Greselile parintilor in educatia copiilor

Articole similare:parinti,sfaturi,copii,rabdare,plans

Exista anumite gesturi si atitudini care sunt gresite si care pun la indoiala iubirea neconditionata a parintilor fata de copil.Acestea sunt:

Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Facand astfel, inseamna ca-ti iubesti copilul conditionatSa-ti ameninti copilul in incercarea de a-l corecta.Sa exprimi o atitudine critica.Sa tipi sau sa strigi la copil.Sa-ti exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamagirea sau neplacerea.Sa te superi si sa nu-i mai vorbesti .Sa fii preaocupat ca sa-i acorzi atentie.Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor.

Copiii trebuie sa invete sa aiba rabdare si sa-i inteleaga pe cei din jurul lor, dar prea adesea adultii au tendinta de a aseza propriile prioritati mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci cand copiii sufera din cauza ca ca nu li se acorda atentie in mod personal poate fi interpretata de ei drept respingere.

In primul rand, increderea este esentiala, daca vrei sa-i inveti pe copii sa isi abordeze singuri problemele (cautand ajutor si sfat cand este nevoie) si sa ia propriile decizii.Increderea este, de asemenea, importanta in a-i ajuta pe copii sa-si asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu, daca te astepti ca, intr-o anumita imprejurare, copilul tau sa fie neastamparat si galagios si nu-l previi, de obicei copilul se va comporta pe masura asteptarilor tale. insa, daca il pui in garda, in mod corespunzator, cu privire la ce urmeaza sa se intample si ii explici ca ai nevoie de colaborarea lui, chiar si un copil foarte mic va face tot ce ii sta in putinta pentru a rasplati increderea pe care i-o acorzi.

Trebuie sa manifesti acceptare, respectand fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trasaturi de caracter, chiar si atunci cand acestea sunt ascunse in spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire si de amabilitate. Incearca sa intelegi. Poarta-te in asa fel, incat copilul sa stie ca este dorit si binevenit. Iubeste-l neconditionat.Asculta-ti cu atentie copilul, chiar daca acesta are sa-ti spuna cateva lucruri foarte neplacute, si urmareste-i limbajul corporal. De multe ori, copiii nu exprima in cuvinte ceea ce simt, dar isi manifesta simtamintele prin gesturi. Creaza o atmosfera confortabila si plina de caldura, in care copilul sa se simta liber sa se exprime.

Ia-ti timp sa stai cu copilul si asta nu doar atunci cand nu ai altceva de facut, ci ori de cate ori copilul are nevoie de tine, chiar daca aceasta poate sa fie in momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci cand bebelusul plange sau cand vorbesti la telefon. Evident, nu este posibil sa lasi totul deoparte, de fiecare data cand copilul are nevoie de atentie.Tipare in educatia si cresterea copiilor

In experiena psihologilor din cadrul CPAP Centrul de Psihologie de Aciunei Psihoterapie cu copii, parinti si adolescenti am constatat ca exista tiparespecifice care au o frecventa ridicata si care se constituie in autenticehandicapuri in cresterea si dezvoltarea emoionala a copiilor.Promovarea conceptului de parinte spontan este receptata ca o forma deevolutie sociala. Prin parinte spontan intelegem acel om care isi utilizeazaresursele sale autentice in relatia cu copilul sau copiii, care lasa sa se manifesteceea ce simte si ceea ce este in el, permitand copilului sau adolescentului saexprime deschis ceea ce simte, sa aiba initiative, sa-si dezvolte autonomia.Totusi principala dificultate o constituie faptul ca exista numeroase rezistente,stereotipii, actiuni provocate de teama si neincredere.In numeroase cazuri am constatat ca forma pe care o capata aceste stari esteuna de tipar, de mod de aciune stereotip. Noi am nceput sa le identificamsi sa le descriem cu scopul de a veni in ajutorul celor care sunt parinti si implicit,de a contribui la dezvoltarea societatii romanesti asa cum este ea, in anul 2007.Consideram ca aceste tendinte sunt specifice stilului educational romanesc siinvitam presa sa se aplece asupra lor pentru ca in copiii de azise regasesc adultii care vor construi viitorul iar parintii constituie jaloaneprincipale prin rolul educational pe care il detin.Aceste tipare sunt o invitatie la o discutie, la o analiza sau autoanaliza.Tiparele devin retete de educatie, modalitati de anulare a spontaneitatii sicreeaza dificultati in dezvoltarea emoionala a copilului, in capacitatea sa de asimti ca este iubit, de a intelege autoritatea. Parcurgandu-le veti constata cusurprindere ca va veti regasi in ele si ca ati copilarit cel putin alaturi de unasau de alta dar poate ca parinti va doriti sa devenii autentici in relatiile cucopiii vostri. In scopul de a veni in intampinarea celor care sunt parini si celorcare isi doresc sa devina, CPAP pune la dispoziie unTaram al spontaneitaiicare este deschis momentan in Bucureti si Timisoara in fiecare sambata,intre orele 10 16. In acest taram sunt invitati parintii si copiii, la intalnirea cupsihologi, intr-un spatiu creat special pentru aceasta. Spatiul este conceputpentru copiii prescolari. Colegii care doresc sa creeze si in alte orae acesteTaramuri ale spontaneitatii sunt rugati sa ne contacteze. In aceiai seriede manifestari, in Timisoara se va organiza un work shop pe temaParintele spontan in care sunt invitai sa participe parinti, educatori,psihologi, psihodramatisti, etc.Educatia a fost privita dintotdeauna ca o modalitate nobila de a asiguracresterea si dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului.Cu toate acestea,multetipare educationale sunt departe de a ajuta copilul sa evolueze din punctde vedere psihologic. Si toate acestea pentru ca nici un parinte nueste perfectiar inainte de toate esteom.Iata tiparele asa cum sunt ele in Romania:Copilul dresat -frica este valoarea promovata. Dupa principiulcopilul trebuie sa stie de frica pentru ca numai asa va face lucrurile bine avandbine intiparit in minte ce i se va intampla daca va gresi sau nu va face anumitelucruri.Copilul amenintat amenintarea (valoarea principala) este folositaca o metoda de prevenire a unor eventuale fapte ale copilului cum ar fi refuzulde a manca, de a-si face temele, de a-si face ordine (daca nu mananci te daula tigani, daca nu-ti faci temele te duc la scoala de corectie)Copilul conditionat- Valoarea promovat de aceti prini este bunulmaterial. Parintii folosesc recompense, promisiuni, unele exagerate, multe dintreele nerespectate, pentru a-l determina sa faca chiar si cele mai simple lucruri.(daca esti cuminte o sa-ti aduca Mos Craciun un sac plin cu jucarii).Acest comportament conduce la dezamagirea copilului si la scaderea increderiiin cel ce i-a facut promisiunea. Recompensele nu mai au curand nici un efect iarpromisiunile devin doar niste vorbe goale in care nici parintii nici copiii nu maicred.Copilul nestiutor- Protectia proiectata pare sa fie valoareaprincipala a acestor parini. Ei incearca sa ascunda adevarul sau chiarfolosesc minciuni pentru a rezolva situatiile considerate mai delicate (decesul,divortul, conflictele) mergand pe ideea ca cel mic nu intelege mare lucru dinceea ce se intampla, ca-l vor afecta prea mult sau ca nu are rost sa le stieasa cum sunt ele in realitate. Copilul insa simte ceea ce se intampla si esteafectat atat de ceea ce se intampla cat si de lipsa cuvintelor care denumescacele lucruri.Copilul refuzat- Valoarea lor principala este maturitatea. Eiconsidera ca numai adultii pot sti, cunoaste, intelege. Evitarea, amanareasau refuzul unorraspunsuri, discutii, probleme pe care copilul le ridica estemodul obisnuit de raportare la minor adesea i se spune copilului ca vaintelege cand va fi mai mare, ca nu este de varsta lui aceasta discutie, daraceste conduite nu fac altceva decat sa induca confuzie, neincredere si sasuscite o curiozitate si mai mare din partea copilului.Copilul pacalit Centrarea parinilor este pe scop. Nu conteazcum ilating, important este sa-l atinga. Este vorba de pacaleala pe care parintii ofolosesc pentru a determina copilul sa manance, sa faca la olita, sa doarma.Atentia copilului este distrasa cu altceva si in acest timp copilul este pacalit samanance sau sa faca o alta actiune, ca si cum ar fi preferabil sa nu-si deaseama ce face sau sa nu aiba vreo reactie.Copilul de fier- Raiunea sau cenzuraeste valoarea centrala.Interzicerea exprimarii gandurilor si emotiilor pentru ca parintii considera ca eutil copilului sa invete anumite clisee politicoase si sa nu spuna lucruridespre care nu se vorbeste. Copiii au tendinta de a povesti si de a vorbidestul de mult despre ceea ce vad, ce aud, ce invata, despre lucrurile noi dinjurul lor, de a-si exprima emotiile cu privire la situatiile prin care au trecut sidaca acestea sunt inhibate spunandu-le ca sunt prostii sau ca e rusine saplangi, ca nu este voie, efectele vor aparea mai tarziu cand vom avea de aface cu un copil tacut, retras, inexpresiv.Copilul batut Printele se centraza pe pedeapsa ca forma deeducatie, lovirea copilului apare in momentul in care parintele este extrem denervos si considera ca altfel copilul nu intelege. De asemenea, apartenentabataii la educatie este de multe ori un lucru mostenit si invatat din familie(bataia e rupta din rai, unde da mama creste)Copilul derutat- Acesti parinti exprima problemele de cuplu careinterfereaza cu rolurile lor de parinti. Lipsa unor limite si reguli, momente incare un parinte interzice un lucru copilului, celalat ii permite, reguli care suntvalabile azi dar maine nu mai sunt, o oscilatie in comportamentul parintilorcare nu permite structurarea si asimilarea unei conduite, a unor norme si valoride catre copil.Toate acestea se transforma in blocaje ale comunicarii, punand distanta intreparinte si copil, care inceteaza sa mai asculte spusele adultului si actioneazain virtutea unor automatisme impiedicand exprimarea autentica si intelegereade catre parinte a faptelor asa cum se petrec ele.Nu afirmam ca numai asa se cresc copiii in Romania ci doar ca exista tipare pecare, pe masura ce le descoperim este bine sa lucram cu ele, sa le prelucram,formam, adaptam cerintelor realitatii. Dar pentru toate acestea este nevoie sale punem in cuvinte, sa le descoperim originea si sa decidem daca vrem sa lefolosim in educatia copiilor nostri.CPAPCele mai frecvente greseli in educarea copilului

In general definim educatia ca pe un process de influentare pozitiva de catre adulti a copiilor. Orice actiune a adultilor asupra copilului produce ecouri largi, puternice in personalitatea acestuia, generand si alte efecte decat cele scontate de adulti.

Influentarea educativa exercitata de adult este neunivoca. Ea poate duce la rezultatul dorit, cel urmarit de educator, dar poate avea si efect nul, sau poate provoca efecte negative, contrare chiar celor scontate. Asa, de exemplu, pedepsirea severa a unor abateri fara gravitate, cu toate ca pe moment rezolva corectarea lor, poate statornici in copil teama de a recunoaste greseala comisa, stimuland tendinta de a ascunde greselile, de a minti, ca o reactie de aparare.

Lipsa unor manifestari raspuns, la influenta educativa primita traduce numai in aparenta un efect nul. In realitate, nici o actiune educativa exercitata asupra copilului nu este lipsita de rezonanta psihica in individualitatea sa, fie ea si imperceptibila ori subliminala si greu de constientizat, dar care persista in timp si conditioneaza alte manifestari observabile.Durata in timp si adancimea consecintelor unor influente asupre personalitatii copilului sunt diferite. Unele au efecte psihice imediate, sau nu, dar sunt urmate de o serie de consecinte in timp, cu manifestari cumulative in structura personalitatii si comportamentului.

Uneori, insasi influenta in scop educativ de catre adulti poate fi o actiune eronata, o masura sau o interventie gresita, ori corecta din punct de vedere psihopedagogic, dar aplicata intr-un mod eronat.Pe primul loc, intr-un sondaj de specialitate, s-au situat greselile facute de parinti in educarea copilului, apoi de rude, mai ales bunici si abia dupa aceea de catre invatatori sau profesori, ori de alte personae.

Din studiul facut a reiesit ca aceste greseli sunt, de cele mai multe ori urmatoarele:

LIPSA UNUI REGIM DE VIATA ORDONAT, cu o impartiere adecvata varstei in perioade de somn, hrana si veghe sau joaca.

RASFATUL, satisfacerea tuturor capriciilor pe motiv ca e "mic si nu stie" si coborarea stachetei in ceea ce priveste modul de comportare al copilului fata de adulti, sau in general si fata de responsabilitatile acestuia, responsabilitati conforme cu perioada de varsta. In acest caz copilului nu i se refuza nimic, ii sunt satisfacute toate capriciile, ii sunt permise gesturi deplasate cum ar fi lovirea adultului care il ingrijeste, bunica, mama etc, sau adresarea unor cuvinte urate care nu sunt permise nici unui adult educat, totul scuzat prin varsta frageda si nestiinta.

MASURILE DE SEVERITATE EXCESIVAcu reprimarea oricarei libertati si initiative. Copilul nu are dreptul sa se joace cu ceea ce vrea sau sa se imbrace cu ceea ce doreste la un moment dat, ci trebuie sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar fiind pedepsit, initiativa sau manifestarea unei dorinte fiind catalogata drept "neascultare", "obraznicie",

DEZINTERESUL TOTAL AL UNOR PARINTI FATA DE COPIL, totul reducandu-se la a-i satisface nevoile de hrana si adapost. Unii parinti considera ca daca copilul are hrana, haine, jucarii si un loc de odihna, mai mult sau mai putin confortabil, copilul are tot ce-i trebuie si in consecinta nu-i mai acorda nici o atentie.

DECIZII ARBITRAREsi de neclintit in legatura cu activitati sau dorinte ale copilului, pretextandu-se ca el nu stie ce e bine pentru el, adultul stiind mai bine.

CURMAREA BRUTALA A UNOR DORINTE ARZATOARE ALE COPILULUIpentru ca adultul are altceva in plan si din dorinta de a-si demonstra autoritatea asupra copilului.

REPROSUL DE A SE FI NASCUT FATA SAU BAIAT, in timp ce parintii doreau un baiat, sau o fata si comparatii in defavoarea unui sex sau a altuia, cu exaltarea virtutilor sexului opus.

TRATAMENTUL PARTINITOR SI DISCRIMINATORIUin raport cu ceilalti frati sau copii din anturaj, compararea copiilor intre ei si scoaterea in evidenta a minusurilor in evolutie a copilului in cauza.

APLICAREA UNOR PEDEPSE IRATIONALE SI DISPROPORTIONATEpentru orice abatere de la imaginea-model dorita de parinti..

SUPRAESTIMAREA SAU SUBESTIMAREA POSIBILITATILOR REALE ALE COPILULUIdatorita necunoasterii etapelor de dezvoltare psihica si fizica in raport cu varsta.

INTERZICEREA PRIETENIILOR SI A CONTACTELOR SOCIALEcu alti copii din vecinatate pe motivul ca ar fi nocivi, generatori de experiente negative, de obiceiuri reprobabile, din familii cu statut social modest etc., ceea ce duce la izolarea copilului, la instalarea unor stari de timiditate, de insingurare sau la o atitudine discriminatorie fata de cei din jur.

SUPRAINCARCAREAcu activitati dorite de parinti, dar care nu fac obiectul interesului copilului, nu-i fac placere, ci il streseaza.

ABANDONUL SOCIO-AFECTIV PARINTESCcaracteristic cuplurilor tinere, angajate inca in studii de calificare profesionala, sau care doresc o cariera deosebita.

Avand in vedere toate cele expuse mai inainte putem concluziona ca orice actiune de influentare educativa a copilului izvoraste dintr-o conceptie pedagogica a adultului, implicita sau explicita, sau din ideea ca influenta pe care o exercita adultul este neaparat pozitiva si ca duce la efectul dorit.

Erorile in influenta educativa a adultilor pot proveni de la principii necorespunzatoare asupra educatiei, de la idei gresite, prejudecati ori o mentalitate invechita, sau de la un modernism prost inteles.

Urmarile greselilor "educative" ale adultilor in evolutia ulterioara a copilului sunt multiple si diverse, de la situatii de esec scolar si social, conflicte cu cei din jur, insatisfactii pe diverse planuri, multiple dificultati de adaptare sociala la un mediu schimbat, sentimente de insingurare, timiditate si multe altele, pana la depresii, nevroze si alte tulburari psihice grave.

De aceea, o modalitate eficienta in prevenirea acestor efecte nedorite este o informare corecta si la timp a familiei extinse atat asupra aspectelor importante referitoare la dezvoltarea normala a copilului cat si asupra atitudinilor corespunzatoare care trebuiesc avute/afisate fata de copil.