1. Stratigrafia peretelui vascular Intima

endoteliu (structura mereu prezenta) membrana bazal (structura mereu prezenta) strat subendotelial limitanta elastica interna (LEI)

Dispozitia elementelor este longitudinala. Functii: asigura schimbul si este netrombogenica (impiedica aderarea plachetelor prin: incarcarea negativa a endoteliului si secretia unor factori anti trombogeni).

Endoteliul este un tip special de epiteliu interpus ca membrana semipermeabila intre doua compartimente ale mediului intern plasma sangvina si lichidul intestitial. Este inalt diferentiat pentru a monitoriza si media activ schimbul bidirectional al moleculelor mici si pentru a restrictiona transportul unor macromolecule.

In plus farta de rolul in schimburile dintre plasma si LI, celulele endoteliale au cateva alte functii:

Conversia angiotensinei I in angiotensina IIConversia bradykininei, serotonine, prostaglandinelor, norepinefrinei, trombinei

etc in compusi biologici inertiLipoliza lipoproteinelor de catre enzime localizate pe suprafata celulelor

endoteliale pentru a produce trigliceride si colesterol (substratul pentru hormonii steroizi si structura membranei)

Producerea factorilor vasoactivi endotelinele, agenti vasoconstrictori si oxid nitric(factor relaxant).VGEFs vascular endothelial growth factors cresterea embrionica si diferentierea capilarelor in adult.

Media fibre musculare netede si/sau lamele elastice limitanta elastica externa.

Dispozitia elementelor este circulara (spiralata) si are functie de reglare a fluxului sangvin.

Adventitia tesut conjunctiv (fibre si celule) fibre musculare netede (la vasele mari) vasa vasorum (la vasele mari) vase limfatice nervi ai vaselor

Dispozitia elementelor este in general longitudinala dar poate fi si circulara. Functii: are rol mecanic (de ancorare), de protectie si de nutritie.

Vasele sangvine snt alcatuite din mai multe tipuri de tesut: Epiteliu simplu pavimentos (asezat pe membrana bazala) - endoteliul. Membrana

bazala este o componenta amorfa. Ea are o componenta fibrilara alcatuita din colagen de tip IV sau V sintetizat de celulele endoteliale sau de fibrele musculare netede din stratul subendotelial.

Tesut conjunctiv care contine:

fibre de colagen si reticulina: colagen III in medie si colagen I in adventitie. fibre elastice izolate sau dispuse in lamele groase, ondulate. fibroblasti - in adventitie

Tesut muscular neted alcatuit din mai multe randuri de celule dispuse concentric. Intre celule exista jonctiuni de tip gap. Fibra musculara neteda vasculara se comporta fenotipic ca un fibroblast si in caz de agressssiune la nivelul peretelui vascular va raspunde ca un fibroblast, putand prolifera si capatand proprietati de fagocitare.

Tesutul nervos - este alcatuit din: fibre nemielinizate - apartin SNV si sunt sub forma de terminatii butonate fibre mielinizate - se gasesc in zonele baroreceptoare si chemoreceptoare. microganglioni nervosi

2. Artera de tip elastic Exemple: Aorta, arterele pulmonare, carotida, sbclavie, tr brahiocefalic drept.Calibru mare.

Intima mai groasa ca la musculara, LEI rareori prezenta, greu de identificat

Media consta in fibre elastice si o serie de lame concentrice perforate elastice al caror numar creste cu varsta 40 la nou nascut, 70 la adult.Fenestratiile faciliteaza difuzia substantelor prin medie. Nu prezinta LEEIntre laminele elastice se gasesc fibre musculare netede, fibre reticulare, proteoglicani si glicoproteine

Adventitia groasa, tes conj, vasa vasorum, nervi si vase. Rol: vase de conducere, faciliteaza deplasarea sangelui, mentinerea tensiunii arteriale.

3. Artera de tip muscular Calibru mediu majoritatea arterelor.

Intima endoteliul are aspect crenelat si stratul subendotelial mai subtire decat la arterele elastice. Se ingroasa cu varsta. LEI groasa, proeminenta, la marginea externa a intimei

Media fibre musculare netede 40-50 randuri. Pe masura ce arterele devin mai subtiri numarul straturilor concentrice scade. Numarul lamelor elastice scade cu dimensiunea arterelor. Fibre de reticulina.LEE mai putin evidenta ca LEI poate lipsi la cele mici

Adventitia:

- Tesut cnjunctiv (f elastice abundente)- Cel musculare netede- Vasa vasorum +limfatice- Nervi vasomotori: simpatic vasoconstrictie; parasimpatic vasodilatatie- Se termina la distanta de f musc neteda- In unele artere exista microganglioni nervosi a coronare, mezenterice, tr

celiac.

4. Arteriola si metaarteriola

Arteriola :- Diametru 0,5mm- Intima endoteliu cu mb bazala continua, strat subendotelial subtire si LEI

prezenta doar la cele peste 50 m (exceptie arteriolele renale)- Media 1-3 randuri de f musculare netede. Nu prezinta LEE- Adventitia bine inervata, nu prezinta vasa vasorum

Metaarteriola:- Ramificatii ale arteriolelor- 1 rand de fibre musculare netede dar in start discontinuu rol: regleaza sau

opreste fluxul sanguin, mentine presiunea in capilare- Sfincterul precapilar: la zona de emergenta a capilarului fibre musculare

netede opresc complet fluxul

5. Vene Clasificare:

- Postcapilare- Mici - Medii- Mari

Venule postcapilare:- Mai mari decat capilarele 50 m- Nr celulelor endoteliale mai mare decat 3- Sunt caracterizate de prezenta pericitelor- Tunica intima este alcatuita din endoteliu si un foarte subtire strat

subendotelial- Tunica medie poate contine numai pericite contractile- Acestea au in comun cu capilarele: particiarea in procesele inflamatorii,

schimbul de celule si molecule intre plasma si tesuturiVene musculare:

- Maoritatea venulelor sunt musculare, cu cel putin cateva fibre musculare netede in perete. Acestea acompaniaza de obicei arteriolele asupra carora pot exercita o actiune directa prin secretia de substante vasoactive difuzibile.

- Cele mai multe vene sunt mici sau medii cu un diametru intre 1 si 9 mm- Intima are de obicei un strat subendotelial subtire care poate lipsi- Media contine manunchiuri mici de fibre musculare netede printre care se

afla fibre reticulare si o retea delicata de fibre elastice- Adventitia colagen, bine dezvoltata

Vene mari:- In cazul venelor mari (din apropierea cordului) tunica intima este bine

dezvoltata dar tunica medie este foarte subtire si contine cateva fibre musculare si tesut conjunctiv

- Adventitia este cel mai gros strat si cel mai bine dezvoltat in venele mari si contine frecvent manunchiuri longitudinale de fibre musculare netede.

- Aceste vene prezinta la interior valve 2 plici semilunare ale tunici intime ce se proiecteaza in lumen. Acestea sunt formate din tesute conjunctiv bogat in fibre elastice si sunt tapetate peambele parti de endoteliu.

6. Tipuri de capilare sanguine

Sunt de 3 tipuri continuea (somatice), fenestrate si sinusoidale.

Capilarele continue:- Celulle endoteliale sunt prezente in starat continuu- Membrana bazala este continua- Contin pericite- Diametru de 5-9 m- Suprafata este incarcata electronegativ, prezinta microvili scurti si rari,

vezicule plasmalemale, prezinta jonctiuni stranse si GAP- Localizare:

Capilarele fenestrate:- Celulele endoteliale au fenestratii- Membrana bazala este continua (exista si sub fenestratii)- Pericitele sunt rare- Diametrul de 5-9 m- Au jonctiuni stranse si GAP- Fenestrele au diametrul de 50-80 nm si sunt in numar de 20-60/m2. Sub

ele exista sau nu diafragme cu grosimea de 5-6 nm.- Localizare: In glandele endocrine, in tractul gastro-intestinal, in plexurile

coroidesi in rinichi (unde nu au diafragma)Capilarele sinusoidale:

- Stratul de celule endoteliale este discontinuu prezinta spatii largi; celulele pot fifusiforme

- Membrana bazala este discontinua sau poate chiar lipsi (nu exista in spatii)- Pericitele pot exista sub forma de celule parasinusoidale- Diametru de 20-25 m- Localizare: In ficat, in splina, in maduva osoasa si in hipofiza anterioara

7. Organizarea histologica a lobulului timic

Este situat in medistiul anterior. Este organ limfoid primar. Are o structura limfoepiteliala spre deosebire de celelalte organe limfoide. El are dubla origine embriologica: exista un primordiu de origine epiteliala care este invadat de celule mezenchimale. Stroma are deci origine epiteliala iar capsula este de origine conjunctiva. Capsula prezinta septuri care impart organul in lobuli.

Un lobul timic are doua regiuni: periferica - corticala centrala - medulara

Corticala, in coloratie HE, are aspect intunecat (inchis la culoare) iar medulara are aspect clar. Corticala are aspect intunecat datorita prezentei unui numar mare de celule tinere, precursoare ale limfoctelor T numite timocite. Timocitele au nuclei rotunzi, tahicromatici, mici. Ele prolifereaza intens. Din tote timocitele corticale (5% mor prin apoptoza. Celelalte 5% isi continua maturarea apoi migreaza pana ajung in regiunea medulara.

Regiunea edulara are o structura caracteristica numita corpusculul Hassal. Acestia sunt alcatuiti din celule de natura epiteliala deoarece contin in citoplasma filamente de cheratina. Celulele sunt dispuse in structuri concentrice. Au nuclei picnotici, intens tahicromatici. Corpii Hassal au o functie necunoscuta. Se presupune ca ar secreta factori umorali timici.

Vascularizatia:Arterele sunt ramuri pentru septurile conjunctive si dau ramuri pentru

parenchim la nivelul jonctiunii cortico-medulare. Acestea sunt ramuri care vascularizeaza corticala, dupa care se arcuiesc si vascularizeaza si medulara. In medulara este originea circulatiei venoase a timusului. Nu are circulatie limfatica.

Circulatia timica are si o particularitate: la nivelul corticalei exista bariera sange-timus. Aceasta este alcatuita din endoteliul nefenestrat al capilarelor care este insotit de o lamina bazala groasa dar si din prelungiri ale celulelor reticulo epiteliale ce inconjura capilarele. Ea impiedica antigenele nonself sa ia contact cu timocitele corticale.

Timusul involueaza la varsta adulta, dupa pubertate. cea mai afectata este regiunea corticala unde timocitele sunt inlocuite cu adipocite albe - are loc

degenerescenta grasoasa. Dar timusul pune limfocite T in circulatie chiar si la varsta adulte, mai putin insa.

Limfocitele care parasesc timusul sau maduva rosie se numesc limfocite naive pentru ca nu au venit in contact cu antigenul.

La nivelul organelor limfoide secundare are loc initierea raspunsului imun impotriva antigenelor venite pe cale limfatica sau sangvina de la nivelul tesuturilor. Splina asigura apararea impotriva antigenelor din sange, ganglionii limfatici asigura apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iasr MALT asigura apararea la nivelul mucoaselor.

8. Proliferarea diferentierea si selectia limfocitelor timice

La nivelul lobulului timic exita timocite, precursori ai limfocitelor T insa nu exista precursori ai limfocitelor B sau ai limfocitelor killer. Timocitele sufera un proces de maturare. Celulele mai tinere se gasesc in regiunea subcapsulara si de aici, concomitent cu maturarea, ele migreza spre medulara. La nivelul timusului, procesul de maturare a limfocitelor T are doua etape:1. selectia pozitiva2. selectia negativa

Selectia pozitiva are ca rezultat supravietuirea acelor celule ce sunt capabile de recunoasterea prin intermediul receptorilor pentru antigen propriile antigene HLA (CMH) ale organismului.

Selectia negativa permite supravietuirea acelor timocite ce nu reactioneaza impotriva propriilor antigene ale organismului.

CMH este de doua feluri CMH I si CMH II. Alte celule din corticala lobulului timic:

reticuloepiteliale - au forma stelata si nuclei ovalari. Ele au prelungiri care se anastomozeaza, jonctiunile realizandu-se prin desmozomi si formand astfel o retea in ochiurile careia exista timocite. Ele intervin in selectia pozitiva.

celula doica - se gasesc in regiunea subcapsulara, au natura epiteliala si rol in maturarea limfocitelor T. Ele secreta ca si celulel reticuloepiteliale hormoni timici cu rol important in dezvoltarea si maturarea limfocitelor T:

timulina timozina timopoietina

celulele dendritice interdigitale - se gasesc la limita dintre corticala si medulara. Au origine in maduva rosie hematogena si rol in selectia negativa.

macrofage - atat in corticala cat si in medulara. Ele au rol de APC si sunt importante in procesul de selectie. Ele au si functia de a fagocita timocitele moarte prin apoptoza.

9. Splina pulpa alba Pulpa alba a splinei este alcatuita din:

mansonul de tesut limfoid care inconjoara arteriola si se numeste teaca limfoida periarteriala. Mansonul contine predominant limfocite T.

foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ, Ei semana cu foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi. Foliculii contin prediominant limfocite B.

La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri, numite sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale sangvina.

10. Splina pulpa rosie

Pulpa rosie este alcatuita din cordoane celulare ce delimiteaza sinusurile venoase. Sinusurile pulpei rosii au in structura lor celulel epiteliale cu propritati contractile. Aceste celule au forma alungita cu axul lung paralel cu axul sinusului iar in jurul sinusului sunt dispuse circular fobre de reticulina. Apar estfel niste spatii prin care patrund elementele figurate lae sangelui.

Tipuri de celule:In foliculii limfoizi se gasesc celulel foliculare dendritice, celule interdigitate,

macrofage si limfocite B. In mansonul de tesut limfoid se gasesc de asemenea celule foliculare dendritice, celule interdigitate si macrofage dar exista limfocite T in loc de B.

Siusurile marginale contin macrofage distincte: imobile, cu capacitate crescuta de a fagocita antigene aduse prin sange pana la nivelul sinusurilor marginale. Apoi aceste macrofage prezinta antigenul limfocitelor B.

Cordoanele celulare al pulpei rosii (cordoanele Billroth) sunt alcatuitte dintr-o stroma, un citoreticul, in ochiurile caruia exista multe limfocite B, limfocite T, macrofage, plasmocite ca si celelalte elemente figurate ale angelui. Macrofagele de aici sunt cele ce fagociteaza eritrocitele imbatranite.

11. Circulatia intrasplenica a sangelui

Arterele dau ramuri trabeculare ce dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului. Aceste ramuri se inconjoara de tesut limfoid si formeaza arterele

centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi din pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii.

Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase. Prima sustine ca exista continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator. A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil.

Splina nu are circulatie limfatica.

12. Ggl limfatic

Se gasesc raspanditi in tot organismul. Sunt o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul vaselor limfatice. Sunt organe incapsulate, avand o capsula conlucntiva care trimite septuri (trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul.

Un ganglion are o fata convexa si un hil. La nivelul fetei convexe intra vasele aferente caare ies pe la nivelul hilului sub forma unui singur vas eferent. La nivelul hilului se afla si arterele si venele ce vascularizeaza ganglionul.

Ganglionul limfatic are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara). Intre cele doua regiuni exista zona paracorticala. Corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi. Acesti foliculi limfoizi sunt formatiuni rotund-ovalare cu aspect caracteristic. La nivelul lor exista limfocite T in diferite stadii de diferentiere.

Alte tipuri de celule in ganglionul limfatic: in foliculi: celule dendritice foliculare - APC regiunea paracorticala - celule interdigitate in sinusuri, in cordoanelel celulare ale medularei si la nivelul tesutului limfoid

propriu-zis din corticala exista si macrofage. in sinusuri sunt mai putine limfocite decat in restul parendchimului si prin urmare

aici pot fi observate mai usor celulele reticulate prin MO. Rolul ganglionilor limfatici: produc doua tipuri de limfocite B efectorii:

1. plasmocite2. limfocite B cu memorie

13. Foliculul limfatic structura si functie

Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati.

Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare. Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc

predominant lifocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare.

Circulatia sangelui si limfei din ganglionLimfa patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea

unidirectionala catre sinusul subcapsular sinusurile intermediare (strabat corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil.

Circulatia sangelui se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi. Sangele se aduna apoi in venule care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, ce formeaza prin unire venele ce parasesc ganglionul pe la nivelul hilului.

La nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice. Ele se numesc venule cu endoteliu inalt (HEV - high endothelium venules)

14. Mucoasa cavitatii bucale tipur, localizare, structura si functie

mucoasa d acoperire :

- localizare (obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ant limba, palat moale),

- struct (EPSNK st cel bazale, st spinos, st superf ; melanocite bazale, cel Langerhans, cel Merkel, limfocite intraepit),

- lamina propria (t conj lax, vase sg, limf, TNL, corp Meissner), papile (rare, putin adanci exceptie : mucoasa alv),

- submucoasa (t conj lax-fb elastice si de colagen, gl salivare mici-limba,buze,obraji,palat moale ,tubuloacinoase-seroase,muc,mixte, gl sebacee izolate mari(granule Fox=Fordyce-nu sunt asociate firului de par), lipseste p fata ventrala a limbii(mucoasa))

mucoasa masticatorie :- localiz (gingii, palat dur),- EPSK/PK st cel bazale, st spinos, st granular si superf pt keratinizare, l- amina propria strat papilar (papile dese si profunde, vase sg, TNL, corp

Meissner), strat reticular (inf, t conj dens semiord),

- submucoasa (prezenta numai la niv palat dur, ant t adipos alb(rol d absorbtie a fortei mecanice), post gl salivare minore ce se cont in palat moale) ;

mucoasa specializata : localiz (fata post limba, prez papile si muguri gustativi).

15. Structura generala si inervatia limbii

Struct : - ax muscular (FMS(unele perpendiculare p altele) care apartin mm extrinseci

genioglos, hioglos si intrinseci lingual, gl salivare minore, cel adipoase, vase sg, fib nv),

- fata ventrala cu mucoasa d acop, - fata dorsala cu mucoasa specializ (cu papile linguale

o filiforme [multe, ascutite, acop d EPSK, nu prez mug gustativi], o fungiforme [isolate, ax bine vasc, rari mug gustativi], o foliate [pe marg limba, mug gustative, ax bine vasc], circumvalate

[V-ul limbii, inconj d sant profound, gl Von Ebner salivare mici, multi mug gustativi p versant lat] ).

Tot pe fata dorsala -baza limbii:EPSNK,cripte,amigdale linguale(cu tes limfoid difuz si folicular)

Inerv : motorie (nv hipoglos), senzitiva generala (2/3 ant trigemen, 1/3 post glosofaringian), senzoriala (2/3 ant facial, 1/3 post glosofaringian)

16. Mugurii gustativi localizare, structura, ultrastructura, functie

- formatiuni ovoidale in papile foliate, circumvalate, fungiforme, fata post epiglota, perete post faringe, arc glosopalatin, palat moale

- au por gustativ (=microvili ai cel senzoriale si d suport), - cel senzoriale / neuroept (alungite, citopl palida, nc eucr, nucleol vizibil), - cel d sustinere (alungite, citopl colorata, nc hetero, sustin porul

gustativ,secreta mucusul ce umple santul mugurele), - cel bazale (nc rotunzi, sit la pol mugure gustativ, turn-over 10-12

zile,progenitoare pt restul),- inerv plexuri sub, peri si intragemale,

o motorie -n hipoglos(XII),o senzitiva generala -n V-2/3ant,n IX-1/3 posto senzoriala -nVII-2/3 ant, nIX-1/3 post;

- fct : perceptie gusturi (dulce vf, acru/acid marg, amar baza, sarat peste tot)

17. Dintele structura, compozitie moleculara, functie

- tes conj tanar(mezenchimal) cu orig in papila dentara, - cel stelate cu prelungiri, limfocite, plasmocite,macrofage, eozinofile,subst

fund PAS+ gelatinoasa, vase sgv +fb nv din ggl gasserian,- spatiul Weil=zona acelulara strabatuta de fac de colagen(von Korff) ce

patrund in dentina, odontoblaste adiacente dentinei.- Dentina:-

o comp organica(70%):cristale de hidroxiapatita, linii incremetale vonEbner(subtiri) si Owen(groase), tubuli dentinali(canaliculi Tomes)-contin procese Tomes ,spatii Czermack(interglobulare)-mineralizare neuniforma in vivo.b)

o comp anorganica(30%)-formata din maatrice extracel-colagen si GAG si celule(odontoblaste).

- Mineralizarea e neuniforma prin nuceli ce lanseaza valuri de mineralizare=>linii incrementale(de crestere).

- Odontoblastele secreta predentine-matrice rganica- Exista un strat ce margineste dentina,cel unite prin jonct intercel.- Corp celular cilindric cu granule secretorii(corpii abac).- Procese odontoblastice apicale(procese tomes), cu:-

microtubuli,microfilamente,granule de secrretie(elib la pol apical, se asociaza cu fb de colagen si=>corpii abac,kre repz centrul nucleilor de mineralizare).

- Smaltul-la niv coroanei deasupra dentinei, c m dura subst din orgs,alc din adamantoblaste.

o Comp organica(98%)-cristale de hidroxiapatita,prisme adamantine(curbate sub forma de S(liniile Hunter-Schreger) si subst interprismatica, linii Retzius, tufele smaltului(la jonct smalt-dentina).Cariiile dentare sunt zone de demineralizare.Mineralizarea e favoriz de fluoruri, inhib de pH scazut.

o Comp organica(2%)-matrice extracel:prot specifice smaltului:amelogenina?(numai in smaltul in formare),enameline,pret tufelor.Comp org e prod de adamantoblaste in cursul histogenezei dintelui

- Periodontiul-alc din cement(acopera dentina la rad),lig alveolo-dentar, os alveolar si gingie.

- Cementul-subst similara osului:comp anorg(40-50%), comp org.Este acelular si acelular(cementocite in cementoplaste), nu e vasc, nu form sist Havers.

- Lig periodontal-t onj dens, fb de colagen ce solidarizeaza cementul de periost, fb de oxitalan(precursoarele elastinei), fibroblaste, t conj lax(grupat in insule, f b vasc(asigura si nutritia cementului)), insule epiteliale Malassez=cel epit in masa lig periodontal.Functii(lig periodontal):ancorare,suport,mobilitate,remodelare os, nutritie cement,proprioceptie.

- Alveola dentara=zona de os care da lame de os.Poate fi os alveolar(compact-pt insertia lig periodontal sau spongios) sau os de sustinere-in profunzime(os lamelar).

- Gingia=reflexie a muc de acop =>cavit virtuala intre dinte si muc=sant gingival.E alc din EPSNK,Mb se ataseaza de smalt=dispozitiv de atasare epiteliala.

18. Stratigrafia peretelui tubului digestiv generalitati

Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici:1. mucoasa2. submucoasa3. musculara4. tunica externa

MucoasaAre trei componente:

1. epiteliul de acoperire2. corion3. musculara mucoasei

Epiteliul de acoperireAre doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care

se afla. El poate fi: epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat epiteliu simplu cilindric

Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat.

CorionulEste format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:

celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele

absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia. terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel glande - foarte dese cu exceptia esofagului

Musculara mucoaseiEste formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica

musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.

Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente: evaginari invaginari

Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari suprafata de absorbtie.

Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei - alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung pana in submucoasa se numesc glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe.

Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul epiteliului de acoperire (la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura miscari independente ale mucoasei si reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii patologice deoarece musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.

SubmucoasaEste alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are

mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea submucoasa mai contine: vase limfatice si sangvine mari tesut limfoid (difuz sau nodular) plezul nervos Meissner glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).

MuscularaCu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal,

unde exista fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede. Ele se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice, aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si plexul nervos Auerbach.

Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia stratului intern are loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin contractia paturii externe se scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului digestiv.

Tunica externaDupa caz, poate fi adventice sau seroasa.Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza

segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul, colonul ascendent si descendent).

Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut conjunctiv lax dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a peritoneului.

Tunica externa contine vase sangvine si nervi.

19. Plexurile intramurale Exista fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale, ce intra in componenta plexurilor intramurale de la toate nivelele tubului digestiv, de

la esofag pana la sfarsitul canalului anal. La acest nivel se gasesc foarte multi neuroni, aproape tot atati de multi cati se gasesc la nivelul maduvei spinarii: 100 mil. de neuroni. Acesti neuroni au caractere functionale asemanatoare cu cele ale neuronilor din nevrax: exista neuroni care pot prelua informatia din mediu si neuroni care pot elabora comanda. De aceea, aceste plexuri sunt denumite creierul tubului digestiv. Initial, aceste fibre nervoase au fost considerate partea terminala a inervatiei eferente a tubului digestiv.

Inervatia simpatica a tubului digestiv se face de la nivelul maduvei spinarii, iar inervatia parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin parasimpaticul sacrat (S2-S4). Distributia eferentei vegetative: fibrele simpatice preganglionare fac sinaspsa in ganglioni vegetativi paraviscerali iar fibrele parasimpatice fac sinapsa in ganglionii intramurali.

Plexurile nervoase locale contin mai multe elemente: mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50) fibre nervoase amielinice ce se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor

intramurali parasimpatici si care sunt conectate si cu neuronii din ganglionii intramurali

celule gliale, care sunt mai multe decat neuronii si sunt asemanatoare cu astrocitele din nevrax. O parte din celulele gliale secreta interleukine si pot exprima la suprafata membranei moleculele CMH II. Aceste celule gliale au rol in desfasurarea raspunsului imun.

Rolurile plexurilor intramurale: asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive controleaza microcirculatia sangvina intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator.

Se considera ca plexurile intramurale sunt o parte a nevraxului migrata la nivelul tubului digestiv. Astfel se explica existenta neuronilor motori si senzitivi care pot inchide arcuri reflexe scurte. Aceste plexuri nu sunt total independente, fapt dovedit de legatura cu neuronii din nevrax. Prin urmare controlul local este influentat de nevrax prin conexiunile sale cu plexurile.

Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi, motori si interneuroni. Prelungirile neuronilor senzitivi pot forma aferentele arcurilor reflexe, interneuronii asigura legatura cu motoneuronii iar neuronii motori exercita influente inhibitorii sau excitatorii asupra elementelor componente ale tubului digestiv. Cand exista un stimul se inchid doua tipuri de arcuri reflexe: un arc lung, ce implica si neuronii din nevrax si un arc reflex scurt, ce se realizeaza la nivel local.

Neuronii motori isi pot exercita efectul in doua moduri: fie axonii lor ajung direct pe celula musculara si ii modifica activitatea, fie axonul sau se opreste pe o celula intermediara unde poate avea efect sau nu. Aceste celule intermediare pot fi celule endocrine, celule ale sistemului imun (mastocite) sau celule interstitiale Cajal care sunt niste celule dotate si cu capacitate de pace-maker.

De obicei, fibrele parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori iar fibrele simpatice sunt conectate cu neuronii secretori.

Plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva, controleaza activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la nivelul vaselor sangvine din submucoasa. Plexul Auerbach controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica musculara. Rareori fibrele plexului Auerbach pot ajunge si in submucoasa.

Afectarea acestor plexuri nervoase conduce la tulburari de motilitate a tubului digestiv. Dintre aceste tulburari citam: achalazia megacolonul congenital: boala Hirschprung.

In ambele cazuri are loc distrugerea selectiva a neuronilor motori inhibitori din plexurile intramurale la nivelul esofagului in achalazie si la nivelul colonului distal si rectului in boala Hirschprung.

In achalasie nu are loc relaxarea musculaturii esofagului si a sfincterului cardia si prin urmare nu se face pasajul din esofag in stomac. Au loc spasme continui la acest nivel, fapt care duce la hipertrofierea musculaturii esofagului. Achalazia se manifesta prin varsaturi de alimente nedigerate.

In boala Hirschprung au loc spasme ale colonului distal si ale rectului si astfel se acumuleaza gaze in colonul proximal. Pacientul va avea abdomenul destins, dureri colice si constipatie care poate dura uneori de la cateva zile pana la cateva saptamani.

Tratamentul in ambele cazuri este dificil.

20. Tesutul limfoid asociat tubului digestiv

Este de doua feluri:1. tesut limfoid difuz - localizat de obicei in mucoasa2. tesut limfoid nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in

submucoasaIn tesutul limfoid difuz exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in

special cele care secreta IgA), eozinofile si mastocite. Acest tesut este sediul major in activitatea imunologica la nivel local.

Nodulii limfatici pot fie solitari, fie sub forma de agregate nodulare. Nodulii solitari se gasesc in esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice si in corionul din jurul canalelor de secretie ale esofagului. De asemenea ei se mai gasesc in stomac, in regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului subtire si gros. Agregatele nodulare se gasesc la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform, sub forma placilor Peyer.

In tesutul limfoid difuz predomina limfocitele T. In tesutul limfoid nodular avem atat limfocite T cat si B.

In initierea raspunsului imun un rol important il are celula M (M de la microfald). Ea se localizeaza la nivelul epiteliului tubului digestiv, aflandu-se in raport

cu nodulii limfatici ce fac parte din agregatele nodulare si care se gasesc la nivelul apendicelui si ileonului.

In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al enterocitelor. Corpul celulei este scobit de catre limfocite si de pseudopodele macrofagelor.

Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza antigenul si il elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si macrofagelor. Macrofagele vor fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula limfocitele B din tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA. Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la nivelul glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de actiunea proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de IgA si ea va fi aparata de agresiunea antigenului.

21. Esofagul

La nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm. Este acoperit de adventitie. Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care are o lungime de 2-4 cm si care este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele posterior al abdomenului.

MucoasaEste alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are

mai multe straturi celulare: celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si

prezinta numeroase mitoze. celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen. celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma.

Ele nu sunt keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste zone se keratinizeaza.

Mai pot exista si alte tipuri de celule: 25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului

neuroendocrin difuz. In acest caz exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor primare cu celule mici, endocrine.

4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista riscul de aparitie a melanoamelor primare la nivelul esofagului.

celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare de antigen.

Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm. Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand se produc refluxuri gastroesofagiene repetate apar leziuni la nivelul epiteliului simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).

Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se transforma complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului cu epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag Barret, la care incidenta carcinoamelor este mult crescuta.

Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos papile conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aprea glandele esofagiene superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru. Sunt deci glande mucoase.

Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.

SubmucoasaIn submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a

esofagului la trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din anastomozele portocave.

Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise. Morfologic difera de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg (cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.

Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule: celule secretoare de lizozim celule pesinogene peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu

se cunoaste functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila si granulata. Contin de asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.

MuscularaEste alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a

esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre musculare netede.

Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.

22. Stomacul structura si criterii morfofunctionare de delimitare a regiunilor gastrice

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice: regiunea cardiala regiunea fundica regiunea corpului gastric regiunea antrului piloric regiunea canalului piloric

MuscularaLa nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele

musculare netede sunt situate in trei straturi: intern - oblic mijlociu - circular extern - longitudinal

Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile

stomacului. Ele formeaza sfincterele.Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a

lungul celor doua curburi ale stomacului.

MucoasaMucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului. De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce

delimiteaza ariile gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice. Acestea nu sunt glande ci la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.

Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule: celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi epiteliu exista si in cripte, numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in componenta sucului gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului clorhidric.

Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului: regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si

glande lungi, sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi cripta.

regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.

regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete.

Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai pot contine si: celule parietale (oxintice) celule care secreta lizozim celule nediferentiate celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai

in glandele pilorice.Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele

gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare: celule mucoase ale colului celule parietale (oxintice) celule principale (pepsinogene) celule nediferentiate celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.

23. Glande fundice structura functii

Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare: celule mucoase ale colului celule parietale (oxintice) celule principale (pepsinogene) celule nediferentiate celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.

Celula parietala (oxintica)- Celulele parietale (oxintice) apartin glandelor gastrice propriu-zise si se gasesc pe tot cuprinsul lor dar se aglomereaza insa in partea superioara a lor, in zona colului si corpului glandei.- D.p.d.v. morfologic aceste celule sunt sferice sau piramidale, au un nucleu mare, situat central dar este posibil uneori ca aceste celule sa fie binucleate.- In MO se observa citoplasma intens acidofila iar la ME se observa ca polul bazal intra in raport cu MB a epiteliului glandular iar polul apical nu ajunge pana la suprafata epiteliului glandular. Dar polul apical comunica cu lumenul. De asemenea se observa continutul mare in organite cu membrane netede: mitocondrii, REN. Celula oxintica prezinta si un sistem canalicular intracelular si un sistem tubulovezicular.

- Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec Castle. Factorul intrinsec este o glicoproteina cu greutate moleculara mare care asigura absorbtia vitaminei B12 la nivelul ileonului. In caz de aclorhidrie, care se datoreaza absentei celulelor parietale, urmeaza absenta absorbtiei vitaminei B12 care este urmata de aparitia anemiei pernicioase Biermer, vitamina B12 fiind implicata in maturarea eritroblastelor.

Celulele principale (pepsinogene)Sunt situate de-a lungul intregii glande gastrice propriu-zise dar predomina in

partea bazala. Ele au caracteristicile unor celule ce sintetizeaza proteine de export. La MO apar ca niste celule inalte, piramidale, cu nucleul oval sau rotund, situat

la polul bazal. La polul bazal au citoplasma bazofila iar la polul apical au citoplasma acidofila. Partea acidofila de la nivelul polului apical poate lipsi atunci cand in urma prepararii se pierd granulele de secretie (prin fixare).

La ME se observa ca celula principala are contact cu MB a epiteliului glandular iar polul apical ajunge pana la suprafata epiteliului. Organitele sunt reprezentate de RER situat in zona bazala si laterobazala, mitocondrii, aflate printre cisternele RER, aparat Golgi situat supranuclear si granule de secretie aflate la polul apical.

Aceste celule au mai multe roluri:- sintetizeaza si secreta pepsinogen, proenzima proteazica ce se activeaza in

lumenul glandei- sintetizeaza si secreta lipaza (putina) care ajuta la digestia lipidelor- sintetizeaza si secreta renina - functie recent dovedita

Celulele nediferentiate- Sunt localizate printre celulele mucoase ale colului, in partea apicala a glandei

si nu la baza cum ar fi normal. Sunt singurele celule din componenta glandelor gastrice care prezinta mitoze, fapt care permite diferentierea acestor celule la MO.

- Sunt celule columnare, cu nucleu oval si citoplasma bazofila. Sunt celulele care se pot diferentia in oricare din celulele componente ale glandei gastrice. In mod obisnuit numarul lor este redus dar ele cresc ca numar atunci cand mucoasa este agresata.

-Celulele endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz

- Se gasesc in regiunea glandelor gastrice propriu-zise. Ele prezinta granule de secretie care se aglomereaza la polul apical.

24. Enterocitul

Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn.

La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.

La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit.

Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.

Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei.

Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.

25. Glandele Liberkuhn

Criptele LieberkuhnReprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu

depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale.

Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2.Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut.

Acesta variaza in functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.

Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen

care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.

Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40 placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.

Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire celule de suprafata - enterocite celule caliciforme celule Paneth celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer) celule nediferentiate celule intermediare celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante

26.Vilozitatea intestinala

Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si dispar in apropierea valvulei ileocecale.

Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect

variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului: La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10

vilozitati / mm2).Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din

corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.

Axul conjunctiv este bogat in celule: celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele) celule imunocompetente

Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii, fiind orientate orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele, macrofagele, plasmocitele.

La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola, capilare fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un capilar limfatic (chiliferul limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.

De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din musculara mucoasei. Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele au axul longitudinal paralel cu axul vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede alcatuiesc m. Brucke.

La nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele din vilozitate si pentru fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul submucos Meissner.

Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste contractii intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din enterocit in capilarul sangvin sau limfatic. Contractia este asigurata de miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele musculare netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii.

Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau enteropatia glutenica. Ea apare in jurul varstei de 1 an si este determinata de modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul jejunului.

27. Colonul

Mucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule caliciforme. Corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care sunt inconjurate de o teaca subepiteliala de fibroblaste. Aceste glande au aceleasi tipuri de celule cu glandele de la nivelul intestinului subtire cu exceptia: au mai putine celule absorbante au mai multe celule caliciforme au mai putine tipuri de celule endocrine prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul

proximal iar in restul intestinului gros lipsesc.Corionul este bogat in tesut limfoid. Prezinta noduli limfoizi mari care se extind

pana in submucoasa.Celulele absorbante si cele caliciforme se deoasebesc de cele din intestinul

subtire:

Celulele absorbanteCelulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri),

au placa terminala mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime digestive. Ele se gasesc in epiteliul de suprafata si in cripte.

Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante / celule caliciforme este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1. Celulele caliciforme apar insa ca fiind mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase

si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai multe celule caliciforme decat absorbante.

Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul colonului proximal se pot absorbi si principii - acizi grasi, din care se vor sintetiza trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat in celula absorbanta intestinala.

Celulele caliciformeSunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in

cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se gasesc celule caliciforme in exclusivitate.

Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar putin mucus.

SubmucoasaPrezinta 2 particularitati:

1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv2. are mai multe adipocite.

MuscularaAre doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal

extern. Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi

(condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica, omentala si ...................

La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.

Tunica externaPrezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in

special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.

28. Apendicele

Are patru tunici, cea externa fiind seroasa. Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule

absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine.

Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede. Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen.

Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita).

29. Histologia rectului

El are doua componente:1. segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime2. segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime

Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S3 si diafragma pelvina. Ampula rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal continua rectul, de la diafragma pelvina pana la orificiul anal extern.

Rectul propriu-zisEste captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande

Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de nodulii limfoizi.

Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.

Canalul analAre trei componente:

1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal

Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.

Zona columnara

La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc coloane anale (columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.

Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric - epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.

Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.

In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in submucoasa si chiar pana in musculara.

Zona intermediaraEste acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care

contine: fibre elastice corpusculi Pacini glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.

Zona terminalaSe intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este

acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul dermului din aceasta regiune se gasesc: glande sudoripare foliculi pilosi glande sebacee vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern

Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali.

Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare: circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.

Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata intre sfincterul intern si cel extern.

Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.

30. Arhitectura ficatului, interpretari alternative, lobulul clasic, loulul portal si acinul hepatic

Este cea mai mare glanda din organism. Ea reprezinta a 50-a parte din greutatea organismului. Este un organ vital.

Ficatul este un organ parenchimatos care contine: in majoritate exista celule de origine epiteliala - hepatocite care intra in structura

lobulului hepatic. Ele sunt dispuse sub forma de lame sau placi celulare perforate, ramificate si anastomozate. Ele vor realiza o retea tridimensionala, intre placi si intre celule existand capilarele sangvine si ductele biliare.

tesut conjunctiv in proportie redusa.

Cu privire la structura parenchimului hepatic s-au emis mai multe ipoteze: lobulul hepatic clasic lobulul portal Sabourin acinul hepatic Rappaport

Lobulul hepatic clasicConform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-functionala a

ficatului. Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange este drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala).

Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiind frecvent hexagonali. Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anastomozate. Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate.

Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea transversala, placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect variaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza.

Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randuri de celule, intre celule existand canaliculii biliari.

La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la periferia lobulului. Placa are grosimea unui hepatocit. La periferie, lobulul vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale. Hepatocitele din placa terminal vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de vasele sangvine si de ductele biliare.

Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuiesc triada portala:1. o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte

2. o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice3. un canal biliar interlobular

Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si fibre nervoase amielinice vegetative.

Lobulul portal SabourinLobulul portal repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributara

aceluiasi canalicul biliar interlobular. El are forma de triunghi, avand in cetru spatiul portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clasici diferiti.

Acinul hepatic RappaportAcinul hepatic este aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascularizatii

si aceluiasi canalicul biliar. El are forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri adiacente, unite prin marginile lor. Axul lung al rombului este dat de doua vene centrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale. In el se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica:1. in apropiera axului scurt2. spre a. hepatica3. spre vena centrolobulara

In functie de localizarea in cele trei zone, hepatocitele prezinta gradient metabolic, marime, activitatea enzimatica si continutul in organite depinzand si ele de localizarea celulei in acini.

In zona 1 se afla hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare procent de oxigen, fiind aproape de artera perilobulara. Aceste hepatocite au mai multe caracteristici: sunt cele mai active metabolic sunt primele care vor depune glicogen postprandial sunt primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si

gluconeogeneza sunt primele care vor semnala aparitia semnelor de regenerare in caz de leziuni

hepatice sunt cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse

actiunii toxinelor absorbite din tubul digestiv in caz de staza biliara sunt primele care sufera modificari.

In zona 3 hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in cantitate mai mica. La fel se exercita efectul si in caz de staza biliara. Aici ajunge sangele cu continutul cel mai mic de oxigen. De aceea in ischemie, primele care sufera sunt celulele din zona 3 (celulele din paropierea venei centrolobulare).

In zona 2 celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone.De fapt, toate hepatocitele au d.p.d.v. metabolic acelasi potential insa

caracteristicile lor difera doar din cauza alimentarii cu sange cu concentratii diferite de oxigen.

31. Tesutul conjunctiv al ficatului uman

La un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gaseste in capsula organului si in hil de unde trimite prelungiri care insotesc vaselel si ductele biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan.

Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide.

Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (cresterea in numar) cat si hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul este regenerat in proportie de 75% in decurs de o luna.

Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tesut conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor portale. Se vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De asemenea, aceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi comprimate si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic.

32. Vascularizatia si inervatia ficatului

Vascularizatia sangvinaLa nivelul ficatului ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repaus.Ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Circulatia

functionala aduce 75% din sangele din ficat si provine din vena porta. Circulatia nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat si provine din artera hepatica.

Vena porta aduce: substante absorbite din digestiv toxine care trec de bariera digestiva produsi de degradare ai hemoglobinei (de la splina) produsi de secretie endocrina a pancreasului

Vascularizatia nutritiva se face prin ramurile a. hepatice proprii.Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gasesc intre

hepatocite in timp ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt capilarele a. hepatice ce se gasesc in spatiile portale. Ele se vor deschide in capilarele sinusoide, deci capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial. Circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la periferia lobulului spre centru si apoi ale se varsa in vena centrolobulara.

Capilarele sinusoidePrezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce contine

fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capilar. Peretii capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica intre hepatocit si sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartimente, fapt care face ca schimburile sa fie foarte usoare.

Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 m. Celulele capilarelor sinusoide sunt: celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spre

lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacoperite de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa pentru enzimele de transport.33. Celulele parenchimului hepatic hepatocitele structura,

ultrastructura, functii

Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma poliedrica

si diametru de 20-30 m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile.

Examinarea la MONucleulHepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleate.

Nucleul este mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Frecvent (la 80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai frecventa fiind diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza.

25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in timpul proceselor de reparare dupa agresiuni.

La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelor creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare.

CitoplasmaEste eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpii Berg (ce

se vad in ME) si care sunt aglomerari de RER.Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE,

au un aspect vacuolar.Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de

glicogen se coloreaza metacromatic in grena.Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar negre.

Examinarea la MELa ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite celulare

variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, implicit, cu localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.

Hepatocitul are trei tipuri de suprafete:

suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata sinusoidala sau pol vascular

suprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita distanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata biliara sau pol biliar

suprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza nici un spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni. Aceasta suprafata se numeste suprafata intercelulara.

Reticulul endoplasmic rugosTinde sa se localizeze la polul vascular. El asigura procesele de sinteza a

proteinelor de export hepatice. Hepatocitul sintetizeaza o mare varietate de proteine: majoritatea proteinelor din plasma: factori ai coagularii, lipoproteine, albumine, globuline.

Dupa sinteza proteinele trec prin aparatul Golgi iar apoi sunt exocitate direct, deoarece secretia este continua la nivelul hepatocitului. Prin urmare nu exista granule de secretie.

Reticulul endoplasmic netedEste dispersat in toata citoplasma. El contine seturi enzimatice necesare

pentru procesele de catabolism si pentru procesele de sinteza. REN participa in: metabolismul glicogenului sinteza colesterolului procesele de detoxifiere si inactivare.

Procesele de detoxifiere si inactivare se bazeaza pe reactiile de oxidare si de conjugare. Aici se inactiveaza o mare parte din medicamente: anticonvulsive, h. steroizi, chimioterapice, antihistaminice. Atunci cand creste cantitatea de medicamente creste si activitatea enzimatica de la nivelul REN si prin urmare forma organitelor variaza in functie de necesitatile metabolice ale organismului. Aceste modificari sunt de aspect si sunt reversibile datorita interventiei lizozomilor.

REN participa la formarea bilei prin: enzimele care realizeaza conjugarea acizilor biliari: acidul glicocolic si acidul

taurocolic enzimele care realizeaza conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic. cand

capacitatea de conjugare a bilirubinei in hepatocit este depasita, bilirubina neconjugata, insolubila se acumuleaza in sange si apare icterul.

MitocondriileSunt rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000 mitocondrii / celula.

Continutul in mitocondrii difera, la periferia lobulului hepatocitele avand mai multe mitocondrii.

Aparatul GolgiSe acumuleaza la nivelul polului biliar al hepatocitului. Acesta pare ca un

organit multiplu. Exista de fapt un singur aparat Golgi care se ramifica si da nastere la 50 de aparate Golgi in fiecare celula. El are mai multe roluri:

definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice formarea lipoproteinelor formarea lizozmilor din hepatocit

LizozomiiSunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi peribiliari. Ei

au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiari. Ei contin enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organite celulare perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat energetic sau pentru noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea integritatii parenchimului hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati mari sub forma de feroproteine.

PeroxizomiiPeroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei se gasesc

cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de glicogen. Ei contin enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt implicati in mai multe procese: procesul de gluconeogeneza metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida in -oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon.

Incluziunile de glicogenSunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. Aspectul

lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individului: dupa o masa bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala a lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese si dispar dupa un anumit timp.

Incluziunile lipidiceNumarul lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie. In etilism cronic,

hepatocitele se incarca cu picaturi lipidice, mai ales cele din zona centrolobulara. Mai apoi se incarca toate hepatocitele.

Membrana celulara a hepatocituluiMembrana contine doua domenii specializate:

1. domeniu orientat spre polul vascular2. domeniu orientat spre polul biliar

Domeniul de la polul vascular reprezinta 70% din totalul suprafetei hepatocitului. Acest domeniu este in raport cu capilarul sangvin. Membrana de la acest nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele. Membrana de la acest nivel este separata de peretele capilarului sinusoid prin

spatiul perisinusoidal Disse in care se gasesc microvilii hepatocitelor si fibre de reticulina.

Domeniul de la polul biliar reprezinta aproximativ 15% din suprafata totala a membranei hepatocitului. Acest domeniu formeaza canaliculul biliar, care are

diametrul de aprox. 1 m. Membrana formeaza spre lumen microvili. Celulele formeaza jonctiuni stranse cu celulele invecinate, fapt pentru care produsii de secretie nu pot difuza in spatiul extrabiliar. La acest nivel exista o activitate enzimatica crescuta datorita glicoproteinelor de membrana. In citoplasma din apropierea polului biliar exista microfilamente de actina care circumscriu canalicului bilar si asigura prin contractie modificarea diametrului acestuia.

34.Celulele sinusoidale hepatice structura, ultrastructura, functii - celulele endoteliale kupfer, pit

Celulele pitSe pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu celulele endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt considerate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granulatii si activitate de killer.celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (sistemul fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiunea dintre doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici:

Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule sintetizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali. Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita. Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin foarte importante. Au receptori pentru imunoglobuline si complement Secreta citokine: IL-1

35. Celulele perisinusoidale celule ito, structura, ultrastructura si functii

Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale)

Se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite). Au numeroase picaturi lipidice. Ele au raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Disse. De asemenea, o parte din ele inconjura capilarele sinusoide. Ele vin in contact cu hepatocitele dar fara sa faca jonctiuni. Pot strabate cordoanele de hepatocite. Ele au mai multe roluri: secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina. La nivelul ficatului,

daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat raportul dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulburari de troficitate.

secreta factorii de crestere ai hepatocitelor depoziteaza lipide si vitamina A de natura exogena in timpul vietii fetale intervin in hematopoieza.

In conditii patologice apar modificari ale fenotipului celulelor Ito: se transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice.

36. Celulele spatiului portal enumerare, functii

Alea de mai sus

37. Caile biliare intrahepatice structura, functii

intrahepatice: intralobulare

canaliculele biliare canaliculele (pasajele) Hering

extralobulare canalele biliare perilobulare canalele biliare interlobulare canalele hepatice lobare (drept si stang)

Canaliculii biliari Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti proprii ci

sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca niste mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste canalicule alcatuiesc o retea.

Pasajele Hering Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Reprezinta

portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete propriu format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reticulina.

Caile biliare extralobulare Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjurata de

un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi simplu cubic sau simplu cilindric cu microvili.

38. Cai biliare exxtrahepatice si vezica biliara structura functii

Caile biliare extrahepaticePrezinta un perete format din mucoasa, musculara si adventice.Mucoasa contine un epiteliu simplu cilindric cu celule secretoare de mucus si

un corion in care se gasesc fibre elastice, infiltrat limfoid si glande tubuloacinoase de tip mucos.

Canalul cistic prezinta in mod particular numeroase pliuri spiralate ale mucoasei care au un ax muscular. Acestea se numesc valvele spiralate Heister.

Canalul coledoc prezinta si el cateva particularitati: in epiteliu contine celule care secreta somatostatina. musculara este initial discontinua. Musculara devine apoi continua si se ingroasa

pentru a forma sfincterele Boyden si Oddi. Musculara se ingroasa deci inainte de unirea cu canalul Wirsung si formeaza aici sfincterul Boyden. Musculara se ingroasa din nou la varsarea ampulei Vater in duoden si formeaza aici sfincterul Oddi.

39. Mucoasa nazala structura, functii

Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa. Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea

celulelor au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.

Corionul este alcatuit din: tesut conjunctiv lax o retea vasculara complexa glande

Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast (pericondru).

Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are: celule caliciforme glande ce apartin corionului glande endoteliale

Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale si acesta va retine particulele din aer.

De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot aceasta retea complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare.

In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt: epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati) celule de sustinere (cu cili) din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical celule stem

Celulele senzorialeAu o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se

numeste bulb olfactiv . De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME a cililor este diferita de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil dar in partea distala prezinta chemoreceptori.

Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au o viata scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul cel mai direct al SNC cu mediul extern.

40. Cai respiratorii extrapulmonare

Laringele

Are o sstructura complexa. D.p.d.v. histologic prezinta: tunica mucoasa schelet cartilaginos adventitie (tesut de invelis

laringele are mai multe roluri: mecanismul fonatiei impiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestiv impiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii

MucoasaAre un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite

pliuri ventriculare. Intre ele determina spatiul numit reces ventricular. Aceste pliuri se mai numesc si corzi vocale false. Exista insa si corzi vocale adevarate.

In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de aer.

In corzile vocale false, corionul este variabil ca grosime si are: tesut conjunctiv lax glande laringeale foliculi limfoizi

Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma ligamentului ventricular.

In corzile vocale adevarate, corionul este mai scazut ca grosime, se pastreaza insa asocierea de fibre elastice ce determina in acest caz ligemantul vocal. Acesta se insera pe cartilajul tiroid, in 1/3 mijlocie, merge spre cartilajele aritenoide iar spre trahee se prelungeste prin formatiunea numita corn elastic care se va prinde de cartilajul cricoid. Lateral de acest ligament este un m. striat (m. tireoaritenoidian), portionea mediala a sa alcatuind m. vocal. Lig. vocal impreuna cu m. vocal participa in mecanismul fonatiei.

Scheletul cartilaginosExista doua tipuri de cartilaj:

hialin (spre exterior): cartilajul tiroid cartilajul cricoid

elastic (spre exterior) epiglota cartilajele aritenoidiene

AdventitiaSe gaseste la periferia laringelui. Ea reprezinta o cale de acces pentru vase si

terminatiuni nervoase. De asemenea, ea este un instrument de legatura cu structurile din jur.

Traheea

Este un organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase incomplete alcatuite din cartilaj hialin. Prezzenta inelelor determina doua regiuni: regiunea anterioara - cartilaginoasa regiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare)

Stratigrafie: mucoasa (epiteliu si corion) strat cartilaginos (anterior) strat muscula (posterior) tunica externa

Epiteliu este de tip