HERMINA BLACK

Sor` medical`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU

ALCRISM94

giannijollys

Capitolul 1

„A[ fi foarte nefericit, Loren, dac` m-a[ a[tepta s` m` ur`[ti.Te rog, \ncearc` s` \n]elegi. Dragostea e un lucru atât deimprevizibil... Po]i fi atât de sigur c` ai g`sit-o, [i apoi... uite ce sepoate \ntâmpla. Partea cea mai proast` e c` nu po]i s`-i tai aripile[i s-o pui \ntr-o colivie. Cred c` n-ar fi trebuit s`-mi \ng`dui s`cred c` dragostea noastr` avea s` dureze.

M` exprim prost. Poate crezi c` nu-s decât un b`d`ran f`r`suflet. Singura mea mângâiere e c` e[ti atât de splendid deindependent`; tu ai munca ta. Cândva, eram gelos pe ea. Sim]eamc` te f`cea s`-mi refuzi mereu o parte din tine. Poate c`, dac` ai fi...

Dar ce rost are? Ai s` m` ui]i. Dar s` nu m` ur`[ti. N-a[suporta gândul...“

|n timp ce recitea acest fragment al scrisorii lui Hugh, de[ifiecare cuvânt i se \ntip`rise \n minte [i \n inima lovit` [i\ndurerat`, Loren se \ntreba de ce nu se putea \ndura s-odistrug`, \mpreun` cu toate celelalte declara]ii pasionale de„dragoste“ din partea lui [i scrisorile pe care i le trimisese \n cele[ase luni de curte asidu`.

giannijollys

De ce nu putea face efortul de a le privi arzând [i nu se puteahot`r\ s` vad` \n cenu[a lor simbolul unei fl`c`ri care murise?

Puse hârtia sub]ire al`turi de celelalte, \ntr-o caset` mic` depiele, [i o \ndes` \n fundul cuf`rului, trântind capacul deasupra;numai de-ar fi putut \nchide undeva la fel de u[or [i trecutul!

Trecuse un an de când \l \ngrijise pe Hugh Derringham \naripa privat`, unde fusese internat cu o pneumonie foarte grav`.Auzise despre el [i \nainte; \i v`zuse fotografiile \n revisteles`pt`mânale ilustrate, cu clubul Hunt unde era Maestru asociatundeva \n sudul ]`rii, [i citise despre trofeele pe care le câ[tigase\n competi]iile hipice. Chipe[, atr`g`tor [i, imediat ce \ncepuses` se \ntremeze, dispus la tot felul de avansuri fa]` de sora luimedical`. Din acest motiv, la \nceput Loren nu-l prea agrease; nuera genul care s` \ncurajeze familiarismele din partea pacien]ilor[i suferise un [oc \nsp`imânt`tor descoperind cât de atr`g`torera acesta, când o pereche de ochi c`prui calzi privind \ntr-ai eio f`cuser` s`-[i dea seama c` i se t`ia respira]ia \n cel maineobi[nuit mod. Iar acela fusese \nceputul.

Ei bine, acum sosise [i sfâr[itul.|n timp ce parcurgea coloanele mondene ale unui ziar, \ntr-o

sal` comun` destul de aglomerat`, \i s`rise \n ochi paragrafulcare avea s`-i schimbe via]a.

Logodna domnului Hugh Derringham cu domni[oaraAnnette Shenton, celebra mo[tenitoare american`, a fostanun]at` ieri la New York, cu ocazia celei de-a nou`sprezeceaanivers`ri a viitoarei mirese. Domnul Derringham, unul dintrecei mai cunoscu]i c`l`re]i ai no[tri, este fiul lui sir AnthonyDerringham, de la Faraway House, din apropiere de Totnes,unul dintre tot mai pu]in numeroasele conace r`mase \n posesia

6 HERMINA BLACK

familiei proprietarilor ini]iali. Când se va pune din nou micaproblem` a datoriilor de deces, faptul c` urm`toarea ladyDerringham este mo[tenitoarea unui magnat american alpetrolului ar trebui s` aib` o anumit` importan]`. |ntrucât mamadomni[oarei Shenton a murit recent, \n]elegem c` nunta va fifoarte discret`, dar ne\ntârziat`.

Pân` când primise de la Hugh scrisoarea \n care-i spuneadespre \ntâlnirea cu Annette, atâta era tot ce [tiuse despreschimbarea sentimentelor lui pentru ea.

Aproape c` terminase de \mpachetat [i, când privi \n jur, princamera unde locuise cinci ani de zile, avu impresia c` goliciuneaacesteia reflecta pustiul din inima ei.

|[i \ndrept` mecanic boneta, privind \n oglind`, care-i ar`ta ofat` \nalt` [i zvelt`, \n uniform` de sor` medical`. Ochi verzi [i p`r[aten-auriu, o gur` ferm` [i frumos conturat`. Se \nv`]ase s` nu-[itr`deze sentimentele. Numai când era luat` pe nepreg`tite, \nochii ei se z`rea umbra care la vârsta aceea n-ar fi trebuit s` existe.

„Acea dragoste, nu dragoste se nume[te,Ce se schimb` când schimbarea-ntâlne[te...“

Aceste cuvinte din sonetul ei favorit \i r`sunau \n minte,r`sucindu-i un pumnal \n piept [i f`când-o s` se \ntrebe cât deadev`rate erau.

Dac` un b`rbat \ncetase s-o mai iubeasc`, \i r`pise inima [i i-ofrânsese chinuitor, nu \nsemna c` o l`sase f`r` sim]ire. Asta erapartea cea mai umilitoare.

„N-ar fi suportat“ dac`-l „ura“. A[a s`-i ajute Dumnezeu,n-avea s`-l poat` ierta niciodat`.

SOR~ MEDICAL~ 7

* * *

Cinci minute mai târziu, se afla pe palierul larg dintre sec]iaQueen Elizabeth, unde fusese sor` adjunct` timp de opt luni, [isec]ia George VI, unde vedea pacien]ii bându-[i ceaiul.

La ora aceea, \n marele spital domnea lini[tea. O lini[te atâtde adânc`, \ncât parc` i-ar fi auzit b`t`ile inimii. Pentru Loren,\ns`, locul unde \nv`]ase cu atâta sârguin]` [i lucrase aproapecinci ani avea s` fie \ntotdeauna ca o f`ptur` \nsufle]it`, carerespira.

St. Benedict’s – sau „Ben’s“, cum \l numeau cu afec]iuneangaja]ii – nu era un spital nou. Fa]ada sa destul de d`r`p`nat`privea spre râu de aproape dou` sute de ani, [i cu toate c` \nultimul deceniu se f`cuse mult pentru a-l renova, era departe dea ar`ta ca acele institu]ii moderne care f`ceau bucuriapersonalului medical. Dar, printre grupurile de oameni devota]icare absolveau [colile de medicin` circulau câteva numefaimoase, iar „Ben’s“ impunea o loialitate extraordinar`.

A doua zi, \ns`, Loren avea s`-l p`r`seasc` pentru totdeauna.Nu numai spitalul, ci [i Anglia. Fusese nebun`, oare, s` cread` c`schimbând decorul avea s`-[i g`seasc` lini[tea?

Ei bine, acum era prea târziu ca s` se mai gândeasc` la asta.|ndreptându-se spre o u[` cu inscrip]ia „Privat“, b`tu \n

geamul mat [i, ca r`spuns la invita]ia de a intra, o deschise [i p`[i\n`untru.

Femeia \nalt`, \n halat bleumarin [i bonet` alb` cu panglic`,\nsemnele surorii [efe, puse ibricul electric la loc pe trepied [i\ntorcându-se s` a[eze pe o tav` ceainicul pe care tocmai \lumpluse, \i zâmbi fetei de lâng` u[`.

8 HERMINA BLACK

– Ia loc, Loren, o invit` ea, cu o voce contralto cald`. Tocmaiam f`cut ceaiul.

Apoi, \n timp ce fata pornea spre scaunul indicat, se a[ez` [i\ncepu s`-l toarne.

– Nimic nu se compar` cu un ceai bun, coment` ea vesel`,de[i trebuie s` spun c` prefer marca mea, nu lichidele alea toxicedup` care v` da]i \n vânt voi, ceilal]i. Nu prea are rost s` fii sor`[ef`, dac` nu-]i po]i satisface micile capricii.

Ochii ei negri lic`rir`, iar Loren, sim]ind c` ro[ea, se \ntreb`dac` exista ceva ce sora [ef` nu reu[ea s` afle – pân` [i faptul c`personalul pomenea pe la spatele ei, cu ironie afectuoas`,„micile capricii ale Hildei“.

N`scut` \n Canada, Hilda Selwyn avea o frumuse]e senin` [ini[te maniere calme care mascau faptul c` putea aplica odisciplin` de fier ori de câte ori g`sea de cuviin]`. Cu toateacestea, Loren considerase c` era un privilegiu s` lucreze \nsubordinea ei [i [tia c` sora [ef` era persoana care avea s`-ilipseasc` cel mai mult \n noua ei via]`.

{i totu[i, oricât \i erau de pre]uite serviciile, sora Selwynjucase rolul princial \n plecarea ei. Iar Hilda, care puteaidentifica o sor` devotat` cu o precizie f`r` gre[, se ata[ase de eadin primul moment.

– Ia-]i cea[ca, spuse ea. Biscui]ii sunt \n cutia de lâng` tine.Apoi, \n timp ce se instalau mai bine pe scaune:– Ei, cum te sim]i? Cam ciudat?– Mai r`u, sor`, [i... nu pot s` suport, recunoscu Loren. Sper

s` nu par nerecunosc`toare.– Câtu[i de pu]in.– Am... am crezut c` [tiam ce voiam.Zâmbetul lui Loren era nesigur.

SOR~ MEDICAL~ 9

– Dar... m` simt sfâ[iat` \n dou`.– {tiu, draga mea, r`spunse cu blânde]e femeia mai vârstnic`.

Dar sunt sigur` c` vei fi mai fericit`, o dat` ce-ai s` te acomodezila Saint Philippe. O ]ar` nou`, un nou loc de munc`, alt mediu...Crede-m`, te va ajuta s` ui]i.

V`zând umbra de am`r`ciune care trecu peste chipul fetei,continu`:

– {tiu c`-]i spui c` u[or mi-e mie s` vorbesc, s` filosofez peseama suferin]ei altcuiva, dar oricât de greu ]i-ar veni a crede,\ntr-o bun` zi vei \ntâlni pe altcineva – da, da, a[a va fi, insist` ea,când Loren scoase un mic sunet de protest. E[ti o sor` minunat`,dar nu e[ti genul croit s` str`bat` \n singur`tate drumul vie]ii.

– Niciodat` nu voi mai avea \ncredere \ntr-un b`rbat – niciodat`-nvia]a mea. Asta m` doare cel mai r`u, sor`. Nici un moment num-am a[teptat s` simt o asemenea \nver[unare.

– |nver[unarea nu ajut` la nimic, dar o s` treac`, o asigur`Hilda Selwyn. |ntr-o zi, pe nea[teptate, vei privi \n urm` [i totul]i se va p`rea doar un episod ne\nsemnat din trecut, iarcicatricea nici m`car nu va mai fi vizibil`. Bucur`-te c` ai trecutprintr-o experien]` pe care ai s-o po]i uita. Eu am putut doar...s` m` obi[nuiesc cu a mea.

– A dumneavoastr`?– Da. B`rbatul cu care urma s` m` c`s`toresc a murit \ntr-o

pr`bu[ire de avion. A sc`pat cu bine din r`zboi [i... tocmai se\ntorcea din Est, când s-a \ntâmplat nenorocirea.

– O, ce r`u \mi pare s` aud! exclam` Loren. V` mul]umesc c`mi-a]i spus.

– Voiam s` [tii c` exist` [i lucruri mai rele decât... deziluziiletemporare, zâmbi u[or sora [ef`. }i se r`ce[te ceaiul. Iar acum,\n leg`tur` cu noua ta slujb`. Vei dobândi foarte mult`

10 HERMINA BLACK

experien]`. }ara e minunat`. Robin Carruthers e un omextraordinar – [i un medic cum rar se \ntâlne[te; poate s` fac`adev`rate minuni. Cum ]i-am mai spus, sora lui, Frances, a fostcoleg` cu mine la [coala de surori medicale, de[i e mai \n vârst`cu trei sau patru ani. Ne-am angajat \mpreun` aici.

– Dar... nu [tiu de ce... am crezut c` domnul doctorCarruthers e mai b`trân, spuse repede Loren.

– Deloc. {i el a studiat la St. Benedict’s, dar Frances [i cumine aproape terminasem cursurile când a \nceput el. Dup` ce[i-a luat diploma, a fost medic aici vreo doi ani. Pe urm`,doctorul Harvey Kedleston, care era medicul nostru consultantprincipal, a hot`rât s` deschid` o clinic` la Nisa, [i i-a propus luiRobin s`-i fie partener. A acceptat, dup` câteva ezit`ri, [i astfel a\nceput povestea succesului lor. |n primul s`u an \n sudulFran]ei, Harvey Kedleston a murit. Robin [i-a continuatactivitatea [i, printre al]i pacien]i, l-a \ngrijit pe Henry Durand,un francez care ob]inuse cet`]enia american` dup` PrimulR`zboi Mondial, se \mbog`]ise [i se \ntorsese \n patrie. Sufereade o boal` rar` [i obscur`, pe care nici unul dintre speciali[tiiconsulta]i nu i-o putuse diagnostica, pân` când so]ia lui l-aconsultat pe Robin Carruthers, al c`rui tratament a prelungitvia]a lui Henry Durand cu doi ani, pe lâng` c` i-a u[urat multsuferin]ele. Când femeia a murit, la un an dup` so]ul ei, i-a l`satdoctorului Carruthers castelul de la Saint Philippe, plus o sum`de bani considerabil`, cu condi]ia s` amenajeze un spital [i oclinic` privat` pentru pacien]ii englezi [i americani, [i s`-i deanumele so]ului ei.

{i astfel a luat fiin]` spitalul Henry Durand. Frances a devenitsupraveghetoare [i sunt sigur` c` a contribuit la succesul lui,de[i Robin, desigur, e sufletul institu]iei.

SOR~ MEDICAL~ 11

– Nu s-a c`s`torit? \ntreb` Loren.– Nu, se \ncrunt` u[or sora [ef`. G`sesc c` e mare p`cat, dar

\l absoarbe munca – oricum, ai s`-]i formezi propria opinie. El [iFrances \mi sunt oarecum prieteni, dar cred c` a[ fi pierdutleg`tura cu ei dup` ce am venit \n Anglia, dac` printr-ocoinciden]` cam nefericit` n-ar fi ajuns aici din Canada, undes-a n`scut Robin. Atât tat`l, cât [i bunicul lui, au fost medici.P`rin]ii lui Robin au murit \n epidemia de grip`, iar Frances –care e cu doisprezece ani mai mare decât el – s-a hot`rât s`-laduc` \n Anglia, unde ni[te rude se oferiser` s`-l ajute la studii.Frances e \nnebunit` dup` medicin`, [i s-a hot`rât ca [i b`iatuls-o studieze. A f`cut mari sacrificii ca s` se asigure c` urma celemai bune cursuri – de[i nu cred c` \n calea lui Robin ar fi pututsta vreun obstacol. E un medic \nn`scut.

– Sunte]i mândr` de el, nu-i a[a?– Foarte. |l consider unul dintre cei mai minuna]i oameni pe care

i-am cunoscut vreodat` – vorba aia, „tare ca fierul, iute ca o]elul“!– {i... sora lui? \ndr`zni Loren.– Frances?Hilda Selwyn se \ncrunt` u[or.– Nu e o femeie de care s` te po]i apropia prea u[or, team`

mi-e. Ne [tim de dou`zeci de ani, [i m`rturisesc c` niciodat`n-am putut-o cunoa[te cu adev`rat. |[i iube[te munca, dar ecaptivat` de cariera lui Robin. I-am spus c` e[ti o sor` atât debun`, \ncât vei fi un mare câ[tig pentru spital. Cred c` asta-i totce a[teapt` de la tine.

Loren zâmbi.– E clar c` [i ea este o perfec]ionist`, nu-i a[a?– |ntr-adev`r. {i atâta vreme cât ar`]i c` ai sim]ul datoriei,

sunt sigur` c` va fi satisf`cut`. Din ce mi-a spus Robin \nscrisoare, au mare nevoie de surori bune – prefer` s` fie

12 HERMINA BLACK

englezoaice, pe cât posibil, ceea ce l-a f`cut s` profite imediat deocazie, când i-am spus. Sunt sigur` c` ai s` te acomodezi, ad`ug`ea cu convingere.

Loren era mai sceptic`. O fi fost doctorul Robin Carruthersun medic excelent, dar ea avea impresia c` se l`sa dominat desora lui, care p`rea o adev`rat` amazoan`. Apoi, cu un sentimentde repulsie, se \ntreb`: „Ce-mi pas` mie cum sunt ca oameni,atâta vreme cât munca e interesant`, [i voi fi ocupat` cu destuleca s`... nu m` mai gândesc la nimic?“

* * *

Saint Philippe era un c`tun cuib`rit \n inima Alpilor Maritimi,la cap`tul unui drum [erpuitor care f`cea leg`tura \ntre mare [imun]i, pân` la marele castel construit pe coastele acestora, deunde se vedea coborând \n spiral` [oseaua spre sat.

Se afla destul de aproape de Nisa pentru ca fermec`torul ora[s` fie u[or accesibil, [i destul de departe de [oseaua principal`pentru a fi scutit de traficul prea intens. Cele câteva case ales`tenilor, cu biserica mic` [i foarte veche, a c`rei turl` p`trat` se\n`l]a deasupra prezbiteriului cu pere]i albi [i acoperi[ de ]igleverzi, r`m`seser` \nc` nepâng`rite de turi[ti. Castelul g`zduiaacum spitalul [i clinica privat` ce deveniser` vestite pe toat`Riviera [i dincolo ce hotarele acesteia.

Când taxiul coti pe poarta de fier forjat, \n fa]a lui Loren se iviun edificiu uria[, cu numeroase ferestre str`lucind \n luminasoarelui.

Se \n`l]a \n fundul cur]ii p`trate, pline cu ronduri de flori [im`rginite pe trei laturi de versantele \mp`durite ale mun]ilor.Privindu-l, Loren fu u[or [ocat` s` constate cât de pu]in sem`nacu un spital.

SOR~ MEDICAL~ 13

{oferul de taxi, care spre u[urarea ei vorbea o englez`acceptabil`, cu accent american, \i spusese c` [tia locul.

– V` las bagajul \n spate, la birou, mam’selle, o inform` el.Bonne chance!

{i, cu un salut \nflorit, demar`, disp`rând dup` col]ul cl`dirii.Loren urc` treptele, \ntrebându-se un moment \ncotro s-o ia.

* * *

Obi[nuit` cu zarva [i agita]ia din holul de la intrarea \n St.Benedict’s, fu frapat` de t`cerea [i pustietatea noului spital.Oprindu-se \n holul mare, cu lambriuri, de unde o scar` lat`urca spre galeria cu balustrd` de deasupra, Loren privi \n jur. Nuf`cuse niciodat` munc` de sanatoriu [i, un moment, \[i spuse:„Asta nu-i specialitatea mea...“

|n clipa aceea, pe palier ap`ru o siluet` \n alb [i, v`zând-o,cobor\ gr`bit`.

Loren se pomeni fa]`-n fa]` cu o fat` cam de vârsta ei, \nuniform` de sor`. Ochii ei str`lucitori \i \ntâlnir` privrea [i, cu ovoce pl`cut`, \n care se sim]ea o urm` de accent irlandez, fataexclam`:

– Dumneavoastr` trebuie s` fi]i sora Ruston. Am v`zut ma[inaplecând [i era s` fac o criz`. |n]elesesem c` urma s` veni]i abiadisear`, nu?

– Da, eu sunt Loren Ruston. Am telegrafiat ca s` anun] c` vincu avionul. S-a \ntâmplat ceva cu biletul de tren – cei de laagen]ie au gre[it data.

Cu o c`ldur` prietenoas`, cealalt` fat` \i strânse mâna,zâmbindu-i larg.

– Eu sunt Kate Connor. Oricum, bine a]i venit. Urma]i-m` [iam s` v` ar`t camera; supraveghetoarea nu e liber` acum, dar ovom anun]a pe secretar` c` a]i venit.

14 HERMINA BLACK

Traversând holul [i str`b`tând un coridor scurt, intrar` pe ou[` cu inscrip]ia „Informa]ii“, unde o fran]uzoaic` brunet`, cuhalat bleumarin sobru, ridic` privirea de la biroul ce p`rea s`ocupe jum`tate din mica \nc`pere.

– A venit sora Ruston din Anglia, madame, spuse scurt KateConnor, [i nu era nimeni \n fa]` s-o \ntâmpine.

– Ah, quel dommage! exclam` madame. Dar n-o a[teptam...A, stai! Da, a fost gre[eala mea, am primit o telegram`. A venitdup` ce am vorbit cu supraveghetoarea, azi-diminea]`, [i peurm` m-am luat cu treburile...

– {tiu. Sora Ruston ne va ierta. Dar s-o anun]a]i pesupraveghetoare – când pute]i. Eu o duc pe sor` \n camer`,acum. Veni]i cu mine.

Peste dou`-trei minute, ie[ind din lift, Loren v`zu \n jurul eio ambian]` de un soi mai familiar. De pe podul interior careducea \n aripa surorilor, privi \n jos spre un alt hol larg. Podulducea la o serie de coridoare cu pere]i albi care porneau \n toatedirec]iile, [i peste tot mirosea a cur`]enie.

– Majoritatea locuim pe culoarul `sta, spuse Kate. Scaracoboar` la laborator [i la apartamentul patologului, iar \n sus esala de opera]ie. Toat` aripa asta a fost construit` peste fa]adaini]ial` a castelului. Peste pod se ajunge la camerele pacien]ilor.|ntr-acolo, ar`t` ea printr-o fereastr` din cap`tul opus alcoridorului, pe unde se vedea un alt corp de cl`dire, staupacien]ii mai s`raci; aripa a fost terminat` abia anul trecut [i,de[i ne-a s`r`cit [i pe noi, ne bucur`m c` o avem. Cel pu]in...

Se \ntrerupse, apoi ad`ug`:– E bucuria doctorului. Visul lui dintotdeauna. Acolo lucreaz`

ca surori c`lug`ri]e, a[a c` nu avem nici o grij` cu personalul.– Totul e mult mai mare decât crezusem, spuse Loren. Am

\n]eles c` nu erau decât vreo treizeci de pacien]i...

SOR~ MEDICAL~ 15

– Atâ]ia [i sunt, \n aripa privat`. Dar acela e numai capitalul.Am ajuns.

Deschise o u[` [i o introduse pe Loren \ntr-o camer` destulde mare, cu pere]i sidefii [i perdele de creton cu trandafiri roz laferestre; acela[i creton acoperea dou` fotolii [i divanul cu t`bliealb`, din aceea[i garnitur` cu masa de toalet` [i dulapul dinperete.

– O, dar e minunat! exclam` Loren.– |ntr-adev`r. Supraveghetoarea le face pe surori s` se simt`

mândre – [i a[teapt` din partea lor o reac]ie „corespunz`toare“,râse Kate, cam sec.

– Nici nu m` mir.Loren se duse la fereastr` [i v`zu afar` o gr`dini]` interioar`,

unde iasomia [i zorelele \nflorite se rev`rsau ca ni[te cascade pepere]i.

– Am s`-]i aduc un ceai, \i spuse Kate. Azi vei fi liber` toat`ziua, dar disear` te va chema supraveghetoarea.

{i ie[i, l`sând-o pe Loren la fereastr`, s` se minuneze delini[ta din jur. Dar, \n fond, asta \[i dorise; oare nu urma s` aib`prea mult timp ca s` se gândeasc`?

Nu peste mult \i fur` aduse bagajele, [i tocmai \[i desf`cea ovaliz` când Kate reveni, aducând pe o tav` ceainicul, dou` ce[ti[i restul accesoriilor.

– Mi-am adus [i eu o cea[c`, o inform` ea. Dac` nu tesuperi... m-am gândit.. s` te pun la curent cu câteva lucruri.

– Ce dr`gu] din partea ta.Loren lu` c`r]ile pe care le pusese pe noptier`, iar cealalt`

fat` puse tava \n locul lor.F`r` a fi o adev`rat` frumuse]e, Kate avea o fa]` fermec`toare;

era o ro[covan` cu ochi alba[tri ce p`reau, la fel ca gura, mereugata s` râd`.

16 HERMINA BLACK

– Slav` Domnului c` au trimis pe cineva tân`r! coment` ea.Ai s` rezi[ti!

– M` voi str`dui, cu siguran]`, \i promise Loren. De ce n-a[ rezista?Kate \i arunc` o privire piezi[`.– Depinde cât de devotat` e[ti, spuse ea sec.

Supraveghetoarea e obsedat` de surorile „devotate“. Totu[i, e-nregul`, dac` e[ti deja ocupat` când ajungi aici.

– Ocupat`?Pe fa]a lui Kate se ivi un zâmbet cam [treng`resc.– Logodit`, drag`, sau cu un tân`r curtezan.Loren ro[i.– M` tem c` nu m` pot l`uda cu asta.Kate, care era mai intuitiv` decât p`rea, \i v`zuse fa]a sensibil`

\n`sprindu-se [i schimb` subiectul.– Ai c`l`torit bine?– Minunat. Acum am zburat pentru prima oar`, r`spunse

Loren – ad`ugând, prad` unui impuls: m` simt cam ciudat.|ntotdeauna e a[a lini[te aici?

– Lini[te! I-auzi! Ar fi trebuit s` fii aici azi diminea]`. Totul eragata pentru dou` opera]ii minore, [i domnul Calder – `sta-ichirurgul nostru principal, un medic magnific, dar camtemperamental, ca to]i oamenii mari – preg`tise totul. Dintr-odat`, ne-am trezit din senin cu o urgen]` abdominal`; unt`nt`l`u, \i ardea de vacan]e când ar fi trebuit s` fie-n spital [imembru al guvernului britanic, pe deasupra!, se-apuc` [i face unulcer perforat la Negresco – unde nu-i chiar cel mai potrivit locdin lume pentru ulcere perforate! A trebuit s`-l aduc` \n goanamare [i s` ne dea peste cap toate preg`tirile, iar domnul Caldernu suport` dezordinea. Totu[i, l-am dres pe ministru la loc, [icând o s` plece va fi ca nou, f`r`-ndoial`. Dar, serios...

Loren d`du din cap.

SOR~ MEDICAL~ 17

– Se \ntâmpl` adesea. Pur [i simplu nu \n]eleg cum rezist`,f`r` s` fac` absolut nimic pân`-n ultimul moment...

– De fric`, r`spunse scurt Kate. S`racii de ei, \mpietresc despaim`, [i nu-[i dau seama c` mai bine ar fi fost s` se fi tratat dela \nceput.

Mai convesar` câteva minute despre meseria lor. Kate\nv`]ase la Dublin, dar lucrase un timp ca sor` la Londra, \naintede a veni \n Fran]a. Era logodit` cu patologul rezident, PatrickO’Dare, un tân`r \n plin` ascensiune, despre care „doctorulRobin“ avea o p`rere foarte bun`.

– M` crezi sau nu, Pat nu [i-a putut g`si de lucru \n Anglia,spuse ea franc. Noroc c` l-a \ntâlnit pe doctorul Carruthers cândera student la St. Ben’s. A[teapt` doar s`-l vezi pe doctorul Robinal nostru, e o dulcea]` de om – numai, pentru Dumnezeu, s` nudai nici un semn c`-l g`se[ti [i tu a[a!

– Nici o [ans` – dar de ce?|n ochii lui Kate luci o lumini]`.– P`i, cum nu vreau s` pierd [ansa de a avea o coleg` tân`r`

– [i vesel`, sper – pe-aici, am s`-mi deschid gura asta desferecat`[i-am s`-]i spun totul. Numai, pe to]i sfin]ii, s` nu mai spui lanimeni ce ]i-am zis! Dup` cum vei descoperi, cele mai multesurori sunt de vârst` medie spre babe. Ideea e c` avem surori cufoarte mult` experien]` – m`tu[a mea Molly e una din ele – a[aam ajuns aici. Dar surorile mai tinere au obiceiul, cum vin, s` [iplece – [i destul de curând.

– De ce?– P`i, oft` Kate, adev`rul e c` nu tuturor le st` mintea numai

la treab` – nici m`car când [i-o fac. Dar circul` teoria, [i cred c`-idestul de serioas`, c` supraveghetoarea tremur` de spaim` ca nucare cumva vreuna dintre ele s`-l ademeneasc` pe frate-s`u \nmrejele matrimoniale – de ce n-ar putea la fel de bine s-o fac` o

18 HERMINA BLACK

SOR~ MEDICAL~ 19

pacient`, \ntreab`-m` s` te-ntreb! E absolut fanatic`; \[i\nchipuie c` doctorii ar trebui s` fie ca popii [i s` nu se-nsoareniciodat`, fiindc` nevestele le-ar da voca]ia peste cap. Ai s`-]i ]iigura, da? Am aflat-o de la cineva care-o cunoa[te de ani de zile.

– Sigur c` da, \i promise Loren, ezitând \ntre dorin]a de a nubârfi [i sentimentul curios c` trebuia s` afle mai mult. |n fond,nu f`cea decât s` confirme ceea ce insinuase Hilda Selwyn.

– Ei, vezi tu, se pare c` la \nceput a vrut s` ajung` ea \ns`[idoctori]`, [i a trebuit s` renun]e ca s`-i pl`teasc` lui studiile. A[ac` nu poate decât s`-[i sublimeze reful`rile – sau cum s-o fizicând – pândindu-l pe scumpul de Robin, s`racul, cu ni[te ochide zmeu, nu care cumva s` calce-n str`chini.

– Asta pare s` fie gelozie posesiv` curat`! declar` Loren,ridicând din umeri. Ei, \]i dau cuvântul meu c` n-am venit aici \nc`utarea unui so]. N-am timp de b`rba]i.

„Dar, dac` nu sunt anormali psihologic – sau patologic – s-arputea s` aib` ei timp de tine!“ |n mod excep]ional, Kate \[i ]inugândul pentru ea.

|n schimb, spuse:– E de-a dreptul ridicol. Nu se uit` niciodat` nici m`car la

cele mai frumoase femei. E prea ocupat. Cu noi toate se poart`ca un scump, de[i e la fel de exigent [i cu noi, [i cu el \nsu[i,când e vorba de treab`. Cât despre \nsur`toare... mare noroc os` aib` femeia care se va m`rita cu el.

|[i termin` ceaiul [i se ridic`.– Dac` vrei s` arunci o privire prin jur, am timp s` te iau \ntr-o

scurt` vizit`.– Mi-ar face mare pl`cere, r`spunse Loren, recunosc`toare.

Capitolul 2

Dup` ce Kate plec` \napoi la treburile ei, Loren, neavândnimic altceva de f`cut, se hot`r\ s` se plimbe prin gr`din`.

Din nou, frumuse]ea [i pacea din jur p`rur` s`-i p`trund`pân` \n suflet – dar \n mijlocul acelei lini[ti b`tea inima eitulburat`, amintindu-i de durerea, pierderea [i deziluzia pe carele suferise. Dintr-o dat`, \i trecu prin minte cât de zadarnice erau\ncerc`rile ei de a sc`pa:

„Acea dragoste, nu dragoste se nume[te,Ce se schimb` când schimbarea-ntâlne[te...“

Nu o afecta atât ceea ce f`cuse Hugh, cât ce sim]ea ea pentruel – aceasta o f`cea s` se simt` prizonier`. Prin urmare, cumi-ar fi fost posibil s`-l uite, sau s` g`seasc` orice alt` iubire sprea-i \nlocui sentimentele fa]` de el? Hilda Selwyn se \n[ela;pentru ea nu exista nici un alt b`rbat, [i nici n-avea s` existevreodat`.

|n timp ce gândea astfel, Loren tres`ri, smuls` din reverie laauzul unui sunet din spatele ei, [i când \ntoarse capul, sepomeni privind drept \n ochii fermi, de un albastru intens, aiunui b`rbat.

Posesorul acelor ochi spuse repede:– Te rog s` m` scuzi. Te-am speriat? Sora Connor mi-a spus c`

ai venit \ncoace. E[ti sora Ruston? Eu sunt doctorul Carruthers.Dup` aceea – mult timp dup` aceea – Loren avea s`-[i aduc`

aminte c` certitudinea ei c` Hugh Derringham n-avea s`-i laseniciodat` loc \n inim` pentru un alt b`rbat fusese imediat urmat`de sosirea lui Robin Carruthers \n locul lui.

Acum, \ns`, nu avu decât o senza]ie confuz` de surprindere,la vederea unui om atât de diferit de a[tept`rile ei.

Privindu-i chipul slab, cu b`rbie p`trat`, nas drept [i puternic[i gur` ferm`, care sugera atât umor, cât [i o hot`rârene\nduplecat`, Loren \[i spuse c` nu era un om c`ruia s` i sepun` de-a curmezi[ul. Nu era pl`m`dit dintr-un aluat maleabilpentru mâinile nim`nui.

Ochii aceia alba[tri o priveau fix printre genele scurte [i dese,la fel de negre ca p`rul des [i cam nepiept`nat, [i de[i acumzâmbea, instinctul \i spuse c` ochii lui puteau deveni duri,periculo[i [i reci ca ghea]a, dac` se \nfuria.

„...doctorul Robin al nostru, e o dulcea] ̀de om – numai, pentruDumnezeu, s` nu dai nici un semn c`-l g`se[ti [i tu a[a!...“

Numai astfel nu s-ar fi gândit s`-l descrie, de[i când \[i l`s`mâna \ntr-a lui, care i-o strânse scurt [i ferm, se gândi impulsivc` un asemenea om, dac` ar fi fost bolnav`, i-ar fi putut da totcurajul [i \ncrederea \n sine necesare pentru a lupta pân` lacap`t.

|i r`spunse, mai pu]in calm` ca de obicei:

SOR~ MEDICAL~ 21

– Am... ajuns mai repede decât m` a[teptasem, m` tem...– Nu are nici o importan]`. Atâta doar c`-mi pare r`u c` n-a

fost nimeni s` te \ntâmpine. Din p`cate, sora mea nu poate...Se \ntrerupse o clip`, ad`ugând apoi:– ...s` te primeasc` decât mai târziu. M` bucur foarte mult c`

ai putut veni. Spune-mi, ce mai face Hilda... sora Selwyn.– Face foarte bine. Am multe motive de a-i fi recunosc`toare.– E o femeie extraordinar`, fu el de acord, cu un zâmbet

nea[teptat care-i lumin` toat` fa]a. S` st`m jos.|i indic` banca unde o g`sise, ad`ugând:– Sau preferi s` vii \n`untru?– E foarte frumos aici.– Perfect. Dac` nu te deranjeaz` zidul. Totu[i, las`-m` s`

arunc o privire.Examin` cu aten]ie pietrele sparte ale zid`riei.– O.K. Nu e nici un pericol.A[ezându-se din nou, Loren \l \ntreb`, curioas`:– Dup` ce v-a]i uitat, domnule doctor?– Dup` vreun scorpion, sau un miriapod, poate.– Dumnezeule mare! Sunt mul]i pe-aici?– Nu prea mul]i. Dar e mai bine s` fim siguri. Odat`, am pus

mâna pe unul [i dup` aceea m-a durut foarte r`u, câteva zile.– Ce p`cat, spuse Loren, prad` unui impuls, c` o gr`din` atât

de frumoas` are [i... latura ei nepl`cut`...!– Hai s` ne \ntreb`m dac` nu cumva e la fel [i lumea \n care

tr`im. Aproape \ntotdeauna exist` o latur` \ntunecat`...Apoi râse.– Ce senten]ios sun`! Crezi c`-]i va pl`cea \n Provence?– Mi-a furat inima de cum am v`zut-o. Oamenii mi-au spus c`

e o regiune care are o anumit` vraj` – [i pot s`-i cred!

22 HERMINA BLACK

– Minunat. Atunci, o s`-]i plac` s` lucrezi aici.– Nu m` \ndoiesc.O privi atent, estimativ, dar Loren \[i d`du seama cât de

impersonal` era acea apreciere. O evalua ca sor` medical`.– N-ai vrut s` r`mâni la Ben’s? \ntreb` el pe nea[teptate.Loren ro[i.– Am vrut... o schimbare.– |]i plac schimb`rile, sor`?– Nu. Mai degrab`, tind s`-mi \nfig r`d`cinile, dar... voiam s`

scap de... vreau s` zic, \ncercam s` ies dintr-un impas, cum mi sep`rea.

– |n]eleg. Ei bine, ne bucur`m c` putem ad`uga oricepersoan` de n`dejde personalului nostru de-aici. Dup` cumpoate ai auzit, prefer surorile englezoaice – sau, mai bine zis,surorile britanice. Desigur, administrarea colectivului de surorinu m` prive[te, dup` cum s-ar gr`bi sora mea s`-mi spun`, dara[a cum \i repet, eu trebuie s` lucrez cu ele. {i am constatat cefatal de u[or e s`-mi fie z`d`rnicit` munca – [i nu \ntotdeaunadin incompeten]`!

Loren \n]elegea prea bine ce voia s` spun`, dup` ce v`zuseamestecul de na]ionalit`]i de la Ben’s. Atâta instruire irosit`,atâtea demonstra]ii de temperament [i nemul]umiri sauprejudec`]i personale, \ntr-o profesiune \n care dorin]a uneimunci de calitate dep`[ise, cândva, asemenea nimicuri.

– Desigur, continu` doctorul Carruthers, aici nu faceminstructaj – dorim surori gata instruite, [i cât mai bine calificate.N-ai mai lucrat niciodat` \n sectorul privat?

– Nu.Doctorul Carruthers continu` s` converseze amabil cu ea

câteva minute, dar Loren [tia prea bine c` o f`cea mai mult dinmotive profesionale. Apoi se ridic`.

SOR~ MEDICAL~ 23

– Sunt sigur c` vei \n]elege curând, spuse el, c` aici, la HenryDurand, lucr`m ca o echip`. Nu ne putem \nc` permite unpersonal nici pe departe atât de numeros pe cât avem nevoie,a[a c` e singura cale de a atinge o eficien]` perfect`. N-o s` tedranjeze dac` uneori vei avea cam multe sarcini?

– O s` m` bucur, r`spunse Loren cu sinceritate. |mi pace s`muncesc.

– Splendid. Iar acum, hai s-o c`ut`m pe supraveghetoare. A,uite-o! exclam` el, \n clipa când ajunser` la u[`.

Ridicând privirea, Loren o v`zu pentru prima oar` pe femeiaa c`rei descriere \i stârnise o curiozitate nu lipsit` de team`.

Pân` \n acel moment, nu se confruntase niciodat` cu oautoritate care s`-i fie \n vreun fel antagonist`; supraveghetoareade la Ben’s, de[i ]inea la o disciplin` strict`, f`cea parte dingenera]ia mai tân`r` [i mai flexibil`.

Când \i v`zu pe Robin [i pe \nso]itoarea lui, FrancisCarruthers se opri la jum`tatea sc`rii. Loren observ` o femeieelegant` [i \nalt`, \n vârst` de aproape cincizeci de ani, excelentconservat` [i foarte ar`toas`, cu p`r ar`miu. Purta o rochieviolet` cu banderole de organdin` alb` la man[ete [i guler, [i obonet` apretat` \n form` de coroan` ruseasc`, legat` cu o fund`\ngrijit` sub b`rbia ferm` – uniforma standard asupraveghetoarei de la Henry Durand. Sem`na frapant cu frateleei, dar Loren avea s` descopere curând c` \n locul c`ldurii pecare o emana Robin Carruthers chiar [i când era cel maiindiferent, sora lui manifesta o re]inere rece ca ghea]a.

Când ajunser` \n dreptul ei, doctorul Carruthers spuse:– Tocmai o aduceam pe sora Ruston s` vedem dac` te putem

g`si, Frances. N-ar fi mai bine s` intr`m ? Afar` arde teribilsoarele.

24 HERMINA BLACK

– M` simt foarte bine, mul]umesc. Mi-a trecut durerea de cap.Bun` ziua, sor`. Se pare c` s-a produs o \ncurc`tur` cu sosireadumitale.

– Bun` ziua, domni[oar` supraveghetoare. |ntr-adev`r, m`tem c` a[a s-a \ntâmplat. Nu... nu vi s-a spus despre telegramatrimis` de mine.

Loren nu avea de gând s`-[i asume nici o parte din vinapentru cele \ntâmplate.

Ochii celeilalte femei – spre deosebire de ai fratelui ei, eraude o culoare c`prui-\nchis`, cu puncti[oare aurii mici [i ciudate\n jurul pupilelor – \i \ntâlnir` pe ai ei cu o privire direct` [inecru]`toare, iar Loren \[i d`du seama imediat c` pornise custângul. Supraveghetoarea era nemul]umit`. Dar nu asta o\ngrijora cel mai mult. |n personalitatea aceea puternic` existaceva ce Loren sim]i imediat c`-i era potrivnic.

„Cu siguran]`,“ \[i spuse ea, „nu [i-o fi \nchipuind c`-i fac dejaavansuri doctorului!“ Ideea ar fi putut s` fie rizibil`, dar cumvanu f`cea decât s`-i provoace o hot`râre iritat` de a da uit`riibârfele lui Kate. Nu puteau fi luate \n serios, când se afla fa]`-nfa]` cu femeia aceea rece, de o perfect` st`pânire de sine.

Frances continu`:– Vom merge \n camera mea, sor`.{i, \ntorcându-se, intr` \n cas`.Când o urm`, con[tient` c` doctorul r`m`sese afar`, Loren

avu un ciudat sentiment de singur`tate.Supraveghetoarea travers` holul [i, deschizând o u[` din

dreapta, \i f`cu semn s-o urmeze. Când intr`, Loren \[i g`sisuperioara a[ezat` deja la birou.

Ridicând privirea, Frances \i \ntâlni ochii [i, când zâmbi,asem`narea cu fratele ei deveni [i mai vizibil`.

SOR~ MEDICAL~ 25

– |mi pare r`u, spuse ea pe un ton mai prietenos, c` a trebuits` vii singur` pân` aici. Secretara mea ar fi trebuit s`-mi aratetelegrama, dar azi-diminea]` nu a fost efectiv timp de nimic. Eibine, acum c` te afli aici, ia loc [i vorbe[te-mi despre dumneata.

Loren se a[ez` pe scaunul indicat, \n plin` lumin`; pe totparcursul discu]iei, fu con[tient`, de[i atitudinea lui Francesr`mase la fel de cald`, c` acea c`ldur` nu se reg`sea [i \n ochiic`prui-aurii care o priveau necru]`tor, ca o lamp` cu raze X.

* * *

– {i de ce a trebuit s` pleci din Anglia?Ultima \ntrebare fusese rostit` brusc [i t`ios.– Din... motive personale.– |n]eleg.Alte \ntreb`ri nu mai urmar`, dar Loren era sigur` c`

supraveghetoarea putea ghici \n ce constau acele „motivepersonale“. Lui Francis Carruthers nu-i sc`pa aproape nimic.

– Ei bine, sor`, sunt convins` c` munca [i experien]adumitale vor fi la \n`l]imea a[tept`rilor, spuse ea pe un tonpragmatic. Dar vreau s` fii con[tient` de la bun \nceput c` aici enevoie de mai mult decât o simpl` eficien]` mecanic`. Pretind oloialitate deplin` [i neab`tut` la adresa spitalului – iar spitalul [iinteresele lui trebuie s` reprezinte principala preocupare atuturor angaja]ilor.

Vocea ei rece deveni mai profund`, iar \napoia ochilor p`rus` i se aprind` o lumin` stranie.

– Doctorul Carruthers e devotat muncii sale; acest spital evia]a lui. {i el, [i \n mai mic` m`sur` [i eu, am f`cut mari sacrificiipentru a-i asigura succesul – doctorul, te asigur, n-ar recunoa[te

26 HERMINA BLACK

acest lucru, dar eu [tiu ce vorbesc. Dac` nu te po]i integra \nmunc`, \n loc de a face ca munca s` fie doar o parte din via]adumitale, nu-]i vei avea locul aici.

|n timp ce vorbea, se transformase total. Privind-o cu uimire,Loren avea impresia c` o asculta pe Sfânta Ioana d’Arc \n frunteatrupelor.

– |n]eleg c` ai suficient` experien]` \n chirurgie, continu`Frances. Iar sora Roscoe are mare nevoie de asisten]`. Vei \ncepecu ea mâine diminea]`.

– Am \n]eles, domni[oar` supraveghetoare. V` mul]umesc.Dându-[i seama c` \ntrevederea se \ncheiase, Loren ie[i din

camer`, f`r` o singur` privire \n urm`.|n timp ce mergea repede spre lift, pentru a urca \napoi \n

camera ei, se gândea la femeia pe care o l`sase \n urm`. O fiin]`de ghea]`, \n adâncurile c`reia Dumnezeu [tie ce focuri ascunseardeau mocnit, pe lâng` acel fanatism feroce pe care i se\ng`duise un moment s`-l \ntrez`reasc`.

Dintr-o dat`, \n minte \i r`sun` un ecou al cuvintelor luiRobin Carruthers:

„Aproape \ntotdeauna exist` o latur` \ntunecat`...“Un fior ciudat o trecu pe [ira spin`rii. Fanaticii puteau fi

periculo[i.

* * *

– Dac` nu se ive[te vreo urgen]`, ar trebui s` te po]i relaxavreo dou` zile, sor`.

– Nu simt deloc nevoia, domnule doctor Carruthers.– Ei bine, o meri]i. Ai f`cut o treab` excelent` cu o pacient`

foarte dificil`, [i-]i mul]umesc pentru ajutor.

SOR~ MEDICAL~ 27

Spre propria ei descump`nire, Loren se pomeni ro[ind depl`cere. Cumva, se sim]ea ca [i cum Robin Carruthers i-ar fi prins\n piept o medalie.

– Nu e minunat c` a plecat ca nou`? \ntreb` ea.Robin Carruthers râse.– Aproape [i mai [i ca nou`. Ei bine, vezi s` nu se \ntâmple

vreun necaz, ad`ug` el, cam repezit.Privindu-l cum se \ndep`rta, Loren zâmbi u[or, iar Kate

Connor, care tocmai venea spre ea, o \ntreb`:– Ce te amuz`, Ruston? Dac` g`se[ti ceva vesel aici pe ziua de

azi, ai mai mult noroc decât mine.– Biata de tine. Ce s-a \ntâmplat, ai \ncasat-o? \ntreb` Loren

cu compasiune.|nc` din primele zile ale celor cinci s`pt`mâni pe care le

petrecuse deja la Henry Durand, descoperise c` sora Connord`dea adesea de necazuri.

Cealalt` fat` râse cu am`r`ciune.– {i-nc` cum! M-am dus doar pân` la laborator, s` iau un

specimen pentru domnul Calder. Recunosc c` n-ar fi trebuit s`m` a[ez pe mas`, dar dac` idiotul `la de Pat nu-ncepea s` fac`prostii, n-ar fi contat. D`-mi voie! N-a fost norocul meu c`supraveghetoarea – care-n orice caz trebuia s`-[i fac` rondultocmai la ora aia – a trecut [i ne-a auzit râzând? Ai fi zis c` eramcea mai dec`zut` femeie, dac-o auzeai cum mi-a vorbit pe urm`.„Conduit` inadmisibil` la datorie...!“ Pe to]i sfin]ii! Dac` nu eram`tu[a Molly, care-i cam singura persoan` care poate s` sedescurce cu Maiestatea Sa când \i sare ]and`ra, cred c` azi m-arfi expediat cu toate catrafusele.

– Kate, z`u c` e[ti o fraier`! exclam` Loren, de[i nu f`r`\n]elegere. N-ai avut destul timp liber \n care s`-]i faci de cap cuiubitul t`u?

28 HERMINA BLACK

– Ce [tii tu despre asta? i-o \ntoarse Kate, f`când gropi]e \nobraji. O c`lug`ri]` pursânge, asta e[ti tu, fata mea. Cred c` [iMaiestatea Sa zice la fel, altfel ar deranja-o mai mult c`-]i petreciatâta timp cu Robin al nostru.

– Nu fi proast`! replic` Loren aproape t`ios. {i \ntr-o zi, cândo s` te-aud` c`-i zici „Robin al nostru“, iar ei, „Maiestatea Sa“,atunci s` vezi scandal!

– Iubito, pentru asta m-am n`scut – cum m` vezi [i cum tev`d. Oricum, nu mi-a anulat \nvoirea pentru mâine sear`, a[ac` ne-a[teapt` câteva ore de dezm`]. N-ai nimic de f`cut acum,nu-i a[a?

– Pe moment, nu.– Atunci, hai sus s` bem un ceai pân` nu pune ochii pe noi

sfatul b`trânilor.Când cele dou` fete intrar`, camera comun`, mare [i \nsorit`,

cu pere]i \ntr-o nuan]` delicat` de roz [i perdele \nflorate, erapustie. Se a[ezar` la o mas` de lâng` fereastr` [i, \n timp ce-[ibeau ceaiul, Kate \ntreb`:

– Duodenala ta a plecat azi, nu? cred c` chirurgul care atrimis-o \ncoace a fost destul de dezam`git. Credea c-o s`-ig`seasc` cine [tie ce minuni \n burt` dac-o deschidea.

– Ei, n-a fost nevoie, spuse Loren. Doctorul Carruthers a spusde la \nceput c` nu era nevoie de opera]ie – [i, ca de obicei, aavut dreptate.

Kate zâmbi.– Salut! Bine-ai venit \n ga[c`!– Ce ga[c`?– Aia care cânt`: „nu-i doctor \n univers / ca al nostru

Carruthers“.

SOR~ MEDICAL~ 29

– Ar fi trebuit s` fiu o proast` ca s` nu-mi dau seama ce bune, r`spunse senin` Loren. Nu, Kate, n-am s` intru \n fan-club.Cred c` nici el nu-i \ntotdeauna infailibil – de[i n-am auzitniciodat` pe vreunul dintre voi s-o recunoasc`.

– M` rog, nu-i totalmente un f`c`tor de minuni, de[i nicimult nu mai are, se \nc`p`]ân` Kate.

Loren râse.– Ei, nici nu m` mir, când unei gr`mezi de admira]ie

nedezvoltat` ca tine i se scurg ochii dup` el.– Dup` munca lui, r`]u[co – rogu-te-a[! Ce, vrei s`-]i iei adio

de la mine?La asta, Loren se \ncrunt`.– {tii, Kate, cred c` te \n[eli. Nu m` a[tept ca sor`-sii s`-i intre

vreodat`-n cap c` doctorul Carruthers ar risca s` se-nsoare. Eatât de clar c` tr`ie[te numai pentru munca lui. Am avutprivilegiul s` lucrez cu el [i recunosc c` poate fi fermec`tor...

– Poate fi fermec`tor ca dracu’, dac` iese ceva aiurea.– Chiar a[a, [i sunt sigur` c` \n via]a lui n-ar visa s` se uite la

o sor` – nici dac-ar fi ca Venus de frumoas`. Adineaori s-a purtatfoarte frumos cu mine, mi-a mul]umit [i a p`rut a[a de uman, darnumai \n sens profesional; \n afar` de faptul c` surorile sunt oparte necesar` din materialele pentru depanarea ma[inii, ele pur[i simplu nu exist`. M` \ndoiesc c` ]i-ar putea spune vreodat`cum ar`t, m`car. Cu siguran]`, supraveghetoarea trebuie s` [tieasta, nu?

Kate ridic` din umeri, ne\ncrez`toare.– Oricum, e destul de dr`gu]` cu tine, nu-i a[a?– Politicoas`. N-are ce cusururi s`-mi g`seasc`.{tiind-o pe Kate, care era o scump`, dar avea gura cam

slobod`, Loren se ab]inu s` adauge c` era sigur` c` Francis

30 HERMINA BLACK

Carruthers continua s-o antipatizeze – [i, poate, o l`sa s` tr`iasc`acolo \n condi]ii suportabile numai fiindc` probabil \i scriseseHildei Selwyn [i aflase de ce sim]ise nevoia acelei schimb`ri.

* * *

|n seara urm`toare, Loren se duse la Nisa cu Kate, Pat al ei [iRaoul Delfontin, asistentul chirurgului rezident [i, incidental,unul dintre singurii trei francezi din personalul medical.

Raoul, care avea dou`zeci [i opt de ani – c`ci, cu excep]iachirurgului rezident, care avea cincizeci, Robin prefera tineriiproasp`t ie[i]i din spitalele unde-[i f`cuser` stagiul – promiteas` devin` un chirurg foarte bun, dar era [i un tân`r vesel [i plinde vino-ncoa, care \nc` nu ajunsese la stadiul de a lua via]a \nserios, oricât de responsabil lucra. Avea ochiul ager al francezilorpentru fetele dr`gu]e [i nu avusese nevoie de nici o \ncurajare cas` se avânte – poate mai entuziast decât deobicei – \ntr-o curteasidu` pe lâng` cu cea mai recent` [i mai atr`g`toare sor` deimport din Anglia.

Faptul c` Loren nu p`rea s`-l \ncurajeze \l intriga cu atât maimult, c`ci avea un temperament masculin tipic [i prefera maidegrab` s` vâneze decât s` fie vânat.

Dup` cin`, pe care o luar` \ntr-o fermec`toare braserie de peQuay des États-Unis, cei doi logodnici pornir` de capul lor, \ntimp ce Raoul Delfontin [i Loren se plimbau pe Promenade,unde o lun` argintie uria[` se \n`l]a deasupra apelor de safir aleMediteranei.

Raoul o lu` de bra] [i, dup` un timp, o cuprinse pe dup`umeri.

SOR~ MEDICAL~ 31

– {ampania [i luna te afecteaz` r`u, \i spuse Loren. O s` fiimahmur.

– Oh, mon Dieu! Voi, englezii, oft` Raoul. L`sa]i s` se piard`atâtea. De ce exist` luna, chérie? Nu ca s` trimi]i c`]ei \n rachete,„puff“, s` bat` la u[a din spate, ci ca s` te \mprietene[ti cub`rbatul care vrea s` s`rute o fat` dr`gu]`. E[ti atât de frumoas`\n seara asta, a[a c` de ce nu putem fi [i noi ferici]i?

Loren râse cu indulgen]`. |n fond, era inofensiv – nu jucateatru. Era atât de frumoas` \n seara aceea, mâine sear` urma s`fie alta, iar poimâine sear`, alta...!

Partea agreabil` era c` sim]ea c` o pl`cea \ntr-adev`r, [i eraudeja buni prieteni.

Dup` incidentul cu Kate din ajun, Pat era hot`rât s-o aduc`\napoi la timp. Cele mai lungi \nvoiri durau pân` la oreleunsprezece, iar cu zece minute \nainte ma[ina lui Pat opri laintrarea lateral`.

Raoul se duse direct \n camera lui, \n timp ce Loren mai\ntârzie pu]in s` le ureze noapte bun` celorlal]i doi, dup` careintr` [i ea.

Dup` ce verific` avizierul – Frances obi[nuia ca, dac` aveanevoie a doua zi pentru ceva de surorile plecate \n \nvoire, uncaz urgent, de exemplu, s` le lase un anun] – tocmai se \ntorceaspre scar`, când u[a biroului supraveghetoarei se deschise [iaceasta ie[i.

V`zând-o pe Loren, se opri brusc.– Sor` Ruston!Vorbea pe cel mai rece [i t`ios ton.– Speram s` fi venit de-acum. Tocmai a telefonat doctorul.

Ambulan]a va fi aici \n cinci minute, [i trebuie s` fii preg`tit` s`pleci cu ea. A avut loc un accident. Fratele meu...

32 HERMINA BLACK

– Doctorul Carruthers e r`nit?!Lui Loren \i veni s`-[i mu[te limba pentru graba cu care se

repezise s` \ntrebe, dar Frances p`rea prea \ngrijorat` ca s`observe.

– Se \ntorcea acas` [i a v`zut o ma[in` avariat`, cu o femeiegrav r`nit` \n`untru. Se pare c` mergea spre Monte Carlo, dardistan]a pân` acolo era prea mare, a[a c` a dus-o \ntr-o vil`. Teva \nso]i [i doctorul James. Te rog s` te gr`be[ti.

|n cinci minute, Loren era \n uniform` [i se \ntorcea \n fug`spre lift, luându-[i mantaua pe ea.

Asistentul lui Robin era deja \n ambulan]` [i peste câtevamomente autovehiculul viu luminat porni pe drum, gonind pesub stele.

Vila se afla pe un drum lateral, \ntre Nisa [i La Turbie. Nu lefu greu s-o g`seasc` iar când intrar` \n gr`din`, proprietarul lespuse c` era scriitor [i venise acolo s` lucreze \n lini[te. P`readestul de iritat, [i-i m`rturisi lui Loren c` avea oroare de sânge,ad`ugând c` era...

– ...pur [i simplu \mpietrit, draga mea, nu cumva s`-mi moar`\n cas`!

– Nu va muri, dac` domnul doctor Carruthers o poate ajuta,r`spunse Loren.

Robin le ie[i \n \ntâmpinare la u[a camerei unde o dusese pefemeia r`nit`. Dând scurt din cap spre Loren, \[i \ntreb`asistentul:

– Ai adus plasma, James?– Da. Tot ce mi-ai cerut.– Sper c-am g`sit-o la timp, continu` Robin. Biata fat`, e

strivit` \ngrozitor, dar mi-e imposibi s-o examinez cum trebuie.Nu cred c` are hemoragie intern`, \ns` a pierdut o cantitate

SOR~ MEDICAL~ 33

enorm` de sânge pân` am venit eu – [i pe urm` a durat ca s-oscot din ma[in`. |n primul rând, are nevoie de o transfuzie.

Când se d`du la o parte, Loren o v`zu pe tân`ra accidentat`z`când pe studioul lat unde fusese \ntins`. Pe sub bandajelecare-i \nconjurau capul, se vedea c` victima era foarte frumoas`la fa]`.

|n timp ce preg`teau \n grab` transfuzia, Robin \i explic`\ncet:

– Era \n drum spre Monte Carlo – valizele erau destinatepentru Hotel Grande. Am telefonat acolo, [i se pare c` so]ul eisosise deja [i o a[tepta. E pe drum \ncoace, sper s` g`seasc`adresa.

– Bietul de el, cred c` e \nnebunit de \ngrijorate, spuseLoren. {i e atât de frumoas`...

– Hm, m` tem c` o a[teapt` o perioad` dificil`. M` bucur c`ai venit. Am nevoie de un ajutor de n`dejde.

Era pentru a doua oar` când Loren avea senza]ia c` Robin \idecerna o medalie [i, \n timp ce ocolea \n partea cealalt` apatului, \[i d`du seama dintr-o dat` c` b`t`ile inimii i seacceleraser`.

Dup` ce transfuzia se termin`, Robin lu` pulsul pacientei.Când cineva b`u la u[`, \ntoarse capul, \ncruntat. Arthur Jamesse duse s` deschid` [i reveni murmurând:

– A venit so]ul ei. Vreau s`-i vorbesc.– Am s`-i vorbesc eu.Robin se ridic`, ad`ugând peste um`r:– S-ar putea s` mai aib` nevoie de o injec]ie, sor`. A[ prefera

s` n-o mi[c din loc, dar trebuie s` i se fac`.Ie[i, iar Loren auzi câteva momente glasurile celor doi b`rba]i

vorbind dincolo de u[a \ntredeschis`. Se aplec` repede, când

34 HERMINA BLACK

SOR~ MEDICAL~ 35

tân`ra r`nit` gemu [i se mi[c`, [i \n acela[i moment Robin se\ntoarse \n camer`, spunându-i omului care-l \nso]ea:

– Ve]i veni cu noi, desigur. Vreau s-o duc pe so]iadumneavoastr` la spital cât mai rapid posibil. Trebuie s` afl`mce anume are. Sor`, dumnealui este so]ul pacientei noastre –domnul Derringham.

Iar Loren, privind peste trupul fetei f`r` cuno[tin]` pentrucare o p`r`sise pe ea, [tiu c` o rug`ciune nu-[i aflase r`spunsul,c`ci dincolo de pat se afla Hugh, revenit \n via]a ei.

* * *

Pre] de-o clip` ce p`ru s` se prelungeasc` o ve[nicie, Lorenavu impresia c` timpul se oprise \n loc, pe când ea [i HughDerringham se uitau unul la altul. |i venea s` ]ipe, darantrenamentul de sor` \i veni \n ajutor, f`când-o s` sest`pâneasc`.

Cu toate acestea, glasul lui Hugh p`ru s` se aud` de foartedeparte, când spuse:

– Ce mai faci? Sora Ruston [i cu mine ne-am mai cunoscut,domnule doctor. Ce mic` e lumea!

|n timp ce pentru a doua oar` partea lui Loren din acea lumese cl`tina din temelii, Hugh era \n stare s` fac` fa]` situa]iei cuajutorul unui cli[eu r`suflat!

Totu[i, Loren \[i auzi propria voce recunoscând \ncet:– Da, ne-am mai cunoscut.Valul de ro[ea]` care ap`ruse pe fa]a lui Hugh se [terse,

l`sând o paloare ciudat` pe sub stratul de bronz, dar nici unuldintre cei doi medici nu d`du vreun semn c` ar fi observatceva.

– Nu z`u, murmur` Robin politicos, mecanic.Se aplecase deja asupra pacientei, c`utând semne c`-i

revenea cuno[tin]a, \n timp ce ad`uga serios:– M` tem c` so]ia dumneavoastr` e grav r`nit`, domnule

Derringham. Sper s` nu aib` leziuni interne, dar mi-e imposibils` spun pân` nu-i facem examenul radiologic.

Dup` aceea, când amintirea tuturor celor \ntâmplate \n aceacamer` deveni ce]oas` [i neclar`, pe Loren continu` s-ourm`reasc` amintirea acelui glas calm [i pl`cut [i sentimentul deputere pe care p`rea s`-l emane.

Robin \i ceru s` preg`teasc` o injec]ie, pentru cazul c` femeiale[inat` \[i revenea \n drum spre spital, iar Loren f`cu totul cugesturi de o precizie mecanic`, minunându-se c` mâinile \iputeau fi atât de sigure. Nu arunc` nici o privire \n direc]ia luiHugh. Tot timpul era con[tient` de prezen]a lui Robin, care-ivorbea \ncet celuilalt.

Arthur James se dusese la ambulan]`; dup` un timp, revenicu [oferul, [i o puser` pe doamna Derringham pe o targ`.

Ce zvelt` era, [i cât de tân`r`! Privind-o, Loren sim]i din nouun val de mil` [i de furie, [i o nea[teptat` dorin]` de a o proteja.Dac` ar fi stat s` se gândeasc`, o asemenea reac]ie la adresa feteicare i-l luase pe b`rbatul iubit n-ar fi avut de ce s-o surprind`.Indiferent de propriile ei sentimente pentru Hugh – [i \n acelstadiu i-ar fi fost imposibil s` [i le defineasc` – nu-[i mai f`ceanici un fel de iluzii. Mai târziu, privind retrospectiv, avea s` fiesigur` c` [tiuse \nc` de atunci c` Annette avea foarte pu]in de-aface cu lovitura pe care i-o d`duse Hugh. Probabil c` nici m`carnu [tiuse despre existen]a ei.

|n orice caz, nu era momentul s` se complac` \n sentimentepersonale – [i, strângându-[i mantaua pe ea, urm` afar` micaprocesiune.

36 HERMINA BLACK

Ma[ina cu care venise Hugh de la Monte Carlo a[tepta \n fa]`.Robin vorbi cu [oferul – Hugh nu avusese \ncredere c` puteag`si singur adresa – spunându-i unde se afla Cadillacul avariat cucare se accidentase Annette [i sugerând s` anun]e poli]ia.

Hugh st`tea al`turi, amu]it [i vizibil u[urat c` altcineva \[iasuma r`spunderea.

Ambulan]a porni. |nainte ca portierele s` se \nchid`, Loren \lv`zu pe Hugh urcându-se \n ma[ina lui Robin [i-[i spuse, cu olimpezime t`ioas`, cât de ciudat era s` se gândeasc` la cei doib`rba]i \mpreun`.

Robin, care o ajutase s` cread` din nou c` \nc` mai exista unb`rbat capabil de integritate irepro[abil`; [i Hugh, care-isufocase credin]a \n mocirla propriei lui infidelit`]i.

Annette se mi[c`, \ntorcând agitat` capul pe pern`, cu ungeam`t slab. Ochii i se deschiser` [i, plini de durere [i spaim`, oprivir` pe Loren.

– E-n regul`, draga mea, o lini[ti Loren, cu compasiune. E[ti\n siguran]`.

Era oare o promisiune? Ei a[a i se p`rea – dar nici ostr`fulgerare vizionar` n-o avertiza cât de dificil, aproapeimposibil, avea s`-i fie s` se ]in` de cuvânt.

SOR~ MEDICAL~ 37

Capitolul 3

|n zori, dup` o consulta]ie cu colegii lui – domnul Calder,doctorul James [i Raoul Delfontin – Robin hot`r\ c` era necesars`-[i asume riscul unei opera]ii. Chirurgul se \mpotrivea, darRobin insista c` pacienta suferea de hemoragie intern` [i singuraei [ans` era opera]ia [i localizarea cauzei.

Fu chemat Hugh [i, o dat` cu el, veni [i Frances.Hugh spuse c` era gata s` lase totul \n seama medicilor [i s`

le respecte decizia.Sora [ef` a s`lii de opera]ie era plecat` \n noaptea aceea, dar

supraveghetoarea avea competen]a de a-i ]ine locul.– Sora Connor [i cu mine o s` ne descurc`m, \i spuse Frances

fratelui ei. Sora Ruston ar trebui s` se duc` la culcare acum –doar dac` nu cumva urmaz` s` devin` sora permanent` denoapte a pacientei, ad`ug` ea, pe un ton cam acid.

– Sora Ruston se poate odihni mai târziu, r`spunse scurtRobin. Avem nevoie de ea.

– Nu sunt deloc obosit`, domni[oar` supraveghetoare,protest` Loren, de[i se sim]ea gata s` cad` de pe picioare.

Fu r`spl`tit` cu o privire \ncruntat` care se dizolv` \ntr-unuldin rarele zâmbete ale lui Frances, apoi \[i v`zur` de treab`.

Curios, \n sala de opera]ie nu personalitatea pacientei albe camoartea, \ntins` pe mas`, era principalul subiect din minteaobosit` dar limpede a lui Loren, ci chipul palid [i \ncordat al luiRobin, de care era extrem de con[tient`. {tia c` decizia pe care oluase era cea mai dificil` pe care o avea de luat vreodat` un mediccare r`mânea uman: hot`rârea de a risca o via]`, pe baza [anseiinfime de a o salva – c`ci acesta fusese argumentul final pe carese bazase votul lui Hugh Derringham \n favoarea opera]iei,\mpotriva recomand`rii medicului chirurg de a mai a[tepta.

Domnul Calder \ntinse mâna dup` scalpelul lucitor de careavea nevoie.

– Ei bine, spuse el \ncordat, s` \ncepem.

* * *

Traversând palierul larg, Loren coti pe un coridor scurt [ideschise u[a de la cap`tul acestuia.

Razele soarelui intrau printre jaluzele, luminând slab cameraaerisit`, cu pere]i verzi, [i atingând p`rul fetei culcate \n patul alb[i \ngust, pe care-l f`ceau s` str`luceasc` auriu. Ducându-se lafereastr`, Loren ridic` \ncet unul dintre storuri [i, când se\ntoarse, v`zu ochii mari ai pacientei privind-o.

– Bun` diminea]a, spuse ea. Speram c` mai dormeai. Nua[teptai ceaiul, a[a-i? Sora de noapte a spus c` s-a uitat [i, cumnu te mi[cai, a hot`rât s` nu te deranj`m \nc`.

Annette zâmbi.– Nu dormeam. Doar... mo]`iam [i m` gândeam. Nu voiam

neap`rat s` beau ceai \n diminea]a asta.

SOR~ MEDICAL~ 39

– Bine, atunci am s`-]i aduc micul dejun. Ai dormit bine,sper, da? Sora Anderson a[a a spus.

– A, da, am dormit. Dar cred c` asta e inevitabil, dup` ce sorami-a dat somniferul obi[nuit.

Zâmbi din nou, dar nu era decât umbra unui zâmbet carecândva fusese foarte luminos [i vesel. Nu-i cuprindea buzele,l`sându-i o expresie obosit` [i trist` \n ochii c`prui catifela]i. Fataaceea, a c`rei piele alb` ca laptele era str`vezie din cauza bolii,str`lucise cândva de s`n`tate [i energie vital`.

Trecuser` [ase s`pt`mâni de când medicii [i surorileluptaser` cu atâta disperare, o noapte, o zi [i \nc` o noapte,pentru a ]ine aprins` scânteia pl`pând` a vie]ii \n trupul AnnetteiDerringham. Dup` aceea, numai voin]a pur` a lui RobinCarruthers o ]inuse \n via]`, nu dorin]a pacientei de a tr`i –lucru de care Loren era sigur`.

– |n curând vei putea dormi f`r` somnifere, \i promise ea,punându-[i u[or o mân` peste mâna firav` pe care Annette [i-o]inea peste p`tur`. Pilulele astea nu sunt decât o m`sur` deprevedere, \n caz c` ai dureri noaptea. Acum nu te doare nimic?

– Nu.– Perfect. Hai, ridic`-te, ca o feti]` cuminte.Dar, de[i râdea, Loren \[i d`dea seama cât de u[or \i era s`-[i

ridice pacienta.– Trebuie s` m`nânci pu]in mai mult, s` [tii, o mustr` ea cu

blânde]e, altfel \ntr-o zi te voi g`si plutind pe sub tavan, caprin]esa din poveste. Doctorul Carruthers va fi foarte dezam`gitdac` s`pt`mâna asta nu mai câ[tigi \n greutate.

– Niciodat` n-am suportat gândul de a m` \ngr`[a, dar ams-o fac pân` [i pe asta, ca s`-l mul]umesc pe doctorul Carruthers,spuse Annette, pu]in mai animat`. {i pe tine, sor` drag`. To]i v`

40 HERMINA BLACK

purta]i atât de minunat cu mine aici, [i simt c` e \ngrozitor deingrat din partea mea s` nu fac tot ce vre]i – ca de pild`, s` amo poft` de mâncare enorm`.

– A, nu-]i cerem decât una normal`, \i spuse Loren. Ceea cesunt sigur` c-o s`-l bucure [i pe so]ul t`u. Se \ntoarce azi, nu-ia[a?

Ochii Annettei se luminar`.– Da, r`spunse ea. S`r`cu]ul de el!– S`r`cu]a de tine! Dar o s` te punem pe picioare curând.Când ie[i din nou pe culoar, lui Loren \i pieri zâmbetul de pe

buze. Desigur, era bine c` Hugh, care plecase pentru dou` zilela Paris, „cu afaceri“, se \ntorcea – dup` ce cele „dou` zile“ seprelungiser` cu aproape o s`pt`mân`. Din partea ei, fuseserecunosc`toare s`-l vad` plecând, dar \n interesul Annetteiconsidera c` n-ar fi trebuit s` se duc`. Faptul c` Annette \l adoraera vizibil pentru oricine, dar Loren, care o v`zuse zi de zi cincis`pt`mâni de-a rândul, [i [tia ce anume \nsemna s`-l iubeasc`,g`sea dragostea pentru el tragic` [i \nsp`imânt`toare.

Coborând la buc`t`rie, lu` tava cu micul dejun al pacientei [i,dup` ce i-o l`s`, primind promisiunea c` avea s` m`nânce oulfiert moale [i „m`car una“ dintre feliile de pâine pr`jit`, se duses-o ajute pe Kate, care avea un caz chirurgical \n camera de vizavi,s`-[i mute pacientul \n fotoliu cât timp i se schimba a[ternutul.

Când ie[i din nou, \l v`zu pe Robin coborând gr`bit pe scaraprincipal`.

– Bun` diminea]a, sor`, \i spuse el. Vreau s`-]i vorbesc. Aicâteva minute?

– Da, domnule doctor. N-am nimic important de f`cut acum.Cu o \nclinare a capului [i un gest u[or ca s`-l urmeze, Robin

intr` \n firida unei ferestre din apropiere.

SOR~ MEDICAL~ 41

– Am vizitat-o pe doamna Derringham asear`, dup` ce ai ie[itdumneata din gard`, o inform` el, iar dup` aceea am vorbitdespre ea cu domnul Calder. Nu pot spune c` suntem preamul]umi]i de felul cum progreseaz`.

{i, \n timp ce Loren \l privea scurt, continu`:– A, nu e nimic \n neregul` cu asisten]a surorilor. Voiam doar

s` te \ntreb dac` nu cumva o fr`mânt` ceva. Am senza]ia c` \nultimele câteva zile a regresat [i m` \ntrebam dac` nu cumva \i edor de tat`l ei, sau a[a ceva. E doar un copil, din câte \n]eleg, iartat`l ei insistase s` r`mân` \n America \n primul an dup` nunt`– a[a mi-a spus so]ul ei.

Loren ezit`.– Nu cred c`-i e dor de cas`. Vorbe[te mult cu mine, [i mi-a

povestit adesea despre tat`l ei, dar n-a men]ionat c` ar vrea s-oviziteze. Cred c` de domnul Derringham i-a fost dor – dar el se\ntoarce ast`zi.

– Probabil. |ns` b`nuiesc c` nu e numai atât.Robin se \ncrunt`, gânditor.– M` \ntreb dac` n-ai putea-o ajuta s` se mai \nsufle]easc`,

s` manifeste mai mult interes fa]` de ceea ce se \ntâmpl` cu ea.N-o putem ajuta cu nimic, dac` nu se ajut` [i singur`.

T`cu, dar Loren nu r`spunse. Se obi[nuise cu felul lui de a fi[i [tia c`, oricând vorbea cu cineva, f`cea pauze pentru a-[i punegândurile \n ordine.

Studiind chipul acela bronzat [i adâncit \n gânduri, percepu,ca \ntotdeauna când era cu el, strania senza]ie de putere pe carep`rea s-o emane. Observ` dintr-o dat` cât de obosit ar`ta \nlumina soarelui care intra pe fereastr` [i-[i st`pâni impulsul dea-i spune c` muncea prea mult. Ce-ar fi spus Frances, care nu secru]a niciodat`, dac` auzea c` o biat` sor` \[i permisese s`-i deaun asemenea sfat...?!

42 HERMINA BLACK

Col]urile gurii i se arcuir ̀\ntr-un zâmbet pe care nu [i-l putu st̀ pâni.– Ce te amuz`, sor`?Cu o tres`rire, Loren se trezi din reverie, sim]ind c` ro[ea.

Dar Robin continu`, ca [i cum nici nu s-ar fi \ntrerupt:– Cel mai r`u aspect \ntr-un caz ca al doamnei Derringham

este c` nu po]i readuce pacienta \n circula]ie. Fractura de lagenunchi o oblig` s` stea \n pat. Totu[i, ar trebui s-o punem pepicioare. Dac` poate sta \n fotoliul rulant, ar trebui s-o maiscoatem prin gr`din`.

– N-a spus niciodat`, dar m` tem c` se \ntreab` dac` va maiputea vreodat` s` mearg` normal – [i, mai ales, s` c`l`reasc`,r`spunse Loren.

Robin o privi p`trunz`tor.– Nu trebuie s` aud` sub nici o form` c` s-ar putea s` nu mai

redevin` atât de activ` pe cât a fost – \nc`. Principalul e s`-i revin`for]a fizic`, iar o stare de spirit proast` n-ar ajuta-o. M` bucur c`Derringham se \ntoarce, ad`ug` el. P`cat c` a trebuit s` plece.

I se p`rea ei, numai, sau \n privirea lui se z`rea o aten]ie maideosebit`?

Apoi, o \ntreb` pe nea[teptate:– L-ai cunoscut pe Derringham \nainte de a se c`s`tori, nu-i a[a?Loren fu recunosc`toare c`-l putu privi \n ochi, r`spunzându-i

calm`:– Da.– Iart`-mi curiozitatea, dar cât de bine l-ai cunoscut?– Nu... prea bine.N-o considera o minciun`, c`ci acel Hugh pe care crezuse

c`-l cuno[tea nu existase niciodat` cu adev`rat.– Te \ntreb, continu` Robin, fiindc` m` cam pune pe

gânduri. Sincer, nu mi se pare un tip prea demn de \ncredere.

SOR~ MEDICAL~ 43

Un playboy chipe[ – [i nimic mai mult. Sper c` acum, când s-a\ntâmplat ceea ce s-a \ntâmplat, e capabil s`-i acorde so]iei luisprijinul de care are nevoie. |n fine, men]ine-i buna dispozi]ie;\nsufle]e[te-o cât po]i de mult.

|n acel moment, Frances veni la etaj, \ncepându-[i vizita dediminea]` prin saloanele pacien]ilor.

Arunc` o privire scurt` spre fratele ei [i Loren, iar cândaceasta din urm` o salut`, \i r`spunse cam rece:

– Bun` diminea]a, sor`.– A, Frances! Vorbeam cu sora despre doamna Derringham,

spuse Robin, ridicându-se s`-i ias` \n \ntâmpinare. Ce p`rere aidespre progresele ei?

– N-o v`d prea mult, r`spunse Frances, dar din câte amobservat...

Arunc` o privire spre Loren.– ...Sunt de acord c` e nelini[tit` [i nu-[i revine a[a cum ar

trebui. Dup` cum \n]eleg, \ntotdeauna a fost foarte activ` [i plin`de via]`. So]ul ei mi-a spus – cu ocazia vizitelor mele vorbe[tefoarte pu]in. Extraordinar, cum par s`-[i piard` puterile cei ca ea,când sunt bolnavi. Dar, cu siguran]`, po]i descoperi care eproblema, Robin, nu-i a[a?

– Am constatat, la fel ca tine, c` evit` s` discute despre ea\ns`[i.

– Bine, [i n-o po]i convinge dumneata s` vorbeasc`, sor`?De[i \ntrebarea era rostit` pe un ton repezit, Frances o

\mblânzi cu un u[or zâmbet.– Cazul `sta nu presupune pu]in` „psihiatrie“ discret`?– Tocmai \i spuneam domnului doctor c` dup` p`rerea mea

\i e dor de so]ul ei, r`spunse Loren. Se va \ntoarce azi. Poate-ispunem s-o conving` el.

44 HERMINA BLACK

– Cred c` ai dreptate, d`du aprobator din capsupraveghetoarea. |n câteva minute, voi intra s`-i spun „bun`diminea]a“ doamnei Derringham, ad`ug` ea. A[a c`, dac` aialtceva de f`cut, sor`, po]i pleca pentru un sfert de or`.

– Am \n]eles, domni[oar` supraveghetoare.De[i nu avea nimic special de f`cut afar` din camera

pacientei, Loren pricepuse aluzia.Apoi, Robin spuse:– Am s`-i arunc [i eu o privire la un moment dat, \nainte de

prânz, [i vom vedea dac` n-o putem convinge s` \ncerce s`respire pu]in aer curat, mâine.

Frances plecase deja, iar \n timp ce doctorul Carrutherspornea \n direc]ia opus`, Loren se gândi cât de ciudat era c` doioameni atât de apropia]i ca el [i sora lui aveau personalit`]i a[ade diferite. Supraveghetoarea se purtase binevoitor cu ea, iarKate \i spusese c` nu se mai \ntâmplase niciodat` ca o sor` tân`r`s` scape atât de total de criticile acesteia, \n primele s`pt`mânide munc` la spital. Dar cel mai mult o \nc`lzea buna p`rere a luiRobin, trezindu-i dorin]a de a se str`dui mai mult ca oricând.

Ca om, putea fi fermec`tor, dar ca medic era de-a dreptulmagnific.

* * *

Când, dup` exact un sfert de or`, Loren reveni spre cameraAnnettei, v`zu spinarea dreapt` a lui Francis Carruthersdisp`rând dup` col].

Annette era cam la fel cum o l`sase, rezemat` de perne,privind pe fereastr`.

– Am venit, anun]` Loren vesel`. |n diminea]a asta ducem omare lips` de personal.

SOR~ MEDICAL~ 45

– O, sor`! exclam` Annette \n timp ce \ntorcea capul,luminându-se la fa]`. Ce u[urare!

Bucuroas` c` o vedea mai \nsufle]it`, Loren râse.– Cine credeai c` era?– O, ar fi putut s` fie oricine. E \nc` devreme ca s` vin`

domnul doctor Carruthers, dar ceilal]i medici de-aici par s` m`viziteze \ncontinuu.

– {i nu-]i plac? Chirurgul e un om foarte dr`gu].Loren umplu un lighean cu ap` cald` [i aduse s`punul [i

prosoapele.– Da, e dr`gu]. Dar mereu mi-e team` c` va propune s` m`

opereze din nou.– Draga mea, n-ar face a[a ceva dac` n-ar fi necesar. Hai

acum, azi trebuie s` te facem foarte frumoas`, cum [tii.|n timpul „b`ii“ de diminea]`, Annette t`cu. Apoi \ntreb`

dintr-o dat`:– |]i place supraveghetoarea?Surprins`, Loren se \ntrerupse.– }ie nu-]i place?– Nu, recunoscu scurt Annette. Poate fi fermec`toare, dar m`

face s` m` simt ca... of, nu [tiu, cam ca [i cum a[ fi un specimen\ntr-un borcan, iar ea se consider` datoare s` tot vin` s` m`inspecteze. Are un suflet rece ca ghea]a. Foarte con[tiincioas`,desigur, [i cred c` e [i de[teapt`, ca s` conduc` tot spitalul `sta,dar... nu-mi face impresia c` ar fi uman`. Cum s-o fi \ntâmplat s`fie sora domnului doctor Carruthers?

– |ntreab`-l pe el, zâmbi Loren.Annette f`cu o mutr` ab`tut`.– Nu s-ar bucura deloc! {tii, cred c`-n diminea]a asta m-a

g`sit cam \mbufnat`. Nu pot sta de vorb` cu ea.

46 HERMINA BLACK

– Ei, nici nu trebuie s`-i vorbe[ti prea mult, nu-i a[a? Dar ]ineneap`rat s` te sim]i mai bine.

Puse deoparte pudra de talc [i, dup` ce-i trase peste capAnnettei o c`ma[` de noapte de m`tase bleu cu floricele, \i spuse:

– Vino, am s` te-ajut s` te scoli pentru câtva timp.De[i genunchiul cu rotula fracturat` \i era \nc` \n gips, \i fu

foarte u[or s-o mute din pat \n fotoliul de lâng` fereastr`, pe careo deschise larg.

– Mâine, ne \mbr`c`m [i mergem afar`, anun]` ea.Annette o privi repede.– Ba nu, nu pot s` merg. Sunt sigur` c` nu m-a[ putea folosi

de o cârj`.– O s` te a[ez`m \ntr-un scaun cu rotile.– Un scaun rulant?! O, nu! Sor`, nu...– Nu fi copil, o dojeni Loren cu blânde]e. Te vei sim]i mult mai

bine afar` – nici nu [tii cât te va ajuta s` mai ie[i din camera asta.Cealalt` fat` o prinse de bra], implorator.– Nu vreau ca Hugh s` m` vad` ca pe o schiload`.– E doar pentru un timp, draga mea.– Poate, dar... Hugh nu poate suferi oamenii neputincio[i.– N-ai s` fii neputincioas`. Tocmai a[a nu vrem s` te sim]i. |n

câteva zile, \]i vom scoate gipsul [i-ai s` \ncepu s` mergi din nou.– Dar nu vreau s` m` vad` \mpins` cu scaunul rulant. Nu

vreau, nu pot...Ochii i se umplur` de lacrimi. Era atât de clar c` se tulburase,

\ncât Loren \ngenunche al`turi [i o cuprinse cu un bra] pe dup`umeri, promi]ându-i:

– Bine, atunci po]i s`-i explici asta medicului.– N-a[ putea s`-i explic... lui.Vocea Annettei suna \nfundat, c`ci \[i acoperise fa]a cu mâinile.

SOR~ MEDICAL~ 47

– N-ar \n]elege ce p`rere are Hugh despre... forma fizic`.Hugh e un om atât de activ, de când ne-am cunoscut f`ceammereu câte ceva \mpreun` – c`l`rie, schi, diverse jocuri...De-asta s-a [i \ndr`gostit de mine, pentru c`-i pl`ceau lucrurilepe care le f`ceam a[a. Iar acum... Poate c` n-am s` mai fiuniciodat` din nou activ` cu adev`rat. Nu-i a[a?

– Ascult`, draga mea, \i spuse Loren cu tandre]e. Ai suferit unaccident foarte grav [i, la drept vorbind, va trece un timp pân`s`-]i revii. Ai \ncredere \n domnul doctor Carruthers [i \n noi,ceilal]i, [i vom face tot ce e omene[te posibil pentru tine. Dar os` dureze câtva timp.

– Timp, repet` Annette, dezn`d`jduit`. {i... Hugh se vapomeni legat de o invalid`. N-o s` suporte, [i s-ar putea chiar s`m` urasc`.

– |n nici un caz. Te iube[te. N-ar putea fi atât de egoist, atâtde crud cu tine. Haide, doar [tii asta.

|ns`, chiar \n timp ce vorbea, Loren \[i aminti cât de crud [iegoist putea s` fie Hugh – [i, \n dezn`dejdea [i furia ei, uit` c`acea cruzime [i egoism fuseser` \ndreptate \mpotriva sa \ns`[i.

– Ascult`, insist` Annette, \ncepând s`-[i reverse toat`nefericirea [i temerile reprimate din acele s`pt`mâni deconvalescen]`, la scurt timp dup` ce ne-am c`s`torit, m-am\mboln`vit de pneumonie [i pe urm` am z`cut la pat câtevas`pt`mâni. {tiam c` nu m` poate suferi când sunt bolnav`. Of,ce proast` am fost – de ce n-am condus cu mai mult` aten]ie? Tunu po]i \n]elege un om ca Hugh. Mereu e pe picior de plecare,\i place s` fie activ [i vesel...

Se \ntrerupse.– Ai fost... ai fost vreodat` \ndr`gostit`?Cu]itul se r`suci \n inima lui Loren.

48 HERMINA BLACK

– Da, r`spunse ea. Dar...Spre u[urarea ei, chiar atunci se auzi o b`taie \n u[`.– Pot s` intru? \ntreb` glasul lui Robin.– Un minut, domnule.Loren \i puse Annettei \n mâini o batist` curat`, apoi se duse

\ncet spre u[`, l`sându-i timp s`-[i [tearg` lacrimile de pe obraji.Deschise u[a [i ie[i gr`bit` pe culoar, unde-i explic` repede luiRobin tot ce discutaser`, \ncheind cu cuvintele:

– Oricum, sunt sigur` c`-i face bine c` a m`rturisit totul.– Sigur c` da, s`r`cu]a de ea, fu Robin de acord. O.K., sor`,

n-am s` dau de \n]eles c` g`sesc ceva \n neregul`.

* * *

Dup`-amiaza [i prima parte a serii trecur` f`r` ca Hugh s`apar`, iar Loren, privind-o pe Annette cum devenea tot mainelini[tit`, fierbea \n sinea ei de furie. |n sfâr[it, dup` ce cioc`ni\ncet cu degetele \n u[` – semnalul prin care-[i anun]a\ntotdeauna sosirea – Hugh intr` calm [i netulburat.

– Iubitule! exclam` Annette, desf`când bra]ele. Ai lipsit atâtde mult!

– N-am putut ajunge mai devreme, p`pu[` – am pierdutavionul de diminea]`.

Se aplec` s-o s`rute.– Ai fost cuminte \n lipsa mea? Te-ai f`cut bine, e[ti din nou

\n putere?Deja se desprinsese din bra]ele ei, [i arunc` o privire

\ntreb`toare spre Loren.– S-a mai \ntremat pu]in, r`spunse ea repede.Hugh zâmbi, privind-o drept \n ochi.

SOR~ MEDICAL~ 49

– Sunt sigur. Nu mi-am f`cut nici o grij`, [tiam c` e \n mâini bune.Loren trase un scaun lâng` pat, iar Hugh se a[ez`. Ignorându-i

cuvintele, Loren \i zâmbi Annettei:– Acum, trebuie s` iei cel mai bun medicament, [i \n curând

ai s` te sim]i bine. Nu mai ai nevoie de nimic, pân` intr` \n gard`sora de noapte?

– De nimic.Annette cuprinse mâna so]ului s`u \ntre degetele ei slabe.– Poate sta oricât de mult vrea, nu-i a[a? Sora de noapte n-o

s` se supere?– Ascult`, p`pu[`, o \ntrerupse Hugh, n-am mâncat nimic de

când am plecat din Paris. Niciodat` nu pot mânca \n avion,mereu mi se face r`u. Mo[ul t`u o s` moar` de foame, dac` st`prea mult aici. {i-n plus, e aproape ora de culcare. Pot s` mai vinmâine diminea]`, devreme.

Annettei \i c`zu fa]a, dar r`spunse, f`când un efort s` par`vesel`:

– Bietul de tine! Doar nu po]i r`mâne nemâncat. |ns` mâinediminea]` nu po]i veni foarte devreme. Va veni domnul Calder,s` m` examineze – azi n-a fost, [i trebuie s` fiu sp`lat` [i aranjat`.

– Bine, atunci am s` vin dup` prânz, [i-am s` stau cât vrei tude mult, \i promise Hugh.

Ridicând ochii, \ntâlni privirea lui Loren, iar expresia ei denemul]umire rece \l f`cu s` ro[easc`.

– Nu a[a e cel mai bine, sor`?– Nu [tiu.Loren se \ntoarse spre Annette.– Acum te las, draga mea. Noapte bun`.Hugh se ridic` repede s`-i deschid` u[a [i, dând u[or din cap \n

semn de mul]umire, Loren trecu pe lâng` el f`r` s`-l mai priveasc`.

50 HERMINA BLACK

Mergând repede pe coridor, cu pumnii strâ[ni pe lâng` trup,fu cât pe ce s` se ciocneasc` de Kate, care tocmai ie[ea de labuc`t`rie.

– Fereasc`...! Ce s-a-ntâmplat, Loren? Arde undeva? S-a comisvreo crim`? Sau te-a c`lcat cineva pe b`t`tur`?

– N-am b`t`turi – draci am! replic` Loren.– Ei, nu ]i-i desc`rca aici, \n buc`t`rie e mai comod.Kate o trase dup` ea \n \nc`perea mic` unde se preg`teau

ceaiurile [i se sp`lau vasele mici. Hobbyul ei favorit era s` \nghit`cât mai multe ce[ti de ceai; le putea bea la orice or` din zi [i dinnoapte.

Loren accept` cea[ca pe care i-o umpluse, apoi \i povesti cele\ntâmplate.

– Hm, f`cu Kate, care era foarte p`trunz`toare. O fi iubind-ob`rb`]elul, dar tot un playboy e. Se plictise[te de moarte.

Fruntea lui Loren se \ncre]i de \ngrijorare.– Sper ca ea s` nu-[i dea seama. S`rmana, tocmai de-asta se

teme. Sunt c`s`tori]i doar de un an.|n acel moment, o sor` ap`ru \n u[`, strigând:– Connor! |mi dai [i mie o mân` de ajutor, \nainte s` pleci?– Sigur. A[teapt`-m`, Ruston, [i-o s` mergem la cin`

\mpreun`.Kate ie[i gr`bit`, iar Loren, r`mas` singur`, \[i termin` de

b`ut ceaiul, \ncruntat` \n continuare.Un playboy! Kate era o judec`toare de caractere mai

perspicace decât fusese ea – [i nu \nc`pea nici o \ndoial` c` [idoctorul Carruthers era la fel.

– Loren!Se r`suci repede de la chiuvet`, unde-[i cl`tea cea[ca [i

farfurioara.

SOR~ MEDICAL~ 51

Hugh st`tea rezemat de tocul u[ii. V`zându-l acolo, Lorensim]i un fior de durere – dar era doar o \mpuns`tur`, nu unjunghi, iar inima-i r`mase surprinz`tor de sigur`. Acela era so]ulAnnettei Derringham, care trebuia s` \n]eleag` c` o fat` bolnav`trebuia s` fie tratat` cu blânde]e – [i f`r` egoism.

Oare era capabil s` con[tientizeze asta? se \ntreb` ea.Hugh f`cu un pas gr`bit \nainte.– De-atâta timp, n-am avut ocazia s` te v`d \ntre patru ochi.Cu o not` t`ioas` \n tonul calm, Loren r`spunse:– |ntr-adev`r. M` bucur c` am prilejul s`-]i vorbesc \n seara

asta, \nainte de a pleca. Vreau s` [tiu ce p`rere ai despre cumprogreseaz` so]ia dumitale.

Tonul [i expresia ei, de o r`ceal` impersonal`, d`deauimpresia c` vorbea cu un om complet str`in. Dac` i-ar fi tras opalm` peste fa]`, Hugh n-ar fi putut s` fie mai descump`nit, iarobrajii i se \nro[ir`.

– So]ia... mea... repet` el cu un glas inexpresiv.– Da. Avem impresia c` doamna Derringham nu progreseaz`

atât de repede pe cât ar trebui. F`r` \ndoial`, e nelini[tit` dincauza rezultatelor finale ale accidentului. E foarte important s`-iias` din cap c` ai putea nutri vreo team` c` va r`mâne invalid`.

– {i nu e? \ntreb` scurt Hugh.– Numai dac` e l`sat` s` cread` asta. O po]i ajuta enorm;

chiar dac` nu va mai putea s` fac` toate lucrurile pe care le-af`cut \nainte, important este s` se conving` c` va fi din nous`n`toas` [i \n putere, [i c` ai nevoie de ea.

– Sigur c`-mi voi da toat` silin]a... sor`, replic` el. Biata fat`.Chiar dac` a fost vina ei – probabil conducea ca vântul, [i i-amatras \ntotdeauna aten]ia s` aib` grij` la volan – nici nu [tii ce r`u\mi pare pentru ea.

52 HERMINA BLACK

SOR~ MEDICAL~ 53

– Dar te rog s` nu-i sugerezi \n nici un fel c`-]i pare r`upentru ea, interveni Loren repede. Asta n-ar putea-o face decâts`-[i plâng` singur` de mil`. Convinge-o c` accidentul nu va aveanici o importan]`; d`-i de crezut c` abia a[tep]i s` fie iars`n`toas` [i puternic`, astfel \ncât s` pute]i face din nou toatelucrurile pe care le f`cea]i \mpreun` \nainte de a se \ntâmplaaccidentul.

– Am s` m` str`duiesc.Hugh râse scurt, aspru.– M` tem c` n-am stof` de actor. {i nici \n camera de suferin]`

a unei bolnave nu m` descurc prea bine. {tii c` nu pot suferibolile; nici pe-ale mele nu le suportam prea u[or – sau ai uitat?

Loren \i ignor` \ntrebarea.– De data asta, nu dumneata e[ti bolnav, spuse ea rece, ci o

fiin]` care depinde \n mod firesc de dumneata ca s`-[i recapetecurajul. A[a c`, te rog, \ncearc` s` ui]i de alergia dumitale labolnavi [i s` pari cât po]i de vesel [i de optimist.

– Desigur, am s` fac tot ce pot, promise el – dar Loren nusim]ea nici o sinceritate \n cuvintele lui.

Privind-o, Hugh sim]ea cum se schimbase, de[i amorul luipropriu \l \mpiedica s` accepte.

Prad` unui impuls insistent, spuse:– Loren, n-am venit dup` tine ca s` vorbim despre Annette.

Voiam s` [tiu dac` m-ai iertat.– Dac` te-am iertat? repet` ea. Nu-]i port nici o... ranchiun`,

dac` la asta te referi. A trecut mult de-atunci...– Nu chiar... atât de mult...– Destul de mult ca s` uit`m totul, cu siguran]`, nu?– Poate... Deci, e[ti atât de absorbit` de munc`, \ncât...

elimini complet rela]iile umane.

Obrajii lui Loren se \nro[ir` de furie, dar ochii \i r`maser` calmi.– }in la munca mea, desigur, r`spunse ea. Dac` so]ia

dumitale nu mi-ar fi pacient`, nici n-am discuta acum [i aici.}i-am vorbit ca sor` a ei; poate c` nu ]i-a[ fi spus atât de multe,dac` eram complet str`ini.

F`cu o scurt` pauz`, apoi ad`ug`:– |n fond, o iube[ti, [i n-ar trebui s`-]i fie dificil s-o convingi

c` nimic nu va schimba asta.– Normal, r`spunse Hugh cam \mbufnat, a[a cum Loren \[i

amintea perfect c` era capabil s` fie, când lucrurile nu mergeaupe placul lui.

– Asigur-o de asta [i b`t`lia e pe jum`tate câ[tigat`, mai spuseea. Noapte bun`.

|n timp ce trecea pe lâng` el, Hugh o prinse de mân`.– Nu pleca a[a. Nu suport s` te compor]i cu mine ca [i cum

a[ fi... nedemn s` m` atingi. {tiu c` m-am purtat oribil. Cât a[vrea s` te fac s` \n]elegi...

– Te rog, Hugh... r`spunse ea, \ncercând s`-[i smulg` mânadintr-a lui. N-are nici un rost. }i-am mai spus, a trecut... s-aterminat.

– Numai când m` vei ierta \ntr-adev`r. Trebuie...|i eliber` mâna repede, când u[a din cap`tul opus al

culoarului se deschise [i ap`ru Robin.– A, bun` seara, domnule doctor Carruthers, \l salut`

dezinvolt Hugh. Tocmai st`team de vorb` despre so]ia mea, cusora.

– Bun` seara, r`spunse Robin, mai degrab` politicos decâtcordial. M` bucur s` v`d c` a]i revenit.

Hugh zâmbi acru.

54 HERMINA BLACK

– Cam târziu, m` tem, dar am fost re]inut. Pot veni s` staupu]in de vorb` cu dumneavoastr`, mâine diminea]`?

– Asta voiam [i eu s` v` rog. Pe la dou`sprezece?– Mi-ar conveni de minune. Acum tocmai plecam. Destul de

târziu, dar am sim]it nevoia s` stau câtva timp cu ea.– Cu siguran]`, ar fi fost dezam`git` dac` nu venea]i.Cei doi ajunseser` \n capul sc`rii, iar Hugh arunc` o privire

\n urm`, spunând:– |]i mul]umesc, sor`. Noapte bun`.{i porni \n jos pe scar`, urmat de doctor.R`mas` pe loc, Loren sim]i c` mintea-i era cuprins` \ntr-un

tumult de furie [i dezn`dejde. Nu se \ndoia c` Robin, ie[ind dincamer` tocmai \n acel moment, \l observase pe Hugh ]inând-o demân`, iar repeziciunea cu care-i d`duse drumul f`cuse ca\ntregul episod s` fie [i mai b`t`tor la ochi. Doctorul Carruthersn-o \nvrednicise nici cu o privire, nici nu-i urase noapte bun`.Nu putea fi deloc mul]umit, cum n-ar fi fost nicisupraveghetoarea, s-o prind` pe una dintre surori \ntr-o situa]ieatât de intim` cu so]ul unei paciente.

– |mi pare r`u c` am \ntârziat atât, se scuz` Kate, intrând \nbuc`t`rie cu sufletul la gur`. Dumnezeule! Nici nu m` mir c`Haddond are nevoie de ajutor – pacienta ei cânt`re[te o ton`!Noroc c` nu trebuie s` fie operat` – domnului Calder i-ar lua ove[nicie s-o exploreze pe din`untru!

Dar, pentru prima oar`, umorul lui Kate nu provoc` nici oreac]ie din partea lui Loren.

– Du-te jos, \i spuse ea. M-am r`zgândit, nu mai m`nâncnimic de cin`. M` duc la culcare.

SOR~ MEDICAL~ 55

Capitolul 4

Indiferent de cusururile lui, \n urm`toarele zile dup`\ntoarcerea la Saint Philippe, Hugh Derringham \[i petrecu multtimp al`turi de Annette. Totu[i, de[i \nflorea \n prezen]a lui,Annette \nc` nu d`dea nici un semn de progres, [i deveni clar c`,de[i rotula ei r`nit` n-avea s-o mai supere mult pe viitor,leziunile interne nu se vindecaser` a[a cum ar fi trebuit.

Cu toate c` domnul Calder era un chirurg foarte bun, de ast`dat` nu-[i mai asum` r`spunderea s-o opereze din nou f`r` acere [i alt` opinie. A[a c`, un mare doctor din Londra, carefusese cândva [eful lui Calder – unul dintre acei chirurgi pe carenu-i intereseaz` titlurile sau publicitatea, ci numai munca pecare o au \n sânge – fu chemat [i veni f`r` \ntârziere.

De[i \i spuseser` Annettei c` domnul Calder chema doar unprieten s-o examineze, [i nu exista nici un motiv de \ngrijorare,biata femeie se sperie de moarte.

Dar, când marele chirurg sosi, \nalt, cu ochi foarte alba[tri [ip`rul \ncepând s` i se arginteze la tâmple, Annette sim]i c`-irevenea din nou \ncrederea.

– Dac` acest om nu poate s` m` vindece, nimeni din lume nupoate, \i spuse ea lui Loren, dup` aceea.

– O s` te vindece, \i promise Loren. A avut pacien]i \n spitalulunde am \nv`]at eu [i face adev`rate minuni; dar re]ine ce ]i-aspus: s` nu te-a[te]i s` fie totul \n regul` doar \n câtevas`pt`mâni. Va fi nevoie de timp [i de r`bdare din partea ta.

Dar Annette, trecând peste toate temerile, era \ntr-al nou`leacer. Avea s` se vindece, chiar dac` trecea mult timp, [i numai astaconta.

* * *

A doua opera]ie avu un succes incontestabil. Dup` aceea,urm` procesul greu [i dureros al refacerii.

|ntr-o zi, când Loren tocmai \[i luase pantofii de la reparat, se\ntâlni \n scuarul satului cu doctorul Robin Carruthers, carefusese [i el s` examineze un pacient.

– Am discutat azi cu domnul Derringham, o inform` el. Segânde[te s` \nchirieze o vil` – probabil ai observat-o pe cea aflat`\n partea cealalt` a satului, la dou` mile distan]`. I-am spus c` arfi o idee extrem de bun`. So]ia lui, cum nu mai e nevoie s`-]ispun, a ajuns \n acea faz` a convalescen]ei când pacientul devine„con[tient c` e \n spital“, [i o tulbur` gândul c` e \nconjurat` deal]i bolnavi.

Apoi v`zu pantofii pe care Loren \i ]inea de [ireturi.– D`-mi-i s` ]i-i duc eu, sor`, spuse el, \ntinzând mâna.– A, nu... mul]umesc...Loren ro[i, retr`gându-[i mâna cu pantofii – iar când \i \ntâlni

privirea amuzat`, sim]i spre propria ei dezn`dejre [i oroare c`ro[ea.

SOR~ MEDICAL~ 57

– D`-mi-i, sor`.{i Robin \i lu` cu un gest ferm, vârându-[i-i sub bra]. Apoi

continu`:– I-am spus lui Derringham c` so]ia lui va avea nevoie de

examene medicale regulate timp de \nc` dou` luni cel pu]in, [ic` aerul de-aici e ideal pentru ea. Dac` r`mâne \n apropiereaspitalului f`r` s` fie internat`, probabil se va \nzdr`veni mairepede. I se va trezi din nou pofta de via]`. Totu[i, nu poatepleca mai devreme de dou` s`pt`mâni.

Apoi, când Loren \l privi cam nesigur`, o \ntreb`:– Nu e[ti de acord?Nu ea avea c`derea s` fie de acord sau nu cu ceea ce

considera doctorul Carruthers c` era cel mai bine pentrupacient`, dar \ntrucât discu]ia p`rea destul de neformal`, \ir`spunse cu sinceritate:

– M` gândeam doar... c` sper s` n-o lase singur` cuservitorii.

– M-a asigurat c` nu va mai pleca. Sunt de acord c`-i va facebine s` vad` mai mul]i oameni – cu condi]ia s` n-o oboseasc`. |nprima s`pt`mân`, va avea nevoie de o sor` care s` se ocupe deea diminea]a [i seara. Nu ne putem lipsit de dumneata atât demult \ncât s` te l`s`m s` te duci ca intern`, dar va trebui s`-]i facitimp pentru acele vizite. Conteaz` enorm de mult pe dumneata[i, cum din fi[ele dumitale medicale reiese c` se tulbur` u[orbiata fat` are o oarecare tendin]` spre isterie, dup` toate princâte-a trecut, o schimbare prea brusc` a programului ar puteas-o afecteze negativ.

Loren d`du din cap:– Am s` m` duc, desigur, dac` domni[oara

supraveghetoare...

58 HERMINA BLACK

– A, team` mi-e c` domni[oara supraveghetoare va trebui s`se lipseasc` de dumneata. Oricum, pân` atunci mai sunt dou`s`pt`mâni.

Apoi schimb` subiectul, \n stilul lui caracteristic:– Ia spune-mi, te-ai acomodat bine aici? Nu-]i mai e dor de

Londra?– Nici nu m-am mai gândit la Londra.M`rturisirea o surprinse chiar [i ea \ns`[i, f`când-o s` râd`

cam nesigur.– Cred c` datorit` mun]ilor; m` fac s` m` simt... desprins` de

lume.– Ca \ntr-o \nchisoare? remarc` Robin.– A, nu! Dincolo de ei e marea, care nu-mi d` o senza]ie de

claustrare.– |ntr-adev`r, marea poate fi traversat` oricând – chiar [i

\not.Râser` amândoi, dup` care Robin ad`ug`:– Dar s` nu te prind c` fugi \not de la noi. N-am timp s` vin

dup` dumneata.Vorbea pe un ton firesc, dar inima lui Loren tres`ri [i \ncepu

s` galopeze cu o vitez` pe care panta abrupt` a drumului nup`rea s-o justifice – doar dac` nu cumva avea nevoie [i ea de uncontrol medical. Totu[i, reu[i s`-[i p`streze vocea, cândr`spunse:

– Nu cred c` e vreun risc s` fug – nici pe mare, nici pe uscat.M` simt... mult prea fericit` la Henry Durand.

Robin cobor\ privirea spre fermec`torul profil aflat la nivelulum`rului s`u. Loren se uita drept \nainte, unde ap`ruser`por]ile castelului, str`lucind \n soare.

SOR~ MEDICAL~ 59

|n timp ce-i deschidea poarta, f`cându-i loc s` intre \naintealui, Robin avu senza]ia c` tocmai se \ncheiase un scurt [i pl`cutinterludiu din via]a lui agitat` – ca o melodie pe care o auzisefluierat` \n treac`t, a c`rei ging`[ie r`mâne \n minte, de[i notelesunt greu de rememorat.

– V` mul]umesc... murmur` Loren [i-[i continu` gr`bit`drumul spre spital.

Tocmai ajunsese la treptele de la intrare, când \i auzi glasulstrigând-o:

– Sor`! Pantofii...Se \ntoarse, \n timp ce Robin continua:– Dac`-i la[i la mine, am s` uit unde i-am pus.– Ierta]i-m`. V` mul]umesc... foarte mult, spuse Loren, \n

timp ce lua pantofii din mâna lui, sperând s` nu se aud` c`vorbea aproape cu respira]ia t`iat`.

– Mi-a f`cut pl`cere.{i, schi]ând zâmbitor un gest de salut, Robin se \ndep`rt`

spre aripa nou`.

* * *

Nici Loren [i nici Robin nu aveau idee c` micul episod de petrepte fusese observat – altfel poate s-ar fi gândit s` priveasc`spre fereastra de la cabinetul supraveghetoarei.

Dar \ntâmplarea f`cuse ca Frances, ocupat` la birou, s` seridice s` ia o carte pe care voia s-o consulte. Tocmai o scosesedin biblioteca de lâng` fereastr` când, privind afar`, \ncremeni lavederea lui Robin care tocmai \i d`dea \napoi lui Loren pantofiipe care-i adusese.

|n urm`toarele momente, pe când cei doi conversau cu ointimitate prietenoas` de care nici unul dintre ei nu era pe

60 HERMINA BLACK

deplin con[tient, Frances continu` s`-i priveasc`, neputând s` ledisting` cuvintele, ci numai murmurul sc`zut al glasului profundal lui Robin, [i zâmbetul fetei – oarecum foarte diferit deexpresia rezervat` pe care supraveghetoarea i-o v`zuse\ntotdeauna.

Apoi Loren intr`, iar Frances se \napoie la birou, a[ezându-sela loc. Cu buza de jos prins` \ntre din]i, privi \ncruntat` sprecartea pe care o pusese pe mapa de birou. Uitase de ce aveanevoie de ea. Ce cocea fata aia? De unde veniser`, ea [i Robin?Era clar c` el \i dusese tot drumul pantofii pe care i-i d`duse\napoi la desp`r]ire.

|n ultima vreme, Frances \ncepuse s` ajung` la concluzia c`nu avea de ce s`-[i fac` griji – Robin nici nu s-ar fi gânditvreodat` s` se \nsoare. Iar \n spital nu era nici o femeie care s`par` c` ar fi pus ochii pe el.

Dar poate se \n[elase \n privin]a lui Loren Ruston? Sau eraposibil ca Robin s` manifeste [i un interes neprofesional fa]` detân`ra sor`? De când venise acolo doamna Derringham, el [iRuston fuseser` destul de des \mpreun`.

Totu[i, aceste suspiciuni nu f`ceau decât s-o pun` pe Frances\n alert`, nimic mai mult. O simpatiza \n mod neobi[nuit peLoren [i \n nici un caz nu voia ca spitalul s` se lipseasc` deserviciile unei surori atât de bune. Era dispus` s` a[tepte [i s`vad` – dar, dac` ceea ce vedea era cât de cât nelini[titor, fatatrebuia s` plece.

Nici o clip` nu-i trecu prin minte lui Frances, atât deobi[nuit` s` trag` sforile [i s` manipuleze oamenii astfel \ncâttotul s` ias` cum voia ea, c` se putea ivi o problem` care nu eraatât de simplu de rezolvat.

SOR~ MEDICAL~ 61

* * *

Dou` zile mai târziu, intrând dup`-amiaza \n camerapacientei sale, Loren o g`si pe Annette cu fa]a sc`ldat` delacrimi, \n timp ce Hugh privea posomorât pe fereastr`.

– Bun` ziua! salut` ea. Dar – ce v`d? Lacrimi, iubito? Ce s-a\ntâmplat?

{i, aplecându-se spre fata care plângea:– Nu se poate una ca asta, s` [tii – dac` te nec`je[ti, ai s`

regresezi mult.– {tiu. Sunt o proast`, dar... Of, [i sunt a[a de nefericit`! se

tângui Annette.Hugh, care se \ntorsese, ridic` din umeri.– M` tem c` eu sunt de vin`.P`rea mai mult bosumflat decât sp`[it.– |n regul`, Annette, pentru numele lui Dumnezeu, nu te

\mboln`vi pentr-o nimica toat`. N-am s` mai plec nic`ieri.– Cred c` ar fi mai bine s` r`mânem pu]in singure, spuse

Loren cu r`ceal`.– S` m` \ntorc, iubito? \ntreb` Hugh.Annette \[i trase nasul, [tergându-se la ochi.– Numai dac` vrei.– Of, Doamne!{i Hugh ie[i, \nchizând u[a – f`r` zgomot, dar cu un gest mai

categoric decât ar fi fost cazul.Acest lucru o f`cu pe Annette s` izbucneasc` iar \n suspine,

iar Loren, dându-[i seama c` numai de compasiune nu aveanevoie, \i spuse pe un ton blând dar sever:

62 HERMINA BLACK

– Dac` mai continui a[a, va trebui s` chem doctorul.– Nu! O, nu!Annette f`cu un efort s` se controleze, iar când Loren \i aduse

sedativul pe care-l preparase \n grab`, \l b`u ascult`toare.Reie[ea c` Hugh sugerase ca, imediat ce Annette se instala \n

vil`, cu „cineva care s` vad` de ea“, el s` se duc` \n Anglia; s` sevad` cu ai lui [i s` se ocupe de alte câteva probleme. Se apropiauprezent`rile de cai, [i voia s` le arunce o privire.

– }i-am spus c` nu suport` bolile, se plânse Annette, nefericit`.– Prostii, draga mea, o contrazise Loren. Nu [i-a mai v`zut

familia de când v-a]i c`s`torit. |n fond, e mo[tenitorul tat`lui s`u[i \ntotdeauna [i-a petrecut un anumit interval de timp \nDevonshire.

Annette o privi surprins`.– De unde [tii?Loren ezit`. Abia acum \[i d`du seama c` Annette nu [tia

absolut nimic despre faptul c`-l cuno[tea pe Hugh dinainte –nici m`car c` \i fusese pacient.

– P`i... a[a am \n]eles, r`spunse ea cu voce nesigur`.– Da... cred c` ai dreptate, recunoscu Annette. Dar... Nu

vreau s` fiu egoist`; [i chiar dac` sunt, nu vreau s` plece f`r`mine, Loren.

|ncepuse de mult s` i se adreseze pe numele de botez.– Tu nu \n]elegi, scumpo. Surorile lui, to]i cunoscu]ii, fac

lucrurile care-i plac lui cel mai mult. Crezi c` n-o s` m` comparecu fetele care-[i tr`iesc toat` via]a \n [a? Fete s`n`toase,puternice, [i b`rba]i care c`l`resc din r`sputeri, [i sar pesteobstacole, [i vâneaz` tot sezonul. E firesc s` vrea s` scape demine – o invalid` neputincioas`, bun` de nimic...

SOR~ MEDICAL~ 63

– Termin`!Loren o lu` ferm de mâini.– A[a n-ai s` te faci mai bine.– Niciodat` n-am s` m` fac mai bine. L-am \ntrebat clar pe

doctor, azi-diminea]`. I-am cerut s` nu m` mint`. Mi-a spus c`trebuie „s` am r`bdare“ – c`, desigur, o s`-mi revin \n putere...Mai bine muream, mai bine muream! Niciodat` n-am s`-l mai pot\mbr`]i[a pe Hugh, [i... \l iubesc atât de mult... mai mult decâtm-a iubit el vreodat`. L-am dorit din clipa când l-am v`zut. Eramhot`rât` s`-l fac s` ]in` la mine. Iar acum, lucrurile care l-au f`cuts` ]in` la mine nu vor mai exista...

– Fii sigur` c` nu vor mai exista, dac` o ]ii mult a[a. {i acum,fii cuminte...

Annette \[i consumase toat` energia. Se rezem` de perne,epuizat`, [i ochii i se \nchiser`, tranchilizantul \ncepând s`-[ifac` efectul.

Convins` c` pentru un timp totul avea s` fie \n regul`, [ihot`rât` ca, atunci când se trezea Annette, s` fac` ceva pentru ao ajuta s` uite de necaz, Loren ie[i.

Când o v`zu, Hugh, care st`tuse pe un scaun de pe culoar, se ridic .̀– S` intru...? \ntreb` el, cu un zâmbet cam nesigur.– |n nici un caz. O s` doarm` un timp – sper.Privindu-l, atât de calm [i de indiferent, deloc tulburat de

rezultatul monstruoasei lui sugestii de a pleca, l`sându-[i so]iabolnav` singur` \n timp ce el se distra, Loren sim]i c` \nnebuneade furie.

– Z`u a[a, Hugh – e[ti cel mai egoist [i lipsit de tact om pecare l-am cunoscut \n via]a mea.

– De ce? \ntreb` el. Fiindc` mi-e imposibil s` r`mân legatlâng` patul de suferin]` al Annettei, uitând de orice alte prob-leme? Cred c` ]i-a spus...

64 HERMINA BLACK

Chiar atunci, liftul \ncepu s` coboare, iar Loren, [tiind c`aducea un pacient din sala de opera]ie, \[i d`du seama c` nuputea continua discu]ia cu Hugh \n toat` agita]ia care avea s` sestârneasc` pe culoar. Ridicând privirea, \ncruntat`, v`zu c` u[acamerei de vizavi era deschis` [i, amintindu-[i c` era neocupat`,\i f`cu semn \ntr-acolo.

– Vino aici, \l chem` ea scurt. Avem de discutat.Urmând-o \n`untru, Hugh vru s` \nchid` u[a, dar Loren \i

spuse t`ios:– Las-o deschis`, te rog.Hugh zâmbi.– Nu cumva ]i-o fi fric` s` r`mâi singur` cu mine?F`r` s`-i ia \n seam` cuvintele, Loren \l privi \n fa]`, cu

mâinile pe lâng` trup, spunându-i hot`rât`:– Lucruri ca acesta care s-a \ntâmplat \n dup`-amiaza asta \i

fac foarte r`u Annettei. }i-am mai spus [i \nainte cum gânde[te.Nu-]i dai seama c`, dac` n-o aju]i s` fie sigur` de iubirea ta, nuva dori s` se \ns`n`to[easc`? Praful o s` se-aleag` de toat` muncamedicilor.

– Din câte \n]eleg, i-o \ntoarse Hugh, \n mare parte s-a [i alespraful.

– Ce vrei s` spui?– P`i, Carruthers mi-a spus sincer c`, dac` nu se \ntâmpl` o

minune, n-o s` mai poat` fi niciodat` atât de activ` pe cât era. |norice caz, mai avem de a[teptat \nc` un an, sau chiar mai mult,pân` va fi vreo speran]` de a \ncepe s` revin` la normal...Ascult`, Loren, continu` el, pe un ton defensiv. Sunt gata s` factot ce pot, dar am [i eu nevoie de pu]in` libertate. Am acceptats` stau un an \n America. Pe urm`, am acceptat s` vin \n Fran]a,

SOR~ MEDICAL~ 65

\nainte de a merge acas`. Nu [tiu din ce motiv, tot voia s` amâne\ntâlnirea cu ai mei – adev`rul e c`-i \ngrozitor de geloas`...

Apoi, con[tient de privirea neab`tut` a lui Loren, f`cu bruscun gest de furie \nfrânt`.

– N-ai decât s` te ui]i a[a la mine – ]i-am mai spus, nu-s f`cutca s` stau la c`p`tâiul bolnavilor. {tiu c` n-am avut tact, dartrebuie neap`rat s` m` duc pentru un timp \n Anglia, [i m-amgândit c` era mai bine s-o preg`tesc...

– Ar fi fost mai bine s` a[tep]i, i-o retez` Loren. }ine mintec`, pe lâng` [ocul accidentului, a mai trecut [i prin dou` opera]iifoarte grele. {i-n plus, detest` ideea de a fi bolnav` la fel de multca tine! {i trebuie s` suporte. Dac` e neap`rat` nevoie, mai binedu-te acum, pentru scurt timp, [i \ntoarce-te \nainte de a seexterna de-aici, peste zece zile.

– Adic` tocmai la timp ca s` preiau [tafeta dup` ce v` sp`la]ivoi pe mâini de ea! Nu cred c-am s` fiu prea bun la treaba asta.

|n glasul lui se sim]ea o not` clar` de frustrare.– Ce situa]ie! Cine-a spus vorba aia, c` [tim ce suntem, dar nu

[tim ce-am putea fi? Nici \n cele mai n`stru[nice visuri ale melenu m-am a[teptat c-ai s`-mi ]ii predici \n favoarea Annettei,tocmai tu! Trebuie s` spun c` te-ai purtat minunat cu ea.

Era, \ntr-adev`r, un om extraordinar de imprevizibil! |ncet,Loren r`spunse:

– Annette e pacienta mea. Pe lâng` c` ]in la ea...– }ii la Annette – tu!Loren tocmai pornise spre u[`, când curentul de la fereastr`

o f`cu s` se trânteasc`, [i se pomeni fa]`-n fa]` cu Hugh, care-it`iase calea.

– E nevoie s`-]i spun ce minunat` e[ti? o \ntreb` el. Orice alt`fat` \n locul t`u ar fi urât-o.

66 HERMINA BLACK

– Te rog, Hugh...|ncerc` s` treac` pe lâng` el, dar Hugh o prinse de bra].– Loren! Crezi c` nu m-am uitat la tine [i nu m-am... urât pe

mine \nsumi? Trebuie c-am fost nebun...– Las`-m` s` trec, te rog! \i ceru ea, \ncercând s` se elibereze.Hugh \i d`du drumul [i, \ntorcându-se spre u[`, puse o mân`

pe clan]`, dar f`r` a \ncerca s-o apese.– Nebun, repet` el cu \nver[nare. Cred c` [i dac` nu te

re\ntâlneam, mi-a[ fi dat seama pân` acum ce gre[eal`\ngrozitoare [i tragic` am f`cut.

– Trebuie s` ne suport`m propriile gre[eli, r`spunse incisiv Loren.Hugh râse scurt.– A, nici o grij`, pe-ale mele mi le suport! Dar ascult`-m`

m`car acum...– Nu.Era atât de dezgustat`, \ncât nu voia decât s` pun` cap`t

\ntrevederii mai repede. |ntinse mâna, voind s` s-o dea pe-a lui\napoi [i s` deschid` u[a, apoi \[i d`du seama, prea târziu, degre[eal`. Hugh o cuprinse \n bra]e, tr`gând-o spre el.

– Indiferent dac` am c`zut \ntr-o curs` pe care singur mi-o\ntinsesem, sau m-a ademenit altcineva, adev`rul r`mâne c`,orice-am f`cut, acum [tiu c` tu, numai tu, e[ti cea care conteaz`pentru mine. Dragostea mea...!

Loren \ntoarse capul, astfel c` buzele lui \i atinser` doarobrazul, \n timp ce se zb`tea s` scape.

– Ai \nnebunit? \l \ntreb`. Hugh... d`-mi drumul... Au!O tr`sese destul de departe de u[` pentru ca aceasta s` aib`

loc s` se deschid` – [i, când se d`du de perete, Loren v`zu \nfa]a ei ochii reci [i uimi]i ai lui Francis Carruthers.

* * *

SOR~ MEDICAL~ 67

La fel de repede pe cât o luase \n bra]e, Hugh \i d`du drumul.Instinctiv, Loren \[i ridic` mâinile tremur`toare la bonet`, \n timpce vocea indignat` a supraveghetoarei [fichiuia prin aer ca un bici.

– Fii bun` [i vino imediat \n cabinetul meu, sor`.Apoi, Frances se \ntoarse [i se \ndep`rt`.Loren o z`ri pe Kate stând pe culoar, cu ochii rotunji]i de

oroare. Slav` Domnului! Pe lâng` Kate, \n apropiere nu p`rea s`mai fie nimeni.

Frances disp`ruse, când Hugh o ajunse pe Loren din urm`, \ncapul sc`rii.

– Loren! Vin [i eu cu tine. Pot s` explic.Se \ntoarse spre el, cu furie.– R`mâi aici! N-ai provocat destule probleme? \ntreb` ea

printre din]i.{i cobor\ \n fug` scara, orbit` de dezn`dejde.|n holul de jos, fu cât pe ce s` se ciocneasc` de sora Connor,

care o prinse de bra]e, \ntrebând-o ce Dumnezeu se \ntâmplase.– O urgen]` nea[teptat`?– Nu, r`spunse Loren, \ncercând s`-[i revin`.

Supraveghetoarea... m-a chemat...– Eu \n locul t`u mi-a[ aranja p`rul \nainte s` intru, o sf`tui

sec sora Connor.De[i era alb` ca hârtia când b`tu la u[a supraveghetoarei,

Loren \[i aranjase \ntre timp ]inuta [i reu[ise s`-[i recapetecalmul – \n aparen]`.

A[ezat` la birou, Frances o privi lung, cu gura strâns` \ntr-oliniu]` scurt` [i dreapt`.

– |mi da]i voie s` v` explic, domni[oar` supraveghetoare, v`rog? \ntreb` Loren, f`când eforturi s`-[i controleze vocea.

– De ce erai \nchis` \n camera aceea \mpreun` cu so]uldoamnei Derringham? \ntreb` Frances, pe un ton \n`bu[it de

68 HERMINA BLACK

mânie. N-ai face decât s`-]i pierzi timpul – [i pe al meu, sor`. Amcompletat un cec cu salariul pe o lun`. Poftim. Sper c` po]i s`-]ifaci baajele [i s` p`r`se[ti spitalul \n maximum o or`.

Privind-o pe femeia aceea tare ca fierul [i rece ca ghea]a,Loren \n]elese c` degeaba ar fi \ncercat vreun apel. Totu[i,oroarea o ]inea \ncremenit` pe loc, c`utându-[i disperat`cuvintele cu care s` se apere.

– N-ai auzit? insist` Frances. Ia-]i banii [i pleac`.Nici dac` i-ar fi vorbit unei servitoare care se f`cuse de râs,

tonul ei n-ar fi putut s` fie mai jignitor.Loren, ro[ie \n obraji, \[i reg`si dintr-o dat` darul vorbirii.– V` rog s` m` asculta]i, domni[oar` supraveghetoare.

Trebuia s` vorbesc cu domnul Derringham despre so]ia lui.Tocmai cobora un caz din sala de opera]ie. Nu puteam r`mânepe culoar, a[a c`...

Se \ntrerupse, când u[a din spatele ei se deschise [i Robinintr` gr`bit.

– Scuz`-m` c` dau buzna, Frances. Sora Connor mi-a spus c`sora Ruston e aici. Sor`, vrei s` te duci...

– Sora nu mai e de serviciu, \l \ntrerupse rece Frances.P`r`se[te spitalul \n dup`-amiaza asta. Am concediat-o.

– Ai concediat-o!Robin se uit` de la sora lui la fata zvelt`, alb` la fa]`, [i \napoi

la Frances.– Ce Dumnezeu vrei s` spui?Glasul lui, de obicei atât de muzical, devenise acum

neobi[nuit de t`ios.– E imposibil ca sora Ruston s` plece acum...– Sora Ruston pleac`!Frances nu-[i mai putu st`pâni furia.

SOR~ MEDICAL~ 69

– |mi vei permite s` hot`r`sc singur` \n leg`tur` cu person-aul medical. |n orice caz, refuz s-o mai p`strez \n func]ie peaceast` tân`r` femeie. Este concediat` pentru conduit`dizgra]ioas`, \n timpul programului.

– Cred c` trebuie s` existe o explica]ie, spuse cu r`bdareRobin. Nu mi-o pot imagina pe sora Ruston comportându-sedizgra]ios.

Bazându-se pe ceea ce v`zuse cu ochii ei, Frances avea totdreptul s` fie revoltat`; pentru ea, faptul c` Robin \i c`lca func]ia\n picioare \n fa]a acelei fete dezgust`toare [i necinstite eraultima pic`tur`.

– |ntâmpl`tor, am g`sit-o \nchis` \ntr-un dormitor, dar\mpreun` cu so]ul doamnei Derringham, care o s`ruta, \i spuseea. Nu cred c` po]i g`si vreo scuz` pentru a[a ceva...

Nici dac` i-ar fi tras o palm`, Robin n-ar fi fost mai [ocat. Darstupefac]ia nu i se citi pe chip decât o clip`.

– Domnule doctor Carruthers!Loren se \ntoarse spre el, cu un gest implorator.– Mi-e... foarte dificil s` explic. Recunosc c` am f`cut o

prostie, o prostie de neiertat, dar tocmai i-am spus domni[oareisupraveghetoare... vorbeam cu domnul Derringham despre so]ialui. Fusese foarte tulburat`...

– {tiu, o \ntrerupse Robin. S-a trezit [i voiam s` te duci la ea.– Ar fi [i mai tulburat` dac` ar [ti ce s-a \ntâmplat! interveni

acid Frances. Te rog s` pleci, sor` Ruston.– |mi pare r`u, domni[oar` supraveghetoare.Oricât era de \nv`]at` s` respecte disciplina, Loren nu avea de

gând s` accepte decizia superioarei sale f`r` a lupta m`car s`-[isalveze onoarea profesional`.

– Trebuie s` m` l`sa]i s` vorbesc, insist` ea. Am dreptulelementar s` m` ap`r.

70 HERMINA BLACK

– N-ai absolut nici un drept s` discu]i cu mine, replic`Frances. Fii bun` [i ie[i. }i-am spus ce aveam de spus, [i refuz s`mai continuu discu]ia.

– Nu vreau s` discut.Loren arunc` o privire rug`toare spre Robin.– Nu vreau decât s` spun ce s-a \ntâmplat. Dac` [i dup` ce m`

asculta]i va trebui s` plec, m`car am dreptul ca mai \ntâi s` m`ap`r.

– Are dreptate, Frances.Tonul lui Robin era complet impersonal [i, când \l privi din

nou, Loren v`zu c` fa]a \i ar`ta ca o masc` lipsit` aproape deorice expresie.

– Prea bine, ridic` furioas` din umeri Frances. Spune ce ai de zis.Loren, \ns`, sim]ea nevoia s` i se adreseze acelui b`rbat \nalt

[i nep`s`tor, care dintr-o dat` p`rea s` fi devenit un str`in.– Dup` cum am mai spus, relu` ea, \n timp ce vorbeam cu

domnul Derringham pe coridor, a venit un caz din sala deopera]ie, iar eu – f`r` s` m` gândesc, dup` cum \mi dau acumseama – l-am chemat \n camera aceea. U[a era deschis`, darcurentul a trântit-o f`r` ca eu s` observ. {i atunci... domnulDerringham [i-a pierdut capul [i a \ncercat s`... s`...

– S` te s`rute, complet` Frances. A fost pentru prima oar`,sor`? Mi se pare foarte improbabil s`-[i fi „pierdut capul“ f`r`nici o \ncurajare.

– Nu l-am \ncurajat \n nici un caz, r`spunse Loren, ridicândpu]in b`rbia. E ultimul lucru pe care l-a[ face vreodat`. Dar...

Se \ntrerupse, nefericit` [i, dându-[i seama cât deneconvig`tor suna pledoaria ei, izbucni:

– Adev`rul este c` Hugh Derringham [i cu mine am fostcândva logodi]i, dar de ce o fi considerat c` asta poate fi o scuz`

SOR~ MEDICAL~ 71

ca s` fie... atât de insolent \ncât s` cread` c` mai poate fi ceva\ntre noi, numai el ar fi \n stare s` explice.

Se opri, cu r`suflarea t`iat`. Pentru moment, uitase de ceicare o ascultau. Nu era con[tient` decât de un sentiment brusc,aproape cople[itor, de libertate. Timp de atâtea s`pt`mâni, nu-[id`duse pe deplin seama cât de total se vindecase de orice urm`a sentimentelor ei pentru Hugh. Acum, \ns`, ultimele resturi aledurerii cu care-[i amintise de trecut erau moarte [i \ngropate.

O privi din nou pe Frances.– Indiferent dac` m` crede]i sau nu, Hugh este ultimul om de

pe p`mânt pe care l-a[ \ncuraja s`-mi fac` vreodat` curte – \norice \mprejur`ri.

|nainte ca sora lui s` spun` ceva, Robin vorbi repezit:– Foarte bine, sor`. Acum, du-te \napoi la pacienta dumitale,

te rog.{i, ducându-se la u[`, i-o deschise, dup` care a[tept` s`

treac`.|n timp ce ie[ea, Loren ridic` privirea, iar inima i se strânse.

Nu vedea \n ochii lui nici \n]elegere, nici prietenie.Poate c` era de aceea[i p`rere cu supraveghetoarea, crezând

c` Hugh n-ar fi mers atât de departe f`r` \ncurajarea ei. Saupoate se sup`rase pe ea, spunându-[i c` din cauza propriei einechibzuin]e se produsese acea situa]ie penibil`.

Când auzi u[a \nchizându-se \n urma ei, Loren avu senza]iac`, o dat` cu acea u[`, Robin \i \nchisese [i orice cale spre\ncrederea lui.

Cu câteva minute \n urm`, se bucurase \n chip straniu s`descopere c` era liber`, dar acum nu mai era decât con[tient` deo pustiitoare singur`tate.

72 HERMINA BLACK

Capitolul 5

Robin se \ntoarse \n camer`, privindu-[i sora.– |mi pare r`u, Frances, spuse el, dar mi-e imposibil s` las

pacienta f`r` sora Ruston \n momentul de fa]`.Sora lui \i r`spunse furioas`:– E de neiertat c` te amesteci a[a. Dac` fata asta \[i \nchipuie

c` a schimbat ceva spunând pur [i simplu c` a fost logodit` cuHugh Derringham, se \n[al` amarnic. {i tu la fel. Refuz s`-i maipermit s` r`mân` o singur` zi \n personalul meu.

– O s` r`mân`, declar` el ferm, [i ai s-o p`strezi – oricum, celpu]in pân` când doamna Derringham se va sim]i destul de bineca s` se descurce f`r` ea. Iar `sta, draga mea, m` tem c` e ultimulmeu cuvânt.

Frances nu mai fusese \n via]a ei atât de furioas`; era cu atâtmai revoltat`, cu cât era furioas` [i pe sine \ns`[i pentru c`fusese a[a de slab` \ncât s` se \n[ele atât de amarnic, cum credeaacum, \n privin]a caracterului lui Loren.

– Nu po]i crede c`, dac`-i permi]i s` r`mân` [i s-o \ngrijeasc`\n continuare pe doamna Derringham, pân` la urm` n-o s` ias`

cu scandal! protest` ea. Fata aia e nebun` dup` so]ul ei. Simplulgând c` se poate uita la alta ar omor\-o. Chiar dac` Ruston spuneadev`rul când declar` c` nu-i mai pas` de el, se vede clar c` n-aterminat el cu ea. Nu, Robin. Spre binele tuturor, trebuie s`plece. De[i nu ]i-am spus niciodat`, continu` ea repede, am aflatde la Hilda c` sora Ruston a avut o leg`tur` amoroas` extrem denefericit`; c` b`rbatul pe care-l iubise s-a \nsurat cu alta, iar ea aplecat din Anglia tocmai ca s` nu-l mai vad` niciodat`. E clar, asta\nseamn` c` \nc` mai ]ine la el. E aici doar de dou` luni [i ceva.De ce s` se fi schimbat?

Lui Robin \i venea s` r`spund`, de-a dreptul violent: fiindc`nu e genul de fat` care s` aib` o rela]ie ilicit` cu un b`rbatc`s`torit – mai ales când so]ia lui e propria ei pacient`. |nschimb, spuse doar atât:

– Am s` discut cu Derringham.Frances \l privi exasperat`.– {i la ce crezi c-o s` foloseasc` asta?– |l va opri s-o mai persecute pe sora Ruston.|[i ]inea gura strâns`, iar Frances \n]elese c` [i-ar fi pierdut

vremea de poman` dac` \ncerca s` mai discute cu el. Se ridic` \npicioare, cu o exclama]ie nervoas`.

– Nu z`u! Parc-ai fi copil. Dac` `[tia doi s-au iubit odat`,\nseamn` c` \nc` se mai iubesc. Nu m` las deloc am`git` deRuston, care d` toat` vina numai pe el. {i n-am timp s` maidiscut acum problema asta. Ai ales de bun`voie s`-mi sfidezipublic autoritatea.

– Cred c-a[ fi reu[it s-o fac [i mai diplomatic, recunoscu el,dar m-ai luat prin surprindere, [i trebuia s` m` gândesc lapacienta mea. Fii rezonabil`, Fran.

|i puse o mân` pe um`r, zâmbindu-i cu triste]e.

74 HERMINA BLACK

– {tiu mai multe despre cazul `sta decât [tii tu. |]i repet:Loren Ruston e o sor` excep]ional de bun`, iar doamnaDerringham se bazeaz` pe ea cu trup [i suflet, a[a c` e absolutnecesar s` r`mân` aici.

Dar Frances n-avea de gând s` se lase \mbunat` cu una cudou`.

– Mai sunt [i alte surori bune aici, replic` ea. Dumnezeulemare! Tu ar trebui s` fii primul care s`-mi dai dreptate c` trebuies-o d`m afar`!

|[i smulse bra]ul din mâna lui.– Oricine ar crede c` fata asta te-a descântat!{i, cu aceste cuvinte, ie[i din \nc`pere.Când u[a se \nchise \n urma ei, Robin se duse la fereastr` [i

r`mase cu privirea afar`.Curios, dintre toate cuvintele care fuseser` rostite \n ultimul

sfert de or`, numai ultima fraz` \i r`m`sese \ntip`rit` \n minte.Oricine ar crede c` fata asta te-a descântat!O prostie, desigur! Chestiunea nu avea nimic personal, nici

nu se punea problema. Era o sor` excep]ional`; \i d`duse osarcin`, [i voia s-o vad` ducând-o la bun sfâr[it. Apoi, cu un valnea[teptat de iritare, se \ntreb`: ce Dumnezeu putuse g`sivreodat` la Derringham? Destul de multe, probabil – era genulde b`rbat pe care femeile \l g`seau atr`g`tor. Biata fat` pe care oluase de so]ie \l adora, iar el \[i b`tea joc de ea cu neru[inare.Oare fiindc` era atât de insolent \ncât s`-[i imagineze c` Loren\nc` mai ]inea la el?

Se \ncrunt`. Fir-ar el al dracului cu impertinen]a lui cu tot! Arfi meritat s` fie b`tut cu crava[a!

{i când colo, trebuia s` se poarte civilizat cu el [i s` discuteca \ntre b`rba]i.

SOR~ MEDICAL~ 75

|ntre timp, mai avea [i altele pe cap. Dar, când ie[i \n hol, i sep`ru c` auzea din nou vocea rece a surorii sale spunând: „aplecat din Anglia tocmai ca s` nu-l mai vad` niciodat`. E clar, asta\nseamn` c` \nc` mai ]ine la el.“

Era de neconceput. Pentru binele ei. Pentru...Dar \[i alung` cu deliberare din minte orice alte specula]ii.Tocmai traversa holul, când cineva \l chem` pe nume [i,

\ntorcându-se, \l v`zu pe Hugh, care tocmai venise din curte.– Pot s` v` vorbesc, domnule doctor? \ntreb` el. Am... f`cut o

plimbare pe-afar`... mi se spusese c` era]i ocupat, [i...Se vedea clar c` era stânjenit. Robin \l privi rece, f`r` nici o

urm` de \n]elegere.– Desigur. De fapt, [i eu voiam s` discut cu dumneata, spuse

el scurt. Poate vrei s` vii pân` \n cabinetul meu.{i, f`r` a-i a[tepta r`spunsul, se \ntoarse [i o lu` \nainte. Când

ajunse la u[a cabinetului, o deschise [i-i f`cu loc celuilalt s` intre.– Ia loc, \l invit` el, indicându-i un scaun, \n timp ce ocolea

biroul [i se a[eza.– {ti]i, cred c` a[ prefera s` r`mân \n picioare, zâmbi Hugh,

reg`sindu-[i \ntrucâtva obi[nuitul sânge rece. Presimt c`... vre]is`-mi ]ine]i o predic`. Cred, ad`ug` el repede, c` ar fi trebuit s`vorbesc cu supraveghetoarea, dar adev`rul e c` mi-e o fric` demoarte de ea, [i presupun c` pe moment e destul de pornit`\mpotriva mea.

Robin sim]i un imbold aproape irezistibil de a-l lua la [uturipe acel playboy ferche[ [i bun de nimic.

Pentru numele lui Dumnezeu! Ce-o fi crezut o fat` ca LorenRuston, când \i d`ruise inima ei? {i se p`rea c-o trataseabominabil. Mâna pe care [i-o ]inea pe birou i se \ncle[t`, cupumnul strâns.

76 HERMINA BLACK

Antipatia dintre cei doi era reciproc`. |n acela[i timp, Hugh\[i spunea: „Mare porc mai e [i `sta. Poate mi-ar fi fost mai u[ors` m` descurc cu b`]oasa aia de sor`-sa.“

– Nu [tiu dac` a]i auzit ce s-a \ntâmplat, spuse el, \ncercânds` vorbeasc` pe un ton nep`s`tor.

– Am auzit.– M` tem c` supraveghetoarea m-a surprins \ntr-un moment

destul de... nepotrivit. Dar vreau neap`rat s` [tie c`... Loren n-aavut nici o vin`. |n]elege]i, continu` el gr`bit, adev`rul e c`Loren [i cu mine am fost cândva... foarte ata[a]i unul de altul.

– |n]eleg c` a]i fost logodi]i.Hugh ro[i.– Aha... deci v-a spus... Ei bine, presupun c` a fost de neiertat

din partea mea, dar mi-am pierdut complet capul...– A fost absolut de neiertat, confirm` sever Robin. {i la fel ar

fi fost... chiar dac` erai liber.– Ei bine, n-o s` se mai \ntâmple.Hugh \ncepea s` se \mbufneze din nou.– Ce naiba, a fost doar... un impuls de moment.– Probabil \]i dai seama c` acel impuls de moment ar fi putut-o

costa pe Loren postul ei de aici, replic` Robin. Exist` anumitereguli care nu pot fi \nc`lcate...

– Da, sunt con[tient de asta, recunoscu Hugh. Dar, vreau s`spun... a ie[it un scandal chiar atât de \ngrozitor? Sincer, n-a fostvina ei. Mi-a[ fi t`iat mâinile, dac` [tiam... c` o puneam pe biataAnnette \n pericolul de a-[i pierde sora. V` asigur – [i am s-oasigur [i pe supraveghetoare, dac` folose[te la ceva – c` nu enici un risc s` se mai repete. La naiba! Am ]inut la Loren [ivoiam s` m` asigur c` nu-mi poart` pic`. De fapt, chiar voiam s`m` \mpac cu ea...

SOR~ MEDICAL~ 77

„Pe lâng` c`-i mârlan, mai e [i dobitoc,“ \[i spuse Robin cu dispre].– Ai fost cât pe ce s`-i distrugi cariera, spuse el rece [i t`ios.

Nu e deloc \n avantajul profesional al unei surori bune s` fieconcediat` pentru c`-[i face de cap cu so]ul pacientei sale.

– A[a cred [i eu...Hugh p`rea sincer nefericit.– Uite ce e, Derringham, \l \nvrednici Robin cu o privire

direct`, \n adâncul ochilor. Sincer s` fiu, nu vreau s-o iau pesora Ruston de lâng` so]ia dumitale – ar fi \ngrozitor de greupentru doamna Derringham, \n starea ei actual`, s-o piard` pesora de care s-a ata[at atât de strâns. Azi mi-a spus c`, dac` n-aravea-o pe Loren, uneori simte c` nici n-ar mai avea pentru ce s`lupte.

– Ce m`gulitor pentru mine, remarc` Hugh, ridicând dinumeri.

Robin \i ignor` cuvintele.– Oamenii bolnavi sunt plini de hachi]e [i, din p`cate,

doamna Derringham tinde spre o stare de nevroz`, din cauz` c`nu se mai simte genul de so]ie care... s`-]i plac` dumitale.

– Mi-am dat toat` silin]a s-o \nveselesc, spuse Hugh. Cinstit,nu suport bolile. Cred c` \n faza asta ar fi mult mai bine s` faca[a cum am propus azi [i s` plec \n Anglia pentru câtva timp –desigur, ei nu i-am spus chiar a[a, [i s-au adunat \ntr-adev`rmulte probleme de care trebuie s` m` ocup. N-ar fi mai binepentru toat` lumea? M-a[ \ntoarce pân` vine vremea s` seexterneze de-aici.

Robin t`cu un moment, \nvârtind un creion \ntre degetele luilungi [i sensibile. Dac` Hugh lipsea \n restul timpului pe careso]ia lui \l avea de petrecut \n spital, problema r`mânerii lui

78 HERMINA BLACK

Loren avea s` se rezolve mai u[or. Iar Annettei i-ar fi fost maibine f`r` egoistul ei so], un scurt r`stimp, decât dac`-[i pierdeasora medical` pentru totdeauna.

– Dac` doamna Derringham poate fi convins` c` deplasareadumitale e realmente necesar`, s-ar putea s-o... suporte maiu[or. Am s` vorbesc cu ea mâine – \i voi spune c` te \ngrijoreaz`ideea de a o l`sa singur`, dar...

– A[a, foarte bine! Probabil c` de dumneata se va l`saconvins`, doctore.

Hugh \l privi ab`tut.– Cred c` m` consideri un egoist, dar adev`rul e c` trebuie

neap`rat s` m` duc. {i-ai s`-i prezin]i dumneata lui Lorenscuzele mele [i... [i n-ai putea-o \mp`ca [i pe supraveghetoare?Ai avea [anse mai mari.

– Voi face tot ce pot.Robin se ridic`.U[urat c` \ntrevederea luase sfâr[it [i sim]ind c` f`cuse tot ce

putea ca s` \ndrepte lucrurile, Hugh \i \ntinse mâna – dar, cumRobin nu p`ru s` observe, [i-o retrase.

– N-am s`-]i mai r`pesc timpul. |mi pare r`u c` m-am f`cut derâs. Nu, nu te deranja s` m` conduci...

U[a se \nchise \n urma lui, iar Robin r`mase câteva clipe cuprivirea \ntr-acolo.

Apoi ridic` receptorul telefonului de pe birou.– Spune-i surorii Ruston c` vreau s`-i vorbesc \nainte de a ie[i

din schimb, ceru el.

* * *

SOR~ MEDICAL~ 79

Loren era cu Annette când primi mesajul. |[i g`sise pacientamult mai lini[tit` [i dispus` s`-i g`seasc` scuze lui Hugh – nicinu-i trecea prin minte, s`rmana, c` tocmai f`cuse un lucru deneiertat!

Când se ridic` s` plece, Annette o prinse de mân`, privind-onelini[tit`.

– Te doare capul, iubito? o \ntreb` ea.– Pu]in, recunoscu Loren cu sinceritate.– Azi te-am tracasat \ngrozitor.– Scoate-]i din minte c` tracasezi vreodat` pe cineva, \i zâmbi

Loren. Potole[te-]i imagina]ia asta hiperactiv`, [i-ai s` te\nzdr`vene[ti mult mai repede.

– Am s`-ncerc. Doctorul Carruthers a fost atât de bun cumine \n dup`-amiaza asta, spuse Annette. E un om minunat!

„Un om minunat!“ Cuvintele reverberau \n mintea lui Loren,\n timp ce ie[ea din camer`. Dar, dac` inima-i b`tea mai repedeca de obicei \n timp ce cobora gr`bit`, cu siguran]` era numaidin cauz` c` o cam nelini[tea gândul la ceea ce avea s`-i spun`acum. Oare se gândise mai bine [i ajunsese la concluzia c`trebuia s`-[i sus]in` sora? |n orice caz, Loren sim]ea c` pozi]ia ei\n spital devenise insuportabil de dificil`.

{i totul, numai din cauza lui Hugh! O cuprinse o furie rece.Ultima dat` când o r`nise, o f`cuse s`-[i piard` slujba. Oare [i dedata asta...

Ajunsese la u[a cabinetului lui Robin [i, f`r` s` mai stea pegânduri, cioc`ni, iar când \i auzi r`spunsul deschise [i trecupragul.

– A, sor`... ia loc, te rog.Robin se ridic` [i, dup` ce Loren ocup` scaunul din fa]a

biroului, se a[ez` la loc.

80 HERMINA BLACK

– Doamna Derringham se simte mai bine?– Da, domnule doctor. E mult mai calm`.– |n]eleg c` totul s-a \ntâmplat din cauz` c` so]ul ei [i-a

propus s` plece. Am avut o discu]ie cu el, adineaori. Cred c` arfi mai bine s` se duc`.

Loren \l privi o clip`, apoi \[i cobor\ ochii spre mâinile\ncle[tate \n poal`.

– Poate c` ar fi mai bine, \ntr-adev`r. Nu cred c` s-ar agita maimult decât \n prezen]a lui.

Robin se \ncrunt`.– Nu putem face mai mult decât s-o ajut`m s`-[i revin` cât

mai bine fizic, [i asta trebuie s` facem. Din p`cate, n-avem niciun remediu pentru o c`snicie care a luat-o razna.

– Dar nu trebuie s` se \ntâmple asta! exclam` Loren – [iimediat \[i mu[c` buzele. |l... ador`, biata de ea.

– Dumnezeu s-o ajute. |n via]a mea n-am v`zut un individ maiegoist ca el! Trebuie s` spun c` e de o franche]e dezarmat`, cândspune cât detest` bolile! Ceea ce-i de neiertat e c` nu se ascundenici de ea.

– Cred c` \ncearc`, spuse \ncet Loren.Robin f`cu un gest de lehamite, expediind problemele

personale ale so]ilor Derringham.– Dup` cum [tii, vreau s` r`mâi \n continuare cu cazul `sta,

sor`, spuse el. Ce p`rere ai? E[ti dispus` s-o faci?Loren \i arunc` o privire tulburat`, iar Robin se gândi

involuntar ce ochi frumo[i avea. Blânzi [i de o cinste neab`tut`– a[a cum era [i ea.

Deodat`, \[i aminti de prima ocazie când o v`zuse, [i-[i d`duseama c` nici o clip` nu i se [tersese din minte. Se \ntrebaseatunci de ce p`rea nefericit`; acum [tia.

Cât de adânci \i erau cicatricele?

SOR~ MEDICAL~ 81

V`zând c` nu r`spundea, spuse, pe un ton neobi[nuit de st`ruitor:– Vreau foarte mult s` accep]i.Con[tient` din nou c` i se acceleraser` b`t`ile inimii, Loren

ro[i u[or.– Sunte]i... sunte]i foarte amabil c` vre]i s` continuu, spuse

ea. Nici eu n-a[ vrea s` renun]. Dar... a]i auzit ce dore[tesupraveghetoarea... A spus c` m-a concediat...

– Aceea a fost o ne\n]elegere. Am discutat cu ea... dup` ce amvorbit cu domnul Derringham. E de acord s` lase problema \nseama mea.

Urm` o scurt` pauz`, apoi Loren izbucni:– Dar supraveghetoarea nu vrea s` mai r`mân, domnule

doctor! O fi fost o ne\n]elegere, dar trebuie s` recunosc c`...furia ei era justificat`. |ns`... pot s` fiu sincer` cudumneavoastr`?

– Te rog.– Nu vrea cu adev`rat s` r`mân, [i cred c` nici un moment nu

va avea \ncredere \n mine.– Sunt sigur c` va avea, acum când [tie mai multe.Dar Loren \[i d`dea seama, [i era sigur` c` el nu [tia, c`

indiferent dac` avea dreptate sau nu, Frances n-avea s` ierteniciodat` ceea ce pentru ea p`rea sfidarea autorit`]ii supreme pecare [i-o p`zea cu atâta str`[nicie, [i c` avea s` \ncerce tot ceputea pentru a-i \ngreuna cât mai mult posibil via]a fetei pe careo considera responsabil`. |n cel mai bun caz, nu puteau decât s`ajung` la un compromis. Continu` gr`bit`:

– Vreau s`... ajut. Dar cred c` ar fi mai bine s` spunem c` voir`mâne pân` când doamna Derringham se externeaz` din spital[i se instaleaz` cu bine \n casa ei. Atunci, nici m`car nu va fi

82 HERMINA BLACK

nevoie s`-i spunem c` voi pleca definitiv. Dar, domnule doctorCarruthers, va trebui s` plec, doar dac` nu cumvasupraveghetoarea \ns`[i \[i exprim` dorin]a de a m` p`straaici.

Robin [tia la fel ce bine ca ea c` era improbabil ca Frances s`fac` a[a ceva. Pentru el compromisurile erau nesatisf`c`toare, \ncel mai bun caz, dar nu vedea nici o alt` solu]ie.

– Foarte bine, sor`, spuse. |]i mul]umesc.Loren se ridic`.– {i eu v` mul]umesc. M` voi str`dui s`... fac ca totul s`

decurg` normal.Se ridicase [i el, iar Loren tocmai se \ntorcea, când \i spuse:– Nu vreau s` fiu impertinent, dar \mi r`spunsi la o \ntrebare

sincer`?|l privi, a[teptând \ntrebarea, dar lui Robin nu-i era atât de

simplu pe cât crezuse. |n sfâr[it...– |l mai iube[ti pe Derringham?Loren ro[i, apoi p`li, dar privirea ei nu se ab`tu dinspre ochii

lui.– Nu, spuse ea cu voce sc`zut`.Apoi, ca pentru sine:– Nu [tiu când am \ncetat, dar cred... dac` stau s` m`

gândesc... c` a contribuit [i mândria mea [i... pare prea „pre]ios“ce spun?... Idealurile mele r`nite...

– Mai exist` asemenea lucruri, chiar [i \n zilele noastre,r`spunse Robin. Te-am \ntrebat, fiindc` sentimentele dumitalep`reau crunt afectate. Dac` ai fost lezat`, n-ar fi trebuit s`-]i cers` r`mâi, desigur.

Loren cl`tin` din cap.

SOR~ MEDICAL~ 83

– Nimic din tot ce are leg`tur` cu Hugh nu m` mai poateatinge. Face parte din trecutul meu.

Pe nea[teptate, Robin zâmbi.– Foarte bine. |]i mul]umesc, sor`.Dar, când \i deschise u[a s` ias`, amândoi erau con[tien]i c`

\n certitudinea tonului ei nu se sim]ise nici o urm` de sfidare.Mândria [i idealurile lui Loren continuaser` s` sufere, \ns`

inima ei era din nou liber`.Ceea ce \nsemna inevitabil, presupunea Robin, c` \ntr-o bun`

zi avea s` i-o d`ruiasc` unui alt b`rbat... Unui b`rbat foartenorocos...

* * *

Dar, de[i inima \i era liber`, \n urm`toarele zece zile Lorendeveni con[tient` de o durere tot mai puternic` din adâncul ei.

Curios, acum când Hugh nu mai era prin preajm`, Annettep`rea s` se \ndrepte vizibil spre bine. Acceptase plecarea lui cuo atitudine filosofic`, repro[ându-[i egoismul care o \ndemnases` fac` tapaj la \nceput. Iar acum se p`rea s` se hot`râse ca, la\ntoarcere, Hugh s` g`seasc` o Annette cu totul nou`.

Totu[i, fu amarnic de dezam`git` când i se d`du vestea c` nuLoren urma s-o \nso]easc` la vil` \n primele câteva zile, ci KateConnor. Dup` aceea, o maseuz` urma s-o trateze \n fiecare zi, iarRobin avea s-o vad` de dou` ori pe s`pt`mân`.

|ns` ideea de a se instala \n prima cas` unde avea s` locuiasc`\mpreun` cu Hugh o consola [i, cu toate c` se ag`]` de Lorenimplorând-o s-o viziteze cât mai des, când sosi momentul plec`destul de vesel`.

84 HERMINA BLACK

|ntre timp, devenise pacienta-vedet` a spitalului HenryDurand. Frances \i ur` drum bun cu mult` elegan]` [i, cutoate c` Annette insistase s-o \nso]easc` [i sora ei medical`,Loren se retrase când se schimbar` ultimele cuvinte de r`mas-bun.

Tocmai disp`rea discret, când Robin, care-[i urma sora \napoi\n cl`dire, se opri s`-i spun` vesel:

– Cred c` ne putem felicita pentru c` de-acum nu va mai avealoc nici o rec`dere grav`, sor`. Nu m` \ndoiesc c` ai ajutat-oenorm.

Frances trecuse pe lâng` ea f`r` s-o \nvredinceasc` nici m`carcu o privire. Acum se opri la u[a cabinetului, spunând pesteum`r:

– Robin, pot s` stau pu]in de vorb` cu tine?– Desigur.{i, cu un ultim zâmbet spre Loren, Robin \[i urm` sora.Loren se \ndep`rt` cu pa[i grei. Pentru prima oar` din ziua

aceea \ngrozitoare când fusese concediat` atât de sumar, privea\n fa]` faptul c` ajunsese la sfâr[itul muncii ei din spitalul HenryDurand – al muncii pentru Robin Carruthers.

Fusese o experien]` minunat`, pe care n-avea s-o uite toat`via]a. Dar [tia c`, fie [i dac` ar fi putut s` r`mân`, i-ar fi fost totmai greu s` lucreze cât putea de bine, când femeia \n fa]a c`reiaera responsabil` r`mânea ostil` [i atât de suspicioas`.

Coborând \ncet treptele, coti \n direc]ia gr`dinii, pân` \nlocul unde st`tuse \n acea prim` zi, când o g`sise acolo Robin.

Biata Annette! Ce-avea s` se \ntâmple pân` la urm` cuc`snicia ei?

SOR~ MEDICAL~ 85

Dar Annette \l iubea pe Hugh la nebunie. Loren se \ncrunt`nedumerit`, \ncercând s` g`sesc` r`spunsul la \ntrebarea carep`rea s` nedumereasc` pe toat` lumea: de ce-i iubeau femeile peb`rba]ii de teapa lui Hugh Derringham?

– Cred c` sunt vizionar. Am b`nuit c` te voi g`si aici.|ntoarse capul cu o tres`rire, ridicând privirea la fel ca atunci,

\n prima zi. Când \l v`zu stând lâng` ea, inima i se frânse \n piept[i, \ntr-o str`fulgerare orbitoare, \n]elese secretul durerii care \idevenise tot mai puternic` de la o zi la alta.

* * *

Nu se certaser`. Numai c` Frances spusese, ca [i cum i-ar fifost subaltern`, nu partener`:

– Sigur c` tu conduci spitalul `sta. Dar dac` e[ti hot`rât s` teamesteci \n aranjamentele mele, atunci ar fi cazul s`-]i aduci osupraveghetoare mai docil`. {i, sincer` s` fiu, nu cred c` alt`femeie \n locul meu ar ceda mai u[or. Acum vrei s`-i cer suroriiRuston s` r`mân`; m`car bunul sim] [i ra]iunea, dac` nu [iconsidera]ia la adresa mea, ar trebui s`-]i spun` c` a[a ceva eimposibil – chiar dac` a[ crede c` e \n avantajul spitalului. Ceeace nu cred. Dac` nu dore[ti un scandal, cu cât dispare de-aicimai repede fata asta, cu atât mai bine.

Robin r`spunse:– Asta-i cea mai mare prostie. Mi-a explicat ce s-a \ntâmplat.

{i Derringham mi-a spus...– }i-a „explicat“!Robin ro[i.

86 HERMINA BLACKgiannijollys

– Crezi c` nu-mi pot da seama când m` mint oamenii?– Cred c` \n cazul de fa]` e[ti subiectiv.– Bine\n]eles c` sunt subiectiv, spuse el pe un ton mai

rezonabil decât sim]ea, c`ci sugestia c` Loren l-ar fi putut min]if`r` s` clipeasc` \l \nfuria nea[teptat de tare. M` gândesc labinele spitalului.

– {i eu, cum ]i-am spus.– Ascult`, Frances, spuse Robin, punându-i o mân` pe bra],

[tii la fel de bine ca mine c` fata asta e o sor` excep]ional`.Ducem lips` de personal, to]i lucreaz` la capacitate maxim`.Nimeni nu poate face mai mult. Toate „fetele“ tale, ad`ug` el cuun zâmbet u[or, sunt de prima clas`. Dar, cu excep]ia suroriiConnor, n-a[ risca s-o las pe nici una dintre ele s` ia vreohot`râre de capul ei, cum am considerat \ntotdeauna c-o pot l`sape sora Ruston. Când ea r`spunde de un caz, sunt sigur c` dac`se \ntâmpl` ceva \n lipsa mea, [tie ce s` fac`. E nepre]uit` cânde vorba de calmul [i buna dispozi]ie a unui pacient. Nu m`codesc s`-]i spun c` a fost o vreme când eram foarte \ngrijoratpentru doamna Derringham; ajunsese la un pas de o criz`maniaco-depresiv`, [i avea nevoie s` fie tratat` cu mult` grij`.

– {i dac` afla despre Loren Ruston [i so]ul ei...Robin f`cu un gest nervos.– N-avea ce s` afle. Au fost logodi]i. Gata, s-a terminat.– Poate c` da, poate c` nu, ridic` din umeri Frances. |mi pare

r`u, Robin. N-am cum s`-i spun surorii Ruston c` poate s`r`mân` aici.

– Atunci, las`-m` pe mine s`-i spun – adic`, s-o \ntreb dac`vrea s` r`mân` [i s-o anun] c` e[ti dispus` s`-i folose[ti maideparte serviciile, acum, c` gre[eala s-a l`murit.

SOR~ MEDICAL~ 87

Frances, care mergea spre scaunul din partea cealalt` abiroului, se r`suci \n loc, privindu-l ca [i cum [i-ar fi ie[it din min]i.

– De ce ]ii atât de mult la chestiunea asta, Robin? \ntreb` ea,cam sufocat`. Exist` destule surori bune. O putem \nlocuicurând.

– Nu ]in deloc atât de mult.– Dumnezeule din ceruri! Te-ai \ndr`gostit de ea?Cuvintele \i sc`paser` \nainte de a le putea opri [i, când \i

v`zu surprinderea de pe chip, regret` amarnic c` nu se st`pânisela timp.

Robin râse.– Z`u a[a, Frances! ocoli el r`spunsul. M` rog, s-o l`s`m \n

pace. Dac` nu vrei s` faci ce te rog...{i se \ntoarse spre u[`.Privindu-l, Frances sim]i c` mintea i se limpezea dintr-o dat`

[i, alungându-[i teama, spuse:– Nu vreau s` fiu dificil` cu tine, Robin. Dac` \ntr-adev`r

consideri c` sora Ruston e atât de necesar`...Mai rece decât \i vorbise vreodat`, Robin r`spunse:– }i-am spus ce consider. Voiam s` ia \n primire cazul de

colit` care ne vine mâine – va fi deosebit de delicat. Pot s` preiaueu partea clinic`...

– A[ putea-o aduce \napoi pe Connor.– Asta ar fi o mare gre[eal`.– Of, Robin, e[ti cel mai \nc`p`]ânat om din lume! protest`

ea. Foarte bine, n-are decât s` r`mân` – dac` vrea. Contravinetotal oric`rei etichete, dar dac` ]ii neap`rat s` aranjezi tu totul,[i va r`mâne, am s`-mi retrag... orice obiec]ie. Dar dac` se mai\ntâmpl` ceva, s` nu dai vina pe mine!

88 HERMINA BLACK

* * *

Robin \i \ntinse lui Loren tabachera sa din piele de porc, camjerpelit`.

– Fumeaz` o ]igar`, sor`. E[ti \n timpul liber [i... vreau s`-]ivorbesc.

Involuntar, Loren ridic` privirea spre numeroasele ferestrede deasupra lor.

|n]elegând aluzia, Robin se ridic` imediat.– Atunci, hai s` facem o plimbare. Cred c` ]i-am mai spus o

dat` c` zidul `sta e cam periculos.{i, ocolind zidul, o conduse pe o c`rare care ducea spre

partea s`lbatic` a gr`dinii.– Dac` n-o s` plou` prea mult, doamna Derringham ar trebui

s` se refac` repede, continu` el. Luna asta a fost un soaresuperb, dar mun]ii tind s` atrag` ploaia, \n]elegi... Ai avut unnoroc deosebit, de când ai venit aici. A fost cea mai uscat`prim`var` târzie [i var` timpurie din câte-mi amintesc.

C`rarea coti, devenind mai larg`, [i sub ei ap`ru marea, de unalbastru str`lucitor, dincolo de stâncile ro[cate printre carecre[tea ici [i colo câte un chiparos pipernicit ce p`rea s` fi sc`patdin p`durea care cobora \n pant` spre plaj`.

Loren scoase o exclama]ie de \ncântare:– O, ce frumuse]e! Putem cobor\ pân` acolo?– Putem, dar ar fi mai bine s-o lu`m pe un drum mai ocolit,

ca s` evit`m zgârieturile [i alte accidente. Hai s` st`m jos aici.|i ar`t` o banc` de piatr` aspr`.

SOR~ MEDICAL~ 89

– Nu aduc mul]i oameni pe c`rarea asta – aici vin când vreaus` fiu singur cu gândurile mele, a[a c` s` nu vorbe[ti nim`nuidespre ea.

– Sigur c` n-am s` spun.– Acum fumezi?– Nu, mul]umesc.Nu fiindc` o ]igar` n-ar fi calmat-o, ci pentru c`, dintr-o dat`,

se temea \n mod absurd s` nu-i tremure mâna.– Te deranjeaz` dac` eu fumez?– V` rog.Robin puse tabachera la loc \n buzunar [i, sco]ând alta,

\ncepu s`-[i umple pipa.Loren se \ntreba de ce o adusese acolo [i ce avea s`-i spun`.Apoi, \n sfâr[it, Robin rupse t`cerea.– Mâine vine un caz de care nu sunt deloc mul]umit. Am

aranjat cu sora mea s-o iei dumneata \n primire pe nouapacient`.

Loren \l privi scurt.– A]i aranjat cu supraveghetoarea? Dar... \n]elesem c`... urma

s` plec.Robin se \ncrunt`.– Cred c` am pus carul \naintea boilor. Ar fi trebuit s` te

\ntreb dac` e[ti dispus` s` mai r`mâi.Vorbind repede, cu obrajii \nro[indu-i-se [i p`lindu-i

alternativ, Loren r`spunse:– Nu... cred c` pot r`mâne, domnule doctor Carruthers...

|n]elege]i... supraveghetoarea m` antipatizeaz`. Nu va credeniciodat` c` nu... c` n-am...

F`cu un gest neputincios.

90 HERMINA BLACK

– Cred c` ar fi mult mai bine pentru mine s` plec de-aici.– De ce? }i-e fric` de Hugh Derringham? Ai descoperit c` \nc`

mai ]ii la el?F`r` nici o ezitare, Loren spuse:– |n nici un caz. V-am spus c` m-am vindecat de toate acele

sentimente.– Atunci... din moment ce supraveghetoarea e de acord s`

r`mâi... de ce vrei s` pleci de la Henry Durand?Loren ocoli r`spunsul, con[tient` c` inima ei tr`d`toare \i

juca din nou feste.– Nu vreau s` plec... r`spunse ea \ncet. Dar cred... totu[i, c`

ar fi mai bine...Pentru prima dat`, masca senin`t`]ii, pe care antrenamentul

[i experien]a o \nv`]aser` s-o poarte, \i alunecase complet. Cândse \ntoarse s-o priveasc`, Robin v`zu, f`r` a \n]elege pe deplin,ce conflict chinuitor i se reflecta pe fa]`. |l cuprinse un sentimentvecin cu spaima, \nso]ind cuvintele rostite de sora lui: „Te-ai\ndr`gostit de ea?“

Fatidice cuvinte, Frances! |i ar`tase ceea ce el nici nu b`nuisem`car, de[i acum [tia cât de des, când se concentra asupra altorlucruri, \[i amintea dintr-o dat` o fa]` \ncadrat` de un p`r [aten-auriu sub boneta de sor`, [i bucuria pe care o sim]ea când,intrând \ntr-o camer`, o g`sea acolo. Ce orb nesocotit fusese!Abia acum \n]elegea ce i se \ntâmplase – c` era ceea ce-[i dorisetoat` via]a, iar dac` o pierdea acum, \n urma ei ar fi r`mas un golpe care nimeni altcineva nu l-ar fi putut umple vreodat`.

– Loren...!Ridicând repede privirea, Loren \i v`zu ochii [i s`ri \n picioare.{i atunci, \nainte de a-[i da seama ce se \ntâmpla, se pomeni

\n bra]ele lui.

SOR~ MEDICAL~ 91

92 HERMINA BLACK

– Dragostea mea! \i spuse el. |n nici un caz nu po]i s` pleci.Am nevoie de tine... te iubesc...

|nnebunit`, Loren \[i spuse: „Visez...“|n clipa urm`toare, buzele lui se l`sar` peste ale ei, iar Loren

\[i d`du seama cât de perfect, cât de minunat de treaz` era.Ceea ce-i d`rui \n primul s`rut n-avea s` mai poat` fi luat

niciodat` \napoi. Nimic n-ar fi putut schimba sau clintidevotamentul total al iubirii pentru el, [i n-ar fi putut niciodat`s`-i apar]in` mai complet decât \n acele momente deperfec]iune.

Cere, de-o ai \n gând,Dorin]ele ce-s dou`,Carne [i duh l`sând|n mâinile-amândou`.

Când s`rutul acela lung se sfâr[i, Robin o \ndep`rt` de el.– E cu putin]` s` ]ii \ntr-adev`r la mine?Loren \l privi, cu tot sufletul str`lucindu-i \n ochi.– Te iubesc mai mult decât via]a \ns`[i, r`spunse ea. Dragul

meu drag, te iubesc cu tot ce am [i ce sunt. Cu inima [i cumintea; cum niciodat`, nicicând, n-am visat c` e posibil s`iubesc. Te rog, crede-m` [i-]i promit c` niciodat` nu te voidezam`gi, orice mi-ai cere.

– Inima mea!O strânse din nou la piept, [i r`maser` astfel, pân` când firea

lui realist` \l readuse pe p`mânt.– Dragostea mea, cât de curând po]i fi gata s` te m`ri]i ce

mine?

|n ochii ei \nc` mai lic`reau stele, dar \l privi surprins`.– Robin...– Da, dulcea]a mea?– Nu \nc`. {tii bine c` nu se poate. Munca ta... spitalul...– Iubirea mea, de ce s` se amestece astea \n c`s`toria noastr`?

o \ntreb` el, convins c` vorbea foarte rezonabil. Nu-]i cer s`renun]i la munc`. Faptul c` vei lucra cu mine va face ca totul s`fie perfect. A[a a fost \nc` de la \nceput, dar eram prea orb [in`t`r`u ca s` \n]eleg adev`ratul motiv.

|i strânse mâinile \ntr-ale lui, cu pasiune.– |mi vei d`rui echilibrul pe care nu l-am avut niciodat` \n

via]a mea – de care aveam nevoie, abia acum \mi dau seama, cas` fiu cu adev`rat \ntreg. Cred, scumpa mea, c` [tiam c` exi[tiundeva, \n lume, [i c` numai tu mi-erai h`r`zit`.

– Robin... nu te-ai... nu te-ai gândit ce-o s` spun` sora tadespre... logodna noastr`?

– Frances? Ce leg`tur` are cu ea? \ntreb` Robin, sincersurprins.

Cerule! Cât de ne[tiutori puteau fi b`rba]ii cu adev`ratcumsecade! Era posibil s` nu fi fost con[tient niciodat` deghearele \n care-l ]inea strâns afec]iunea surorii lui?

– Nu cred c`-i va pl`cea prea mult ideea c` te \nsori... cuoricine. A]i lucrat \mpreun` aproape dintotdeauna, nu-i a[a?

– Desigur, r`spunse el, \ncruntându-se. {i vom lucra\mpreun` [i \n continuare. Nici nu se poate pune problema s`intre cineva pe teritoriul ei.

{i-ar fi putut aminti c` i-l \nc`lcase deja, spre mareanemul]umire a lui Frances, [i c` Loren fusese cauza.

SOR~ MEDICAL~ 93

– |n nici un caz, fu ea de acord. Dar e foarte... unilateral` \ngândire. {i... [i se spune c` nu e de p`rere c` un medic ar trebuis` se \nsoare.

Robin râse.– Dragostea mea, asta-i doar o p`s`ric` din mintea ei.

Oricum, mie nu mi-a spus niciodat` c` nu trebuie s-o fac. {i \norice caz, continu` el ferm, de[i \i sunt devotat lui Fran, nu est`pân` pe via]a mea. Cu cât \i spunem mai curând, cu atât maibine.

„Dar \i displac deja, [i m` tem c` acum o s` m` urasc`!“Cuvintele \i st`teau pe limb`, dar [i le \nghi]i. Robin ar fi r`spunsc` asta era o prostie. Era mai bine s`-l lase s` se descurce singurcu Frances – sau cel pu]in s` afle mai \ntâi cum avea sora lui s`reac]ioneze.

Loren b`nuia c` [tia deja foarte bine – [i deodat`, amintindu-[iprima impresie pe care i-o f`cuse Francis Carruthers, sim]i unfior de team`.

– Nu mai face mutra asta grav`, inima mea, insist` Robin.Nimeni n-o s` ne strice fericirea.

|ntorcându-i fa]a \n sus, se aplec` s-o s`rute din nou. Apoi \id`du drumul, spunând hot`rât:

– Acum trebuie s` plec. M` a[teapt` Calder. Vino \napoi cumine.

Erau din nou pe p`mânt – dar, \n timp ce reveneau sprecastel, purtau cu ei paradisul lor personal.

94 HERMINA BLACK

Capitolul 6

Frances Carruthers ridic` privirea, \ncruntat`, când auzi pecineva b`tând la u[`, iar peste câteva clipe \n cabinet intr`chirurgul rezident.

– Nu l-ai v`zut pe Robin? o \ntreb` el. Mâine ne vine cazul `lade colit` de la Monte Carlo, [i avem de discutat.

– Nu [tiu unde e, r`spunse Frances. Pe-aici, pe undeva.– M` rog, nu e foarte urgent. Dar dup`-amiaza asta am o

opera]ie, iar disear` iau cina \n ora[.– Cred c` o s` apar` curând. Imposibil s` fi uitat.– A, sigur o s-apar`!O privi zâmbind.– De fapt, era doar o scuz` ca s-o deranjez pe

supraveghetoare. E[ti foarte ocupat`?– Ce \ntrebare, John!John Calder \[i aprinse o ]igar`, privind-o \ngândurat. Apoi

spuse pe nea[teptate:– Nu ar`]i prea bine.Frances \n`l]` din sprâncene.

– Trebuia s` m-a[tept c` nu vii aici ca s`-mi faci complimente.Dar n-avem timp s` discut`m despre bolile mele – [i oricumn-am nici una.

– Sl`be[ti, insist` John, \ncruntându-se. Ar fi timpul s`-]i faciun control.

– Termin` cu prostiile. N-am nici o problem`.– Ei bine, am s`-i spun lui Robin. Ca de obicei, nu vede nimic

când e vorba de cei apropia]i lui.Frances ridic` din umeri.– Robin nu se agit` pentru fleacuri, [i [tie c`-s rezistent` ca

un cal.– Când m-am agitat eu pentru fleacuri?– Te agi]i acum, r`spunse ea rece.Urm` o scurt` t`cere, timp \n care John Calder trase din

]igar`. Era un b`rbat chipe[, cu o claie de p`r des [i c`runt careavea ondula]ii naturale [i un smoc pe frunte, ochi alba[tri-cenu[ii [i sprâncene negre, stufoase. Dar ceea ce-i pl`cea luiFrances cel mai mult la el era talentul lui de chirurg, [i considerac` se \mpotmolise \ntr-o fund`tur`.

– Cât ai de gând s` mai stai aici, John? \l \ntreb` penea[teptate. Nu te-ai s`turat s` stai... \ngr`dit \n cotlonul `stauitat de lume?

– „Cotlonul `sta uitat de lume“ devine celebru, replic` el.Ce-ai spune dac` ai auzi pe altcineva vorbind a[a?

Frances se ridic` [i se duse la fereastr`, privind afar`.– Asta e lumea noastr` – a lui Robin [i a mea. Când ai venit

aici, erai pe cale s` ajungi departe, \n domeniul t`u.– {tii foarte bine de ce am venit aici, r`spunse el \ncet. {tii ce

a contat cel mai mult pentru mine \n ultimii zece ani – mai multdecât faima sau averea...

96 HERMINA BLACK

– Nu cumva \ncepi iar cu vechea poveste? \ntreb` Frances,\ntorcându-se enervat`.

Un moment, se privir` ochi \n ochi; apoi, John \i puse fermmâinile pe umeri.

– Frances, \nc` mai e[ti hot`rât` s`-]i tr`ie[ti via]a singur`?Treze[te-te, iubito, fii uman`. M`rit`-te cu mine. Po]i s`-]icontinui [i munca...

– Te rog, John, nu, protest` ea. Am mai discutat toate asteade nenum`rate ori. }i-am spus de la \nceput, via]a mea apar]inemuncii, la fel ca a lui Robin. Dac` nu m-am m`ritat cu tine acumzece ani, nu e nici o [ans` s-o fac acum.

– {i dac` Robin n-ar fi fost aici, acum zece ani – ]i-am mai pus\ntrebarea asta – ]i-ai fi permis s` te \ndr`goste[ti de mine? Num` autoam`gesc spunându-mi c` erai cât pe ce.

Frances se eliber` din mâinile lui.– Pentru numele lui Dumnezeu, John!– Fii atât de sincer` \ncât s`-mi r`spunzi la \ntrebare.– Nu [tiu... da, poate. Dar eram deja dedicat` muncii.– Muncii lui Robin. Crezi c` nu s-ar fi descurcat la fel de bine

[i f`r` tine? Ce se \ntâmpl` dac` se c`s`tore[te, [i va trebui s`treci pe locul doi \n via]a lui?

– N-o s` se c`s`toreasc` niciodat`! replic` ea aproape violent.}ine prea mult la munca lui!

– Gogo[i! Un om poate ]ine la munca lui, dar nu vrea calatura cealalt` a vie]ii lui s` r`mân` pustie. A, [tiu c` \nseamn`mult pentru tine – mult mai mult decât ar trebui!

– Ce vrei s` spui? ripost` Frances, privindu-l cu ochii ei reciplini de furie.

– Robin ]i-e frate, nu fiu, draga mea. Da, [tiu c` a trebuit s`iei locul mamei lui, iar Robin a avut mare noroc s` fie genul care

SOR~ MEDICAL~ 97

nu s-a l`sat niciodat` posedat de un p`rinte. To]i neghiobii `iacare dau vina pe p`rin]i pentru marasmul psihologic \n care seafl` ar vrea de fapt ca via]a s` le fie condus` de al]ii. Robin pur [isimplu n-a observat c` ]i-ai impus s-o conduci pe a lui...

– Asa-i o prelegere freudian`?– Nu. N-am timp de Freud. |ncerc doar s`-]i ar`t c` l-ai format

pe Robin dup` chipul [i asem`narea ta – cariera lui reprezint`munca la care ai renun]at tu, nu-i a[a?

|i venea s`-l loveasc`.– {tiu c` te fac s` m` ur`[ti, continu` John. Coboar` cu

picioarele pe p`mânt [i fii uman`. Via]a ta trebuie s` ]i-o tr`ie[ti,nu pe-a lui Robin. Frances... Frances – glasul \i deveni mai grav– \ntr-o zi ai s` te treze[ti [i vei descoperi cât e[ti de singur`.Sper ca atunci s` mai fiu prin preajm`, dac` m` vei dori.

– Nu e nici o [ans` s` te doresc. Am impresia c` ai \nnebunit,\i spuse ea cu furie st`pânit`. Dac` te-a[ fi iubit vreodat`, m-a[ fim`ritat cu tine. {i nu te-am iubit...

– Ba eu cred c` m-ai iubit, de[i s-ar putea s` m` \n[el, o\ntrerupse John, cu aceea[i convingere calm`. Dar nu atât demult cât de-ai iubit pe tine, reflectat` \n Robin. Dac` ai atâta curajs` prive[ti faptele \n fa]`, draga mea, prive[te-l [i pe `sta, altfel seapropie momentul – doar dac` nu cumva am orbul g`inilor –când vei fi silit` s` accep]i c`, oricât de recunosc`tor ]i-e Robin [ioricât de mult ]ine la tine, va g`si ceva mult mai puternic s`-iumple via]a.

{i, f`r` a-i l`sa timp s` mai r`spund`, ie[i din camer`,\nchizând u[a \n urma lui.

Frances r`mase pe loc, cu mâinile \ncle[tare. Cum \[ipermitea s`-i vorbeasc` a[a!? Ei, care sacrificase totul – da, poatechiar [i dragostea pe care i-o oferise John – fiindc` Robin

98 HERMINA BLACK

avusese nevoie de ajutor [i de sprijin \n copil`rie, [i de\ndrumare, mai târziu. Chiar [i acum, ce s-ar fi f`cut f`r` ea, cas`-[i asume responsabilit`]ile administrative ale spitalului?

{i totu[i, oricât \ncerca s` se conving`, [tia c` Robin eraultimul om din lume care s` aib` nevoie de sprijin. Dac` sen`scuse vreodat` un om capabil s` stea pe propriile lui picioare,acesta era fratele ei. Probabil c` bietul John Calder \l invidiasedintotdeauna. Dar nu-i era chiar atât de u[or s`-[i alunge dinminte ecourile unora dintre lucrurile pe care le spusese el.

Se apropie momentul... când vei fi silit` s` accep]i c`, oricâtde recunosc`tor ]i-e Robin [i oricât de mult ]ine la tine, va g`siceva mult mai puternic s`-i umple via]a.

La ce f`cuse John aluzie? O cuprinse un nou val de spaim` [ide gelozie. Nu cumva...

Gândurile \i fur` \ntrerupte când u[a camerei se deschise [iintr` secretara, aducându-i scrisorile la semnat.

– |n regul`, las`-le aici, \i ordon` scurt Frances. Mai \ntâi, amde rezolvat altceva.

Ie[i repede \n hol, nedorind ca ochii ageri ai secretarei s`observe c` era tulburat`, [i se hot`r\ s` se plimbe câteva minuteprin gr`din`. Tocmai ajunsese \n capul sc`rii, când \i v`zu peRobin [i Loren stând \mpreun`. Auzi glasul lui Robin, la fel cadata trecut`, când \i \napoiase pantofii, dar acum i se distingeau[i cuvintele.

– Ne \ntâlnim acolo disear`, dup` cin`, iubito. Acum [tiidrumul, [i n-o s` ne deranjeze nimeni.

|i strânse scurt mâna \ntr-a lui [i, urcând \n fug` treptele, sepomeni fa]`-n fa]` cu Frances.

La vederea expresiei lui surprinse [i a ro[e]ii din obraji,Frances \[i pierdu complet controlul.

SOR~ MEDICAL~ 99

– Obi[nuie[ti adesea s`-]i dai \ntâlniri cu surorile? Sau soraRuston nu f`cea decât s` te serveasc` din bun`voin]`, ca deobicei?

Drept r`spuns, Robin o chem` pe Loren \napoi:– Iubita mea, vino aici!Apoi \i \ntinse mâna [i o ajut` s` urce treptele.– Uite-o [i pe Frances, tocmai la timp ca s`-i d`m vestea. Fran,

sper c` vei fi fericit` pentru mine – Loren mi-a promis c` ne vomc`s`tori.

* * *

Nici dac` i-ar fi dat o lovitur` peste fa]`, Frances n-ar fi pututs` fie mai [ocat`, \n ciuda faptului c` acum [tia la ce anume oavertizase John Calder s` se a[tepte. Dar, curios, \[i reg`siimediat autocontrolul pe care fusese la un pas s` [i-l piard` dup`discu]ia cu el.

{tia c` ar fi fost fatal s` fac` o scen`, manifestându-[inemul]umirea profund` [i p`tima[` la adresa logodnei lui Robin[i sacrificându-[i demnitatea.

Cu toate acestea, nu fu \n stare decât s` spun`, pe un tonrece:

– Dragul meu Robin, sigur c` sper s` fii fericit. Ad-o pe Loren\n camera mea \nainte de cin`, [i vom... bea ceva \n s`n`tateavoastr`. Pân` atunci, vezi c` te caut` John.

– M` duc la el imediat. Atunci, iubito, ne vedem \n camera luiFran, \nainte de cin`.

|i zâmbi lui Loren [i plec` gr`bit, cu pa[i mari.Cele dou` femei r`maser` singure, privindu-se. Ochii lui

Loren erau rug`tori, iar ai lui Frances reci ca ghea]a, f`r` ca \n ei

100 HERMINA BLACK

s` se reg`seasc` zâmbetul fixat pe buze. Poate c`, \n orice altmoment, cuvintele acide pe care [i le st`pânea ar fi ie[it cu for]a,dar chiar atunci Kate cobor\ \n fug` scara.

– A, Loren, chiar de tine aveam...Se \ntrerupse, observând dintr-o dat` cu cine era Loren, dar

\nainte de a apuca s`-i cear` iertare supraveghetoarei, aceasta spuse:– Du-te cu Kate, acum. Ne vedem mai târziu.{i cobor\ treptele, \ndep`rtându-se.– Phii...! fluier` \ncet Kate. Era s-o fe[telesc!Loren inspir` u[urat`.– Nu conteaz`, o asigur` ea, n-ai s` p`]e[ti nimic de data asta.

Care-i problema?Kate nu voia altceva decât s`-i cear` cu \mprumut un [al

pentru sear`; se ducea s` ia cina la Nisa cu iubitul ei, iar acesta„zbierase“ când \i v`zuse culoarea rochiei noi.

Loren i-ar fi \mprumutat toat` garderoba ei \n semn derecuno[tin]` c` ap`ruse \ntr-un moment atât de oportun,amânând orice discu]ie cu Frances pân` seara, când avea s` fiede fa]` [i Robin.

* * *

Cu o jum`tate de or` \nainte de cin`, când se duse \ncabinetul lui Frances, Robin era deja acolo. El [i sora lui st`teau\mpreun` \n intrândul de la fereastr`, având al`turi [i un scaungol, care o a[tepta pe Loren.

Robin se ridic` repede [i-i ie[i \n \ntâmpinre. Când v`zu cumse luminase la fa]`, v`zând-o pe „fata aia“, Frances sim]i unjunghi [i mai t`ios decât durerea fizic` sâcâitoare de caredevenise con[tient` din nou.

SOR~ MEDICAL~ 101

„E \ndobitocit dup` ea!“ \[i spuse. „Cum se va mai putead`rui vreodat` atât de total muncii lui? O s`-l acapareze. Sigur, eambi]ioas` – dar numai pentru ea \ns`[i. Pân` la urm`, va doris`-l ia de aici.“

O, nu! O so]ie, poate [i copii, nu intrau \n planurile pe care[i le f`cuse ea pentru Robin. Pân` la apari]ia acestei fete, erasigur` c` nici el nu se gândise la a[a ceva.

„Cel mai repede c`l`tore[te cel ce c`l`tore[te singur.“

|nc` se mai ]inea de convingerea ei hot`rât` c` un medictrebuie s` fie devotat ca un preot – [i, atât de priceput` laautoam`giri cum era, nu se \ndoia c` invidia ei era \ndreptat`asupra muncii lui Robin, nu n`scut` din dorin]a aproape morbidde posesiv` de a fi st`pân` pe via]a lui.

Dar, \n timp ce prin minte \i goneau aceste gânduri, spuse peun ton binevoitor:

– Ia loc, te rog. Robin, toarn`-i lui Loren un vin de Xeres.Loren, \ncercând s` se conving` c`, \n fond, se \n[elase \n

leg`tur` cu Frances, se a[ez` lâng` viitoarea ei cumnat`, iaraceasta continu`:

– Robin [i cu mine vorbeam despre viitor. Evident, nudore[te o logodn` lung`, dar urm`toarele dou` luni vor fi foarteocupate aici. I-am amintit c` \n iulie trebuie s` se duc` laconferin]a B.M.C. de la Londra. Nu e treaba mea, fire[te,continu` ea cu o \nsufle]ire neobi[nuit`, dar am impresia c`,\ntrucât trebuie s` stea \n Anglia zece zile, ar fi o ocazienesperat` pentru luna de miere. V-a]i putea c`s`tori chiar\nainte. {i, \ntre timp...

Râse.

102 HERMINA BLACK

– Sunt sigur` c-o s` m` dea afar` fiindc` m` amestec, darl-am prevenit c` ar fi mult mai u[or pentru voi ca deocamdat` \nspital s` nu se afle despre logodn`. {tii, Loren, ai risca s` aiunele dificult`]i, dac` s-ar auzi c` urmeaz` s` te m`ri]i cu„[eful“. A[a ceva le-ar face pe colegele tale, surorile, s` se\ndep`rteze de tine.

Avea dreptate. Loren \i privi pe Robin, care tocmai \i aduceapaharul cu vin de Xeres.

– Domni[oara supraveghetoare are dreptate. Sunt sigur` c`n-ar fi invidioase, dar... m-a[ sim]i mai \nstr`inat` de ele. Aiciform`m o echip`.

– Sunte]i dou` contra unu, replic` decep]ionat Robin. Dar,dac` a[a preferi... Oricum, sunt de acord, oricât \mi repugn`ideea de a a[tepta pân` \n iulie, c` ar fi o [ans` ideal` s` sc`p`mf`r` s` producem nici un deranj. Dup` conferin]`, pot s`-mi iaucinci zile libere \n plus, ca s` mergem undeva \mpreun`.

– Atunci, ne-am \n]eles! spuse Frances cu vioiciune. {i nu seschimb` nimic – la suprafa]`. |ncerca]i doar s` v` comporta]i câtmai indiferent posibil unul fa]` de altul, când se \ntâmpl` s` ave]imartori.

Ridic` paharul.– Pentru... viitorul t`u, Loren. E[ti o fat` foarte de[teapt`, s`

[tii. |ntotdeauna l-am crezut pe Robin un burlac f`r` speran]`.Oare \n cuvintele ei se sim]ea parc` [i ceva \n]ep`tor? |n sinea

ei, f`r` s` [tie prea bine dac` avea motive s` se amuze sau nu, Lorenspuse: „Domni[oara supraveghetoare face ca totul s` mearg` exacta[a cum vrea ea. Administreaz` situa]ia foarte... foarte iscusit. Iarscumpul meu inocent nici m`car nu b`nuie[te c`-i conduce \ncontinuare via]a. M`iculi]`! Ce actri]` talentat` este!“

Cât de talentat` era ca actri]`, Loren nici m`car nu b`nuia.

SOR~ MEDICAL~ 103

* * *

Adeseori, \n urm`toarele câteva zile, lui Loren \i veni greu s`cread` c` avea s` se m`rite \ntr-adev`r cu Robin, c` era posibil catotul s` mearg` atât de perfect. Dar cel mai minunat era, desigur,faptul c` Robin o iubea.

|n unele seri, Robin reu[ea s`-[i g`seasc` o or`, dou`, libere,iar atunci ie[eau la câte o plimbare cu ma[ina lui, frecventândlocuri unde nu riscau s` \ntâlneasc` nici un cunoscut. |ns` nicichiar a[a nu era u[or s` evite comentariile, mai ales din partealui Kate, care voia s` [tie ce Dumnezeu f`cea Loren \n acelemomente [i de ce nu mai avea niciodat` timp liber.

Kate nu era singura persoan` care-i observa absen]ele. |ntr-osear`, la aproape dou` s`pt`mâni dup` logodn`, Loren se gr`beas` fure câteva minute cu logodnicul ei, la locul de \ntâlnire de pefalez`, când se auzi strigat` pe nume, la cap`tul scurt`turii dingr`din`.

Recunoscând glasul lui Raoul Delfontin, se \ntoarse [i-l v`zuapropiindu-se gr`bit.

– A[teapt`, domni[oar` misterioas` ce e[ti! \i ceru el. Unde tegr`be[ti a[a?

Ascunzându-[i nemul]umirea, Loren r`spunse, cu un râsfor]at:

– N-are nici o importan]` – dar de gr`bit, tot m` gr`besc!– Mereu te gr`be[ti! protest` el. Nu e[ti liber` \n seara asta?– Ba da, dar...– Atunci, dac` e[ti liber`, te rog, hai s` mergem pân` la Nisa,

\n patru – i-am spus lui Kate s` te cheme, dar jur` c`-n ultimavreme nu mai ai nici o clip` de r`gaz.

104 HERMINA BLACK

– |mi pare r`u, r`spunse Loren, dar am... o mul]ime detreburi. N-a[ putea s`-mi iau toat` seara liber`.

– Dar de ce? insist` tân`rul chirurg. De ce e[ti atât de greu deprins, Loren?

{i, t`indu-i calea, o privi cu o lic`rire de repro[ \n ochii luinegri.

– Ce-am f`cut? Eram prieteni atât de buni, la \nceput – [i num` po]i acuza c` n-am fost un b`iat cuminte.

– Sper c` mai suntem prieteni buni [i acum, replic` ea.Totu[i, sincer, sunt \ngrozitor de ocupat`. Pur [i simplu n-amtimp s` ies, \n perioada asta.

– Nu e vorba de ceva anume, \n leg`tur` cu mine?– |n nici un caz. Ascult`, ad`ug` Loren, dac` te vede

supraveghetoarea, n-o s` se bucure deloc. E[ti pe teren interzis,aici, \n gr`dina surorilor.

– A[teap` – [i, m`car o dat`, las-o-n pace pesupraveghetoare! Vreau s` [tiu când ai s` termini cu toatetreburile astea misterioase.

– Nu [tiu... vreau s` spun... Of, obositor mai e[ti! râse ea. Nue nici un mister la mijloc.

– Nu? \n`l]` Raoul din sprâncene, ironic. Nici chiar oc`lug`ri]` n-ar fi mai... \nchis` \n sine decât e[ti tu. |ntoarce-te lacele lume[ti, m`car o sear`. Nu vrei s` lu`m cina \mpreun`,s`pt`mânna viitoare?

– Nu pot... dar \]i promit c` voi lua cina cu tine imediat ce ampu]in timp liber.

Sim]ea c` era o promisiune sigur`. Dup` ce anun]au logodna,avea s`-i cear` lui Robin s` organizeze o mic` petrecere.

– Promi]i? exclam` \ncântat Raoul.– Da. Acum, \ns`, las`-m`... te rog.

SOR~ MEDICAL~ 105

– Imediat!Totu[i, \nainte de a-i elibera mâna, i-o ridic` la buze, [i chiar

\n acel moment dintre copacii de la cap`tul g`rdule]ului ap`ruRobin.

Raoul \i sim]i tres`rirea [i o v`zu privind \n spatele lui.|ntorcându-se, \[i v`zu [eful [i-l salut`.

– Tocmai mi se f`cea observa]ie c` am p`truns pe un teritoriustr`in, anun]` el vesel. Se pare c` pe aici nu e drept de liber`trecere.

– Din câte am \n]eles [i eu, a[a e, r`spunse Robin rece. Sor`,chiar pe dumneata te c`utam. Po]i s`-mi acorzi câteva minute?

– Desigur, domnule doctor.Loren porni spre el, ocolind g`rdule]ul, iar sprâncenele lui

Raoul se \n`l]ar` din nou. Era un om neobi[nuit de intuitiv, [iobservase schimbul lor de priviri.

|n timp ce se \ndep`rta, nu se mai mir` c` Loren abiaa[teptase s` scape de el, nici c` Robin ap`ruse tocmai \n acelmoment. |ntâmpl`tor, cuno[tea [i el locul de pe falez`, unde eraamplasat` atât de convenabil [i de fermec`tor banca rustic` depiatr`.

„Oare am o minte suspicioas`, sau numai una romantic`?“ se\ntreb` Raoul. „Sau... oare `sta e motivul pentru care frumoasanoastr` Loren a devenit atât de retras`? Mil` mi-e de bietulRaoul! Dar mai mil` mi-e de domni[oara supraveghetoare,monumentul `la de ghea]` al eficien]ei! A[a-i trebuie!“

* * *

Când ajunse la Robin, Loren spuse, stânjenit` de ro[ea]a pecare [i-o sim]ea \n obraji:

106 HERMINA BLACK

– |mi pare atât de r`u, iubitule; am venit cât am putut de repede,dar Raoul s-a luat dup` mine [i... n-am putut s` mai scap de el.

– De obicei e dificil s` scapi de el?Loren ridic` repede privirea.– Nu ne-am mai v`zut... \ntre patru ochi, de nu [tiu când. Se

duce s` ia cina la Nisa, cu Kate Connor [i logodnicul ei. Voia s`vin [i eu cu el, ca s` fim patru.

– Puteai s` te duci, dac` voiai, r`spunse Robin. Eu trebuie s`merg \n direc]ia opus`, ca s` m` \ntâlnesc cu doi medici carem-au chemat la o consulta]ie. Probabil c-am s` m` \ntorc târziu.Ai vrea s` te duci?

– Nu, mul]umesc.– Delfontin e un tân`r atr`g`tor – foarte francez, desigur – [i

un chirurg excelent. |ntr-o bun` zi, s-ar putea s` ajung` \n vârf.Iar tu admiri chirurgii pricepu]i, nu-i a[a?

– Admir medicii pricepu]i – chiar dac` sunt... cam prost`naci,replic` ea cu senin`tate.

Se privir` [i izbucnir` amândoi \n râs.Apoi, Robin spuse:– Sunt capabil s` fiu cel mai prost`nac om din lume, când v`d

un francez chipe[ s`rutând mâna logodnicei mele.Dar \ncepea s` simt`, destul de surprins, c` era capabil [i de

o oarecare gelozie.– O, iubitule! R`spund de apuc`turile de curtezan ale

doctorului Delfontin?Ajunser` \n locul pe care-l numeau acum „micul lor paradis“,

iar Robin o cuprinse \n bra]e.– Ce-i drept, e drept. Cred c` nu, recunoscu el. Dar presupun

c` devin un om sobru, iubita mea. A[a c` pe viitor mai binepoart`-l pe `sta – ca avertismnt.

SOR~ MEDICAL~ 107

{i-i ar`t` un mic obiect pe care-l scosese din buzunar.Lui Loren \i sc`p` o exclama]ie de \ncântare.– Robin! Pentru mine? O, ce minunat e!– Am cam \ntârziat. Ar fi trebuit s` ]i-l d`ruiesc pe loc. De fapt,

ar fi fost cazul s` ]i-l alegi tu, dar n-am avut ocazia. A[a c`... ieri,când am fost la Nisa, m-am gândit c` ar fi mai bine s`-l cump`r.Dac` preferi alt` piatr`, pot oricând s`-l schimb.

– O, nu! |mi plac rubinele, [i oricum nu l-a[ schimba pentrunimic \n lume!

Robin \i lu` mâna stâng` [i, peste o clip`, rubinul mare, cut`ietur` p`trat`, sclipea pe degetul ei inelar.

– Te iubesc, \i spuse. Atât de mult, \ncât nici nu \n]eleg cumputeam crede c` eram \n via]`, \nainte de a te fi g`sit.

Inima ei era plin` – [i totu[i, nu-[i g`sea cuvintele s`-ir`spund`.

Dar Robin nu avea nevoie de cuvinte când sim]ea c`ldurapasional` a buzelor ei sub ale lui. Apoi, retr`gându-se, privinestemata care scânteia pe degetul mâinii ce-l ]inea de um`r.

– A[ vrea s` nu trebuiasc` s` mi-l scot, spuse Loren cu triste]e.Am s`-l port noaptea, iar ziua, \l voi purta pe un l`n]i[or, lâng`inim`.

Robin se \ncrunt`, spunând aproape furios:– Am s`-i spun lui Frances c` m-am r`zgândit. Vom da

publicit`]ii logodna.– Ba nu, se gr`bi ea s`-l opreasc`. A[a, va avea dificult`]i...– A spus c` tu ai avea probleme.– {tiu, dar...Loren ezit`.– Mai cred [i c` se temea s` nu fie pus`... \ntr-o situa]ie destul

de ingrat`. Exist` aici oameni care s-ar uita s` vad` dac` nu

108 HERMINA BLACK

beneficiez de un... tratament preferen]ial, explic` ea, cu unzâmbet nesigur. Trebuie s` fie \n gard`. Cred c` asta simteacum...

Indiferent dac` era a[a sau nu, Loren n-avea cum s` nuobserve cât de ostentativ refuzase Frances s` dea vreun semn c`rela]ia dintre ele se schimbare.

– Apropo, draga mea drag`, spuse Robin \nainte de a sedesp`r]i, ieri m-am dus s-o v`d pe doamna Derringham. |]itrimite salut`ri [i vrea s` [tie dac` ai uitat-o de tot.

Loren sim]i un junghi de vinov`]ie. Trecuser` dou`s`pt`mâni de la externarea Annettei din spital [i nu avusese niciun minut liber s-o viziteze.

– Cred c` ar trebui s` reiei leg`tura cu ea, iubito, continu`Robin. Nu ai nici un motiv s` nu te duci acolo, s` [tii – mai pu]inlipsa de timp, desigur, care pare s` ne ]in` prizonieri aici pe to]i.

De[i vorbea pe un ton firesc, Loren \i arunc` o privirerecunosc`toare, [tiind c` de fapt voia s`-i spun` c`-[i puteapermite s`-l ignore pe Hugh.

– N-am avut deloc timp s` m` duc pân` acum, spuse ea. Ar fitrebuit s`-i dau m`car un telefon, dar... m` rog, nici nu-i demirare c` fo[tii pacien]i consider` c` nu te po]i baza pepromisiunile surorilor.

Cu toate acestea, [tia c` evitase anume s`-[i fac` timp s-orevad` pe Annette, [i trebuia s` \nceteze imediat.

{i, o dat` ce lu` aceast` hot`râre, [i-o puse \n aplicare.

* * *

SOR~ MEDICAL~ 109

Era ziua de serviciu a lui Robin la conducerea clinicii cuprogram s`pt`mânal din noua arip` – o inova]ie cunoscut` deto]i cei din zon` [i din afara ei, unde pacien]ii care nu pl`teauveneau \n num`r tot mai mare.

La ora dou`, pleca un autobuz spre Nisa, urmând s-o laseaproape de Villa des Magnolias, unde locuiau acum so]iiDerringham.

Loren telefonase ca s-o anun]e pe Annette c` venea.Servitoarea care-i deschise o conduse direct \n salonul albastrucu auriu al vilei. Annette, care a[tepta pe cerga alb` [i groas` dinfa]a [emineului, aproape c`-i alerg` \n \ntâmpinare.

– Loren! Credeam c` m-ai p`r`sit cu totul. O, ce dor mi-a fostde tine! strig` ea, aruncându-[i bra]ele pe dup` gâtul ei.

– |n nici un caz nu te-am p`r`sit. Ai uitat cum e via]a la HenryDurand? \ntreb` Loren. Kate a spus c` p`reai mai \ntremat` cânda plecat – [i, Dumnezeule! Nu mai ai nevoie de surori medicale!

Dar, la o privire mai atent`, observ` c` Annette ar`taboplnav` [i tras` la fa]`, sub fardul aplicat cu mult` grij`.

|n primul sfert de or`, \ns`, fu plin` de via]` [i-i spuse c` o totvizitau prieteni – de dou` ori \n cursul acelei s`pt`mâni fusesechiar pân` la Monte Carlo, ca s` ia prânzul cu ni[te cuno[tin]e [is` fac` unele cump`r`turi.

– |nc` nu am voie s` conduc ma[ina, ad`ug` ea.– Sper c` nu! exclam` Loren. Trebuie s` devii mult mai

puternic` pân` s` po]i face asta.– A[a cred, ridic` din umeri Annette. Dar nu e nici un risc s`

mai gonesc pe Grande Corniche cu optzeci la or`. Pân` [i onetoat` ca mine \nva]` din experien]`.

Apoi pe buze i se ivi un zâmbet – dar care nu i se reflecta [i\n ochi.

110 HERMINA BLACK

SOR~ MEDICAL~ 111

– Hugh s-a dus la curse, continu` ea. I-am spus c` vii, [i azis c` va fi acas` la timp ca s` te duc` \napoi la spital cuma[ina.

Era ultimul lucru pe care-l dorea Loren.– Nu pot s` stau prea mult, spuse ea. Am...– Dar, Loren, mi-ai spus c` ]i-ai luat toat` dup`-amiaza liber`.

{i e prima dat` când treci pe la mine.Loren nu putu decât s`-i r`spund` la repro[ul implicit.– Abia ai ie[it din spital – [i, oricum, e[ti o escroac`, ad`ug`

ea \n glum`. To]i ne a[teptam s`-]i revii \ncet [i treptat, iar tufrecventezi \nalta societate [i la[i capaneaua s`-[i poarte singur`de grij`.

– Nu-mi pot permite s`-mi revin treptat, spuse Annette.Trebuie s` duc din nou o via]` normal`. Nu ]i-am spus c` Hughare oroare de invalizi? Se poart` a[a de dulce cu mine, continu`ea repede, dar... evident, omul ar nevoie de o so]ie care s` poat`s`-i primeasc` prietenii [i s` ias` \n lume. {i-n plus, [i eu vreaus` intru iar pe circuit. Azi nu m-am dus la curse fiindc` sunt camobosit`, [i nu-mi place s` observe.

Dac` Hugh n-ar fi fost egoismul \ntruchipat, ar fi [tiut c` dejaf`cea prea mult! \[i spuse Loren.

– Ce ]i-a spus Ro... doctorul Carruthers? o \ntreb` ea. L-aiconsultat ieri, nu-i a[a?

– Da; consider` c` trebuie s` m` odihnesc cât mai mult – dar,evident, lui nu i-am putut explica totul la fel ca ]ie, r`spunseAnnette.

– Dar, draga mea, are dreptate, o mustr` Loren cu blânde]e.Dac` acum te gr`be[ti prea tare, nu vei face decât s` pl`te[ti maitârziu.

– Ei bine, atunci am s` pl`tesc.Annette \ncheie subiectul [i \ncepu s` \ntrebe despre

cuno[tin]ele ei de la spital.Când li se aduse ceaiul, spuse pe nea[teptate:– Loren, s` nu-i spui nimic lui Hugh despre s`n`tatea mea.

Are o p`rere foarte bun` despre opiniile tale [i... probabil mi-arcere s` m` menajez.

– Bine, n-am s`-i spun nimic. Dar nu respec]i sfatulmedicului, iar mai devreme sau mai târziu doctorul Carruthers os` afle [i se va sup`ra foarte tare.

– El, s` se supere? E blând ca un mielu[el!– Nu-i place s`-[i bat` nimeni joc de munca lui, [i poate fi

foarte sever cu pacien]ii despre care are impresia c` nu-[i poart`de grij`.

– Dar, Loren, insist` Annette, e destul de r`u c` nu pot s`...fac atâtea lucruri! Nu voi l`sa pe nimeni, nici chiar pe tine [i pedoctorul Carruthers, s` face]i din mine o invalid`. Sunt hot`rât`s` lupt [i s`-i ar`t lui Hugh c` are o so]ie adev`rat`, nu o infirm`care trebuie s` zac` la pat tot timpul.

Loren se uit` la ceas.– Trebuie s` prind autobuzul, spuse ea. Sincer, nu mai pot

sta, dar \]i promit c-am s` mai vin curând.– A[teapt`!Annette alerg` la fereastr`.– Uite-l pe Hugh! Acum nu mai ai cum s` fugi.Dorindu-[i s` fi plecat cu zece minute mai devreme, Loren se

resemn` [i, peste câteva momente, Hugh intr` \n camer`.Chipe[, bronzat, plin de acea vitalitate care trebuia \ntr-adev`rs-o fac` pe Annette s` se simt` ca umbra fetei de alt`dat`. Venirepede spre Loren, luându-i mâna.

112 HERMINA BLACK

– Am dep`[it toate limitele de vitez`, anun]` el, numai ca s`nu te pierd.

– Ai ajuns tocmai la tip, r`spunse Annette. Voia s` fug`. Am]inut-o cât am putut de mult.

Hugh \[i s`rut` u[or so]ia pe p`r.– Bravo ]ie. }i-am câ[tigat ni[te bani, p`pu[`.– Iubitule! Am presim]it eu c-o s` ai noroc. A fost distractiv?

Andersonii au venit [i ei?– {i toat` ceata. Fay voia s` te aducem [i pe tine [i s` lu`m

cina la Nisa. Dar eu, nici vorb`! Am spus c` avem o invitat` lacin`. A[a c` Loren va trebui s` stea, ca s` dovedim c` nu sunt unmincinos.

– Da, Loren, insist` Annette, ai s` r`mâi? Promit c` pe urm`am s` m` duc direct la culcare.

Loren pierduse autobuzul, iar altul nu mai pleca spre SaintPhilippe \n seara aceea. {tia c` nu avea \ncotro, [i deplângeasl`biciunea care o f`cuse s` \ntârzie atât de mult.

– I-am spus c-ai s-o duci tu \napoi cu ma[ina, Hugh, continu`Annette.

– Exact de-asta am venit. Spune-mi toate nout`]ile, Loren. Cemai face supraveghetoarea?

– Foarte bine, [i e foarte ocupat`.Avea tupeu, f`r` \ndoial`, s-o pomeneasc` pe

supraveghetoare dup` cele \ntâmplate.Cina p`ru vesel`, de[i vorbeau aproape numai cele dou`

gazde, iar Loren t`cea \ngândurat`, detestând ideea c` Hughavea s-o duc` \napoi la spital.

SOR~ MEDICAL~ 113

Capitolul 7

Când pornir`, o semilun` argintie uria[` r`s`rea deasupraMediteranei, iar albastrul indigo al cerului era spuzit de stele.

F`r` a-[i lua ochii de la drum, Hugh remarc` \ncet:– Ce straniu, c` suntem din nou \mpreun` – mergând cu

ma[ina sub lumina lunii, nu-i a[a? Straniu [i... minunat.Loren f`cu un efort s`-[i st`pâneasc` furia, [tiind c` i-ar fi

f`cut vocea s` tremure, iar Hugh era capabil s` \n]eleag` gre[itmotivul.

– Nu e nimic straniu sau minunat, Hugh. |ntâmpl`tor, amfost \n vizit` la so]ia ta. La fel de \ntâmpl`tor, m` duci \napoi cuma[ina – \mpotriva voin]ei mele.

– Ai fi preferat s` mergi pe jos? \ntreb` el, aruncându-i aceaprivire piezi[` [i amuzat` pe care Loren i-o cuno[tea atât de bine.

– Mai degrab`!Coti pe drumul spre Saint Philippe [i \ncetini, când \ncepu s`

urce panta care ducea \n sat.– M` ur`[ti, nu-i a[a? \ntreb` el.Loren r`spunse nervoas`:

– |]i vine s` crezi c` nu simt absolut nimic pentru tine?– A[ vrea s` pot spune [i eu acela[i lucru, declar` el – atât de

feroce, \ncât o surprinse. Ce fraier am fost – ce fraier!– Te rog, Hugh! Dac` ai m`car pu]in bun-sim], \nceteaz` cu

toate prostiile astea.– ~sta-i adev`rul.Ajunseser` pe culmea colinei [i, \n timp ce accelera, continu`

n`valnic:– Am \ncercat s` ]i-o spun, \n ziua aia când a intrat

supraveghetoarea peste noi, dar n-ai vrut s` ascul]i. N-ai uitatce-am sim]it cândva unul pentru cel`lalt, Loren, oricât de mult ai\ncerca s` te prefaci. |ns` chiar dac` nu mai ]ii deloc la mine,niciodat` n-a existat [i nici n-o s` existe \n via]a mea o fat` cares` mai \nsemne ceea ce ai \nsemnat tu... Da, m-am \nsurat cuAnnette, dar a fost... doar un capriciu. Poate c`, dac` nu terevedeam, a[ fi \ncercat \n continuare, de[i \ncetasem s-o maiiubec dup` doar [ase luni...

– Ai de gând s` termini? se r`sti Loren, furioas`. Opre[tema[ina [i las`-m` s` cobor.

– Ba nu, ai s` m` ascul]i, fie [i dac` e pentru ultima oar`.Poate c` dac` tâmpita aia mic` nu-[i bu[ea ma[ina atuncicând a f`cut-o. niciodat` n-a[ fi [tiut ce anume era \nneregul` cu c`snicia mea. A[a, \ns`... Nici o grij`, voi \ncercas-o salvez atât cât pot. Dac-o s` ne desp`r]im la un momentdat, va fi decizia ei...

– Nici o [ans` s` doreasc` vreodat` s` renun]e la tine, decâtdac` o faci atât de nefericit` \ncât n-o s` mai suporte! arunc`Loren. E nebun` dup` tine, biata fat` – nu \n]eleg cum po]i fiatât de crud!

SOR~ MEDICAL~ 115

– Draga mea, replic` el cu un cinism dur, te asigur c` suntso]ul cel mai exemplar. |ns` pân` [i so]ii exemplari trebuie s`priveasc` adev`rul \n fa]` uneori. Am f`cut o... gre[eal` tragic`,iar pe tine am s` te iubesc câte zile oi avea. Dac` a[ crede c`exist` cea mai mic` [ans` de a te cuceri din nou, toate bunelemele inten]ii s-ar duce dracului, iar Annette... n-ar avea decât s`ri[te. {i acum – vrei s` te duc \n`untru, sau te las la poart`?

– La poart`, te rog.Hugh frân`, iar Loren cobor\, f`r` s`-l priveasc`. Dup` câ]iva

pa[i, o ajunse din urm` [i o prinse de bra], tr`gând-o \napoi.– Loren, iart`-m`. Jur c` n-am s` mai vorbesc niciodat`

despre asta, dar nu m` p`r`si a[a. Doamne fere[te, nu \n]elegichiar deloc... cum se \ntâmpl` lucrurile astea? Dac` ne-am fic`s`torit, \nainte ca eu s` plec \n America...

|n lumina lunii, chipul lui p`rea atât de chinuit, \ncât Lorensim]i, \mpotriva propriei dorin]e, un fream`t slab de mil`, dar \itrecu \ntr-o clip`.

– N-ai sugerat niciodat` s` ne c`s`torim, [i din câte-miamintesc, nici n-ai \ncercat nimic definitiv. Dar de ce s` ne\ntoarcem \n trecut? Ai crezut c` m` iubeai, iar eu am f`cutaceea[i gre[eal`.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` el t`ios. Loren, nu cumva aicunoscut pe altcineva?

– Asta nu te prive[te, replic` ea. Acum trebuie s` intru, Hugh.Noapte bun`.

Dar, când \ncerc` s`-i desprind` bra]ul din mâna lui, Hugh ostrânse, tr`gând-o spre el. Era un gest absolut caracteristicpentru un om atât de egoist, care nu suporta gândul c` \n via]aei putuse ap`rea un alt b`rbat.

116 HERMINA BLACK

– Cine e? o \ntreb`. Loren, nu m` face s`-mi ies din min]i!– Te rog s` nu fii absurd.Mâna lui liber` o prinse de cel`lalt bra] [i, \nainte de a apuca

s`-l \mpiedice, o trase spre el, privindu-i iscoditor fa]a.– Nu sunt absurd. Eu nu m-am schimbat...– Tu!Dispre]ul din tonul ei i se citea [i \n ochi, când se ridicar`

spre ai lui.– Cred c-ai \nnebunit de-a binelea, \i spuse Loren. Hugh,

d`-mi drumul... vine cineva...– Numai dac`-mi spui c` nu te-ai \ndr`gostit de afurisitul `la

de doctor!O sim]i devenind rigid` [i, \n]elegând c` ghicise corect, o

cuprinse dintr-o dat` \n bra]e.– Nu-i adev`rat, zise el, dintotdeauna mi-ai apar]inut mie

[i-mi vei apar]ine pentru totdeauna.O frac]iune de secund`, gura lui Loren fu strivit` sub un s`rut

p`tima[, arz`tor.Furia \i d`du putere s` se smulg` din bra]ele lui [i, dându-i o

palm` r`sun`toare, Loren se r`suci \n loc [i o lu` la fug`.Ocolind mecanic cl`direa principal`, alerg` mai departe,suspinând \n`bu[it de mânie [i umilin]`, spre intrarea din spate.Aproape ajunsese, când fu cât pe ce s` se ciocneasc` de Robin,care tocmai ie[ise din garaj, unde-[i l`sase ma[ina.

– Ce Dumnezeu... Loren! Ce s-a \ntâmplat?Apari]ia lui o dezmetici ca un du[ cu ap` rece. Se ag`]` de el,

f`r` cuvinte, str`duindu-se s`-[i recapete calmul.Uimit s-o vad` astfel, Robin \i lu` mâinile tremur`toare

\ntr-ale lui.

SOR~ MEDICAL~ 117

– Ce este? \ntreb` el din nou. Te-a speriat cineva?Mu[cându-[i cu putere buzele, Loren cl`tin` din cap.– Nu... nu-i nimic... Trebuie... s` intru... Am s`-mi revin dup`

un timp.Noaptea era atât de t`cut`, \ncât s-ar fi putut auzi un ac

c`zând, iar zgomotul ma[inii lui Hugh care se \ndep`rta,ambalat` cu furie, str`punse lini[tea ca un pumnal.

– A cui e ma[ina aia? \ntreb` Robin. Cum te-ai \ntors?– Am s`-]i spun mâine. Acum... acum trebuie s` m` duc \n

camera mea.– Cred c-ar fi bine s` vii \n cabinetul meu mai \ntâi. |ntr-acolo,

ri[ti mai pu]in s` te \ntâlne[ti cu cineva pe drum.Loren \i mai auzise nota aceea de r`ceal` hot`rât` \n glas, dar

niciodat` când i se adresa ei.Robin tocmai \nchidea u[a \n urma lui, când Loren observ` \n

oglind` de ce nu voise s-o mai \ntâlneasc` nimeni. E[arfa de pecap i se l`rgise [i c`zuse pe spate, p`rul \i era ciufulit, iar peobraji \i r`m`seser` dârele l`sate de lacrimi.

|nainte de a apuca s` se aranjeze, Robin o \ntreb`:– O clip`, Loren. Derringham te-a adus?– Da.Apoi, când amintirea acelei scene dezgust`toare \i reveni \n

minte, mâinile i se \ncle[tar`.– |mi vine s`-l omor! M-a...– Cu siguran]`, ar fi mai bine s` nu-l \ncurajezi.Dac` furia ei fusese incandescent`, a lui era rece ca ghea]a, iar

Loren [tia c` era mai furios pe ea decât pe Hugh.– Nu l-am \ncurajat. Annette a insistat s` r`mân la cin`, [i

n-am mai prins autobuzul \napoi. Nu m` a[teptam...

118 HERMINA BLACK

– Ce naiv` e[ti!Imaginea lui Robin privind-o, cu gura strâns` [i ochii duri [i

acuzatori, fu pentru Loren pic`tura care umplu paharul.– N-ai nici un drept s` te ui]i... s`-mi vorbe[ti a[a! strig` ea.

Era firesc... dup` ce s-a \ntâmplat \nainte... s` m` a[tept la pu]inbun-sim]. Probabil am fost o proast`, dar nu puteam insista s`vin pe jos. M-ar fi \nso]it oricum, [i ar fi avut chiar mai mult timps`... s` se fac` de râs. Fii cinstit, Robin – nu m` po]i acuza c`l-am \ncurajat. Nu pe mine ai motive s` te \nfurii...

– |nceteaz`, Loren. Isteria n-o s`-]i foloseasc` la nimic.Chiar dac` n-o fi fost cel mai blând mod de a o trata, era cu

siguran]` cel mai eficient.– Cum...– Ia asta.Robin \i puse \n mân` o batist` curat`.– Am s`-]i aduc ceva de b`ut.{i, deschizând un dulap, umplu un pahar cu vin [i i-l aduse.Loren b`u jum`tate din el, apoi \l puse pe mas`, f`când un

efort s`-[i controleze tremurul mâinii.– Iart`-m`, spuse ea. De obicei... nu-mi pierd cump`tul. Nu

e... fiindc` Hugh... s-a legat de mine. Dar... Annette... chiar dac`n-am nici o vin`, m` simt atât de ipocrit`... [i de ieftin`...

Pe chipul lui sever se ivi o und` de blânde]e.– Poate vrei s`-mi spui ce anume s-a \ntâmplat.– Cum s`-]i spun, când vorbe[ti cu mine de parc-a[ fi o

str`in`?– Doar nu vrei s` m` bucur c` Derringham \[i imagineaz` c`

mai are dreptul s` se ating` de tine?Era aproape o u[urare s`-i aud` nota aceea de ferocitate \n glas.

SOR~ MEDICAL~ 119

– |n nici un caz, spuse ea. Dar... nu vreau s` crezi nici c`mi-a pl`cut. {tii bine c` ]in la Annette... nu suport ideea c` arputea s` sufere, iar el... nu-i bun de nimic. Nu vreau s`-l mai v`dsau s`-i mai vorbesc vreodat`.

– N-ai s`-l mai vezi, replic` Robin \ndârjit. Când am s` termineu cu domnul Derringham...

– O, nu, Robin! S` nu te duci la el... s` nu-i spui nimic, pentrunumele lui Dumnezeu! Dac`...

Robin o privi cu o cruzime \nsp`imânt`toare \n ochi, iarLoren se \ntrerupse, mu[cându-[i buzele.

– Te a[tep]i s` se \ntâmple o minune, nu-i a[a? o \ntreb`.Te-a[tep]i s` stau cu mâinile-n sân [i s` nu m` r`fuiesc \n nici unfel cu Derringham, de data asta.

Loren [tia foarte bine ce putea s` se \ntâmple dac` cei doi se\ntâlneau. Sim]ise pericolul din tonul rece al lui Robin.

– Annette e \nc` pacienta ta, \i reaminti ea.Apoi, cu un râs scurt, f`r` haz:– Nu po]i s`-l ba]i pe so]ul ei, iubitule. Gânde[te-te la

Frances; e destul de suspicioas` pe mine, [i f`r` s` mai devincauza unui... unui asemenea scandal. Apoi, Annette ar afla de cete-ai certat cu el [i... O, Doamne, numai de nu l-a[ mai fi v`zutniciodat`!

Robin f`cu un gest frustrat [i furios, pentru prima dat`nemul]umit de responsabilit`]ile unei profesiuni care-i impuneao st`pânire de sine atât de nefireasc`.

Pe dedesubt, \ns`, mocneau alte sentimente. Putea fi nedrepts` dea vine pe Loren pentru cele \ntâmplate.

|i puse mâinile pe umeri.

120 HERMINA BLACK

– Spune-mi adev`rul, Loren. De ce l-ai l`sat pe Derringhams` ajung` atât de departe...?

– N-am...– A[teapt`. Nu mai e[ti un copil. {tii câte ceva despre b`rba]i.

Se pare c` despre `sta [tii chiar destul de multe. }i-a mai spus odat` c` \nc` te mai iube[te; \ntrebarea e, a \ncetat complet s` mai\nsemne ceva pentru tine?

– Dac` nu crezi asta, atunci... n-are nici un rost s` maicontinu`m, spuse ea cu voce frânt`. O,Robin, Robin... ce n-a[da s` nu-l fi \ntâlnit niciodat` pe Hugh, s` nu fi fost atât denebun` \ncât s` cred c` ceea ce-am sim]it pentru el era iubireadev`rat`... Dac` nu m` po]i crede... dac` umbra asta o s`r`mân` \ntotdeauna \ntre noi... cum am putea s` maicontinu`m?

Un moment, Robin o privi \n t`cere.– Iubita mea, spuse el apoi. Când nu voi mai putea avea

\ncredere \n tine, \mi va fi imposibil s` te mai iubesc. Nu se puneproblema \ncrederii; ceea ce te rog s` re]ii e c` sunt la fel decapabil s` fiu gelos ca orice b`rbat care nu-i atât de absurd desigur pe sine \ncât... s` considere orice rivalitate imposibil`.

– Doar nu po]i vedea \n Hugh un rival!– Nici nu v`d. Nu v`d decât un individ pe care-l ur`sc de

moarte.O trase de mâini spre el.– Cu cât ne c`s`torim mai repede, cu atât mai bine. Atunci,

va [ti c` trebuie s` p`streze distan]a.Dar, pân` una-alta, Hugh provocase prima ceart` dintre ei...|nainte de a adormi, Loren hot`r\ c` avea un anumit lucru de

f`cut, a doua zi, \nainte de a \ncepe programul.

SOR~ MEDICAL~ 121

* * *

Se trezi din somn [i se \mbr`c` mai devreme cu o or` decâtde obicei.

Când fu gata, se duse la debaraua cu u[i pliante, \mp`r]it` \nspa]ii cu rafturi [i pentru umera[e. Cele dou` valize ale ei eraupe raftul de sus. O lu` pe una dintre ele [i o duse pe pat, undeo deschise.

De sub un pled de rezerv` [i dou` rochii pe care nu lefolosea, scoase pachetul de scrisori despre a c`ror existen]`,pân` \n seara trecut`, uitase aproape complet.

|ngenunchind lâng` [emineu, desf`cu panglica [i, f`r` a seuita m`car la vreuna dintre ele, d`du foc mai multor scrisori perând. Timp de dou`zeci de minute, le puse \n fl`c`ri pe toate,pân` când nu mai r`mase decât o gr`m`joar` de cenu[` – cuexcep]ia unei singure hârtii \mp`turite care, neobservat` de ea,fusese luat` de curentul intrat prin fereastra pe care o l`sasedeschis` ca s` ias` mirosul de ars.

Ridicându-se \n piciore, st`tu un moment privind micagr`mad` cenu[ie, simbol al celeilalte fl`c`ri care arsese cândva \ninima ei:

Peste cenu[` sufl`, nu po]i [tiO flac`r`, din nou, de va ]â[ni.

Versurile \i veniser` \n minte de la sine, dar cl`tin` din cap.Nimic nu putea fi mai mort decât fl`c`rile unei iubiri dintrecut.

122 HERMINA BLACK

Ducându-se la lavabou s` se spele pe mâini, \[i spuse: „|nsfâr[it, am sc`pat de toate astea.“ Din p`cate, nu b`nuia cât denecugetat era optimismul ei...

* * *

Frances \nchise u[a cabinetului [i se duse s` r`spund` latelefon, care \nc` mai suna. O voce de femeie \ntreb`:

– Pot vorbi cu sora Ruston?Dându-[i seama c` i se f`cuse leg`tura din gre[eal`, Frances

era gata s-o transfere la etaj, când recunoscu vocea.– Doamna Derringham la aparat? \ntreb` ea.– Da...– Aici Francis Carruthers.– A, domni[oar` supraveghetoare! N-am vrut s` v` deranjez.– Nu m` deranja]i, o asigur` politicos Frances. Vi s-a f`cut

leg`tura la mine din \ntâmplare – sau, mai degrab`, dintr-ogre[eal` a centralistei, dar m` bucur c` am posibilitatea s`-miprezint scuzele pentru c` v-am cam neglijat de când v-a]iexternat din spital.

– O, dar nu m` a[teptam s` ave]i timp s` v` ocupa]i numai demine! exclam` Annette. Oricum, mi-ar face pl`cere s` v` mai vizitez.

– V` sim]i]i \ntr-adev`r mai bine? Dup` cum vorbi]i, p`re]i\ntr-o form` foarte bun`.

– |ntr-adev`r, sunt doar pu]in obosit`.– Când tratamentul se va sfâr[i, ve]i uita c` a]i fost obosit`

vreodat`, o asigur` Frances. Voia]i cu sora Ruston? E de gard` \nmomentul de fa]`, dar va avea o pauz` peste o jum`tate de or`.Dac` pute]i s` reveni]i...

SOR~ MEDICAL~ 123

124 HERMINA BLACK

– V-a[ ruga doar s`-i transmite]i un mesaj. Spune]i-i c` [i-auitat m`nu[ile \n ma[in` asear`, când a adus-o Hugh \napoi. {iruga]i-o s` mai treac` pe la mine cât de curând.

– Am s`-i spun. {i c` i-a]i g`sit m`nu[ile. Ave]i grij`, nu v`for]a]i.

– O s` am, v` mul]umesc mult.Dup` ce \nchise telefonul, Frances r`mase cu privirea drept

\nainte, \ncruntat`.Va s` zic`, Hugh Derringham o adusese pe Loren \napoi cu

ma[ina. S-ar fi crezut c`, dup` cele \ntâmplate, aveau destul`minte s` evite a[a ceva. Se \ntreb` dac` Robin [tia c` logodnicalui se plimbase sub clar de lun` cu ma[ina b`rbatului pe care-liubise cândva.

Dac` nu [tia deja, avea s` afle, cu siguran]`. De un lucru nuse \ndoia. Dac`-l putea convinge pe Robin c` Loren \nc` \l mai\ncuraja pe Hugh, problema ei era rezolvart`.

Dar Frances nu era o vis`toare. F`r` probe concludente,Robin n-ar fi crezut niciodat` c` Loren juca un joc dublu.

Iar g`sirea probelor era cele mai dificil lucru din lume.Oricum, pe moment avea prea multe de f`cut ca s`-[i piard`

timpul visând la eliberarea lui Robin din \ncurc`tura aceeaindezirabil`. |n primul rând, trebuia s` inspecteze o camer`preg`tit` pentru o angajat` nou` – o sor` canadian` care urmas` vin` a doua zi.

Dar, \nainte de a ie[i, g`si cartea pe care i-o \mprumutaseAnnette – memoriile unui celebru medic american, prieten altat`lui ei, care-i trimisese cartea când era bolnav`. O puse pemapa de birou, cu gândul de a scrie un mesaj [i a-i ceresecretarei s-o trimit` \napoi.

giannijollys

Camera pe care o avea de inspectat se afla chiar \n fa]acamerei lui Loren [i, când termin`, o v`zu pe camerist` ie[inddin odaia de vizavi, unde f`cuse cur`]enie, [i l`sând involuntar odâr` de praf negricios \n urma ei.

Aplecându-se, Frances studie praful negru de hârtii arse. CeDumnezeu...?

Oare ce \ncercase Loren s` distrug` atât de complet? Deschiseu[a camerei [i, intrând, arunc` o privire \n jur. |n acel moment,curentul stârnit \ntre u[` [i fereastr` ridic` o hârtie, purtând-opân` la picioarele ei.

O singur` privire fu suficient` pentru a \n]elege c` era oscrisoare – iar la a doua privire, Frances z`ri [i semn`tura:

Pe veci al t`u,Hugh.

* * *

La drept vorbind, Frances nu citise \n via]a ei o scrisoare carenu-i era adresat`.

Chiar [i acum, a[ezat` la biroul ei cu scrisoarea pe care o vârâsegr`bit` \n buzunar \nainte de a ie[i din camera lui Loren, ezita.

Dar, desigur, avea tot dreptul s-o fac`, dac` voia ca Robin s`afle c` „fata aia“ primea scrisori de la Hugh Derringham – ba maimult, scrisori semnate astfel!

Dragostea mea,Cât m-a durut desp`r]irea de tine, asear`! {tii c` de fiecare

dat` mi-e tot mai greu s` te las s` pleci. Nu mai putem continua

SOR~ MEDICAL~ 125

a[a. Când te ]in \n bra]e, [tiu c`-mi apar]ii mie. Dar nu vreau s`simt asta doar pentru câte un moment. Vreau s` m` asigur c` epentru totdeauna. Asear`, buzele tale, bra]ele tale, vorbele taledr`g`stoase, toate mi-au spus... Pentru prima dat`, ai uitat s` maifii re]inut`.

Te iubesc – te iubesc [i suntPe veci al t`u,

Hugh

|n acel moment, intr` secretara.– Uita]i scrisoarea pe care m-a]i rugat s-o dactilografiez

pentru doamna Derringham, domni[oar` supraveghetoare,spuse ea. Dac` o semna]i, \mpachetez cartea [i i-o trimit... dar ceave]i? V` sim]i]i r`u?

– Nu... n-am nimic. Las-o aici, am s-o semnez.Cu un mare efort, Frances reu[i s` vorbeasc` normal. Semn`

scrisoarea, cu un u[or zâmbet ironic. Ce nostim, c`-i trimiteaacel scurt mesaj conven]ional unei femei a c`rei c`snicie era \nmâinile ei! |mp`turi scrisoarea [i o puse \n carte.

126 HERMINA BLACK

Capitolul 8

|n diminea]a urm`toare, domnul Calder \l \ntâlni pe Robincând acesta tocmai ie[ea din cabinet, gata s`-[i \nceap` vizita \nsaloanele pacien]ilor.

– Voiam s` te prind, Carruthers, spuse el. Ce se \ntâmpl` cuFrances?

– Cu Frances?Robin fusese cu gândul \n alt` parte.– A... Nimic, pare s`-[i fi revenit. Zice c` ieri a mâncat ceva

ce nu i-a priit. A[ vrea s` nu mai fac` atâtea eforturi, dar o [tiicum e.

– Da, [tiu, confirm` chirurgul, posomorât. Adineaori am\ntâlnit-o \n hol [i arat` \ngrozitor. De câtva timp, nu-mi place ceculoare are. Când [i-a luat ultima oar` o vacan]`?

– O vacan]`? Frances?Robin râse.– Dumnezeu [tie dac` a avut vreodat` a[a ceva. Ar trebui s`

fie grav bolnav` ca s` i-o sugerez.

– Dumnezeule mare! explod` Calder. Nici nu-i de mirare cese spune, c` medicii sunt orbi când e vorba de cei apropia]i lor.Dac` n-o po]i for]a s` ne lase pe nici unul dintre noi s-oexamin`m, insist` s` consulte pe altcineva. Femeia asta ebolnav`, Robin. N-ai observat c` \n ultima vreme tot pare s` seretrag` pentru câte o jum`tate de zi? E[ti singura persoan` decare ascult` – dac` ascult` de cineva...

– Bine, am s` vorbesc cu ea imediat ce termin.Când intr` \n camera ei, Frances scria.Ridic` privirea [i, v`zându-l, zâmbi.– Care-i problema, Robin?– Asta voiam [i eu s` [tiu...Inima lui Frances se opri o clip` \n loc.– Ce vrei s` spui?– Ei bine...Robin se a[ez` pe marginea biroului, f`r` s`-[i ia ochii

dinspre fa]a ei.– Mi s-au f`cut repro[uri \n leg`tur` cu tine.– Cu mine? repet` ea surprins`.– Calder consider` c` te-am neglijat \ngrozitor. Zice c` nu te

sim]i bine...– Of, pentru numele lui Dumnezeu! exclam` Frances,

\ncruntându-se. Calder se fr`mânt` ca o bab`. De ce Dumnezeuar trebui s` se \ntâmple ceva cu mine? Atâta numai c`... m` simtcam obosit` – uneori. Vârsta, f`r` \ndoial`.

Dar râsul ei nu era atât de conving`tor pe cât ar fi dorit.– Hmm...!– Nu te uita la mine a[a, ca un aparat de radioscopie! exclam`

ea nervoas`.

128 HERMINA BLACK

– Dac` m` uit cum spui, nu-mi prea place ceea ce v`d, \ir`spunse sincer Robin. Ce-ai zice de-o vacan]`, feti]o...

Frances tocmai se preg`tea s`-i dea un r`spuns violent, cândse auzi o b`taie \n u[`, [i ap`ru capul unei surori.

– Iera]i-m` c` v` deranjez, domni[oar` supraveghetoare, dardoamna Derringham...

– Las`-m` s` intru, te rog! Trebuie s` discut cusupraveghetoarea.

Vocea Annettei suna ciudat de ascu]it` [i \ncordat`, iar sorase d`du la o parte, f`cându-i loc s` intre gr`bit` \n cabinet.

Robin [i Frances se ridicaser` \n picioare, iar vizitatoareanea[teptat` se opri locului, uitându-se de la unul la altul. Eraalb` la fa]` ca hârtia, cu p`rul \n neorânduial`, ca [i cum i l-ar ficiufulit vântul – ceea ce se [i \ntâmplase, c`ci luase ma[ina luiHugh [i venise cu toat` viteza. P`rea s` fi plâns – \ns` ochii cucare-l privea pe Robin erau duri [i ostili.

– S-a \ntâmplat ceva, doamn` Derringham? \ntreb` el repede.A]i... a]i venit singur`?

– Da, singur` am venit... cu ma[ina. N-am... nici n-am [tiutcum s` ajung mai repede, ca s` v` spun ce p`rere am desprespitalul vostru cel minunat...!

Vocea Annettei era gâtuit`, dar asupra ostilit`]ii ei nu \nc`peanici o \ndoial`.

Robin atunc` o privire spre sora lui, care \n`l]` dinsprâncene.

– Ce s-a \ntâmplat, doamn` Derringham? se interes` Francescu obi[nuita ei fermitate rece, pe care o folosea \ntotdeaunacând avea de-a face cu o persoan` dificil`. Cu ce v-a nemul]umitspitalul?

SOR~ MEDICAL~ 129

Annette f`cu un efort vizibil de a se controla, dar f`r` mareefect. Deschizând po[eta cu degete tremur`toare, scoase o hârtie\mp`turit` [i o arunc` pe birou, \n fa]a lui Frances.

– Mai \ntrebi ce s-a \ntâmplat! replic` ea \nver[unat`. Ai maiv`zut asta?

Frances lu` scrisoarea [i o desp`turi. Pentru prima dat` \nvia]a ei, fu complet uluit`.

– Ce este, Frances? \ntreb` sever Robin.Retr`gându-[i mâna repede, pentru ca fratele ei s` nu poat`

lua scrisoarea, Frances c`ut` printre celelalte hârtii de pe map`.Creierul \i reintrase \n func]iune, [i deodat` \n]elese ce se\ntâmplase [i care aveau s` fie consecin]ele.

– Nu \n]eleg, spuse ea. Cred c`... ar fi mai bine s` vorbim\ntre patru ochi. Robin, vrei s` ne la[i singure? Sunt sigur` c`exist` o explica]ie.

– Nu! exclam` Annette, trecând \n fa]a lui. S` r`mân` [idoctorul Carruthers. Dac` domni[oara supraveghetoare credec-o s` scape, se \n[al`! ad`ug` ea cu voce ascu]it`. Cred c`spitalul `sta n-o s` r`mân` la fel de popular, când le voi spunetuturor ce se poate \ntâmpla aici.

{i izbucni dintr-o dat` \ntr-un plâns isteric.– Gata, gata...Robin o lu` ferm de mâini.– Nu trebuie s` v` tulbura]i a[a. Doar nu vre]i s` v`

\mboln`vi]i din nou, nu?Cu toat` furia pe care o sim]ea Annette la adresa spitalului

Henry Durand, calmul lui Robin \[i f`cu efectul, a[a c` se l`s`dus` la un fotoliu \n care se pr`bu[i epuizat`.

– D`-i un calmant, Frances, ordon` scurt Robin. Vom vedeadespre ce e vorba dup` ce doamna Derringham o s` se mailini[teasc`.

130 HERMINA BLACK

– N-am s` m` mai lini[tesc niciodat`... Nu vreau nici uncalmant! strig` Annette, printre suspine. Am avut \ncredere \nvoi...

|ntoarse capul, cu o expresie acuzatoare, spre Frances, caretocmai se \ntorcea dinspre dulap, cu un pahar \n mân`.

– Am sim]it tot timpul cât de dur` puteai fi, sub calmuldumitale aparent, [i c` ai o inim` de ghea]`. Dar de ce mi-ai f`cutasta? Nu era nevoie s` [tiu, poate nici n-a[ fi aflat vreodat`, dac`nu-mi trimiteai scrisoarea lui pentru bestia aia tr`d`toare. Hughspunea c` m-ar fi menajat...

– Nu vre]i s` ne explica]i clar despre ce e vorba? insist`Robin.

– Ba da... E vorba de vipera aia... Loren Ruston... scrâ[niAnnette printre din]i. Chema]i-o... trebuie s`-i spun vreo dou`.Dac` v`-nchipui]i c` pute]i trece totul sub t`cere...

– Nu e nimic de trecut sub t`cere!Robin nu-[i putea ascunde iritarea din ton. Situa]ia era mult

prea absurd`.– Nu e nimic?Propulsat` de amintirea arz`toare a celor \ntâmpate, Annette

se ridic` din nou.– O s` vin` aici, sau m` duc s-o caut [i s` le spun tuturor cine

e [i ce face?Frances \ns`, acceptând inevitabilul, ap`sase deja pe butonul

soneriei, iar \n u[` ap`ru secretara.– Cheam-o imediat aici pe sora Ruston, ordon` ea. Dac` e de

serviciu, s-o \nlocuiasc` altcineva. Spune c` a[a am dat dispozi]ie eu!– Pân` vine sora Ruston, doamn` Derringham, interveni

autoritat Robin, trebuie s` v` cer s`-mi explica]i despre cene\n]elegere e vorba. Loren...

SOR~ MEDICAL~ 131

– Pentru numele lui Dumnezeu, s` a[tept`m pân` vineLoren! \l \ntrerupse Frances. Am [i eu ceva s`-i spun doamneiDerringham. Scrisoarea aceasta... \n nici un caz nu v-am trimis-odumneavoastr`.

– Era \n cartea pe care mi-ai \napoiat-o! ripost` Annette. Cuma ajuns acolo?

– Printr-un ghinion...|n acel moment, Loren deschise u[a, \n care cioc`nise f`r`

s-o aud` nimeni, [i intr` \n cabinet.– M-a]i chemat, domni[oar` supraveghetoare?Annette se r`suci spre ea, ca o furie.– Eu te-am chemat! r`spunse.– Annette...Loren o privi consternat`.– Draga mea...Apoi, v`zându-i fa]a r`v`[it`, \ntreb`:– Cine te-a nec`jit?Imediat, gândurile i se \ndreptar` c`tre Hugh. Dar, \n timp ce

\ntindea mâna spre ea, Annette se retrase, privind-o cu ochisc`p`r`tori.

– Nu m` atinge! N`pârc` ipocrit` [i mincinoas` ce e[ti...Loren f`cu ochii mari.– Annette...!– „Annette!... Draga mea Annette...!“ o \ngân` cealalt`,

batjocoritor. {i draga mea Loren, a[a de bun`, a[a de dulce, a[a de\n]eleg`toare cu proasta care le \nghi]ea pe toate! Numai c` n-am degând s` mai \nghit nimic! Acum [tiu cu cine am de-a face. E[ti o...

Cuvântul pe care i-l adres` era hidos – [i poate c`, pân` \n acelmoment, nici nu se gândise vreodat` la adev`ratele lui sensuri.

La vederea urii din ochii ei, Loren se albi la fa]`.

132 HERMINA BLACK

– }i-am fost prieten` – [i \nc` \]i mai sunt, spuse ea \ncet.– {i de-asta, \n tot timpul cât... cât am avut \ncredere \n tine,

ai fost amanta lui Hugh! o acuz` Annette.Loren o privi cu oroare.– E[ti nebun`?– Am fost, dar nu mai sunt.– Dar...– A[teapt`, Loren, interveni Robin cu blânde]e. Las`-m` s`

rezolv eu. |n primul rând, doamn` Derringham, Loren se vam`rita cu mine, continu` el. Presupun c` a]i descoperit un lucrupe care eu \l [tiam deja – c` ea [i so]ul dumneavoastr` au fostcândva logodi]i...

– Iar când s-au re\ntâlnit, au constatat c` \nc` se mai iubeau.Dintr-o dat`, Annette \[i reg`sise calmul.– |mi pare r`u, domnule doctor Carruthers, dac` [i

dumneavoastr` ve]i avea de suferit, dar cred c` trebuie s` citi]iscrisoarea asta [i...

Se \ntrerupse, cu un gest neputincios, \ntinzându-iscrisoarea.

– Nu poate nega c` ei \i era destinat`, când Hugh recunoa[tec` el a scris-o.

– Robin, te rog! exclam` Loren, incapabil` s` \n]eleag` cevadin toat` situa]ia aceea \ngrozitoare. N-am primit nici un rând dela Hugh, de când am venit aici. Iar ieri... am distrus toatescrisorile pe care mi le-a trimis vreodat`.

– Cite[te asta [i vezi cât de adev`rat` e! replic` Annette, cu unrâs scurt [i aspru.

Robin ezit`.– Dac` scrisoarea ]i-e adresat`, Loren, \nseamn` c` \]i

apar]ine ]ie.

SOR~ MEDICAL~ 133

Loren \l privi, cu fa]a luminat` dintr-o dat` de recuno[tin]` [idragoste. Apoi, când lu` din mâna lui hârtia [i o privi, \i sc`p` oexclama]ie ascu]it`.

– Dar... cum a ajuns la tine? \ntreb` ea, privind-o pe Annette.Am crezut c` le arsesem pe toate.

– E foarte u[or de \n]eles, r`spunse sarcastic Annette.Cu voce ferm`, Loren insist`:– A fost scris`... cu ani \n urm`.– A fost scris` asear`, dup` ce te-a adus \napoi, \i spuse

Annette. {tiu c` e[ti destul de abil` ca s` observi c` n-are nici odat`. Dar nu... nu m-a min]it. A fost... absolut sincer. Mi-am`rturisit tot ce-a fost \ntre voi, \nainte de a m` fi cunoscut pemine. Iar apoi, când te-a reg`sit aici, v-a]i dat seama amândoi c`nu se terminase. De ce s` recunoasc` toate astea, dac` n-ar fiadev`rat...?

– Nu este adev`rat. Am fost logodit` cu el, da, \ns` dup`aceea s-a dus \n America [i s-a \nsurat cu tine.

– Iar tu l-ai \nh`]at \napoi \n timp ce eu z`ceam la pat,neputincioas`.

– E o minciun`... Robin...Loren se \ntoarse spre el, dezn`d`jduit`.– Of, pentru Dumnezeu, nu te mai min]i singur`! exclam`

Annette. E[ti ceva de nedescris. Cred c` pe amândoi i-ai jucat pedegete... te-ai gândit c`, \ntrucât Hugh nu se mai putea \nsura cutine, [i oricum avea s` plece de-aici mai devreme sau mai târziu,n-ar fi stricat s`-l \nha]i [i pe doctorul Carruthers...

– Annette, cum \ndr`zne[ti s` spui ni[te lucruri atât de\ngrozitoare? exclam` Loren, privind-o cu groaz`.

Annette ridic` din umeri.

134 HERMINA BLACK

– Ur`sc spitalul `sta, dar... doctorul s-a purtat atât de frumoscu mine, recunosc, [i... nu vreau s`-l las s` fie tras pe sfoar`. Darm` \ntreb dac` acum o s` te mai doreasc`. Nu va fi foarte pl`cut,când am s` divor]ez de so]ul meu, declarându-te pe tine amant`,nu-i a[a? {i exact asta am s` fac. N-am s` m` mai \ntind la discu]ii.Dar a[ prefera s` nu v` fi v`zut \n ochi niciodat`, pe nimenidintre voi – mai bine muream...

{i, \nainte de a reu[i cineva s-o opreasc`, ie[i din camer`, iarpeste câteva momente ma[ina lui Hugh fu auzit` \ndep`rtându-secu vitez`.

Frances o privi pe Loren, cu vechea ei ostilitate de dou` orimai puternic`.

– |]i dai seama ce va \nsemna asta? \ntreb` ea. De ce anumete faci r`spunz`toare?

Cu fermitate, Loren \i sus]inu privirea.– Sunt eu r`spunz`toare cu ceva? o \ntreb`. Cum a ajuns

scrisoarea aceea \n posesia Annettei Derringham?Supraveghetoarea ezit`. Mai mult decât oricând, acum era

convins` c` Loren trebuia s` dispar` din via]a lui Robin. Dac`reu[ea s` scape de ea, poate c` \nc` mai putea face ceva pentrua o convinge pe Annette ca m`car spitalul s` nu-l amestece \ntoat` t`r`[enia. Apoi, privindu-[i fratele, \[i d`du seama c`pentru prima dat` \n via]a lui o privea cu ostilitate, [i sim]i unfior de team`. Dar, \n fond, ea nu avea nici o vin`. De ce l-ar fil`sat s-o considere vinovat`?

– |ntr-adev`r, Frances.|n glasul lui Robin se sim]ea aceea[i duritate de pe chipul lui.– Cum a ajuns scrisoarea \n cartea pe care i-ai trimis-o

doamnei Derringham? {i de ce i-ai trimis o carte?

SOR~ MEDICAL~ 135

– Mi-o d`duse cu \mprumut.Frances era antrenat` s` ac]ioneze lucid \n situa]ii de urgen]`.

Expresia i se schimb`, [i \ntreb` repede:– |]i mai aminte[ti, Loren, c` [i pe tine te interesa cartea

aceea? |n seara când ai... când am aflat c` urma s` te m`ri]i cuRobin, ai v`zut-o, [i ]i-am spus c` po]i s-o cite[ti.

– Da, \mi \mintesc, r`spunse Loren, ro[ind. Am... am uitat c`era la mine, iar când am g`sit-o, am adus-o \napoi aici.

– Iar asta s-a \ntâmplat...?– Ieri.– Atunci, mi se pare destul de evident cum a ajuns scrisoarea

\n ea. Nimeni n-ar fi putut-o pune acolo decât tu \ns`]i. Pe viitor,fii mai atent` ce anume folose[ti ca semn de carte, ad`ug` receFrances. Sau, poate... inten]ionat ai l`sat-o acolo?

– Ca s-o g`se[ti [i s-o cite[ti tu?Loren fusese prea descump`nit` ca s-o \ntrerup`, dar acum o

privi cu indignare.Frances ridic` din umeri.– Ai uitat-o, e clar.– Dar ]i-am spus c` a fost scris` cu ani \n urm`! strig` Loren.

Era \ntr-un teanc de scrisori de-ale lui Hugh, \n valiza mea.Probabil a c`zut ieri... Nici nu mai pot gândi limpede, ad`ug` ea,ap`sându-[i tâmplele cu mâinile.

– Dar Hugh Derringham a recunoscut c` ]i-a scris-o recent,spuse \ncet Frances. Cu siguran]`, n-ar fi spus asta dac` nu eraadev`rat, nu-i a[a?

– Nu pot s`-mi dau seama de ce a spus a[a ceva...Loren \l privi pe Robin – [i deodat`, sim]i o groaz` de ghea]`.

Din ochii lui disp`ruse orice blânde]e, [i sim]i c` se retr`sese \nsine \nsu[i, astfel \ncât nu-i mai era posibil s` apeleze la el.

Frances continu`:

136 HERMINA BLACK

– Cred c` n-o putem condamna pe Annette pentru ceea cesimte. Dar m` gândesc – cum sunt sigur` c` te gânde[ti [i tu,Robin – la efectul pe care-l poate avea tot acest scandal asupraspitalului. Un scandal cu o sor` care \ntre]ine o leg`tur` cu so]ulunei paciente, ducând la un rezultat pe care so]ia inten]ioneaz`,f`r` \ndoial`, s`-l transforme \ntr-un scandal, poate aveaconsecin]e foarte nepl`cute.

– Cu siguran]`, \i d`du Robin dreptate. Indiferent dac` eadev`rat, sau doar o pl`smuire a imagina]iei doamneiDerringham, din gelozie fa]` de...

Arunc` o privire spre Loren.– ...rela]ia ta cu so]ul ei.– Dar nu mai exist` nici o rela]ie! protest` Loren. Robin... [i

tu te \ndoie[ti acum de mine?Robin f`cu un gest nervos.– Nu mi se pare momentul cel mai potrivit ca s` discut`m

despre problemele noastre personale. Ceea ce conteaz` e c`, dincâte se pare, Derringham a recunoscut fa]` de so]ia lui c` ]i-atrimis o scrisoare extrem de compromi]`toare, iar ea consider`scrisoarea o dovad` adecvat` pe care s`-[i bazeze divor]ul. Nu ise pare important când anume a fost scris`, sau cum a ajuns \nposesia ei. Totul se bazeaz` pe afirma]ia lui Derringham c`scrisoarea ar fi recent`. Tu sus]ii c` e veche de ani de zile. Prinurmare, e vorba de cuvântul lui, pus \n balan]` cu al t`u. Po]i s`te aperi \mpotriva acuza]iei, desigur, dar cine va crede c`Derringham a avut motive s` afirme despre o scrisoare veche c`ar fi recent`?

– Nu conteaz` ce cred al]ii, insist` Loren, conteaz` numai cecrezi tu!

SOR~ MEDICAL~ 137

– Ceea ce conteaz` e integritatea spitalului, replic` Robin.Nu-]i dai seama?

Tonul lui era aproape aspru.– Dac` se duce vestea, o mul]ime de oameni vor trage

concluzia c` moralitatea personalului de aici e foarte\ndoielnic`. Presa n-o s` se poarte cu m`nu[i...

– Crezi c` nu [tiu toate astea? \ntreb` ea, am`rât`. Sau c` num` gândesc [i eu la prestigiul spitalului? Dac` nu erai tu, ar fi fostmoart` acum, sau schilodit` pe via]`. Nu ne poate face asta...trebuie s`-[i dea seama c`... nu se poate...

Frances se ridic`, pornind spre u[`.– Dac` po]i modifica probele \ndeajuns ca s` convingi o

femeie \nnebunit` de gelozie c` nu exist`, s-ar putea s` reu[e[tis-o opre[ti, spuse ea. Poate c` unul dintre voi e \n stare s` fac` ominune. Eu, cu siguran]`, nu pot.

{i, deschizând u[a, ie[i. Sim]ea c` sosise momentul s`-l lasepe Robin singur cu Loren, c`ci era sigur` c` fratele ei avea \nminte destule lucruri pe care nu le-ar fi spus de fa]` cu ea.

|i cuno[tea perfect psihologia, dup` cum aveau s` dovedesc`primele cuvinte ale lui Robin:

– Dumnezeule mare, Loren, chiar ]i-ai pierdut min]ile? Cuml-ai putut \ncuraja pe Derringham s` cread` c` mai poate\nsemna ceva pentru tine? Probabil \nc`-[i mai \nchipuie c` maiai unele sentimente pentru el – altfel, de ce [i-ar mai pierdevremea cu toat` povestea asta?

– I-am spus cât se poate de clar c` nu mai simt nimic pentruel, insist` Annette. Sunt doar hot`rât` s` nu-l las s-o r`neasc` peAnnette.

– I-ai p`strat scrisorile. Ce anume te-a f`cut s` ezi]i s` ledistrugi pân` ieri?

138 HERMINA BLACK

– Pân` ieri, nici m`car nu-mi mai amintisem de existen]a lor!Chiar atunci, u[a se deschise [i intr` John Calder.– Robin, voiam s`-]i spun c`...Se \ntrerupse.– Bun` diminea]a, domnule Calder, murmur` Loren.{i trecu pe lâng` el, uitându-se la ceas, \n timp ce pornea

aproape \n fug` spre scar`.Fericirea ei personal`, tot ceea ce f`cea ca via]a s` merite a fi

tr`it`, se cl`tina, dar \nc` mai era sor` la Henry Durand, [i-[il`sase prea mult timp singur` pacienta c`reia \i spusese c` plecadoar pentru zece minute.

* * *

Imediat ce ie[i din schimb [i avu timp s` se gândeasc`, Lorense \nchise \n camera ei [i, a[ezându-se lâng` fereastr`, \ncerc` s`pun` \ntr-o oarecare ordine tot haosul pe care-l avea \n minte.

Un lucru era clar – trebuia s-o conving` pe Annette s` ser`zgândeasc`, altfel urmând s` se \ntâmple tot ceea ce spuseseRobin.

Nu era vorba numai de integritatea ei – categoric, cariera ei desor` medical` ar fi fost compromis` – ci [i de prestigiul spitaluluilui Robin. Iar spitalul Henry Durand era via]a lui Robin.

{tia c` n-avea s` poat` adormi \n seara aceea dac` nu vorbeadin nou cu Annette, iar de ast` dat` spera s` poat` avea odiscu]ie [i cu Hugh.

Abia când ajunse \n sat se \ntreb` dac` putea g`si undeva untaxi, dar dup` primul col] \l \ntâlni pe Jules, mecanicul de lagarajul local, care accept` s-o duc` oriunde, cu pl`cere. |n câtevaminute, \[i lu` costumul [i cravata, [i pornir` la drum.

SOR~ MEDICAL~ 139

Loren \i ceru s` parcheze pe aleea de lâng` vil` [i, spunându-ic` avea s` se gr`beasc`, trecu prin gr`din`, spre casa cu toateferestrele luminate.

Nu v`zu pe nimeni, a[a c` ezit` \n prag. Dac` Annette afla c`venise, ar fi putut refuza s-o primeasc`, a[a c` risc` s` intre f`r`s` sune la u[`.

Auzi vocile [i râsetele servitorilor \n camerele din spate [i,convins` c` Annette era \n salon, str`b`tu holul [i intr` \n camer`\nainte ca Hugh, care st`tea cu privirea spre [emineul plin deflori, s` termine s`-[i aprind` ]igara.

Hugh se \ntoarse \ntr-o clip`.– Loren!P`rea s` se fi a[teptat – sau s` fi sperat s` vad` – pe altcineva.– Unde-i Annette? \ntreb` Loren. Trebuie s-o v`d...– Crezusem c` ea era, spuse el. Adic`... speram s` se \ntoarc`.F`cu un mic gest de frustrare, \nso]it de un zâmbet amar.– O speran]` de[art`, m` tem. Annette, draga mea Loren, m-a

p`r`sit.– {i unde s-a dus? \ntreb` t`ios Loren. Trebuie s-o g`sesc

neap`rat...Hugh se uit` la ceas.– La ora asta, draga mea, e la jum`tatea drumului spre

Londra. De acolo, \n]eleg c` va lua avionul \napoi la t`ticul ei –ca s`-i spun` ce so] nesatisf`c`tor am fost.

– Atunci, trebuie s` te duci dup` ea.– S` m` duc dup` ea?– Da, s` te duci dup` ea.|l privi drept \n ochi, hot`rât`.– Hugh, nu po]i l`sa s` se \ntâmple asta – nu poate divor]a

de tine.

140 HERMINA BLACK

– Draga mea, replic` Hugh, \n`l]ând din sprâncene, m`tem c` e mult prea târziu ca s-o \mpiedic. Annette poate fiextrem de \nc`p`]ânat`. Când \i intr` o idee-n cap, nu i-o maisco]i de-acolo.

Dar, de[i vorbea sarcastic, Loren avu dintr-o dat` impresia c`juca teatru.

– De ce-ai min]it-o \n leg`tur` cu scrisoarea? \ntreb` ea. {tiibine c` nu mi-ai mai scris nici m`car o dat`, de când m-ai anun]atc` urma s` te \nsori. Ai \nnebunit? Cum ai \ndr`znit s` faci unlucru atât de crud? Nici nu-i de mirare c` te-a p`r`sit. {i c` m`ur`[te.

Cu un gest mecanic, Hugh ridic` mâna s` trag`draperiile glasvandului care d`dea pe teras`, apoi \[i amintic` lumina atr`gea gâzele de afar` [i renun]`, \ntorcându-sespre Loren.

– N-ai v`zut-o niciodat` pe Annette turbat` de furie, spuseel. Ai v`zut-o cu ochii \n lacrimi, plângându-[i de mil`, când eraprea bolnav` ca s` fac` scene. Dar \mi f`cuse destule scene [i\nainte de accident. |mi d`dusem seama deja c` m`c`s`torisem cu un copil r`zgâiat [i... copiii r`zgâia]i nu-mi placdeloc.

– Chiar dac` toate astea sunt adev`rate, erai dator s-o aju]is` se maturizeze, replic` Loren. Te adora, [i nu voia decât s`fie sigur` c-o iubeai. Niciodat` nu te-am v`zut d`ruindu-i asta.Dar c`snicia ta te prive[te. Ceea ce m` prive[te pe mine ece-o s` se \ntâmple cu spitalul – [i, mai presus de orice, cuRobin.

– Cu „Robin“.– Da... cu doctorul Carruthers.– Te intereseaz` personal Carruthers?

SOR~ MEDICAL~ 141

142 HERMINA BLACK

– Sunt... sau am fost... logodit` cu el.Hugh o privi cu o uimire care, \n orice alte \mprejur`ri, ar fi

fost aproape comic`.– Deci, chiar \l iube[ti pe Carruthers?– Cum niciodat` n-am visat c` e posibil s` iubesc pe cineva.

Iar acum... pentru a doua oar` \n via]a mea... a trebuit s` strici tutotul.

– Dar... Dumnezeule din ceruri, Loren! I-am spus Annettei...am l`sat-o s` cread`... c` ]ineam la tine, fiindc` v`zusem \n astao [ans` de a... m` achita pentru felul cum m-am purtat. Voiam s`fiu liber ca s` te cer \n c`s`torie.

Un moment, Loren \l privi prea uimit` ca s`-[i poat` g`sicuvintele. Era posibil s` existe un om atât de orgolios [i rupt derealitate? Dup` tot ce-i spusese...!

|n cele din urm`, nu putu r`spunde decât atât:– E clar c` e[ti nebun.– Evident, replic` el cu am`r`ciune.– Dar...– Nu-]i dai seama – p`rea o ocazie minunat` s` m` eliberez...

insist` el, rug`tor. }i-am spus c` \nc` te mai iubesc... [i [tiam c`nu m-ai fi ascultat niciodat`, atâta vreme cât eram c`s`torit cuAnnette...

– Of!Loren \[i \ncle[t` mâinile. |i venea s`-l loveasc`, atât de

furioas` era.– E[ti chiar atât de orbit de propria ta \nfumurare, \ncât nu

po]i crede c` nu mai simt pentru tine nimic altceva decâtdispre]?

– A[a o fi... murmur` Hugh, \nro[indu-se la fa]`. Dar cumnaiba era s` [tiu c` voiai s` te m`ri]i cu Carruthers? Oricum,

ad`ug` el pe un ton cam defensiv, nu-mi dau seama ce r`u poateface asta afurisitului `luia de spital – chiar dac` Annette \[i puneamenin]`rile \n aplicare...

– {i m` declar` pe mine amanta ta \n adulter? |nseamn` c`e[ti chiar mai prost decât credeam. Mi-a fost pacient` – iar eusunt sor` la spitalul Henry Durand. Henry Durand este cel maide succes spital privat de pe Coasta de Azur, iar anumi]i mediciar fi \ncânta]i s` aib` ocazia de a-l ponegri. Francezii sunt unpopor mult mai conven]ional decât cred str`inii. Pe lâng` toateastea, noroiul se prinde. Hugh – trebuie s-o convingi pe Annettecare e adev`rul. Nu se poate s` mearg` pân` la cap`t cu ceea ce[i-a propus s` fac`.

– {i cum pot eu s-o opresc? Va crede doar c` tu m-ai convins,iar asta o s-o \nfurie [i mai tare. N-am datat scrisoarea. Pecelelalte le mai ai?

– Nu, le-am distrus pe toate, ieri. Probabil c` asta mi-asc`pat... nici eu nu \n]eleg cum.

– Supraveghetoarea a pus-o inten]ionat \n cartea aia? Nu teprea iube[te, s` [tii, remarc` el. De[i, nu-mi dau seama de ce...

– A, nu, n-ar fi f`cut asta. {i n-o putem amesteca pesupraveghetoare.

|n mod ciudat, Hugh p`rea zguduit. |[i dorise libertatea, iarscena oribil` pe care i-o f`cuse Annette \l \nver[unase [i maimult, dar abia dup` plecarea ei \ncepuse s` se gândeasc` maibine.

– Acum trebuie s` plec, spuse Loren, luându-[i mantaua. Larevedere, Hugh.

Când el d`du s-o urmeze, \l opri:

SOR~ MEDICAL~ 143

– Nu, te rog s` nu m` conduci.– Dar...– M` a[teapt` o ma[in`.Cu o mân` pe clan]`, Hugh ezit`.– Cred c` asta m` lichideaz` complet, spuse el. Se pare c`

le-am \ncurcat pe toate...Apoi, mai \ncet:– |mi pare r`u, Loren. Dac` pot face ceva, am s-o fac.Loren avu un sentiment ciudat când \[i d`du seama c`,

pentru prima dat`, era clar c` Hugh \[i pierduse siguran]a desine.

Cu o vode lipsit` de expresie, \i r`spunse:– Foarte bine, Hugh.Dup` ce \i deschise u[a, Hugh o l`s` s` ias` singur`, a[a cum

\l rugase.Când ajunse din nou la [osea, Loren observ` vag luminile de

pozi]ie ale unei ma[ini disp`rând la cotitur`. Pe drumul acelatreceau multe ma[ini, a[a c` nu avea nici un motiv de a-i da vreoaten]ie.

Abia mai târziu, Loren urma s`-[i aminteasc` de luminile ro[iiale acelei ma[ini.

144 HERMINA BLACK

Capitolul 9

Sunetul de[tept`torului o trezi pe Loren dintr-un somn agitat[i nervos, [i tocmai treminase cu \mbr`catul, când auzi o b`taie\n u[` [i Kate ap`ru gr`bit`.

– O, Loren! Ce noapte! exclam` ea. Nu ]i-a spus nimeni ces-a \ntâmplat?

– Nu, ce e? Ar`]i de parc`...– Doctorul Carruthers...Inima lui Loren se opri \n loc.– Ce-i cu el? \ntreb` ea, prinzând-o pe Kate de bra].– Nimic... dar cred c-a trecut printr-un adev`rat iad. A venit

asear`, dup` ce condusese câ]iva vizitatori – nu [tiu cepetrecere a medicilor, ca s` distreze ni[te V.I.P.-uri.|ntâmpl`tor, a intrat \n cabinetul supraveghetoarei [i a g`sit-oz`când pe jos, le[inat`...

– Frances...Kate d`du din cap.– Dac` n-o g`sea cineva la timp, ar fi murit. Pierduse

\ngrozitor de mult sânge. I-au f`cut transfuzii, tot ce vrei [i ce nu

vrei, iar acum domnul Calder o opereaz`. Doamne! Jevons aspus c` [i el ar`ta ca moartea. Cât despre supraveghetoare, credc-a suferit o adev`rat` tortur`, [i n-a spus la nimeni... Ei, Ruston!Nu cumva te ia cu le[in?

Loren se a[ez` pe pat, mu[cându-[i buzele.– Nu fi proast`, sigur c` n-am s` le[in. Ce are?– Duodenul... S` vedem ce-au s`-i g`seasc`.– {i... acum o opereaz`?– Mhm.{tiind ce sim]ea Robin, Loren se ridic`. Numai de-ar fi putut

s`-i fie al`turi. Dar... oare el ar fi dorit-o?Kate continu`:– M` rog, treburile... activit`]ile, trebuie s` mearg` \nainte. O

s` \ntârziem la micul dejun. A trebuit s` te previn; nici nu [tii ceatmosfer` ciudat` domne[te peste tot. |i ]ine locul m`tu[a Molly,desigur.

Loren se mai lini[ti. Cu sora Connor la conducere, totul era\n ordine.

Peste câteva ore, aflar` c` opera]ia se terminase cu succes.Una dintre surorile mai vârstnice [i Kate erau de zi. De ast`dat`, Loren n-avea s` lucreze la cel mai important caz al luiRobin.

– Cum se simte Frances? \l \ntreb` ea spre sear`, când Robinveni s`-i viziteze pacienta; ar`ta palid [i tras la fa]`, dar nu d`deanici un semn al tensiunii prin care trecuse.

– A r`zbit cu bine. Dar e imposibil s` [tim rezultatul final,\nc` vreo câteva zile.

Având dintr-o dat` senza]ia c` \n fa]a ei se afla un zid depiatr`, Loren \ntreb`:

146 HERMINA BLACK

– Nu pot face nimic?– Nimic, dar \]i mul]umesc. Vezi-]i doar de treburi, ca [i pân`

acum.|l privi cum pleca, dezolat`, sim]ind c` o \ndep`rtase complet

de el. Apoi, amintindu-[i de Hilda Selwyn, se hot`r\ s`-i scrie [is`-i explice tot ce se \ntâmplase. Era sigur` c` firea \n]eleapt` [i\n]eleg`toare a surorii Selwyn n-avea s-o dezam`geasc` nici dedata asta.

* * *

Trecuse o s`pt`mân` de la opera]ia lui Frances. Era \nc`sl`bit`, dar Kate \i [optise c` „se ]inea bine“. Plimbându-se pringr`dina castelului, f`r` s` fie con[tient` \n ce direc]ie mergea,Loren ajunse dintr-o dat` \n locul pe care ea [i Robin \lbotezaser` „micul lor paradis“.

|[i prinse fa]a \n palme, dar nu putea s` plâng`. Nefericireacare o cople[ea era prea profund` pentru lacrimi. Apoi, cândauzi o piatr` desprins` de pe c`rare rostogolindu-se pe pant`,ridic` repede privirea.

O clip`, b`t`ile accelerate ale inimii aproape c`-i t`iar`respira]ia, \n timp ce-l privea, \ncremenit`, pe Robin.

– Loren! exclam` el. Nu m` a[teptam s` te g`sesc aici.Loren se ridic`.– Tocmai plecam. Frances... se simte mai bine, nu-i a[a?Robin \i ignor` \ntrebarea.– Nu pleca. Nu te-am mai... v`zut de atâta vreme. Stai jos –

vreau s`-]i vorbesc.

SOR~ MEDICAL~ 147

|i atinse mâna rezemat` de sp`tar, apoi i-o cuprinse cudegetele. Loren se \ntoarse spre el [i, pentru prima dat` dup`atâtea zile, ochii i se umplur` de lacrimi.

– Loren... dragostea mea.O cuprinse \n bra]e [i, un moment, când buzele lui le atinser`

pe ale ei, amândoi uitar` orice altceva \n afara bucuriei de a se fireg`sit.

|ntr-un târziu, Loren [opti:– Credeam c`... nu m` mai dore[ti.Se retrase pu]in, privind chipul drag aplecat spre al ei.– Acum [tiu... cât de mult te-am dorit, spuse el. Mi-au fost

amor]ite sim]urile.– N-ai fost sup`rat pe mine? Credeam c` nu m` mai consideri

demn` de \ncredere.– |]i mai aminte[ti ce ]i-am spus odat`? Când am s`-mi pierd

\ncrederea \n tine, voi \nceta s` mai tr`iesc.– Robin... iubitul meu... Ce-o s` facem? \ntreb` ea

dezn`d`jduit`.Apoi \i povesti, \n termeni simpli [i clari, despre vizita la

Hugh [i ceea ce discutaser`.Ascultând-o, Robin se \ncrunt`.– Vrei s` spui c` a avut tupeul de a crede c` dac-o l`sa pe

Annette s` divor]eze de el urma s` te cucereasc` din nou?Loren d`du din cap.– Pare incredibil, dar cred c` a[a-[i \nchipuia, \ntr-adev`r. Dar

am avut senza]ia c`, dup` ce l-a p`r`sit, [i-a dat seama c` de faptnu voia s-o piard`.

– Adic` [i de ea e „\ndr`gostit“? \ntreb` Robin, cu un râs acru.– A[ vrea s` fie a[a. M` tem c` a \n]eles doar cât de incomod

ar fi divor]ul.

148 HERMINA BLACK

– Oare a vorbit serios când a spus c`-i va cere s` nu divor]eze?Neajutorat`, Loren cl`tin` din cap.– Nu [tiu. Dac` o face s` \n]eleag` ce-ar \nsemna tot

scandalul pentru spital, [i cât po]i avea tu de suferit, poate c-os`-l asculte.

Dar nu-[i f`cea prea mari speran]e, [i nici Robin.

* * *

|n urm`toarele câteva zile, Loren avu senza]ia c`, \n pofida atot ce o a[tepta, jum`tate din povara nefericirii care-i ap`sasufletul se risipise.

Desp`r]irea de Robin \i d`duse senza]ia c` era sfâ[iat` \ndou`, iar acum cele dou` p`r]i se uniser` din nou.

Ca r`spuns la scrisoare, primise un mesaj foarte scurt de laHilda Selwyn. Nu-i spunea decât atât:

Drag` Loren,Stai lini[tit` pân`-mi g`sesc timp s`-]i scriu mai mult. Spune-i

lui Robin c-am s`-i scriu [i lui Frances. Era tipic pentru ea, s`munceasc` pân` ajunge la un pas de moarte.

Nu-]i face prea multe griji.Cu drag,

Hilda Selwyn

Loren \i ar`tase scrisoarea lui Robin, spunându-i cam ezitantdespre propria ei scrisoare c`tre Hilda. Robin \i r`spunsese c` sebucura c` se gândise s`-i scrie, dar era clar c` nu-[i f`cea nici unfel de iluzii \n privin]a vreunui ajutor de la ea.

SOR~ MEDICAL~ 149

{i apoi, cu for]a unei bombe azvârlite pe nea[teptate, Kate oanun]`, \ntr-o dup`-amiaz` la ie[irea din schimb:

– Supraveghetoarea te cheam` \n camera ei, disear` dup`cin`. A spus s`-l \ntrebi pe doctorul Carruthers când se ducela ea, [i s` vii [i tu cu el. Te sim]i onorat`? Scumpo, ai f`cutni[te ochi cât ceasornicele! E un [oc prea puternic pentrutine?

– N-nu... doar... nea[teptat...Cu pre]ul unui mare efort, Loren reu[i s` se reculeag`.– Spune-i, te rog, c`-i mul]umesc, [i c` am s` vin.Când intr` \n camera lui Frances, \nso]it` de Robin, bolnava

st`tea rezemat` \ntr-un fotoliu.Aplecându-se s-o s`rute, Robin \n`l]` din sprâncene.– |nc` nu te-ai \ntors \n pat?– Nu. Abia mi-am terminat cina. Ei, Loren... \i zâmbi ea vag

vizitatoarei, f`r` a \ncerca s`-i \ntind` mâna.– |]i mul]umesc c` m-ai invitat, r`spunse Loren.– Trebuia s` te v`d. Ia loc.Ar`t` cu capul spre cel`lalt fotoliu.– Iar tu, Robin, nu-mi mai tot inspecta tava. I-am spus surorii

s` n-o duc` pân` nu sun eu dup` ea.Robin \ntoarse capul, \ncruntat.– Dac` te \nc`p`]ânezi s` nu m`nânci, va trebui s` lu`m

m`suri mai drastice.– Pacien]ii nu m`nânc` niciodat` ceea ce-ar trebui – cel pu]in

pacien]ii priva]i, r`spunse Frances, cu un zâmbet.Urm` o scurt` t`cere. Robin era adâncit \n gânduri. Lui Loren

i se p`rea interminabil`, a[teptând ca Frances s-o risipeasc`.Apoi, supraveghetoarea ridic` \n sfâr[it ochii spre ea [i-i

spuse:

150 HERMINA BLACK

– M` bucur c` n-ai plecat. Aveam s`-]i spun ceva.Dup` o pauz` abia perceptibil`, ad`ug`:– Dar, mai \ntâi... ai mai auzit ceva despre Annette

Derringham?– Nimic, r`spunse Robin \n locul ei.– N-a mers mai departe?– Nu [tim, draga mea, ce-a f`cut [i ce n-a f`cut.– {i... so]ul ei?Loren r`spunse repede:– Am vorbit eu cu el. |n seara când te-ai \mboln`vit.– {tiu.Declara]ia lui Frances fu atât de nea[teptat`, \ncât Loren [i

Robin se uitar` unul la altul, apoi o privir` din nou.– Asta m` preocupa [i pe mine, continu` ea. N-am spus

nimic, Robin... \n timp ce am fost atât de bolnav`.– |ntr-adev`r. E[ti sigur`...– {tiu c` nu mi s-a p`rut. |n]elegi, \ntâmplarea a f`cut ca \n

seara aceea s` m` duc [i eu la Villa des Magnolias.Dintr-o dat`, Loren rev`zu cu ochiii min]ii luminile de pozi]ie

ale ma[inii care disp`rea la cotitur`, pe drumul din fa]a vileiso]ilor Derringham.

– Ai ajuns... \n timp ce eram eu acolo?– Da. Voiam s` vorbesc cu Annette. Nici nu prea [tiu ce aveam

de gând s`-i spun. Toat` seara m` sim]isem destul de r`u...– Voiai s` discu]i ra]ional cu ea, s`-i explici cât r`u putea s`

ne fac`? \ntreb` Robin. Asta era?Frances d`du din cap.– Par]ial. |n primul rând, voiam s`-i explic c` totul se

\ntâmplase din vina mea.O privi pe Loren drept \n ochi.

SOR~ MEDICAL~ 151

– |n diminea]a aceea, am intrat \n dormitorul t`u [i, când amplecat, am v`zut scrisoarea pe jos – te rog, ascult` [i nu m`\ntrerupe.

Vocea \i deveni mai puternic`.– Am ridicat-o ca s-o pun pe mas` [i, când am v`zut

semn`tura... nu mi-e u[or s` recunosc...Cu obraji \nro[indu-i-se u[or, m`rturisi:– Am citit-o. {i am f`cut exact aceea[i gre[eal` ca Annette. Era

nedatat`, [i am crezut c` fusese scris` recent. Nici nu prea [tiudac` voiam s` i-o ar`t lui Robin, sau s`-]i cer ]ie socoteal`.Important este c` am luat-o cu mine jos...

Continu` cu voce tot mai sigur`, explicându-le ce se\ntâmplase, apoi \ncheie:

– A doua zi dup` scena f`cut` de Annette, am \nceput s`-midau seama \n ce pericol ne aflam cu to]ii. Dar, sincer` s` fiu,credeam c` totul se va solu]iona mai bine dac` desf`ceai logodnacu Robin, Loren. {tii bine – chiar dac` el nu [tia – c` nu voiams` se \nsoare, nici cu tine, nici cu altcineva.

V`zând privirea [ocat` a lui Robin, spuse:– Omul cât tr`ie[te \nva]`, dragul meu. |ntotdeauna am

considerat c` dac` te c`s`toreai, praful s-ar fi ales de munca ta.{i mai credeam c` Loren nu spunea adev`rul \n privin]a rela]ieiei cu Hugh Derringham. |ntrucât am b`nuit-o pe nedrept, nu m`pot a[tepta s` cread` c` nimic nu m-ar fi putut determina s`-iar`t scrisoarea aceea Annettei – necum s` i-o trimit.

– Sunt sigur`, spuse Loren.– |]i mul]umesc.Pentru prima [i singura oar`, Frances p`rea aproape umil`.– N-are nici un rost s` mai lungim vorba, relu` ea cu

franche]e. Acum [tiu c` m-am \n[elat, [i c` acea scrisoare datadin perioada când fusese[i lodogit` cu Hugh Derringham.

152 HERMINA BLACK

– {tii... asta? murmur` Loren.– Da. Când am ajuns la vil`, n-am v`zut pe nimeni [i, \n timp

ce mergeam spre u[`, am auzit voci [i am recunoscut-o imediatpe a ta. M-am oprit involuntar [i te-am auzit foarte clar când aispus: „{tii bine c` nu mi-ai mai scris nici m`car o dat`, de cândm-ai anun]at c` urma s` te \nsori“, iar Derringham a r`spuns:„{tiu, \ntr-adev`r, dar n-ai v`zut-o niciodat` pe Annette turbat`de furie.“ {i am auzit [i restul... Te las pe tine, Loren, s`-i spui luiRobin ce ]i-a zis Derringham despre dorin]a lui de a-[i rec`p`talibertatea.

– Robin [tie deja, r`spunse Loren. I-am povestit totul despreacea discu]ie.

– M` bucur.– {i eu m` bucur c` ai auzit. {i c` [tii adev`rul despre

scrisoare...Se \ntrerupse, iar Frances, privind-o \n ochi, \i zâmbi.– Credeai c-am trimis-o inten]ionat?Loren ro[i.– Nu... Nici nu mi-a[ fi \ng`duit s` cred asta, spuse ea cu

sinceritate. I-am [i spus-o lui Hugh.– E[ti mai generoas` decât merit, replic` Frances, destul de

surprins`.Apoi se rezem` de sp`tar, \nchizând ochii, iar Robin, care

vorbise foarte pu]in pân` atunci, uluit de nea[teptateledezv`luiri pe care le auzise, spuse pe un ton autoritar:

– Loren, cheam` sora. Frances, e timpul s` te culci.Sora lui deschise ochii.– |n regul`. Spune-i surorii s` vin` peste zece minute, Loren.

Acum vreau s` vorbesc cu Robin.

SOR~ MEDICAL~ 153

– Mâine.– Nu, acum!Robin o privi pe Loren [i, când o v`zu dând din cap afirmativ,

ridic` u[or din umeri.Apoi, Loren lu` mâna lui Frances.– Noapte bun`, \i spuse ea. {i... \]i mul]umesc din nou.F`r` a mai a[tepta r`spunsul, ie[i gr`bit` din \nc`pere.

* * *

Tocmai ajunsese \n camera ei, când auzi o b`taie \n u[` [iv`zu ap`rând capul lui Kate.

– A, aici erai! spuse ea. Te c`uta portarul – ]i-a venit asta...– O telegram`...?Loren rupse repede plicul sub]ire [i citi:

Dac` po]i, s` fii aici \n 18. Trebuie s` te v`d personal. Foarteurgent. Selwyn.

Privind lung mesajul, Loren sim]i c` inima \ncepea s`-i bat`mai repede. Ce putea s` \nsemne? ce fel de veste avea Hilda, carenu putea s` mai a[tepte, sau s` fie scris` \ntr-o telegram`?

– Sper c` nu e nimic r`u, spuse Kate.– Nu, n-a[ crede...Loren \mp`turi hârtia [i o puse \n buzunarul halatului.– Trebuie s` vorbesc cu sora Connor. {i, Kate, te rog, \ntreab-o

pe supraveghetoare dac`-mi poate acorda zece minute, mâinediminea]` dup` micul dejun.

– Dar... \ncepu Kate, privind-o cu ochi mari.– Trebuie s-o v`d, spuse scurt Loren. Spune-i c` e ceva foarte

urgent.

154 HERMINA BLACK

* * *

Loren ajunse la Londra abia dup` miezul nop]ii, prea târziupentru a mai lua leg`tura cu Hilda, a[a c` o sun` a doua zidiminea]`. Spre surprinderea ei, \i r`spunse o voce str`in`, carespuse:

– Cu sora Selwyn? M` tem c` trebuie s` suna]i la aripa privat`,dac` vre]i s` vorbi]i cu ea.

– E bolnav`? \ntreb` Loren, cu team`.– Nu, i se r`spunse, dar acum e sora [ef` a aripii private.I se f`cu leg`tura [i, dup` câtva timp, auzi vocea cald` a uneia

dintre cele mai umane femei pe care le cunoscuse \n \ntreaga eicarier`.

– Loren! Draga mea, ai venit!– Da, azi-noapte am ajuns. Prea târziu ca s` v` mai caut.– Ascult`, \n diminea]a asta e mare nebunie aici. Po]i veni

\ncoace la trei dup`-amiaz`?– Da. Dar nu pute]i s`-mi spune]i, \n dou` vorbe, despre ce

e vorba?Urm` o pauz` abia perceptibil`, apoi Hilda Selwyn \i

r`spunse:– Annette e aici. Are pneumonie, dup` o grip`. Am s`-]i spun

mai multe când te v`d. Acum trebuie s` fug. M` a[teapt` un V.I.P.din Harley Street – trebuie s` m` ocup de el \nainte s` intre \nopera]ie.

Loren avea s` se \ntrebe adesea cum rezistase de-a lungulacelor câteva ore. Cât de grav bolnav` era Annette? Cum de seinternase la St. Ben’s? Cine aranjase s-o trimit` acolo?

Nu-i r`mânea decât s` a[tepte pân` o vedea pe Hilda.

SOR~ MEDICAL~ 155

* * *

– O, sor` – nu v-a]i schimbat deloc! exclam` ea bucuroas`,când \n sfâr[it \[i sim]i mâna \n strânsoarea cald` a HildeiSelwyn.

Femeia râse.– Sunt mai b`trân` cu câteva luni, [i cu nou`zeci de ani mai

\n]eleapt` – de când m` ocup de pacien]ii priva]i. }i-a[ fi scrismai curând, dar am urm`rit desf`[urarea unei mici dramolete [in-am vrut s` prezic finalul \nainte de a-l vedea cu ochii mei.

– Annette...? \ntreb` Loren. E foarte grav bolnav`?– Nu. Pleac` mâine. De-asta te-am chemat atât de urgent. Ia loc,

am s`-]i povestesc totul. Oricum, trebuie s` spun c` mi-a dat [isoarta o mân` de ajutor – tat`l lui Hugh a murit s`pt`mâna trecut`.

– O, exclam` Loren, cred c` Hugh ]inea la el mai mult decâtla oricine.

– {i Annette [i-a dat seama de acela[i lucru. Mi se pare ciudat,dar \nc` mai e nebun` dup` so]ul ei – ideea c` voia s` scape deea, [i convingerea c` tu erai cauza, o scoteau din min]i. Aconsim]it, totu[i, s`-l vad` dup` moartea b`trânului, [i l-aascultat. De atunci, \mi tot spune: „Numai de mi-a[ fi dat seamac` a spus totul la nervi – [i c`-[i \nchipuia c` [i eu voiam s` scapde el. Numai de-a[ fi putut crede c` scrisoarea aia era veche deani de zile...“ Tot ce-am putut s` fac a fost s`-i explic cenenorocire i-ar cauza lui Robin, care e complet nevinovat, [ic`ruia \i datoreaz` atât de mult, [i s` \ncerc s`-i smulgpromisiunea ca, dac` vrea totu[i s` divor]eze, s-o fac` discret, \nAmerica.

Lui Loren i se opri respira]ia.

156 HERMINA BLACK

giannijollys

SOR~ MEDICAL~ 157

– {i n-a vrut s` promit`?– Contez pe tine s-o convingi, draga mea. De asta te-am

chemat – fiindc` pleac` din Anglia mâine sear`, cu „QueenMary“. Nu [tie, desigur, c` ai venit...

– Dac` pe mine nu vrea s` m` asculte, o s-o cread` peFrances?

Hilda f`cu un gest evaziv.– Pe Frances o detest`, [i \nc` mai vede peste tot \ncerc`ri de

a o trage pe sfoar`. Adev`rata problem` e c` a suferit acest [ocemo]ional \nainte de a-[i fi revenit complet dup` efecteleaccidentului, iar acum, de[i dore[te cu atâta disperare s` cread`din nou \n oamenii \n care a avut \ncredere, mândria o \mpiedic`s` cedeze prea u[or. Numai dac` ar l`sa-o-ncolo de mândrie [i[i-ar \ng`dui s` recunosac` faptul c`, indiferent ce i-a f`cutHugh, \nc` \l mai ador`, i-ar fi mai u[or s` uite totul.

Dar Hugh se purtase atât de abominabil – cum i-ar fi pututpretinde Annettei s`-l ierte? se \ntreb` Loren, dezn`d`jduit`.

Sora Selwyn o conduse pân` la u[a salonului Annettei [i,dup` ce Loren trecu pragul, o \nchise \ncet \n urma ei.

– Loren!Mâinile Annettei se \ntinser` imediat spre ea, apoi c`zur`

brusc pe lâng` trup.– Tu, aici...? murmur` ea, uimit`.– Sora Selwyn m-a adus, \i spuse Loren. Annette draga mea,

am pentru tine o scrisoare de la supraveghetoare.– Nu cred c` mai am chef de scrisorile domni[oarei

Carruthers, replic` Annette, cu vocea lipsit` de orice expresie.– Pe cealalt` nu ea a trimis-o, se gr`bi Loren s-o asigure.{i, deschizând po[eta, scoase plicul pe care i-l d`duse Frances

\nainte de plecare.Annette \l privi, \n`l]ând u[or din sprâncene.

– Pare s`-i fi tremurat mâna când mi-a scris-o.– A fost foarte grav bolnav`. I s-a f`cut o gastrectomie de urgen]`.– Aha, \n]eleg...Frances \i scrisese scurt [i la obiect, limitându-se la fapte; nu

explica, nici nu se scuza, ci doar expunea cele \ntâmplate,ad`ugând [i vizita ei la vil`, \n seara aceea fatidic`.

Dup` ce citi, Annette r`mase cu privirea spre scrisoare,ezitând.

– Of, Loren... crezi c` mi-e u[or s` mai cred... s` mai cred cuadev`rat \n cineva? Nu pot decât s` accept lucrurile a[a cumsunt, [i s` sper c` voi fi mai pu]in nefericit` decât dac` le-a[ fi\ntors tuturor spatele.

– Annette, draga mea!Mânat` de un impuls, Loren \ngenunche lâng` scaunul ei, iar

\n clipa urm`toare Annette i se pr`bu[i \n bra]e, plângând culacrimi fierbin]i.

|ntr-un târziu, spuse:– Iart`-m`. Dumnezeu mi-e martor c` m-am f`cut destul de

râs. |nc` \l mai iubesc pe Hugh... de aceea, de[i simt c` trebuies` plec pentru un timp din Anglia, n-am s`-l las aici. Desigur, \iva fi foarte incomod, tocmai acum, când s-a trezit cu atâtear`spunderi pe cap, dar pentru prima dat` pu]in \mi pas` c`-i facdificult`]i.

Lui Loren \i s`ri inima \n piept.– Vrei s` spui c`... \l ier]i?– Tocmai i-o spusesem, când ai intrat tu.|i lu` mâna, privind-o drept \n ochi.– Oare o s` ias` bine? Sora spune c` da, dac` m` maturizez...

cred c` asta e totul, \n via]` – s` \nve]i s` te por]i ca o persoan`matur`.

158 HERMINA BLACK

Era clar c` Annette \nv`]ase perfect aceast` prim` lec]ie.– Iar tu ai s` te m`ri]i cu doctorul Robin, ad`ug` ea. Nu-i a[a

c`-i minunat?

* * *

Dup` ce avionul ateriz` la Nisa, Loren p`[i \n terminal, cuinima b`tându-i dureros. Apoi \l v`zu. Un moment, nu se putumi[ca, dup` care o lu` la fug` spre el, aproape \mbrâncindoamenii din fa]a ei.

– Robin...!Credea c`-i rostise numele, dar nu ie[ise nici un sunet.

Totu[i, fericirea din ochii lui fu singurul r`spuns de care aveanevoie.

|n clipa urm`toare, sc`pând valiza din mân`, fu \n bra]ele lui.– Iubita mea... Nici nu [tii cât te-am a[teptat...Lumea \ntreag` p`ru s` dispar` din jurul lor, \n timp ce se

priveau \n ochi, sim]ind c` nu mai aveau nevoie de cuvinte. {tiauc` erau \mpreun`, [i c` indiferent \ncotro \i purta drumul spreviitor, aveau s` dep`[easc` fiecare piatr` de hotar la fel – \mpreun`.

Sfâr[it

SOR~ MEDICAL~ 159

giannijollys