IDENTITATEA TOREI...Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea I ד"סב A fi evreu este o...

19
IDENTITATEA TOREI PARTEA I, II ȘI III De Drd. R. Baruch Cuprins Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea I Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea II Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea III

Transcript of IDENTITATEA TOREI...Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea I ד"סב A fi evreu este o...

IDENTITATEA TOREI

PARTEA I, II ȘI III

De Drd. R. Baruch

Cuprins

Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea I

Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea II

Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea III

Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea I

ד"בס

A fi evreu este o binecuvântarea care vine cu o responsabilitate. Pentru a înțelege atât binecuvântarea

cât și responsabilitatea trebuie să studiem chemarea lui Dumnezeu pentru Avraam în Geneza capitolul

12. Avraam a fost născut ca și parte dintre neamuri, pe care HaShem l-a chemat într-un legământ și

căruia El i-a oferit o chemare specială. Chiar dacă există multe aspecte ale chemării, cea mai relevantă

pentru acest articol este aceea că Dumnezeu va stabili, în mod supranatural, un nou popor. Partea cea

mai importantă pe care trebuie să ne-o amintim este aceea că acest grup nou de oameni au avut un scop.

Acest scop este clar dezvăluit în multe locuri din Biblie. În pasajul care se ocupă de chemarea lui

Avraam citim:

„…. și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” - Geneza 12:3

Dumnezeu a vrut și încă dorește să folosească oamenii care vor fi stabiliți de la Avraam și Sara pentru a

se binecuvânta unii pe alții și fiecare familie de pe fața pământului. Acest grup nou de oameni au

devenit cunoscuți ca și Israel. Astăzi, acești oameni care formează Israelul sunt numiți evrei. Așadar,

evreii au o responsabilitate dată de Dumnezeu să binecuvânteze neamurile. Întrebarea la care trebuie să

răspundem este cum poate un evreu să îndeplinească această responsabilitate? Răspunsul la general

este să fie o lumină pentru națiuni. Ce înseamnă acest lucru în mod practic? Aici aducem Tora în

discuție.

Fraza „să fii lumină pentru națiuni” implică să asiguri iluminare, adică revelația adevărului divin.

Adevărul divin este sinonim cu cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, evreii au fost chemați în mod unic

de către Hashem să educe lumea în ceea ce privește Scriptura. Rav Shaul aduce un ecou acestui lucru

atunci când scrie:

„Ce avantaj au atunci evreii….în principal cuvântul lui Dumnezeu le-a fost încredințat lor. ” - Romani

3:1-2

De ce Dumnezeu le-ar încredința evreilor cuvântul lui Dumnezeu cu instrucțiunea de a ilumina

neamurile cu el? Cu scopul ca neamurile să îmbrățișeze cuvântul lui Dumnezeu și să-l aplice la viețile

lor. Această concluzie este atât de bază încât este uimitor cum scapă de considerarea atâtor de mulți

oameni. Identitatea evreiască nu este bazată pe cultură sau mediul înconjurător, ci în revelație divină.

Această identitate nu este rezervată pentru poporul evreu, ci le este încredințată lor ca să fie

demonstrată și îmbrățișată de toate familiile pământului. Haideți să revizuim unele dintre cele mai

relevante pasaje biblice care vorbesc despre această discuție.

Pentru a putea înțelege subiectul identității evreiești trebuie să începem cu Avraam. Avraam (Avram) s-

a născut ca și parte dintre neamuri și HaShem l-a chemat să răspundă legământului promisiunii; adică,

să-și exerseze credința. Credința este cea care l-a făcut pe Avram, Avraam sau cu alte cuvinte, unul

dintre neamuri într-un evreu. Această credință exprimă o schimbare în viața cuiva de la a urma voința

proprie, la acum, urmând voia lui HaShem. Voința omului este înrădăcinată în carne în timp ce voia lui

Dumnezeu este înrădăcinată în Duhul. De aceea, Avraam a fost chemat să se circumcidă. Circumcizia

este o îndepărtare a pielii din trup. Ce se întâmplă când piele este îndepărtată din trup? Acea bucată de

piele va muri. Nu este o coincidență că cel care practică circumcizia trebuie, conform legii evreiești, să

îngroape prepuțul. De ce? Deoarece porunca circumciziei învață că acea credință care a început cu

„convertirea” lui Avraam, are scopul ultim de a aduce moartea firii, adică naturii păcătoase/carnale.

Nu doar că Avraam a fost circumcis, dar, de asemenea, toți slujitorii de parte bărbătească din casa sa

(vezi Geneza 17:23). De ce? Aceasta a fost pentru a arăta că Avraam a fost chemat să aducă această

credință, care aduce la moartea cărnii, la toți cei care erau sub sfera lui de influență. Relatarea Paștelui

este foarte similară în faptul că pentru a putea ține poruncile sărbătorii, trebuia să fii circumcis (vezi

Exod 12:43-51). Din nou, învățăm din relatarea Exodului din Egipt că nu doar urmașii naturali ai lui

Avraam au ieșit din Egipt, ci era o multitudine mixtă printre ei (vezi Exod 12:38). Conform surselor

rabinice, aceia dintre urmașii direcți ai lui Avraam ( 600.000 de bărbați evrei) au format o minoritate

din numărul total de evrei care erau în Egipt în acea vreme. Acestei minorități i s-a alăturat o mulțime

dintre neamuri care au fost mișcați de revelație divină, adică manifestarea providenței lui HaShem

văzută în urgii, de a intra într-o relație legământ cu Dumnezeu prin circumcizie și de a lua parte la Paște

și a primi răscumpărarea.

Mulțimea mixtă nu a fost niciodată menționată din nou în Biblie. De ce a fost de data aceasta?

Deoarece mulțimea mixtă a fost integrată în copiii lui Israel ca și membrii deplini a poporului lui

Dumnezeu. Chiar dacă nu au fost toți urmașii biologici ai lui Avraam, cu toții au avut un lucru în

comun - au împărtășit experiența Paștelui. A fost același grup, de urmași ai lui Avraam și mulțimea

mixtă care au ajung la Muntele Sinai ca și un singur trup pentru a primi Tora. A făcut HaShem o

distincție între ei? Nu, El nu a făcut nici o distincție.

Identitatea Torei

Hasidismul iudaic învață că lumea a fost creată pentru două lucruri, Israel și Tora. Acesta nu este cazul!

Israel a fost creat în mod supranatural de Dumnezeu pentru ca prin acești oameni, neamurile vor fi

binecuvântate de HaShem. Așadar, Israel trebuie să fie de asemenea, definit de relația sa și

responsabilitatea către neamuri. Din păcate acest adevăr a fost pierdut de toate expresiile iudaismului

din ziua de astăzi. S-ar putea ca cineva să ridice obiecția și să întrebe, „Dar cum rămâne cu iudaismul

mesianic?” Verdictul este încă afară cu privire la acestă întrebare, dar se pare a fi o schimbare în

iudaismul mesianic la aceași eroare a iudaismului tradițional. Cu acest scop a fost scris acest articol.

În ceea ce privește a doua parte a perspectivei Hasidistice că lumea a fost creată pentru Tora, trebuie să

ne punem întrebare, de ce a fost Tora dată? Există o multitudine de motive pentru care Tora a fost dată,

dar vom investiga doar unul dintre ele. Tora dezvăluie poporului lui Dumnezeu, standardele Sale de

trăire. Cu alte cuvinte, Tora dezvăluie ceea ce este drept și ceea ce este greșit în ceea ce privește

comportamentul cuiva. Cărui grup de oameni a fost dată? Dacă cineva răspunde că această întrebare

deja a primit un răspuns, este Israel. Acest răspuns nu este suficient. De ce? Deoarece HaShem nu a

dorit să dea Tora Copiilor lui Israel (inclusiv mulțimea mixtă) în starea lor prezentă. Aceasta este văzut

în Exod capitolul 20.

În acest pasaj, începând cu versetul 18, oamenii care au fost la Muntele Sinai au văzut diferite activități

supranaturale, unul dintre care a fost muntele care a fost învăluit în fum. Datorită acestor evenimente, și

ceea ce Moise dezvăluie în versetul 20, și anume că HaShem s-a apropiat de oameni, copiii lui Israel au

fost foarte înfricoșați. În versetul 19, ei au răspuns lui Moise că el va trebui să vorbească cu ei și că ei

vor asculta, dar ei nu au dorit ca Dumnezeu să li se adreseze direct, deoarece le era frică că pot muri.

De ce ar fi acest lucru?

Amintiți-vă contextul acestei secțiuni. Oamenii doar ce au auzit de cele Zece porunci și au înțeles două

aspecte vitale: primul este sfințenia lui Dumnezeu și al doilea sunt așteptările Sale pentru poporul Său.

Oamenii au fost condamnați de păcătoșenia lor și au simțit că dacă acest Dumnezeu sfânt ar veni

aproape de ei, ar muri. În versetul 20, Moise spune că nu acesta este motivul pentru care Dumnezeu se

apropie de ei. El nu vine să distrugă ci mai degrabă să producă o nouă realitate care să vină asupra

oamenilor. Această nouă realitate este formată din două lucruri: Primul este că frica Lui va fi

întotdeauna înaintea lor. Aceasta înseamnă că ei vor înțelege prioritățile Lui și ceea ce ar trebui să facă.

Al doilea lucru pe care Moise îl dezvăluie este acela că Dumnezeu îi va transforma într-o nouă condiție

unde ei nu puteau păcătui. De ce a fost Dumnezeu disponibil să facă asta? Din nou, contextul este

cheia. El le dădea Tora la Muntele Sinai, și prin urmare, îi învăța că omul, în starea sa naturală, nu

putea ține Tora.

Ceea ce este mai dezamăgitor apare în versetul 21:

„Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.”

Acest verset este văzut ca și respingerea Israelului la ceea ce Dumnezeu a vrut să facă la Muntele Sinai.

Transformarea pe care HaShem a dorit să o aducă Israelului nu a fost realizată și Israel a rămas în

starea sa naturală. În această condiție, Israel nu putea ține Tora.

Oamenii întreabă de ce Dumnezeu a continua și le-a dat Tora? Răspunsul la această întrebare se găsește

la sfârșitul cărții Iosua. În capitolul 24 din Iosua, Iosua se apropie de moartea sa. El invită oamenii să

reînnoiască legământul pe care Moise l-a făcut poporul, adică Tora ca și baza pentru a avea o relație cu

Dumnezeul cel viu. După ce Iosua a vorbit poporului despre istoria lor din zilele lui Avraam până în

prezent, el poruncește oamenilor în versetul 14:

„Acum, temeți-vă de Domnul și slujiți-I cu scumpătate și credincioșie. Depărtați dumnezeii cărora le-

au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului. ”

În versetul 16 oamenii au răspuns afirmativ că ei doreau să-și reînnoiască relația lor legământ cu

HaShem prin Tora. Este foarte semnificativ că Iosua le spune oamenilor, începând cu versetul 19, că

aceasta nu este o posibilitate. Iosua fost singurul care a înțeles motivul pentru care HaShem le-a oferit

Tora. Motivul a fost pentru a le arăta că în starea lor prezentă, ei nu-i puteau face pe plac lui Dumnezeu

și ar eșua în a-L sluji pe El. Ei au avut nevoie să fie transformați.

Rabinul Lubavicher a oferit odată o învățătură pe care a introdus-o poporului lui Israel. Această zicală

pe care rabi a învățat-o este „Mashiach (Mesia) acum”. În învățătura lui, el a oferit câteva exemple de

câteva ori unde copiii lui Israel ar fi trebuit să caute ca HaShem să-l trimită pe Mesia. Una dintre aceste

ocazii a avut loc în Iosua 24. Iosua învăța poporul că problema cu o relație de tip legământ cu

Dumnezeu, bazată pe Tora, nu este Tora ci oamenii. De aceea Iosua a protestat tare entuziasmul

oamenilor de a accepta termenii Torei. Iosua spune în versetul 19:

„Iosua a zis poporului: ‘Voi nu veți putea să slujiți Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un

Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele’”.

Acest verset presupune neputința oamenilor de a ține Tora. Iosua știa că oamenii nu vor putea să țină

legământul. Atunci de ce i l-a oferit? În cuvintele rabinului Lubavicher, pentru care oamenii să poată

spune „Noi îl vrem pe Mashiach acum”. Mesia face lucrarea de răscumpărare și aduce o nouă realitate

celor care Îl primesc prin credință. Aceste persoane sunt transformate prin credință.

Aceasta scrie Pavel în Romani 7:14, că Tora este spirituală. Dacă vom continua să citim în acest

capitol, vom găsi că o persoană, în starea sa naturală, este condamnată de Tora. Pavel spune în versetul

24,

„O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”

Acest verset face clar faptul că omul, în starea sa naturală, nu are nici o abilitate de a se supune Torei.

În următorul verset, Pavel dezvăluie singura speranță pentru omenire. El scrie:

„Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru...”

În același mod în care Dumnezeu a dorit să aducă o transformare în copiii lui Israel la Muntele Sinai, la

fel există o transformare prin credința în Mesia Yeshua. Într-un final, urmașii lui Yeshua nu vor

experimenta întreg rezultatul acestei transformări până ce vom primi trupurile noastre noi/glorificate,

prin Duhul Sfânt, pe care orice credincios îl primește. Cu toate acestea, prin Duhul Sfânt fiecare

credincios primește potențialul de a se supune lui Dumnezeu și de a păstra Cuvântul Său.

Este important să înțelegem tiparele date în scriptură. Cu toții ar fi de acord că națiunea evreilor s-a

născut prin Exodul din Egipt, adică, Paștele. Iudaismul învață că Șavuot, sărbătoarea care

comemorează momentul când Tora a fost dată pe Muntele Sinai, ar trebui să fie văzută ca și o

ceremonie de căsătorie între copiii lui Israel și HaShem. Așadar, conform iudaismului, poporul evreu

sunt legați prin moștenire de Dumnezeu ca și copiii Săi prin aceste două evenimente.

Apoi, sunt aceia care spun că doar cei care sunt urmașii fizice ai acestor oameni au fost chemați să

îmbrățișeze această moștenire, stilul de viață evreu, înrădăcinat în Tora. Cu toate acestea, nu este o

coincidență faptul că Mesia și-a dat viața în ziua 14 din Nissan (Paștele) și este numit de către Pavel,

drept Mielul nostru de Paște. Nici nu este o coincidență faptul că Duhul Sfânt a fost dat prima dată

asupra celor care l-au acceptat pe Yeshua ca și Mielul lor de Paște, de sărbătoarea Șavuot. În același

mod în care Paștele și Șavuot au creat congregația Israelului din perspectiva Vechiului Testament,

moartea lui Mesia cu ocazia Paștelui și turnarea Duhului Sfânt de Șavuot a creat, de asemenea, poporul

lui Dumnezeu din Noul Testament.

Azi, în interiorul mișcării mesianice, există o credință în creștere că stilul de viață evreu ar trebui

rezervat pentru acei urmași fizici a poporului lui Dumnezeu Vechi Testamental, adică doar evreii.

Există probleme cu această perspectivă. În primul rând, deja am spus că „stilul de viață evreu” a fost

unul dat evreilor cu scopul specific de a demonstra neamurilor cum Dumnezeu dorește ca toți oamenii

să se comporte. În al doilea rând, urmașii fizici nu sunt în stare, în starea lor naturală, să asculte de

Dumnezeu. Doar credincioșii în Yeshua, care prin Duhul Sfânt pot să se supună neprihănirii din Tora.

„pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci

după îndemnurile Duhului.” -Romani 8:4

Acest verset face clar că cei credincioși sunt cei chemați și sunt cu adevărat cei care au fost echipați de

Duhul Sfânt să îmbrățișeze, demonstreze și să împlinească stilul de viață biblic. Așa cum Pavel spune

în versetul din Romani, capitolul 8, acest stil de viață este legat direct prin moștenire de Tora.

Oamenii vorbesc astăzi despre ținerea Torei când în realitate Legea din Tora nu este nici măcar în

vigoare în ziua de astăzi. Rabini recunosc acest lucru și afirmă că este legea rabinică care este

obligatorie pentru evrei. Ei arată corect faptul că, fără un Templu, Tora nu poate și ținută. Deci ce

înseamnă să fi un urmaș al lui Mesia Yeshua?

Credinciosul, evreu și dintre neamuri de asemenea, este chemat să aplice cuvântul lui Dumnezeu pentru

viața sa și să împlinească neprihănirea Torei, nu în vechimea literei, ci în înnoirea Duhului (vezi

Romani 7:6). Cum faci acest lucru? Care sunt implicațiile acestui lucru din punct de vedere teologic în

practică?

Aceste întrebări vor fi subiectul următorului articol.

Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea II

ד"בס

Partea întâi s-a încheiat cu ideea că Tora nu este în vigoare în ziua de astăzi. Așadar, este incorect să

vorbești despre ținerea Torei în sensul că o persoană poate ține legea Torei. Nu vorbesc despre

imposibilitatea observării Torei în același mod în care Iosua a vorbit, așa cum am vorbit în primul

articol, adică imposibil din punct de vedere uman datorită naturii păcătoase, ci mai degrabă

imposibilitatea din ziua de astăzi pentru că nu există Templul. Distrugerea Templului a adus o

schimbare monumentală în iudaism. În același mod în care afirmația din Psalmul 137 apare, „cum

putem cânta Domnului într-o țară străină”, trebuie să recunoaștem că este imposibil să ți Tora fără

Templul din Ierusalim.

Atât perspectivele biblice cât și cele rabinice înțeleg Tora ca și o unitate. Aceasta înseamnă că Tora este

ținută doar atunci când toate poruncile sunt posibile să fie împlinite. Iacov, de asemenea, face aluzie la

Tora fiind o unitate când spune:

„Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” - Iacov

2:10

Legea rabinică evreiască spune cu privire la un manuscris al Torei, că doar în Kosher, toate literele sale

sunt corecte. Aceasta înseamnă că dacă o literă lipsește, sau o literă este scrisă în locul greșit, atunci

întreg manuscrisul Torei nu este valid.

Astăzi, din moment ce nu există un Templu în Ierusalim, Tora nu poate fi ținută în totalitatea sa, și dacă

nu este în totalitate atunci nu devine în forță. Aceasta nu ar trebui să ne surprindă, deoarece profetul

Osea a scris despre perioada de timp când Tora nu poate fii în forță, spunând:

„Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de

idol, fără efod și fără terafimi. După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce și vor căuta pe Domnul,

Dumnezeul lor, și pe împăratul lor David și vor tresări la vederea Domnului și a bunătății Lui în

vremurile de pe urmă.” - Osea 3:4-5

Aceste două versete sunt critice în a înțelege timpul în care trăim. Osea informează cititorul că poporul

Israel vor trece printr-o perioadă lungă fără un rege sau un guvern. Nu vor fi nici o jertfă oferită și nu

vor fi nici o rămășiță a Templului, nici nu vor fi nici o preoție activă. Cu toate acestea, în zilele din

urmă, copiii lui Israel se vor întoarce în țara Israel și-L vor căuta pe Domnul. Cum? Îl vor căuta pe

Dumnezeu prin Mesia. Observați că textul spune de fapt David. Aceasta este bineînțeles o referință la

Fiul lui David, Mesia. De ce este acest text atât de important? Este important deoarece dezvăluie că de

la distrugerea Templului din 70 A.D., Tora nu mai putea fi ținută. Aceasta este baza pentru schimbul de

la preoție și leviți și liderii lui Israel la Rabini. Acum, legea rabinică este cea care îi leagă potrivit

Iudaismului și nu Tora. Așadar, când vorbim de ținerea Tora, în ziua de astăzi, adevărata aluzie este la

legea rabinică și nu Tora biblică. Este uimitor pentru mine faptul că oamenii găsesc greu să creadă că

rabini învață că Tora nu este în vigoare. Aici este un exemplu clasic pentru a ilustra acest punct.

Potrivit cu Tora, dacă un evreu comite cu bună știință și cu voia păcătuiește în ziua de Sabat, pedeapsa

este moartea. Cu toate acestea dacă un evreu secular din ziua de astăzi alege să nu urmeze legea

rabinică cu privire la legea Sabatului, o curte judecătorească rabinică nu poate impune nici o pedeapsă

asupra acestei persoane. Este foarte clar faptul că legea Tora și legea rabinică diferă în multe lucruri.

Un prieten de-al meu mi-a cerut să citesc câteva articole cu privire la obligațiile evreilor și neamurilor

vis-a-vi de Tora. Articolul se zbate cu întrebarea dacă există o diferență între obligațiile unui evreu și

cele ale unuia dintre neamuri, în ceea ce privește Tora astăzi. Așa cum am învățat de la profetul Osea,

Dumnezeu ne-a plasat în mod providențial într-o perioadă de timp în care nici evreii și nici cei dintre

neamuri nu pot ține/observe Tora. Unii vor citi acest lucru și imediat se vor gândi la cuvintele lui

Yeshua unde El spune:

„Să nu credeți că am venit să stric Legea și Prorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc.” - Matei

5:17

Nu este vorba despre această dovadă conclusivă, că Yeshua nu este împotriva Torei? Absolut, dar

majoritatea nu înțeleg ceea ce El a intenționat prin acest verset. Yeshua a fost fără păcat, și în ceea ce

privește poruncile din Tora, fiecare poruncă care a fost potrivită pentru El (unele dintre porunci erau

adresate femeilor, sau regilor, sau preoților, de aceea nu erau relevante pentru El) El a ținut-o perfect.

Așadar, Yeshua a fost singurul care a observat Tora. Când și-a dat viața Sa pe cruce, Biblia spune că El,

care nu a cunoscut nici un păcat, a devenit păcat pentru noi. Adică, păcatele noastre au fost puse asupra

Lui și neprihănirea Sa (ascultarea de Tora) a fost pusă asupra noastră (cei care cred în Evanghelie).

Așadar, fiecare credincios este declarat neprihănit înaintea lui Dumnezeu datorită suficienței lucrării lui

Mesia.

Această afirmație declarativă că fiecare credincios este neprihănit este cunoscută ca și experiența

mântuirii. Credincioșilor li se spune să lucreze mântuirea lor. Această afirmație vorbește problemei

sfințirii. Sfințirea este legată de comportamentul cuiva. Aceasta este de fapt problema acestui articol

(partea 1 și 2). Cu alte cuvinte, ar trebui oare comportamentul nostru să includă observarea (ținerea)

Torei și există un răspuns diferit pentru un evreu față de unul dintre neamuri?

Prima parte a acestei întrebări a primit deja răspuns - nimeni nu poate să țină Tora în ziua de astăzi. Cu

toate acestea, trebuie să avem grijă. Doar pentru că nu putem ține Tora, aceasta nu înseamnă că am

terminat cu ea. Citim în Scriptură că până ce cerul și pământul vor trece nici o parte din Tora nu va fi

terminat cu ea (vezi Matei 5:18). Scriitorul scrisorii către evrei spune că Tora se pregătește să dispară

(vezi Evrei 8:13), dar este clar că Tora nu va dispărea decât după Împărăția Mileniară. Este, de

asemenea, foarte important că în Noul Ierusalim nu va exista un Templu (vezi Apocalipsa 21:22).

Adeverind faptul că acolo unde nu există Templu, Tora nu este în vigoare.

Chiar dacă așa este astăzi, Tora mă învață despre păcat și neprihănire, adică, că prin poruncile din Tora

și toată Scriptura, putem învăța despre cum vrea Dumnezeu să ne comportăm. Nu este aceasta

ascultarea de Tora? Nu chiar, de aceea Pavel a fost inspirat să scrie credincioșilor:

„Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentru

ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” - Romani 7:6

Am încheiat prima parte a acestui articol cu acest verset deoarece afirmă cu acuratețe și pe scurt poziția

credinciosului cu privire la Tora. Nu suntem sub nici o obligație a unei legi sau a unei porunci. Aceasta

este ceea ce Pavel spunea când a scris:

„Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate

zidesc.” - 1 Corinteni 10:23

Frecvent oamenii vor răspunde și vor spune că aceasta înseamnă că pot face orice vreau? O astfel de

perspectivă nu le oferă oamenilor un permis de a păcătui? Observați că Pavel spune în acest verset,

„Toate lucrurile sunt îngăduite...” Trebuie să înțelegem poziția unică a credinciosului. Biblia este foarte

clară că pedeapsa pentru păcat, adică pentru violarea poruncilor Torei este moartea. Așadar, din

moment ce fiecare persoană este păcătoasă, cu toții merităm moartea. Moartea de care Mesia a murit, el

a murit pentru omenire. De aceea Pavel spune în Romani, capitolul 6 că atunci când Mesia a murit, și

credinciosul a murit. Prin urmare, prin moartea lui Mesia, credinciosul a primit deja pedeapsa Torei și

nu mai este legat de Tora (deoarece moartea eliberează persoana de la Tora). Acest adevăr este

demonstrat în faptul că legea evreiască interzice să poarte tzitziot (ciucurii de la cele patru colțuri ale

îmbrăcămintei care are legătură cu poruncile din Tora - vezi Numeri 15:37-41) în cimitir.

Chiar dacă credinciosul este liber de pedeapsa Torei, nu ar trebui să ajungem la concluzia că acest fapt

va conduce la un comportament păcătos. Cel care l-a acceptat pe Mesia a făcut acest lucru pentru a fi

liber nu doar de pedeapsa păcatului dar și de la păcatul însuși. Pavel face clar în acest capitol din

Romani că cel credincios vrea să trăiască acum viața pentru Domnul și să-L slujească. Pavel spune

dinadins că credinciosul va dori să-și folosească trupul cu scopul neprihănirii (vezi Romani 6:1-18).

Din nou, adevăratul credincios va dori să trăiască într-un mod în care să împlinească neprihănirea

Torei, nu potrivit cu vechimea literei, ci în noutatea Duhului. Ce înseamnă acest lucru? Yeshua

dezvăluie acest lucru în Predica de pe munte, când El a vorbit cu privire la aplicarea adevărată a Torei.

Yeshua a selectat două exemple pentru a ilustra acest punct, crimă și adulter. Ucenicii săi ar înțelege nu

doar că adulterul și crima sunt rele, dar și să ai ură sau poftă în inimă, e rău. Scopul Torei a fost pentru

ca omul să-L iubească pe Domnul cu toată inima, sufletul și tăria lor și pe aproapele lor ca pe sine

însuși. Exact acest lucru, credinciosul este condus să facă prin credința în Mesia, și ceea ce el este

împuternicit să facă prin Duhul Sfânt.

Mica profetul, a afirmat același scop într-un mod diferit în acest binecunoscut verset:

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești

mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” -Mica 6:8

Pentru credincios, nu mai există o pedeapsă divină pentru violarea poruncilor Torei, dar când o

persoană nu se comportă potrivit scopul menționat mai înainte din Tora, atunci acea persoană este

vinovată de păcat. Un credincios atunci ar trebui să studieze toate poruncile și să se odihnească în

Scriptură și să folosească înțelepciunea și avertismentele conținute în ea, fiind înzestrat de Duhul Sfânt

să se comporte într-un mod care împlinește neprihănirea Torei. Acest lucru este adevărat nu doar pentru

evrei, dar și pentru cei dintre neamuri.

Înainte de a concluziona a doua parte a acestui studiu, vreau să mă ocup de o problemă care are

legătură cu a practica ceea ce am discutat. Această problemă este îngrijorarea unora din comunitatea

mesianică, că va exista o pierdere a identității evreiești dacă neamurile adoptă un stil de viață bazat pe

tradiția evreiască.

Găsesc această îngrijorare a fi fără nici o bază. Acei lideri mesianici care descriu neamurile care

practică tradițiile evreiești sau chiar adoptă un stil de viață rabinic ca și un fel de holocaust teologic sau

spiritual nu are de a face cu nimic. În primul rând eu cred că termenul de holocaust ar trebui să fie

folosit doar în încercarea de exterminare a rasei evreilor, din timpul celui de-al doilea război mondial

care a condus la moartea tragică a peste șase milioane de evrei. În al doilea rând, chiar dacă asimilarea

este o problemă, trebuie să definim asimilarea corect. Nu este atunci când un evrei adoptă un stil de

viață lipsit de norme culturale rabinice, ci când un evreu eșuează în a îmbrățișa neprihănirea care este

conținută într-o relație personală cu Mesia Yeshua și îmbrățișează un stil de viață care este bazat pe

principiile lumii. Pentru mine este la fel de problematic când cineva dintre neamuri îl respinge pe

Yeshua și trăiește conform căilor lumii.

Legat de această problemă este întrebarea, ar trebui un credincios evreu să trăiască diferit decât un

credincios dintre neamuri? Acesta va fi subiectul celei de-a treia și a părții finale ale acestui studiu.

Identitatea evreiască și identitatea Torei: Partea III

ד"בס

În acest de-al treilea și final articol, ocupându-ne cu relația dintre Tora și identitatea evreiască, voi

răspunde unei perspective care se află în creștere în iudaismul mesianic cum că cei dintre neamuri nu se

află sub același mandat ca și evreii în ceea ce privește obligațiile poruncilor Torei. În ceea ce-i privește

pe cei care susțin acest punct de vere că există o diferență între obligațiile unui credincios dintre

neamuri și ale unui evreu credincios. Nu sunt deloc de acord. Citind câteva articole care se ocupă cu

această problemă, găsesc că există două cauze primordiale care conduc la acest punct de vedere eronat.

Prima este o credință necorespunzătoare dată în mod tradițional normelor și practicilor standard ale

credincioșilor. Aceasta înseamnă că, deoarece „creștinismul” nu a îmbrățișat istoric poruncile Torei și

majoritatea bisericii este dintre neamuri, atunci rezultă că nu există nici un mandat pentru neamuri în

ceea ce privește Tora. A doua este o manipulare defectuoasă a pasajelor biblice cheie care se ocupă cu

această problemă.

Așa cum am adresat deja în cele două articole anterioare, nu există nici un mandat astăzi asupra

credincioșilor evrei și necredincioșilor în ceea ce privește poruncile Torei. În ultimul articol, Osea

capitolul trei (versetele 3-4) a fost citat ca și o dovadă că Biblia a prezis un timp când Tora nu va fi în

vigoare din cauza lipsei Templului. Din nou, problema cu cei care promovează observarea Torei pentru

cele 613 porunci Biblice ale Torei, este că aproape jumătate sunt imposibil de împlinit astăzi doar

datorită faptului că nu există un Templu.

Examinând scrierile câtorva lideri mesianici care au scris cu privire la această problemă, s-ar părea că

la baza problemei nu este atât de mult fidelitatea față de fiecare dintre poruncile Torei, ci o preocupare

dacă identitatea evreiască se va pierde dacă neamurile încearcă să țină Tora. Primul punct critic de care

trebuie să ne dăm seama este că identitatea evreiască nu este definită de ținerea Torei. Am pune la

îndoială identitatea evreiască a lui Avraam, Isaac sau Iacov sau a oricărui urmaș a celor doisprezece

triburi care au trăit în țara Goshen? Totuși ei nu aveau Tora. Dar în perioada bună de timp în care regii

din Iuda au condus în Ierusalim când Tora a fost pierdută efectiv, și-au pierdut identitatea de evrei

oamenii din Iuda? Astăzi este estimat că mai puțin de douăzeci de procente din evreii din lume practică

legea rabinică, și totuși, un evreu secular ca și comedianul Jerry Seinfield și-a pierdut identitatea sa ca

evreu? Răspunsul la toate aceste întrebări este nu, din moment ce „observarea” poruncilor nu este ceea

ce oferă o identitatea evreiască.

La finalul cărții Zaharia, cititorul este informat că neamurile vor veni să țină sărbătoarea corturilor.

Există și alte pasaje biblice la fel ca și scrieri rabinice care spun că în Împărăția Milenară toți dintre

neamuri vor ține Tora; așadar trebuie să ne punem întrebarea, „înseamnă acest lucru că în împărăție

neamurile își vor pierde identitatea de ne-evrei?” Din nou răspunsul este cu siguranță nu, deoarece

numărul mare dintre neamuri care vor veni la credința în Dumnezeul lui Israel, îmbrățișând Tora și

Mesia Yeshua care în zilele din urmă va fi o mărturie pentru credincioșia lui Israel din zilele din urmă.

Ceea ce este important de realizat sunt diferitele grupuri care vor forma Împărăția Milenară. Primul

grup va fi format din acei evrei și neamuri care au venit la credința în Mesia Yeshua, înainte de Răpire.

Acești credincioși vor primi un nou trup și vor conduce împreună cu Mesia în timpul celor o mie de

ani. Al doilea grup va fi format din evreii care au venit la credința în Mesia Yeshua după Răpire, totuși

înainte de inaugurarea Împărăției. Acest grup vor fi lideri în Împărăție. Următorul grup este format din

neamuri care au venit la credința în Mesia Yeshua după Răpire, totuși înainte de inaugurarea Împărăției.

În timp ce al doilea grup vor fi lideri în Împărăție, al treilea grup sunt cetățenii. Grupul final sunt cei

care vor fi născuți în timpul Împărăției. Scopul acestui articol este, bineînțeles nu de a intra într-un

discurs despre zilele din urmă, dar există un punct foarte important care poate fi derivat din aceste

fapte. Și anume că grupul unu din Împărăția Milenară va fi format din evrei și neamuri care au același

comportament, adică să conducă cu Mesia, totuși, idenditatea lor individuală nu se va pierde în acest

comportament comun. De asemenea, grupurile doi și trei (evrei și neamuri) vor practica Tora în

Împărăția Milenară și nici unul dintre ei nu-și vor pierde identitatea individuală.

Vreau să subliniez puternic faptul că evreii care îl acceptă pe Yeshua nu-și pierd identitatea lor ca evrei,

nici cei dintre neamuri care vor îmbrățișa într-o anumită formă „ascultarea de Tora” nu vor deveni

evrei. Cu alte cuvinte, o identitate distinctivă nu cere un set distinctiv de practici și norme. Rut, spre

exemplu, a îmbrățișat un comportament al Torei, totuși ea a fost cunoscută întotdeauna ca o moabită.

Urie hititul, a slujit în armata Israelită și a vorbit despre Chivotul Legământului (o referință la porunci),

totuși și-a păstrat identitatea de hitit.

O altă greșeală comună pe care persoanele o fac în mod frecvent, față de acestă problemă este de a nu

reuși să înțeleagă circumstanțele care au fost cerute de Pavel în timpul discuțiilor sale frecvente care au

implicat termenul. Pentru a asista în a înțelege această problemă trebuie spus simplu, deoarece

Scriptura menționează o poziție, aceasta nu înseamnă neapărat că poziția este biblică. Acesta este cazul

și cu unele secte din iudaism despre modul în care au văzut circumcizia. În a doua perioadă a celui de-

al doilea templu, majoritatea iudaismului au înțeles circumcizia ca și având legătură cu legea lui Moise;

adică, circumcizia a fost un simbol sau un semn a acceptări unei persoane a Torei. Din punct de vedere

Biblic este incorect. Circumcizia are de-a face cu legământul avraamic care este stabilit prin credință,

prin care Mesia este baza. Circumcizia, așa cum am afirmat în partea 1 a acestei serii, reprezintă

moartea în carne. Învățăm din Noul Legământ că Legea stârnește dorințele firii (vezi Romani 7:5) și

dezvăluie natura păcătoasă care este în opoziție cu voia lui Dumnezeu. Astfel , Legea, care este bună,

sfântă și adevărată, aduce sentința de moarte asupra omului neregenerat. Ideea este că perspectiva cum

că legea este un instrument de mântuire este una eronată. Când Pavel a vorbit negativ despre

circumcizie a fost cu privire la cei care au acceptat perspectiva că prin circumcizie, acceptarea Torei,

suntem mântuiți.

Acesta a fost scopul consiliului de la Ierusalim din Fapte capitolul cincisprezece. Majoritatea

comentariilor creștine greșesc când susțin că polemica a fost despre dacă neamurile care-l acceptă pe

Mesia Yeshua sunt obligate să țină Tora. Dacă citim simplu primul verset al capitolului dezvăluie clar

motivul pentru care această adunare a avut loc.

„Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: ‘Dacă nu sunteți tăiați împrejur după

obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.’”

Petru a fost cel care a stat în picioare și a arătat înaintea consiliului că numeroase persoane dintre

neamuri au crezut Evanghelia și apoi au primit Duhul Sfânt care a fost evidența experienței lor de

mântuire. Petru apoi a afirmat că Dumnezeu:

„N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.” - Fapte 15:9

Petru continuă cu privire la obligația de a ține Tora (din nou insinuate din discuția cu privire la

circumcizie) și spune:

„Acum, dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor (contextul este ucenicii dintre

neamuri) un jug pe care nici părinții noștri (evrei),, nici noi (evreii credincioși) nu l-am putut purta?” -

Fapte 15:10

Este foarte important să înțelegem acest verset ca vorbind nu doar celor dintre neamuri, ci în mod

evident și evreilor credincioși, de asemenea. Mulți lideri mesianici (Primele Roade din Sion)

interpretează acest verset ca și un text dovadă pentru a scuti neamurile doar de la obligația de a ține

Tora. Acest lucru este bineînțeles greșit, din moment ce versetul arată că nici unui dintre evrei nu sunt

în stare să poarte o obligație de a ține întreaga Tora. Dacă cineva dorește să facă un argument că evreii

credincioși prin Duhul Sfânt sunt în stare să fie perfecți ca și Tatăl lor ceresc (vezi Matei 5:48) este bine

mersi, dar acest lucru nu s-ar aplica și neamurilor credincioși care au același Duh Sfânt? Indiferent, din

moment ce nu există un Templu astăzi, așa cum am arătat de nenumărate ori în studiul nostru,

iudaismul, în concordanță cu Osea, admite că Tora nu este în vigoare în prezent.

Petru își încheie discursul cu afirmația că:

„Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” - Fapte 15:11

Este foarte interesant faptul că Petru nu se ocupă niciodată de o problemă de stil de viață cu cei

credincioși, ci se ocupă de modul mântuirii și afirmă puternic că circumcizia, acceptarea Tore, nu are

legătură cu modul în care o persoană este mântuită. Doar după Iacov, liderul Congregației

credincioșilor din Ierusalim și capul consiliului din Ierusalim, afirmă acordul său cu poziția lui Petru că

el atunci aduce un subiect nou dar care au legătură unul cu altul. În versetul nouăsprezece el spune:

„De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la

Dumnezeu.”

Este foarte important să observăm că verbul „a se întoarce” cu privire la „neamurile întorcându-se la

Dumnezeu” este la timpul prezent (în greaca originală), chiar dacă unele traduceri în engleză îl plasează

la trecut. Aceasta implică procesul de a veni la credință. Implicația este următoarea: unde erau cei care

doreau să adauge circumcizia în credința în Mesia, Evanghelia ca și calea spre mântuire, Iacov și

consiliul au respins acest punct. Cu toate acestea Iacov a făcut o listă cu câteva lucruri care sunt de

datoria neamurilor care doresc să primească Evanghelia. Această listă apare în versetul 20:

„...ci să li se scrie (neamurilor) doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace

sugrumate și de sânge.”

Aceste patru lucruri au fost baza idolatriei. Ideea era următoarea, deoarece neamurile veneau dintr-o

cultură care aveau idolatria răspândită în ea, Iacov a dorit ca neamurile să cunoască că acceptarea lui

Yeshua însemna întoarcerea de la idolatrie. A fost foarte simplu pentru neamuri care îmbrățișau o

multiplicitate de dumnezei, să mai adauge unul la lista lor și să-l accepte pe Yeshua. Acest lucru,

bineînțeles că nu putea fi tolerat și prin urmare, lista din versetul 20 vorbește împotriva unei astfel de

tendințe. Prin urmare, lista nu reprezintă un cod de comportament pentru credincioșii dintre neamuri, ci

o condiție minimă pentru a împărăși Evanghelia. Este foarte important să ne amintim contextul pentru

consiliul din Ierusalim - unul dintre neamuri trebuie să fie circumcis pentru a fi mântuit? Răspunsul

este nu! Cu toate acestea, dacă unul dintre neamuri dorește să-l accepte pe Yeshua, dar să mențină totuși

o dorință pentru a practica idolatria, el nu este un candidat pentru mântuire. Trebuie să fie gata să se

întoarcă de la idolatrie pentru a-l accepta pe Yeshua. Aici avem un exemplu real din experiența mea

personală pentru a ilustra această problemă.

Odată o persoană care practica homosexualitatea a dorit să accepte Evanghelia și m-a întrebat dacă îl

pot conduce în rugăciune. Am cunoscut acest bărbat de câteva luni și i-am spus că aceasta era o veste

nemaipomenită, dar am vrut să mă asigur că a înțeles faptul că homosexualitatea este păcat. El mi-a

răspuns că nu este de acord. După ce ne-am uitat la câteva pasaje biblice care învață clar faptul că un

astfel de comportament este păcătos, a spus că nu îi pasă și că va continua să trăiască stilul de viață pe

care-l dorea. Nu m-am rugat cu el. De ce nu? Deoarece acceptarea Evangheliei implică și o dorință de a

ne întoarce de la un comportament păcătos. Dacă acest om ar fi acceptat că homosexualitatea este un

comportament păcătos, dar că nu știa dacă era în stare să se schimbe, m-aș fi ruga cu el să-l primească

pe Yeshua, dacă i-ar cere lui Yeshua să-l ajute să se întoarcă de la acest păcat, și de la fiecare păcat.

Ideea este aceeași pentru orice fel de păcat, nu doar homosexualitatea. O persoană nu este gata să se

roage să-l primească pe Yeshua dacă nu are o dorință de a se întoarce de la păcat și să îmbrățișeze un

stil de viață pe care-l învață Scriptura. Mântuirea cuiva nu este dependentă de performanța de a se

îndepărta de păcat, nici de succesul de a trăi un stil de viață biblic, dar unul care nu deține o dorință de

a umbla în ascultare și spune că dorește să continue să trăiască în păcat, dar să fie mântuit. Cu alte

cuvinte, el dorește mântuirea, dar respinge regenerarea. În mod evident o astfel de perspectivă este

incompatibilă cu o experiență adevărată a mântuirii.

Aceasta ne aduce la următorul verset care este în principiu la a ajunge la o concluzie corectă vis-a-vi de

problema discutată. Iacov își încheie decizia spunând:

„Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în

sinagogi în toate zilele de Sabat.”

Acest verset spune în mod clar că cei dintre neamuri care cred vor învăța Tora prin expunerea lor la ea

în sinagogă. Care este motivul pentru care credincioșii dintre neamuri vor învăța Tora? Motivul este

exact același motiv pentru care evreii credincioși învață Tora, pentru a o pune în aplicare în viața lor.

Stai puțin o secundă, dacă Tora nu este în vigoare astăzi, atunci de ce să o învățăm? Această întrebare

de aduce la cea mai comună eroare făcută astăzi de comunitatea credincioșilor - și anume, deoarece

Tora nu este în vigoare astăzi înseamnă că nu are nici un scop astăzi. Aceasta este o eroare serioasă.

Haideți să înțelegem că deși Tora nu este și nu a fost niciodată un instrument pentru mântuire, totuși are

câteva roluri importante.

Credinciosul, fie el evreu sau dintre neamuri, este sfătuit în Scriptură să studieze cuvântul lui

Dumnezeu - aceasta înseamnă întreaga Scriptură. Chiar dacă dintr-o perspectivă eternă de judecată,

credinciosul nu va fi condamnat de Tora, poruncile totuși dezvăluie standardele lui Dumnezeu. Datorită

lipsei Templului, care a fost desemnat de Dumnezeu pentru această perioadă de timp, multe dintre

porunci nu pot fi ținute astăzi; cu toate acestea înțelepciunea care este conținută în aceste porunci poate,

și ar trebui încă să fie învățate și aplicate în viața noastră. Ceea ce este mai important pentru ca să

învățăm este aceea că ascultarea de Tora este caracterul lui Yeshua. Scriptura spune că Yeshua nu a

păcătuit niciodată, nu a violat Tora.

Așadar, când umblăm potrivit neprihănirii pe care Tora o dezvăluie, aceasta manifestă de asemenea,

caracterul lui Yeshua. Cu alte cuvinte, fiind ca Yeshua înseamnă să exprimi neprihănirea pe care Tora o

manifestă.

Cred cu tărie că evreii care l-au acceptat pe Yeshua nu și-au pierdut identitatea lor evreiască așa cum

rabinilor le place să amenințe, nici neamurile care-l acceptă pe Yeshua nu devin evrei. Un aspect foarte

important al Evangheliei este acela că aduce doi oameni împreună și chiar dacă atât credinciosul evreu

cât credinciosul dintre neamuri exprimă caracterul lui Yeshua, descrierea lor fizică, fie ea evreiască sau

dintre neamuri nu este slăbită, și nici nu trebuie să fie pierdută. De fapt, atunci când congregația este

formată atât din evrei cât și din neamuri atunci știm că este o întâlnire pe care o învață Scriptura.

Aceasta înseamnă că o congregație care este formată doar din evrei sau doar din neamuri, prezintă o

problemă.

În concluzie, credinciosul dintre neamuri este chemat să studieze fiecare dintre poruncile Torei, ca și

credinciosul evreu, sub călăuzirea Duhului Sfânt să aplice Duhul legii vieții sale. Pentru cei care sunt

preocupați că dacă neamurile practică unele dintre poruncile Torei și sunt astfel „încalcă” ”identitatea

evreiască” a unui evreu, le spun că nu au înțeles cum trebuie. Identitatea evreiască nu este dată de Tora

prin legea evreiască. Ci omul se naște evreu. În mod tradițional, odată ce neamurile doresc să

îmbrățișeze Tora și pe Dumnezeul lui Israel, iudaismul spune lasă-l să se convertească, adică să devină

evreu. Eu sunt o excepție a acestei practici. Eu cred că neamurile care îl îmbrățișează pe Dumnezeul lui

Israel și cuvântul Său, rămân neamuri și nu ar trebui să fie perspectiva că doar un evreu poate îmbrățișa

Tora. Eu cred, că atunci când unul dintre neamuri îmbrățișează pe Dumnezeul lui Israel și neprihănirea

Sa, comunitatea evreiască nu trebuie să intre în panică și să spună că trebuie să se convertească, adică

să devină evreu, pentru a-și menține poziția iudaismului că Tora este rezervată în mod strict doar pentru

evrei. Separarea dintre Tora și neamuri este cea mai puternică în iudaism, în care campionul faimos al

legii evreiești, Rambam scris în Mishneh Tora în secțiunea intitulată „Judecători”, sub legea intitulată

„Regi” capitolul 10 și paragraful 9:

„Unul dintre neamuri care se angajează Torei, merită moartea.”

Speranța mea că obiectivul primordial al iudaismului mesianic să nu fie de prezerva „evreimea”, ci de a

aduce în primul rând evreii, dar și neamurile într-o relație personală cu Dumnezeul lui Israel, prin

Mesia Yeshua și să-i învețe să țină lucrurile pe care Yeshua le-a învățat, realizând că învățăturile lui

Yeshua s-au ocupat într-adevăr cu o aplicare corectă a poruncilor Bibliei în viața noastră.