Hristos Si Neprihanirea

32
HRISTOS ŞI NEPRIHANIREA SA În primul verset al capitolului al treilea din Epistola către Evrei găsim un îndemn ce cuprinde toate recomandările date creştinului. Acesta este următorul: "De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus". Făcând aceasta mereu şi într-un mod inteligent, aşa după cum Biblia ne îndrumă, luând aminte la Isus Hristos aşa cum este El, omul va fi transformat într-un creştin desăvârşit, pentru că "privind suntem schimbaţi". Slujitorii Evangheliei au o motivaţie inspirată pentru a-L păstra pe Hristos permanent în faţa, poporului, îndreptând atenţia tuturor numai spre El. Pavel spunea corintenilor: "căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit" (1 Corinteni 2,2). Nu există nici un motiv să presupunem că predica sa din Corint era diferită, din orice punct de vedere, de predica sa din altă parte. Într- adevăr, el ne spune că Dumnezeu L-a descoperit pe Fiul Său în el, spre a-L predica printre neamuri (Galateni 1,15.16) şi bucuria sa era aceea că harul i s-a dat ca să "vestească printre neamuri evanghelia bogăţiilor nepătrunse ale lui Hristos" (Efeseni 3,8). Dar faptul că apostolii L-au făcut pe Hristos povara predicării lor nu este singurul nostru motiv pentru a-L preamări. Numele Său este singurul nume sub ceruri, dat oamenilor, prin care putem fi mântuiţi (Fapte 4,12). Hristos Însuşi a declarat că nici un om nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14,6). Lui Nicodim, El i-a spus: "Şi după cum Moise a înălţat şarpele în. pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică"(Ioan 3,14.15). Această "înălţare" a lui Isus, deşi se referă în primul rând la răstignirea Sa, include mai mult decât simplul fapt istoric; înseamnă că Hristos trebuie să fie "înălţat" de toţi cei care cred în El, Răscumpărătorul răstignit, ale cărui har şi slavă sunt suficiente ca să împlinească cea mai mare nevoie a lumii; înseamnă că EI ar trebui să fie "înălţat" în toată puterea şi frumuseţea Sa neasemuită, ca "Dumnezeu cu noi", astfel încât plinătatea Sa să-i atragă pe toţi la El (Ioan 12,32). Îndemnul de a privi la Isus, precum şi motivaţia pentru aceasta, ne sunt oferite în Evrei 12,1-3: "De aceea, şi noi, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne îngreuiază şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte; privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre". Doar privind la Isus cu multă rugăciune şi într-un mod constant, aşa cum ne este El descoperii în Biblie, vom reuşi să nu obosim în facerea de bine şi să nu cădem pe drum. De asemenea, trebuie să privim la Isus, deoarece în El "sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii" (Coloseni 2,3). Cel căruia îi lipseşte înţelepciunea este sfătuit să o ceară lui Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor din belşug şi nu oboseşte, şi are făgăduinţa că va primi; iar înţelepciunea dorită poate fi obţinută numai în Hristos. Înţelepciunea care nu vine de la Hristos şi care, ca o consecinţă, nu conduce la El, este doar nebunie; pentru că Dumnezeu sursa tuturor lucrurilor, este Autorul înţelepciunii; necunoaşterea lui Dumnezeu este nebunie în ultimul grad (vezi Romani 9,21.22); şi toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii sunt ascunse în Hristos; aşa că cel care are doar înţelepciunea acestei lumi, în realitate, nu ştie nimic. Şi cum toată puterea în cer şi pe pământ a fost dată lui Hristos, apostolul Pavel Îl declară pe Hristos "puterea lui Dumnezeu, şi înţelepciunea lui Dumnezeu" (1 Corinteni l, 21). Există un text care rezumă tot ceea ce înseamnă Hristos pentru om, şi care ne oferă cea mai amplă motivaţie pentru a lua aminte la Isus. Acesta se găseşte în 1 Corinteni 1,30: "Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus, 1

description

Hristos si Neprihanirea

Transcript of Hristos Si Neprihanirea

HRISTOS I

HRISTOS i NEPRIHANIREA SA

n primul verset al capitolului al treilea din Epistola ctre Evrei gsim un ndemn ce cuprinde toate recomandrile date cretinului. Acesta este urmtorul: "De aceea, frai sfini, prtai ai chemrii cereti, luai aminte la Apostolul i Marele Preot al mrturisirii noastre, Hristos Isus". Fcnd aceasta mereu i ntr-un mod inteligent, aa dup cum Biblia ne ndrum, lund aminte la Isus Hristos aa cum este El, omul va fi transformat ntr-un cretin desvrit, pentru c "privind suntem schimbai".

Slujitorii Evangheliei au o motivaie inspirat pentru a-L pstra pe Hristos permanent n faa, poporului, ndreptnd atenia tuturor numai spre El. Pavel spunea corintenilor: "cci n-am avut de gnd s tiu ntre voi altceva dect pe Isus Hristos i pe El rstignit" (1 Corinteni 2,2). Nu exist nici un motiv s presupunem c predica sa din Corint era diferit, din orice punct de vedere, de predica sa din alt parte. ntr-adevr, el ne spune c Dumnezeu L-a descoperit pe Fiul Su n el, spre a-L predica printre neamuri (Galateni 1,15.16) i bucuria sa era aceea c harul i s-a dat ca s "vesteasc printre neamuri evanghelia bogiilor neptrunse ale lui Hristos" (Efeseni 3,8).

Dar faptul c apostolii L-au fcut pe Hristos povara predicrii lor nu este singurul nostru motiv pentru a-L preamri. Numele Su este singurul nume sub ceruri, dat oamenilor, prin care putem fi mntuii (Fapte 4,12). Hristos nsui a declarat c nici un om nu poate veni la Tatl dect prin Fiul (Ioan 14,6). Lui Nicodim, El i-a spus: "i dup cum Moise a nlat arpele n. pustie, tot aa trebuie s fie nlat i Fiul omului, pentru ca oricine crede n El s nu piar, ci s aib viaa venic"(Ioan 3,14.15). Aceast "nlare" a lui Isus, dei se refer n primul rnd la rstignirea Sa, include mai mult dect simplul fapt istoric; nseamn c Hristos trebuie s fie "nlat" de toi cei care cred n El, Rscumprtorul rstignit, ale crui har i slav sunt suficiente ca s mplineasc cea mai mare nevoie a lumii; nseamn c EI ar trebui s fie "nlat" n toat puterea i frumuseea Sa neasemuit, ca "Dumnezeu cu noi", astfel nct plintatea Sa s-i atrag pe toi la El (Ioan 12,32).

ndemnul de a privi la Isus, precum i motivaia pentru aceasta, ne sunt oferite n Evrei 12,1-3: "De aceea, i noi, fiindc suntem nconjurai cu un nor aa de mare de martori, s dm la o parte orice ne ngreuiaz i pcatul care ne nfoar aa de uor i s alergm cu struin n lupta care ne st nainte; privind int la Isus, Cpetenia i Desvrirea credinei noastre, care, pentru bucuria care-I era pus nainte, a suferit crucea, a dispreuit ruinea i st la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitai-v bine la Cel care a suferit din partea pctoilor o mpotrivire aa de mare fa de sine, ca nu cumva s v pierdei inima, i s cdei de oboseal n sufletele voastre". Doar privind la Isus cu mult rugciune i ntr-un mod constant, aa cum ne este El descoperii n Biblie, vom reui s nu obosim n facerea de bine i s nu cdem pe drum.

De asemenea, trebuie s privim la Isus, deoarece n El "sunt ascunse toate comorile nelepciunii i ale cunoaterii" (Coloseni 2,3). Cel cruia i lipsete nelepciunea este sftuit s o cear lui Dumnezeu, care d tuturor oamenilor din belug i nu obosete, i are fgduina c va primi; iar nelepciunea dorit poate fi obinut numai n Hristos. nelepciunea care nu vine de la Hristos i care, ca o consecin, nu conduce la El, este doar nebunie; pentru c Dumnezeu sursa tuturor lucrurilor, este Autorul nelepciunii;

necunoaterea lui Dumnezeu este nebunie n ultimul grad (vezi Romani 9,21.22); i toate comorile nelepciunii i ale cunoaterii sunt ascunse n Hristos; aa c cel care are doar nelepciunea acestei lumi, n realitate, nu tie nimic. i cum toat puterea n cer i pe pmnt a fost dat lui Hristos, apostolul Pavel l declar pe Hristos "puterea lui Dumnezeu, i nelepciunea lui Dumnezeu" (1 Corinteni l, 21).

Exist un text care rezum tot ceea ce nseamn Hristos pentru om, i care ne ofer cea mai ampl motivaie pentru a lua aminte la Isus.

Acesta se gsete n 1 Corinteni 1,30: "i voi, prin El, suntei n Hristos Isus, care ne-a fost fcut nelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinire i rscumprare". Noi suntem netiutori, neputincioi, pierdui; Hristos ne este nelepciune, neprihnire, rscumprare. Ce privilegiu! De la netiin i pcat la neprihnire i rscumprare. Nici cea mai nalt aspiraie sau nevoie a omului nu poate depi limita a ceea ce Hristos, i numai El, nseamn pentru noi. Este un motiv suficient, pentru care ochii tuturor trebuie s fie aintii asupra Lui."

CUM S PRIVIM LA ISUS

Dar cum s privim la Hristos'? Exact aa cum EI nsui S-a descoperit lumii; dup mrturia pe care El nsui a dat-o despre Sine. n acel minunat discurs, consemnat n capitolul al cincilea al Evangheliei dup Ioan, Isus a spus: "cci dup cum Tatl nviaz morii i le d via, tot aa i Fiul d via cui vrea. Cci Tatl nici nu judec pe nimeni, ci toat judecata a dat-o Fiului, pentru ca toi s cinsteasc pe Fiul cum cinstesc pe Tatl, care L-a trimis" (versetele 21-23).

Lui Hristos I s-a acordat cel mai nalt privilegiu, acela de a judeca. EI trebuie s primeasc aceeai onoare care i este datorat Lui Dumnezeu i pentru motivul c El este Dumnezeu. Ucenicul preaiubit a adus urmtoarea mrturie: "La nceput era Cuvntul i Cuvntul era cu Dumnezeu i Cuvntul era Dumnezeu" (Ioan 1,1). C acest Cuvnt Divin nu este altul dect Isus Hristos, ne este artat n versetul 14: "i Cuvntul a devenit trup i a locuit printre noi (i noi am privit slava Lui, slav ca a unicului Fiu din partea 'Tatlui), plin de har i de adevr".

Cuvntul era "la nceput". Mintea omeneasc nu poate ptrunde epocile cuprinse n aceast fraz. Nu-i este dat omului s tie cnd sau cum a fost nscut; dar tim c El a fost Cuvntul divin, nu doar nainte de a veni s moar pe acest pmnt, ci chiar nainte ca lumina s fie creat. Exact naintea rstignirii Sale El s-a rugat: "i acum, Tat, preamrete-M la Tine nsui cu slava pe care o aveam cu Tine nainte de a fi lumea". (Ioan 17, 5). Cu mai bine de apte sute de ani naintea primei Sale veniri, aceasta a fost astfel prezis de cuvntul inspirat: "i tu, Betleeme Efrata, mcar c eti prea mic ntre miile lui Iuda, totui, din tine mi va iei Cel care va stpni n Israel i a crui origine este din timpuri strvechi din zilele veniciei" (Mica 5,2). tim c Hristos "a ieit i vine de la Dumnezeu" (Ioan 8, 42), dar aceasta s-a ntmplat n timpul att de ndeprtat din venicie, nct este cu mult deasupra nelegerii umane.

ESTE HRISTOS DUMNEZEU?

n multe locuri din Biblie, Hristos este numit Dumnezeu. Psalmistul spune: "Dumnezeu, da, chiar Dumnezeu, Domnul a vorbit i a chemat pmntul, de la rsritul soarelui pn la asfinitul lui. Din Sion, perfeciunea frumuseii, de acolo a strlucit Dumnezeu. Dumnezeul nostru va veni i nu va tcea; focul va mistui naintea Lui i o furtun puternic va fi mprejurul Lui. El va striga spre ceruri, sus, i spre pmnt, ca s judece pe poporul Su: "Adunai-Mi pe credincioii Mei, care au fcut legmnt cu Mine prin jertf! Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui cci Dumnezeu nsui este cel ce judec" (Psalmul 50,1-6).

C acest pasaj face referire la Hristos, poate fi tiut (1) prin faptul deja nvat, c toat judecata a fost ncredinat Fiului; i (2) prin faptul c, la a doua Sa venire, El i va trimite ngerii s-i adune laolalt pe aleii Si din cele patru vnturi (Matei 24,31 ). "Dumnezeul nostru va veni i nu va tcea". i nu va tcea, pentru c atunci cnd Domnul Isus va cobor din ceruri o va face "cu un strigt, cu glasul arhanghelului, i cu trmbia lui Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 4,16). Acest strigt va fi glasul Fiului lui Dumnezeu, care va fi auzit de toi cei aflai n mormintele lor, i care-i va face s ias afar din ele. (Ioan 5, 28.29). mpreun cu cei neprihnii, gsii n via, ei vor fi rpii s-L ntmpine pe Domnul n vzduh spre a fi cu El pentru totdeauna; aceasta va constitui "strngerea noastr laolalt la El" (2 Tesaloniceni 2,1). Compar cu Psalmul 50,5; Matei 24,31 i 1 Tesaloniceni 4,16.

"Un foc va mistui naintea Lui i o furtun puternic va fi mprejurul Lui", pentru c, atunci cnd Domnul Isus va fi descoperit din ceruri cu ngerii Si puternici, aceasta va fi ,,ntr-o flacr de foc, aducnd rzbunare peste cei care nu cunosc pe Dumnezeu i peste cei care nu ascult de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos" (2 Tesaloniceni 1, 8). Deci tim c Psalmul 50,1-6 este o descriere vie a celei de-a doua veniri a lui Hristos, pentru salvarea poporului Su. Cnd va veni, El va fi asemenea "Dumnezeului prea puternic"(compar cu Habacuc 3).

Acesta este unul din titlurile ce I se cuvin. Cu mult naintea primei veniri a lui Hristos, profetul Isaia a vorbit aceste cuvinte de mngiere, lui Israel: "Cci un copil ni s-a nscut, un Fiu ni s-a dat i domnia va fi pe umrul Lui; 1 vor numi 'Minunat, sftuitor, Dumnezeu puternic, Printele veniciei, Prin al pcii' "(Isaia 9, 6).

Acestea nu sunt doar cuvintele lui Isaia; ele sunt cuvintele Duhului lui Dumnezeu. Dumnezeu, n adresare direct ctre Fiul Su, L-a numit pe Acesta cu acelai titlu. n Psalmul 45,6, citim aceste cuvinte: "Scaunul Tu de domnie, Dumnezeule, este venic; sceptrul mpriei Tale este un sceptru de dreptate". Cititorul neatent poate lua acest pasaj ca pe o simpl rugciune a psalmistului ctre Dumnezeu; dar cnd ne ntoarcem n Noul Testament, descoperim c este mult mai mult. Dumnezeu Tatl este cel care vorbete aici i Se adreseaz Fiului, numindu-L Dumnezeu (vezi Evrei 1,1.8).

Acest nume nu a fost dat ca o consecin a unei mari realizri, ci este al Lui prin drept de motenire. Vorbind despre puterea i mreia lui Hristos, autorul scrisorii ctre Evrei spune c El a fost fcut cu mult mai presus de ngeri, deoarece "El a motenit un Nume mult mai minunat dect al lor" (Evrei 1,4). Un fiu este totdeauna ndreptit s poarte numele tatlui; i Hristos, ca "singurul Fiu nscut din Dumnezeu", este la fel de ndreptit s poarte acelai nume cu Tatl. Un fiu, de asemenea, este ntr-o msur mai mic sau mai mare o copie a tatlui; el are, ntr-un anumit grad, trsturile fizice i caracteristicile personale ale tatlui su, dar nu n mod desvrit, pentru c nu exist o copie fidel n ntreaga omenire. Nu exist nici o imperfeciune n Dumnezeu sau n vreo lucrare de-a Sa; i astfel, Hristos este "reprezentarea exact" a Fiinei lui Dumnezeu (Evrei 1,3). Ca Fiul al lui Dumnezeu, existent prin Sine nsui, El are n mod natural toate atributele Divinitii.

Este adevrat c Dumnezeu are muli fii; dar Hristos este "singurul Fiu nscut din Dumnezeu" i de aceea e Fiul lui Dumnezeu ntr-un fel n care nici o alt fiin nu a fost i nu va fi vreodat. ngerii sunt fii ai lui Dumnezeu, aa cum era i Adam (Iov 38,7; Luca 3,38) prin creaiune. Cretinii sunt fiii lui Dumnezeu prin nfiere (Romani 8,14.15); dar Hristos este Fiul lui Dumnezeu prin natere. Autorul epistolei ctre Evrei arat mai departe c poziia Fiului lui Dumnezeu nu este una la care a fost nlat, ci este una pe care o deine pe drept. El spune c Moise a fost credincios n toat casa lui Dumnezeu, ca servitor, "dar Hristos este credincios ca Fiu peste casa Lui"(Evrei 3,6). i, de asemenea, Hristos este Ziditorul casei (versetul 3). El este Cel care zidete templul Domnului i poart slava (Zaharia 6,12.13).

Hristos nsui a predicat, n modul cel mai categoric, c El este Dumnezeu. Cnd tnrul a venit i L-a ntrebat: "Bunule nvtor, ce s fac ca s motenesc viaa venic?", Isus, nainte s-i rspund la ntrebare, a spus: "Pentru ce M numeti bun? Nimeni nu este bun dect Unul Singur, Dumnezeu". (Marcu 10, 17.18). Ce a vrut Isus s spun prin aceste cuvinte? A vrut oare s nege epitetul care I-a fost adresat? A vrut oare s dea de neles c nu era bun n mod absolut? Era oare aceasta o modest tgduire a Lui nsui? Nici vorb, pentru c Hristos era bun n mod absolut. Evreilor, care permanent urmreau s vneze greeli cu care s-L acuze, le-a spus cu ndrzneal: "Cine dintre voi M poate dovedi de pcat?" (Ioan 8, 46). n toat naiunea iudaic nu se gsea nici un om care s-L fi vzut vreodat fcnd un lucru sau s-L fi auzit pronunnd un cuvnt care s par doar ru; i aceia care au fost nevoii s-L condamne au putut-o face dect tocmind martori mincinoi care s mrturiseasc strmb mpotriva Lui. Petru spune c "El n-a fcut pcat si n gura Lui nu s-a gsit viclenie"(1 Petru 2,22). In 2 Corinteni 5,21, apostolul Pavel spune despre El c "n-a cunoscut pcat". De asemenea, psalmistul mrturisete: "EI e Stnca mea, n care nu este nedreptate" (Psalmul 92,15). Iar apostolul Ioan spune: "i tii c EI S-a artat ca s ia pcatele; i n El nu este pcat" (1 Ioan 3,5).

Hristos nu Se poate nega pe Sine nsui, de aceea El nu putea spune c nu este bun. El a fost i este foarte bun, este desvrirea buntii. i de vreme ce nimeni nu este bun dect Dumnezeu, i Hristos este bun, nseamn c Hristos este Dumnezeu, i aceasta este ceea ce a vrut s-1 nvee pe tnr.

Acelai lucru i-a nvat i pe discipoli. Cnd Filip I-a spus lui Isus: "Arat-ne pe Tatl i ne este de ajuns", Isus i-a rspuns: "De atta vreme sunt cu voi i nu M-ai cunoscut, Filip? Cine M-a vzut pe Mine a vzut pe Tatl. Cum zici tu: "Arat-ne pe Tatl?" (Ioan 14,8.9). Acest lucru este destul de accentuat ca i atunci cnd spune: "Eu i Tatl una suntem" (Ioan 10,30). Hristos era cu adevrat Dumnezeu; i atunci cnd, aici printre oameni, I S-a cerut s-L arate pe Tatl, El a putut spune: Privii-M pe Mine. i aceasta ne amintete de afirmaia pe care a fcut-o Tatl, cnd a adus n lume pe Cel nti nscut: "Toi ngerii lui Dumnezeu s I se nchine" (Evrei 1,6). i nu doar atunci cnd S-a mprtit din slava Tatlui era El ndreptit s primeasc nchinarea, dar chiar i atunci cnd a venit ca un prunc n Betleem, ngerilor li s-a spus s I se nchine.

Iudeii au neles nvtura pe care o ddea Hristos despre Sine nsui. Cnd EI a declarat c era una cu Tatl, iudeii au luat pietre ca s arunce n El; i cnd El i-a ntrebat pentru care din lucrrile Sale bune au de gnd s-L loveasc cu pietre, ei au rspuns: "Nu pentru o lucrare bun aruncm noi cu pietre n Tine, ci pentru hul i pentru c Tu; care eti un om, Te faci pe Tine nsui, Dumnezeu" (Ioan 10,33). Dac Isus ar fi fost, aa dup cum l priveau ei, un simplu om, cuvintele Sale ar fi fost ntr-adevr o hul; dar EI era Dumnezeu.

Scopul venirii lui Hristos pe pmnt a fost acela de a-L descoperi pe Dumnezeu oamenilor, aa nct ei s poate veni la El. Astfel, apostolul Pavel spune: "Dumnezeu era n Hristos, mpcnd lumea cu Sine" (2 Corinteni 5,19); iar n Evanghelia dup Ioan citim despre Cuvntul care era Dumnezeu, c "a devenit trup" (Ioan 1,1.14). Tot n legtur cu aceasta, se susine c "Nimeni n-a vzut vreodat pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este n snul Tatlui, Acela L-a fcut cunoscut"(Ioan 1;18).

Reinei expresia "singurul Lui Fiu care este n snul Tatlui". El i are reedina acolo, i El cu siguran a rmas acolo, lund parte la Guvernarea Divin i cnd a fost n ceruri, i cnd a venit pe pmnt. Folosirea timpului prezent implic existena permanent i arat aceeai idee coninut n afirmaia lui Isus ctre iudei: "Mai nainte de a fi fost Avraam, Eu sunt"(Ioan 8,58). i aceasta arat din nou identitatea Sa cu Cel care i-a aprut lui Moise n rugul aprins i care a declarat c numele Su este "Eu sunt Cel ce sunt".

i, n cele din urm, avem cuvintele inspirate ale apostolului Pavel, referitoare la Isus Hristos, din care aflm: "Cci Dumnezeu a vrut ca toat plintatea s locuiasc n El" (Coloseni l,19). Dar ce este aceast plintate care locuiete n Hristos aflm din urmtorul capitol, unde ni se spune: "Cci n El locuiete trupete toat plintatea Dumnezeirii" (Coloseni 2,9). Aceasta este cea mai perfect i mai clar afirmare a faptului c Hristos posed n mod natural toate atributele divine, fapt ce va aprea foarte clar de ndat ce vom ncepe s-L privim.

HRISTOS CREATORImediat dup des folositul text care ne spune c Hristos, Cuvntul, este Dumnezeu, citim c "Toate au fost fcute prin El i nimic din ce a fost fcut, n-a fost fcut fr El" (Ioan 1,3). Nici un argument nu poate face aceast afirmaie mai clar dect este, fapt pentru care vom trece la cuvintele din Evrei 1,14. "Dumnezeu, la sfritul acestor zile, ne-a vorbit n persoana Fiului, pe care L-a pus motenitor al tuturor lucrurilor i prin care a fcut i veacurile. El, care este strlucirea slavei Lui i reprezentarea exact a Fiinei Lui, i care susine toate lucrurile cu cuvntul puterii Sale, a fcut prin Sine curirea pcatelor i S-a aezat la dreapta mririi, n locurile prea nalte, lund un loc cu att mai presus de ngeri, cu ct a motenit un nume mult mai minunat dect al lor".

Cu mult mai accentuate dect acestea sunt cuvintele apostolului Pavel, adresate colosenilor, cnd vorbete despre Hristos ca fiind Cel prin care avem rscumprarea. Pavel vorbete despre El ca despre Cel care este "chipul Dumnezeului Celui nevzut, Cel nti-nscut peste toat creaia; i pentru c prin EI au fost create toate lucrurile, cele care sunt n ceruri i pe pmnt, cele vzute i cele nevzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie cpetenii, fie autoriti. Toate lucrurile au fost create prin El i pentru El. El este mai nainte de toate i toate se menin prin El".

Acest text minunat ar trebui s fie studiat cu atenie i s fie adesea subiect de meditaie. Nu exist nici un lucru n univers pe care Hristos s nu-1 fi creat. El a fcut totul n ceruri i totul pe pmnt; El a fcut toate cele vzute i cele nevzute; scaunele de domnie i domniile, cpeteniile i autoritile din ceruri existena lor depinde numai de El. i cum El este nainte de toate lucrurile, dar i creatorul acestora, tot aa, prin El, toate lucrurile sunt susinute: Acesta este echivalentul a ceea ce se spune n Evrei 1,3, i anume c El "susine toate lucrurile cu cuvntul puterii Sale". Doar printr-un cuvnt au fost fcute cerurile i tot prin acest cuvnt El le menine la locul lor i le protejeaz de distrugere.

In legtur cu aceasta, nu putem trece peste Isaia 40,25.26: "Cu cine M vei asemna, ca s fiu deopotriv cu el? zice Cel Sfnt. 'Ridicai-v ochii i privii! Cine a creat aceste lucruri? Cine a fcut s mearg dup numr, n ir otirea lor?" El le cheam pe toate pe nume; aa de mare e puterea i tria Lui, c una nu lipsete". Sau, aa dup cum traducerea ebraic l red mai energic, "Nimic nu poate scpa de El, Cel plin de mreie i foarte puternic". C Hristos este Cel Sfnt, care astfel cheam pe nume otirile cereti i le menine n locurile lor, este evident i n alte pri ale aceluiai capitol. El este Cel naintea cruia s-a spus: "Pregtii n pustie calea Domnului, netezii n locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!"(Isaia 40,3). EI este Cel care vine cu o mn puternic, avnd cu El rsplata; Cel care, asemenea pstorului, i hrnete turma, purtndu-i pe mieluei la snul Su. nc o afirmaie referitoare la Hristos - Creator i este de ajuns. Aceasta este mrturisirea Tatlui nsui. n primul capitol din Epistola ctre Evrei, citim c Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Su i c a spus despre El: "Toi ngerii s I se nchine"; iar despre ngeri a spus: "Cel care face ngerii Si din vnturi i slujitorii si dintr-o flacr de foc". Din nou, Fiului Su i spune: "Scaunul Tu de domnie, Dumnezeule, este n veci de veci, sceptrul mpriei Tale este un sceptru de dreptate"; i Dumnezeu spune mai departe: "La nceput, tu, Doamne, ai ntemeiat pmntul; i cerurile sunt lucrarea minilor Tale" (Evrei 1,8-10). Aici l gsim pe Tatl adresndu-I-Se Fiului, ca lui Dumnezeu, spunndu-I: "Tu ai ntemeiat pmntul i cerurile sunt lucrarea minilor Tale". Cnd Tatl nsui d onoare Fiului Su, ce este omul ca s se abin de la acest lucru ? Cu aceasta, putem foarte bine s dm o mrturie categoric, referitoare la divinitatea lui Hristos i la faptul c El este Creatorul tuturor lucrurilor. Ar fi necesar aici un cuvnt de precauie. Nimeni s nu-i imagineze c noi am ridica pe Hristos la importana Tatlui sau c L-am ignora pe Tatl. Nu poate fi vorba de aa ceva, pentru c interesele lor sunt comune. Noi 1 slvim pe Tatl, slvindu-L pe Fiul. Suntem ateni la cuvintele lui Pavel, care spune c "totui, pentru noi nu este dect un singur Dumnezeu: Tatl, de la care vin toate lucrurile, i prin El i noi" (1 Corinteni 8,6). Aa cum a citat deja, c prin El, Dumnezeu a fcut lucrurile, toate acestea provin, n cele din urm, de la Dumnezeu Tatl; chiar Hristos nsui a provenit i a aprut de la Tatl; dar aa I-a plcut Tatlui, ca n El s locuiasc toat plintatea i ca s fie Agentul direct, n orice act al creaiei. Scopul nostru n aceast expunere este s stabilim poziia de drept a lui Hristos, de egalitate cu Tatl, pentru ca puterea Sa de a rscumpra s poat fi mai bine apreciat.

ESTE HRISTOS O FIIN CREAT

nainte de a trece la cteva lecii practice, pe care le vom nva din aceste adevruri, trebuie s ne oprim pentru cteva momente asupra unei preri care, cu toat sinceritatea, este mprtit de muli, care cu nici un chip nu L-ar dezonora pe Hristos de bun voie, dar care, de fapt, i neag divinitatea. Este vorba despre ideea c Hristos este o fiin creat, care, prin buna plcere a lui Dumnezeu, a fost nlat la actuala Sa poziie nobil. Nimeni care mbrieaz acest punct de vedere nu e posibil s aib o concepie just despre poziia nalt pe care Hristos o ocup cu adevrat.

Problema n discuie este construit pe nelegerea greit a unui singur text, i anume Apocalipsa 3,14: "i ngerului bisericii din Laodiceea, scrie-i: "Iat ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios i adevrat, nceputul creaiei lui Dumnezeu". Acest verset este greit interpretat n sensul c Hristos este prima fiin, pe care a creat-o Dumnezeu; i c munca de creaie a lui Dumnezeu a nceput cu El: Dar acest punct de vedere contrazice Scriptura care declar c Hristos nsui a creat toate lucrurile. A spune c Dumnezeu i-a nceput lucrarea de creaie, crendu-L pe Hristos, nseamn a-L lsa pe Hristos cu totul n afara creaiei.

Cuvntul "nceputul" n limba greac este arche, nsemnnd att "conductor", ct i "cpetenie". EI apare n cuvinte ca "arhiepiscop" sau "arhanghel". S lum ultimul cuvnt. Hristos este Arhanghelul (vezi Iuda 9; Tesaloniceni 4,16; Ioan 5,28.29; Daniel 10, 2l ). Aceasta nu nseamn c El este primul dintre ngeri, pentru c El nu este nger, ci este mai presus de ei (Evrei 1,4). Aceasta nseamn c EI este conductorul sau prinul ngerilor, aa dup cum i arhiepiscopul este capul episcopiilor. Hristos este conductorul ngerilor (vezi Apocalips 19,11-14). El este Cel ce a creat pe ngeri (Coloseni 1,16); astfel, afirmaia c El este nceputul sau capul creaiei lui Dumnezeu nseamn c nceputurile creaiei se gsesc n El; pentru c, aa cum El nsui spune, este Alfa i Omega, nceputul i sfritul, cel dinti i cel de pe urm (Apocalips 21,G; 22, 13). El este sursa n care toate lucrurile i au originea. Nici nu ar trebui s ne imaginm mcar c Hristos este creatur, pentru c Pavel 1 numete n Coloseni l, 15: "Cel nti-nscut peste toat creaia", pentru c n urmtoarele versete l prezint a fi Creator i nu creatur: "Pentru c prin EI au fost create toate lucrurile, cele care sunt n ceruri i pe pmnt, cele vzute i nevzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie cpetenii, fie autoriti. Toate lucrurile au fost create prin El, i pentru El. El este mai nainte de toate, i toate se menin prin El" (versetele 16, 17). Acum, dac El a creat tot ceea ce a fost vreodat creat i a existat naintea tuturor lucrurilor create, este evident c El nsui nu face parte dintre acestea. El este mai presus de toat creaia, i nu o parte a ei.

Scripturile declar c Hristos este "singurul Fiu nscut din Dumnezeu". El este nscut, nu creat. Nu are nici un rost s ne ntrebm cum a fost nscut, pentru c, nici dac ni s-ar spune, minile noastre nu ar putea pricepe. Profetul Mica ne spune tot ceea ce putem ti despre acest lucru, n urmtoarele cuvinte: "i tu, Betleeme Efrata, mcar c eti prea mic ntre miile lui Iuda, totui din tine mi va iei Cel care va stpni n Israel i a crui origine este din timpuri strvechi, din zilele veniciei" (Mica 5,2). A fost un timp cnd Hristos a provenit i a aprut din Dumnezeu, din snul Tatlui (Ioan 8, 42; l, 18). Dar aceasta s-a petrecut ntr-un timp att de ndeprtat, n venicii, nct pentru o inteligen limitat este practic fr nceput.

Astfel, adevrul este c Hristos este un Fiu nscut i nu creat. El a motenit un Nume mult mai minunat dect al ngerilor. El este "Fiu peste casa Lui" (Evrei 1,4; 3,6). i, de vreme ce este singurul Fiu nscut din Dumnezeu, El este chiar esena i natura lui Dumnezeu i posed prin natere toate atributele divine, pentru c Tatlui I-a fcut plcere ca Fiul Su s fie "reprezentarea exact a Fiinei Lui, strlucirea slavei sale" (Evrei 1,3) i s fie "umplut cu plintatea Dumnezeirii" (Coloseni 2,9). Astfel, El are "viaa n Sine nsui". El posed nemurirea n dreptul su i o poate oferi i altora. Viaa exist n El, astfel c nu-I poate fi luat. Dar renunnd de bun voie la ea, El poate intra din nou n posesia ei. Cuvintele Lui sunt acestea: "Din pricina aceasta Tatl M iubete: pentru c mi dau viaa, ca iari s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine nsumi. Am putere s-o dau i am putere s-o iau iari. Aceast porunc am primit-o de la Tatl Meu" (Ioan 10,17.18).

Dac cineva caut nod n papur, ntrebnd cum putea fi Hristos nemuritor i totui s moar, tot ce putem rspunde este c nu tim. Noi nu avem dreptul s msurm infinitul. Nu putem nelege cum Hristos a putut fi Dumnezeu, la nceput, mprtind n mod egal slava Tatlui, nainte de a fi lumea, i totui s Se nasc ca un prunc n Betleem. Taina ntruprii este tot att de mare ca i taina rstignirii i a nvierii. Nu putem nelege cum a putut fi Hristos Dumnezeu i totui a devenit om de dragul nostru. Nu putem nelege cum a putut crea lumea din nimic, nici cum poate nvia El morii, i nici cum lucreaz la inimile noastre prin Duhul Su; totui, noi credem i tim aceste lucruri. Ar fi suficient pentru noi s acceptm ca adevrate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a descoperit, fr s ne ncpnm asupra unor lucruri pe care nici mintea ngerilor nu le poate pricepe. Aadar, ne bucurm n infinita putere i slav despre care Scripturile spun c aparin lui Hristos, fr s ne mai chinuim minile noastre limitate, ncercnd s dm o explicaie infinitului.

n cele din urm, noi cunoatem divina unitate a Tatlui cu Fiul, din faptul c amndoi au acelai Duh. Pavel, dup ce spune c cei ce sunt n firea pctoas nu pot s plac lui Dumnezeu, continu: "Voi ns nu suntei n firea pctoas, ci n Duhul, dac Duhul lui Dumnezeu locuiete n adevr n voi. Dar, dac n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui" (Romani 8,9). Aici, gsim c Duhul Sfnt este att Duhul lui Dumnezeu, ct i Duhul lui Hristos. Hristos "este n snul Tatlui"; fiind n mod natural de origine divin i avnd viaa n El nsui, EI este potrivit numit Iehova, Cel ce exist prin Sine nsui i este astfel denumit n Ieremia 23,5.6, unde se spune c vlstarul drept, care va face dreptate i judecat pe pmnt, va fi cunoscut sub numele de IEHOVAH TSIDEKENU - Domnul neprihnirea noastr.

De aceea, nici unul din cei care nu-L slvise pe Hristos s nu-I dea mai puin cinste acestuia dect i dau lui Dumnezeu Tatl, pentru c aceasta L-ar dezonora, pe drept, pe Dumnezeu foarte mult. Dar toi, mpreun cu ngerii din ceruri, s ne nchinm Fiului, fr a ne teme c ne nchinm creaturii, n locul Creatorului. i acum, c problema divinitii lui Hristos este proaspt in minile noastre, s nu ntrziem n a lua aminte la minunata istorie a umilinei Sale.

DUMNEZEU - MANIFESTAT IN TRUP

"i Cuvntul a devenit trup i a locuit printre noi" (loan 1,14).

Nici un cuvnt nu poate arta mai lmurit c Hristos a fost att Dumnezeu, ct i om. De la bun nceput, fiind Dumnezeu, El a luat asupra Sa natura uman i a trecut printre oameni ca oricare alt muri-tor, cu excepia acelor timpuri cnd divinitatea Sa a strfulgerat n afar, aa cum s-a ntmplat cu ocazia curirii templului sau atunci cnd cuvintele Sale arztoare, exprimnd adevrul, i-a determinat chiar i pe dumanii Si s mrturiseasc: "Nici un om n-a vorbit vreodat ca acest om".

Umilina pe care Hristos a luat-o de bun voie asupra Sa este cel mai bine exprimat de Pavel, n Epistola adresat filipenilor: "S avei n voi gndul acesta, care era i n Hristos Isus: El mcar c avea chipul lui Dumnezeu, totui n-a socotit ca un lucru de apucat s fie deopotriv cu Dumnezeu, ci S-a dezbrcat pe Sine nsui i a luat chip de rob, fcndu-Se asemenea oamenilor. La nfiare a fost gsit ca un om, S-a smerit i S-a fcut asculttor pn la moarte, i nc moarte de cruce" (Filipeni 2,5-8).

Evocarea anterioar face acest text mult mai complet dect este n versiunea King James. Ideea este aceea c, dei Hristos avea chipul lui Dumnezeu, fiind "strlucirea slavei Lui i reprezentarea exact a Fiinei Lui" (Evrei 1,3), avnd toate atributele lui Dumnezeu, fiind conductorul Universului, i Cel cruia tot cerul ar fi bucuros s I se nchine, El nu s-a gndit c vreunul din aceste lucruri este de dorit, atta timp ct oamenii erau pierdui i fr putere. El nu putea s Se bucure de slava Sa, n timp ce omul era un proscris fr speran. Astfel, El S-a golit de Sine nsui, a renunat la bogiile i slava Sa, lund asupra Lui natura omului pentru a-1 putea rscumpra. Astfel putem nelege unitatea lui Hristos cu Tatl, din afirmaia: "Tatl Meu este mai mare dect Mine".

Este imposibil pentru noi s nelegem cum Hristos - ca Dumnezeu - a putut s Se umileasc pn la a muri pe cruce i este nefolositor pentru noi s facem speculaii pe marginea acestui lucru. Tot ceea ce putem face este s acceptm faptele aa cum sunt descrise n Biblie. Dac cititorului i se pare dificil s mbine unele afirmaii din Biblie, referitoare la natura lui Hristos, el s-i aminteasc c acest lucru ar fi imposibil s fie exprimat n termeni pe care mintea uman limitat ar putea s-i neleag pe deplin.

Dup cum a altoi neamurile pgne la trunchiul sntos al lui Israel este mpotriva legilor naturale, tot astfel, multe din soluiile divine sunt un paradox pentru nelegerea noastr.

Alte texte biblice, pe care le vom cita, ne vor arta natura uman a lui Hristos i ceea ce nseamn aceasta pentru noi. Am citit deja c "Cuvntul a devenit trup" i acum vom citi ce spune Pavel referitor la natura acelui trup: "Cci - lucru cu neputin Legii, ntruct firea pmnteasc o fcea fr putere - Dumnezeu a osndit pctui n firea pmnteasc, trimind. din pricina pcatului, pe nsui Fiul Su ntr-o fire asemntoare cu a pcatului; pentru ca porunca Legii s fie mplinit n noi, care trim nu dup ndemnurile firii pmnteti ci dup ndemnurile Duhului"(Romani 8, 3.4).

Un mic raionament ar fi suficient pentru a arta c, dac Hristos a luat asupra Sa asemnarea naturii umane, pentru a-1 rscumpra pe om, trebuie s Se fi ntrupat n firea omului pctos, pentru c pe acesta a venit s-1 rscumpere. Moartea nu a avut nici o putere asupra omului neprihnit, aa cum era Adam n Eden; i nu ar fi avut nici asupra lui Hristos, dac Domnul nu ar fi luat asupra Sa frdelegile noastre, ale tuturor. Mai mult, faptul c Hristos a luat asupra Sa natura czut, deci nu aceea a unei fiine neprihnite, ci a unui om pctos, ceea ce nseamn c natura uman pe care i-a asumat-o avea toate slbiciunile i tendinele pctoase care nrobesc natura uman czut, este artat de afirmaia c El "a fost fcut din smna lui David dup trup" (Romani 1,3). David avea toate pasiunile naturii umane. El spune despre sine nsui: "Iat c sunt nscut n nelegiuire, i n pcat m-a zmislit mama mea" (Psalmul 51,5).

Urmtoarea afirmaie din Epistola ctre Evrei este foarte clar: "Cci negreit, nu n ajutorul ngerilor vine El, ci n ajutorul seminiei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit s Se asemene frailor Si n toate lucrurile, ca s poat fi, n ce privete legturile cu Dumnezeu, un mare preot milos i vrednic de ncredere, ca s fac ispire pentru pcatele norodului. i prin faptul c EI nsui a fost ispitit n ceea ce a suferit, poate s vin n ajutorul celor ce sunt ispitii" (Evrei 2, 16-18).

Dac El a fost fcut asemntor frailor Si n toate lucrurile, atunci trebuie s fi suferit toate slbiciunile i s fi fost subiectul tuturor ispitelor, asemenea frailor Si. nc dou texte care ntresc aceast afirmaie vor fi dovezi suficiente. S citm mai nti 2 Corinteni 5, 21: "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pcat, El L-a fcut pcat pentru noi, ca noi s fim neprihnirea lui Dumnezeu n El".

Aceast afirmaie este mult mai puternic dect aceea c El a fost fcut "asemenea firii pctoase". El a fost fcut pcat. Aici gsim aceeai tain ca i n faptul c Fiul lui Dumnezeu a trebuit s moar. Mielul fr cusur al lui Dumnezeu, care nu a cunoscut pcatul, a fost fcut pcat. Fr pcat, nefiind considerat un pctos, dar totui lund asupra Sa natura pctoas. A fost fcut pcat, pentru ca noi s putem fi fcui neprihnire. Astfel, Pavel spune Galatenilor c "Dumnezeu a trimis pe Fiul Su, nscut din femeie, nscut sub Lege, ca s rscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca s cptm nfierea" (Galateni 4, 4.5).

"i prin faptul c El nsui a fost ispitit n ceea ce a suferit, poate s vin n ajutorul celor ce sunt ispitii"; "Cci n-avem un Mare Preot care s n-aib mil de slbiciunile noastre; ci unul care n toate lucrurile a fost ispitit ca i noi, dar fr pcat. S ne apropiem dar cu deplin ncredere de scaunul harului ca s cptm ndurare i s gsim har, pentru ca s fim ajutai la vreme de nevoie" (Evrei 2, ,18; 4, 15.16).

nc o observaie, dup care, vom putea nva ntreaga lecie pe care ar trebui .s-o nvm din faptul c "Cuvntul s-a fcut trup i a locuit printre noi". Cum se poate ca Hristos s fie "cuprins de slbiciune" (Evrei 5, 2), i totui s nu cunoasc nici un pcat? Unii cititori ar putea crede c am sub-apreciat caracterul lui Isus, aducndu-L la nivelul omului pctos. Din contr, noi nu am fcut altceva dect s nlm "puterea Divin" a binecuvntatului nostru Salvator, care EI nsui, de bunvoie, S-a cobort la nivelul omului pctos pentru a-1 ridica pe om la curia Sa fr pat, pe care a reinut-o n condiiile cele mai potrivnice. Natura uman doar a ascuns-o pe cea divin, prin care Hristos era inseparabil n legtur cu Dumnezeul nevzut i care era mai mult dect capabil s reziste cu succes la slbiciunile firii. n toat viaa Sa a fost o lupt. Trupul, cluzit de dumanul neprihnirii, L-a ispitit s pctuiasc, dar natura Sa divin niciodat nu a nutrit pentru o clip un gnd ru i nici puterea Sa divin nu a ovit vreun moment. Suferind n trup tot ceea ce omul poate suferi, EI S-a rentors la tronul Tatlui la fel de curat ca i atunci cnd a prsit curi-le cereti. Cnd Se afla n mormnt, sub puterea morii "era cu neputin s fie biruit de ea", pentru c El "nu a cunoscut nici un pcat".

Dar cineva ar putea spune: "Nu vd n asta nici o mngiere pentru mine. Este adevrat, am un exemplu, dar nu-1 pot urma pentru c nu am puterea pe care a avut-o Hristos. El era Dumnezeu chiar n timp ce Se afla pe pmnt; eu nu sunt dect un om". Dar i tu poi avea aceeai putere pe care a avut-o El, dac o doreti. El a fost "cuprins de slbiciune", dar "nu a pctuit", pentru c puterea Sa divin a locuit permanent n El. Acum s citim i cuvintele inspirate ale apostolului Pavel i s aflm ce privilegiu avem: "...Iat de ce, zic, mi plec genunchii naintea Tatlui Domnului nostru Isus Hristos, din care i trage numele orice familie, n ceruri i pe pmnt, i-L rog, ca potrivit cu bogia slavei Sale, s v fac s v ntrii n putere, prin Duhul Lui, n omul din luntru, aa nct Hristos s locuiasc n inimile voastre prin credin; pentru ca, avnd rdcina i temelia pus n dragoste, s putei pricepe mpreun cu toi sfinii care este lrgimea, lungimea, adncimea i nlimea; i s cunoatei dragostea lui Hristos, care ntrece orice cunotin, ca s ajungei plini de toat plintatea lui Dumnezeu" (Efeseni 3,14-19).

Cine ar putea cere mai mult? Hristos, n care a locuit trupete toat plintatea lui Dumnezeu, poate locui n inimile noastre, pentru ca i noi s putem fii umplui cu toat plintatea lui Dumnezeu. Ce asigurare minunat! EI este "atins cu simmntul slbiciunii noastre".

Aceasta nseamn c, suferind tot ceea ce firea pctoas a motenit, El cunoate totul despre aceasta i Se identific att de aproape cu copiii Si, nct orice i preseaz pe acetia face aceeai impresie asupra Lui i El tie ct putere divin este necesar pentru a-i rezista; i dac noi dorim n mod sincer s ne lepdm de poftele lumeti i de nesfinenie, El este n stare i nerbdtor s ne ofere o putere "mai mare dect am cere sau am gndi". Toat puterea care a locuit n Hristos, prin natere, poate locui i n noi, prin harul Su, pentru c El ne-o ofer din plin.

Astfel, sufletele obosite, slabe i apsate de pcat, s prind curaj i s .vin ,;la tronul harului", unde pot fi sigure c vor gsi har care s le ajute la timpul nevoii, pentru c acea nevoie a simit-o i Salvatorul nostru. El este "atins de simmntul slbiciunii noastre"

Dac ar fi suferit doar acum o mie opt sute de ani, ne-am putea teme c a uitat unele din slbiciunile noastre; dar nu, chiar ispita care apas asupra ta l atinge i pe El. Rnile Lui sunt totdeauna proaspete i El triete totdeauna pentru a mijloci pentru tine.

Ce posibiliti minunate are cretinul! La ce ni-vel nalt de sfinenie poate ajunge acesta! Indiferent ct de mult ar lupta Satana contra lui, atacndu-1 cu ispite n punctele cele mai slabe, el poate sta la adpostul Celui prea-puternic Si poate fi umplut cu plintatea puterii lui Dumnezeu. Cel ce este mai puternic dect Satana poate locui permanent n inima cretinului; i astfel, privind la atacurile Satanei ca dintr-o fortrea puternic, poate spune: "Pot totul n Hristos care m ntrete".

LECII PRACTICE IMPORTANTE

A-L considera pe Hristos Dumnezeu i Crea-tor nu este doar o teorie frumoas sau o simpl dog-m. Fiecare doctrin a Bibliei este pentru folosul nostru practic i ar trebui studiat n acest scop. S vedem mai nti ce relaie exist ntre aceast doctrin i porunca central a Legii lui Dumnezeu. n Geneza 2,1-3, citim urmtoarele cuvinte, care consemneaz ncheierea lucrrii de creaie: "Astfel au fost sfrite cerurile Si pmntul i toat otirea lor. n ziua a aptea, Dumnezeu i-a sfrit lucrarea Lui pe care o fcuse. Dumnezeu a binecuvntat ziua a aptea i a sfinit-o, pentru c n ziua aceasta S-a odihnit de toat lucrarea Lui pe care o zidise i o fcu-se: Traducerea ebraic a textului este mult mai literal: "Astfel au fost sfrite cerurile i pmntul i toat otirea lor. i Dumnezeu a terminat n ziua a aptea lucrarea Lui pe care o fcuse." Aceeai exprimare o gsim i n Exod 20,8-11. Astfel descoperim c, aa dup cum este i firesc, Acelai care a creat S-a i odihnit. Cel care a lucrat ase zile, crend pmntul, S-a odihnit n ziua a aptea, binecuvntnd-o i sfinind-o. Dar noi am aflat deja c Dumnezeu Tatl a creat toate lucrurile prin Fiul Su, Isus Hristos i c Hristos a creat tot ceea ce exist. Concluzia este inevitabil: Hristos S-a odihnit n ziua a aptea, la sfritul celor Sase zile ale creaiei, binecuvntnd i sfinind aceast zi. Astfel, a aptea zi este n mod absolut ziua Domnului. Cnd Mntuitorul a spus fariseilor argoi: Cci Fiul omului este Domn chiar i al Sabatului" (Matei 12,8), El i-a declarat stpnirea asupra aceleiai zile pe care ei o ineau formal, exprimnd acest lucru n cuvinte care artau c El considera aceast zi un semn distinctiv al autoritii Sale, ceea ce demonstra c EI este mai mare dect templul. Astfel, a aptea zi este ziua hotrt de Dumnezeu n amintirea creaiei Sale. Este ziua cea mai onorat din toate zilele, de vreme ce raiunea ei special este s readuc n memorie puterea creatoare a lui Dumnezeu - singura dovad dat omului cu privire la divinitatea Lui. Atunci cnd Hristos a spus c Fiul omului este i Domn al Sabatului, El a pretins nalta distincie de a fi Creatorul, despre a crui activitate acea zi vorbete ca un memorial. .

Ce vom rspunde atunci repetatei afirmaii c Hristos a schimbat ziua Sabatului de la o zi care comemoreaz desvrirea creaiei la o zi care nu are nici o astfel de semnificaie? Desigur, vom spune doar att: c, pentru Hristos, a schimba sau a desfiina Sabatul ar nsemna s desfiineze ceea ce noi numim divinitatea Sa. Dac Hristos ar fi desfiinat Sabatul, EI nu ar fi isprvit munca minilor Sale i astfel ar fi lucrat mpotriva Lui nsui. Iar o mprie dezbinat mpotriva ei nsi nu poate dinui. Dar Hristos "nu Se poate nega pe Sine nsui" i de aceea El nu a schimbat nici o iot din ceea ce El nsui a hotrt, i ceea ce atest divinitatea Sa l arat demn de onoare i mai presus de toi dumnezeii pgnilor. Ar fi fost la fel de imposibil pentru Hristos s schimbe Sabatul cum ar fi fost s schimbe adevrul c EI a creat toate lucrurile n ase zile i S-a odihnit n ziua a aptea.

Din nou, des repetatele declaraii c Domnul este Creatorul sunt destinate a fi o surs continu de putere. Observai cum sunt legate creaia i rscumprarea, n primul capitol al Epistolei ctre Coloseni. Pentru a nelege pe deplin ceea ce vrea el s spun, vom citi ncepnd cu versetul 9 pn la versetul 19:

"De aceea, i noi din ziua cnd am auzit aceste lucruri, nu ncetm s ne rugm pentru voi i s cerem s v umplei de cunotina voii Lui, n orice fel de nelepciune i pricepere duhovniceasc; pentru ca astfel, s v purtai ntr-un chip vrednic de Domnul, ca s-I fii plcui n orice lucru; aducnd roade n tot felul de fapte bune, i crescnd n cunotina lui Dumnezeu; ntrii cu toat puterea, potrivit cu tria slavei Lui, pentru orice rbdare i ndelung rbdare, cu bucurie, mulumind Tatlui, care v-a nvrednicit s avei parte de motenirea sfinilor, n lumin. El ne-a izbvit de sub puterea ntunericului, i ne-a strmutat n mpria Fiului dragostei Lui, n care avem rscumprarea prin sngele Lui, iertarea pcatelor. EI este chipul Dumnezeului celui nevzut, cel nti nscut din toat zidirea. Pentru c prin El au fost fcute toate lucrurile care sunt n ceruri i pe pmnt, cele vzute i cele nevzute: fie scaune de domnii, fie dregtorii, fie domnii, fie stpniri. Toate au fost fcute prin El i pentru El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este nceputul, cel nti nscut dintre cei mori, pentru ca n toate lucrurile s aib ntietatea. Cci Dumnezeu a vrut ca toat plintatea s locuiasc n El"

Nu este ntmpltor faptul c minunata declaraie referitoare la Hristos ca Creator este legat de afirmaia ca n El avem rscumprarea. Cnd apostolul i face cunoscut dorina ca noi s fim "ntrii cu toat puterea, potrivit cu tria slavei Lui," el ne d de neles care este aceast putere. Cnd ne spune despre eliberarea noastr de sub puterea ntunericu-lui, ne face s nelegem ceva despre puterea Eliberatorului. Este n folosul nostru s ni se spun c Cel care este capul Bisericii este Creatorul tuturor lucrurilor. Ni se spune c El "susine toate lucrurile cu Cuvntul puterii Lui" (Evrei 1,3), pentru ca noi s trim cu asigurarea c:

"Mna ce ine ntreaga lume i apr i pe copiii Si."

Observai legtura cu Isaia 40,26. Capitolul prezint minunata nelepciune i putere a lui Hristos, chemnd pe nume toat otirea cerului i inndu-le n locul lor, prin mreia puterii i triei Lui. Apoi, EI ntreab: "Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: "soarta mea este ascuns dinaintea Domnului, i dreptul meu este trecut cu vederea naintea Dumnezeului meu? Nu tii? N-ai auzit Dumnezeul cel venic, Domnul a fcut marginile pmntului. El nu obosete, nici nu ostenete; priceperea Lui nu poate fi ptruns" (vers. 27.28). Din contr, "El d trie celui obosit i mrete

puterea celui ce cade n lein". Puterea Lui const, de fapt, n capacitatea de a crea ceva din nimic i de aceea El poate face minuni cu cei care nu au nici o putere. El poate transforma slbiciunea n putere. Atunci; cu siguran, orice servete spre a pstra n mintea noastr puterea creatoare a lui Hristos trebuie s tind spre o rennoire a puterii spirituale i a curajului.

i chiar acesta este scopul Sabatului. Citii Psalmul 92, care este un psalm pentru ziua Sabatului. Primele patru versete sunt acestea: "Frumos este s ludm pe Domnul, i sa mrim Numele Tu Prea nalte, s vestim dimineaa buntatea Ta, i noaptea credincioia Ta, cu instrumentul cu zece coarde i cu aluta, n sunetele arfei. Cci Tu m nveseleti cu lucrrile Tale, Doamne".

Ce legtur au aceste versete cu Sabatul'? Tocmai faptul c Sabatul este memorialul creaiunii. Domnul spune: "Le-am dat i Sabatele Mele, s fie ca un semn ntre Mine i ei, pentru ca s tie c Eu sunt Domnul, care-i sfinesc" (Ezechiel 20,12).

Psalmistul a pstrat ziua Sabatului, aa cum a intenionat Dumnezeu, meditnd asupra creaiei i asupra nemaipomenitei puteri i bunti manifestate de Dumnezeu. Apoi, gndindu-se la acest lucru, i-a dat seama c Dumnezeu, care a mbrcat crinii cu o slava ce o ntrece pe cea a lui Solomon, Se ngrijete cu mult mai mult de creaturile sale inteligente; uitndu-se la cerurile care artau puterea i slava lui Dumnezeu i dndu-i seama c au fost aduse la via din nimic, i-a venit n minte gndul ncurajator, c aceeai putere va lucra n el i-l va elibera din neputina uman. De aceea el s-a bucurat i s-a minunat n faa lucrrii minilor lui Dumnezeu. Cunotina puterii lui Dumnezeu, pe care a dobndit-o n timp ce contempla creaia, l-a umplut de curaj cnd i-a dat seama c aceeai putere era la dispoziia lui. El a primit aceast putere prin credin, obinnd multe victorii datorit ei. i acesta este scopul Sabatului: s aduc omului o cunotin mntuitoare a lui Dumnezeu.

Cel mai susinut argument este acesta: (1) Credina n Dumnezeu se nate din cunotina puterii Sale. Nencrederea n El implic ignorana capacitii Sale de a-i mplini fgduinele; credina noastr n EI trebuie s fie direct proporional cu cunotina noastr real despre puterea Sa. (2) O contemplare inteligent a creaiei lui Dumnezeu ne ajut s ne facem o adevrat concepie despre puterea Sa, pentru c "puterea Lui venic i dumnezeirea Lui se vd lmurit de la facerea lumii, cnd te uii cu b-gare de seam la ele n lucrurile fcute de El" (Romani 1, 20). (3) Credina este cea care ctig biruina (1 Ioan 5, 4); de aceea, de vreme ce credina vine n urma cunoaterii puterii lui Dumnezeu, din cuvntul Su i din lucrurile pe care le-a fcut, noi ctigm biruina prin lucrrile minilor Sale. Astfel, Sabatul, care este memorialul creaiunii, devine, dac este observat aa cum se cuvine, un izvor pentru cea mai mare remprosptare a cretinului n lupta sa.

Aceasta este i semnificaia din Ezechiel 20,12: "Le-am dat Sabatele Mele, s fie ca un semn ntre Mine i ei, pentru ca s tie c Eu sunt Domnul care-i sfinesc". Deci, cunoscnd faptul c voia Domnului este sfinirea noastr (1Tes.4,3;5,23.24), nvm, prin nsemntatea Sabatului, c puterea lui Dumnezeu este cea care exercit aceast sfinire asupra noastr. Aceeai putere, prin care au fost create lumile, contribuie i la sfinirea celor ce strig ctre Dumnezeu. Cu siguran, cnd acest gnd este pe deplin neles, el trebuie s aduc sufletului sincer bucurie i mngiere n Domnul. n lumina aceasta putem aprecia Isaia 58,13.14: "Dac i vei opri piciorul n ziua Sabatului ca s nu-i faci gusturile tale n ziua Mea cea sfnt; dac Sabatul va fi desftarea ta, ca s sfineti pe Domnul, slvindu-L, i dac-L vei cinsti, neurmnd cile tale, nendeletnicindu-te cu treburile tale i nededndu-te la flecrii, atunci te vei putea desfta n Domnul." i astfel, Sabatul este marele suport al prghiei credinei, care nal sufletul spre nlimile tronului lui Dumnezeu, pentru a pstra comuniunea cu El.Pentru a rezuma n cteva cuvinte, putem spune: puterea venic i dumnezeirea Domnului sunt descoperite n creaie (Romani 1,20). Capacitatea de a crea este cea care msoar puterea lui Dumnezeu. De aceea Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mntuire (Romani 1,16). Evanghelia ne descoper puterea prin care lumile au fost aduse la existen i care acum lucreaz pentru mntuirea oamenilor. Este, deci, aceeai putere n ambele cazuri.

n lumina acestui mare adevr, nu exist loc de controvers n ceea ce privete rscumprarea, ca fiind mai mare dect creaia, pentru c rscumprarea nseamn creaie (vezi 2 Corinteni 5,17; Efeseni 4,24).

Puterea rscumprtoare este aceeai cu pute-rea creatoare; puterea lui Dumnezeu pentru mntuire este puterea care poate s ia nimicnicia uman i s-o fac ceea ce n veci va fi spre lauda slavei harului lui Dumnezeu. "Aa c, cei care sufer dup voia lui Dumnezeu, s-i ncredineze sufletele credinciosului ziditor i s fac ce este bine".

HRISTOS - DTTORUL LEGII

"Cci Domnul este Judectorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este mpratul nostru: El ne mntuiete!" (Isaia 33,22).Acum, trebuie s-L privim pe Hristos ntr-o nou postur. Aceea care, n mod natural, rezult din poziia Sa de Creator, pentru c Cel ce creeaz trebuie cu siguran s i exercite autoritatea i controlul asupra a ceea ce creeaz. n Ioan 5,22.23, citim ceea ce Hristos nsui spunea: "Tatl nici nu judec pe nimeni, ci toat judecata a dat-o Fiului, pentru ca toi s cinsteasc pe Fiul cum cinstesc pe Tatl. Cine nu cinstete pe Fiul, nu cinstete pe Tatl care L-a trimis". Aa cum Hristos l reprezint pe Tatl n creaiune, tot astfel El l reprezint i n darea i executarea Legii. Cteva texte din Scriptur vor fi suficiente pentru a demonstra acest lucru. n Numeri 21, 4-6, gsim nregistrat doar o parte a unui incident care a avut loc n timp ce copiii lui Israel se aflau n pustie. "Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roie ca s ocoleasc ara Edomului. Poporul i-a pierdut rbdarea pe drum i a vorbit mpotriva lui Dumnezeu i a lui Moise", spunnd de ce au fost adui n pustie. Ei L-au considerat greit pe conductorul lor. Din aceast cauz, au fost distrui de erpi. Acum, s citim cuvintele apostolului Pavel, referitoare la acelai eveniment: "S nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin erpi". Ce nseamn, oare, aceasta? Conductorul mpotriva cruia ei murmurau era Hristos. Acest lucru este dovedit mai departe de faptul c, atunci cnd Moise i-a legat soarta de Israel, refuznd s fie numit fiul fiicei lui Faraon, a socotit ocara lui Hristos ca o mai mare bogie dect comorile Egiptului (Evrei 11,26). Citii i 1Corinteni 10,4, unde Pavel spune c prinii notri "toi au but aceeai butur duhovniceasc, pentru c beau dintr-o stnc duhovniceasc ce venea dup ei, i Stnca era Hristos". Aadar, Hristos era Conductorul lui Israel din Egipt.

Al treilea capitol din Epistola ctre Evrei clarific acelai lucru. Aici, ni se spune s lum aminte la Apostolul i Marele Preot al ,mrturisirii noastre, adic la Isus Hristos, care a fost credincios n toat casa Lui, nu ca o slug, ci ca un fiu n propria cas (vers. 1-6). Apoi, ni se spune c noi suntem casa Lui, dac pstrm pn la sfrit ndejdea. Prin urmare, suntem ndemnai de Duhul Sfnt s ascultm glasul Lui i s nu ne mpietrim inimile, cum au fcut prinii notri n pustie (vers. 7-9). "Cci ne-am fcut prtai ai lui Hristos, dac pstrm pn la sfrit ncrederea nezdruncinat de la nceput, ct vreme se zice: "Astzi, dac auzii glasul Lui, nu v mpietrii inimile ca n ziua rzvrtirii". Cine au fost, n adevr, cei ce s-au rzvrtit dup ce auziser? N-au fost oare toi aceia care ieiser din Egipt prin Moise? i cine au fost aceia de care s-a dezgustat el patruzeci de ani? N-au fost, oare, cei ce pctuiser i ale cror trupuri moarte au czut n pustie'? (vers. 14-17). Din nou, Hristos este proclamat conductorul i comandantul poporului Israel, n timpul celor patruzeci de ani, ct a locuit n pustie.

Acelai lucru este artat n Iosua 5,13-15, unde ni se spune c omul pe care l-a vzut Iosua lng Ierihon, stnd cu sabia scoas, a rspuns la ntrebarea lui Iosua - "Eti dintr-ai notri sau dintre vrjmaii notri?" - urmtoarele: "Nu; ci Eu sunt Cpetenia otirii Domnului i acum am venit! ntr-adevr, nu va pune nimeni la ndoial faptul c Hristos era adevratul Conductor al lui Israel, cu toate c era nevzut. Moise, conductorul vzut al lui Israel, "a ndurat s-L vad pe Cel nevzut". Hristos era Cel care l-a mputernicit pe Moise s mearg i s-l elibereze pe poporul Su. Acum, citii Exod 20, 1-3:

"Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte i a zis: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tu, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. S nu ai ali dumnezei afar de Mine" Cine a spus aceste cuvin-te? - Cel ce i-a adus din Egipt. i cine era con-ductorul lui Israel cnd a fost scos din Egipt? - Era Hristos. Atunci, cine era cel ce a dat legea pe Sinai? Era Hristos, strlucirea slavei Tatlui, i reprezentarea exact a Fiinei Lui, care este manifestarea lui Dumnezeu ctre om. El a fost Creatorul tuturor lucrurilor i Cel cruia I s-a ncredinat judecata.

Acest punct de vedere poate fi demonstrat i n alt mod: "Domnul va veni, cu un strigt ( 1 Tesaloniceni 4,161. care va ptrunde n morminte i va trezi morii (Ioan 5,28.29). Domnul va rcni de sus: din locaul Lui cel sfnt va face s-I rsune glasul; va rcni mpotriva locului locuinei Lui; va striga ca cei ce calc n teasc, mpotriva tuturor locuitorilor pmntului. Vuietul ajunge pn la marginea pmntului; cci Domnul se ceart cu neamurile, intr la judecat mpotriva oricrei fpturi, i d pe cei ri prad sabiei, zice Domnul" (Ieremia 25,30.31). Comparnd cu Apocalips 19,11-21, unde Hristos, "cpetenia otirilor cereti, Cuvntul lui Dumnezeu, Regele regilor, i Domnul domnilor" va clca cu picioarele teascul vinului mniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu, distrugndu-i pe toi cei slabi, gsim c Hristos este Cel ce strig din Locaul Su mpotriva tuturor locuitorilor pmntului, cnd este n controvers cu naiunile. Ioel adaug un alt punct cnd spune: "Domnul rcnete din Sion, glasul Lui rsun din Ierusalim, i se zguduie cerurile i pmntul" (Ioel 3,16).

Din aceste texte, la care bineneles mai pot fi adugate i altele, aflm c, la cea de a doua venire a Domnului pentru a-i salva poporul, El va vorbi cu o voce care va zgudui pmntul i cerurile - "pmntul se clatin ca un om beat i tremur ca o colib" (Isaia 24, 20) i "cerurile vor trece cu trosnet" (2 Petru 3, 10). Acum, citii Evrei 12, 25.26 : "Luai seama ca nu cumva s nu voii s ascultai pe Cel ce v vorbete! Cci dac n-au scpat cei ce n-au vrut s asculte pe Cel ce vorbea pe pmnt, cu att mai mult nu vom scpa noi, dac ne ntoarcem de la Cel ce vorbete din ceruri, al crui glas a cltinat atunci pmntul, i care acum a fcut fgduina aceasta: "Voi mai cltina nc o dat nu numai pmntul, ci i cerul". Pentru vremea cnd Glasul care vorbea ctre pmnt a cltinat pmntul, cnd a fost dat legea pe Sinai (Exod 19,18-20; Evrei 12, 18-20), acesta era un eveniment ngrozitor, fr pereche, pn atunci i nu va mai avea loc pn cnd Domnul nu va veni cu ngerii din ceruri, ca s-i salveze poporul. Dar, observai un lucru: aceeai voce care va rsuna, zguduind pmntul, la a doua venire va cltina i cerurile n acelai timp. i, aa cum am vzut, acesta este glasul lui Hristos, care va rsuna cu o aa intensitate, nct va cltina cerurile i pmntul n timpul disputei Sale cu neamurile. Astfel, s-a demonstrat c vocea lui Hristos era cea care s-a auzit pe Sinai proclamnd cele zece porunci. Aceasta este o concluzie fireasc, pe care o putem trage i din faptul c Hristos este Creatorul i Cel care a nfiinat Sabatul ca zi de odihn.

ntr-adevr, faptul c Hristos este o parte a Dumnezeirii, care posed toate atributele Divinitii, fiind egalul Tatlui din toate punctele de vedere, ca Legiuitor i Creator, este singura for ce exist n rscumprare, care o face posibil. Hristos a murit "ca s ne aduc la Dumnezeu"( 1 Petru 3, 18). Dar,

dac I-ar lipsi unul din atributele care-L fac egal cu Dumnezeu, nu ne-ar putea aduce la El. Divinitate nseamn a avea atributele Divinitii. Dac Hristos nu ar fi divin, atunci ar fi vorba numai de un sacrificiu uman, care n-ar conta chiar dac am admite c Hristos a fost cea mai nalt inteligen creat din univers; n cazul acesta, n-ar fi dect un subiect supus legii, fr capacitatea de a face mai mult dect datoria Sa. El nu ar putea avea o neprihnire pe care s-o mprteasc i altora. Este o distan infinit ntre cel mai de sus nger creat vreodat i Dumnezeu. De aceea, nici cel mai de sus nger nu ar putea s-l ridice pe omul deczut i s-l fac prta naturii divine. ngerii pot s slujeasc, dar doar Dumnezeu poate s rscumpere. Mulumiri fie aduse lui Dumnezeu c putem fi salvai "prin rscumprarea care este n Hristos Isus", n care locuiete trupete toat plintatea Dumnezeirii i care, astfel, este capabil s-i salveze pe deplin pe toi cei care vin la Dumnezeu prin El.

Acest adevr contribuie la o nelegere mai bun a motivului pentru care Hristos este numit Cu-vntul lui Dumnezeu. El este cel prin care voina i puterea divin sunt fcute cunoscute oamenilor. El este, ca s spunem aa, exponentul Divinitii, manifestarea Dumnezeirii. Dumnezeu a vrut ca n El s locuiasc toat plintatea Dumnezeirii, i de aceea Tatl nu este pus ntr-o poziie secundar, cum i-ar putea cineva imagina, cnd Hristos este nlat la poziia de Creator i Legiuitor; pentru c slava Tatlui strlucete prin Fiul. De vreme ce Dumnezeu nu Se face cunoscut dect prin Fiul, este evident faptul c Tatl nu poate fi onorat aa cum ar. trebui, de cei care nu-L nal pe Hristos. Aa cum Hristos nsui a spus: "Cine nu cinstete pe Fiul, nu cinstete pe Tatl, care L-a trimis"(Ioan 5,23).

Muli se ntreab, cum ar putea Hristos s fie Mijlocitor ntre om i Dumnezeu n timp ce este i

Legiuitor? Nu vom explica cum este posibil acest lucru, dar vom accepta mrturia Scripturii, aa cum

este, care ntrete doctrina rscumprrii. Sigurana pctosului de iertarea deplin a pcatelor se bazeaz pe faptul c Legiuitorul nsui, Cel mpotriva cruia s-a rzvrtit i pe care L-a sfidat, s-a dat pe Sine nsui pentru noi. Cum e oare posibil ca cineva s se ndoiasc de onestitatea scopului lui Dumnezeu sau de absoluta Sa bunvoin, cnd El nsui S-a dat pentru rscumprarea lui? Pentru ca nimeni s nu-i imagineze c Tatl i Fiul au fost desprii prin aceast tranzacie. Ei au fost una i atunci ca i-n totdeauna. Sfatul de pace a fost ntre ei amndoi (Zaharia 6,12.13) i chiar n timp ce Se afla pe pmnt, singurul Fiu era n snul Tatlui. Ce minunat manifestare a dragostei! Cel Inocent a suferit pentru cei vinovai; Cel Drept, pentru cei nedrepi! Creatorul, n locul creaturilor Sale. Cel care a fcut legea - pentru clctorul ei; Regele, pentru cei ce s-au rzvrtit contra Lui. De vreme ce Dumnezeu nu i-a cruat propriul Fiu, ci L-a dat pentru noi toi, de vreme ce Hristos S-a dat pe Sine, de bunvoie, pentru noi, cum s nu ne dea toate lucrurile mpreun cu Sine? Iubirea infinit nu ar putea gsi manifestare mai minunat. Ei bine, ar putea spune Domnul; "Ce a mai fi putut face viei Mele, i nu i-am fcut ?" (Isaia 5,4).

"Cutai mai nti mpria lui Dumnezeu i neprihnirea Lui i toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6,33).

Neprihnirea lui Dumnezeu, spune Isus, este singurul Iucru care trebuie cutat n aceast via. Hrana i mbrcmintea sunt probleme minore n comparaie cu aceasta. Dumnezeu le va nmuli, aa nct s nu ne ngrijorm pentru ele. Singurul scop aI vieii ar trebui s fie asigurarea mpriei lui Dumnezeu i a neprihnirii Sale.

n 1 Corinteni 1,30, ni se spune c Hristos a fost fcut pentru noi att neprihnire, ct i nelepciune; i, de vreme ce Hristos este nelepciunea lui Dumnezeu, iar n El locuiete trupete plintatea Dumnezeirii, este evident c neprihnirea oferit nou este neprihnirea lui Dumnezeu. S vedem mai departe ce este aceast neprihnire.

n Psalmul 119,172, psalmistul se adreseaz Domnului astfel: "S cnte limba mea cuvntul Tu, cci toate poruncile Tale sunt drepte" (neprihnite). Poruncile sunt neprihnire, nu doar n mod abstract ci sunt neprihnirea lui Dumnezeu. Ca dovad, citii urmtoarele:

"Ridicai-v ochii spre cer, i privii n jos pe pmnt! Cci cerurile vor pieri ca un fum, pmntul se va preface n zdrene ca o hain, i locuitorii lui vor muri ca nite mute; dar mntuirea Mea va dinui in veci, i neprihnirea Mea nu va avea sfrit. Ascultai-M, voi care cunoatei neprihnirea, popor care ai n inim Legea Mea! Nu te teme de ocara oameniIor, i nu tremura de ocrile lor" (Isaia 51,6.7).

Ce aflm din acest pasaj? C cei care cunosc neprihnirea lui Dumnezeu sunt cei in a cror inim se afl Iegea Lui i c aceast lege este neprihnirea lui Dumnezeu.

Acest lucru poate fi din nou dovedit, prin versetul urmtor: "Orice nelegiuire este pcat" ( 1 Ioan 5,17). "Oricine face pcat, face i frdelege i pcatul este frdelege" ( 1 Ioan 3,4). Pcatul este frdelege i este de asemenea i nedreptate (nelegiuire), de aceea pcatul i frdelegea sunt acelai Iucru. Dar dac nedreptatea este frdelege, neprihnirea (dreptatea) trebuie s nsemne ascultarea de lege. Sau, punnd propoziia ntr-o form matematic: nelegiuire = pcat ( 1 Ioan 5,17) frdelege = pcat ( 1 Ioan 3,4) .

De aceea, potrivit axiomei c dou lucruri, care sunt egale cu acelai lucru, sunt egale ntre ele, vom avea: (nedreptate) nelegiuire = frdelege.

i aceasta este o ecuaie negativ. Acelai lucru, susinut n termeni pozitivi, ne-ar da: (dreptate) neprihnire = ascultare de lege Acum, care este legea care s asculte de neprihnire i s nu dea ascultare pcatului ? Legea care spune: "S nu pofteti", pentru c apostolul Pavel ne mrturisete c aceast lege l-a convins de pcat (Romani 7, 7). Astfel, legea celor zece porunci este msura neprihnirii lui Dumnezeu. i, de vreme ce legea lui Dumnezeu este i neprihnire, trebuie s fie neprihnirea lui Dumnezeu. Nu exist, ntr-adevr, nici o alt neprihnire.

De vreme ce legea este neprihnirea lui Dumnezeu - o transcriere a caracterului Su - este uor de observat c a te teme de Dumnezeu i a ine poruncile Lui constituie datoria omului (Eclesiastul 12, 13) Nimeni s nu se gndeasc c datoria sa se reduce n cele din urm la stricta pzire a celor zece porunci n litera lor, cci semnificaia lor este mult mai ampl.

"Legea este duhovniceasc" i presupune o nelegere mai mare dect a unui om obinuit. Dar omul firesc nu primete lucrurile Duhului lui Dumnezeu, cci, pentru el, sunt o nebunie; i nici nu le poate nelege, pentru c trebuie judecate duhovnicete" ( 1 Corinteni 2,14). Adncimea i lrgimea legii poate fi cunoscut doar de cei care au meditat cu evlavie asupra ei. Cteva texte scripturistice vor fi suficiente pentru a arta ceva despre lrgimea i adncimea legii.

n predica de pe munte, Hristos a spus: "Ai auzit c s-a zis celor din vechime: s nu ucizi; oricine va ucide, va cdea sub pedeaps judecii. Dar eu v spun c ori i cine se mn ie pe fratele su, va cdea sub pedeapsa judecii; i oricine va zice fratelui su: 'Prostule!' va cdea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice 'Nebunule' va cdea sub pedeapsa focului gheenei!" (Matei 5, 21.22). i iari: "Ai auzit c s-a zis celor din vechime: 's nu preacurveti'. Dar eu v spun c ori i cine se uit la o femeie, ca s-o pofteasc, a i preacurvit cu ea n inima lui" (vers. 27.28).

Aceasta nu nseamn c poruncile: "S nu ucizi" i "S nu preacurveti" sunt imperfecte sau c acum Dumnezeu cere un grad mai mare de moralitate de la cretini, dect a cerut poporului Israel. El a cerut acelai lucru de la toi oamenii, din toate timpurile. Mntuitorul a explicat doar aceste porunci i le-a artat spiritualitatea. Acuzaiei tacite a fariseilor, c EI ignora i discredita legea moral, i-a rspuns spunnd c El n-a venit s strice legea, ci s-o mplineasc; apoi, EI a explicat adevrata nsemntate a legii ntr-un mod n care i-a dovedit vinovai de ignorarea i neascultarea de lege. El a artat cum chiar i o privire sau un gnd poate fi o clcare a legii i c legea discerne gndurile i pornirile inimii.

Prin aceasta, Hristos nu a descoperit un nou adevr, ci doar a scos la lumin unul vechi. Legea a avut aceeai nsemntate atunci cnd El a proclamat-o pe Sinai, ca i atunci cnd a explicat-o pe munte, n Iudeea. Cnd; n sunete care au zguduit pmntul, El a spus: "S nu ucizi", a vrut de fapt s spun: "S nu nutreti furie n inima ta, s nu faci loc dumniei, nici dezbinrii sau minciunii sau vreunui alt lucru asemntor uciderii". Toate acestea i mult mai multe lucruri sunt cuprinse n cuvintele: "S nu ucizi!"

i acest lucru era nvat de textele inspirate de Vechiul Testament. Solomon a artat c legea trateaz att cu lucrurile vzute, ct i cu cele nevzute, atunci cnd a scris: "S ascultm dar ncheierea tuturor nvturilor: Teme-te de Dumnezeu i pzete poruncile Lui. Aceasta este datoria oricrui om. Cci Dumnezeu va aduce orice fapt la judecat, i judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie ru" (Eclesiastul 12, 13.14).

Argumentul este acesta: judecata se face cu privire la orice lucru ascuns. Legea lui Dumnezeu este standardul dup care se face judecata. Ea determin calitatea fiecrei fapte, fie bune, fie rele; de aceea legea lui Dumnezeu interzice rul att n gnd, ct i n fapte. Astfel, concluzia pe care o tragem este aceea c poruncile lui Dumnezeu reprezint singura datorie a omului.

S lum prima porunc: "S nu ai ali dumnezei afar de Mine". Apostolul Pavel ne scrie despre cineva al crui dumnezeu este pntecele (Filipeni 3,19). Dar lcomia i necumptarea sunt ucigaii proprii; i astfel gsim c prima porunc se leag de a asea. Totui, aceasta nu nseamn numai att, pentru c el (apostolul) ne mai spune c pofta rea i lcomia nu pot fi clcate fr ca s fie clcate prima i a doua porunc. Cu alte cuvinte, a zecea porunc, coincide cu prima; i astfel, gsim c Decalogul este un cerc avnd circumferina la fel de mare ca a universului i coninnd datoria moral a fiecrei creaturi. Pe scurt, este msura neprihnirii lui Dumnezeu, care dinuiete venic.

Astfel stnd lucrurile, corectitudinea afirmaiei c "mplinitorii legii vor fi ndreptii" este evident. ndreptire nseamn neprihnire sau dreptate. Acum, este evident c cel ce ascult perfect de o lege absolut dreapt va deveni neprihnit. A fost dorina lui Dumnezeu ca o asemenea ascultare s fie datorat legii de toate creaturile sale; i n acest mod legea s dea via (Romani 7,10).

Dar pentru ca cineva s fi fost socotit "mplinitor al Legii", ar fi fost necesar s pzeasc legea n ntregime, n fiecare moment al vieii. Dac ar fi mplinit legea doar parial, nu ar fi fost socotit "mplinitor al legii". Este trist, dar printre oameni nu exist nici un "mplinitor al legii", pentru c att iudeii, ct i Neamurile "sunt sub pcat, dup cum este scris: "Nu este nici un om neprihnit, nici unul mcar. Nu este nici unul care s aib pricepere. Nu este nici unul care s caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toi s-au abtut i au ajuns nite netrebnici. Nu este nici unul care s fac binele, nici unul mcar"` (Rom. 3,9-12). Legea vorbete tuturor celor care sunt cuprini n ea; i, n toat lumea, nu este nimeni care s se poat elibera de acuzaia de pcat, care este adus mpotriva lui. Toate gurile sunt astupate i toat lumea este gsit vinovat naintea lui Dumnezeu (vers. 19). "Cci toi au pctuit i sunt lipsii de slava lui Dumnezeu" (vers. 23).

De aceea, dei "mplinitorii legii vor fi ndreptii", este clar c "nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunotina deplin a pcatului" (vers. 20). Legea care este "sfnt, dreapt i bun" nu poate ndrepti un pctos. Cu alte cuvinte, o lege dreapt nu-l poate declara nevinovat pe cel care o calc. O lege care ar ndrepti un om deczut ar fi o lege deczut. Legea nu ar trebui s fie insultat, pentru c nu poate ndrepti un pctos. Din contr, ar trebui s fie preamrit, n cazul acesta. Faptul c legea nu-l va declara pe, pctos neprihnit - adic nu va spune c oamenii au inut-o n timp ce ei au clcat-o - este o dovad suficient c este o lege bun. Oamenii apreciaz o lege pmnteasc incoruptibil, care nu poate fi mituit i care nu va declara un om vinovat - nevinovat. Cu siguran, ei trebuie s preamreasc legea lui Dumnezeu, care nu va accepta martori fali. Aceasta este perfeciunea neprihnirii, i de aceea este forat s declare faptul trist, c nici un om din rasa lui Adam nu a ndeplinit cererile acestei legi.

Mai mult, faptul c inerea legii este o simpl datorie a omului arat c, atunci cnd greii ntr-o singur porunc, ai greit n toate. nelesurile fiecrei porunci a legii sunt aa de largi - ntreaga lege este aa de duhovniceasc - nct nici un nger nu ar putea aduce dect o simpl ascultare. i cu mult mai mult, legea este neprihnirea lui Dumnezeu - o transcriere a caracterului Su - i, de vreme ce caracterul Su nu poate fi altfel dect este legea, rezult c Dumnezeu nsui nu poate fi mai bun dect msura buntii cerute de legea Sa. El nu poate fi mai bun dect este, iar legea arat cum este El. Ce speran poate fi atunci pentru cel ce a czut, fie doar i ntr-o singur privin, s adauge buntate n plus spre a-i compensa greeala? Un astfel de om ncearc o imposibilitate: aceea de a fi mai bun dect Dumnezeu.

Dar oamenii nu au greit doar ntr-o singur porunc, ci n fiecare din ele. "Toi s-au abtut i au ajuns nite netrebnici. Nu este nici unul care s fac binele, nici unul mcar". i nu numai att, dar este imposibil pentru omul deczut s fac un singur lucru perfect prin puterea sa slbit. Aceast declaraie nu are nevoie de o alt dovad, dect reafirmarea faptului c legea este msura neprihnirii lui Dumnezeu. Cu siguran nu este nici un om aa de impertinent, nct s pretind c orice fapt din viaa sa a fost sau ar putea fi asemenea celor fcute de Domnul nsui. Fiecare trebuie s spun o dat cu psalmistul: "Buntatea mea nu ajunge pn la Tine".

Faptul acesta este coninut n afirmaiile directe ale Scripturii. Hristos, care "n-avea trebuin s-I fac cineva mrturisiri despre nici un om, fiindc El nsui tia ce este n om" (Ioan 2,25), a spus: "Cci dinluntru, din inima oamenilor, ies gndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtiagurile, lcomiile, vicleugurile, nelciunile, faptele de ruine, ochiul ru, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinluntru i spurc pe om"(Marcu 7,21- 23). Cu alte cuvinte, este mai uor s faci ru dect bine, iar ceea ce un om face, n mod natural, este ru. Rul locuiete nuntru i este o parte a fiinei. De aceea, apostolul Pavel spune: "Fiindc umblarea dup lucrurile firii pmnteti este vrjmie mpotriva lui Dumnezeu, cci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu i nici nu poate s se supun. Deci, cei ce sunt pmnteti, nu pot s plac lui Dumnezeu"(Romani 8, 7.8). i din nou: "Cci firea pmnteasc poftete mpotriva Duhului i Duhul mpotriva firii pmnteti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aa c nu putei face tot ce voii" (Galateni 5,17). De vreme ce rul face parte din natura uman, fiind motenit de fiecare individ de la un ir lung de strmoi, este foarte clar faptul c orice neprihnire, provenind de la El, nu poate fi dect "o hain mnjit"(Isaia C4,6), n comparaie cu haina neptat a neprihnirii lui Dumnezeu.

Imposibilitatea ca faptele bune s provin dintr-o inim pctoas este astfel ilustrat de Mntuitor: "Cci orice pom se cunoate dup roada lui. Nu se strng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mrcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bun a inimii lui, iar omul ru scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; cci din prisosul inimii vorbete gura" (Luca 6,44.45). Tot ce se poate spune este c un om nu poate face bine pn ce nu a devenit el mai nti bun. De aceea, faptele fcute de oameni pctoi nu-i pot ndrepti pe acetia, ci din contr, aceste fapte, ieind dintr-o inim rea, sunt adugate pctoeniilor lor. Rul nu poate iei dect dintr-o inim rea, iar rul nmulit nu poate face o fapt bun; de aceea, este de prisos pentru un om ru s se gndeasc s devin neprihnit prin propriile sale eforturi. nti, el trebuie fcut neprihnit nainte s poat face faptele bune care-i sunt cerute i pe care el vrea s le fac.

Problema este urmtoarea:

( 1 ) Legea lui Dumnezeu este neprihnire absolut; i trebuie s fie inut n ntregime de toi cei ce vor intra n mpria cerurilor.

(2) Dar legea nu are doar o frm de neprihnire, pe care s-o acorde oricrui om, pentru c toi suntem pctoi i suntem incapabili s mplinim tot ceea ce ni se cere de lege. Indiferent cu ct srguin sau ct de zelos ar lucra un om, nimic din ceea ce ar putea face el nu va atinge adevrata msur a poruncilor din Decalog. Aceast msur este prea mare pentru el, ca s o poat atinge; astfel, el nu poate deveni neprihnit prin lege, "cci nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea Lui prin faptele legii". Ce condiie deplorabil! Noi trebuie s avem neprihnirea legii, altfel nu putem merge n ceruri, iar legea nu are nici o neprihnire pentru nici unul dintre noi. Nici cea mai mic prticic de sfinenie nu vom primi n urma eforturilor noastre persistente i energice, sfinenie fr de care nici un om nu-l poate vedea pe Dumnezeu.

Cine va fi atunci salvat? Pot exista atunci oameni neprihnii? - Da, pentru c Biblia vorbete des despre ei. Vorbete despre Lot, Ca fiind "acel om neprihnit", apoi spune: "Bine de cel neprihnit! Lui i va merge bine, cci se va bucura de rodul faptelor lui" (Isaia 3,10). Aadar, vor exista oameni neprihnii, care vor primi rsplata; i se mai spune c va fi un popor neprihnit n zilele din urm: "n ziua aceea, se va cnta urmtoarea cntare n ara lui Iuda: "Avem o cetate tare; Dumnezeu ne d mntuirea ca ziduri i ntritur. Deschidei porile, ca s intre neamul cel neprihnit i credincios" (Isaia 26, 1.2). David spunea: "Legea Ta este adevrul" (Psalmul 119,142). i nu este numai adevr, ci esena ntregului adevr; n consecin, poporul care pstreaz adevrul va fi un popor care va ine legea lui Dumnezeu. Aceia care vor face voia Lui vor intra n mpria cerurilor (Matei 7,21).

HRISTOS - NEPRIHNIREA NOASTRntrebarea este: Cum poate fi obinut neprihnirea necesar intrrii n cetatea lui Dumnezeu? Rspunsul la aceast ntrebare este marea lucrare a Evangheliei. Mai nti, s ne ndreptm atenia asupra unei parabole despre ndreptire sau despre neprihnirea atribuit. Faptele ne-ar putea ajuta s nelegem mai bine teoria. Exemplul este dat n Luca 18,9-14:

"A mai spus i pilda aceasta pentru unii care se ncredeau n ei nii c sunt neprihnii i-i dispreuiau pe ceilali. 'Doi oameni s-au suit la templu s se roage; unul era Fariseu, i altul vame. Fariseul sta n picioare i a nceput s se roage n sine astfel: 'Dumnezeule, Ii mulumesc c nu sunt ca ceilali oameni, hrprei, nedrepi, preacurvari, sau chiar ca vameul acesta. Eu postesc de dou ori pe sptmn, dau zeciuial din toate veniturile mele. Vameul sta departe i nu ndrznea nici ochii s i-i ridice spre cer; ci se btea n piept i zicea: 'Dumnezeule, ai mil de mine pctosul!' Eu v spun c mai degrab omul acesta s-a pogort acas socotit neprihnit, dect cellalt, cci oricine se nal, va fi smerit; i oricine se smerete va fi nlat".Prin aceasta, ni s-a artat cum putem i cum nu putem s devenim neprihnii. Fariseii nu au disprut; sunt muli, n zilele noastre, care se ateapt s obin neprihnirea prin faptele lor bune. Ei cred c sunt neprihnii. Ei nu se laud ntotdeauna cu buntatea lor, dar arat n alte moduri c se ncred n propria lor neprihnire. Poate, spiritul Fariseilor spirit care ar prezenta lui Dumnezeu propriile fapte bune ca un motiv de favorizare - este gsit la fel de frecvent ca i n oricare alt parte, printre acei aa-zii cretini care par mpovrai de pcatele lor. Ei tiu c au pctuit i se simt condamnai. Ei deplng starea lor pctoas i i plng slbiciunile. Mrturiile lor nu depesc acest nivel. Adesea, ei se abin ruinoi de la a vorbi n public, i de multe ori nu ndrznesc s se apropie de Dumnezeu n rugciune. Dup ce au pctuit ntr-un mod grav, ei nceteaz a se mai ruga pentru ctva timp, pn cnd sentimentul de vinovie dispare sau pn cnd i imagineaz c i-au rscumprat greeala cu un comportament bun. Ce fel de spirit se manifest astfel? Acelai spirit fariseic al celor care-i flutur neprihnirea n faa lui Dumnezeu; care nu vor veni naintea Lui dac nu se pot bizui pe falsa justee a buntii lor nchipuite. Ei vor s-I poat spune lui Dumnezeu: "Vezi ct de bun am fost n ultimele zile, cu siguran c acum m vei accepta."Dar care este rezultatul? Omul care s-a ncrezut n propria neprihnire n-a avut, de fapt, nici una, n timp ce omul care s-a rugat cu adnc pocin, "Doamne, ai mil de mine, pctosul", a plecat acas ca un om neprihnit. Hristos a spus c acesta a plecat ndreptit, ceea ce nseamn fcut neprihnit.

Observai c vameul a fcut ceva mai mult dect s-i plng pctoenia - el a cerut mil. Ce este mila? Este o favoare nelimitat. Este dispoziia de a trata un om mai bine dect merit. Acum, s citim Cuvntul inspirat care spune despre Dumnezeu: "Ci ct sunt de sus cerurile fa de pmnt, att este de mare buntatea Lui, pentru cei ce se tem de el" (Psalmul 103,11). Aceasta este msura cu care Dumnezeu ne trateaz, mai bine dect meritm, atunci cnd venim la EI n umilin - este distana dintre pmnt i cerurile nalte. i n ce fel ne trateaz El mai bine dect meritm? Curindu-ne pcatele, pentru c versetul urmtor spune: "Ct de departe este rsritul fa de apus, tot att ne ndeprteaz El de la noi frdelegile noastre". Iar ucenicul preaiubit spune: "Dac ne mrturisim pcatele, el este credincios i drept, ca s ne ierte, pcatele i s ne cureasc de orice nelegiuire" ( 1 Ioan 1, 9).

Pentru o ntrire a afirmaiei despre mila lui Dumnezeu i cum se manifest ea, citii Mica 7,18.19: "Care Dumnezeu este ca Tine, care ieri nelegiuirea, i treci cu vederea pcatele rmiei motenirii Tale? EI nu-i ine mnia pe vecie, ci i place ndurarea! EI va avea iari mil de noi, va clca in picioare nelegiuirile noastre i vei arunca n fundul mrii toate pcatele lor." S citm acum afirmaia direct a Scripturii referitoare la modul n care neprihnirea ne este conferit.

Apostolul Pavel, dup ce a dovedit c toi am pctuit i am pierdut slava lui Dumnezeu, astfel c nimeni nu poate fi socotit neprihnit naintea Lui, prin faptele Legii, a spus c noi suntem "socotii neprihnii, fr plat, prin harul Su, prin rscumprarea care este n Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rnduit mai dinainte s fie, prin credina n sngele Lui, o jertf de ispire, ca s-i arate neprihnirea Lui; cci trecuse cu vederea pcatele dinainte, n vremea ndelungei rbdri a lui Dumnezeu; pentru ca, n vremea de acum, s-i arate neprihnirea Lui n aa fel nct, s fie neprihnit i totui s socoteasc neprihnit pe cel ce crede n Isus" (Romani 3, 24-26).

Suntem "socotii neprihnii, fr plat". Cum s-ar putea altfel? De vreme ce cele mai mari eforturi ale unui om pctos nu au nici cel mai mic efect n a-l face neprihnit, este clar c singurul mod n care poate obine aceast neprihnire este ca dar. Neprihnirea ca dar este discutat de Pavel n Romani 5,17: "Dac deci, prin greeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, n toat plintatea harul i darul neprihnirii, vor domni n via prin acel unul singur, care este Isus Hristos!" Deoarece neprihnirea este un dar, i viaa venic, rsplata neprihnirii, este un dar al lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Domnul nostru:

Hristos a fost rnduit de Dumnezeu ca Cel prin care se poate obine iertarea pcatelor i aceast iertare const doar n artarea neprihnirii Sale (care este neprihnirea lui Dumnezeu) pentru trecerea cu vederea a pcatelor lor. Dumnezeu, care este "bogat n ndurare" (Efeseni 2,4) i cruia i place aceast ndurare, pune propria-I neprihnire asupra pctosului care crede n Isus, ca nlocuitor pentru pcate-le sale. Cu siguran, acesta este un schimb profitabil pentru pctos i nu este nici o pierdere :pentru Dumnezeu, pentru c El este infinit n sfinenie, i schimbul acesta nu o diminueaz cu nimic.

Textele Scripturii la care tocmai am luat aminte (Romani 3,24- 26) nu sunt dect o alt afirmaie a versetelor 21, 22, ce urmeaz declaraiei c nimeni nu este socotit neprihnit prin faptele legii. Apostolul mai adaug: "Dar acum s-a artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege - despre ea mrturisesc Legea i proorocii - i anume neprihnirea dat de Dumnezeu, care vine prin credina n Isus Hristos, pentru toi i peste toi cei ce cred n El." Dumnezeu pune neprihnirea Lui asupra credinciosului; l acoper cu aceasta, aa nct nici un pcat nu mai apare. Atunci cel iertat poate exclama o dat cu profetul:

"M bucur n Domnul, i sufletul meu este plin de veselie n Dumnezeul meu; cci m-a mbrcat cu hainele mntuirii, m-a acoperit cu mantaua izbvirii, ca pe un mire mpodobit cu o cunun mprteasc i ca o mireas mpodobit cu sculele ei" (Isaia 61,10).

Dar privitor la "neprihnirea lui Dumnezeu fr lege"? Cum se potrivete aceasta cu afirmaia c legea este neprihnirea lui Dumnezeu i c, n afara cererilor ei, nu exist neprihnire? Nu e nici o contradicie aici. Legea nu este ignorat de acest proces. Observai cu atenie: Cine a dat legea? - Hristos. Cum a transmis-o? - "Ca unul avnd autoritate", fiind Dumnezeu. Legea a provenit de la EI, la fel ca de la Tatl, i este doar o prezentare a neprihnirii caracterului Su. De aceea, neprihnirea dobndit prin credin, n Isus Hristos, este aceeai neprihnire rezumat n lege; i aceasta este dovedit n continuare c este "dovedit de lege".

Fiecare cititor s-i imagineze legea fiind un martor ndrjit mpotriva pctosului. Acesta nu poate schimba i nu poate numi pe pctos - un om neprihnit. Pctosul condamnat ncearc din rsputeri s obin neprihnirea prin lege, dar aceasta rezist oricreia din ncercrile lui. Ea nu poate fi mituit de nici o sum de penitene sau de fapte bune fie. Dar iat-L pe

Hristos "plin de har" ca i de adevr, chemndu-l pe pctos la el. n cele din urm, pctosul, contient de lupta pe care a dus-o n zadar pentru a obine neprihnirea prin lege, ascult glasul lui Hristos i se arunc n braele sale deschise. Adpostindu-se n Hristos, el este acoperit cu neprihnirea Lui, i acum iat! El a obinut prin credina n Hristos ceea ce n-a reuit s obin prin strduine proprii. El are acum neprihnirea pe care o cere legea, cea adevrat, pentru c a obinut-o de la sursa neprihnirii; chiar din locul din care a provenit i legea. Iar legea mrturisete despre autenticitatea acestei neprihniri. Aceasta spune c, atta timp ct pstreaz aceast neprihnire, omul va putea merge n faa tribunalului ceresc i s se apere n faa acuzatorilor. Legea, aadar, va dovedi faptul c este un om neprihnit. Cu neprihnirea care este prin credin n Hristos, neprihnirea lui Dumnezeu, prin credin (Filipeni 3,9), Pavel era sigur c va sta n siguran n acea zi a lui Hristos.

Nu exist nici o posibilitate de a da gre n aceast tranzacie. Dumnezeu este drept i, n acelai timp, este Cel ce l ndreptete pe cel care crede n Isus. n Isus locuiete toat plintatea Dumnezeirii; El este egalul Tatlui n fiecare atribut divin. n consecin, rscumprarea care este n El - capacitatea de a-l aduce napoi pe omul pierdut - este infinit. Rzvrtirea omului se manifest att mpotriva Fiului, ct i mpotriva Tatlui, de vreme ce amndoi sunt una. De aceea, cnd Hristos "S-a dat pe Sine nsui pentru pcatele noastre", chiar Domnul a fost Cel care a suferit pentru cei ce s-au rzvrtit mpotriva Sa. Cel nedreptit a trecut cu vederea ofensa atacatorilor. Nici un sceptic nu va nega c orice om are privilegiul i dreptul de a ierta orice ofens comis mpotriva lui; atunci de ce attea discuii cnd Dumnezeu exercit acelai drept:? Cu siguran, dac El vrea s ierte nedreptatea care i s-a fcut, El are acest drept; i cu att mai mult, pentru c EI apr integritatea legii Sale, supunndu-Se pedepsei meritate de pctos. "Dar cel nevinovat a suferit pentru cel vinovat". Adevrat, cci Cel nevinovat, care a suferit, s-a dat pe Sine nsui, de bunvoie, ca s poat face ceea ce L-a ndemnat inima sa, i anume s treac cu vederea nedreptatea care i s-a fcut Lui, Conductorului Universului.

Acum s citim propria declaraie a lui Dumnezeu, despre propriul Su Nume - declaraie dat n faa unuia dintre cele mai grave cazuri de dispre care I s-au artat vreodat:

"Domnul S-a pogort ntr-un nor, a sttut acolo lng el, i a rostit Numele Domnului. i Domnul a trecut pe dinaintea lui, i a strigat: Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de ndurare i milostiv, ncet la mnie, plin de buntate i credincioie, care i ine dragostea pn n mii de neamuri de oameni, iart frdelegea, rzvrtirea i pcatul, dar nu socotete pe cel vinovat drept nevinovat, i pedepsete frdelegea prinilor n copii i n copiii copiilor lor pn la al treilea i al patrulea neam!" (Exod 34, 5-7)

Acesta este Numele lui Dumnezeu; este caracterul n care El Se descoper omului, lumina n care El dorete ca omul s-L priveasc. Dar ce vrea s spun prin afirmaia c EI "pedepsete frdelegea?" Aceasta este pe deplin n armonie cu ndelunga Sa rbdare i cu faptul c, n buntatea Sa, El trece cu vederea frdelegea poporului Su. Este adevrat c Dumnezeu va pedepsi frdelegea. Nu putea s nu fac asta i n acelai timp s fie i drept. Dar El face ceva care este mult mai important: EI ndeprteaz vina, aa nct cel care a fost vinovat nu este condamnat, ci el este ndreptit i socotit ca i cnd nu ar fi pctuit niciodat.

Nimeni s nu caute neajunsuri n expresia "mbrcat n neprihnire", ca i cnd aceasta ar fi ipocrizie. Unii, dintr-o lips a aprecierii valorii darului neprihnirii, au spus c nu au dorit "haina neprihnirii'`, ci au dorit doar acea neprihnire care provine din via, depreciind astfel neprihnirea lui Dumnezeu, care vine prin credina n Isus Hristos, pentru toi i asupra tuturor celor care cred n El. Suntem de acord cu ideea lor atta timp ct ea vine ca un protest mpotriva ipocriziei, mpotriva acelei evlavii fr putere; dar l-am ruga pe cititor s in minte acest gnd: este o mare diferen cine pe cine mbrac n neprihnire. Dac ncercm singuri s ne mbrcm cu neprihnire, nu vom purta dect o hain mnjit, indiferent ct de frumoas ni s-ar prea nou. Dar atunci cnd Hristos ne mbrac cu ea, nu poate fi dispreuit sau refuzat. Remarcai expresia din Isaia: "El m-a mbrcat cu haina neprihnirii". Neprihnirea cu care Hristos ne mbrac, este neprihnirea care primete aprobarea lui Dumnezeu; i, dac Dumnezeu este mulumit de ea, cu siguran omul nu trebuie S caute alta mai bun.

Dar acum s ne continum raionamentul un pas nainte i s descoperim n ce const dificultatea. Zaharia 3, 1-5 ne ofer soluia: "El (ngerul) mi-a artat pe marele preot Iosua, stnd n picioare naintea ngerului Domnului, i pe Satana stnd la dreapta lui, ca s-L prasc. Domnul a zis Satanei: 'Domnul s te mustre, Satano! Domnul s te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tciune scos din foc?' Dar Iosua era mbrcat cu haine murdare, i totui sttea n picioare naintea ngerului. Iar ngerul, lund cuvntul, a zis celor ce erau naintea Lui: 'Dezbrcai-l de hainele murdare de pe el!' Apoi a zis lui Iosua: 'Iat c deprtez de la tine nelegiuirea, i te mbrac cu haine de srbtoare!' i i-au pus o mitr curat pe cap, i l-au mbrcat n haine, n timp ce ngerul Domnului sttea acolo".

Observai n pasajul anterior c dezbrcarea de hainele murdare este acelai lucru cu ndeprtarea nelegiuirii. i astfel aflm c, atunci cnd ne acoper cu haina propriei Sale neprihniri, Hristos nu ne d o mantie ca s acoperim pcatul, ci l ndeprteaz de la noi. Iar aceasta arat c iertarea pcatelor este mai mult dect o simpl form, ceva mai mult dect o simpl intrare n crile de aducere aminte din ceruri, ca urmare a faptului c pcatul a fost ters. Iertarea pcatelor este o realitate; este ceva tangibil, ceva care, n mod vital afecteaz persoana n cauz. De fapt, nseamn ndeprtarea vinei i dac pctosul este curit de vin, ndreptit, fcut neprihnit, el este cu siguran supus unei schimbri radicale. El este, ntr-adevr, alt om. Pentru c el a obinut aceast neprihnire prin tergerea pcatelor, n Hristos. "Cci dac este cineva n Hristos, este o fptur nou" (2 Corinteni 5,17). i astfel deplina iertare a pcatelor aduce cu sine acea minunat i miraculoas schimbare cunoscut sub numele de "natere din nou"; pentru c omul nu poate deveni o fptur nou dect prin natere din nou. Aceasta nseamn s ai o inim nou, curit.

Inima nou este o inim care iubete neprihnirea i urte pcatul. Este o inim care dorete s fie condus pe calea neprihnirii. Este aceeai inim pe care Domnul a dorit ca Israel s o aib atunci cnd a spus: "O, de ar rmne ei cu aceeai inim ca s se team de Mine i s pzeasc toate poruncile Mele, ca s fie fericii pe vecie, ei i copiii lor!" (Deuteronom 5,29). Pe scurt, este acea inim eliberat de dragostea pentru pcat, ct i de vinovia pentru pcat. Dar ce-l face pe om, n mod sincer, s doreasc iertarea pcatelor`? Este doar ura mpotriva lor i dorina dup neprihnire, ur i dorin care au fost trezite de Duhul Sfnt.

Duhul se lupt cu fiecare om; el vine ca o mustrare; cnd glasul lui de mustrare este ascultat, atunci, dintr-o dat, EI i asum funcia de mngietor. Aceeai dispoziie smerit, care conduce pe om s accepte mustrarea Duhului, l va conduce, de asemenea, s urmeze nvturile Duhului i Pavel spune c toi cei ce sunt cluzii de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8, 14).

Din nou, ce anume aduce ndreptirea sau iertarea pcatelor? Credina, pentru c Pavel spune: "Deci, fiindc suntem socotii neprihnii, prin credin, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos"(Romani 5,1). Neprihnirea lui Dumnezeu este oferit i pus peste toi cei care cred (Romani 3,22). Dar acelai exerciiu al credinei face din fiecare om un copil al lui Dumnezeu, pentru c apostolul Pavel spune din nou: "Cci toi suntei fii ai lui Dumnezeu, prin credina n Hristos Isus" (Galateni 3,26).

Faptul c fiecare om, ale crui pcate sunt iertate, este dintr-o dat un fiu al lui Dumnezeu ne este artat n epistola lui Pavel ctre Tit. Mai nti, ne descoper condiia pctoas i deczut n care ne aflm, dup care spune:

"Dar, cnd s-a artat buntatea lui Dumnezeu, Mntuitorul nostru, i dragostea lui de oameni, El ne-a mntuit, nu pentru faptele fcute de noi n neprihnire, ci pentru ndurarea Lui, prin splarea naterii din nou, i prin nnoirea fcut de Duhul Sfnt, pe care L-a vrsat din belug peste noi, prin Isus Hristos, Mntuitorul nostru, pentru ca, odat socotii neprihnii prin harul Lui, s ne facem ndejde, motenitori ai vieii venice" (Tit 3, 4-7).

Observai c suntem fcui motenitori doar prin faptul c suntem ndreptii prin harul Su. Am aflat deja, din Romani 3,24.25 c aceast ndreptire prin har este prin credin n Hristos lsus; iar Galateni 3, 26 ne spune c aceast credin n Hristos Isus ne face fii ai lui Dumnezeu.

Aceasta ne arat c nici nu poate fi vorba de ideea c o persoan trebuie s treac printr-un fel de prob i s ating un anumit grad de sfinenie, nainte ca Dumnezeu s-l accepte ca Fiu al Su. El ne primete aa cum suntem. El nu ne iubete pentru buntatea noastr, ci pentru c suntem n nevoie. EI ne primete nu de dragul unui anume lucru pe care-l vede n noi, ci pentru c aa vrea i pentru c tie ceea ce puterea Sa divin poate face din noi. Doar atunci cnd ne vom da seama de minunata slav i sfinenie a lui Dumnezeu i de faptul c El vine la noi, n starea pctoas i deczut n care suntem, s ne adopte i s ne fac membri ai familiei Sale, doar atunci vom putea aprecia adevrata nsemntate a cuvintelor: "vedei ce dragoste ne-a artat Tatl, s ne numim copii ai lui Dumnezeu ?" (1 Ioan 3,1). Fiecare om cruia i s-a oferit aceast onoare va fi curit i va ajunge curat ca El.

Dumnezeu nu ne face copii ai Si pentru c suntem buni, ci pentru ca El s ne fac buni. Pavel spune: "Dar Dumnezeu care este bogat n ndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, mcar c eram mori n greelile noastre, ne-a adus la via mpreun cu Hristos (prin har suntem mntuii). El ne-a nviat i ne-a pus s edem mpreun n locurile cereti, n Hristos Isus, ca s arate n veacurile viitoare nemrgin