UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT - BUCUREȘTI

MASTER: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI ANTRENAMENT SPORTIV

AN ȘCOLAR: 2011- 2013

Student: Halmai George-Alexandru

1

ECHIPA REPREZENTATIVĂ DE HANDBAL

A ȘCOLII/LICEULUI

1. ROLUL ȘI OBIECTIVELE GENERALE ALE ECHIPEI REPREZENTATIVE DE

HANDBAL A ȘCOLII/LICEULUI

Cunoașterea rolului, statutului și a implicațiilor echipei reprezentative de handbal în

activitățile extrașcolare al elevilor.

Obiectivele operaționale sunt:

1. Să cunoască rolul și obiectivele generale ale unei echipe reprezentative școlare

de handbal – școală generală sau liceu;

2. Să cunoască statutul organizării, formării, pregătirii și participării în competițiile

școlare a echipei reprezentative de handbal.

Existența și pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a școlii (băieți – fete) se

încadrează în activitățile extrașcolare cu potențial educativ – formativ ridicat, determinat

de înțelegerea și rezolvarea corectă a rolului și statutului acestei echipe.

Prevăzută în instrucțiunile și normativele de curriculum ale educației fizice și sportului

în învățământul preuniversitar, formarea unei echipe reprezentative de handbal a școlii, își

extinde rolul și influența directă, pozitivă și în afara ei, la nivelul celorlalți elevi ai școlii

precum și a cadrelor didactice.

Echipa de handbal a unei școli, prin activitățile pe care le desfășoară, își asumă

misiunea și rolul de a reprezenta școala sau liceul respectiv și în afara acesteia, situația în

care sunt angajați sub o formă sau alta toți elevii și toate cadrele didactice din acea unitate.

Situația este asemănătoare cu orice echipă sau formație care reprezintă un colectiv, o

localitate sau o națiune, la întrecerile sau confruntările din afara lor.

În această situație, echipa reprezentativă de handbal a unei școli trebuie să își asume

acest rol de ambasador care se extinde și în afara întrecerii sportive propriu-zise. Desigur,

ținta sau scopul întrecerii este câștigarea partidei prin rezultatul pozitiv al acesteia, dar nu

oricum și nu în orice condiții.

2

2. SELECȚIA ELEVILOR PENTRU FORMAREA ECHIPEI (M ȘI F)

REPREZENTATIVE DE HANDBAL A ȘCOLII

Seleția este o componentă importantă în orice model de joc al unei echipe datorită

implicațiilor directe în realizarea obiectivelor modelului de pregătire. Ea cuprinde mai

multe elemente care pot genera un subsistem aparte, cu propriul model operațional.

În jocul de handbal selecționarea copiilor și tinerilor elevi de școală generală sau liceu,

este un proces continuu, sistematic, are caracter activ și obiectiv. Ea vizează un evantai

larg de laturi ale personalității celor care încep să practice organizat jocul de handbal, laturi

care sunt puse în valoare de Criteriile de Selecție.

Aceste criterii de selecție au caracter obiectiv și fiecare din ele corespunde unei laturi

definitorii pentru profilul jucătorului de handbal.

1. Criteriile medico-biologice stabilesc starea de sănătate și principalele date

referitoare la dezvoltarea somato-funcțională a organismului: examen

antropometric, somatoscopic, determinarea stării funcționale a sistemelor cardio-

respirator și neuropsihic.

2. Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală și parametrii care

favorizează obținerea performanțelor în handbal.

Un jucător de handbal trebuie să aibă statură înaltă, dimensiuni mari ale anvergurii,

dimensiuni mari ale palmei și labei piciorului, dimensiune mică a diametrului

bitrohanterian. Determinarea pentru obținerea performanțelor de valoare sunt în primul

rând, statura și anvergura brațelor, valorile acestora fiind condiționate de factori genetici.

3. Criteriile motrice determină în egală măsură nivelul de dezvoltare al aptitudinilor

psiho-motrice ale tinerilor și calitatea plus volumul deprinderilor motrice de bază.

Nivelul de dezvoltare a capacității motrice generale se stabilește cu ajutorul

probelor de control generale și specifice jocului de handbal.

4. Criteriile psihologice determină nivelul de dezvoltare a calităților psihice solicitate

de practicarea jocului de handbal la nivel de competiții oficiale. Prin observațiile

psiho-pedagogice efectuate în lecțiile de educație fizică, în competițiile din aceste

lecții și din afara lor, în timpul liber, profesorul va stabili dacă posibilii

selecționabili pentru echipa reprezentativă dau dovadă de:

echilibru afectiv;

capacitatea de analiză rapidă a situațiilor;

putere de concentrare a atenției;

3

combativitate, perseverență, inițiativă;

spirit de observație, luciditate în situații critice, capacitate de

anticipare;

comportament cinstit față de colegi și de adversari;

implicare afectivă în activitatea echipei, colaborare, întrajutorare.

Caracterul obiectiv al activității de selecție este asigurat de modul în care se realizează

în concordanță cu o serie de CERINȚE dintre care cea mai importantă este asigurarea

concordanței dintre modelul selecției și modelul care determină obținerea performanței la

nivelul unei echipe reprezentative școlare de handbal –școală generală sau liceu.

Modelul selecției se alcătuiește pe baza:

1. Tipului somatic;

2. Capacității motrice;

3. Capacității psihice.

Fiecare dintre acești factori prezintă anumite componente caracteristice între care se

stabilesc raporturi cuantificate procentual. Raporturile dintre factori și componente sunt

determinate de corelațiile existente între caracterele genetice stabile: statura, viteza,

îndemânarea generală, detenta și caracterele genetice labile perfectibile: greutatea

corporală, forța, rezistența pe de o parte și vârsta optimă la care se poate acționa cu cea

mai mare eficiență pentru influențarea lor, pe de altă parte.

Cerințele fixate în scopul optimizării selecției stabilesc pentru fiecare factor și

componentă următoarele valori exprimate în procente:

Portari:

1. Pentru tipul somatic -40%

talia -50%;

talie-greutate -25%;

lungimea memebrelor superioare -25%.

2. Pentru capacitatea psihică -30%

curaj -50%;

concentrare -30%;

vigilență -20%.

3. Pentru capacitatea motrică -30%

îndemânarea -35%;

viteză -40%;

suplețe -25%.

4

Jucători de semicerc:

1. Pentru capacitatea motrică -50%

viteză -40%;

îndemânare -40%;

forță -20%.

2. Pentru capacitatea psihică -30%

perseverența -40%;

combativitatea -40%;

echilibru afectiv -20%.

3. Pentrul tipul somatic -20%

talie -40%;

talie-greutate -40%;

mărime palmă -20%.

Jucătorii de 9 metri:

1. Pentru tipul somatic -50%

talie -60%;

talie-greutate -25%;

lungimea membrelor superioare -15%.

2. Pentru capacitatea motrică -30%

forță -50%;

viteză -30%;

îndemânare -20%.

3. Pentru capacitatea psihică -20%

încrederea în sine -45%;

precizie rapidă -30%;

combativitate -25%.

La acestea se adaugă o stare de sănătate bună, ușurință în învățarea motrică, preocupări

bune pentru învățătură.

Concepând selecționarea elevilor pentru echipa reprezentativă de handbal ca pe o

activitate cu reducei cantitative pe fondul preocupărilor calitative, profesorul întreprinde

demersuri metodico – organizatorice eșalonate astfel:

a) în prima etapă va urmări, din exterior, talia și aptitudinile psiho-motrice ale

elevilor;

5

b) în a doua etapă va urmări și evalua calitățile intelectuale și particularitățile

afective și volitive;

c) în cea de a treia etapă vor fi ierarhizate valorile individuale.

Toate aceste trei etape se interpătrund, depistarea, recrutarea elevilor talentați care

corespund celor mai multe criterii și cerințe făcându-se în cadrul competițiilor din

modulele lecțiilor de educație fizică, competițiilor între clase paralele și pe școală.

Investigațiilor cu privire la tipul somatic și capacitatea motrică li se vor adăuga criteriul

psihologic în urma căruia se pot face aprecieri (în timpul jocurilor disputate în clasă și între

clase) privind valoarea unor procese intelectuale, gradul manifestărilor voliționale,

încadrarea comportamentului și aptitudinilor în prototipul viitorilor jucători de handbal din

echipa școlii.

Principalele criterii și probe de control

Criterii de selecție preliminară:

Nr. crt.

MotricBăieți Fete

10 ani 11 ani 10 ani 11 ani

1 Săritura în lungime de pe loc 1,79 m 1,87 m 1,67 m 1,75 m

2 30 m plat cu start din picioare 5”20 5”10 5”30 5”20

3Aruncarea mingii de handbal cu elan

de 3 pași20 m 22 m 15 m 17 m

4 Dribling în linie dreaptă pe 30 m 6”30 6”20 6”90 6”80

5 Deplasare în triunghi doua trasee 17”80 17”50 18”50 18”30

Nr. crt.

SomaticBăieți Fete

10 ani 11 ani 10 ani 11 ani

1 Talia 148 cm 156 cm 151 cm 156 cm

2 Anvergura 151 cm 159 cm 154 cm 156 cm

3 Lungimea palmei 15,1 cm 16,2 cm 15,7 cm 16,2 cm

4 Talia-100/Greutate 1,08-1,10 1,08-1,10 1,06-1,07 1,06-1,07

Probe de control – începători

alergare 50 m plat;

6

săritură în lungime de pe loc;

rezistență – 600 – 800 m fete; 600 – 1000 m băieți;

aruncarea mingii de oină;

menținut în atârnat – tracțiuni;

îndemânare – naveta;

forță abdomen;

mobilitate.

După aceste probe, copiii vor trebui să obțină 70 de puncte, dar cu accent pe probele de

lungime de pe loc, aruncarea mingii de oină și naveta, probe la care vor trebui să obțină 44

de puncte.

Probe de control specifice – începători

ProbaAruncarea mingii de

handbal5 X 6 m 2 deplasări în triunghi

Vârsta F B F B F B

9 13,0 m 16,0 m 5”6 5”4 19”5 17”0

10 14,5 m 17,5 m 5”6 5”4 19”0 17”0

11 15,5 m 19,0 m 5”5 5”3 18”5 16”8

12 - 21,0 m - 5”2 - 16”5

3. MODEL DE JUCĂTORI PE POSTURI

Structurile de joc vor fi însoţite de valorile de frecvenţă şi de eficienţă pentru a se

realiza obiectivarea pregătirii jucătorilor şi echipei la nivelul cerinţelor competiţiilor

şcolare pe plan naţional.

Echipa reprezentativă de handbal a şcolii generale sau a liceului este necesar să aibă în

componenţă un număr de minim 15 jucători sau jucătoare din care : 3 portari, 6 jucători de

9 metri şi 6 jucători de semicerc.

Oficial, echipa este formată şi participă în competiţii cu 12 jucători, cei şapte titulari

având câte cinci jucători de rezervă. În practică însă, este necesar ca lotul echipei să fie mai

numeros, ultimii 5 – 6 jucători să fie selecţionaţi din clasele mai mici pentru a avea

asigurată continuitatea pregătirii şi în anii următori.

În cadrul procesului de instruire se realizează o pregătire cu conţinut general dar şi o

pregătire specializată pe posturi, posturi pe care jucătorii sunt repartizaţi în funcţie de

7

statura lor. Aceste posturi sunt: extremă stânga/dreapta, intermediar stânga/dreapta,

coordonator de joc, pivot şi portar.

Această structură a echipei se adaptează la posibilităţile şi particularităţile jucătorilor –

jucătoarelor din şcoala generală sau liceul respectiv aflaţi în lotul echipei, la valoarea lor,

desigur.

Modelul, odată stabilit, capătă un dublu rol: sistem de referinţă pentru selecţia şi

orientarea (sau reorientare) pe posturi şi model lucrativ pentru pregătirea tehnico-tactică a

jucătorilor.

Corelarea modelului de pregătire cu cel somatic şi motric este obligatorie, în funcţie de

aceasta realizându-se o bună aşezare pe posturi a jucătorilor.

Din conţinutul modelului postul de joc în atac şi în apărare revin sarcini tehnico–tactice

fiecărui jucător pe care îl ocupă în echipă ca: extremă dreaptă şi stângă, conducător de joc,

intermediari sau interi, pivot şi portar.

Pentru fiecare jucător în parte cele mai importante sarcini de joc sunt finalizarea

(aruncarea la poartă ) şi recuperarea mingii în atac, iar în apărare împiedicarea înscrierii de

goluri (apărarea porţii) şi intrarea în posesia mingii.

1. Conţinutul modelului de joc în atac

La nivelul echipelor reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală sau liceu,

masculină sau feminină – conţinutul modelului de joc este diferit de la o echipă la alta în

funcţie de structura echipei, de vârsta şi valoarea jucătorilor din echipa respectivă, de

nivelul de pregătire al echipei.

În general, conţinutul modelului trebuie să cuprindă:

A. Faza I a atacului: contraatacul cu unul şi cu două vârfuri, direct şi

cu intermediar

Componente: startul, alergarea de viteză, degajarea mingii, prinderea mingii venite din

urmă, pase în alergare de viteză, demarcajul, driblingul, aruncarea la poartă din alergare şi

din săritură;

B. Faza a II-a a atacului: contraatacul susţinut

Componente: pase din alergare în viteză, schimbări de direcţie, demarcajul, angajarea

jucătorilor la semicerc, aruncarea la poartă din săritură, cu paşi încrucişaţi sau adăugaţi,

aruncare la poartă de la semicerc.

8

C. Faza a III-a a atacului: organizarea atacului

Componente: pase din alergare uşoară, pase în potcoavă, pase în pătrundere succesivă;

D. Faza a IV-a a atacului: atacul în sistemele cu unul şi cu doi pivoţi,

poziţional sau în circulaţie.

Componente: circulaţii de minge, circulaţii de jucători, atacuri succesive, încrucişare

simplă şi dublă, combinaţii în triunghi pe aripă, angajarea jucătorilor la semicerc,

aruncarea la poartă de la semicerc din săritură şi din plonjon, ar uncarea la poartă de la

distanţă: din săritură, cu pas încrucişat sau adăugat, pe lângă şold, aruncarea de la şapte

metri, aruncarea liberă de la nouă metri;

2. Conţinutul modelului de joc în apărare

Aşa cum subliniam la conţinutul modelului de joc în atac, vârsta, statura, valoarea

individuală a jucătorilor, nivelul de pregătire al echipei reprezentative şcolare de handbal

determină şi conţinutul modelului de joc în apărare, diferit de la o şcoală la alta, de la o

echipă la alta dar, în general cuprinde:

A. Faza I a apărării: replierea.

Componente: alergare de viteză, alergare cu schimbări de direcţie, cu spatele; opriri,

porniri, întoarceri; marcajul, oprirea contraatacului.

B. Faza a II-a a apărării: zona temporară.

Componente: deplasări în poziţia fundamentală; atacarea adversarului aflat în posesia

mingii, scoaterea mingii de la adversar; blocajul mingii aruncate la poartă.

C. Faza a III-a a apărării: reaşezarea în sistem.

Componente: deplasări în poziţia fundamentală, ocuparea posturilor în sistem.

D. Faza a IV-a a apărării: apărarea în sistemele pe zonă 6:0, 5+1 şi

om la om.

Componente: deplasări în poziţia fundamentală, mişcarea de translaţie; atacarea

adversarului aflat în posesia mingii; schimbul de oameni, dublarea; aşezarea în momente

fixe ale jocului (9 m, 7 m, aruncare din lateral).

9

4. PREGĂTIREA SPECIFICĂ

Pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a şcolii generale sau liceului

(masculină şi feminină) se realizează pe baza unui model de joc adecvat condiţiilor

specifice fiecărei echipe, fiecărei şcoli în parte. În general, un model de joc trebuie să

cuprindă toate structurile jocului aşa cum acestea se derulează (desfăşoară) în competiţiile

oficiale de la nivelul campionatului respectiv:

Campionatul școlilor generale;

Campionatul liceelor.

Pregătirea unei reprezentative de handbal la nivelul unei şcoli generale sau a unui liceu

este o problemă complexă care necesită un proces didactic organizat, desfăşurat conform

cerinţelor specifice sportului de performanţă şi antrenamentului sportiv.

Pregătirea unei echipe de handbal la aceste nivele poate beneficia de un număr de 4 – 6

ore de pregătire pe săptămână, ceea ce înseamnă 2 – 3 lecţii de antrenament săptămânal, în

care urmează să fie rezolvate toate componentele acesteia: fizic, tehnico-tactic, psihic,

teoretic, moral, etc, la care se adaugă şi componentele necesare precum selecţia, vizita

medicală, evaluarea, baza materială, etc.

Existenţa numeroaselor probleme specifice handbalului de performanţă şi a unui număr

redus de ore de pregătire pe săptămână, specific şcolilor, presupune o activitate didactică şi

conceptuală de pregătire capabilă să rezolve integral şi eficient toate aceste probleme.

Conducerea şcolii, cadrele didactice şi diriginţii din şcoală aşteaptă rezultate bune de la

echipa reprezentativă de handbal a şcolii lor. În această situaţie cadrul didactic de

specialitate care se va ocupa de pregătirea echipei de handbal a şcolii îşi asumă o mare

responsabilitate, situaţie în care trebuie să se pregătească corespunzător exigenţelor fixate

de conducerea şcolii şi colectivul didactic.

Pentru a fi sigur că nu se va omite nici un amănunt specific instruirii respective este

necesar ca toate problemele aferente ei să fie incluse şi rezolvate într-un model de pregătire

anual al echipei reprezentative a şcolii respective sau un plan anual de pregătire.

În general, un model de pregătire cuprinde mai multe componente modelatoare sau

obiective generale, structurate şi adaptate la caracteristicile şi particularităţile şcolii

respective, încercând să acopere toate problemele acesteia, respectiv:

Motivaţia generală cu obiectivele aferente;

Resursele umane necesare: organizatorice, de instruire a jucătorilor, a echipei;

Resursele materiale, financiare, etc.;

10

Resursele didactice, metodice;

Evaluarea finală sau ce se aşteaptă la sfârşitul anului de pregătire şi concurs.

În această situaţie, la nivelul unei şcoli generale sau a unui liceu un model de pregătire

ar trebui să cuprindă cel puţin următoarele componente obiectivizate şi eşalonate în timp,

pe parcursul anului şcolar pentru rezolvarea lor.

Învăţarea şi perfecţionarea acţiunilor necesare practicării jocului în ansamblu, pe faze

componente, pe posturi, pe situaţii fundamentale de joc în atac şi în apărare;

Învăţarea, perfecţionarea şi diversificarea continuă a deprinderilor şi priceperilor

tehnico-tactice care compun acţiunile şi fazele d e joc în condiţii de adversitate;

Realizarea pregătirii şi dezvoltării fizice generale şi specifice în contextul pregătirii

tehnico-tactice-psihice. Pregătirea psihologică se face în toate lecţiile, în cadrul fiecărui

exerciţiu şi nu în lecţii separate sau şedinţe speciale.

Alegerea şi construcţia mijloacelor şi exerciţiilor pentru aceste situaţii complexe

presupune o cunoaştere şi un studiu adecvat handbalului de performanţă aplicat la acest

nivel şcolar.

În scopul realizării eficienţei lecţiilor de antrenament, profesorul trebuie să aibă în

vedere mijloacele care contribuie la creşterea eficienţei lecţiei:

a) raţionalizarea exerciţiilor şi structurilor, respectiv selecţionarea acelor exerciţii care

au eficienţă crescută în realizarea temelor lecţiei de a ntrenament;

b) standardizarea execuţiei unor exerciţii şi structuri care asigură corectitudinea

execuţiei şi intensitatea de lucru.

În utilizarea diferitelor metode pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi a dinamicii

efortului în lecţia de antrenament, trebuie avute în vedere raporturile care se stabilesc între

volumul, intensitatea şi complexitatea efortului. Raportul dintre acestea determină în mod

direct şi densitatea lecţiei de antrenament.

Jocurile şcoală, cu temă şi jocurile de antrenament, cu efectiv redus sau normal, pe

teren redus sau pe teren normal vor constitui principalele exerciţii ale lecţiilor de

antrenament şcolar.

Metodica specifică acestor jocuri poate asigura o eficienţă crescută a întregului proces

didactic, acoperind întreaga paletă a componentelor antrenamentului sportiv la nivelul

jocului de handbal şcolar.

Lecţia de antrenament în handbal trebuie să se bucure întotdeauna de o diversitate

optimă, atât sub aspectul numărului de exerciţii, cât şi al intensităţii cu care acestea sunt

11

executate, răspunzând solicitărilor la efort prin volum în regim de intensitate (C.

Negulescu, T. Predescu).

Conţinuturile lecţiilor de antrenament şcolar şi demersurile metodice necesare se vor

adapta permanent condiţiilor concrete specifice şcolii şi etap elor de pregătire.

5. COMPETIȚII

Efectele şi influenţele pozitive ale practicării jocului de handbal asupra organismului,

asupra sănătăţii fizice şi psihice stau la baza acestor motivaţii care corespund dorinţelor de

întrecere, de competivitate, de autodepăşire, de a învinge, necesităţilor de cultură şi de

educaţie sportivă, aspecte caracteristice modului de viaţă contemporan. Competiţiile de

jocuri sportive au câteva funcţii care sunt determinate de scopul competiţiei.

Funcţia centrală a competiţiei sportive de handbal (de jocuri sportive în general)

este aceea de a constata prin victorie sau prin înfrângere sau poziţia în clasament,

performanţa echipei respective .

Funcţia instructiv – educativă, indiferent de scopul competiţiei, declarată sau

nedeclarată are un caracter permanent.

Activitatea competiţională constituie un important mijloc de propagandă pentru jocul

de handbal.

Regulamentul unei competiţii este un document program care precizează toate

raporturile care se creează între participanţi, antrenori, organizatori, arbitri, autorităţi

sportive, spectatori, etc.

Calendarul sportiv competiţional este un document absolut necesar la nivelul fiecărei

şcoli generale sau liceu deoarece în el sunt prevăzute toate activităţile sportive care

urmează să se desfăşoare pe parcursul anului şcolar.

La întocmirea lui se vor lua în considerare mai multe repere:

1. Calendarul sportiv oficial al M.E.C.;

2. Calendarul sportiv al forurilor superioare locale: Inspectoratul Şcolar Judeţean,

D.J.T.S., în care sunt prevăzute toate competiţiile sportive la care şcoala este

obligată să participe, inclusiv jocul de handbal.

Competiţiile oficiale obligatorii vor fi eşalonate într-un grafic anual din care să reiasă

datele de desfăşurare şi localităţile care le vor găzdui.

În săptămânile rămase libere pot fi programate alte activităţi sportive competiţionale

sau necompetiţionale, amicale, de pregătire, necesare mai ales pentru echipele

12

reprezentative ale şcolii respective. Toate competiţiile vor fi programate de aşa manieră

încât să se evite perioadele de verificare şi evaluare pe linie şcolară a elevilor.

Odată cu întocmirea calendarului sportiv al şcolii este necesar să se întocmească

regulamentele de organizare şi de desfăşurare a tuturor acestor competiţii.

Pentru competiţiile oficiale externe – Campionatul naţional al şcolilor generale şi al

liceelor, Festivalul naţional de minihandbal, regulamentele vin de la M.E.C. La întocmirea

calendarului sportiv şi a regulamentelor competiţiilor interne se vor avea în vedere

următoarele:

fiecare competiţie proiectată să fie cât mai atractivă pentru toţi elevii şcolii şi nu

numai pentru elevii din echipele participante;

prin condiţiile de participare se va stabili ca echipele claselor mici să nu se

întâlnească cu echipele claselor mari deoarece diferenţa de vârstă face şi diferenţe

de valoare, descurajându-i pe cei mici;

jocurile să se dispute tur – retur atât în competiţiile sistem turneu cât şi în cele

sistem eliminatoriu;

prin prevederile regulamentelor respective să fie atraşi elevi la organizarea şi

desfăşurarea competiţiilor;

scopul competiţiilor şi al activităţilor sportive de handbal dintr -o şcoală nu este

numai de a se stabili care sunt cele mai bune echipe din şcoala respectivă, ci şi de a

asigura o atmosferă efervescentă, favorabilă stărilor emoţionale pozitive de atragere

a majorităţii elevilor în susţinerea colegilor din teren şi aceasta împreună cu

diriginţii claselor;

în interesul creşterii cadrului educativ – formativ al competiţiilor şi activităţilor

sportive de handbal din şcoală vor fi luate toate măsurile pentru ca să se prevină

orice incident negativ care poate avea repercusiuni neplăcute, uneori chiar grave

asupra elevilor, dar mai ales a organizatorilor;

întrecerile şi activităţile sportive de handbal dintr-o şcoală pot fi împletite cu

activităţi culturale sau artistice ceea ce ar ridica foarte mult nivelul educativ al

acţiunilor şi de a crea o mai mare atractivitate pentru elevi;

prin regulamentele aprobate de conducerile şcolilor pot fi prevăzute şi alte măsuri

în scopul realizării unei atmosfere sănătoase, corecte, educative, cu răsunet în

influenţarea pozitivă a comportamentului elevilor şcolii. Ex: echipele să fie însoţite

de către diriginţii claselor respective şi de alte cadre didactice; unele cadre didactice

13

de la obiectele preferate de elevi să fie atrase nominal cu sarcini în organizarea şi

premierea elevilor;

mediatizarea din timp şi eficientă a tuturor activităţilor şi competiţiilor de handbal

din şcoală, va asigura o participare efectivă a tuturor elevilor şcolii respective.

6. BIBLIOGRAFIE:

1. Note de curs – Lector univ. dr. Cătună George Cristian

2. Curs de handbal - Lector univ. Şufaru Constantin

14