Universitatea de Stat din Republica MoldovaFacultatea de Drept

Catedra de drept penal si criminologie

Lucru individualTema: “Practica judiciara art. 151 CP al RM”

Doctor de drept , conferentiar universitar Vitalie StatiEfectuat : Nenita Radu

Chisinau 2015

Cazul Nr. 1

Dosarul nr. 1ra-536/13

Prin sentinţa Judecătoriei Nisporeni din 06 decembrie 2012, Fotachi Stipan Alexei a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 13 ani închisoare în penitenciar de tip

închis.

În fapt, instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a constatat că Fotachi Stipan, la data

de 30 mai 2012, ora exactă nu a fost posibil de stabilit, aflîndu-se la domiciliul său în

s. Selişte, r-nul Nisporeni, din relaţii ostile, în urma unei cerţi cu fratele său, Fotachi Vasile,

intenţionat, cu scopul vătămării grave a integrităţii corporale, i-a aplicat lovituri cu pumnii şi

picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase

pentru viaţă, care au avut legătură cauzală directă cu decesul ultimului, la 31 mai 2012.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpatul şi avocatul Nastas Tatiana în numele

acestuia, prin care au solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei, cu pronunţarea unei noi

hotărîri de achitare în privinţa lui Fotachi Stipan.

Apelanţii au invocat faptul că inculpatul a fost impus să recunoască vina la urmărirea penală

deoarece în privinţa sa a fost aplicată forţa fizică. Mai mult ca atît, prima instanţă a dat o

apreciere greşită probelor administrate la materialele cauzei nefiind luat în consideraţie faptul

că, nu există martori care ar fi văzut circumstanţele maltratării părţii vătămate, sentinţa de

condamnare fiind bazată doar pe presupuneri.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, apelurile au

fost respinse ca nefondate, cu menţinerea sentinţei fără modificări. Instanţa de apel a

menţionat că, instanţa de fond corect a concluzionat asupra vinovăţiei inculpatului şi a

încadrat acţiunile lui în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca „vătămare intenţionată gravă a

integrităţii corporale, care a provocat decesul victimei”.

În recursul ordinar declarat de inculpat, se solicită casarea ambelor hotărîri judecătoreşti şi

pronunţarea unei noi hotărîri de achitare de sub învinuirea de comitere a infracţiunii

incriminate, din motiv că, acesta a fost impus să recunoască vina la urmărirea penală întrucît

în privinţa lui a fost aplicată forţa fizică, instanţele de fond nu au dat o apreciere corectă

probelor administrate pe cauza dată, sentinţa de condamnare s-a bazat doar pe presupuneri.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiei art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să

conţină motivele recursului cu argumentarea ilegalităţii hotărîrilor atacate şi solicitările

recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală invocate

în recurs şi explicarea problemei de drept de importanţă generală adoptată în cauza dată. În

recursul ordinar declarat de inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de

importanţă generală ce există în cauză şi care este eroarea comisă de instanţele de judecată, ce

ar motiva casarea hotărîrilor. Autorul recursului a invocat cu totul alte argumente care nu-şi

găsesc reflectare în temeiurile menţionate în art. 427 Cod de procedură penală şi anume că,

instanţele judecătoreşti nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauza dată, de

aceea consideră că a fost incorect condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal. Este de

menţionat că un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de

recurs. Argumentele invocate referitor la procedura de apreciere a probelor, ţin de starea de

fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competenţa instanţelor de fond. Astfel, instanţele

de judecată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat

complet şi obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenţei şi

concludenţei, atît pe cele obţinute în procesul urmăririi penale cît şi în cadrul şedinţelor de

judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăţia lui Fotachi Stipan Alexei în comiterea

infracţiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, să fie justă şi întemeiată.

În susţinerea acesteia, instanţele de judecată corect au respins argumentul inculpatului despre

nevinovăţia sa, el fiind combătut prin materialele cauzei şi anume, prin declaraţiile

succesorului părţii vătămate Scutelnic Angela, ale martorilor Fotachi Elena, Ţernă Maria,

Cataraga Piotr, Dimova Maria, Negură Andrei, Croitoru Andrei, acestea fiind consecutive,

corelează între ele şi sunt în colaborare cu: - procesul- verbal de cercetare la faţa locului din

31 mai 2012 şi planşa fotografică; - raportul de expertiză medico-legală nr. 71/D din 28 iunie

2012, conform căruia vătămările corporale grave periculoase pentru viaţă, au legătură cauzală

directă cu decesul părţii vătămate ;- raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr.

320a-2012 din 19 iunie 2012, conform căruia inculpatul a fost recunoscut responsabil de

infracţiunea de care este învinuit. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că, a

fost maltratat la urmărirea penală de către colaboratorii de poliţie, or aceste circumstanţe au

fost verificate şi prin ordonanţa din 29 iunie 2012, s-a dispus de a nu porni urmărirea penală

privind aplicarea forţei fizice de către comisarul adjunct al CPR Nisporeni, Andronachi

Sergiu, din motivul lipsei elementelor componenţei de infracţiune, nefiind contestată de către

inculpat. Sunt juste argumentele instanţei de apel despre faptul că partea apărării, deşi în

apelul declarat a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi adoptarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care inculpatul să fie achitat, acesta n-a

solicitat administrarea de probe noi sau cercetarea suplimentară a probelor administrate de

instanţa de fond, care i-ar fi permis instanţei de apel reluarea judecării cauzei potrivit regulilor

generale prevăzute pentru prima instanţă. Din aceste considerente, nu pot fi reţinute ca fiind

întemeiate afirmaţiile recurentului precum că sentinţa de condamnare este bazată pe

presupuneri. Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea

infracţiunii pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate şi contravin materialelor din

dosar, iar nerecunoaşterea vinovăţiei de către acesta nu echivalează cu achitarea, de vreme ce

există probe pertinente şi concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării

lor, dovedesc cu certitudine vinovăţia lui în săvârşirea infracţiunii imputate, iar

nerecunoaşterea vinovăţiei just a fost apreciată de instanţele de judecată ca o tactică de

apărare a acestuia. La stabilirea pedepsei lui Fotachi Stipan, s-a ţinut cont pe deplin de

prevederile art. 75 Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, adecvată personalităţii

inculpatului, faptelor comise, dar şi circumstanţelor cauzei. Recurentul invocă în recursul

ordinar aceleaşi motive indicate în apel, asupra cărora instanţa de apel s-a expus şi le-a respins

întemeiat. Ţinînd cont de cele enunţate, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie constată,

că recursul inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil, fiindcă argumentele invocate sunt

vădit neîntemeiate. Din aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432

Cod de procedură penală, Colegiul Penal Decide :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Fotachi Stipan Alexei împotriva

sentinţei Judecătoriei Nisporeni din 06 decembrie 2012 şi deciziei Colegiului penal al Curţii

de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, în cauza penală în privinţa sa, ca fiind vădit

neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la12 iunie 2013.

Concluzie :

Pot mentiona ca in prima instnta decizia asupra pedepsirii inculpatului Fotachi Stipan Alexei a

fost luata in lipsa declaratiilor martorilor , si a fost mentionat ca nu sunt martori la savirsirea

acestei infractiuni , insa dupa inaintarea recursului in Instanta de Apel pentru a respinge acesta

, in calitate de probe au aparut declaratiile martorilor , care sigur ca confirma vinovatia

inculpatului .

Totusi eu sunt de accord cu decizia instantei , temeiurile inculpatului invocate in recurs nu isi

regasesc reflectarea in temeiurile mentionate la art 427 Cod de procedura penala şi anume că,

instanţele judecătoreşti nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauza dată, de

aceea consideră că a fost incorect condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

Deoarece expertiza medico-legala confirma ca moartea victimei a survenit in urma unor

vatamari corporale grave , si in continutul recursului inculpatul nu a mentionat o alta proba

(ex. aliibi) care ar confirma nevinovatia sa .

Inculpatul este pasibil de raspundere penala in baza art 151 alin (4). La luare deciziei instant

de judecata a tinut cont de toate circumstantele faptei savirsite . Inculpatul a fost condamnat la

13 ani de inchisoare in penetenciar de tip inchis in conformitate cu art 151 alin. (4) Cod Penal

al Republicii Moldova .

Cazul Nr 2

Dosarul nr. 1ra-579/13

Prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 25 octombrie 2012, Biber Grigore a fost condamnat pe

art. 151 alin. (4), 79 Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, începînd cu 25 octombrie 2012, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 11

iunie 2012 pînă la 25 octombrie 2012.

În fapt, instanţa de fond a constatat că la 10 iunie 2012, orele 20.30, inculpatul Biber

Grigore, aflîndu-se la domiciliul său din s. Camenca, r-nul Orhei, în procesul conflictului cu

partea vătămată Budeci A. pe motiv că ultimul a intrat în casă fără consimţămîntul lui, cu

scop de a-i provoca vătămări corporale, intenţionat i-a aplicat acestuia o lovitură cu toporul în

regiunea capului, cauzîndu-i vătămare intenţionată gravă periculoasă pentru viaţă, care a

provocat decesul victimei.

În şedinţa de judecată inculpatul a recunoscut vina, declarînd că în timpul cerţii, Budeci a luat

de jos o lopată şi a vrut să-l lovească, însă nu a reuşit. El, văzînd că Budeci a intenţionat să-l

lovească, s-a enervat foarte tare, a luat toporul de după uşă şi i-a provocat lui Budeci o

lovitură cu toporul în cap, dar fără intenţia de a-l omorî. A vrut numai să-i cauzeze leziuni

corporale. Din cumulul probelor şi circumstanţelor expuse în materialele dosarului penal,

instanţa a ajuns la concluzia că acţiunile lui Biber nu-s comise cu scop de omor sau în stare de

afect ori în stare de apărare deoarece însăşi inculpatul a declarat, că la bătut pentru că era

enervat pe el, că Budeci a venit cu pretenţii că a sărit la el la bătaie. Acţiunile inculpatului au

fost încadrate în baza art.151 alin.(4) Cod penal ca vătămare intenţionată gravă periculoasă

pentru viaţă, care a provocat decesul victimei. La stabilirea pedepsei, instanţa a ţinut cont atît

de gradul prejudiciabil al infracţiunii comise, că inculpatul a recunoscut vina, este caracterizat

pozitiv, nu are antecedente penale, cît şi de faptul că pătimitului a pătruns în casa inculpatului

fără consimţămîntul stăpînului şi a provocat conflictul. Instanţa a exclus circumstanţa de

comitere a faptei în stare de ebrietate, din lipsa de probe în acest sens.

Avocatul Căpăţînă I. şi inculpatul au declarat apeluri, în care au solicitat casarea sentinţei,

rejudecarea cauzei şi emiterea unei noi hotărîri, prin care ultimul să fie achitat, în legătură cu

legitima apărare, prevăzută la art. 36 Cod penal. Apelanţii au indicat că în instanţa de judecată

s-a constatat cu certitudine faptul, că partea vătămată a intrat în casa inculpatului fără

consimţămîntul acestuia şi a început să facă scandal. A intenţionat s-o lovească cu lopata pe

concubina inculpatului, iar ultimul, luînd toporul de după uşă, pentru a opri agresorul care

devenise necontrolabil şi foarte periculos, l-a lovit o dată cu toporul în regiunea capului.

Imediat cum şi-a dat seama ce a făcut inculpatul a fugit în sat după ajutor medical. Instanţa de

fond incorect a calificat acţiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, deoarece nu

a luat în considerare cumulul de probe şi comportamentul agresiv al părţii vătămate, care vădit

denotă faptul că inculpatul după, mai multe încercări de a ameliora spiritele părţii vătămate,

solicitînd de nenumărate ori să părăsească domiciliul lui, a acţionat prompt în scopul legitimei

apărări. Astfel, în acţiunile părţii vătămate s-a regăsit un atac direct, imediat, material şi real.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, ambele apeluri

au fost respinse ca nefondate. Instanţa de apel a reţinut că, în speţa, nu se constată nici una din

situaţiile reglementate de art. 36 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia, este în stare de legitimă

apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi

real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în

pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, pentru a împiedica

pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de

ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sau într-o altă

încăpere.

Este cert dovedit că în momentul în care inculpatul intenţionat a lovit victima cu toporul,

ultimul era deja deposedat de lopată şi nu mai putea să exercite nici un atac asupra

inculpatului şi a altor membri ai familiei acestuia. Pînă la aceasta, partea vătămată a aplicat o

lovitură cu palma inculpatului, iar pe concubina şi mama acestuia doar le-a împins. Rezultă că

inculpatul nu s-a aflat în stare de legitimă apărare, ci a acţionat în condiţiile circumstanţei

atenuante prevăzute de art.76 alin. (1) lit. g) Cod penal, care a fost reţinută la individualizarea

victimei, or nu a existat un atac efectiv direct, imediat, material şi real din partea victimei,

care să îndeplinească cerinţele înscrise în art. 36 Cod penal, iar deplasarea victimei la locuinţa

inculpatului şi luarea de către acesta a unei lopeţi, de care, în timpul aplicării de lovituri

asupra sa de către inculpat, era deposedat, nu poate fi considerat atac de natură să justifice

teama inculpatului faţă de victimă. Pentru a fi aplicate dispoziţiile art. 36 Cod penal este

necesar ca între atac şi apărare să existe un raport de proporţionalitate, în sensul că rezultatul

produs în urma apărării să nu fie mai grav decît cel ce reprezintă urmarea atacului. Însă astfel

de raport nu a fost constat deoarece cum rezultă şi din declaraţiile inculpatului: „de la vorbele

referitor la restituirea banilor s-a pornit ceartă şi conflict, victima apucîndu-l de haină şi

rupîndu-i maioul; s-au luat la întins şi au ieşit afară, unde victima a luat de jos o lopată şi a

vrut să-l lovească, dar nu i-a reuşit lovitura; el însă văzînd că victima intenţiona să-l

lovească, s-a enervat tare şi a luat toporul de după uşă, aplicînd lovitura cu toporul în cap”.

Afirmaţia că a existat ameninţarea cu moartea din partea victimei asupra inculpatului şi

membrilor familiei sale nu poate fi luată în considerare, de vreme ce despre asemenea

ameninţări nu a fost declarat nici la urmărirea penală şi nici în instanţa de fond. Totodată, prin

declaraţiile martorului Busuioc P., în contextul motivelor invocate de apelanţi, nu şi-a găsit

confirmarea presupusa legitima apărare a inculpatului, deoarece acesta s-a referit doar la

motivele începerii conflictului, concretizînd că toporul se păstra în casă, după uşa tindei.

Pedeapsa stabilită inculpatului de instanţa de fond corespunde prejudiciului social al faptei

comise – decesul unei persoane şi atribuirea acestei infracţiuni la categoria celor deosebit de

grave, personalităţii inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, la locul trai

este caracterizat pozitiv şi a recunoscut culpa, ilegalităţii comportamentului părţii vătămate,

care a provocat infracţiunea, lipsa agravantelor şi a pretenţiilor faţă de inculpat. Astfel, lipsesc

temeiuri de a casa sentinţa în această parte.

Avocatul Căpăţînă Ion a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor

menţionate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul: „să fie

recunoscut nevinovat de comiterea infracţiunii prevăzute la art. 151 al. (4) CP, să fie

reîncadrate acţiunile inculpatului în baza art. 36 CP, şi potrivit art. 35 CP, şi art. 390 al.(1)

p. 5) CPP să fie achitat”. Recurentul a specificat că declaraţiile martorului Rotari I., urmează

a fi apreciate critic în partea că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate 2 lovituri Instanţele nu au

luat în considerare probele, care dovedesc cu certitudine că partea vătămată 1-a ameninţat pe

inculpat şi concubina sa cu omorul, ori cu vătămarea gravă a sănătăţii. În cadrul cercetărilor

judecătoreşti s-a constat că din acţiunile părţii vătămate a survenit un atac direct, imediat,

material şi real, potrivit indicelor prevăzuţi în art. 36 Cod penal. Martorul Busuioc P. a

menţionat că partea vătămată iniţial a brîncit-o şi pe ea, care este mama inculpatului, locuiesc

într-o gospodărie, şi ultima fiind în etate a căzut jos, ba mai mult ca atît i-a cerut ultimului să

iasă din gospodăria lor, dar el a ignorat aceste cerinţe. Din materialele dosarului rezultă cu

certitudine existenţa unui atac direct, imediat, material şi real îndreptat împotriva

condamnatului şi a concubinei lui, astfel că argumentele condamnatului, că s-ar fi aflat în

stare de legitima apărare sunt vădit întemeiate. În drept recursul se întemeiază pe prevederile:

„art. 427 al. (1) p. 10, 12 CPP”.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul

cauzei şi motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanţă, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Potrivit art. 424 alin. (2), 429 alin.

(1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să

conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate

în acest sens. Instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Recursul ordinar este fondat în drept doar pe temeiurile stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 10) şi

12) Cod de procedură penală, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, că faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită. Însă, în pofida prevederilor

enunţate, recurentul nu a indicat, care ar fi erorile concrete de drept şi esenţa circumstanţei că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, că faptei săvîrşite i s-ar fi dat

o încadrare juridică greşită şi care ar fi articolul potrivit din Codul penal, care prevede

răspundere penală pentru fapta comisă de inculpat, fiind omisă în totalitate şi argumentarea

ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit

argumentelor invocate este întemeiat pe critica modului în care instanţele de judecată au

estimat circumstanţele cauzei.

Însă, pornind de la relevanţele art. 27, 414 alin. (1) şi (2) a Codului de procedură penală,

conform cărora judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, instanţa de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă,

conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de

apel şi poate da o nouă apreciere probelor, doar competenţa şi activitatea instanţei de judecată

privind aprecierea sau reaprecierea circumstanţelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl

propune avocatul şi inculpatul, nu constituie temei de drept pentru recursul ordinar, din

categoria celor prevăzute la art. 427 Cod de procedură, adică nici nu poate fi supusă criticii

prin intermediul recursului ordinar. Rezultă, că recursul nominalizat nu întruneşte condiţiile

de conţinut, iar instanţa de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul dat cu

circumstanţe în fapt şi în drept, care l-ar justifica. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii. Potrivit art.

432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanţa de recurs va decide inadmisibilitatea

recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu întruneşte condiţiile legale de

conţinut. Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol nu îndeplineşte cerinţele legale de

conţinut, acesta urmează a fi declarat inadmisibil. Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2)

pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie,

Decide : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpăţînă Ion împotriva

sentinţei Judecătoriei Orhei din 25 octombrie 2012 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de

Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, în privinţa inculpatului Biber Grigore Alexandru,

deoarece nu îndeplineşte cerinţele legale de conţinut. Decizia este irevocabilă, pronunţată la

12 iunie 2013.

Concluzie :

Eu consider ca apelul aparatorului inculpatului Capatina I. trebuea sa fie aceptat de Curtea de

Apel , fiindca sun destule probe pentru a demonstra nevinovatia inculpatului . In acest caz

putem sa fim in prezenta art. 36 CP “Legitima aparare” intrucit partea vatamata a fost

instigatorul acestei certi , acesta a intrat pe teritoriul invinuitului incalcind prevederile art 12

CPP “Inviolabilitatea domiciliului”, si la cerinta stapinilor de aparasi domicilului victima a

raspuns cu agresie si a imrincit o persoana in etate ; nu putem exclude faptul ca lovitura pe

care intentiona sa o aplice victima celui invinuit putea sa aiba un rezultat letal , si in acest caz

avea sa fim in prezenta inverasta a invinuirii . Din declaratiile martorilor putem deduce ca

evident agresor si instigator al certei a fost victima , el primul a aplicat o lovitura cu palma

inculpatului. Biber Grigore Alexandru opunind rezistenta lui Budeci A.acesta ageresindul

pe dinsul si persoanele din jur amenintindui cu vatamare corporala , si inca mai putem

mentiona din declaratiile martorului Rotari I. ca victima in momentul certii aplica lovituri si

amenita inculpatul si pe concubine sa cu omorul . Este dovedit ca inculpatul a aplicat o

lovitura cu topurul in momentul in care vitima intentiona sa-l loveasca pe primul , dupa

aceasta inculpatul nu a mai aplicat nici o lovitura , dar in graba sa dus in sat dupa ajutor

medical.

Eu consider ca putem califica actiunile inculpatului in dispozitiile art 36 CP fiindca

comportamentul victimei era inadecvat , si acesta din urma avea intentii de a vatama grav

sanatatea persoanelor ce se aflau la moment la locul savirsirii infractiunii si posibil chiar de a

omori . Insa Curtea de Apel a respins apelurile aparatorului inculpatului mativind ca acestea

fiind nefondate cu ce eu nu sunt de acord . Avocatul Căpăţînă Ion a declarat recurs ordinar, în

care solicită casarea hotărîrilor menţionate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri,

prin care inculpatul: „să fie recunoscut nevinovat de comiterea infracţiunii prevăzute la art.

151 al. (4) CP, să fie reîncadrate acţiunile inculpatului în baza art. 36 CP, şi potrivit art. 35

CP, şi art. 390 al.(1) p. 5) CPP să fie achitat” la cere tot a fost respins .

In final eu consider ca infractiunea a fost gresit calificata in baza art 151 ali.(4) CP, parerea

mea este ca sunt destule probe pentru a elibera de raspundere penala inculpatul Biber Grigore

Alexandru in baza art 36 CP si art. 390 alin (1) p.5) CPP.

Cazul Nr.3

Dosarul nr. 1ra-173/2014

Prin sentinţa Judecătoriei Vulcăneşti din 03 martie 2012, Pavlioglu Piotr Afanasievici a fost

achitat de sub învinuirea de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal din

motiv că fapta nu a fost săvîrşită de inculpat.

De către organul de urmărire penală, i-a fost înaintată învinuirea lui Pavlioglu Piotr pentru

faptul că el, la data de 04 iulie 2008, pe la orele 22:30, aflîndu-se afară, în faţa casei sale,

situată pe str. Moldova Sovietică 42, în or. Vulcăneşti, şi unde în această perioadă de timp

între cetăţenii Lineţchi Fiodor şi Pamucciu Piotr a avut loc un conflict verbal în baza

relaţiilor reciproce apărute între ei anterior, legate de alungarea incorectă a oilor şi plimbarea

incorectă a cîinilor, în timpul litigiului se afla şi Bulgar Stepan, care a intervenit şi i-a luat

apărarea lui Lineţchi Fiodor şi a început fără motiv să se exprime cu cuvinte necenzurate în

adresa lui Pamucciu Piotr. Treptat, conflictul verbal apărut între Pamucciu Piotr şi

Pavlioglu Piotr a trecut în bătaie, în cursul căreia, ultimul, acţionînd intenţionat şi cu intenţie

îndreptată spre cauzarea vătămărilor corporale grave, i-a aplicat lui Pamucciu Piotr cu toiagul

său din lemn cîteva lovituri în regiunea capului, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 581/C din 10 august 2009, leziuni corporale grave, periculoase pentru

viaţă şi care fiind spitalizat, la data de 09 august 2009 a decedat.

Sentinţa menţionată a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea

sentinţei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care Pavlioglu Piotr să fie

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod Penal, la 5 ani şi 4 luni închisoare, cu ispăşirea

pedepsei în penitenciar de tip închis. În susţinerea apelului acuzatorul de stat a invocat că: -

existau suficiente probe ce au confirmat vinovăţia lui Pavlioglu Piotr, în comiterea

infracţiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal; - instanţa de judecată neîntemeiat a pus

la îndoială raportul de expertiză medico-legală a cadavrului Pamucciu Piotr nr. 581/C din 10

august 2009, întrucît în partea caracterului, localizării şi gravităţii vătămărilor cauzate

ultimului, precum şi diagnosticul şi cauza decesului, a fost confirmat prin argumentele

următoarei expertize nr. 298 din 17 august 2011.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Comrat din 16 mai 2013, a fost încetată

procedura de apel împotriva sentinţei de achitare, în legătură cu intervenirea decesului

inculpatului Pavlioglu Piotr. Instanţa de apel a conchis că, verificînd materialele cauzei şi în

baza art. 391 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, s-a ajuns la concluzia privind

necesitatea încetării procedurii pe cauză, legată de decesul inculpatului, dar fără casarea

sentinţei, emisă în privinţa inculpatului. Astfel, întrucît inculpatul a decedat înainte de

finisarea procesului de examinare a apelului, procedura de apel urma a fi încetată, fără casarea

sentinţei de achitare, în caz contrar ar fi fost încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei.

Fiind de acord cu decizia instanţei de apel, procurorul declară recurs ordinar în care solicită

casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat, în

conformitate cu cerinţele art. 391 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, în legătură cu

survenirea decesului inculpatului.

Instanţa de apel prin decizia sa, a încetat procesul penal în baza art. 151 alin. (4) Cod penal,

din motivul survenirii decesului lui Pavlioglu Piotr. Conform Titlului II, Partea specială din

Codul de procedură penală, judecarea apelului reprezintă o etapă a judecăţii şi deoarece pe

parcursul judecării cauzei a intervenit decesul făptuitorului, în baza art. 332 alin. (1) Cod de

procedură penală se impune încetarea procesului penal în temeiul prevăzut în art. 275 pct. (5)

Cod de procedură penală. Intervenirea decesului inculpatului la etapa judecării apelului, care

este parte a procedurii de judecată, reprezintă, potrivit ordinii impuse de legiuitor, un temei

legal de încetare a procesului penal în şedinţa de judecată. În cazul în care, a intervenit

decesul făptuitorului, procesul penal pornit şi aflat în derulare la faza judecăţii, încetează în

mod necondiţionat. Dat fiind faptul că, făptuitorul a decedat, dispare necesitatea continuării

procesului penal, inclusiv şi judecării apelului, indiferent de soluţia care se prefigurează.

Deoarece tragerea la răspundere penală este personală, în cauza dată, în legătură cu decesul

făptuitorului, a dispărut subiectul infracţiunii, astfel, nu mai pot fi derulate acte specifice

tragerii la răspundere penală a persoanei fizice, în sensul art. 21 alin.(1) şi (2) Cod penal.

Avînd în vedere, pct. 21.1 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 12 decembrie 2005 nr. 22 cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, la examinarea apelului în cazul

stabilirii unuia din cazurile prevăzute de art. 391 Cod de procedură penală (intervenirea

decesului inculpatului), instanţa de apel urma să caseze sentinţa şi să dispună încetarea

procesului penal. Raportînd cele menţionate la speţa dată, Colegiul penal lărgit constată că

instanţa de apel nu era în drept să dispună încetarea procesului penal fără a admite apelul.

Instanţa de apel era în drept de a adopta o soluţie de încetare a procesului penal numai în

cazul în care se admitea apelul şi astfel se deschidea calea pentru a adopta o soluţie inclusiv şi

încetarea procesului penal. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de

procedură penală, în situaţia decesului făptuitorului, instanţa de recurs conchide admiterea

recursului declarat, casarea hotărîrilor atacate şi încetarea procesului penal.

În conformitate cu prevederile art. 338, 434, 435 alin. (1) pct. 2 lit. b) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE : încetarea procesului

penal în privinţa lui Pavlioglu Piotr Afanasievici, în legătură cu intervenirea decesului

acestuia. Decizia este irevocabilă, pronunţată în şedinţă publică la data de 01 aprilie 2014.

Concluzie :

Actiunile inculpatului Pavlioglu Piotr au fost calificate in conformitate cu art. 151 alin (4)

Cod Penal RM , acestuia din urma trebuia sa i se incrimineze pedeapsa cu inchisoarea insa

inculpatul a decedat inainte de emitere a unei sentinte . In conformitate cu art.391 (2) C.P.P.

procesul penal a incetat din motivul survenirii mortii inculpatului . Aceasta solutie a fost

corecta fiindca in caz contrar ar fi fost încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei ,o alta

sentinta avea sa incalce si prevederile art 391 Cod de procedura penala al Republicii

Moldova , si incalca principiul fundamental stipulate in art.

Cazul Nr.4

Dosarul nr. 1ra-209/2014

Prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 25 iunie 2010, Tanasachi I.C. a fost condamnat în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată şi Sandu Claudia Piotr, în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, în privinţa căreia sentinţa nu a fost recurată.

Potrivit sentinţei, la 18.06.2008, în jurul orei 21.00, Tanasachi I.C. şi Sandu C.P. aflîndu-se la

domiciliul din s. Răzeni r-l Ialoveni, avînd scopul cauzării vătămărilor corporale grave,

acţionînd cu o intenţie unică, fiind în relaţii ostile cu Sandu Petru, i-au aplicat acestuia

multiple lovituri în regiunea toracelui şi altor părţi al corpului cu pumnii şi cu un obiect

asemănător cu melesteu, provocîndu-i mai multe vătămări corporale, care au legătură cauzală

directă cu survenirea decesului lui Sandu P. la 19.06.2008 şi care se califică ca vătămare

corporală gravă.

Acţiunile lui Tanasachi I.C. au fost calificate în baza art. 151 alin. (4) Cod Penal ca vătămare

intenţionată gravă a integrităţii corporale, care a provocat decesul victimei.

Împotriva sentinţei a declarat apel avocatul Bogos Alexandru, în numele inculpatului, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri de achitare,

invocînd că: sentinţa de condamnare este bazată pe declaraţiile părţii vătămate şi a martorilor;

declaraţiile părţii vătămate Sandu Elizaveta sunt în contradicţie cu materialele cauzei;

contradicţiile dintre declaraţiile părţii vătămate Sandu Elizaveta, Munteanu Elena, Munteanu

Anatolie şi materialele cauzei nu au fost înlăturate de către instanţa de fond; instanţa nu a

stabilit toate circumstanţele importante pe caz.

Împotriva sentinţei a declarat apel şi inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd faptul nevinovăţiei sale în cele

incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 05 octombrie 2010, a fost respins

apelul ca nefondat şi menţinută sentinţa fără modificări.

În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a menţionat că instanţa de judecata la

pronunţarea sentinţei corect a stabilit circumstanţele de fapt şi just a încadrat acţiunile

inculpatului Tanasachi I.C. în dispoziţia art. 151 alin. (1) Cod penal. Întru confirmarea stării

de fapt instanţa de judecată a reţinut declaraţiile părţii vătămate Sandu E., martorilor

Munteanu A. şi Munteanu E., reconfirmate la efectuarea confruntărilor cu Sandu C.P. şi

Tanasachi I.C., fapt confirmat de procesele-verbale de confruntare din 16 aprilie 2009.

Instanţa de apel nu a avut temei de a pune la îndoială declaraţiile lor.

Instanţa de judecată a respins argumentele apărării că martorii Munteanu E. şi A. nu puteau să

vadă ce se petrece în casa lui Sandu deoarece martorii au explicat circumstanţele în care ei au

văzut cum l-au bătut pe decedatul P. Sandu şi de ce aveau posibilitatea să vadă, reţinând şi

faptul că declaraţiile martorilor le consideră obiective şi veridice deoarece sunt consecvente

pe tot parcursul cercetării cauzei.

Concluziile instanţei de apel privind confirmarea stării de fapt reţinute de instanţa de fond

sunt bazate şi pe: certificatul nr.1298 din 20.06.2008 de constatare a decesului lui Sandu P.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 10/1298 din 12.02.2009 , raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 96 din 03 aprilie 2009 .

Expertul medico-legist Isac Valentin a susţinut concluzia raportului de expertiză medico-

legală în comisie nr. 96 din 03.04.2009 în şedinţa de judecată şi a mai declarat că se exclude

cauzarea leziunilor corporale depistate la Sandu P. prin căderea de la propria înălţime.

Astfel, instanţa de apel a conchis că vinovăţia inculpatului Tanasachi I.C. în comiterea

infracţiunii incriminate este dovedită în afara oricăror dubii şi acţiunile lui corect au fost

încadrate în dispoziţia art. 151 alin. (4) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanţa de judecată a ţinut cont că inculpatul a comis o infracţiune care

face parte din categoria celor deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa doar cu

închisoarea. Tanasachi I.C. anterior nu a fost judecat, la locul de trai se caracterizează

satisfăcător. Aceste circumstanţe instanţa de judecată le-a considerat atenuante şi le-a stabilit

pedeapsa în limita minimă a sancţiunii. Temeiuri pentru casarea sentinţei instanţa de apel nu a

stabilit.

La 01 octombrie 2013 inculpatul atacată cu recurs ordinar hotărîrile judecătoreşti adoptate pe

caz, prin care solicită casarea acestora, cu adoptarea unei hotărîri de achitare, invocînd:

- faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită;

- la dosar sunt administrate probe ce confirmă nevinovăţia inculpatului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiei art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanţa de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de

apel, fără citarea părţilor, este în drept să decidă asupra inadmisibilităţii acestuia în cazul în

care constată că recursul este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunţării deciziei. Modificările, fiind introduse prin Legea nr.66 din

05.04.2012, publicate în Monitorul Oficial nr.155-159/510 din 27.07.2012 cu indicarea în

art.II “Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării”, adică la data

de 27 octombrie 2012.

Art. 422 Cod de procedură penală, pînă la modificare, prevedea că, termenul de recurs este de

2 luni de la data pronunţării deciziei, dacă legea nu dispune altfel, iar în cazul redactării

deciziei – de 2 luni după înştiinţarea în scris a părţilor despre semnarea deciziei redactate de

toţi judecătorii completului de judecată.

În conformitate cu art. 3 alin. (2) Cod de procedură penală, legea procesuală penală poate

avea efect ultraactiv, adică dispoziţiile ei, în perioada de tranziţie la o nouă lege procesuală

penală, pot rămîne aplicabile acţiunilor procesuale reglementate de legea nouă numai dacă

caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă.

Dat fiind faptul, că în dispoziţiile art.II din Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea şi

completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul ultraactiv al

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, în redacţia de pînă la intrarea în vigoare a legii

menţionate, termenul de declarare a recursului este de 30 zile, dar nu 2 luni, precum este

indicat în decizia instanței de apel, deşi, la momentul adoptării, acest termen era în vigoare.

Potrivit materialelor dosarului s-a constatat că, copia deciziei redactate a fost expediată în

adresa inculpatului la data de 18.10.2010, ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire , şi

recepţionată de inculpat la 28.10.2010. fapt confirmat prin semnătura acestuia pe recipisă .

Recursul ordinar a fost depus de inculpat la 01 octombrie 2013, reieşind din data aplicată pe

amprenta ştampilei de pe plic .

În astfel de circumstanţe, raportînd speţa dată, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului

ordinar de către inculpat a expirat, prin urmare recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca

fiind declarat peste termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii

Supreme de Justiţie, Decide : Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinţei

Judecătoriei Ialoveni din 25 iunie 2010 şi deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău

din 05 octombrie 2010, declarat de către inculpatul Tanasachi Ivan Constantin, în propria

cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 29 ianuarie 2014.

Concluzie:

Actiunile lui Tanasachi I.C. si Sandu Claudio Piotr cad sub incidenta dispozitiilor art . 151

alin. (4) Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii soldate cu

decesul victimei .Acestia din uram iau aplicat lovituri cu miinile si picioarele si cu un obiect

asemanator la melesteu , in urma caruia victim Sandu Petru a decedat .

In conformitate cu art 422 Cod procesual penal al Republicii Moldova , era inadmisibil

acceptarea recursului inculpatului fiindca acesta a depasit considerabil termenul de 30 de zile

de la data pronuntarii deciziei . Instanata de judecata la stabilirea sentintei a luat in calcul in

calitate de circumstanta atenuanta faptul ca acestia nu au fost anterior judecati . Instanta de

judecata a stabilit sanctiunea pentru inculpati cu lipsirea de libertate in penetenciar de tip

inchis pe parcur a 8 ani .

Caz Nr 5

Dosarul 1ra-823/2013

C O N S T A T Ă :

Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 07 decembrie 2012, Gheorghica V.,

a fost condamnat în baza art. 27 alin. (1) şi art. 151 alin. (1) CP, la 4 (patru) ani închisoare şi

în baza art. 90 CP, executarea pedepsei aplicate i s-a suspendat condiţionat pe un termen de

probă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni, dacă în termenul de probă fixat Gheorghica V., nu va

săvîrşi o nouă infracţiune şi prin comportare exemplară şi muncă cinstită, va îndreptăţi

încrederea ce i s-a acordat.

Măsura de reprimare - declaraţia în scris de nepărăsire a localităţii, aplicate lui Gheorghica V.,

se menţine pînă la rămînerea definitivă a sentinţei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că, Gheorghica V. la 23

octombrie 2010, aproximativ pe la orele 05.00, aflîndu-se în faţa unui magazin alimentar

situat pe str. Ginta Latină, nr. 8/1 din mun. Chişinău şi fiind în stare de ebrietate narcotică, a

iniţiat un conflict cu cet. Odobescu O., Iladi R., Burlac V., iar cînd la faţa locului au venit

colaboratorii de poliţie, Gheorghica V., a trecut strada şi s-a ascuns după copaci, aşteptînd ca

colaboratorii poliţiei să plece Peste puţin timp, aproximativ pe la orele 05.30, Ţurcan S. şi

Boieşteanu V., au trecut strada şi s-au deplasat spre copacii din apropiere, anume în locul

unde era ascuns Gheorghica V.

În continuare, inculpatul urmărind scopul vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale

şi sănătăţii persoanei, ia spus lui Ţurcan S. şi Boieşteanu V., să se apropie de dînsul, după care

a scos din buzunar un cuţit şi intenţionînd să le cauzeze acestora leziuni corporale grave, ia

aplicat o lovitură cu cuţitul lui Ţurcan S., în regiunea pieptului, însă în acel moment

Boieşteanu V., l-a împins pe Ţurcan S., pentru al proteja de lovitură, din care motiv acţiunea

intenţionată de vătămare gravă a integrităţii corporale şi sănătăţii lui Ţurcanu S.., nu şi-au

produs efectul, cauzîndu-i acestuia conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5565

din 29.10.2010, doar vătămări corporale uşoare.

După tentativa de aplicare a loviturii cu cuţitul lui Ţurcan S., Gheorghica V., continuîndu-şi

acţiunile sale infracţionale îndreptate spre vătămarea intenţionată gravă a integrităţii

corporale, i-a aplicat cîteva lovituri cu cuţitul peste diferite părţi ale corpului lui Boieşteanu

V., în rezultatul cărora ultimului i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2516/D din 25.10.2010, leziuni corporale care prezintă pericol pentru viaţă şi care

se califică ca vătămări corporale grave.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanţa a reţinut că

în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.

27,151 alin. (1) CP – tentativă de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a

sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă şi art. 151 alin. (1) CP – vătămarea intenţionată

gravă a integrităţii corporale care este periculoasă pentru viaţă.

Nefiind de acord cu sentinţa în cauză, acuzatorul de stat, părţile vătămate Boişteanu V. şi

Ţurcan S., avocatul Iu. Bordeniuc în numele inculpatului, au contestat-o cu apel.

Acuzatorul de stat a criticat soluţia adoptată de instanţa de fond în partea stabilirii

pedepsei, din motiv că instanţa de judecată a argumentat aplicarea acesteia în baza art. 151

alin. (1) CP, şi nu prin aplicarea unui concurs de infracţiuni. O atare argumentare procurorul o

consideră incorectă şi neîntemeiată. La fel, menţionînd că inculpatul nu şi-a recunoscut

vinovăţia în săvîrşirea infracţiunii imputate, iar, anterior, a mai fost condamnat pentru

săvîrşirea infracţiunilor grave.

Procurorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Gheorghica V., prin aplicarea art. 90

CP, adică cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă, este prea blîndă şi nu va

atinge scopul pedepsei stabilite de corectare şi reeducare a inculpatului Gheorghica V..

Prin apelul declarat de către părţile vătămate Boișteanu V. și Țurcan S., s-a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Gheorghica V., să fie achitat, deoarece fapta nu a fost săvîrșită

de către inculpat.

În susținerea apelului au invocat că instanţa de fond nu a respectat cerinţele legii cu privire la

cercetarea multilaterală, completă şi obiectivă a circumstanţelor infracţiunii săvîrşite, în

special privind clarificarea intenţiei celui vinovat şi a motivelor vătămării intenţionate grave a

integrităţii corporale sau sănătăţii.

Totodată, instanţa de fond a dat o apreciere juridică greşită probelor examinate în cadrul

şedinţei de judecată şi greşit a concluzionat că, în acţiunile lui Gheorghica V. se întrunesc

elementele constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 27, 151 alin. (1) şi

art. 151 alin. (1) CP, şi ilegal la condamnat pe inculpat.

În apelul declarat de avocatul Bordeniuc Iu. în numele inculpatului, s-a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea lui Gheorghica V., deoarece fapta imputată

acestuia nu a fost săvârșită de către inculpat.

În motivarea apelului, apărătorul a invocat că la examinarea cauzei, atît la urmărirea penală,

cît și în instanţa de fond, de către acuzatorul de stat nu au fost prezentate careva probe

pertinente, concludente, utile şi careva dovezi directe sau indirecte, prin care să se confirme

vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 27, 151 alin. (1) şi art. 151

alin. (1) CP.

De asemenea, s-a invocat că sentinţa contestată nu este legală, întemeiată şi motivată. Partea

descriptivă a sentinţei de condamnare nu cuprinde forma şi gradul de vinovăţie, motivele şi

consecinţele infracţiunii, probele pe care se întemeiază, concluziile instanţei de fond,

argumentîndu-se motivele respingerii probelor de apărare. Nu sunt supuse analizei toate

probele examinate în instanţa de fond, nu este precizat de către instanţa de fond

circumstanţele ce au servit ca motiv de a concluziona prezenţa unuia sau mai multor astfel de

indici de calificare.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, au fost admise

apelurile declarate de acuzatorul de stat Codreanu V., avocatul Bordeniuc Iu. în numele

inculpatului şi a părţilor vătămate Boişteanu V. şi Ţurcan S., din alte motive decît cele

specificate în apeluri, s-a casat sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 07 decembrie

2012, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa de fond, din motiv că inculpatul nu a

fost asistat de un avocat.

În argumentarea soluţiei adoptate, instanța de apel a constatat, că potrivit procesului-

verbal al şedinţei de judecată în instanţa de fond, ascultarea ultimului cuvînt al inculpatului s-

a amînat pentru data de 12.11.2012, ora 12.00, iar la data şi ora respectivă, în cadrul şedinţei

de judecată au fost prezenţi: procurorul R. Eremciuc, inculpatul Gheorghica V., partea

vătămată Boişteanu V., avocatul părţii vătămate Babără A., şi nu s-au prezentat: avocatul

inculpatului Bordeniuc Iu. şi partea vătămată S. Ţurcan.

Prin urmare, nefiind prezent apărătorul inculpatului instanţa de fond a continuat examinarea

cauzei penale, în lipsa acestuia, acordîndu-i inculpatului ultimul cuvînt, apoi s-a anunţat

întrerupere pentru deliberarea şi pronunţarea sentinţei, nefiind respectate prevederile art. 362

CPP.

Reieșind din cele enunțate, instanța de apel a considerat, că sentința atacată urmează a fi

casată cu dispunerea rejudecării cauzei, din motiv că inculpatul nu a fost asistat de un avocat.

Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Bordeniuc Iu. în

numele inculpatului Gheorghica V, prin care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea

achitării lui Gheorghica V., deoarece fapta incriminată nu întruneşte elementele infracţiunii.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a menționat că, judecarea cauzei în instanţa de apel a

avut loc fără participarea inculpatului, cînd participarea lui era obligatorie potrivit legii, faptei

săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită, în baza art. 27,151 alin. (1) CP, ca tentativă de

vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii părţii vătămate Ţurcan S.,

deoarece fapta incriminată urmează a fi calificată ca o contravenţie prevăzută de art. 78 alin.

(2) Cod contravenţional.

Probele administrate în cadrul urmăririi penale, cît şi cele verificate în şedinţele de judecată a

primei instanţe, inclusiv şi instanţei de apel – urmau a fi verificate în şedinţa de judecată în

strictă conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4) CPP, creîndu-i şi părţii apărării condiţii

necesare pentru cercetarea multilaterală şi în deplină măsură a circumstanţelor cauzei şi, apoi

prin prisma art. 101 CPP, instanţa de apel trebuia să treacă la aprecierea probelor, încît să se

pronunţe din care motiv le acceptă pe unele probe şi le exclude pe altele. Instanţa de apel

motivîndu-şi soluţia de condamnare, a făcut trimitere la un şir de probe al prezentei decizii,

fără a le verifica în şedinţa de judecată a instanţei de apel.

De asemenea, recurentul a menţionat că instanţa de apel nu este în drept să-şi întemeieze

concluziile sale pe probele cercetate de către instanţa de fond, dacă ele nu au fost cercetate şi

verificate în şedinţa de judecată a instanţei de apel şi nu au fost reflectate în procesul-verbal al

şedinţei de judecată, astfel considerînd că a avut loc o încălcare esenţială o normelor

procesuale.

În drept, recursul ordinar declarat este întemeiat pe pct. 4), 5), 6), 12), 15) prevăzute de alin.

(1) al art. 427 CPP.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilităţii acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiei art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanţa de recurs examinând admisibilitatea

în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, fără citarea părţilor, este

în drept să decidă asupra inadmisibilităţii acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanţa de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent şi motivate sub aspectul pretinselor încălcări admise la judecarea

cauzei de instanţa de apel.

Colegiul penal menţionează că potrivit temeiurilor stipulate în art. 427 alin. (1) la pct. 4), 5),

6), 12), 15) CPP, se consideră erori de drept comise la judecarea cauzei, dacă: judecata a avut

loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi a apărătorului, interpretului şi

traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; cauza a fost judecată în

primă instanţă sau în apel fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanţa a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluţia instanţei; faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;

instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la

nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în această cauză.

Însă, pentru existenţa unor atare erori judiciare, instanţa de apel trebuie să examineze cauza

conducîndu-se de prevederile pct. 22.2 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.22

din 12.12.2005 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, potrivit

căreia dacă instanţa de apel admite apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă

analiza probelor pe care s-a bazat instanţa pronunţînd hotărîrea şi trebuie să indice din ce

motiv ele urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe.

Or, instanţa de apel trebuie să formuleze răspuns la toate argumentele invocate în apel şi să

judece apelul în baza art. 414 CPP.

La caz, apărătorul invocă în recursul declarat, că la rejudecarea cauzei de către instanţa de

apel, instanţa nu a ţinut seama în deplină măsură de prevederile art. 414, 415, 417 CPP,

precum şi, de prevederile expuse cu caracter de recomandare în Hotărîrea Plenului Curţii

Supreme de Justiţie nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”.

Lecturînd decizia instanţei de apel, în partea motivantă a acesteia, se constată că instanţa

menţionează că potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din instanţa de fond,

ascultarea ultimului cuvînt al inculpatului Gheorghica V. a fost amînat pentru data de

12.11.2012, ora 12.00, iar la data şi ora respectivă, în cadrul şedinţei de judecată au fost

prezenţi: procurorul R. Eremciuc, inculpatul Gheorghica V., partea vătămată Boişteanu V.,

avocatul părţii vătămate Babără A., şi nu s-au prezentat: avocatul inculpatului Bordeniuc Iu. şi

partea vătămată S. Ţurcan.

Prin urmare, nefiind prezent apărătorul inculpatului Gheorghica V., instanţa de fond a

continuat examinarea cauzei penale, în lipsa acestuia, acordîndu-i inculpatului ultimul cuvînt,

apoi s-a anunţat întrerupere pentru deliberarea şi pronunţarea sentinţei, nefiind respectate

prevederile art. 362 CPP.

Or, instanţa de apel a conchis asupra trimiterii cauzei la rejudecare, din motiv că inculpatul nu

a fost asistat de avocat în instanţa de fond.

Potrivit prevederilor din art. 415 alin. (1) pct. 3) CPP, rejudecarea de către instanţa a cărei

hotărîre a fost anulată se dispune numai atunci cînd nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat

dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au fost încălcate prevederile art. 33-35.

Din atare considerente, Colegiul apreciază corectă soluţia instanţei de apel prin care s-a dispus

rejudecarea cauzei, dat fiind că a fost încălcat dreptul inculpatului prevăzut de art. 6 pct. 3) lit.

c) al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 04

noiembrie 1950 şi art. 66 alin. (2) pct. 5) CPP, care acordă necondiţionat şi nelimitat dreptul

inculpatului de a fi asistat de un apărător pe toată durata procesului penal.

Reieşind din cele expuse şi avînd în vedere, că instanţa de apel nu a examinat în fond cauza şi

nu s-a expus asupra tuturor criticilor invocate de apelanţi în apel, deoarece a constatat o eroare

judiciară comisă de instanţa de fond, care duce nemijlocit la adoptarea soluţia de casare a

sentinţei adoptate, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeaşi instanţă, Colegiul penal

conchide că recursul declarat de avocatul Iu. Bordeniuc în numele inculpatului V.

Gheorghica, nu poate fi examinat pe fond dat fiind că instanţa de apel nu s-a expus asupra

esenţei cauzei respective.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal

Decide :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iurie Bordeniuc în numele

inculpatului Gheorghica Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel

Chişinău din 02 aprilie 2013, în cauza penală privindu-l pe Gheorghica Vasile Ion, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 24 iulie 2013.

Concluzie :

Eu consider ca aceasta fapta a fost calificata si incriminate inculpatului Gheorghica Vasile

Ion corect in instanta de fond , actiunile sale cad sub incidenta art 27 si 151 alin. (1) , acesta

din urma avind intentia directa de a vatama grav sanatatia Ţurcan S. şi Boieşteanu V dar din

motive ce n-au depins de vointa acestuia urmarile prejudiciabile urmarite de catre inculpate nu

au survenit . Cele 2 actiuni comise cu o intentie unica de catre inculpate este calificata ca

tentative de a vatama grav sanatatea persoanei revazuta la art 27 si 151 alin (1) indreptate

spre partea vatamata Turcan S. si aplicarea vatamarilor grave a integritatii corporale sau a

sanatatii cu survenirea prejudiciilor indreptate spre victim Boiestenu V. este calificata in

conformitate cu art 151 ali.(1).

Desi eu consider ca pedeapsa aplicata e prea blinda pentru acest gen de infractiuni , la

incriminarea acestei sentinte inculpatului Gheorghica Vasile au fost inculcate un rind de

reguli , ce nu permit admisibilitatea sentintei. Decizia finala a Instantei de Fond a fost luata in

lipsa aparatorului inculpatului , in acest mod a fost incalcat direct un sir de norme stipulate in

prevederile art. 427 alin. (1) la pct. 4), 5), 6), 12), 15) CPP .

In final eu sunte de parerea ca acest caz trebue rejudecat cu tragerea la raspundere a

inculpatului insa fara incalcarea acestui sir de norme mai sus mentionate .

Cazul Nr 6

Prin urmare

Instanta de fond a ajuns intemeiat la concluzie ,a apreciat corect imprejurarile de fapt si

respectiv a dat o apreciere corect calificata in baza al.(1),art 151 CP.

Astfel ,

In acest caz, IMT a savirsit o infractiune de vatamare intentionata grava a integritatii

corporale sau a sanatatii.Sanctiunea pt aceasta infractiune este : 5-10 ani de

inchisoare.Conform art 90 din CP , daca la stabilirea pedepsei cu inchisoare pe un termen de

cel mult 5 ani pt infractiunile savirsite cu intentie si de cel mult 7 ani pentru infractiunile

savirsite din imprudent, instant de judecata,tinind cont de circumstantele cauzei si de persoana

celui vinovat,va ajunge la concluzia ca nu este rational ca acesta sa execute pedeapsa

stabilita,ea poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate

vinovatului,indicind numaidecit in hotarire motivele condamnarii cu suspendare conditionata

a executarii pedepsei si termenul de proba.In acest caz,instant de judecata dispune

neexecutarea pedepsei aplicate daca,in termenul de proba pe care l-a fixat,condamnatul nu va

savirsi o noua infractiune,si,prin comportare exemplara si munca cinstita,va indreptati

increderea ce I s-a acordat.

Conform articolului 80 CP , in care persoana pusa sub invinuire incheie un acord de

recunoastere a vinovatiei, iar instanta de judecata accepta acest accord,pedeapsa pentru

infractiunea imputata se reduce cu o treime din pedeapsa maxima prevazuta pentru aceasta

infractiune.

Consider ca instant a procedat corect, si a analizat toate circumstantele de fapt intr-un mod

legal si adecvat, Vinovatia a fost demonstrate nu doar din cuvintele sale, nu doar acordul de

recunoastere a vinovatiei a servit ca probe, ci si alte circumstante ce se contin in procesul

verbal al cauzei.

Luin in consideratia ca victim si-a recunoscut vinovatia,are regrete, a ajutat la solutionarea

cazului,este inoportun ca ea sa ispaseasca pedeapsa integral.

Cazul Nr 7

Dosarul nr. 1ra- 196/2015

Sa constatat că, la 14 octombrie 2013, în jurul orelor 22.00, Morari S., aflîndu-se în locuinţa

sa din s. Cuhureştii de Jos r-ul Floreşti, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui

conflict apărut cu cet. Ţurcan Victor, ca rezultat al acţiunilor ilegale ale ultimului, cu scopul

cauzării vătămărilor corporale, intenţionat i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuţit de

bucătărie în regiunea organelor vitale, abdomen, cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de:

plagă înţepată penetrantă a abdomenului cu lezarea intestinului gros şi pierderea internă

(parţial externă) de sînge, care conform raportului de expertiză medico – legală nr. 132 din 12

noiembrie 2013, se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă, în urma

cărora victima Ţurcanu Victor a decedat.

Prin sentinţa Judecătoriei Floreşti din 29 august 2014, Morari Svetlana a fost recunoscută

vinovată şi condamnată în baza art.151 alin. 4) Cod penal la 12 (douăsprezece) ani închisoare,

cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei.

Prin urmare :

Actiunile cet. Morari S. cad sub incidenta dispozitiilor prevazute de art 151 alin. (4) CP si

poate fi tras la raspundere pentru fapta savirsita . Insa nu se cunosc actiunile ilegale

intreprinse de victima , ca urmare au provocat actiunile ilegale a inculpatului si anume

vatamarea intentionata grava a integritatii corporale , provocate victimei cu ajurotul

cutitului . Inculpatul este pasibil de raspundere penala pentru infractiunea comisa . Actiunile

infatuitorului au fost savirsite cu intentie directa indreptate spre vatamarea corporala a

victimei . Prin urmare Judecatoria Floresti a emis sentintas pentu infractiunea comisa de

Morari S. si anume “Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii”

prevazuta la art 151 ali.4 si au condamnato la 12 ani de inchisoare de tip inchis .

Cazul Nr.8

Dosarul nr. 1ra- 385/2015

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a stabilit că, la data de 24 octombrie 2013, Zaiţev Igor

Iurii, aflîndu-se pe str. Trandafirilor nr.29/1, mun. Chişinău, în urma unui conflict iscat între

el şi Fomin Veaceslav Alexandru, avînd scopul vătămării integrităţii corporale, intenţionat a

aplicat lui Fomin Veaceslav, multiple lovituri cu o bucată de lemn în regiunea capului şi alte

părţi ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.147/1917D din

24.01.2013, traumă cranio-cerebrală închisă: hemoragii pericraniene fronto-parieto-occipitală,

fractură înfundată în regiunea parentală (centru), cu fracturi radiale spre baza craniului,

hematom epidural, hemoragii subarahoidiene la baza lobilor temporali şi parietali, conţinutul

hemoragic în ventriculii laterali, edem cerebral pronunţat, hemoragii secundare în truchiul

cerebral, echimoze pe faţă şi membrul inferior stîng- leziunile corporale avînd legătură

cauzală direct cu survenirea decesului lui Fomin Veaceslav şi se califică ca vătămări corporale

grave care sunt periculoase pentru viaţă şi care au provocat decesul.

Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25 iunie 2014, Zaiţev Igor Iurii a fost

recunoscut vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 12 (doisprezece) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin urmare :

Acţiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, adică, vătămarea

intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă

şi a provocat decesul victimei . In urma certei inculpatul a actionat cu intentie directa de a

vatama sanatatea victimei si pentru aceasta el a folosit in calitate de mijloc pentru a savirsi

infractiunea o bucata de lemn , aplicindui o multitudine de lovituri in regiunea capului , in

urma vatamarilor corporale cel din urma a decedat . Inculpatul este pasibil de raspundere

penala si poate fi tras la raspundere pentru fapta savirsita . Prin sentinţa Judecătoriei Botanica

la condamnat pe inculpat la 12 ani de inchisoare de tip inchis .

Cazul Nr. 9 Dosarul nr. 1ra-397/2014

Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 23 ianuarie 2013, Cazac Oxana Vasile a fost condamnată

în baza art. 151 al. (4) Cod penal la 8(opt) ani închisoare. Acţiunea civilă înaintată de

succesorul părţii vătămate în sumă de 5.000 lei, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor materiale să se expună instanţa în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut, că Cazac Oxana la 07 aprilie 2011,

aproximativ la orele 24.00, întorcîndu-se la domiciliul din str. Bulgară 37 ap.26 mun. Bălţi,

ridicîndu-se pe scări de la etajul 8 la etajul 9, fiind în stare de ebrietate alcoolică, s-a

împiedicat de cetăţanul Gînga Ivan Dmitrii, fară loc permanent de trai, care dormea pe scară şi

dîndu-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzînd urmările lor

prejudiciabile, admiţînd şi dorind în mod conştient survenirea acestor urmări, i-a aplicat

ultimului multiple lovituri cu picioarele şi pumnii peste diferite regiuni ale corpului, după ce a

fost oprită de Lugovenco Igor, care s-a implicat în cele întîmplate şi a luat-o la o parte de la

victimă, intrînd cu ea în apartamentul nr.26 de pe strada nominalizată. Peste ceva timp, Cazac

Oxana a ieşit din apartament şi apucîndu-1 pe Gînga Ivan de picioare, a început a-1 tîrî în jos

pe scări, înspre uşa ascensorului de la etajul 8, unde ultimul se lovea cu capul de treptele

scărilor. Ulterior, fiind ajutată de Lugovenco Igor, l-au urcat pe victimă în ascensor, l-au

coborît la etajul 1, unde l-au lăsat. In jurul orei 00.30 Gînga Ivan a fost depistat de către

Moscalu Anatoli, după ce a fost internat la spital, iar la data de 10.04.2011 a decedat în IMSP

Spitalul municipal Bălţi, ca consecinţă a vătămărilor corporale grave periculoase pentru viaţă,

provocate intenţionat de către Cazacu Oxana sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă,

echimoze a regiunii frunţii pe dreapta, hematom subdural acut a emisferei stîngi, sînge în

ventriculele cerebrale, care a provocat o comprimare a substanţei creierului

Prin urmare :

Actiunile Cazac Oxana sunt calificate ca vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale

sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă şi a provocat decesul victimei prevazut de

art 151 alin. (2). Faptuitorul aflinduse in stare de ebrietate alcoolica a atacat victima lovindo

cu miinile si picioarele cu intentie directa de a o vatama grav. Eu consider ca trebue de luat in

calcul si faptul ca faptuitorul dupa ce i-a aplicat o multime de lovituri victimei , a revenit la

ea si a apucato de picioare si a tiriito pe jos pe scari in acest mod priciniindui vatamari shi a

lasat victima jos la primul etaj , acest fapt joaca roolul circumstantei agravante in acest caz .

Faptuitorul actiona cu intentie directa de a vatama sanatatea persoanei . Inculpatul este pasibil

de raspundere penala . Prin urmare Judecătoriei Bălţi a condamnato pe Cazac Oxana Vasile la

8 ani de inchisoare , desi eu consider ca pedeapsa este prea blinda pentu acest gen de

infractiune.

Cazul Nr. 10

Dosarul nr. 1ra-584/2013

Prin sentinţa Judecătoriei Anenii Noi din 29 aprilie 2010, Denisenco Albert a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. art. 151 alin (4) şi 155 Cod penal,

stabilindu-i-se următoarea pedeapsă: - în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – 11 ani închisoare;

- în baza art. 155 Cod penal – 2 ani închisoare; Conform art. 84 alin. (1) Cod penal,

inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, 13 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Potrivit sentinţei s-a stabilit că, Denisenco Albert în noaptea zilei de 05 februarie 2010 spre 06

februarie 2010, în jurul orelor 04:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică şi aflându-se la

domiciliul cet. Polianova Tatiana din or. Anenii Noi, str. M. Frunze 5, în virtutea relaţiilor

ostile apărute între inculpat şi cet. Leşciova Marina, având drept scop provocarea leziunilor

corporale grave pentru viaţă şi sănătate, intenţionat i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu

pumnii în regiunea facială şi a capului, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase

pentru viaţă şi sănătate, sub formă de multiple plăgi a cavităţii bucale şi a buzelor, fractura

oaselor nazale şi fractura dublă a mandibulei, care a condiţionat o aspiraţie cu sânge ce a dus

la asfixie mecanică în rezultatul căreia victima a decedat pe loc. Tot el, Denisenco Albert în

noaptea zilei de 05 februarie 2010 spre 06 februarie 2010 în jurul orei 04:30 fiind în stare de

ebrietate alcoolică şi aflându-se la domiciliul cet. Polianova Tatiana din or. Anenii Noi, str.

M. Frunze 5, după săvârşirea omorului cet. Leşciova Marina urmărind scopul ascunderii

urmelor infracţiunii comise, exprimată prin eliminarea martorului ocular şi anume a cet.

Polianova Tatiana, care este mama cet. Leşciova Marina, a luat un cuţit de bucătărie şi a

ameninţat-o pe ultima cu omor, limitându-i accesul la ieşirea din domiciliu şi creându-i

obstacole să apeleze la ajutorul persoanelor terţe, prin urmare existând pericol real a realizării

acestei ameninţări.

Prin urmare :

Inculpatul Denisenco Albert a cauzat numeroase vatamari grave victimei in urma carora

victima a decedat , aceste actiuni se incadreaza in dispizitiile art 151 ali (4) CP. In urma unei

certi inculpatul cu cruzime ia aplicat multiple lovituri cu punii in fata victimei dupa care

aceasta a decedat . Faptuitorul are calitate de subiect al infractiunii si este pasibil de

raspundere penala. Fapta savirsita a fost comisa cu intentie directa de a vatama grav

integritatea corporala. Pentru fapta comisa Judecătoriei Anenii Noi la condamat pe Denisenco

Albert în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – 11 ani închisoare de tip semiinchis