Grecia Antica

23

description

Prezentare Grecia Antica

Transcript of Grecia Antica

Page 1: Grecia Antica
Page 2: Grecia Antica

Grecia antică este denumirea dată teritoriilor unde a luat naștere și s-a dezvoltat civilizația vechilor greci. Bazele solide ale civilizației europene se pun în Grecia. Oamenii Eladei au marea capacitate de a deschide drumuri noi în economie, filosofie, știință, artă etc. Colonizând bazinele Mediteranei și Mării Negre, ei contribuie la răspândirea civilizației și la interferențele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci creează sistemele de conducere – oligarhic1 și democratic –, promovează individualismul și drepturile civice și încearcă să edifice statul, cetatea-polis – ca exponent al intereselor cetățenilor –, pe baze raționale.

Prin epoca elenistică, grecii au dat naștere celei dintâi civilizații de sinteză, de cuprindere „universală” din istorie.

SpartaSparta (în greacă Σπρατη, sau Lacedemonia în greacă Λακεδαιμων) oraș-stat în Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul Eurotas.

supravegheați intens, de vreme ce erau mai numeroși decât spartanii2, cea ce a provocat diverse revoluții. Spartanii erau caracterizați prin capa roșie

1 OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, privitor la oligarhie, propriu oligarhiei.2 SPARTÁN~ă (~i, ~e) m. și f. 1) ist. Persoană care făcea parte din populația orașului Sparta. 2) fig. Persoană care îndură lipsuri de bună voie.

Page 3: Grecia Antica

Sparta era caracterizată de o cultură războinică și atrocități3 ridicate la grad de tradiție. Pământurile din Sparta erau cultivate de sclavi, periecii,

și barba stufoasă. Nou-născuții bolnavi sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului.

Spartanii erau poporul războinic cel mai temut și doar atenienii au îndrăznit să-i înfrunte, plătind un preț mare pentru acest lucru.

Singura problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care în bătălia de la Termopile a fost nevoită să recurgă la inamicul său, Atena. Prima derută a spartanilor a fost înregistrată în această bătălie contra Imperiul Persan. Sparta nu a trimis decât câteva sute de răzoinici sprijiniți de marina4 greacă.

Leonidas la Termopile, de Jacques-Louis David.

Informații generale

Perioadă 7 august[1] sau 8-10 septembrie[2] 480 î.Hr.

3 ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din. fr.atrocité, lat. atrocitas, -atis.4 MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări

Page 4: Grecia Antica

Loc lângă Termopile, Grecia

Rezultat Victoria perșilor

Combatanți

Orașele state grecești Imperiul Persan

Conducători

Leonidas Xerxes cel Mare

Efective

Totalpeste 5.200 (Herodot)peste 7.400 (Diodorus Siculus)11.200 (Pausanias)

Total1.800.000 (Herodot)[3]

aproximativ 800.000 (Ctesias)[4]

între 70.000 și 250.000 (estimări moderne)

Pierderi omenești

bătălia de la Termopile

Sparta a obținut hegemonia Greciei în războiul Peloponezului (431 - 404 î.Hr.,) în detrimentul Atenei.

Așa-zisa hegemonie și succesul Spartei a fost încheiat de Teba în bătălia de la Leuctra (iulie 371 î.Hr.), când mare parte din populația masculină spartană a murit.

O legendă spune că 300 de spartani au reușit să țină în frâu mai mult de 1.000.000 de persani pentru 3 zile și 3 nopți. Această ispravă a dat curaj grecilor, care au reușit să învingă imensa armată a persanilor.

parta a fost înființată în sec. VIII î.Hr. de dorieni în regiunea Laconia. Era organizată ca stat militar, având o armată de sol puternică. Societatea era alcătuită din: parieci (locuiau în jurul orașului Sparta și se ocupau cu agricultura,

meșteșugurile, negustoria5), hiloți (făceau parte din populațiile S5 NEGUSTORÍE ~i f. 1) Activitate comercială particulară; comerț particular; negoț. 2) Ocupația negustorului. 3) depr. Tranzacție comercială (cu dedesubturi)

Page 5: Grecia Antica

cucerite de spartani), aristoi (cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului), spartani (cetățenii originari din Sparta).

Statul spartan era condus de 2 regi (considerați șefi militari supremi și preoți) de „Sfatul bătrânilor” (gerusia) și de „Adunarea poporului” (apella), formată din spartanii majori. Organul cel mai important al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori6”, având drept de control asupra tuturor activităților

.

6 ÉFOR, efori, s. m. 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii; epitrop. 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a statului.

Page 6: Grecia Antica

Atena

Atena (în greaca modernă Αθήνα, Athina [sigular], în greaca clasică Ἀθῆναι, Athēnai [plural]) este capitala Greciei. Atena a cunoscut o evoluție7 glorioasă, mai ales în Grecia Antică, fiind locuită de oameni încă din Epoca Bronzului și guvernată până în jurul anului 1000 î.C. de regi ionieni.

Acropola din Atena a fost înscrisă în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Etimologie

În Grecia Antică, numele Atenei era Ἀθῆναι atʰɛ̂Sː nai, la plular, fiind legat de numele zeiței Atena (în dialectul atic, Ἀθηνᾶ [atʰɛ̂ːnâː] și în cel ionic, Ἀθήνη [aˈtʰɛ̂ːnɛ̂ː]), cu înțelesul "atenienii". În greaca folosită de Homer, numele orașului apărea în forma de singular (Ἀθήνη) apoi a luat forma de plural, ca și Θῆβαι (Thēbai), Μυκῆναι (Mukēnai) și Δελφοί (Delphoi). Printre atenienii antici circula o legendă c are explica felul în care și-a luat orașul numele, legendă care a stat la baza sculpturii de pe frontonul8 vestic al Parthenonului. Conform acestei legende, atât Atena cât și Poseidon au cerut să fie patroni ai orașului și să-i dea numele lor, astfel că s-au întrecut pentru a obține onoarea, fiecare oferind un dar orașului.

Poseidon a creat un izvor de apă sărată lovind pământul cu tridentul9 său, pentru a simboliza puterea mării. Atena a creat în schimb măslinul, simbolizând pacea și prosperitatea. Atenienii, conduși de Cecrops, au acceptat măslinul și au botezat orașul Atena.

7 EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis8 FRONTÓN, frontoane, s. n. 1. Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu 2. Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.9 TRIDÉNT, tridente, s. n. Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.

Page 7: Grecia Antica

În secolul al XIX-lea, Ἀθῆναι a fost readoptat ca nume al orașului. După ce varianta Katharevousa a limbii grece a fost abandonată în anii 1970, în greaca demotică10 modernă numele oficial al orașului a devenit Αθήνα (Athína / [aˈθina]).

Istorie

Cea mai veche prezență umană în Atena este atestată la peștera Schist, datată a fi în preajma mileniilor al IX-lea–al VII-lea î.e.n. Atena este locuită permanent de cel puțin 7000 de ani.

10 DEMÓTICĂ adj. scriere ~ă = denumire dată scrierii cursive din Egiptul antic, simplificare a scrierii hieratice. ◊ (s. f.) limbă vorbită în vechiul Egipt înainte de coptă. (< fr. démotique)

Page 8: Grecia Antica

Până la 1400 î.e.n., așezarea devenise un centru important al civilizației miceniene, iar Acropola a fost locul unei mari cetăți miceniene ale cărei ruine11 pot fi recunoscute ca secțiuni ale unor ziduri ciclopiene caracteristice acestei civilizații. Spre deosebire de alte centre miceniene, cum ar fi Micene și Pylos, nu se știe dacă Atena a suferit vreo distrugere în preajma anului 1200 î.e.n., eveniment adesea atribuit unei invazii doriene, iar atenienii au susținut mereu că sunt ionieni „puri”, fără influență dorică12. Atena a intrat însă într-o perioadă de declin, ca și multe alte așezări ale epocii bronzului, timp de 150 de ani după aceasta.

Înhumările din Epoca Fierului, ale căror rămășițe13 au fost găsite la Kerameikos și în alte locuri, demonstrează că începând cu 900 î.e.n., Atena a devenit unul dintre principalele centre comerciale din regiune, ca și Lefkandi în Euboea și Knossos în Creta. Această poziție ar fi putut să fie și rezultatul poziției sale centrale în lumea greacă, al

11 RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada.12 DÓRIC ~că (~ci, ~ce) (despre stil în arhitectură) Care se caracterizează prin coloane robuste, fără bază și cu capitel lipsit de ornamente; simplu și sobru.13 RĂMĂȘÍȚĂ ~e f. 1) Parte de ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rest. ~ dintr-o pâine. 2) la pl. Parte a ceea ce s-a mai păstrat din ceva, care a existat mai înainte.

Page 9: Grecia Antica

cetății sale solide14 de pe Acropolă și a ieșirii la mare, care îi dădea un avantaj natural față de alte orașe rivale de pe uscat, cum ar fi Teba și Sparta.

Atena clasică a devenit principalul oraș al Greciei antice în secolul al V-lea î.e.n., realizările sale culturale punând bazele civilizației occidentale. El a fost depășit în cele din urmă de orașul-stat rival Sparta.[8] Până la sfârșitul antichității târzii, orașul a decăzut, după care și-a revenit în a doua jumătate a perioade bizantine medii (secolele al IX-lea–al X-lea e.n.), și a fost relativ prosper15 în timpul Cruciadelor, profitând de pe urma comerțului cu orașele italiene. În 1453 a fost cucerit de Imperiul Otoman și a intrat într-o lungă perioadă de declin16.

După războiul de independență al Greciei, Atena a fost ales capitală a noii Grecii independente în 1834, în mare parte din motive istorice și 14 SOLÍD, -Ă adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare15 PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, favorabilă. – 16 DECLÍN, declinuri, s. n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. 

Page 10: Grecia Antica

sentimentale. La acea vreme, era un orășel modest construit la poalele Acropolei. Primul rege al Greciei, Otto al Bavariei, a cerut arhitecților Stamatios Kleanthis și Gustav Schaubert să proiecteze un oraș modern demn de a fi capitală de țară. Primul plan al orașului modern era format dintr-un triunghi definit de Acropolă, de cimitirul antic17 Kerameikos și de noul palat al regelui (care astăzi este sediul parlamentului grec), pentru a evidenția continuitatea între epocii18, Atena antică și cea modernă.

Acropola

Kerameikos

17 ANTÍC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de antichitate; propriu antichității. 18 épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră

Page 11: Grecia Antica

Atena și Sparta: viața publică și privată

Grecia antică a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare politică – practic, a „inventat” politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privată, conducere reprezentativă și libertate juridică. Pe fundalul unei dezvoltări a agriculturii, comerțului, meșteșugurilor, a circulației monetare, s-a constituit polisul19 – cetatea-stat, ca unitate de teritoriu, locuire, instituții, valori juridice, religioase, morale etc. Întreaga viață publică și privată a vechilor greci se derula în jurul ideii de cetate, garanție a drepturilor civile, a averii și persoanei fizice. În legătură cu cetatea-stat, a luat naștere și s-a împlinit și calitatea grecilor de cetățeni, mai exact de oameni liberi, proprietari, purtători de arme, membri ai unei comunități de tradiții, valori materiale, morale și religioase, de aspirați20i etc. „Polisul este acolo unde se află corpul civic”. Politeia reprezenta ansamblul de instituții dintr-un polis. Patrios politeia echivala cu dreptul cutumiar al strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hilo ț ii  (populații dependente de Sparta) șisclavii (prizonieri de război, datornici etc.), folosiți la muncile agricole în mine, ateliere meșteșugărești, flotă, erau considerați aproape animale; celelalte populații neelene erau numite barbari. Grecii trăiau organizați în triburi, fratrii, familii (génos) și vorbeau, până însecolul II î.Hr., dialecte diferite. Puterea politică a evoluat de la autoritatea regilor la cea a aristocraților agrari, pentru a atinge stadiul în care averea se va impune în locul originii sociale și a prestigiului religios și militar.

În acest context de instituții și tradiții, s-au întemeiat și polisurile de referință ale Greciei, Sparta și Atena, în secolele IX — VIII î.Hr., prima în Peloponez, cea de a doua în Attica. Ele au fost rivale

19 PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din gr. polis. 20 ASPIRÁȚIE s.f. 1. Năzuință, dorință, râvnă.

Page 12: Grecia Antica

redutabile la hegemonia Eladei, Sparta – ca stat oligarhic, militarist, cu bază economică agricolă, dominată de aristocrația funciară tradițională, Atena – ca democrație, mare putere maritimă, cu resurse materiale impresionante, agricole, „industriale”, financiare, condusă de o aristocrație cu putere financiară.

Viața publică în ambele orașe-stat se desfășura în cadrul cetății (activități politice, religioase, sportive, spectacole, războaie). Instituțiile de putere se asemănau în mod formal; cele militare erau aproape identice și porneau de la:

obligația tuturor cetățenilor de a presta21 serviciul militar; organizarea pentru luptă pe principiul structurilor de fratrie, trib și

teritoriale; divizarea armatei în infanterie (grea – hopliți), cavalerie și flotă.

Un rol însemnat revenea ritualurilor religioase (în cinstea zeilor cetății), spectacolelor, ceremoniilor de inițiere, teatrului. Spațiul public al cetății era dominat la spartani de război și zei, la atenieni de politică, afaceri, teatru etc. Numai bărbații liberi aveau dreptul de a alege și de a fi aleși, de a deține și transmite proprietăți.Viața privată în Sparta și Atena evolua în jurul familiei, condusă autoritar de bărbați. Femeile aveau în grijă gospodăria și educația copiilor, mai ales a fetelor, și, uneori, purtau armele. Controlul statului se exercita22 mai evident la Sparta, prin norme morale și comportamente fixate de Licurg (secolul IV î.Hr.). Atena cultiva, într-o oarecare măsură, „libertinismul”.

Democrația ateniană respecta următoarele principii: egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii (isonomia); libertatea individuală; libertatea cuvântului; participarea la guvernare. Platoncaracteriza acest regim ca o guvernare aristocratică, exercitată cu aprobarea demosului. Era o democrație directă, cu întrebuințarea votului direct, dar limitată la

21 PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. 22 EXERCITÁ, exercit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcție etc. 2. A face să fie simțit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influență etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare. 

Page 13: Grecia Antica

teritoriul unui oraș-stat și la categoria bărbaților liberi, cu excluderea femeilor, metecilor, sclavilor etc.

Modelele de organizare politico-administrativă din Sparta și Atena se regăsesc, cu adaosuri23 originale, desigur, și în alte polisuri grecești. În Grecia propriu-zisă, orașele-stat mai puternice erau: Teba, Corintul, Argosul. Pe țărmul asiatic al Mării Mediterane, grecii fondaseră cetăți prospere24 precum: Milet, Efes, Halicarnas

Amfiteatrul din Milet

Întreaga lume grecească împărtășea valori culturale, instituții și aspirații politice comune. Pentru prima dată în istorie apărea în Europa, în bazinele Mării Mediterane și ale Mării Negre, o asemenea unitate25 de înaltă civilizație; integrarea într-un sistem economic

23 ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne 24 PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, 25 UNITÁTE ~ăți f. 1) Numărul și cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu până la nouă inclusiv; unime

Page 14: Grecia Antica

unitar a furnizat Greciei produsele alimentare de bază, sclavi, materii prime pentru „industrie și o piață de desfacere stimulativă pentru metropole. Economia de bani a spart tiparele economiei închise de „supra venituri”.

Difuzarea valorilor vechii Elade pe spații întinse, în Antichitate, a fost rezultatul și unei „mari colonizări”, realizate în secolul VIII î.Hr. Războaiele dintre orașele-stat, creșterea populației, conflictele sociale au determinat contingente de cetățeni să-și părăsească locurile natale și să întemeieze colonii. Prin intermediul lor, grecii au intrat în legătură cu popoarele Asiei,Africii, Europei Centrale, de Est și de Vest, au stimulat relațiile dintre culturi, până atunci izolate26, au edificat adevărate rute de navigație și piețe comerciale; procesele de întrepătrundere etno-culturală și de civilizație au început, în consecință, să se intensifice pe Vechiul Continent.

Totuși, unitatea statală a Eladei nu s-a putut înfăptui prin forțe exclusiv proprii. Rivalitățile dintre polisuri și dintre „partidele” politice au împiedicat constituirea unei „mari puteri” grecești. La un moment dat, această tendință părea să fie stimulată din exterior de amenințarea persană. În fața ei, Atena și Sparta, urmate de majoritatea cetăților elene, și-au pus în comun resursele militare, câștigând așa-numitele Războaie medice (490–479 î.Hr.), în urma marilor victorii de la Marathon (490 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.).

Dar Războiul peloponeziac (431–404 î.Hr.), purtat de Atena și Liga de la Delos (alianță patronată de metropola din Attica) împotriva Spartei și a Ligii peloponeziace a aruncat, din nou, lumea greacă în 26 IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț

Page 15: Grecia Antica

haosul războiului civil. Victoria Spartei din 404 î.Hr. a determinat coalizarea 27celorlalte polisuri contra ei și, în final, afirmarea Tebei ca putere hegemonă în Grecia continentală, în intervalul 371–362 î.Hr.

Abia Regatul Macedoniei, sub Filip al II-lea și Alexandru Macedon, va unifica Elada, prin cucerire (336 î.Hr.). Imperiul creat ulterior de Alexandru cel Mare (331–323 î.Hr.) în Europa de Sud-Est, Asia și Africa de Nord avea să dea naștere „lumii elenistice” pe temeliile28 căreia se vor fonda regatele Antigonizilor, Seleucizilor, Ptolemeilor. Sparta și Atena își vor pierde atunci definitiv importanța politică, dar vor rămâne și după cucerirea romană (secolul II î.Hr.) simbolurile a două moduri de organizare și exercitare a puterii politice: oligarhia și democrația

27 COALIZÁRE, coalizări, s. f. Acțiunea de a se coaliza și rezultatul ei. [Pr.: co-a-] – V. coaliza28 TEMELÍE, temelii, s. f. Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. ◊ Loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. 

Page 16: Grecia Antica
Page 17: Grecia Antica