, aducea svon de luptă şi clinchet de arme. Epopeea neînfricatului Mihai, care a ţinut bărbăteşte piept oştilor ne­învinse ale unui imperiu ce voia să în­tunece faţa pământului, scâpăra din as- cuţişul ei. Pe luciul lamei se răsfrângeau sclipiri de ape : Neajlovul, Mureşul, So­meşul. Se auzeau paşi cadenţaţi, vic­torioşi.

Apoi, tovarăşa de o zi se întorcea în liniştea muzeului. De trei ori lucrurile s’au petrecut la fel.

Astăzi, când comemorăm trei ani de domnie a M. S. Regelui Mihii, nu putem să aducem o urare mai caldă, care să cuprindă nădejdile tuturor, decât dorinţa ca spada lui Mihai să nu mai fie sortită să aştepte pe rafturile Mu­zeului un an de zile, pentru o clipă de strălucire. Dorinţa ca, realizând îndem­nurile Conducătorului, spada să-i apar­ţină pe de-a’ntregul.

In loc de recunoşiinfă

de Ion Opriş

Fără îndoială că mulţi din Românii care au intrat în vieata practică eco­nomică şi aii ajxms astăzi la situaţiuni materiale solide, le datoţesc pe de o parte conjucturii generale comerciale, iar pe pe altă parte băncilor care le-au acordat creditele necesare.

Intre băncile din Ardeal, indiscu­tabil că „Albina“ se găseşte îa frunte, piin creditele mărunte ce le acorda, cu preferinţă ţărănimii, apoi comer­cianţilor, negustorilor, meseriaşilor etc. Banca „Albinau din Sibiu îm­plineşte în mare măsură func­ţiunea economică şi socială a instituţiei de credit. Nesfârşit e numărul Româ­nilor pe care *Albina“ i-a ajutat în toate împrejurările prin creditele puse la dispoziţie în condiţii avantajoase. Dar, oare, câţi din Românii ardeleni, dela cel mai de jos până la cel mai de sus pus în ierarhia statului, nu da- toresc situaţiile lor materiale şi so­ciale chiar acestui institut bancar ?

Mulţi, mulţi de tot.Banca * Albina" din Sibiu a rămas

şi acum consecventă principiilor care au stat la temelia ei din 1872, formulate de Visarion Roman şi ceilalţi fundatori, cu scopul principal : servirea intereselor Românilor transilvăneni. Deci în primul loc interesul colectiv, în timp ce interesul comercial era pus tot în slujba’ po­porului nostru.

Rândurile acestea nu au caracter de reclamă, banca „Albinau nu are nevoie de aşa ceva. Uneori îi supără pe conducătorii „Albinei11, cuvintele de măgulire, fiind obişnuiţi să muncească în tăcere pentru folosul obştesc naţional.

Notele acestea mi-am permis a le face totuşi din prilejul unor constatări pe care le-am făcut recent, personal.

Am rămas astfel foarte neplăcut surprins când am aflat că doi-trei co-

Contînurea în pagina 3-a —

„Cântecul clopotului“ la RomâniTraducerea lut I. Broşn şl fragmentai Ini Şi. O. Ioslf

de Io n Gherghel

III.Trecând pragul veacului nostru

dăm — la 1906, în Familia dela graniţa de Vest a pământului românesc — peste o traducere trimisă din răsărit, dela Cernăuţi. Autorul e entuziastul Ioan Broşu, (mutat nu de mult dela noi, într’o vârstă când ar fi putut să fie încă de folos neamului).

Libertatea ce şi-a luat-o acest tăl­măcitor merge, pe alocuri, prea departe; prin inversarea prea frecventă şi prea amplă a versurilor turbură cursul nor­mal al fluviului ideologic, iar tendinţa de comentare a unor părţi, ce i se par mai importante, îl silesc să suprime, parţial sau integral, pe altele. Echilibrul metric întâmpină de asemenea serioase oscilări prin lipsa de încadrare în rit­murile originalului. Dăm apoi şi peste

greşeli de fond, făcând abstracţie de numeroasele interpretări nebuloase şi uneori chiar obscure.

Spicuim un exemplu colationând, textele :D enn wo d a s S tren ge m it dem Z arten ,Wo S tarkes sich und M ildes paarten ,D a g ib t e s einen guten Klang.Drum prüfe, w er sich ew ig bindet,Ob sich d a s H erz zum H erzen findet.

In tălmăcire lui I. Broşu :C ăci unde bine s e ’mpreunâ Ş i partea r e a ş i partea bună Ş i g in gaşu l cu ce e tare A co lo -i rodul fer ic ir ii D ec i p a ză inimii, iubirii !

Caracteristic pentru felul de tălmă­cire a lui Broşu este aşa dar libertatea

desăvârşită a expresiei, libertate care merge paralel cu lungirea ad libitum a versului şi cu sporirea numărului de versuri în vederea creării atmosferei necesare. Recomandăm cititorului să examineze cu atenţiune pasagiul intro­ductiv din partea a doua a poemei : Munter fördert seine Schritte.,. Cele 26 de versuri ale Iui Schiller sunt redate prin 34. Adausurile nu sunt lipsite de interes de data aceasta, fiindcă tradu­cătorul, brodând pe textul german ima­gini proprii, schiţează câteva momente psihologice din peisagiul şi satul româ­nesc, răzimându-se pe unele vagi remi­niscenţe din pastelurile Iui Coşbuci

C ălâtoru-şi drege pasul,P ribeg in d prin lum ea largă,Înseta t de dor de casă ,D e copii, mereu a leargă ...Iar păstoru-şi mână turma Din căpriţe ş i m ioare In spre staul... ş t în urm ă-i,Cu tălăngi glăsuitoare,Vitele, tărându-şi mersul,Vin greoaie ş i mugind,

Page 2: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr- 67—1943

modade mâne

Oricât de ameninţătoare ar f i ziua de mâne şi împrejurările în care trăim, vieata trebue să-şi urmeze cursul, cum şl ba urmat totdeauna, în toate vremu­rile, liniştite sau înviforate. Să nu ne mire dar, câ marii croitori ai Londrei şi Parisului, după ce ascultă jurnalul de front care face uneori să ţi se ridice părul în cap de groază, nu se lasă im­presionaţi, na renunţă de-a mai face ceva în lumea aceasta predestinată pieirii; din contră îşi frământă mintea mereu cum şi ce fe l să fie îmbrăcă­mintea ce o vom purta mâne. Căci — bineînţeles — omul, fie timpurile cum ar fi, trebue să se îmbrace, dacă nu are posibilitatea să trăiască în ţinuturile tropice.

E vorba să se dea acum şi băr­baţilor mai multă atenţie în ce priveşte îmbrăcămintea. Marii croitori ţin să repare o greşeală comisă faţă de sexul tare neglijat aproape cu totul şi ocu- pându-se prea mult ca celălalt. Bărbaţii şi acum poartă acelaşi fel de costum ce se purta înainte cu zeci de ani, aceiaşi pantaloni lungi, incomozi, cu excepţia numai că linia de jos a fost alternativ mai largă sau mai îngustă, schimbări mici, aproape invizibile.

Această stare pe loc a modei băr­băteşti e vorba să fie înlăturată acuma drastic. Făuritorii modei, c’o singură lo­vitură, vor să repare nedreptatea din trecut şi’n privinţa aceasta au şi căzut de acord ca toţii. E întrebarea acum dacă şi aceia pentru care se prescrie vor f i tot atât de încântaţi şi mulţumiţi. Odată, când s’a mai încercat acest lu­cru, în cursul războiului trecut, a dat greş.

Moda bărbătească se întoarce brusc înapoi cu circa o sută de ani. Panta­lonii vor f i scurţi, ciuntiţi de-a-dreptul dela genunchi, astfel ca forma piciorului să apară în toată splendoarea ei. (Nu ştiu dacă e obligator şi ciorapul de mă­tase transparent). Deocamdată amănun­tul acesta n’a fost discutat.

Hotărîrea dictatorilor modei se spune c’a fost primită cu’n fel de mur­mur de către cercurile interesate, Ches­tiunea e foarte delicată. Ce se fac băr­baţii a căror picioare sunt subţiri ca fusele? Acum când ne ’nfruptăm din cartelă! Iată un de savant aj destul de mare la care croitorii Parisului şi-ai Londrei nu s’au gândit. Căci oricât de graţioasă ar f i linia pantalonilor scurţi, aşezaţi pe două beţe îşi pierd tot fa r­mecul.

Planul marilor croitori e să sta­bilească contrastele în modă scurtând pantalonii şi lungind fustele. Dacă lu­crul cel dintâi va fi greu de făcut, sigură sunt că cel de-al doilea e direct imposibil.

La microscop

In jqrnl porialivnlni

VloIInisiuI Virgil Pop Ia BraşovPater familias

Afişele apărute zilele acestea anun­ţând pentru seara de 11 Septemvrie un concert al vioiinistului Virgil Pop la Braşov, au umplut de bucurie pe toti melomanii oraşului.

Cu toată tinereţea sa — s’a năs­cut în 1916 la Cluj — Virgil Pop nu mai e astăzi numărat printre talentele care promit, ci îşi are locul bine meri­tat printre cei câţiva mari artişti români care înalţă prestigiul tării, la noi şi dincolo de hotare.

De câţiva ani, răsunătoarele suc­cese ale concertelor sale în străinătate l-au consacrat în lumea muzicală euro­peană. Înregistrate pe disçuri, interpre­tările lui Virgil Pop se pot auzi la pos­turile de Radio străine alături de ale celor mai mari virtuoşi ai timpului.

După o scurtă activitate la Orches­tra Filarmonică din Bucureşti, Virgil Pop e astăzi maestru de concert al Orchestrei Operei Române din Capitală şi îşi continuă în acelaşi ritm însufleţit turneele în străinătate. Angajamente tot mai numeroase îi solicită prezenţa ori­unde se găsesc adevăraţi iubitori de muzică, şi cronicile care se ocupă de concertele sale îi recunosc fără rezerve cele mai strălucite calităţi. Temperament năvalnic, stăpânit de o înaltă şcoală a stilului, ton bogat şi cald, virtuozitate tehnică uluitoare, probitate artistică de­săvârşită — iată câteva din aprecierile criticilor competenţi — aprecieri care atât de rar se pot decerna laolaltă unui singur artist. De remarcat că toţi cri­ticii germani au subliniat cu elogii felul

de Lia Bnsnloceanncum Virgil Pop interpretează muzica lai Bach, elogii de care putini artişti străini se bucură în patria ilustrului compozitor

Concertul dat în cursul acestui an de Virgil Pop cu Filarmonica din Berlin, a fost calificat de postul de Radio ber- linez drept evenimentul muzical al stagiunii.

Cu atât mai important e un astfel de eveniment în oraşul nostru unde rar avem asemenea bucurii. De altfel entuziasmul stârnit anul trecut de con­certul lui Virgil Pop la Braşov, e încă viu în mintea tuturor.

Programul concertului de acum, generos şi bine alcătuit, ca toate pro­gramele acestui artist care, conştient de menirea sa, nu caută să-şi menajeze forţele sau să-şi câştige publicul prin succese uşoare, cuprinde monumentala Ciaccona de Bach pentru vioară-solo, un minunat Concert de Carlowitz inter­pretat de Virgil Pop acum câtva timp şi la Radio-Bucureşti, Ciaccona de Vitali, şi câteva piese mai mici de Albeniz, Novacek, Ries şi E. Cuteanu. Program menit să satisfacă cele mai pretenţioase gusturi şi care ne poate dovedi că Virgil Pop ţine seama de re­putaţia serioasei tradiţii muzicale cu care se mândreşte Braşovul.

Rămâne acum ca şi publicul bra­şovean să se arate demn de această reputaţie, iuând parte în număr câî mai mare la această frumoasă manifestare artistică.

Strigători basarabenePentru-o fată cât o nucă Toţi flăcăii se usucă, Pentru-o fată cât o ceapă Stau flăcăii să se bată.

Mândra care-mi place mie N ’aibă zestre, nici moşie, Numai dragoste să fie Ca să fie-a mea soţie.

Flăcăul care se ţine,Ia fata care-i rămâne. Fata care-alege mult îşi ia bărbatul urît.

Mă mustră vecinele De ce-mi beau găinile,Iar eu de m ’oiu supăra Şi cocoşul îmi voiu bea.

Aşa zic oamenii ’n sat C oi muri ş’oi merge’n iad — Dar de-oi merge, n’oi şedea, C’am'îubit pe voia mea.

La părău cu tufele Spală lelea rufele,Şi le întinde pe butuc —Urlă cânii ca la lup.

Culese de M. Postolache

E prea ncomodă* fusta scurtă, ca femeia să renunţe bucuros la ea. Şl — să fim drepţi — e mai uşor de procurat.

Proiectai pantalonilor scurţi se discută acum foarte febril în saloanele

din Apus. Azi-mâne se va simţi prin farmacii o consumaţie neobişnuită de Sanatogen, Hemostyl şi alte preparate pentru îngrăşare. Rezultatul se va vedea.

Ecat. Pitiş

Intră ’n curtea cunoscută ;Iar p e urmă hăulind Vin flăcăi şi vin fecioare...In ogradă intră carulGreu de grâu... şi plâng vioare,..Hora se întinde mândră Şi fiăcăii bat pământul,Pletele de aur sboară...Mpare soarele pe-o creastă,P acea nopţii s e coboară...Moare doina lin pe strune..S trăzile s e ’n tind tăcute...Pâlpâie pe vatră focul,Sar scânteie pe ’ntrecute...Un opaiţ s ’aprinde ’n casă ,Tofi s ’adună ’n ju r de m asă.S cârţâ ind s e ’nchide poarta...D e p e bolta ’n veci senina N oaptea ’noâlue pământul.Mută-i liniştea deplină...L iniştit e cetăţeanul, liniştit,C ăci — stâ lp de p a ză —Ochiul leg ii p e m işeln ic,N eclin tit îl to t u egh iază!

Hotărît lucru, Broşa a românizat şi localizat scena cu dansul secerăto-

rilor. Intinzându-se la vorbă, a făcut aici mai mult o adaptare decât o tra­ducere propriu zisă. Ce a mai rămas sau, mai bine zis, cum s’a metamorfo­zat textul poetic, sobru şi plastic, al lui Schiller:

Bant von Farben Auf dtn Garben Liegt der Kranz,Und das junge Volk der Schnitter Fliegt zum Tanz.Markt und Strassen werden stiller,Um des Lichts gesell'ge Flamme Sammeln sich die Hausbewohner,Und das Stadttor schliesst sich knarrend.

Evident că Ioan Broşu nu avea aceeaşi concepţie despre arta traducerii ca tălmăcitorul Ştefan O. Iosif. Spiritul de auto-critică de care c dat dovadă acest extrem de conştiincios tălmăcitorl a determinat să-şi lase în stare de fragment Cântecul clopotului din Sămă- nâtorul (1907—VI p. 257). Fragmentul, \

deşi tradus în ritm mai amplu, merită să fie reprodus, fiindcă e astfel ales, încât s’ar părea că ilustrează o con­cepţie socială:M aestru l singur numai, cu tnfeleapta grijă S ă spargă form a poate, cân d vrem ea îl îm bie; D ar e prăpăd când în să şi s e sm ulge din robie, Ţâşnind şiooae-aprinse c loco titoarea sch ijă .Cu sguduiri cum plite de trăsn et s e d esca rcă Şbasoârle ca sa ’n aer cu to t ce-i ie se ’n drum, P e m ii de guri văpae scu ipân d to t iadul parcă îm prăştie peire ş i sch im bă to t în scrum.C ăci unde fo r ţe crude lucrează ’n neştiin ţă N icio alcătuire nu poate lua fiin ţă ;C ând singure de sine s e d e sro b esc popoare Nu po a te s tarea ob ştii să f ie ’nfloritoare.

După publicarea de către d-1 Gh. Tulbure a scrisorilor poetului Şt. O. Io­sif, adresate din Franţa şi Germania istoriografului Ioan Bogdan — (Vezi Luceafărul din Aprilie şi Mai 1943) — deducţia noastră privitoare la felul mi­gălos de a lucra, prin reveniri, corec­tări şi cizelări continue, s’a verificat în întregime prin însăşi mărturisirea tăl-

— Bre, femeie, dar la asta de ce nu te-ai gândit?

Refrenul acesta îl auzise toată vieaţa nevasta bătrânului profesor şi se ’nvăţase cu încetul să se gândească la toate. Ea crescuse copiii, ea îi aşe­zase pe la casele lor, ea se luptase singură cu toate greutăţile.

Pătruns de vaioarea lui intelectuală, profesorul se ’nchidea în birou, absent la toate realităţile vieţii, pretindea cea mai perfectă linişte în jurul lui, şi scria cu convingere opuri de compi­laţie pe care nu le citea nimeni. Repe­zit la vorbă, distrat şi puţin bâlbâit, fusese ani de zile teroarea eleviior la liceu, fiindcă niciunul nu-i putea înţe­lege întrebările şi profesorul nu glumea cu notele rele. Numai nevasta îi pri­cepea bolboroselile incohérente şi când bărbatul spunea : — Aprinde fereastra — sau : — Deschide lampa — ea ştia ce trebue să facă.

Intr’o bună zi, obosită de atâţia ani de trudă fără bucurii, femeia s’a gândit o clipă şi la ea şi a închis ochii pentru totdeauna, pe tăcute şi fără să turbure pe nimeni, aşa cum şi trăise. Bărbatul a lăsat toate formalităţile de rigoare în grija celorlalţi şi şi-a văzut de treburi. A doua zi însă, când a vrut să iasă la ora obişnuită în oraş, omul de serviciu i-a atras atenţia că i-ar trebui un semn de doliu la mânecă.

Şi profesorul, contrariat :— Bre, dar femeia asta nu se

putea gândi să-mi coasă doliul la haină înainte de a muri !

M atei Lupa !

De pretutindeniCreier mai greu — vieaţă

mai lungăS'au cercetat cauzele longevităţii ;

la papagali, ajungându-se la o serie de rezultate Interesante. Acest animal trâ- • ieşte mai mult decât oricare altă pa- Í săre, chiar 300 de ani. S’a cercetat de asemenea greutatea creierului şi a \ măduvei şirei spinării, pentru a cons­tata legătura dintre acest organ şi în- : teligenţa animalelor respective. S'a do- i- vedit că la animale există un raport ; înire greutatea relativă a creierului şi f inteligenţă, între mamifere maimuţele antropoide având creierul cel mai mare, iar între păsări papagalii. Longevitatea papagalilor se explică prin aceea că la f aceste animale masa creierului este \ desvoltată cel mal mult faţă de masa > corpului, şi din acest motiv ei întrec ; pe toate păsările în inteligenţă şi Ion- ’i gevitate. Astăzi ştiinţa presupune că şi ia oameni greutatea relativ mare j a creierului şl inteligenţa pot fi cauză - a longevităţii. J

măcitorului: „întotdeauna am avut multă admiraţie pentru poezia germană şi... so- cot că cel mal bun serviciu ce l-aş pu­tea aduce literaturii româneşti este de-a traduce... numai dtn poeţi germani... Sunt dificultăţi ce mi se par uneori insurmon­tabile — şi ţin să vă dau lucru cinstit... Din ce pătrund mai adânc arta versului, îmi pare tot mai grea meseria căreia mi-am închinat vieaţa. Sunt poveri pe care poate niciodată nu voiu reuşi să ie scutur de pe umeri. Totuşi însă şi în orice caz trebue să merg înainte!*

Şi a mers, căci glasul vocaţiei aşa i i-a poruncit. Păcat că soarta nu i-a hă- ■ răzit o vieată mai îndelungată, pentru j ca bucuria noastră să fie şi mai mare. Un Faust, bunăoară, în traducerea lui Iosif, s’ar fi ridicat ca un „monument nepieritor“ în literatura ţării noastre. Dar chiar şi Cântecul clopotului, com­pletat şi altfel turnat, — dacă maestrul ar fi avut răgazul necesar — ce minu­nat ecou ar fi produs în inimele cărtu­rarilor români !

f

Page 3: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Kr. 67 -1943 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I P&gica 3

►LATINITATE

de Dr. D. Chirculescu

iNu este pentru noi un cuvânt

oarecare, fără conţinut, ca atâtea altele ale actualelor propagande care încearcă să acopere goluri în forme răsunătoare. Noţiunea de latinitate capătă în su­fletul poporului nostru o tonalitate afec­tivă adâncă, fiindcă întreaga structură sufletească naţională, întreaga conştiinţă a unităţii noastre de origine din ea s’a hrănit şi a înflorit. Prin ea am aflat cine suntem. Prin ea se definesc drep­turile şi înţelesul existenţei noastre.

Ca atare, oricare ar fi putut fi vi­cisitudinile momentului şi renegările trecătoare ale altora (şi ei tot atât de trecători!) noi rămânem hotărît în res­pectarea obârşiei, a trecutului nostru, a acelor realităţi care depăşesc şi oamenii şi popoarele.

Latinitatea esta una din aceste mari realităţi.

*

In acest sentiment fundamental se poate lua parte astăzi la încercările prin care trece Italia.

Italia care a dat lumii Renaşterea. Italia lui Cavour. Italia care a desco­perit ochilor Românilor ardeleni din se­colul X!X-lea înţelesurile unei glorioase obârşii şi perspectivele dreptăţii pentru viitorul românesc.

Nedreptăţile, brutalităţile şi turpi­tudinile sunt străine geniului latin; sunt corpuri străine ce se enuclează singure. Sunt accidente de moment, aberante.

Ele trec.Latinitatea rămâne?

»

In loc de recunoştinţă

de Ion OprişContinuare din pag. l-a

mercianţi români care au a mulţumi situaţia lor numai şi numai Băncii „Albina“, după ani de zile de fructuoasă colaborare şi fără de niciun motiv, au înţeles să „rupă cu trecutul“ şi să treacă la alte instituţii bancare.

Pierde ceva „Albina“ ?Nimic. Pleacă un client şi alţi

zece îi iau locul. In Ioc de regret, la instituţia aceasta, întâlneşti satisfacţia că a reuşit să dea vieţii economice încă un element folositor, din neamul nostru.

Se ştia aici că, până la urmă, toţi aceştia se vor întoarce la vechea matcă. Au mai încercat'o şi alţii, altădată.

Regretul nostru şi indignarea chiar, constă nu în lipsa de recunoştinţă faţă de binefăcător, ci în faptul trecerii acestor Români la instituţii străine de neamul nostru, care şi în împrejurările actuale reuşesc totuşi să activeze cu mare folos pentru interesul lor comer­cial, pe teritorul românesc.

In aceste izolate întâmplări se poate vedea solidaritatea care încă ne lipseşte nouă, Românilor.

Nici recunoştinţă şi nici sprijin nu aşteaptă instituţiile proprii poporului nostru dela acei pe care i-a făcut «oameni“. Aşteptăm însă noi dela aceştia înţelegere şi cuminţenie, ca ceea ce s’a clădit cu trudă românească în ani de zile, să nu se dărâme la cea ţnai mică adiere, când interesul străin va dicta retragerea creditelor atât de culant atribuite acum.

Să se ştie, că străinii nu ne vor ajuta la impas, deşi ne îmbulzesc cu dragostea lor în împrejurările de con- juctură rentabilă comerţului lor.

La greu, la nevoie, tot la „ai noştri“ facem apel.

Cazul n Albinei“ l-am luat Ia în­tâmplare, el poate este al tuturor în­treprinderilor româneşti.

Aşa dar nu recunoştinţă, ci alt­ceva ni se impune să avem.

Adunarea Generalăa Despărţământului „ASTRA“-Braşov se va ţine la Bran

In ziua de 19 SeptemvrieUrmând rosturilor pe care Ie

are Asociaţiunea transilvană „Astra"— cultura poporului român — precum şi unui obiceiu, ajuns astăzi tradiţie, anul acesta adunarea generaiă a Des­părţământului Braşov îşi va desfăşura lucrările în cadrul de munte al sateior brănene.

Fără acel administrativ greoiu şi sărac în suflet, această adunare gene­rală va încerca să transforme o obli­gaţiune statutară într’o mare manifes­taţie culturală-naţională pe cuprinsul cel atât de răspândit al Branului.

Iară cum brănean însemnează toţi cei ce locuesc risipitele sate : Sohodoî,Predeal, Bran-Poarta, Şi mon, Moeciul de Jos, Moeciul de Sus, Fundata, Şirnea,Peştera şi Măgura, dar şi toţi acei, mulţi la număr, intelectuali şi oameni cu stare născuţi în Bran, dar gospo­dăriţi în altă parte, este evident că invitarea de a lua parte la acest eve­niment se adresează tuturorac

Pentru ca să se dea posibilitatea de a participa şi celor din depărtări, adunarea a fost fixată pentru ora 3 după-amiaz în centrul Branului, sala Asociaţiei Profesorilor, cu următorul

P r o g r a mI. Cuvânt de deschidere, rostit de Dr.

Nicoiae Căiiman, preşedintele „Astrei“ Braşov.— Salutul satelor brănene, de Dr. Aurel

Stoian, preşedintele despărţământului „Astra* Bran.

— înscrierea delegaţilor celorlalte orga- nizaţiuni ale »Astrei“ din judeţul Braşov.

— Alegerea a trei verificatori ai procesu­lui verbal.

— Raportul gen era l a l D espărţăm ântului nA stra “-B raşou p e anul Î9 4 2 —43.

— Raportul de casă pe anul 1942.

— Raportul censorilor pe anul 1942—43.— Alegerea a trei censori pe anul 1943/44— Votarea bugetului pe anul 1943.— Descărcarea comitetului de gestiunea

anului 1942.— Propuneri şi interpelări.— închiderea adunării.II. Program cultural,O şezătoare ardeleană de prof.

Iorgu Gane, jucată de Cercul cultural „Astra“-Peştera.

— Coruri executate de corul asoc. „Muncă şi Lumină“ al uzinelor „Astra“- Braşov.

— Declamaţii.III. Concurs de p o rt şi joc

brănean.Fiecare sat se va prezenta cu o

echipă până la 20 de inşi, bărbaţi şi femei, numai în costum brănean.

Proba de joc pentru fiecare va ţine intre 3—5 minute.

La sfârşit toate echipele vor jucahora.IV. Expoziţie de copii în tre 2 şi 5 ani

In fiecare sat brănean, o comisie formată din preot, învăţător, primar şi notar vor alege câte doi copii care vor fi propuşi spre premiere unei comisii medicale ce va funcţiona în ziua adu­nării în frunte cu medicul primar ju­deţean.

Satele care n’au primit până acum biblioteci populare, vor primi cu această ocazie.

Organizaţiile judeţului Braşov sunt invitate pe această cale să participe prin delegaţi la această adunare generală.

Coiful urbanisticCum se „respectă" ordonanţele Primăriei..

Se dau multe şi se dau bune. Dar nu se respectă, aşa că e păcat de hâr­tia, tiparul şi timpul ce se cheltuesc cu ele.

Sau se respectă parţial, în timp şi spaţiu, sau de loc, precum „civilizata ordonanţă pentru stăvilirea — da, stă­vilirea“ — turbării — chiar aşa ! în Bra­şovul azi academic, declarat oficial contaminat de rabie ; nici mai mult nici mai puţin!!

O altă ordonanţă împiedecă orice fel de murdărie. Duceţi-vă pe subt Tâmpa şi vedeţi cât gunoiu aruncă anu­miţi plimbăreţi.

O altă ordonanţă sugerată de prie­tenul meu, Inspectorul Moarcăs, apără parcurile, aleele şi pădurile de incur-

siile vandale ale copiilor prost crescuţi, în colaborare cu părinţii lor uneori. Cum florile şi ramurile de teiu nu muşcă precum dulăii turbaţi, nici nu sgârie isteric ca pisicile rabiate din ordonanţa No. 62, „odraslele le smulg, calcă iarba fără pic de milă, încât spectacolul e o as­cuţită suferinţă pentru Braşoveanul cu mentalitate apuseană (există şi neferi­ciţi de acest soiu, printre care - vai ! — j şi subsemnatul.) |

Cea mai bună ordonanţă anti- i

Din lumea largaCât d i mult poate întoarce

omui capul?In „Casa Naturii“ din Salzburg se

afiă expusă o interesantă diagramă, care prezintă unghiul de mobilitate al capului omenesc în raport cu acelaşi unghiu întâlnit la păsări.

Astfel, în timp ce omul poate în­toarce capul la dreapta şi la stânga formând un unghiu de maximum 90 grade, păsările realizează acelaşi fel de unghiu cu deschizătură cu mult mai mare, anume la 180 grade, bufniţa

atingând chiar 270 grade. Această po­sibilitate de a întoarce atât de mult capul păsările o datorează numărului mare de vertebre cervicale, între 8 şi 23, în timp ce omul posedă numai 7, pe de altă parte formei acestor ver­tebre, care sunt de două ori curbate.

Solist in vârstă de Sl/2 aniFiul unul profesor de muzică din

Catovitz, Frledel KozHc, în vârstă de numai 5Va ani, a cântat de curând Ia Vlena şl la Muenchen, Preludiul in si bemol major de Bach, făcând senzaţie cu un talent muzical extraordinar, Ia curând acest copil minune va con­certa împreună cu Orchestra Filarmo­nică din Vlena.

N otă.în conformitate cu Statutele şi Regula­

mentul „Astrei" propunerile şi interpelările vor fi înaintate biroului „Astrei“, în scris, înainte cu trei zile de data adunării generale. In caz con­trar nu vor fi luate în considerare.

de I. Ol. SfeSanovIcI-Svensfesgomot din ţară la care mă mân­dresc că şi eu am colaborat — iar începe să fie călcată în picioare : claxoanele au reînceput să ragă ; civi­lizaţii, nesimţitorii radiofonici iar îşi fac de cap; găinăriile codcodăcesc şi cucorigesc din miez* de noapte până în zori ia creştetul truditului de muncă, iar corul javrelor concertează diurn şi nocturn la capul cetăţeanului paşnic.

O altă ordonanţă interzice curse­le de bicicletă prin parcuri, alee sau pe trotoare ; ci eu am văzut prin drep­tul cimitirului din Groaveri anume bi- ciclişti cu lungi picioare foarte expuse aerului, primejduind vieaţa celor ce caută o clipă de repaus pe istorica şi mult maltratata „Promenadă“.

Nu facem opoziţie fiindcă n’am avea altceva mai bun de făcut. Nu voim să luăm locui niciunuia din edilii reprezentanţi : Primar, Chestor, * etc., să ne ferească Dumnezeu ! Dar îi rugăm să-şi execute sever ordonanţele şi să publice numele celor amendaţi pe loc.

Sau să nu Ie mai emită de loc. Căci nimic nu compromite mai mult autoritatea decât lipsa de.... autoritate.

Cămine pentru copii

de Dr. N. Căliman

Avem o boală naţională gra­vă : mortalitatea foarte mare a co­piilor, coală care trebue com­bătută cu toate mijloacele.

De 25 de ani s’a vorbit mult despre mortalitatea copiilor la noi. S’a vorbit chiar prea mult. A fost un timp când mulţi electori îşi ţi­neau de datorie ca în vorbirile lor să cuprindă şi vorbe duioase des­pre mortalitatea copiilor şi să arate marele rău care roade zi de zi la rădăcina naţiunii române.

Dar vorbele au rămas vorbe. Din ele n’au prea răsărit fapte care să schimbe prea mult situaţia.

Cu bocete băbeşti şi cu des­cântece nu se vindecă nicio boala. Şi cu vorbe nu se poate combate un pericol naţional.

Aşa a rămas şi mortalitatea copiilor la noi, aceeaşi ca şi acum 25 de ani ; cu toate vorbele multe spuse şi scrise, cu toată literatura noastră despre această problemă şi cu toate legile aduse pe hârtie şi neaplicate.

N’au putut schimba aproape nimic nici micile şi inimoasele stră­danii ale puţinilor înţelegători şi idealişti.

Bolile pot fi curmate numai prin măsuri aspre luate contra lor şi pot fi vindecate numai în instituţii în care să se poată face şi apărarea înpotrivă-le, şi vinde­carea de ele.

De aceea ne-au bucurat mult măsurile luate la Braşov în ulti­mul timp. S’au deschis două că­mine de zi pentru copii. Unul în cartierul muncitoresc şi altul în cartierul românesc din Schei. Iar în ultima şedinţă a consiliului de igienă s’a discutat înfiinţarea unui cămin pentru copii în Şchei după toate cerinţele şliinţii de azi.

Aceste măsuri dovedesc o mare înţelegere a problemei din partea conducerii serviciului sani­tar şi ceea ce e mai îmbucurător,o deplină înţelegere din partea primăriei municipiului Braşov.

Porniţi pe această cale, şi mai cu seamă stăruind şi conti­nuând pe ea, cu siguranţă se va putea ajunge şi la noi la rezulta­tele bune, la care în alte ţări s’a ajuns de muit

Instituţiile de ocrotire a copi­lului trebue să fie fundamentul pe care să se întemeieze comba­terea mortalităţii copilului la noi.

Când ele vor fi împrăştiate, îără nicio cruţare, pe întregul cu­prins al ţării, atunci, şi numai a- tunci, vom putea ajunge şi noi, ca un copil născut să nu însemne numai o cruce în cimitirul nea­mului, ci un stejar sănătos în se­culara pădure a lui.

Abonaţilorle aducem aminte că nu trăim din subvenţii.

Page 4: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Pagina 4 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr, 67—1943

99 la mineiAcum 97 ani

Laudă publică pentru ma­ghiarizareAdunări trimestriale.

In comitatul Arad din 15 până în 23 Dec. ţinându-se adunări feişpanul administrator aşternu un îeliu de des­criere a stării Comitatului. Contribuţia se adună după putinţă ; — şcoalele se aflară în cea mai scandaloasă stare, afară numai de cele catolice şi refor- mate; dar cele greco-neunite zac într'o stare foarte tristă şi apasă, căci asupra acestora respectivilor deregători şcolas- tici încă nu le-an venit în minte a răs­pândi razele de luminăQ!)

Dascălul maghiar din Radna fa lăudat, că într'atâta magWariză pe bieţii şcolari, încât părinţii pruncilor dederă plânsoare asupra lui.

De maghiarizarea în Radna nu ne prea mirăm, căci acolo se află un ames­tec de naţii şi anume aşa numiţii şaceţi, cari nu sunt nici nemţi, nici slavoni, au o limbă nelimbă, de care nu se sparge ceriul de va şi apune. Dar vezi că tot n’ar părăsi-o bucuroşi. — Red.

Nr. 5. — 14 Ian. 1846. pg. 18,

O sp ita lita tea lor.Nemulţumiri din cauza colo­niştilor germani

Erdélyi Híradó din 16 Ian. îşi arată marea nemulţumire pentru aducerêa co­loniilor nemţeşti din Viriemberga şi a- dauge* că acelea după ce că se aşează la locuri foarte bine populate, apoi mâne poimâne vor coti de pe acolo pe alţi locuitori vechi.

Nr. 5. — 14 Ian. 1846. pg. 20.Pentru conformitate I. Urcanu

Argumente ştiinţifice (?)de

Ion Bozdog

Inteligenţa este ereditară!

Conform noilor rezultate ale cer­cetărilor, s’a constatat că intelectul unul o na se formează prin multe însuşiri ereditare, care în acalaşl timp hotărăsc şl alte caractérîstlce fizice şi sufleteşti, fiind legate reci­proc între ele într’un tot care reacţio­nează unitar. Atenţia, ictaiţia, iuţeala muncii, dorinţa de cunoaştere, memoria, darul de combinaţie, de deosebire, constanta judecăţii şi auto-crltlca sunt, toate, în aceiaşi timp bune. mediocre sau slabe. CWar fizicul este influenţat de nivelul inteligenţii. S'a dovedit că lipsurile fizice dela naştere se măresc cu cât scade gradul de Inteligenţă» Copiii cu o Inteligenţă subt medie cresc mai în~et decât fraţii lor normaii. Este probabil astfel că forma intelec­tuală definitivă este rezultatul cola­borării unei serii de factori ereditari, legaţi între ei în aşa măsură Încât fiecare este responsabil pentru tot felul de caracteristice fizice. Mulţimea aces­tor însuşiri ereditare, care desvoltă în cursul anilor forma Intelectuală, permite însă şl nenumărate amestecuri ale di­feritelor caracteristice din aceiaşi pă­rinţi şi este şi cauza pen?ru faptul că nici în familiile dotaţilor mediocri, nici în cele geniale sau dotate foarte slab copiii nu urmează tipului intelec­tual reprezentat de părinţi. In genere părinţii talentaţi se pot aştepta ia copil dotaţi, căci dispun de însuşirile ereditare bune în număr mare. Dar suma de calităţi ereditare este întovă­răşită şl de însuşiri defectuoasa, şl dacă un soţ găseşte un partener orien­tat In aceeaşi direcţie, atunci părinţi! dotaţi pot avea şi un copil mai puţin dotat, aşa cum părinţii proşti pot avea copii şi mai proşti sau mult mai deştepţi.

Răsfoiam într’una din serile trecute voluminoasa lucrare oma­gială a actualilor profesori ai Uni­versităţi din Cluj, „Erdély ma­gyar egyeteme“, apărută în 1941 şi închinată „Eliberatorului Ardealului de Nord N. H orty“ şi admirând fotografiile realizărilor româneşti din cei 22 ani, am făcut o comparaţie între ceea ce s’a realizat de întemeietorii acestei instituţii izvorîte din calcule po­litice şi între ceea ce a realizat neamul nostru, pentru care Univer­sitatea din Cluj a fost o necesi­tate organică. Noi am făcut din acest focar de şovinism un templu măreţ al ştiinţei şi vredniciei ro­mâneşti.

Din pomelnicul lung al profe­sorilor diferitelor facultăţi ochii mi s’au oprit asupra numelui d-lui Dr. Kniezsa István. Nu mă intere­sează dedicţia ocazională prin care îşi plăteşte catedra, ci voiu schiţa un articol ştiinţific al d-sale apă­rut în volumul * Transilvania şi popoarele ei“, subt redactarea d-lui Mâlyusz Elemér, lucrare me­nită să clarifice opinia publică mondială despre drepturile neamu­lui său asupra întregii Transilvanii. Titlul articolului este : „Transilva­nia în timpul ocupaţiei ţârii şi stabilirea Ungurilor“

După retragerea armatelor ro­mane Transilvania a fost ocupată de Goti şi Gepizi, rămânând aceş­tia din urmă stăpâni aproximativ 300 ani. Pe ei îi supun Hunii lui Attila, pe care însă Gepizii îi a- lungă, iar în epoca lor de glorie între 453—560 se extind până la Tisa şi Dunăre. Pe ei îi supun Avarii şi spre sfârsitul sec. Vii le dispare orice urmă, Locul lor îl ocupă Slavii, care însă se stabi­lesc numai în părţile muntoase şi pe marginea şesurilor, ocolind cu grijă câmpiile şi albiile râurilor. Slavii dispar şi ei din Transilva­nia şi pare verosimil că Transil- \ vania este ocupată de Bulgari, ceea ce ar reieşi din cererea dom- J nitorului german Arnolf care la j 892 roagă pe principele Bulgarilor | să nu mai transporte sare Morave- j zilor, ceea ce nu putea face decât i din Transilvania. Deci la venirea Ungurilor Transilvania era provin- | cie bulgărească. Centrul lor politic putea îi Alba-Iulia. Orice urmă de Romani a dispărut de aici cu totul. Totuşi spune d-sa ia pg. 22 „Deasa numire slavă de localităţi şi însuşi numele slav al oraşului Bălgrad — pe care l-au păstrat Românii — arată organizarea poli­tică a ţinutului.“

Ungurii — susţine d-sa — este sigur că n’au pătruns în Transil­vania decât spre sfârşitul sec. X şi începutul celui de al Xi-lea, dar nici atunci n’au pătruns în masivele paduroase şi muntoase. Păstrarea mior numiri slave de localităţi pe valea Mureşului, ca Dumbrău, Gâmbaţ, arată că Un­gurii ie-au ocupat dela Bulgari, iar împrumutarea unor numa de localităţi maghiare de către Saşii din jurul Bistriţei — fac dovada că ei - erau aici înaintea Saşilor.

In schimb în Ţara Bârsei s’au sta­bilit deodată Ungurii şi Saşii, dar până la mijlocul sec. XII Ungurii n’au pătruns decât până la Per- şani. „Treiscaunele n’au putut a- parţine Ungariei până la mijlocul sec. XII, cu atât mai puţin scau­nul Ciucului şi Caşinului“.

Trăiau pe acest pământ toate frânturile de neam, înafară de Români care s’au strecurat în Transilvania mult mai târziu din peninsula balcanică. Toate năzu­inţele tineretului român romantic de a demonstra formarea neamu­lui lor din amestecul Dacilor cu Romanii sunt simple fantezii ro­mantice, inventate după modelul formării celorlalte popoare roma­nice (Francezi, Spanioli, Italieni etc.)

Toate numirile de pâraie şi râuri din Transilvania au nume unguresc şi Românii le-au împru­mutat dela ei, înafară de : Mu­reş, Someş, Timiş, Crişuri, Olt şi Ampoiu, care sunt de origine ro­mană, dar forma lor românească de azi arată influenţa limbii ma­ghiare !

Faţă de aceste savante ex­plicaţii oare recunosc şi numirile de râuri şi localităţi de frunte ca fiind păstrate de Români, deci im­plicit că acesta este elementul de continuitate pe aceste plaiuri, noi nu putem decât să repetăm exclamaţia: O sanda simplicitas! Nu eşti întrecută decât de răuta­tea oarbă a celor ce ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud, gură au şi rostesc cu ea numai minciuni pe care nu încetează a le repeta, a le scrie şi înmulţi peste tot pă­mântul.

N’am însemnat aceste rânduri pentru a polemiza cu d-1 prof. de filologie slavă dela Universitatea din Cluj căci d-sa trebuia să-şi achite o datorie de onoare faţă de cei ce l-au ridicat în scaunul de sa­vant pe fostul funcţionar din ser­viciul poliţiei între anii 1921-1928, care, slovac din Trszten fiind, a reuşit să aducă mari servicii pa­triei sale, ci ca să întreb :

De ce tăcem noi ? — ştiut fiind că „picurii sparg stâncile, nu prin puterea, ci prin deasa lor cădereu!

Ne vedepoporul ! r

de Sassn Dncşoara !■

ConvocareFirma K am aryt & Meder, soc.

anonim ă cu sediul în Braşov, Str. Mihail Weiss No. 15, învită prin pre­zenta pe toţi acţionarii interesaţi, de a lua parte la adunarea generală extra­ordinară, care va avea loc în ziua de 7 Septemvrie 1943, la orele 3 p. m., m birourile firmei, cu următoarea

O rdine de zi :1. Majorarea capitalului de ac­

ţiuni dela lei 5.000.000 la 10.000,000.2. Eventuale propuneri.Toţi acţionarii sunt rugaţi a de­

pune acţiunile lor la Casa firmei, cu I o zi înainte de ţinerea adunării gene- j rale extra-ordinare.I Braşov, la 26 August 1243.

In vieaţă şi mai ales în acea care se desfăşoară la sate, este o cens ură sigură şi necruţătoare a faptelor tutu­ror şi a fiecăruia în parte.

Această censură care nu lasă nimic să-i scape din ceea ce nu este în armonie cu legile ei bine stabilite şi care e atât de atentă cu poporenu, e mult mai aspră când priveşte pe un intelectuaL

Se întâmplă unele certuri regre­tabile între unii intelectuali ai satului, din cine ştie ce nimicuri sau interese meschine şi atimci vieaţa satului este turburată. Ih loc de cuvânt bun se vor arunca vorbe înţepătoare la adresa adversarului. Iii loc de adunări pentru propăşirea şcolii, bisericii ori a altor instituţii folositoare, vor răsări an­chetele producătoare de duşmănii. Intr’un cuvânt, intelectualii unui sat ajunşi în această situaţie, nu numai câ nu contribue cu nimic Ia ridicarea lui, ci îl îipsesc de ultimul dram de linişte.

Aşa e cazul unei comune din judeţ unde, de un timp încoace, pârile cu caracter parohial şi anchetele paro­hiale cele mai regretabile nu mai con­tenesc. Un preot refugiat din Ardeal, bătrân tată a nouă copii, dintre care unul e dispărut în actualul războiu şi alţi trei sunt „cătane* e mereu hărţuit de anumiţi oameni.

In loc să se adune consilii cât mai multe pentru discutarea şi strân­gerea unor fonduri pentru repararea bisericii care are turla crăpată sau pentru zugrăvirea interiorului ce se află într’o stare rea» asistăm mereu, mereu la anchete secrete, cu câţiva poporeni învrăjbiţi la uşa bisericii, deşi actualul preot îşi face datoria cu prisosinţă şi cum îl iartă multele necazuri

In aceste vremuri când avem nevoie de cât mai multă înţelegere, supunere şi mai ales: linişte, credem că e mai înţelept, să nu se dea curs la toate pârile rele* care împart satul în tabere; şi-apoi, nu se gândeşte nimeni că : ne vede poporal ?

Dacă intelectualii satului nu se înţeleg şi nu se stimează,, ce exemplu li se oferă sătenilor ?

Cel puţin* pentru acea censură sătească ce nu iartă nimic şi ameninţă prestigiul intelectualilor săteşti, ar tre­bui să înceteze cele ce se petrec în satul căruia nu-i spunem numele. &

SaiatwiBl Dr. DogarinChirurgie — boli de femei

şl naşteri.

Secţia chirurgie (operaţii) con­dusă de Dr, VASILE DOGARIU

m edic operator.

Secţia boli de femei şi naşteri condusă de Dr. PETRE BORGEA, fost asisten t

un iversitar, ginecoîog-mamoş.

B R A Ş O V

STR. GENERAL AVERESCU 11 îe le fo n 3602

Page 5: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Nr. 10SĂPTĂMÂNAL PENTRU CULTURA SATULUI

REDACTAT DE GH. TULBURE1943

Cei din tranşeede G. P u tn ean u

P entru cei din tranşee un prieten bun pretueşte o comoară. Când trăieşti zi

şi noapte în vecinătatea morţii, ai nevoie de cineva cald, care să te ’nţeleagă şi căruia să-ţi destăinueşti sufletul. Singur în tranşeu, timpul îţi pare o veş­nicie. Numai atunci ştii cât de lungi sunt clipele, care se scurg din momentul când pleacă un obuz dela duşman şi până când ajunge să se spargă în groapa ta, sau a vetinului tău. Dar apoi până când ai aflat : care din prietenii tăi a fost răpus şi s’a dus pe altă lume? Aştepţi vestea cu respiraţia oprită. Ai vrea să sări din groapă, ca să vezi singur adevărul, dar ţi-e teamă de ceea ce ai să vezi.

Şi nimeni nu vine să-ţi spună.Te zbaţi, te frămânţi în pre­

simţiri negre fără să poţi faceo mişcare.

In acest timp alte ghiulele se sparg în jurul tău. Şi alte vea­curi se scurg şi tu n’ai un prie­ten lângă tine, cu care să omori gândurile şi urâtul.

in doi e altfel. Povara sufle­tului se împarte în două şi nu apasă atât de greu. De câte ori n’a venit la mine Vidru din groapa a patra, ca să mă roage ceva. Ce ?

Să-i dau voie să-şi sape adă­postul la un loc cu Buliga din groapa a treia. Sunt prieteni buni din acelaşi sat. Unul lângă altul se simt mai feriţi de gloanţe. I-am împlinit rugămintea şi l-am mutat în aceeaşi groapă cu Buliga. Drept recunoştinţă sunt cei mai ascultători şi cei mai curagioşi băieţi din ploton...

Oameni care au văzui limpede

A L FR E D W IRTH

Există şi un alt gen de vizionari politici. Pro- rociile acestora, — în

deosebire de ale poeţilor — nu sunt acte de pură ins­piraţie. Ele pretind a fi rezultatul logic al unei in­tuiţii, al unei judecăţi clar văzătoare, la care au ajuns în urma unor studii şi cer­cetări, care le dă putinţa să vadă dincolo de orizon­tul muritorului de rând.

Ei văd mai limpede în j anumite regiuni, care pen- [ tru alţii sunt nebuloase şi

enigmatice.Din tagma acestora îaoe

parte şi Alfred Wirth, cu­noscutul cercetător şi pu­blicist german. După ce a cutreerat întreg sudestul Eu­ropei, făcând studii etnogra­fice asupra popoarelor din peninsula balcanică, a pe­trecut timp îndelungat şi la noi în ţară.

Pe la sfârşitul veacului trecut a publicat o lucrare

de G h. Tulbure

mai vastă cuprinzând rezul­tatul cercetărilor sale is­torice.

Iată un pasaj interesant din cartea sa:

— „Neamul românesc ac­tualmente este unul din po­poarele cele mai tenace de pe pământ. Aseamăn acest neam de oameni cu anu­mite păraie din munţii Iura şi din Karst, care curg chi- lometri întregi pe subt pă­mânt pentru a reapare de­odată la suprafaţă spre a nu mal dispare niciodată. Până în veacul al ţreişpre-

I zecelea, poporul acesta a fost ca şters de pe faţa pă­mântului, când deodată el reapăru şi de astădafă — pentru totdeauna. In timpul de faţă el se găseşte, în mare parte, subt stăpânirea alor patru împărăţii străine.

I Fiecare din ele lucrează dini toate puterile pentru a-1 des-

naţionaliza şi a-1 distruge. Dar nu reuşesc ! Dimpotrivă, el desnaţionalizează şi se răspândeşte tot mai^ mult. Şi este mai mult decât pro­babil, că într’un viitor nu prea depărtat dominaţiunea lui se va întinde din Ardeal până către AdrianopoU Şi nimic nu se poate opune acestei fatalităţi...“

Niciun poet român n’a scris 0 oda mai splendidă, niciun istoriograf n’a enun­ţat o concluzie mai îndrăz­neaţă cu privire la destinul nostru naţional, ca acest scriitor german.

După împlinirile ai că­ror martori am fost în tre­cutul apropiat, n’avem nici­un motiv să refuzăm pers­pectivele ce ni-le deschide profeţia lui Alfred Wirth.

Pe-un răsărit măreţ în primăvară, —

Când plugurile Ţării toate ară, —

Eu am văzut, ca zugrăvit pe cer,Un om cu boi voinici şi plug de fier Arând pe culmea unui deal stingher...

Ara un omTrildirid mănoasa brazdă să

(răstoarne, — Cu aur pe-dle boilor săi coarne, — Plugarul, strâns de glia care-l ţine, De dincolo de veac părea că vine Şi că, de vieaţă dâtătoare-i g!ie Adânca, se afundă ’n veşinicie...

Atunci, eu am văzut în cel ce ară întregul neam de Daci—legat de ţară,— Ce, neclintit, pe glia-i stă mereu, Căci din milenii vine, cu plug greu, Ş i ară pe ’nălţimi, spre Dumnezeu,..

de Vasile Militam

Ochi an şi nu vadde Pr. loan Turca

P ortretul sectarului secere zugrăvit în culorile lui reale. Alături de mândrie

trebue deci să scoatem în re­lief o altă notă de caracter a lui: încăpăţînarea vinovată de a închide ochii înaintea lu­minii. Orbia sufletească faţă de lumina adevărului, surzenia la chemările harului te izbeşte în cursul oricărei convorbiri, pe care o ai cu aceşti rătăciţi. Se înţelege, această încăpăţînate este fiica legitimă a mândriei şi se explică prin ea. Crezând despre sine că cunoaşte Scrip­tura şi mai ales că o poate tălmăci după bunul său plac,

t ba pretinzâpçly-se şi învăţător \ al altora, te loveşti la tot pasul* de împotrivirea sectarului de a

deschide o ferestruică măcar în cămara rece şi înnoptată a sufletului său, prin care să străbată o sfioasă iicăriri de lumină a adevărului. Te doare când constaţi, că şe mulţumeşte sâ vadă mai departe ca ochi orbi, să ne lamineze ca eroarea şi cu întunerecul, să se mintă pe sine şi să mintă şi pe alţii. Pentru un astfel de păcat, pe care Mântuitorul l-a numit pă­catul împotriva Duhului S fânt, şcrisul nostru nu poate fi decâtpleasnä de biciu, bisturiu carê taie adânc, fier roşu care arde*

Răstâlmăcitori ai adevărului Sfintei Scripturi, sectarii nu se servesc de aceasta, decât pentru a încerca să ne încredinţeze, că eroarea lor este adevăr, că întunerecul din ei este lumină.

Continuare în pagina 6-a

Mai bine o pace strâmbăD oi plugari vecini de multă

vreme erau în proces din pricina unui petec de pă­

mânt. Intr’o bună dimineaţă le vine citaţie la amândoi să se înfăţişeze înaintea judecătorului.

— Măi vecine — zise unul — primit-ai citaţia?

— Am primit-o — răspunse ■celălalt.

— Apoi, ascultă ce m’am gân­dit eu...

Tu ştii bine, că noi, cu pro­cesul ăsia îndelungat, pierdem j/renie multă şi vremea-i scumpă.

Eu aşi zice să te duci numai tu singur înaintea legii, să aperi şi cauza mea. Eu în timpul a­

cesta rămân acasă, prind boii la plug şi ar pământul cu pricina.

Dacă vei câştiga procesul să fie al tău. Dacă nu, rămâne al meu. Bine zic?

— Foarte bine, — răspunse vecinul cu bucurie.

In ziua sorocului plecă omul Ia judecătorie.' Acolo în faţa legii şi a dreptăţii, cuprins de un simţ creştinesc, simţul bună­tăţii şi al adevărului, a apărat aşa de frumos cauza vecinului său, încât acela a câştigat, iar el a pierdut procesul.

— Drept ai avut, — zise so­sind acasă, — vecine dragă. Pă­mântul — de azi înainte — este al tău.

— Foarte bine, — bunul meu avocat, — răspunse celălalt. Dar fiindcă m’ai apărat aşa de bine, eu zic să împărţim pământul frăţeşte.

Zis şi făcut.Din clipa aceasta împricinaţii

au rămas cei mai buni prieteni.Vorba ceea :Decât o judecată dreaptă, mai

bine o pace strâmbă.B ădica G heorghe

j Şcoală veche

Un tânăr urmase lungă vreme la şcoala filoso­fului grec Zenon. Intor- cându-se Ia casa părinteas­că, tatăl său l-a întrebat :

ce învăţase acolo ? El a răspuns : „Aceasta se va vedea din faptele mele!“ Tatăl necăjindu-se de acest răspuns, luă o bâtă şi mi- ţi-1 bătu bine pe fiul cel învăţat. Acesta stătu nemiş­cat şi după ce isprăvi tatăl său cu bătaia îi zise: Iată ce am învăţat : a suferi fără cârtire mânia părinţilor.

Hrana din legume

Nu toate bucatele au aceaşi putere hrănitoare pentru trupul omului. S’a găsit o unitate de măsură pentru măsurarea aces­tei puteri din hrană. Măsura aceasta se numeşte calorie. Mă­surând cu caloria grâul de pe un hectar de pământ s’a aflat, că puterea sa hrănitoare este de

i aproape^ 3 milioane de calorii.

Măsurând tot aşa legumele cu­lese de pe un hectar de gră­dină s’a găsit, că au 18 milioane | de calorii. Prin urmare un hec­tar de zarzavaturi dă de 6 ori mai multă hrană, decât un hec­tar de grâu ori secară. Ceea ce Însemnează, că din zarzavaturile aceste se poate hrăni un număr de oameni de 6 ori mai mare. Cultura legumelor e şi mai bă­noasă, de aceea se răspândeşte tot mai mult.

A V 9 ZCărţile, revistele, manuscri­sele de articole şi scrisorile destinate „Foii pentru m in­ie, inim ă şi literatură 1 se vor trimite ia adresa d-lui Gh. Tulbure, Braşov, str. Dorobanţi 13.

Page 6: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Pagina 6 Nr. 67—19

Cultul m o r m in t e l o r

Z ilele trecute un prieten m’a întâmpinat cu vor­bele : „Cui să mă adresez

să îngrijească de mormântul lui Andrei Bârseanu din Groaverii Braşovului ?“

I-am răspuns că nutrim gân­dul ca în cel mai scurt timp osemintele celui ce a fost bar­dul A. Bârseanu, ca şi ale Dr. Ion Meşotă, atât de uitat în cimitirul bisericii Sf. Nicolae, să fie depuse spre odihnă veşnică în Dârste, de unde au plecat să lumineze atâtea generaţii.

Şi sunt două şcoli în Braşov ce poartă numele acestor vred­nici bărbaţi ai neamului !

Dar nu despre aceşti oameni de cultură vreau să scriu. Ei sunt prea mari pentru a fi cu­prinşi în câteva coloane de gazetă. Alta-i buba.

Mă întreb doar, unde e cultul mormintelor ?

In toate cimitirele sunt multe, uitate, unele cu cruci modeste, altele cu pietre impunătoare. Aceste pietre nu prea trag a tradiţie românească, căci noi avem singură crucea ca semn

de N. B ârsan

pentru cei morţi. Dar to te bine că e ceva. Este mai greu atunci când în loc de cruce şi flori au crescut buruieni care prin felul şi înălţimea lor ţipă împotriva celor ce au uitat de cultul mor­mintelor.

Doar pământul, bunul şi dreptul pământ, primind în dar osemintele, arată somnul de veci al câte unui cunoscut ori necunoscut, uitat de prieteni, de rude şi de duşmani. Iti vine să crezi că pe mulţi din vieată nu-i mai leagă nimic de cei care ne-au părăsit în Domnul, de locul unde îşi odihnesc truda unei vieţi.

De curând, cineva, despărţit pentru multă vreme de locul celor dragi, povestea că depărtarea de mormânt îl face să verse lacrimi, în zile de sărbătoare, deasupra unui alt mormânt necunoscut din cimitirul oraşului în care se afiă. Ce trist e să fii departe nu numai de fiinţa ta iubită, ci şi de mormântul ei 1

Dar e şi mai trist ca, aflân- du-te aproape de mormânt, să-l laşi neîngrijit, fără o floare, [ fără o închinăciune creştinească fată de cel ce ţi-a dat vieaţă,

sau de cei care ţi* au fost de mare ajutor, oferindu-ti spri­jinul lor.

Este şi aceasta un fel de profanare.

Stare greu de tămăduit, dar nu fără leac.

Inafară de glasul altarului, ca şi al clopotului, din rezonanţa cărora se desprinde şi datoria faţă de cei morţi şi de locul de odihnă al 'lor, s’ar cuveni o re­întoarcere la acest cult. In pri­mul rând femeia şi mama creş­tină se cade să reverse dra­goste faţă de mormintele noastre. Ea poate inspira, mai reuşit ca oricine, acest cult, ple- cându-se cât mai des asupra locului de odihnă veşnică. O lu­mânare alături de floricelele aşezate cu grijă pe mormânt, o candelă aprinsă cu sfinţenie lângă frumosul trandafir şi o cercetare a acestui loc de pioasă amintire evocă cultul mormin­telor.

Să ne reîntoarcem !Altfel croim drum peste mor­

minte. Şi pe acest drum va putea merge întâi omul, apoi carul şi mai târziu tancul.

tEroii I noştriBod

TTlaíifáíean Pompiiiusoldat

Născut în comuna Bod la 24 Iulie 1917, de profesiune muncitor, fiul lui Ioan şi Vic­toria Matifăleant căsătorit, având un copil de patru ani, făcea parte dinlfun Bat. de Vânători de Munte din Piatra Neamţ care a luptat eroic în luptele dela Basciserai. Aici cade rănit de un glonte în stomac şi soldatul erou Matifălean Pompiiiu moare pentru patrie, înmormântarea având loc la 26 Martie 1942.

Măreţia morţii pentru întregirea neamului capătă, prin stingerea eroului soldat Matifă­lean Pompiiiu, o aureolă mai mult.

Vina asupra faAm cunoscut mulţi oatneş

superiori şi desăvârşiţi ca ralitate, ea izvorînd meref proaspătă din evanghelia ce şi-| însuşiseră ca o călăuză lumi noasă în vieaţă, dar foarte r| am putut vedea rara vlrtul de a lua o vină asupra ti atunci când acuzele ce ţi s| aduc sunt neiondate. Cei mi mulţi ne sbatem, vociferăm,.ame­ninţăm, în graba noastră de f ne spăla de crice acuză ; aduce!

ji noi acuze celor ce ne-af í jignit in demnitatea şi cinstei I noastră, ofensăm în dreapta ţ ? în stânga şl deodată ne trezia i cu un foc mare în jurul nostrt* care s'ar fi stins cu totul, daci* am fi ştiut să lulm o vinf f inexistentă asupra noastră, fărf I să ripostăm de loc. Ce frumof I e tabloul când evenimentel!I vin să-ţi dea dreptate, saI mai bine zis, când Dumnezei ! îţi scoate la iveală dreptate!\ şi nevinovăţia ta- Foarte deţ

chiar oameni superiori scap| din vedere că Isus, acuzat d| vini grave inexistente : înstif gaţie la revoltă contra Ces arul lui, hulă contra lui Dumnezeul călcarea legilor în vigoare, % ripostat doar atât :

„Dacă am vorbit rău, mârtwâ risiţi voi ce am spus rău, iari dacă am vorbit bine, pentru cî mă bateţi ? [

Iar ps cruce; Doamne, iartă-h lor, căci nu ştiu ce fac !

O biată soţie, ca să-şl scap| soţul dela patima beţiei, di câteori venea beat acasă, îşf impunea a doua zi o zi de pos| fără o vorbă de acuză, iaf soţului îi dădea porţia dublij până ce bruta din om s’a ru­şinat de aşa purtare şi st îndreptat.

O superioară a unei mănăstiri din Elveţia, prinzând într'o; gravă călcare de regulament pe o tânără călugăriţă, n'a pe-i depsit pe cea tânără, cl ca ss pedepsit cu post şi mătănH| luând asupra ei o greşeală dej educaţiune de ordin generali şi aceasta cu rezultate mult mai strălucite, decât pedeapsa| gol goluţă de care orice nătânf este capabil. Dacă ştii să su­porţi fără un cuvânt de ripost<ţ o ofensă nedreaptă, dacă poţi să preiai asupra ta o vină altuia, dacă eşti în stare sf îndrepţi, pedepJndu-te pe tint\ pentru vina altora, dacă ştii so aştepţi în tăcere 20 de a\if până ce dreptatea ta è scoate la suprafaţă Dumnezeu,| te poţi lăuda că posezi una dintre cele mai rare virtuţi creştineşti. f

Dr* M* Suciu-S ibiasr

D-nii colaboratori: sunt rugaji a ne tri­mite articole scurtei

Ochi an şi nu vădde P r. Ioan Turcu

Continuare din pagina 5-a

„Orbi şi povăţuitori orbi, — ar zice despre ei Isus, — adevă­rat vă spun că vameşii merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu“. A vindeca pe un astfel de orb sufletesc de orbia Iui, e o minune tot atât de mare ca aceea săvârşită de un medic care ar reda lumina ochilor unui orb din naştere.

Din lomea largaSe cunoaşte ta len tu l pe

fru n te ?

Adeseori se pune întrebarea ce rol joacă în realitate aşa numitele „bosse“ ale matema­ticianului, acele umflături ale frunţii deasupra ochilor, care sunt caracteristice pentru oa­meni deosebit de dotaţi pentru matematici. Unul dintre cei mai cunoscuţi antropologi, profesorul dr. Eugen Fischer, este de pă­rere că aceste „bosse“ n’au nicio legătură cu talentul ma­tematic. Un relief anumit al frunţii este o urmare a unei desvoltări mai pronunţate a părţilor creierului din această regiune la matematicieni, afirmă Moebius. Un alt savant, Gustav Schwalbe, neagă faptul pe baza materialului cercetat: astfel de umflături se găsesc şi Ia nume­roase alte cranii. Singura legă­tură între desvoltarea deosebită a creierului unui individ, ca ex­presia unui talent deosebit, este poate o umflare a părţii dela tâmple, la muzicanţi. Dar £şi aceasta se găseşte la numeroşi oameni fără niciun talent muzical.

T ran d a firi a lb a ş tr i

încă nu se cunoaşte exact originea pigmenţilor colorilor, aşa numiţi pigmenţi antrocia- nini. Antrocianinele pot fi de coloare purpurie, albastră, verde sau galbenă. Nuanţele diferite­lor plante depind de conţinutul de acizi. Florile roşii devin gal­bene în vapori de amoniac, deoarece se extrage albastrul conţinut de coloarea roşie. Este probabil ca toate florile albas­tre să posedă o substanţă care conţine acest albastru. Printr’un studiu sistematic al acestor subs­tanţe care conservă albastrul s’ar putea face posibilă creşte­rea unor trandafiri albaştri.

G rija p ie ilo r ro ş ii d in a r ­m a ta am erican ă

Pieile roşii Pueblo din Ame­rica de nord au făcut zilele a- cestea o plângere la preşedin­tele Roosevelt. Ei protestează în contra faptului că ostaşilor recrutaţi din rândurile lor li se taie părul. Iar dacă îşi pierd cozile, ei pierd prin aceasta şi speranţa de a ajunge vreodată In »terenurile de vânătoare veşnică*, din lumea de apoi.

C urcubeu pe ce r senin

Există şi un curcubeu pe cer absolut senin. Curcubeul se pro­duce prin reflecţia luminii so­lare în picăturile de apă. Privi­torul trebue să stea deci cu spatele la soare, văzând astfel în faţa sa curcubeul. Este aşa dar foarte lesne posibil ca o mare parte din cer să fie al­bastră, fără nori, şi să existe în depărtare opus soarelui, un perete de nori, care nu se ză­

reşte, dar care produce sufici­ente picături pentru a da naş­tere la curcubeu.

P en iţa îm p lin eşte 150 de an i

In anul 1793 a fost inventată peniţa de către doi germani, dr. Hans Dietzer şi Josef Alois Se- nefelder. Care dintre aceştia a fost primul, nu se ştie. Cu ei a fost detronată celebra pană a poeţilor. Inventatorul peniţei de oţel este Karl Kuhn, caie acum

100 de ani, în Iulie 184Ş, a des­chis prima fabrică de peniţe, creând astfel o nouă industrie. Predominaţia industriei germane de peniţe a fost înlocuită de Englezi. Ludwig Fack acum 90 de ani a fondat a doua fabrică germană de peniţe, învingândconcurenţa engleză, până ce fa­brica a ars. Opera a fost con­tinuată de Karl Kuhns, Heintze, Soennecken şi mulţi alţii.

— ------ iiPuterea albinelor j

“ j In împărăţia albinelor, mun4

citoarele au mai multă puteref decât regina. Că dintr’un ouj fecundat va ieşi o regină sau o albină lucrătoare o hotărăsc nu* mai lucrătoarele stupului.

Ele construiesc pentru lucră*; toare celule de mărime normală şi hrănesc larvele destinate dej ele. Noua regină primeşte dela! început o celulă mqi mare/ larva fiind hrănită în moi special. 1

Page 7: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Nr. 67—1943 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I ' Pagina 7

!la M u n i Acam 97 ani

[tinerimea română e conşii- imfă de menirea el

Murăş Vaşarheiu, 26 Ianuarie 1846. Gazeta ungurească „Mult és Jelen* în nr. I a. c. nu se sfieşte a răspândi în­tre altele şi vestea aceea, cum că în M. Vaşarheiu s’ar îi înfiinţat o socie­tate românească, prin care partidele şi «desbinările în mica noastră patrie s’ar ii mai înmulţit.

La această notiţă răutăcioasă tine­rimea a dat un răspuns demn şi dârz, care încheie cu cuvintele : „onoratul pu­blic cetitoriu poate fi încredinţat despre aceea, cum că cănţeliştii români din M. Vaşarheiu îşi cunosc datorinta lor, 4ela care sperăm că niciodată nu se vor abate“.

Redactorul Gazetei adaugă urmă­toarele cuvinte judicioase : „Să vă şi teriească ceriul Domnilor şi fraţilor a vă abate cât mai pufin dela datorintele DVoastre patriotice. Bine aji făcut că refruntarăţi calomnia; dar tinerimea ro­mână din toate părţile mai vârtos cea petrecătoare la institutele publice va lace mult mai bine, dacă va trage o serioasă învăţătură din ceea ce vi se impută DVoastre pe nevinovate. Să nu «ităm niciun minut, că în ochii noştri & Românilor se vede şi cel mai mic ltom, mai curând de cât bârna din ochii Itora.. Cu toate acestea virtutea noas­

tră de bărbat tot să nu cadă în des- curaj. Arunce alţii încă pe atâtea um­bre asupra curatului nostru patriotism; noi să ne împlinim datorintele întocmai precum se cere, iar dela treptala per­fecţionare întelesuală şi curată nu-i va anai veni în cap nimănui ca să ne ré­tié*. — Red.

Nr. 8. — 24 Ian. 1846. pg. 32.

Numărul neguţătorilor ro­mâni din Braşov

Braşov, 25 Ian.'O descoperire prea interesantă şi de mare folos Românilor neguţători pământeni s’au făcut nu aşa de mult în arhivul bisericii celei mari româneşti din Scheiu. S’au aflat adică *o tablă oficială veche de ani 77 înte­meiată pe un privilegiu împărătesc ve­chili de ani 145; din aceeaşi se vede, că pe acele timpuri neguţători români pământeni supuşi la iurisdictia magis­tratului purtător de comerciu în răsărit $i în principate erau peste şeptezeci, şi ide alt neam abia cinci.

Va să zic nici Românii neguţători din Braşov nu sunt venetici de ieri alal­tăieri, cum au plăcut unora a scorni. Dar sunt premeniti? Aşa se premenesc şi se schimbă familiile în oraşe negu­storeşti peste toată lumea ; dar simbu- lele şi stratul rămâne tot cel antic. Căutaţi şi la ţechurile săseşti şi chiar la cei 23 neguţători din societatea săsască, (număraţi pe venetici şi veti afla gloate, -care se străcură din ani în ani şi se <aşază din ţări străine în această cetate.

Nr. 9. — 28 Ianuarie 1846. pg. 34.

Pentru conformitate I, Urcanu

Cinema „Astra“Dela 3 Sept.

PREZINTĂ MARELE FILM DE SPIONAJ

Spioana din San GottardCU: MAR1ELLA LOTTI

GERMANA PAOLIERI OSVALDO VALENTI LEONARDO CORTESE

Vieaţa bisericeasca din Vlâdeni în veacul al XVHI-lea

Veacul al XVIII a fost foarte bo­gat în evenimente religioase în Ţara Bârsii.

Vlădenii, sat ce a avut mereu un rol însemnat în această regiune, are notate momente religioase deosebite.

La 1700 se tinu sinodul metropo­litan dela Alba Iulia în care o parte neînsemnată a Românilor se declară pentru unirea cu biserica Romei.

In altă însemnare am înscris ati­tudinea plină de demnitate ortodoxă a delegaţilor braşoveni la acel sinod şi, ca urmare a acestei atitudini, locuitorii satelor din jurisdicţia religioasă a Bra­şovului se pregăteau sufleteşte pentru orice mijloace de opresiune ce puteau să le simtă în urma atitudinii lor. Ca să fie scutiţi de ele au luat-o înainte cu jaibele şi împăratul Leopold, printr’o diplomă, îi asigură că vor fi nesupărati în credinţă.

Dacă notăm acestea ce privesc în general evenimentele religioase ale Bra­şovului, o facem pentru motivul just că Vlădenii, aparţinând pe atunci Braşovului, a fost părtaş la toate aceste străduinţe mari în lupta pentru păstra­rea credintii.

Preoţii de aici erau sfinţiţi de Episcopul Râmnicului şi contribuiau prin danii la această episcopie. Această apartenenţă canonică o confirmă toată preotimea din Ţara Bârsii într’o con­ferinţă ţinută la Braşov, în vremea lui Carol III (1713—1718).

Iar când, la 1723, Belgradul şi Principatele ajunseră o vreme subt stă­pânirea Turcilor, preoţii de aici, într’un sinod la Braşov, declară cu jurământ că „vor ţine strâns la biserica lor“.

Mai ales că străduitorul episcop unit dela Blaj, Inocenţiu Micu Clain,

de Pr. Alex. F lorea

pe la 1737 venind Ia Braşov ca să spargă cetatea ortodoxiei din această regiune şi să impue oarecari retribu- tiuni preoţilor de aici, ei, sesizaţi de această acţiune, se adună la 15 Oct. 1737 şi făcând provocare Ia hotărîrea lor din sinodul dela 1723 au declarat că „au VlăcUcă în România şi nu se supun la acele retributiuni“.

In tot acest timp biserica din Vlă- deni era reprezentată vrednic la aceste atitudini prin preoţii ei din acea vreme.

Se găseşte că au contribuit chiar şi băneşte la colectele ce se făceau pentru episcopia de unde primeau darul şi cărţile de cult.

In voi. Braşovul şi Românii, N. Iorga la pg. 351 aminteşte de o colectă iniţiată de Radu Tempea; „bani care s’au cheltuit pe seama Vlădicului de Râmnic“, unde este înscris şi Vlădenii prin „popa Ion-cel bătrân* cu 1 fiorin şi popa Burcu cu în florin.

Dar această situaţie nu plăcea unora şi de aceea Românii din satele de aici se văzură siliţi „a trimite la 1744 pe protopopul Eustatie cu 2 ju­raţi la împărăteasa Elisaveta“ (Mon. Vlăd. I. Z. pg. 12) pentru ca să „nu mai fie conturbaţi în credinţa lor“.

Numai pe Ia 1761, când după oarecare considerente ale Tronului dela Viena, se rândui ca episcop ortodox Dionisie Novacovici şi care veni şi pe la Braşov, a început o oarecare liniş­tire religioasă a Românilor de aici. In statistica pe care la 1762 a dispus să o facă pentru o înscriere a Românilor ortodocşi din Ţara Bârsii, s’au găsit în Vlădeni, la acea vreme, 814 suflete cu 2 preoji.

Va urma

MAI na avem subvenţii dela I U I nimeni.

ani de luptă românească axe

„ÜZETÜ TMViME!“

S’a deschisMAGAZINULsfr. R egina M aria 48

ROMANESC

stofe,mătăsuri,tricotaje,

Telel. 2905

LANTEX

[L i la M ă z g ă r e a n n |

(fostă s tr . N eagră)

ciorapi,pânzeturi

eic.

Telel. 2905

TIPOGRAFIA

99Execută orice tipăritură sau lucrare de legâtorle

ASTRA99

Telefon 1102

Avei! încredere iütr’o între­prindere curat rosnâneassâ*

A telierele : Sfr. Lungă Mo. 1. (în curtea cinematografului „ÂSTRA‘1

Regla Publică Comercială a Intreprin-derllor Munlclpllul Braşov_____

No. 2508/1943.Serv. Apă-Canal

PubiicaţlunePentru a putea .satisface anumite

cerinţe dîçtate de apărajea pasivă, ca Ô consecinţă a timpului secetos cáré persistă Uzina de Apă a Municipiului Braşov, este obligată a lua anumite măsuri în conducta de distribuţie; mă­suri care fac ca imobilele situate în zonele mai înalte ale oraşului şi cu deosebire Cetatea şl Braşovul-Vechiu să rămână în anumite ore fără apă.

Se pune deci în vederea locuito­rilor acestor imobile să-şi facă o re­zervă de apă de 10 litri de persoană, reîmprospătând-o după fiecare 24 ore, prin folosirea rezervei vechi în sco­puri casnice.

Braşov, ia 26 August 1943.’Direcţiunea, R.I.M B.

Primăria comunei Zârneştl Jud. Braşov

Nn. 2554/1943,

PuhlfcaţSuneSe aduce la cunoştinţă generală,

că în ziua de 20 Septemvrie 1943, orele 10, se va ţine licitaţie publică cu oferte închise, în localul acestei primării, pentru vânzarea a 235 arbori de molid uscaţi rupţi şi doborâţi de vânt din pădurea Valea Bârsel, seria de protecţie din jurul golului de munte „Ciuma“, având un volum de 160 m. c. lemne de lucru, estimat la suma de 128.000 Lei.

Licitaţia se va ţine cu respecta­rea dlspozlţiunllor art. 88-110 din L.C.P.

Actele de estlmaţie se pot vedea zilnic la Primăria Zârneştl.

In caz că licitaţia de sus nu va avea rezu lta i se va ţine a doua licita­ţie în ziua da 1 Octombrie 1943. orele 10 în acslaş loc. fără altă publicare.

Zârneştl, la 31 August 1943.

Primar.Dr. Zevedeiu Aldeşiu

Notar Iosif Minea

Cereţi ne în trecu tele

Brillantine colesterlnate

preparate după cea mai mo­dernă formulă. Ele hrănesc părul şi-i dau o deosebită strălucire şi supleţe. Graţie compoziţiei lor speciale ele emulsionează cu apa spu­moasă şi contrar brillantinelor comune, nu lasă părul gras după s p ă l a r e cu săpun.

Excelente ape de Colonie — Ulei de nucă

Bucureşti Bv. Filantropiei 339. — T el. 4.83.5ă

Cinema „ARO“prezintă deia 31 August

Faruri în ceafăCU:

FOSCO GIACHETTI LUISA FERIDA

MARIELLA LOTTI ANTONIO CENTA

Page 8: II No. 6. 51. 71/942 flfifuditie In loc de Septemvrie ... · ne aducă nota zece la purtare sau aureolă de luptători. E vorba de ceva ce şi-a înfipt rădăcinile în noi şi a

Pagina 8 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 67—1943

informatlnníAbonamente de sprSjin

Ing. Gheorghe Stamatescu,Bucureşti Lei 1000

Dr. Dumitru Popovici, medic Bucureşti 1000

Preot Nicolae Dima, Ploeşti 1000 Dr. Emil Oţoiu, advocat,

Alba-Iulia 800Petru Pop, societatea vAstra

Română11 Poiana-Câmpina 500

rA începui al cincilea an

de războiu

Biblioteca „Astra“ Braşov cumpără fie ani compleţi, fie nu­meri răsleţi din „Foaia pentru minte, inimă şi literatură * apă­rută la Braşov între anii 1838- 1865.

Teatrale

Miercuri 8 Sept. a. c. la orele 8 7 2 seara se va reprezenta în sala „Reduta“ comedia „Vitamina M “ de Nicuşor Constantinescu. Pu­blicul va avea prilej să petreacă o seară senină, delectându-se în jo­cul actorilor Timică, Mişu Fotino, a actriţei Silvia Dumitrescu şi a altora.

Bilete se pot reţine la agen­ţia teatrală Maria Băcilă. Telefon Nr. 35-37.

Crucea Roşie filiala Braşov anunţă cu durere încetarea din vieaţă a vrednicei colaboratoare D-na Elena Căpitan Juncu. înmor­mântarea a avut loc la Braşov în ziua de 23 August 1943.

in loc de flori pe mormântul regretatului General Dr. Eugen Curta, fost membru în Comitetul filialei Braşov, Societatea Naţio­nală Crucea Roşie filiala Braşov a distribuit la răniţii şi bolnavii din Spitalul Militar Regina Maria Braşov, în cinstirea memoriei mem­brului ei, 61 Kg. fructe şi 1200 de ţigări.

A v i z

In zilele de 27 Septemvrie şi 1 Octomvrie 1943 se vor tine examene la Ministerul Muncii pentru ocuparea posturilor de impegaţi, impiegate şi dactilografe, aflate vacante la acest departament.

Cei ce doresc a se înscrie la acele examene, vor înainta Direcţiei Perso­nalului din Ministerul Muncii str. Alex, Doni ci Nr. 36 Bucureşti, cereri de în­scrieri cu toate actele necesare, înainte de datele arătate mai sus.

Condiţiunile de admitere şi orice alte relaţiuni se pot primi dela Inspec­toratul Muncii Braşov Str. Nicolae Iorga Nr. 24 în toate zilele de lucru în orele de birou 8—14.

Biblioteca „Astrei“ Braşoveste deschisă în fiecare zi de lu­cru, între orele 9-12 şi 15-19. O sală de lectură bine întreţinută, cu 40 de locuri, stă la dispoziţia ci­titorilor. Secţia de împrumut func­ţionează şi ea.

La 1 Septemvrie a început al cincilea an de războiu. Al cincilea an de sguduiri apocaliptice, de îngrămădire a durerii şi a jertfei, a lipsurilor de tot felul, dar şi a supremelor nădejdi.

S’au scurs deci patru ani de cândr pacea lumii a fost înlocuită de furtuna războiului distrugător ; patru ani de când raţiunea ome­nească n’a mai găsit o cale a înţelegerii dintre popoare ; de când glasul tunului şi zăngăni tul săbiilor a înlocuit glasul diplomaţiei.

La început pe spaţii reduse, apoi pe spaţii imense s'a întins războiul ucigător al omenirii, dis­trugător al civilizaţiei şi dispre­ţuitor al drepturilor.

începutul celui de ai cincilea an xle războiu coincide cu dezas­trul abătut asupra provinciei scumpe nouă Românilor. Din clipa aceea ne-am pregătit, nu pentru revanşă, ci pentru apărarea drepturilor noastre istorice. Astăzi ne aflăm într’o supremă încordare. Sperăm că cel de ai cincilea an de fio­roasă încleştare a lumii să aducă pacea între popoare şi dreptatea neamului românesc.Discursul Papel Pius al XI M ea

In ziua începutuiui celui de al cincilea an de războiu, Pupa Pius ül XWAea a adresat lumii un mesagiu.

După ce Suveranul Pontiî a re» amintit această crudă împlinire, reîm­prospătează apelul adresat tuturor con­ducătorilor de state şi popoare prin care recomanda evitarea acestei neno­rociri. Cuvântul de atunci nu a fost însă ascultat. Spiritul violentei a triumfat. A fost însă un triumf care a însemnat o înfrângere. Aceeaşi dra­goste pentru popoarele care s’au inspi­rat din apelul adresat atunci lumii, inspiră şi astăzi cuvintele pe care Papa le adresează în interesul întregii lumi.

Războiul va ajunge în curând la punctul culminant şi tragica lui reali­tate vorbeşte peste tot. In sânul tutu­ror naţiunilor se observă o creştere a adversităţii împotriva brutalităţii me­todelor unui războiu totalitar care de­păşeşte orice limită cinstită a oricărei norme de drept divin şi uman. îndoiala chinueşte din ce în ce mai mult po­poarele.

Papa a subliniat că după atâtea tratate călcate, după atâtea promisiuni netinute în seamă şi sdvmbări contra­dictorii în sentimente şi acţiuni, încre­derea s’a micşorat între naţiuni.

Suveranul Pontif s’a adresat apoi către toti cel cărora le stă în putinţă să ia iniţiativa acordur lor în vederea păcii, spunându-le că o adevărată forţă nu trebue sä se teamă de a îi gene­roasă, pentrucă ea posedă mijioace pentru a avea o garantie împotriva oricărei interpretări false a vointii sale de pace şi a oricărui alt ecou posibiî.

Dorinţa de pace a tuturor popoa* relor nu trebue nici turburată şi nici întunecată prin acte care aprind ura şi întreţin rezistenta.

Trebue să se dea tuturor popoa­relor speranţa unei păci demne, tre­buind să fie concordanţă între principii şi hotărîri, precum şi între afirmarea unei păci juste şi între fapte. Un nou sentiment de dreptate şi de comunitate trebue să se stabilească între naţiuni care să aibă astfel cea mai mare încredere în viitor.

Papa a binecuvântat apoi pe toţi acei care vor lupta pentru pace, pe toţi

acei care vor coopera să se treacă peste actualul punct mort dintre războiu şi pace, pentru ca toţi cei care menţin popoarele lor libere de constrângerea părerilor preconcepute, şi pentru toţi cei care ascultă strigătele poporului care, după atâta doliu şi ruine, nu cere decât pace, pâne şi muncă.

Să-şi dea seama toţi cei care în această clipă teribilă nu simt deplină conştiinţă şi responsabilitate pentru soarta popoarelor şi care întreţin urile şi conflictele între naţiuni.

Papa a încheiat dorind celor pu­ternici şi conducătorilor de popoare lu­minaţi de Dumnezeu şi inspiraţi de mo­deraţia- şi înţelepciunea lor, să dea no­roadelor nădejdea că, anul ce se scurge nu se va termina subt semnul masa­crelor şi al distrugerilor, ci va însemna, dimpotrivă, începutul unei epoci de îm­păcare frăţească, înţelegere şi reclădire.

Papa a dat binecuvântarea Sa apostolică tutur-or catolicilor din lume precum şi tuturor celor care se simt uniţi cu el în dragoste şi muncă pen­tru pace.

Europa împărţită in douăNeînţelegerile dintre anglo-

americani şi sovietici sunt desbă- tute pe larg de presa de peste Ocean. Pentru concilierea acestor neînţelegeri ziarul „Times“ publică un articol în care sunt redate cât se poate de clar relaţiunile dintre aliaţi. Acel ziar este de părere că nu sunt decât două soluţiuni spre a se ajunge la un acord cu bolşe­vicii în ce priveşte soarta Europei de după războiu. Sau Europa va fi împărţită în două, jumătatea de Vest fiind pusă subt controlul anglo-american, iar jumătatea de Est subt influenţa Uniunei Sovietice ; sau să se institue o conducere anglo-americano- sovie­tică a îniregei Europe.

Se poate ca tema abordată de ziarul „Timesu să constitue un mijioc de împăcare momentană cu mareşalul Stalin, căruia d l Churchill îi transmite dela Quebec dorinţa de a se întâlni în curând într’o conferinţă în trei. Faptul că Stalin nu a participat la conferinţa dela Quebec este scuzat nu de Moscova ci de d-1 Churchill care precizează că, Sovietele nu puteau participa la o conferentă unde se discuta mai mult intensificarea acţiunii războinice împotriva Japoniei, fapt care ar fi pus pe Stalin într’o si­tuaţie foarte dificilă, deoarece şliut este că Sovietele au încheiat un tratat de neagresiune pe timp de cinci ani cu Japonia. La rândul său Anglia a semnat un tratat de bună înţelegere şi de ajutor mutual cu U.RS.S pe timp de 20 de ani. Despre acest paradox ne* am ocupat în cronicile noastre.

Situaţia din Danemarca, Suedia şi Bulgaria

Interesul politic european este îndreput spre Danemarca unde Ger­mania a declarat starea de asediu şl unde guvernul a demisionat. Aceste măsuri au fost luate in urma grevelor şi actelor de sabotaj pe care guvernul nu le putea stăpâni. Regele Danemar­cei se găseşte la castelul „Sans Souci“ în apropiere de Copenhaga. Contrar

de M ardare MaSeescœ

unor ştiri starea sănătăţii Regelui eslel satisfăcătoare. |

Nu sunt lipsite de interes nidL raporturile dintre Suedia şi Germania»!

Aceasta din urmă se întreabă! dacă Suedia mai este neutră. 2 iarun „ Deutsche Diplomatische Korespondentz“ j referindu'se la atacurile presei suedezei precizează că *războiul va f i pe câmpul] de luptă şi nu prin comentariile pre-ţ tinşilor neutri“. j

Cât priveşte situaţia din Bulgaria la început destul de incertă, ea se limpezeşte în sensul că raporturile dl o trecut sunt respectate. í

Mersul războiului !Ofensiva bolşevică de pe frontul

de răsărit este dusă cu aceeaşi Inten­sitate. Focarele principale sunt însă pe Mius şi la Viasma. In Cuban arma-] fele române şi germane au respins; toste atat urile sovieticilor reuşind să: se menţină pe poziţii. In acest sector| al frontului forţele bolşevice cresc! mereu. E e sunt aduse din alte secioaref ale frontului de Nord.

In golful Noworossljsk bolşevicii, au încercat o debarcare. Forţele duş­mane erau comandate de un ofiţer de stat major Acest fapt presupune că sovieticii au încercat să pătrundă pe uscat pentru a verifica detaliile pozi­ţiilor române şi germane. Se creda că. Ruşii pregătesc o încercare de debar bare în stil mare care se va produc în curând, afară de cazul când o »sur prlzâu nu va strica şi aceste planuri,,,!

O încercare de debarcare britanică

Un comunicat militar german anunţă că un grup englez destui; de puternic — aproximativ 400 de oameni — a efectuat duminecă la Sud-Vest de Reggio (Calabria)îo debarcare în vârful cismei Italiei,

Rezultatul contramăsurilor lua* te a fost că acest grup a fost: complet spulberat. Englezii, care n’au fost încă omorîţi sau prinşi, rătăcesc prin munţi şi sunt luaţii prizonieri unul câte unul. j

La Berlin se crede că această! debarcare a însemnat pregătirea unui cap de pod. Credinţa este; întărită de faptul că au fost găsite numeroase aparate de transmisiune

In Vestul Europei aviaţia bri­tanică a întreprins noi atacuri.* Berlinul a fost bombardat de oj formaţie de avioane din care aii fost doborîte 50 de aparate. Ata curile asupra Italiei au provocat distrugerea oraşului papal Civitta- Vechia. Stricăciuni au fost provo­cate şi oraşelor Pescara, Salermo, Coseneza ş. a. ‘

„SaZEia TBHHSlLV9RiEIHRedactor responsabil

ION COLAN

Redacţia şi Administraţia B R A Ş O V

B-dul Regele Ferdinand No. 12 TL 1513

Abonamentul anual Lei 400 A utorităţi şi Societăţi Lei 800 M embrii „Astrei* din comunele jud. Braşov şi refugiaţii săten i din A rdealul de Nord Lei 200

Tip®j§rafts * ASTRA* BntfOT, Sír, Lutffc Nr. 1