Hotel Cismigiu

10
În 1912, Nicolae Pissiota, inginer cu studii la Paris, construieste unul din cele mai impozante hoteluri din Bucurestii acelor ani: PALACE HOTEL. Pissiota a conceput doar structura de rezistenta a cladirii, lasandu-i arhitectului Arghir Culina partea de conceptie si organizare a hotelului. Din punct de vedere architectural, Palace Hotel este construit in stil eclectic, cu elemente neoclasice si Art Nouveau, specific curentului raspandit in Europa la inceputul secolului 20. Hotelul a fost proiectat de vărul construxctorului, Arghir Culina. El a proiectat planul hotelului in forma de U, specific hanurilor si locuintelor de tip urban, care permite curti de lumina si gradini verzi. Culina a mai proiectat se Hotelul Luvru (actual Capitol) de pe Calea Victoriei si ulterior anului 1912 a mai proiectat Hotelurile Negoiu, Union si Ambasador.

description

Hotel Cismigiu

Transcript of Hotel Cismigiu

Page 1: Hotel Cismigiu

În 1912, Nicolae Pissiota, inginer cu studii la Paris, construieste unul din cele mai impozante hoteluri din Bucurestii acelor ani: PALACE HOTEL.

Pissiota a conceput doar structura de rezistenta a cladirii, lasandu-i arhitectului Arghir Culina partea de conceptie si organizare a hotelului.

Din punct de vedere architectural, Palace Hotel este construit in stil eclectic, cu elemente neoclasice si Art Nouveau, specific curentului raspandit in Europa la inceputul secolului 20.

Hotelul a fost proiectat de vărul construxctorului, Arghir Culina. El a proiectat planul hotelului in forma de U, specific hanurilor si locuintelor de tip urban, care permite curti de lumina si gradini verzi.

Culina a mai proiectat se Hotelul Luvru (actual Capitol) de pe Calea Victoriei si ulterior anului 1912 a mai proiectat Hotelurile Negoiu, Union si Ambasador.

Page 2: Hotel Cismigiu
Page 3: Hotel Cismigiu

Când și-a deschis porțile, în 1913, Palace Hotel era unul din cele mai grandioase hoteluri ale orasului, cu cele 200 de camere ale sale.

Dotarile si serviciile oferite satisfaceau cele mai exigente asteptari: sala de baie in apartamente, Sali de lectura si de corespondenta, bar si săli de billiard, telefon in fiecare camera, concerte simfonice la orele de masa, omnibus-automobil la toate trenurile.

Un candelabru somptuos ilumina lobby-ul, o scara monumentala asigura, pe langa cele doua lifturi, accesul la mezanin, iar in camera existau decoratiuni cu foite de aur.

Restaurantul cu galerie superioara (unde mai tarziu se va deschide Beraria Gambrinus), oferea bucatarie frantuzeasca si romaneasca.

Directorul hotelului era George Fabris, fost “Director al Serviciului Apartamentelor si Voiagelor M.S.Regelui Leopold I (al Belgiei) si a diferite mari hoteluri europene”, iar personalul era adus in majoritate din tari apusene si vorbea, de la bucatar la camerista, limba franceza, germana sau engleza, in saloanele hotelului auzindu-se destul de rar limba romana.

La receptie, oaspetii care se inregistrau completand  frumoase hartii cu antet, erau serviti cu delicatesuri de ciocolata Berindei si alte produse ale Cofetariei Regale Nae Draghiceanu, fost elev si colaborator al Casei Capsa.

Page 4: Hotel Cismigiu

Anunțul publicitar al deschiderii hotelului (mai jos)

In timpul Primului Razboi Mondial, dupa ocuparea Bucurestiului de catre armata germană (1916-1918) , Comandamentul Militar Imperial German s-a instalat in imediata apropiere a hotelului Palace in sediul Primariei Capitalei de pe bulevardul Elisabeta.

Pe Palace Hotel s-au arborat apoi drapelele albe cu crucea rosie, hotelul fiind transformat in Centrul pentru Ranitii Razboiului.

În următorul deceniu Bulevardul Elisabeta devine un fel de Broadway bucurestean, aici fiind, între 1920 și 1930 mari sali de cinematograf, una langa alta, cu firme mari luminoase.

În Palace Hotel se amenajează, la parterul său, Cinematograful Palace, ulterior denumit Bulevard Palas.

În 1926, la Palace Hotel locuieste, pentru un timp marele poet Ion Barbu, impreuna cu sotia sa, Gerda Barbilian. Pe numele său Dan Barbilian, el începuse, din 1919, colaborarea la revista literară „Sburătorul”, adoptând pseudonimul Ion Barbu, după numele bunicului său, la sugestia lui Eugen lovinescu, criticul cenaclului.

Page 5: Hotel Cismigiu

În 1941, s-a redeschis, la parterul Palace Hotel, celebra Berarie Gambrinus.

Berăria Gambrinus funcționase, din 1897, langa Teatrului National. Din 1901 a fost preluată chiar de Ion Luca Caragiale, despre care se spune că își servea uneori personal clienții, cu şorţul alb legat peste mijloc, ca să-i poată tachina cu umorul său sarcastic. Musafirii Gambrinus-ului erau gazetarii de la Universul şi Adevărul, plecaţi la vînătoare de ştiri şi cancanuri, actorii de la Naţional sărbătorind vreo premieră, unii scriitori – un mediu numai bun pentru „nenea Iancu“.

Chiar si dupa plecarea lui Caragiale la Berlin in 1905, beraria Gambrinus a rămas locul de întâlnire al oamenilor din lumea teatrală, gazda unor spectacole de jazz, dar şi a celor date de tarafuri lăutăreşti celebre.Cladirea de pe strada Campineanu a fost daramata în 1940, dar istoria plina de povesti a berariei Gambrinus a fost reluată in august 1941, odata cu deschiderea luxoasei berarii la parterul Palace Hotel, pe locul fostei franzelarii Otto Gagel.

Page 6: Hotel Cismigiu

In timpul bombardamentelor anglo-americane asupra Bucurestiului din aprilie-mai 1944, Palace Hotel a fost distrus după ce o bomba a căzut pe acoperiș.

Page 7: Hotel Cismigiu

Hotelul a fost refacut ulterior, dar din pacate fara frumoasele cupole specifice stilului arhitectural de la inceputul secolului.

În 1948, hotelul a fost naționalizat si i s-a schimbat numele din „Palace” in „6 Martie”, data instaurarii guvernului dr. Petru Groza (1945), primul guvern comunist al Romaniei.

Nici celebrul cinematograf din perioada interbelica, Bulevard Palas, de la parterul Palace Hotel, nu a scăpat de „botezul” comunist, devenind Cinema „Timpuri Noi”.

Tot  „6 Martie” a devenit si Bulevardul ”Elisabeta”, pana in anul 1965, cand i s-a schimbat din nou denumirea in  „Gh eorghe Gheorghiu-Dej”, iar fostul Palace Hotel a devenit Hotel Cismigiu.

Exceptie a făcut-o Beraria Gambrinus, care și-a pastrat numele neschimbat pana in 1995, cand a fost scoasa din uz impreuna cu Hotelul Cismigiu.

În 2004, hotelul a fost achiziţionat de compania Hercesa, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari spanioli, implicaţi în piaţa construcţiilor din România, care a promis că îi va reda acestei clădiri "pariziene" strălucirea de altădată. În august 2009, după numeroase studii și căutări de soluții, au început lucrările de consolidare pentru faţadă şi demolarea interiorului.

Lucrările de construcţie au durat trei ani - 2009-2012 - şi se ridică la o valoarea aproximativă de 15 milioane euro;

Suprafaţa totală construită este de 9.791 mp;

Proiectul cuprinde spaţii comerciale la parter, spaţii pentru birouri la mezanin şi etajul 1 şi un hotel de 4 stele, cu 60 de apartamente, dispuse la etajele 2, 3, 4 şi 5.

De asemenea, clădirea este prevăzută cu o parcare subterană, de 36 de locuri.

Mai departe, dă căutare hotel cișmigiu pe google și, pe booking, găsești poze actuale din hotel și restaurant

A fost construit in anul 1926 după planurile arhitectului Petre Antonescu si aici isi avea sediul societatea de asigurari

Page 8: Hotel Cismigiu

Adriatica-Trieste.Sus pe coloanele cladirii era reclama societatii de asigurari Adriatica.Langa acest imobil se mai afla Agricola Fonciera construita in aceeasi perioada tot după planurile arhitectului Petre Antonescu Am pornit din piaţa Naţiunilor Unite, pe vremuri a Senatului şi am intrat pe calea Victoriei. Am avut o strângere de inimă când am văzut că intrarea pe cea mai celebră stradă din Bucureşti este flancată de o clădire cu opt etaje, construită în 1928, astăzi într-un hal fără de hal şi decorată cu bulina roşie care o încadrează în clasa I de risc seismic. Aici la nr. 2-4 sunt: palatul Adriatica- Trieste şi palatul Agricola- Fonciera, construite în 1926. Străduţa care se face la stânga,strada franceză, se pare că e cea mai veche din Bucureşti. 

Palatul „Agricola - Fonciera"

o Clădire impozantă ce se desfășoară cu două aripi simetrice pe Calea Victoriei și Splaiul

Independenței. Pe colțul dintre cele două artere este intrarea principală și fațada dominantă. Imobilul are parter și 8 etaje, o terasă deasupra ultimului nivel, pe porțiunea dinspre cheiul Dâmboviței sugerând o pergolă. Fațadele reflectă trecerea în manieră franceză de la art nouveau la art deco.

Astăzi, cele mai reprezentative edificii din Piaţa Naţiunile Unite au rămas frumoasele blocuri cu gloriete, Palatul Societăţii de

Asigurări „Adriatica” şi Palatul Societăţii „Agricola Fonciera”. În 1930, Întreprinderea Tehnică „Inginer Tiberiu Eremia” a

comandat celebrului arhitect Petre Antonescu proiecte pentru aceste două clădiri. Primul edificiu terminat a fost Palatul

Societăţii „Agricola Foncieră”, în 1932, după care a început construirea celui de-al doilea. Pe lângă aceste construcţii de

mare valoare arhitectonică, Piaţa Senatului se distingea şi printr-un eveniment care avea loc la capătul Podului Senatului în

anii ’30. Aici, de Bobotează, erau sfinţite apele râului Dâmboviţa. Slujba se ţinea la Biserica Zlătari, iar după aceea, alaiul cu

preoţi şi oficialităţi se oprea la Podul Senatului, unde regele primea o cruce din mâna patriarhului şi o arunca în apă, de unde

era readusă de unul dintre credincioşi.