Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rom6nieiDELEDDAO GRAZIA

ledern/Grazia Deledda; frad.: Elena MurguBucureqti; Orizonfriri, 2012rsBN 978-973-7 36-17 3-8

I. Murgu,,Elena (trad.)821.r3t.t-31:135.1

L'EDERACopyright @ Grazia Deledda

Toate drepturile asupra ediflei in lirnba romdnd sunt rezeryateEditurii ORIZONTURI - Bucuregti

Grazia Deledda

IEEDERATraducere gi note de

Elena Murgu

EDITURA ORIZONTURI

in colectia ROlilANE GELEBIIE

au apflrut:

WATALUT rSUSPAS,{R.EA SPINvoI 1

PASAREA SPIN vollGRA]V CAAIARTAFURIA fnrCrnrr,on

CART E A D E L A SAAI .&{I CHELELOVE STORY & SING URA TUBIRE

KEBECCALADYDE I4ZAITER

in curs de aparifie:

PROPUNERE INDECENTASPITALUL MUNICIPAL

CLINICA GORIINPRINCIPIUL DOMINOULUI

I

,-Tdl ru intr-o sdmbdtd seara, ajun de Sfdntul Vasile,

ffi -, cdnd linutul Barunei se pregdtea sd-gi sdrbdto-/Adllrssscd patronul. Tn depdrtdri se auzeau zgomoteconfuze: explozia unui foc de artificii, tobe, strigdte decopii; doar pe drumul in pantd, pavat cu pietre, luminatincd de apusul rogiatic, se deslugea vocea nazald a luidon Simone Decherchi.

- in timpul dsta copilul a dispdrut, spunea bdtrdnulnobil, care se a$ezase in fala po(ii casei lui gidiscuta cuzru Cosimu Damianu, socrul unuia dintre fiii lui. Cine l-avdzut? Unde s-a dus? Nimeni nu gtie. Lumea bdnuiegtecd l-ar fi ucis chiar taicd-sdu... $i toate astea pentru cdnu maiexistd fricd de Dumnezeu, nu maiexistd cinste...Pe vremea mea, lumea nu cuteza nici mdcar sd-gi inchi-puie cd un tatd ar putea sd-gi omoare fiul...

- Fricd de Dumnezeu, e drept, nu mai are lumea,rdspunse zru Cosirnu, a cdrui voce semdna cu alui donSimone. Dar nu asta e pricina. Pdnd gi Sfanfa Scripturddd pildele unor bieli nevinovafi, pe seama cdrora s-aupus faptele cele mai curnplite. $i-apoi, copilul dispdrut,fiul dsta al lui Santus, ciobanul, era un mare impielilat.La treisprezece ani fura ca un ho! bdtrdn 9i Santus n-amai putut rdbda. l-a tras o marnd de bdtaie gi copilul aclispdrut, gi-a luat lumea in cap. Tnainte de a pleca, i-a

Grazia Deleddaspus ciobanului dluia bdtrAn, care-itovarSg cu taicd-sdu:,,O sd md duc ca fulgu-n vdnt gi n-o sd md mai vedeti".

Don Simone cldtina din cap neincrezdtor privinddeparte, de-a lungul drumului. O siluetd intunecatd seapropia, gtergdnd parcd zidurile caselor scunde, negregi cenugii.

O alti silueti de ldrancd se contura in lumina gdl-buie a unei ugi; pdrea atentd la sporovdiala celor doibdtrAni.

Prin uga larg deschisd a casei lui don Simone se ve-dea un coridor lung, la capdtul cdruia o altd ugi dddeainspre pddure.

Casa Decherchi era veche, poate chiar din EvulMediu; uga mare gi innegritd, arhitrava in ogivd, corni-ga, cele doud balconage de fier, gata-gata sd se prdbu-geascd, o deosebeau de celelalte cdsufe, sdrdcdcioase,din sat. Pdrea o ruind, o casd bolnavd, dar mai pdstraun anume aer de mdrelie gi chiar de aroganld. Pietreletocite ce se iveau de sub tencuiala cdzutd, uga aceeainnegritd, mAncatd de cari, addpostitd sub podoaba ar-culuiei ca un nobil scdpdtat sub titlul sdu, o cuverturd depat dintr-un strdvechi damasc verzui, uzatd gi lustruitd,care atdrna melancolic la un balconag de la etaj, toateacestea aveau ceva trist, mAndru, misterios chiar, gitre-zeau admiralia ldranilor, obignuili sd vadd in Decherchifamilia cea mai veche gi mai nobild din intreg linutul.

Don Simone era aidoma casei sale: se imbrdca ord-genegte, dar pistra gapca sardd gi purta nasturi de aurla gulenrl cdmdgii; scdpdtat gi mdndru, inalt 9i gdrbov,gtirb, dar cu ochi negri, scdpdrdtori. Pdrul stufos, alb cazdpada, barba scurtS, alba gi ea la vdrf, dddeau feleilui mdslinii, cu nasul mare gi pome{ii iegili, o expresie

IEDERAdeosebitd: ceva intre patriarh gi soldat TmbatrAnit inrdzboaie.

ZiuCosimu Damianu, caretrdia la un loccu Decherchi,semdna, la rdndul lul, cu don Simone. Aceeagi statur6,acelagi pdr alb, aceleagi trdsdturi gi aceeagi voce; darun nu-gtiu-ce grosolan, rudimentar, gi portul lui lSrdnesctrddau in el plebeul de odinioarS, truditorul umil gi rdb-ddtor, asupra cdruia Tndelungata convieluire cu un omsuperior ca don Simone operase un fel de sugestiefizi-cd gi morald.

- Trec zece zile gi bdiatul nu se intoarce, continud elsd povesteascd. Atunci tatd-sdu pornegte la drum, mer-ge pdnd la Ozieri, ajunge pdnd la Gallura. Tntdlnegte uncioban gi-lintreabS: ,,N-ai vdzut cumva un bdiat cu ochiialbagtri 9i cu un neg in frunte?" ,,Dac-am vdzul? rdspun-de ciobanul. Sigur cd da: e rdndag la unul din Gallura."Atunci Santus, impdcat, se-ntoarce acasd. lar lumeaasta proastd iatd ce vorbe ingrozitoare scornegte, 9ijusti{ia Tgi pleacd urechea la trdncdneala unor muierugti,iar bietul tati e ndpdstuit de toli. $i acum se aude ci arfi plecat din nou sd-gi caute fiul.

Don Sirnone dddea din cap gi zdmbea ironic: ziuCosimu fusese totdeauna un naiv! Dar, fdrd se supe-re de vddita ironie a bdtrdnului nobil, ldranul intrebd cuinsuflefire:

- Dar, omul lui Dumnezeu, ce te tot incripdlAnezi sdgandegti numai de rdu despre aproapele tdu?

Celdlalt incetd sd mai z6mbeascd; deveni serios,aproape intunecat:

- Timpurile sunt grele. Nu mai existd fricd deDumnezeu, acum orice e posibil. Tinerii nu cred inDumnezeu, iar noi, bdtrdnii... noi suntem ca un aluatmoale, vezi, aga... gi cu mdna schila un gest ca gi cum

Grazia Deleddaar fiintins o cocd, noi ldsdm sd treacd treizeci de zile pelund 9i... totul se duce de rdpd.

- Asta, da, poate-i adevdrat! exclamd ziu Cosimu.Tncepu sd loveascd intr-o piatrd cu bastonul gi nu maizise nimic. Don Simone il privi gi zdmbi iar:

- Eu sunt ca justilia, md g6ndesc totdeauna la ce emai rdu gide cele mai multe orighicesc... Dacd om trdi,om vedea, Cosimu Damiii.

Celdlalt continua sd loveascd piatra cu basto-nul, 9i amdndoi, unul trist, altul zdmbitor, se g6n-deau la acelagi lucru sau, mai degrabd, la aceeagipersoand.

in timpul acesta, o femeie in vArstd, infdguratd Tntr-

un lung gal negru, cu franjuri gidantele, dupd ce a urcatpanta drumului, s-a oprit langd cei doi bdtrAni.

- Unde e Rosa? intrebd, desfdcdnd pulin capetelegalului.

- Trebuie sd fie in curte, cu Annesa, rdspunse ziuCosimu.

- Doamne, ce cdldurd: in bisericd sd te sufoci, nualta, relud femeia, care era inaltS, cu ochii negri, incer-cdnali, gi fala strdnsd intre doud f6gii de pdr ce pdreaude atlas cenuqiu.

Ziu Cosimu o privi 9i clStind din cap. Aga ?naltd 9i pali-dd, cu galul ei negru, fiica lui cea dragd ii pdrea Fecioaraindureratd.

- Te sufoci in biserici? intrebd cu un ugor reprog.De-asta nu mai veneai? Ce tot fdceai acolo?

- M-am spovedit; mdine e zi de impartdganie pentruto[i, rdspunse simplu femeia. Apoi se Tndreptd spre ugd,dar se opri din drum giintrebd:

- Paulu nu s-a lntors? Dacd nu s-a intors pdndacum, nu mai vine astd-seard. Sd pregdtim cina.

IEDERA

-- Ce avem de mdncare, Rachele? intrebd cdscAnddon Simone.

- Mai avem pdstrdvi, tata. $i-apoi o sd pregdtesc Ainigte oud. Bine cd n-avem oaspeli.

- Ei! Mai pot sd soseascd, spuse ziu Cosimu, cuamdrdciune. Hanul e sdrac, dar tare bun pentru cei carenu vor sd pldteascS!

- Uitasem de pdstrdvil exclamd don Simone, in-veselindu-se la gdndul unei cine bune. $i, dacd vinoaspeti, se gdsegte ceva gi pentru ei. Jin minte cd desdrbdtoarea asta aveam mulli oaspefi; a fost un an cdnds-au strdns zece sau doisprezece. Acum lumea nu maivine de sdrbdtori, nu mai vrea sd audd de sfinli.

-Azi lumea-isdraci, dragul meu Simone; trdiegte gi

fdrd sdrbdtori.

- $i iepurele fuge, degi nu se duce la bisericd, spu-se bdtrAnul nobil, incepdnd sd se mdnie din pricina luiziu Cosimu, care-l contrazicea.

$i, pe cdnd cei doi bdtrAni continuau disputa, donnaRachele trecu prin coridor gi intrd Tn camera din fund, delAngd bucdtdrie.

Ultima licdrire a apusului pdtrundea incd prin fereas-tra care dddea spre grddind. in timp ce donna Racheleigi scotea galul gi-limpdturea, o voce mAnioasd zise:

- Rachele, ai putea sd aprinzi o lampd! Md ldsafisingur, md ldsaliin intuneric, ca pe un mort...

- E incd ziud, unchiule, gifdrd lumind e mai rdcoare,rdspunse femeia cu vocea ei dulce, tdrigdnAnd cuvin-tele. Aprind acum, indatS. Annesa! strigd apoi, din ugabucdtdriei, ce mai cerni acum fdind? lsprdvegte, e tAr-ziu. $i Rosa unde e?

- Uite-o aici, in curte, rdspunse o voce stinsd, aproa-pe pl6ngdreald. lspravesc intr-o clipa.

Grazia DeleddaDonna Rachele aprinse lampa gi o puse pe masa

mare de stejar, care se vedea neagrd in fundul camerei,intre uga dinspre coridor gi fereastr5. Camera mare, darscundd, afumatd, cu tavanul de lemn suslinut de grinzigroase, apdru gi maitristd in lumina gdlbuie a ldmpii cuulei. $i aici, induntru, totul era vechi gi uzat; dar cana-peaua strdveche, cu stofa ruptd, masa de stejar, dulapulros de cari, vdrtelnila, lavila sculptatd, in sf6rgit, toatemobilele pdstrau in mizeria, in bdtrdnelea lor, cevaaparte gi distins. Pe un pat, in fundul camerei, zdcea,respirAnd greu, un bdtrdn astmatic, sprijinit in perne Tn-

fdlate in pAnzd de bumbac cu pdtrSlele albe gi rogii.

- E mai rdcoare, da, e mai rdcoare, incepu iar sdbombdne cu vocea iritatd, gafaind. Mdcar de rn-ag 16-

coril Annesa, talpa iadului, add-mi nigte apd!

- Annesa, du-i pulina ap6 unchiului Zua, o rugddonna Rachele, traversdnd bucdtdria, mai mare gi maiafumatd decAt camera.

Femeia, care adusese ldngd ugd covata cu fdind, seridicd, igi scuturd hainele, lud cana cu apd gi turnd unpahar.

-Annesa, aduci odatd apa aia? repetd bdtr6nul ast-

matic, aproape strigdnd.Annesa intrd, se-apropie de pat. Bdtrdnul bdu, feme-

ia il privi. Niciodatd doi oameni nu s-au deosebit maimult unul de altul.

Ea era micd gi sublire: pdrea o fetild. Lumina lampiiscdlda intr-o nuanld de bronz auriu fala ei mdslinie, ro-tundd, a cdrei gropifa din bdrbie Ti sublinia gralia copi-ldreascd. Gura, poate cam mare, cu dinli foarte albi gi

degi, egali, avea o ugoard expresie de ironie crudd, intimp ce ochii albagtri, sub pleoapele mari gi livide, eraubli,nzi gi melancolici. Ceva ironic gi suav, un zAmbet de

10 11

IEDERAbdtrAnd rea gi o privire de fetila tristd se vedeau pe falaaceea de slujnicd tdcutd gi bolndvicioasd, cu capul trasspre spate sub povara unei enorme cozi auriiTncoldcitein coc pe ceafd. Gatul lung, mai alb decdt fa!a, iegeagol din cdmaga decoltatdi; pieptdragul ldrdnesc se inchi-dea pe un sdn mic; gi totul era gralios, suplu, tineresc,atrdgdtor in aceasti femeie, cdreia doar mdinile lungi gi

uscate ii tridau maturitatea.Figura bdtrAnului astmatic amintea, in schimb, de un

sihastru de odinioard, muribund intr-o pegterd. Fala lui,zbilrcitdde o mare suferinld, aducea cu o mascd de per-gament. Totul era gdlbui gi parcd afumat in figura aceeatristd giintunecatd; pieptul pdros gi torturat de astm, pecare cdmaga descheiata il ldsa descoperit, pdrul Tnc8l-cit, barba gdlbuie, mAinile noduroase, gi picioarele, carese desenau scheletice sub ceargaf, erau cuprinse de unfior de nelinigte.

Zicea intruna:

- Trdiesc numai ca sd md chinuie durerea.Orice lucru ?l supdra gi elinsugi era o mare supdrare

pentru to!i; parea cd trdiegte doar pentru ca suferinla luisd apese asupra celorlalli.

-_ Annesa, gemu, in timp ce femeia se indepdrta cupaharul golin mdnd, inchide fereastra. Nu vezi cd{i !dn-lari sunt? De te-ar impunge to{i dracii cum md inleapd;re mine lanlarii agtia!

Dar Annesa nu-i rispunse, nu inchise fereastra; seintoarse in bucdtdrie, puse paharul langa cand, apoi iegiin curte gi aprinse focul intr-un gopron. Pe timpul verii,pentru ca fumul gi cdldura si nu pdtrundd Tn camera incare zdcea bdtr6nul astmatic, ea gdtea afard, in colfulacela de gopron transformat in bucdtdrie.

Grazia DeleddaO pace tristd domnea in curtea lungd gi strdmtd, in

bund parte ocupatd de o stivd de lemne de foc. Lunanoud care se inil[a pe cerul incd alburiu, dincolo dezidul scorojit, lumina un col! al gopronului. Se auzeauvociindepdrtate, explozii de artificii gi un sunet de corn,rdgugit gi incert, care incerca un motiv solemn:.

Du-te, gdnd, pe aripi aurite...

Annesa puse pirostriile negre pe foc Ai, in timp cedonna Rachele se duse in cdmard sd pund untdelemnin tigaie, o fetifa de vreo gase, gapte ani, cu un capenorm acoperit de pdr rar, gdlbui, se ardtd in portila in-tredeschisd a grddinii.

-Annesa, ia vino, Annesa, de-aici se vdd bine focu-

rile de artificii! strigd cu o voce de bdtrAnd gtirba.

- Mai bine intrd tu in curte, Rosa. E tlrziu, vezi sdnu te mugte vreo gop6rld de picior...

- Nu md mugcd, se auzi din nou gldsciorul, pulintremurdtor. Vino, Annesa, vino!...

- Nu vin, ti-am spus. lntrd in curte. Sunt gi broagte,gtii bine...

Fetila intrd, inaintd speriatd pAnd la gopron. O rochildlargd, rogie, cu garniturd de danteld galbend, fdcea gi

mai nefericita infa{igarea ei diformd, gi mai urdta fe!i-goara ei palidd de bdtr6nd fird dinli, strivitd sub frunteafoarte bombatd de hidrocefald.

- Stai aici, zise Annesa, artificiile se vdd gi de aici.intr-adevir, cAteva rachete, ca o panglicd de aur,

brdzdard cerul palid, vrdnd parcd sd ajungd la lund; apoi,deodatd, explodard, imprSgtiindu-se in mii de scdnteirogii, albastre gi violet.

12 13

IEDERARosa, agezatd Tntr-un car ?n mijlocul cu(ii, fremdta

de pldcere, plecdndu-gi capul, cu teanna 9i speranla cdploaia aceea minunatd ar putea sd cadd peste ea.

- Mdcar una din scAnteile alea! strigd plecdndu-gifruntea enormd gi intinzdnd mdnula. A9 vrea una! Peaceea de aur: trebuie sd fie o stea!

- Dimineald!zise bunica ei, care se Tntorcea cu tiga-ia plind de untdelemn.

Annesa puse tigaia pe pirostrii gi stapdna intrd sda$eze masa.

-- Cad oare departe? relud feti{a. Da? Tn pddure?Unde sunt gopdrlele?

- Sigur, chiar mai departe, rdspunse femeia, careincepuse s6 prdjeascd pdstrdvii.

- Unde mai departe? Pe drum? Crezi cd vreunacade l6ngd tdticul meu? $i daca-i cade Tn cap?

- Cine gtie! spuse Annesa ingdnduratS. Tu ce crezi,Rosa, se-ntoarce astS-seard?

- Da, cred cd da! exclamd cu insuflefire feti{a. Dartu, Anna?

- Nu gtiu, zise femeia, cdindu-se cd a adus vorbadespre asta. Se intoarce cAnd vrea.

- El e stdpAnul, nu-i aga? E foarte puternic, el poa-te sd porunceascd la to{i, nu? intrebd Rosa, cu un toncare nu admitea un rdspuns negativ. El poate sd facdce vrea: poate sd fie rdu, nu-i aga? Nimeni nu-l pedep-segte, nu-i aga?

- Aga e, aga e, admise femeia, cu o voce gravd.Apoi, amAndoud, fetifa in car giAnnesa Tn fafa focu-

lui, tdcurd gdnditoare.

- Annesa, strigd deodatd Rosa, vine! Aud pasulcalului.

Grazia Deledda'Dar cealaltd cldtind din cap. Nu, nu era pasul calului

lui Paulu Decherchi, Ea cunogtea bine tropditul acela decal obosit, care se intoarce de la drum lung, $i, totugi,pasul calului anup{at de Rosa se opri Tn fala por{ii.

*'Cred cd e un oaspete, zise Annesa cu ciudd. Sdsperdm cd e primul gi ultimul.

Dar donna Rachele iegi din nou in curte, ii ddduAnnesei cdteva oud pe care le avea in gort gi zise cubucurie:

- Spuneam eu, n-aveam de ce sd ne pierdem n6-dejdea. latd un oaspete.

- Frumoasd veste! rdspunse cealaltd.

- Deschide poarta, Annesa. Dacd nu ai oaspefi incasd, nici nu simli cd e sdrbdtoare.

Femeia puse oudle l6ngd foc ai se duse sddeschidd.

Un ldran scund gi indesat, cu o barbd neagrd gi stu-foasd, descdlecase gi dddea binele bdtrdnilor, care maigedeau in fala porlii.

- Sunteli bine, sdndtogi? Sfanta Ana sd vd aibd Tn

pazdl

- Foarte bine, rdspunse don Simone. Nu vezi cdardtdm ca doitineri cdrora abia le dau tuleiele?

- $i Paulu, Paulu unde e?

- Paulu o si se intoarcd poate mAine-diminea{d. Eplecat la Nuoro cu treburi.

- Donna Rachele ce face? Annesa, tu eqti? ziseapoi oaspetele, care intrd in curte, trdgAnd calul de cd-pdstru. Cum? Nu te-ai mdritat incd? Unde legdm calul?Aici, sub gopron?

- Da, fd cum crezi, rdspunse donna Rachele. Simte-te ca acasd. Leagi calulaici, sub gopron, fiindcd grajdule plin de saci cu paie.

14 15

IEDERAAnnesa simli un fel de pldcere auzind-o pe donna

Rachele minlind.,,Da, se gandi cu amdrdciune, nu simfi cd e sdrbdtoa-

re dacd n-ai oaspeti, dar pdnd una, alta chiar gi sfinfiitrebuie sd spund o minciund, pentru cd acoperigul graj-dului e stricat gi nu sunt bani ca sd-l repare..."

- Surorile tale sunt bine, sdndtoase? intrebd apoidonna Rachele, ajutdndu-l pe oaspete sd lege calul. $irnaic6-ta?

"- Bine cu to{ii, toate proaspete ca trandafirii, excla-md omulscolAnd un cogule! din desagd. Uite, dsta chiarmaicd-mea vi-l trimite.

- O, nu trebuia sd se deranjeze, spuse doamna lu-And cogulelul.

$i intrd in bucdtdrie urmatd de musafir, in timp ceAnne$a, tristd gi ironicd, se aplecd in fala focului, lovindugor un ou de piatra care slujea de vatrd.

Rosa se dddu cu greu'jos din cargi intrd gi ea, curi-oasd sd afle ce era in cogule!.

in camera bdtrAnului astmatic, care era gi sufrage-rie, masa era agezatd pentru patru persoane: donnaRachele mai puse un tacdm gi oaspetele se apropie deunchiul Zua.

-.Cum merge, cum merge? il intrebd privindu-l plinde curiozitate.

Bdtr6nul gafaia gi cu o mAnd igi pipaia pieptul pecare se vedea atdrnatd de un gnur unsuros o medaliemilitard.

- Rdu, rdu, rdspunse, uitdndu-se lintd la oaspete, pecare nu-l recunoscu imediat. A, tu egti, Ballore Spanu.Acum mi-aduc foarte bine aminte de tine. $i surorile talece fac, s-au mdritat?