Gramatica - Parti de Vorbire

45
SUBSTANTIVUL Cazul Genuri Cazuri Substantiv nearticulat articulat cu art hotărât articulat cu articol nehotărât Masculin nominat iv (acest) elev un elev elevul acuzati v (pe) (acest) elev (pe) un elev (pe) elevul dativ (acestui) elev unui elev elevului genitiv al/a/ai/ale (acestui) elev al/a/ai/ale unui elev al/a/ai/ale elevului vocativ - - elevule! Feminin nominat iv (această elevă) o elevă eleva acuzati v (pe) (această) elevă (pe) o elevă (pe) eleva dativ (acestei) eleve unei eleve elevei genitiv al/a/ai/ale (acestei) eleve al/a/ai/ale unei eleve al/a/ai/ale elevei vocativ - - elevo! Neutru nominat iv (acest) creion un creion creionul acuzati v (cu) (acest) creion (cu) un creion (cu) creionul dativ (acestui) creion unui creion creionului genitiv al/a/ai/ale (acestui) creion al/a/ai/ale unui creion al/a/ai/ale creionului vocativ - - - Articular ea nearticulat elev, fată, tablou ; elevi, fete tablouri articulat cu articol nehotărât un elev, o fată, un tablou, nişte elevi, nişte fete, nişte tablouri articulate cu articol hotărât elevul, fata, tabloul, elevii, fetele, tablourile

description

Parti de vorbire - sinteza

Transcript of Gramatica - Parti de Vorbire

SUBSTANTIVUL

Cazul

Genuri CazuriSubstantiv

nearticulat articulat cu art hotărât

articulat cu articol nehotărât

Masculin nominativ (acest) elev un elev elevulacuzativ (pe) (acest) elev (pe) un elev (pe) elevuldativ (acestui) elev unui elev elevuluigenitiv al/a/ai/ale (acestui)

eleval/a/ai/ale unui elev al/a/ai/ale elevului

vocativ - - elevule!Feminin nominativ (această elevă) o elevă eleva

acuzativ (pe) (această) elevă (pe) o elevă (pe) elevadativ (acestei) eleve unei eleve eleveigenitiv al/a/ai/ale (acestei)

eleveal/a/ai/ale unei eleve al/a/ai/ale elevei

vocativ - - elevo!Neutru nominativ (acest) creion un creion creionul

acuzativ (cu) (acest) creion (cu) un creion (cu) creionuldativ (acestui) creion unui creion creionuluigenitiv al/a/ai/ale (acestui)

creional/a/ai/ale unui creion

al/a/ai/ale creionului

vocativ - - -

Articularea nearticulat elev, fată, tablou ; elevi, fete tablouriarticulat cu articol nehotărât un elev, o fată, un tablou, nişte elevi, nişte fete, nişte

tablouriarticulate cu articol hotărât elevul, fata, tabloul, elevii, fetele, tablourile

Locuţiuni substantivale: aduceri-aminte, păreri de rău, ţinere de minte, băgare de seamă, nebăgare de seamă

Nominativ subiect Cartea se află pe masă. Maria citeşte.atribut substantival apoziţional apoziţie simplă Oraşul Bucureşti este capitala ţării. Fratele

meu, George, este acesta apoziţie dezvoltată Mihai, elevul din banca întâi, a luat o notă

bună.nume predicativ Tatăl său este medic

Acuzativ complement direct L-am salutat pe colegul meu. Am citit o carte. complement indirect Se gândeşte la vacanţă.complement de agent Exerciţiul a fost rezolvat de către elevul acela. complement circumstanţial de loc Am venit de la şcoala.complement circumstanţial de timp Crăciunul este în decembrie.complement circumstanţial de mod Se poartă ca un copil cuminte.complement circumstanţial de cauză Tremură de frig.complement circumstanţial de scop Învaţă pentru examen.atribut substantival prepoziţional Darul de la colegi mi-a plăcutnume predicativ Masa aceasta este din lemn de brad.

Dativ complement indirect I-am dat flori mamei.complement circumstanţial de loc Stai locului !complement circumstanţial de mod A procedat conform indicaţiilor.complement circumstanţial de cauză A reuşit datorită eforturilor depuse.atribut substantival în dativ Purtarea asemenea unui erou i-a impresionat pe

toţi.nume predicativ Totul era contrar aşteptărilor.

Genitiv atribut substantival genitival Notele colegei mele sunt mari.atribut substantival prepoziţional Clădurea din faţa şcolii este un muzeu.complement indirect Ostaşii au năvălit contra duşmanilor.complement circumstanţial de loc Se plimbă de-a lungul apei.complement circumstanţial de timp A sosit înaintea colegilor.complement circumstanţial de cauză Meciul s-a amânat din cauza ploii.complement circumstanţial de scop Se pregăteşte în vederea olimpiadei.nume predicativ Cărţile sunt ale surorii lui.substantiv Ai casei au plecat.

Vocativ nu are funcţie sintactică Prietene, ajută-mă! SUBSTANTIVUL. FUNŢTII SINTACTICE

ARTICOLUL

Definiţie : Articolul este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv, arătând în ce măsură obiectul denumit este cunoscut vorbitorului.

Articolul hotarât arată că obiectule este cunoscut vorbitorului.

ARTICOLUL HOTĂRÂT

(arată că obiectul este cunoscut vorbitorului)

Forme encliticeCaz/ Nr. Singular PluralN. Ac. -l, -le, -a (băiatul, câinele, fata, tabloul) -i, -le (băieţii, câinii, fetele, tablourile)D. G. -lui, -i (băiatului,tabloului, fetei) -lor (băieţilorm fetelor, tablourilor)V. -le, - l, -a (băiatule ! fiul meu ! fata mea !) -lor (băieţilor, fetelor)

Forme procliticecorect lui Andrei, lui tata, lui Carmen, lui Vodăgresit lui Maria, lui Elena, lui mama – corect : Mariei, Elenei, mameiArticolul nehotărât arată că obiectul este mai puţin cunoscut vorbitorului, este întotdeauna proclitic.

Caz/ Nr. Masculin FemininSg. Pl. Sg. Pl.

N. Ac. un (un băiat) nişte(nişte băieţi) o (o fată) nişte (nişte fete)D. G. unui (unui băiat) unor (unor băieţi) unei (unei fete) unor (unor fete)Articolul demonstrativ (adjectival) precedă un adjectiv sau un numeral pentru a-l lega de cuvântul determinat.

Caz/ Nr. Masculin FemininSg. Pl. Sg. Pl.

N. Ac. cel (copilul cel mic) cei (copiii cei mici) cea (fata cea mică) cele (fetele cele mici)

D. G. celui (copilului celui)

celor (copiilor celor mici)

celei (fetei celei mici)

celor (feteor celor mici)

Obs. Articolul demonstrativ intră ăn structrura unor substantive proprii compuse : Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Cina cea de Taină.

Articolul posesiv (genitival) precedă un substantiv/pronume/numeral la cenitiv – intră în strctura numeralelor ordinale – al doilea, a doua - şi a pronumelor posesive – al meu, al săi, etc.

Caz/ Nr.Masculin Feminin

Sg. Pl. Sg. Pl.N. Ac. al ai a aleD. G. - alor - alor

Obs.Prin articulare se pot substantiviza unele părţi de vorbite :

- Adjective : Tânărul scrie. Un bătrân stă - Numeral : A luat un trei.

pe bancă. Cei tineri sunt mai ageri ăn mişcări.

- Adverb : Binele învinge răul

- Pronume : Am studiat despre eul liric. În sinea lui nu credea aceasta.

- Interjecţie: Oful lui era acesta.

ADJECTIVUL

Definiţie : Adjectivul ester partea de vorbire flexibilă care însoţeşte substantive, arătând însuşirile obiectelor.

Felul

Felul

după structură simple bun, , galben, inimos, argintiu, etc.

compuse alb-gălbui, trhnico-ştiinţific, cumsecade, atotputernic

după formele flexionare

variabile cu patru forme bun/bună/buni/bune ; alb/albă/albi/albe

cu trei forme auriu/aurie/aurii/aurii ; mic/mică/mici/mici

cu două forme verde/verde/verzi/verzi ; vechi/veche/vechi/vechi

Obs. Adjectivele variabile, după formele de singular masculin/feminin. Pot fi cu două terminaţii (alb/albă) sau cu o terminaţie (mare/mare)

invariabile gri, mov, kaki, bleu, perspicace, eficace, cumsecade, etc.

după provenienţă

propriu-zise mare, rotund, albastru, limpede, strălucitor

provenite din participiu (carte) citită, (pomi) înfloriţi

din genunziu acordat

(voce) tremurândă,(persoană) suferindă

din pronume acest (om), fiecare (om), (cartea) sa, însăşi (fata), care (copil), niciun (caiet)

din adverb aşa (om), (haine) gata

Obs. Adjectivele se pot obţine prin derivare cu sufixe, adjectivale :-esc, -nic, -os, -ui, -tor, -bil, etc.

Acordul

Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat : ex N. (fata) harnică, Ac. (pe fata) harnică ; D. (fetei) harnice; G. (al fetei) harnice ; V. (fată) harnică!

Obs. Adjectivele pot fi precedate de articolul demonstrativ adjectival: cel/cea/cel/cele; Fata cea harnică, băieţii cei harnici.

GRADELE DE COMPARAŢIE

pozitiv frumos Obs.

comparativ de superioritate mai frumos Adjectivele fără grade de comparaţie:

- perfect, viu, uriaş, etern, social, matematic, etc.

- optim, minim, maxim, superior, inferior, exterior, interior, posterior, anterior, etc.

de egalitate tot atât de frumos

de inferioritate mai puţin frumos

superlativ relativ de superioritate cel mai frumos

relativ de inferioritate cel mai puţin frumos

absolut foarte frumos

Obs. Mijloace expressive de redare a superlativului absolut.

- repetarea unui sunet : maaaare, gallllben cu adverbe sau locuţiuni adverbial: grozav de curajos, teribil de deştept, isteţ din cale-afară

- repetarea adjectivului: mare-mare

- construcţii în genitive: frumoasa-frumoaselor cu sufixe sau prefixe: supraaglomerat, extrafin, rarisim.- cu ajutorul unor expresii: deştept-foc, îngheţat tun.

Locuţiuni adjectivale : (om) de seamă, de vază, de nădejede, cu scaun la cap, etc (lucru) de căpetenie

Funcţii sintactice

- atribut adjectival : Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.

- nume predicativ : Cerul este senin.

- complement indirect: Din sărac a devenit bogat.

- complement circumstanţial de timp: De mic ştia multe cântece

- complement circumstanţial de mod: E mai mult galben decât alb.

- complement circumstanţial de cauză: Cânta de bucuros ce era.

VERBUL

Definiţe : Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă p acţiune, o stare sau existenţă : a merge,a citi, a se bucura, a fi, etc.

Felul verbelor

simple a ajuta, a ieşi

compuse a binevoi, a batjocori, a binecuvânta

predicative - au sens deplin

- pot forma singure predicat verbal, când sunt la

mod personal

Ex : a învăţa, a alerga, a trăi etc. (majoritatea verbelor)

copulative - au sens diminuat ;

- nu pot forma singure predicatul ; formează

predicat nominal, împreună cu un nume

predicativ

Ex : a fi, a deveni, a ajunge, a părea, a însemna etc.

auxiliare - nu au sens lexical ; sunt instrumente gramaticale

ce ajută la formarea modurilor şi a timpurilor

compuse, precum şi a diatezei pasive

Ex :a avea : am citit, aş fi scris

a vrea / a voi : voi citi, va fi scris

a fi : să fi citit, ar fi mers, a fost ajutat

personale - au formă după persoană (admit subiect- o

personă)

Ex : a lucra, a dormi etc.

impersonale - nu pot avea subiect (ex. a tuna, a ploua) sau nu

admit ca subiect o persoană (ex. a trebui, a se

cuveni, a plăcea)

- de regulă sunt şi unipersonale au formă numai

pentru persoana a III-a

tranzitive - pot primi complement direct ; ex. a citi (ceva)

intranzitive - nu pot primi complement direct

- sunt de obicei verbe reflexive ; ex. a se bucura

(de ceva) a se gândi (la ceva)

- exprimă mişcarea (a alerga) sau existenţa (a fi, a

sta)

Conjugarea (după terminaţia de infinitiv)

Conjugarea Terminaţia Exemple

I - a a învăţa, a aştepta, a lăuda

a II-a - ea a vedea, a părea, a plăcea

a III-a - e a zice, a scrie, a pune

a IV-a - i / -î a sui, a coborî, a hotărî, a şti

Diateza – forma luată de verb pentru a exprima relaţia dintre subiectul gramatical, acţiune şi obiectul acţiunii.

Diateza activă Ex. Elevul citeşte o carte.

- nu are mărci gramaticale ;

- subiectul logic coincide cu cel gramatical

Diateza pasivă Ex. Cartea este citită de către elev.

- se formează cu auxiliarul a fi + participiul verbului de conjugat

- subiectul logic este diferit de subiectul gramatical şi are ca marcă posibilitatea de a admite complement de agent

Diateza reflexivă Ex. Copilul se joacă.

- are ca marcă prezentă formei neaccentuate de pronume reflexiv,fără funţie sintactică

- acţiunea e făcută de subiect şi se răsfrânge asupra lui, poate arăta participarea intensă a subiectului la acţiune

MODURILE

- modul : arată cum priveşte vorbitorul acţiunea verbului

- timpul : arată raportarea acţiunii la momentul vorbirii

A. MODURI PERSONALE PREDICATIVE

- au forme dupa diferite persoane

- pot forma predicate verbale, dacă sunt verbe predicative, sau predicate nominale, dacă sunt verbe copulative

I. Modul indicativ

(acţiune considerată

ca reală)

1. prezent (eu) scriu, (tu) scrii, (el/ea) scrie

(noi) scriem, (voi) scrieţi, (ei/ele) scriu

2. imperfect (eu) scriam, (tu) scriai, (el/ea) scria

(noi) scriam, (voi) scriaţi, (ei/ele) scriau

3. perfectul simplu (eu) scrisei, (tu) scriseşi, (el/ea) scrise

(noi) scriserăem, (voi) scriserăţi, (ei/ele) scriseră

4. perfectul

compus

(eu) am scris, (tu) ai scris, (el/ea) a scris

(noi) am scris, (voi) aţi scris, (ei/ele) au scris

5. mai mult ca

perfectul

(eu) scrisesem, (tu) scriseseşi, (el/ea) scrisese

(noi) scriseserăm, (voi) scriseserăţi, (ei/ele)

scriseseră

6. viitor I (eu) voi scrie, (tu) vei scrie, (el/ea) va scrie

(noi) vom scrie, (voi) veţi scrie, (ei/ele) vor scrie

7. viitor II

(anterior)

(eu) voi fi scris, (tu) vei fi scris, (el/ea) va fi scris

(noi) vom fi scris, (voi) veţi fi scris, (ei/ele) vor fi

scris

8. viitor

popular

a. (eu) am să scriu, (tu) ai să scrii, (el/ea) are să scrie

(noi) avem să scriem, (voi) aveţi să scrieţi, (ei/ele)

au să scrie

b. (eu) o să scriu, (tu) o să scrii, (el/ea) o să scrie

(noi) o să scriem, (voi) o să scrieţi, (ei/ele) or să

scrie

c. (eu) oi scrie, (tu) ăi scrie, (el/ea) o scrie

(noi) om scrie, (voi) oţi scrie, (ei/ele) or scrie

II. Modul conjunctiv 1. prezent (eu) să scriu, (tu) să scrii, (el/ea) să scrie

(noi) să scriem, (voi) să scrieţi, (ei/ele) să scrie

(acţiune posibilă)2. perfect (eu) să fi scris, (tu) să fi scris, (el/ea) să fi scris

(noi) să fi scris, (voi) să fi scris, (ei/ele) să fi scris

III. Modul

condiţional-optativ

(o condiţie, o

dorinţă)

1. prezent (eu) aş scrie, (tu) ai scrie, (el/ea) ar scrie

(noi) am scrie, (voi) aţi scrie, (ei/ele) ar scrie

2. perfect (eu) aş fi scris, (tu) ai fi scris, (el/ea) ar fi scris

(noi) am fi scris, (voi) aţi fi scris, (ei/ele) ar fi scris

IV. Modul imperativ

(un îndemn, o

poruncă, o

interdicţie)

1. afirmativ pers. a II-a singular: (tu) scrie!

pers. a II-a plural: (voi) scrieţi !

2. negativ pers. a II-a singular: (tu) nu scrie!

pers. a II-a plural: (voi) nu scrieţi !

A. MODURI NEPERSONALE NEPREDICATIVE

- nu pot avea funcţie sintactică de predicat (pot fi subiecte, atribute, complemente, nume predicative)

V. Modul infinitiv

(denumirea acţiunii, forma de dicţionar

a verbului)

3. prezent a scrie

4. perfect a fi scris

VI. Modul gerunziu (acţiunea în

sedfăşurare, o împrejurare)

scriind

VII. Modul participiu (forma

adjectivală a verbului)

(masc. sg.) scris, (fem. sg.) scrisă

(masc. pl.) scrişi, (fem. pl.) scrise

VIII. Modul supin (destinaţia acţiunii) de scris / la scris / pentru scris / după

scris

Locuţiuni verbale - grupuri de cuvinte cu sens unitar ce cuprind în mod obligatoriu un verb Ex. a-şi aduce aminte, a-i părea rău, a o lua la sănptoasa, a da năvală, a se lua la harţă, a da de veste, a o sălda etc.

Funcţii sintactice

A. La moduri personale, predicative

verbele predicative predicat verbal Noi scriem o scrisoare

verbele copulative intră în structura unui predicat nominal, alături de un nume predicativ

Ion a devenit inginer.

B. La moduri nepersonale, nepredicative

subiect A scrie e plăcut (infinitiv)

De rezolvat exerciţiul nu e greu.(supin)

Se auzi tunând. (gernunziu)

atribut verbal Bucuria de a cânta e mare. (infinitiv)

Temele de scris sunt uşoare (supin)

Coşurile fumegând se văd în zare (gernunziu)

atribut adjectival Coşurile fumegânde se văd în zare (gerunziu acordat)

Cartea citită mi-a plăcut (participiu)

nume predicativ Datoria elevilor este de a învăţa (infinitiv)

Temele sunt de scris. (supin)

complement direct Nu poate înțelege. (infinitiv)

Are de scris.(supin)

Am auzit tunând. (gerunziu)

complement indirect S-a săturat de a citi atâta (infinitiv)

S-a plictisit de învățat. (supin)

S-a plictisit învățând (gerunziu)

complement circumstanţial de timp Înainte de a mânca,spală-te pe mâini (infinitiv)

După citit, scrie-ți tema (supin)

Trecând pe acolo, am văzut un accident. (gerunziu)

complement circumstanţial de mod A plecat fără a saluta (infinitiv)

Vine cântând. (gerunziu)

complement circumstanţial de cauză Îmbolnăvindu-se, a lipsit (gerunziu)

complement circumstanţial de scop Se pregătește pentru a da examen (infinitiv)

A plecat la pescuit (supin)

ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire flexibilă care arată o împrejurare (locul, timpul, modul) și determină un verb, un adjectiv, un adverb, o interjecție

Felul

a) după strctură b) după înțeles

simple compuse de loc de timp de mod

azi

încet

acolo

ici-colo

târâș-grăpiș

deodată

astfel

aici

aproape

dincolo

deasupra

jos

de jur împrejur

niciunde

azi

mâine

devreme

îndată

niciodată

mereu

ziua

primăvara

așa

bine

repede

poate

firește

da

nu

mai

deloc

Adverbe pronominale Adverbe predicative

relative și interogative

unde, când, cum poate, firește, desigur, pesemne, bineînțeles

nehotărâte oriunde, oricând, oricum

Locuțiuni adverbiale Gradele de comparație

de loc de timp de mod pozitiv bine

din loc în loc

în față

de-a curmezișul

la stânga

la dreapta

la mijloc

din zi în zidin an în anîn vecidin când în cânt

cu siguranță

pe de rost

de-a binelea

pe neașteptate

din ce în ce

pe negândite

comparativ de superioritate mai bine

de egalitate la fel de bine

de inferioritate mai puțin bine

superlativ relativ de superioritate

cel mai bine

relativ de inferioritate

cel mai puțin bine

absolut foarte bine

Funcții sintactice

complement circumstanțial de loc/de timp/de mod

Îndată (CCT) vom merge dincolo (CCL) pentru a vedea mai bine (CCM) la televizor emisiunea.

atribut adverbial Spectacolul de ieri a fost frumos

nume predicativ E bine să asculți afaturile părinților.

predicat verbal Poate că va ploua.

adverbe fără funcții sintactice mai, prea, cam, nu, da, numai, doar etc.

INTERJECȚIA

Definiție : Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : stări, senzații, (ah !, brr !, u !), îndemnuri (hai !, iată !, uite ! ia, na, nani, dii, ajutor !), adresări (mă, bre), imită sunete și zgomote (interjecții onomatopeice) – ham, curucigu, poc ! tic-tac, pleosc, țâr etc.

Felul : simple : vai, ia, măi, țuști

compuse : tic-tac, lipa-lipa, haida-de

Locuțiuni interjecționale : Doamne ferește ! Slavă Domnului !

Funcții sintactice

predicat verbal Iată un tablou interesant

subiect Deodată se auzi cioc-cioc la ușă.

atribut inrerjecțional Se auzi un strigăt : hei !

nume predicativ E vai de ei

complement direct Am auzit : poc !

complement circumstanțial de mod

Merge pâș-pâș.

Obs. Cele mai multe interjecții nu au funcții sintactice : Ia ascultați, măi, oameni buni

NUMERALUL

Definiție : Numeralul este partea de vorbire flexibilă care arată un număr, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea lor prin numărare.

Forme

Felul

Cardinale propriu-zise simple : unu, doi, trei… zece, sută, mie, million, miliard

compuse : unsprezece, doisprezece, nouăsprezece, douăzeci, treizeci, o mie opt sute cincizeci și nouă

colective amândoi (formă neologică : ambii) tustrei / toți trei / câteșitrei, tuspatru / toți patru / câteșipatru / toți cincisprezece etc.

distributive câte doi / doi câte doi / trei câte trei / câte zece etc.

fracționare o doime, trei optimi, sfert, jumătate, zece procente, optsprezece la sută, 5% etc.

multiplicative îndoit, întreit (forme neologice dublu, triplu) înzecit, însutit, înmiit

adverbiale o dată, de două ori, de zece ori, prima dată, a treia oară etc.

Ordinale întâiul, al doilea, al treilea, al douăzecilea (forme neologice : primul, secund, terț)

Obs. se scrie și se pronunță corect : cincisprezece, optsprezece, cincizeci, al optulea, al milionulea, amândurora, câteșitrei

numeralele pot fi precedate de articolul demonstrativ cel/cea/cei/cele : Cei trei au plecat la școală

numeralele cardinale unu, doi și compusele lor au forme după gen : masculin/feminin ; de asemenea toate numeralele ordinale.

Cazurile

Numarale cardinale Numerale ordinale

N.

Ac.

D.

G.

V.

trei

(pe) trei

la trei

a trei

-

cei trei

(pe) cei trei

celor trei

al/a/ai/ale celor trei

-

N.

Ac.

D.

G.

V.

al doilea / cel de-al doilea

(pe) al doilea / cel de-al doilea

celui de-al doilea

al/a/ai/ale celui de-al doilea

-

Valorile morfologice

substantivală (când se referă la persoane, obiecte) adjectivală (când se acordă cu un substantiv)

cardinal Am cumpărat șapte cardinal Trei copii joacă într-o piesă de teatru

colectiv Amandoi învață bine. colectiv Ambii elevi au reușit la un concurs.

distributiv Câte cinci formează o grupă distributiv Câte cinci elevi au alcătuit o grupă.

fracționar A mâncat o jumătate de prăjitură. fracționar Eforturile înzecite i-au fost răsplătite.

ordinal Al treilea lipsește ordinal Al treilea volum este cel mai reușit.

adverbial (când arată o circumstanță) Observații: Numeralul cardinal are valoare adjectival de la 1 la 19; de la 20 în continuare are valoare substantivală.

Ex : Împlinește nouăsprezece ani (A. adj.)

Împlinește douăzeci de ani. (C.D.)

distributiv S-au așezat câte doi.

multiplicativ A câștigat înzecit.

adverbial Scrie de trei ori cuvântul.

Funcții sintactice

Subiect Trei au lipsit Complement indirect Și-a amintit de cei trei.

A. subst. genitival Cărțile celor trei sunt noi

Complement de agent Au fost vizitați de tustrei.

A. subst. prepozițional Cadoul de la amândoi m-au bucurat.

Complement circ. de loc Privește spre cei doi.

A. subst. apozițional Mihai, al doilea din dreapta, e fratele său.

Complement circ, de timp A sosit înaintea celor trei.

A. subst. în dativ Oferirea de premii celor trei este azi.

Complement circ. de mod A muncit înzecit.

A. adjectival Le-a dat câte două mere.

Complement circ. de cauză Din cauza celor trei a întârziat.

Nume predicativ Ei sunt un sfert din colectiv.

Complement circ. de scop Se pregătește pentru al doilea dintre examene

Complement direct Am cumpărat zece.

PRONUMELE

Definiție : Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.

Pronumele personal (ține locul unui substantiv, indicând diferite persoane)

Caz/nr.

Singular Plural

pers. I a II-a a III-a masc.

a III-a fem.

pers. I a II-a a III-a masc.

a III-a fem.

N. eu tu el ea noi voi ei ele

Ac. form. acc. (pe) mine

(pe) tine (pe) el (pe) ea (pe) noi (pe) voi (pe) ei (pe) ele

form. neacc. mă,m- te îl, l- o ne vă/ v- îi / i le

D. form. acc. mie ție lui ei nouă vouă lor lor

form. neacc. îmi,mi îți îi, i îi, i ne, ni vă, vi, v- le, li le, li

G. - - al/a/ai/ale lui

al/a/ai/ale ei

al/a/ai/ale lor

al/a/ai/ale lor

V.

Obs. formele: dânsul, dâsa, dânșii, dânsele; însul, însa, însele (din strcturi de tipul dintr-însul, printr-însul, într-însul) sunt pronume personale, nu de politețe.

Pronumele personal de politețe (exprimă respectful față de o persoană)

Caz/nr.

Singular Plural

a II-a a III-a masc. a III-a fem. a II-a a III-a masc., fem.

N. / Ac.

dumneata dumnealui dumneai dumneavoastră dumnealor

D. G.

(al/a/ai/ale) dumitale

(al/a/ai/ale) dumnealui / dumisale

(al/a/ai/ale) dumneaei / dumisale

(al/a/ai/ale)

dumneavoastră

(al/a/ai/ale)

dumnealor

Obs. forme populare, familiar matale, mnealui, mătăluță, tălică etc.

formule de politețe/reverență Măria Sa, Înălțimea Voastră, Preasfinția Sa, Excelența Voastră

abrevieri dv., dvs., d-ta, d-lui, d-ei, d-voastră, d-sale

Pronumele reflexiv (arată identitatea dintre obiectul asura căruia se răsfrânge acțiunea verbului și subiect)

Caz/nr persoana a III-a Obs :

1. pentru persoanele I și a II-a, singular și plural, împreună

cu forme neaccentuate de la pronumele personal :

Ac : mă (m-), te, ne, vă (v-)

D : îmi (mi), îți (ți-), ne (ni), vă (vi, v-)

2. însoțesc verbe, având aceeași persoană :

mă duc, te duci, se duce, ne ducem, vă duceți, se duc ;

îmi amintesc, îți amintești, își amintesc, ne amintim, vă

amintiți, își amintesc.

Ac. form. acc. pe sine

form. neacc. se, s-

D. form. acc. sieși, sie

form. neacc. își, și-, -și

Pronumele demonstrativ (ține locul unui substantiv, arătând apropierea, depărtarea sau identitatea)

Felul Forme literare Forme populare Forme regionale

masc. sg/fem. sg/ masc. pl/ fem. pl. masc. sg/fem. sg/ masc. pl/ fem. pl. masc. sg/fem. sg/ masc. pl/ fem. pl.

de apropiere acesta/aceasta/aceștia/acestea ăsta / asta / ăștia / astea aista / aiasta / iști / istea

de depărtare acela/aceea/aceia/acelea ăla / aia / ăia / alea /

cel / cea / cei / cele

ăl / a / ăi / ale

de identitate același/aceeași/aceiași/aceleași - -

de diferențiere (apropiere) cestălalt / ceastălaltă / ceștilalți / cestelalte ; populare ăstălalt / astălaltă / aștilalți / astelalte

(depărtare) celălalt / cealaltă /ceilalți / celelalte ; populare : ălălalt / ailaltă / ăilalți / alelalte

Obs. prin conversiune, devine adjectiv pronominal demonstrativ, când se acordă în gen, nr. și caz cu un substantiv. Această carte este a mea.

Pronumele posesiv (ține locul unui substantiv, arătând numărul de posesori și de obiecte posedate)

N. Ac. Gen Un singur posesor Mai mulți posesori

pers. I pers. a II-a pers. a III-a pers. I pers. a II-a

Un obiect posedat m. al meu al tău al său al nostru al vostru

f. a mea a ta a sa a noastră a voastră

Mai multe ob. pos. m. ai mei ai tăi ai săi ai noștri ai voștri

f. ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre

Obs : Există și forme de D. G. folosite în special pentru mai mulți posesori  : alor mei, alor tăi, alor săi, alor noștri, alor voștri.Obs : Devin adjective pronominale posesive când însoțesc un substantiv cu care se acordă în gen, număr și

caz. Casa ta e albă.

Pronumele interogativ (ține locul substantivului așteptat ca răspuns într-o interogație)

Pronumele relativ (ține locul unui substantiv și face legătura între o propoziție subordonată și regenta ei, în frază.)

N. Ac. care cine ce cât (m.sg.) câtă (f.sg.), câți (m.pl.), câte (f.pl.)

D. G. (al/a/ai/ale) căruia (m.sg.), căreia (f.sg), cărora (m.f./pl)

(al/a/ai/ale) cui

- (al/a/ai/ale) câtora (m.f. pl.)

Obs. Pronumele relativ are și formă compusă invariilă : ceea ceObs. Formele ”care, ce, cât” (și formele lor flexionare) devin adjective pronominale interrogative, respective relative, când se acordă în gen, număr și caz cu un sunstantiv pe care îl însoțesc : Ce carte citești ? Nu știu1/ care elev a lipsit2/

Pronumele de întărire (în limba actuală se folosește numai ca adjectiv pronominal de întărire  ; însoțește un substantiv sau un pronume personal, întărindu-l)

Cazul Persoana Masculin Feminin Obs.

Devine adjectiv pronominal de întărire când se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv sau pronume pe care îl însoțește.

Mihai Viteazul însuși a condus lupta.

Ele însele au realizat tablourile acestea

N. Ac. D. G. N. Ac. D. G.

Sg. I însumi însămi însemi

a II-a însuți însăți înseți

a III-a însuși însăși înseși

Pl. I înșine însene însene

a II-a înșivă însevă însevă

a III-a înșiși înseși/însele înseși

Pronumele nehotărât (ține locul unui substantive fără a indica précis obiectul înlocuit)

N. Ac.

Sg. masc. unul altul vreunul tot mult puțin atât cutare Obs. au și forme de G. D. unuia, altuia, tuturor etc

fem. una alta vreuna toată multă puțină atâta -

Pl. masc. unii alții vreunii toți mulți puțini atâția -

fem. unele altele vreunele toate multe puține atâtea -

Forme obținute prin compunere de la pronumele relativ

N. Ac.

fiecare oricare orișicare oarecare careva fieștecare altcineva Obs : unele au și forme flexionare de G. D., masc/fem/sg/pl : fiecăruia, fiecărora etc.

fiecine oricine orișicine oarecine cineva fieștecine altceva

fiece orice orișice oarece ceva fieștece -

fiecât oricât orișicât oarecât câtva fieștecât -

Obs. devine adjectiv pronominal nehotărât (cu excepția celor compuse de la pronumele cine sau cu prepoziția -va) când se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv pe care îl însoțește : Unii copii scriu, alți copii se joacă.

Pronumele negativ (indică absența obiectului)

N. Ac. nimeni nimic niciunul/niciuna/niciunii/niciunele Obs. cu excepția pronumelor nimeni, nimic, devin adjective pronominale când se acordă în nr. și caz cu un substantiv pe care îl însoțesc. Ex. Niciun elev nu a rezolvat exercițiul.

D. G. nimănui - niciunuia/niciuneia/niciunora

Locuțiuni pronominale : cine știe cine, cine știe ce, nu știu cine, nu știu ce (locuțiuni pronominale nehotărâte)

Funcții sintactice ale pronumelor Funcția sintactică a adjectivelor pronominale

subiect Fiecare poate câștiga

at. pron. genitival Tema acestuia este incompletă

A. adj.: Verișorul său e mic.

Cartea din fața mea e nouă.

C.C.L.: S-a așezat la dreapta noastră.

C.C.T.: A sosit înaintea voastră.

C.C.C.: Am întârziat din cauza ta.

at. pron. prepozițional Scrisoarea de la tine m-a bucurat

at. pron. apozițional Doamna Popescu, dumneaei, va vorbi despre cele întamplate.

atribut pronominal în D posesiv

Ascult grasu-ți dulce. Și-a scrântit piciorul.

Obs. pronumele fără funcție sintactică :

1.Pronumele personal cu valoare neutră, în locuțiuni verbale:

A luat-o la fugă,. Zi-i nainte.

2.Pronumele reflexive mărci ale diatezei reflexive.

Mă uit la televizor. Își închipuie altceva.

Obs. : pronumele relative pot fi subiecte și la alte cazuri, în afară de N.

L-am felicitat/pe care a câștigat (Ac.)

I-am dat premiul/cui a meritat. (D.)

Medalia este/a cui a sosit primul. (G.)

nume predicativ Caietul este al lui.

complement direct Nu l-am văzut pe niciuul.

complement indirect Le-am trimis alor tăi o felicitare.

complement de agent De către cine a fost pictat tabloul acesta.

complement circ. de loc Au pornit spre ceilalți.

complement circ. de timp Au sosit înaintea lui.

complement circ. de mod Se poartă asemenea tuturor.

complement circ. de cauză Din cauza ei am întârziat.

complement circ. de scop Nu știu/pentru ce se pregătește.

SUBIECTUL

Definiție : Subiectul este partea principală de propoziție despre care se comunică cu ajutorul predicatului (cine face acțiunea exprimată prin predicatul verbal sau cine are caracteristica exprimată prin predicatul verbal)

Întrebări : cine ? ce ? puse predicatului

Subiectul

neexprimat

inclus

(în desinența verbelor, la personale I și a II-a)

Citești (tu). Vom învăța (noi)

subînțeles

(dintr-o comunicare anterioară, pentru persoana a III-a)

Elevii citesc lecția1/ apoi rezolvă exercițiile2/

(propoziția 2 – subiect subînțeles : elevii)

inexprimabil Plouă (-). Îmi pare rău (-)

nedeterminat Se vorbește despre el (cineva neprecizat)

Ai carte, ai parte. (tu, omul, în general)

exprimat

simplu Vine primăvara. Copiii se bucură.

multiplu Ana și Andrei se joacă.

Au înflorit crinii, trandafirii și garoafele.

Se poate exprima prin

substantiv

(cazul nominativ)

Televizorul funcționează.

România este o țară europeană.

pronume

(cazul nominativ)

Ei ciresc. Aceștia aleargă. Ai mei au

plecat. Nimeni nu a întârziat. Fiecare

poate reuși. Cine știe răspunsul?

numeral

(cu valaore

substantivală, cazul

nominativ)

Doi lipsesc. Al treilea a sosit. Amândoi

participă la concurs. Câte trei pornesc în

cursă. Un sfert vor primi diplome.

verb infinitiv A dansa e o plăcere.

supin De aflat răspunsul nu e greu.

gerunziu Se auzi tunând.

interjecție Se auzi : poc !

orice parte de vorbire

substantivizată

Binele învinge răul. ”Pe” e o prepoziție.

Observații

subiect în alte

cazuri

genitiv Ai casei au plecat.

Premiile sunt1/ ale cui a câștigat.2/

acuzativ Îl felicit1/ pe care a câștigat.2/

dativ Îi dau medalia 1/ cui a câltigat2/

verbele imprersonale, expresiile

verbale impersonale, verbele la

diateza reflexivă sau pasivă

impersonal au subiect grammatical

diferit de subiectul logic, de obicei

postpus

E frig. E toamnă. Mi-e sete. Îmi place

muzica. I se cuvin laude. E greu de

rezolvat. Nu i-a fost dat câștigul.

verbele la diateza pasivă au

subiectul gramatical diferit de

subiectul logic

Cartea a fost cumpărată de Mihai.

Subiectul stă

înaintea predicatului Elevii învață.

după predicat E plăcut a cânta și a dansa.

între verbul copulativ și numele predicativ Sunteți voi atenți?

Punctuația

nu se desparte de virgulă de predicat Elevii învață.

elementele subiectului multiplu se despart prin virgulă când nu sunt legate prin ”și” copulativ.

E plăcut a cânta și a dansa.

Ioana, Alexandru, Ana și Andrei au plecat în excursie.

PREDICATUL

Definiție: Predicatul este partea principală de propoziție care comunică ceva despre subiect, îi atribuie o acțiune, o stare o caracteristică sau o însușire.

Întrebări: ce face subiectul? ce este subiectul? cine este subiectul?

Clasificare 1. Predicat verbal

2. Predicat nominal

1. Predicatul verbal – arată ce face subiectul; se exprimă prin:

verb predicativ (la un mod personal

predicativ, orice diateză)

diateza activă indicativ Ei scriu frumos.

conjunctiv Să scrieți frumos.

condițional-optativ Aș scrie o scrisoare.

imperativ Scrie!

diateza pasivă Scrisoarea a fost scrisă de sora lui.

diateza reflexivă Tema se scrie repede.

locuțiune verbală diateza activă Hoții au luat-o la sănătoasa.

diateza pasivă Mi-au fost aduse la cunoștință rezultatele.

diateza reflexivă Și-au adus aminte de noi.

Interjecție

(predicativă sau onomatopeică)

Hai cu noi! Piatra pleosc! în apă

Adverb predicativ Poate1/ că întârzie2/. Desigur1/ că vor veni2/.

Locuțiune adverbială predicativă Fără doar și poate1/ că vor veni.2/

2. Predicat nominal – arată cum este, ce este, cine este subiectul;

Este format din verv copulativ+nume predicativ

Verb copulativ Nume predicativ – se exprimă prin:

a fi Ea este harnică. substantiv/pronume/numeral

(la cazul nominativ)

Ei sunt elevi. Câștigătorii sunt aceștia. Participanții sunt zece.

a deveni El a devenit doctor. substantiv/pronume/numeral

(la cazul acuzativ+prepoziție)

Scrisoarea este de la Maria.

Scrisoarea este de la ea.

Scrisoarea este de la cei doi.

a ajunge Ei au ajuns profesori

substantiv/pronume/numeral

(la cazul genitiv)

Cartea este a Mariei/a ei/a celor doi.

a se face Ea s-a fpcut mai frumoasă.

substantiv/pronume/numeral

(la cazul dativ+prepoziție)

Ion a devenit asemenea colegului său/ asemenea lui/asemenea celui de-al doilea.

a ieși Ei au ieșit ofițeri. substantiv/pronume/numeral

(la cazul genitiv+prepoziție)

Colegii erau contra lui Dan/ contra lui/contra celui de-al doilea.

a rămâne Tu ai rămas același. adjectiv (oeice grad de comparație)

Bluza ei e nouă. Cartea e foarte interesantă.

a părea Ele par supărate. verb la infinitiv Datoria elevilor este de a învăța.

la supin Temele sunt de scris.

a însemna A învăța înseamnă a progresa.

adverb E bine1/ să înveți2/

a chema Ea se cheamă Ioana. interjecție E vai de ei.

a se numi El se numește Vlad. Observații: Numele predicativ se poate exprima și prin locuțiunile părților de vorbire menționate mai sus.

a se crede Ei se cred grozavi.

a se naște Românul s-a născut poet.

Clasificarea numelui predicativ

Simplu George este elev.

Multiplu Mărul este mic, dar dulce.

Copilul e blond, cu ochi ablaștri și cu fața rotundă

ATRIBUTUL

Definiție : Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un înlocuitor alsubstantivului (pronume, numeral, orice parte de vorbire substantivizată)

Întrebări : Care ? Ce fel de ? Al/a/ai/ale cui ? Cât/câtă/câți/câte ?

1. Atributul substantival

Se exprimă prin substantiv, numeral

cu valoare substantivală

genitival (G) Bicicleta băiatului s-a stricat.

prepozițional acuzativ + prep. Cartea de istorie este interesantă

genitiv + prep. Răspunsul contra colegului l-a supărat.

dativ + prep. Purtarea conform regulamentului este bună.

apozițional (N)

apoziție simplă Fratele meu, Ionel, este acesta.

apoziție dezvoltată

Ana, a doua din dreapta, e verișoara mea.

în dativ (D) Mircea cel Bătrân era domn Țării Românești.

Oferirea de premii câștigătorilor are loc astăzi.

2. Atributul pronominal

Se exprimă prin pronume

genitival (G) Cartea lui e curată.

prepozițional acuzativ + prep. Cadoul de la aceștia m-a bucurat.

genitiv + prep. Casa din fața lor e renovată

dativ + prep. Purtarea asemenea alor meu e frumoasă.

apozițional (N) Premianții, ei, vor primi diploma.

în dativul posesiv (D) Răsună glasu-i puternic. Își scrie temele.

3. Atributul adjectival

Se exprimă prin

adjectiv propriu-zis

orice grad de comparație

Cele mai reușite desene vor fi premiate

adjectiv pronominal Cartea sa e curată/ Cartea aceasta e curată. Ce carte ai citit ? Fiecare carte ne învață ceva. Nicio carte nu lipsește. Elevii înșiși vor citi cartea.

adjectiv provenit din verb

la gerunziu acordat

la participiu. Purtarea asemenea alor meu e frumoasă.

numeral cu valoare adjectivală Premianții, ei, vor primi diploma.

adjectiv provenit din adverb Răsună glasu-i puternic. Își scrie temele.

COMPLEMENTUL

Definiție : Complementul este partea secundară de propoziție care determină un verb, un adverb sau o interjecție.

Complemente necircumstanțiale

1. Complementul direct Arată obiectul asupra căruia se exercită

direct acțiunea exprimată de cuvântul

determinat. Întrebări : pe cine ? ce ?

Se exprimă prin

substantiv / pronume / numeral

(cazul Acuzativ + prepoziția ”pe”)

L-am văzut pe Andrei. Am cumpărat trei.

Cântă o melodie. N-a aflat nimic. Mă

îmbrac.

verb infinitiv Nu poate spune. Nu știe a citi.

supin Are de învățat.

gerunziu Am auzit tunând.

interjecție Am auzit: poc!

1. Complementul indirect Arată obiectul asupra cui se exercită indirect acțiunea cuvântului determinat, obiectul căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică a cuvântului determinat.

Se exprimă

substantiv / pronume / numeral I-am dat cartea băiatului / acestuia/ celui dintâi.

prin

(la dativ; întrebarea cui?)

substantiv / pronume / numeral

(la acuzativ + prepoziție; întrebări: de cine? la cine? cu cine ? despre cine ? de ce ? la ce ? cu ce ? despre ce ? etc.)

Se teme de câini/ de ei / de cei trei.

Se gândește la prietenii săi / la aceștia / la cei trei

substantiv / pronume / numeral

(la genitiv + prepoziție; întrebări: contra cui ? împotriva cui ? asupra cui ?

Românii au luptat contra dușmanilor / contra tuturor / contra celor zece mii.

verb infinitiv S-a săturat de a citi atâta.

supin S-a săturat de scris temele.

gerunziu S-a plictisit învățând.

adjectiv Din roșu s-a făcut galben.

1. Complementul de agent Determmină un verb la diateza pasivp sau un verv la participiu și arată de cine este făcută acțiunea verbului. Întrebare : de către cine ?

Se exprimă prin

substantiv / pronume / numeral

(cazul acuzativ + prepoziție ”de”, ”de către”)

Bunica a fost ajutată de nepoți / de ei/ de cei trei.

Obs. valabil și pentru locuțiunile părților de vorbire menționate ;

complementele necircumstanțiale nu se despart prin virgulă de cuvintele determinate.

Complemente circumstanțiale

1. Complementul circumsntațial de loc Arată locul punctul de plecare, direcția, limita acțiunii. Întrebări : unde ? de unde ? până unde ? de unde ? încotro ?

Se exprimă

prin

substantiv / pronume / numeral

(la acuzativ + prepoziție)

Se îndreaptă spre colegi / spre ei / spre cei doi.

substantiv / pronume / numeral

(la genitiv + prepoziție sau loc. prep.)

S-au așezat în stânga colegilor / în stânga acestora / în stânga celor doi.

substantiv Stai locului !

(la dativ)

adverb de loc cu sau fără prep. / loc. adverbială de loc.

Aici e un muzeu. De jur împrejur sunt grădini.

verb

(la supin)

S-a săturat de scris temele.

2. Complementul circumsntațial de timp Arată când …… Întrebări : când ? de când ? până când ? cât timp ?

Se exprimă prin

substantiv / pronume / numeral

(la acuzativ + prepoziție)

Se îndreaptă spre colegi / spre ei / spre cei doi.

substantiv / pronume / numeral

(la genitiv + prepoziția ”înaintea” / locuțiunea prepozițională ”în urma”)

Au sosit înaintea concurenților / înaintea celorlalți / în urma celor doi.

adverb de timp cu sau fără prep. / loc. adverbială de timp.

Plouă de ieri. Lunea merg la antrenament.

Din când în când, spală-te pe mâini.

verb

(la supin)

infinitiv + prepoziție Înainte de a mânca, spală-te pe mâini.

gerunziu Trecând pe acolo, am văzut un accident.

adjectiv + prepoziție De mic desena frumos

3. Complementul circumsntațial de mod Arată modul cum se desfășoară o acțiune sau cum se înfățișează o însușire a cuvândului determinat. Întrebări : cum ? în cel fel ? în ce mod ? cât ?

Se substantiv / pronume / numeral E mai înaint decât Andrei / decât el /

exprimă prin

(cu valoare substantivală, la acuzativ + prep.)

decât primul.

substantiv / pronume / numeral

(cu valoare substantivală, la dativ + prep.)

Se comportă asemenea lui Andrei / asemenea lui / asemenea celor trei.

numeral A muncit înzecit. Merg câte doi. A scris de două ori.

adverb de mod / locuțiune adverbială de mod

A răspuns corect. A răspuns pe nerăsuflate.

verb

(la supin)

infinitiv + prepoziție A plecat fără a saluta.

gerunziu Vine cântând.

interjecție Merge pâș-pâs.

3. Complementul circumsntațial de cauză Arată modul cum se desfășoară o acțiune sau cum se înfățișează o însușire a cuvândului determinat. Întrebări : cum ? în cel fel ? în ce mod ? cât ?

Se exprimă prin

substantiv / pronume / numeral

(la genitiv + loc. prep. ”din cauză”, ”din pricina”)

Am întârziat din cauza colegului / din cauza lui / din cauza celor doi.

substantiv / pronume / numeral

(la Ac. + prep. ”de”, loc. prep. ”din cauză de”)

Tremură de frig. A lipsit din cauză de boală.

adjectiv + prep. ”de” Râdea de fericită ce era.

adverb de mod / locuțiune adverbială de mod

Râdea de fericită ce era.

verb (la gerunziu) Îmbolvăvindu-se, a lipsit.

locuțiune adverbială de cauză De aceea a lipsit.

3. Complementul circumsntațial de scop Arată scopul acțiunii exprimate prin cuvândul determinat Întrebare : cu ce scop ?

Se exprimă prin

substantiv / pronume / numeral

(la acuzativ + prepozițiile ”pentru”, ”de”)

Se pregătește pentru examen / pentru aceasta / pentru primul dintre examene

substantiv / pronume / numeral

(la genitiv + loc. prep. ”în vederea”)

Se pregărește în vederea examenului / în vederea acestuia/ în vederea primului dintre examene.

verb infinitiv + prep. ”pentru” Se antrenează pentru a participa la olimpiadă.

supin A plecat la vânat.

PREPOZIȚIA

Definiție : Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut, un complement sau un nume predicativ de cuvântul determinat. Este un instrument gramatical : nu are înțeles de sine stătător, nu are funcție sintactică.

Ex : Cartea de matematică se află pe bancă.

simple compuse Locuțiuni prepoziționale

pe

la

din

spre

lângă

până

sub

de pe la

fără de

pe lângă

de către

dinspre

deasupra

în fața

în spateșe

la stânga

la dreapta

de-a lungul

din cauza

în vederea

în loc de

înainte de

față de

Acuzativ Genitiv Dativ

Prepoziții Locuțiuni prepoziționale

Prepoziții Locuțiuni prepoziționale

Prepoziții Locuțiuni prepoziționale

din

pe lângă

către

sub

din

la

în

fără

față de

înainte de

în afară de

asupra

contra

împotriva

înaintea

înapoia

deasupra

dedesubtul

în fața

în spatele

de-a lungul

de-a latul

din cauza

în locul

în jurul

din dreapta

din mijlocul

datorită

mulțumită

grație

conform

contrar

potrivit

asemenea

aidoma

-

CONJUNCȚIA

Definiție : Conuncția este partea de vorbire neflexibilp care leagă două părți de propoziție de același fel sau două propoziții. Este un instrument gramativa, nu are sens de sine stătător, nu are funcție sintactică.

Ex. Ana și Maria vor pleca la munte sau la mare.

Nu știu/ dacă mai plecăm la munte/ fiindcă este frig / și e posibil / să plouă.

Felul

a. După structură

simple că, să, dacă, însă, și, iar, ci etc.

compuse ca să, ci și, fiindcă, încât etc.

b. După tipul de relații sintactice pe care le stabilesc.

conjuncții / locuțiuni conjuncționale coordonatoare

conjuncții / locuțiuni conjuncționale subordonatoare

copulative : și, nici, precum și, nu numai … ci și

conjuncții : că, să, ca să, dacă, de, fiindcă, deoarece, căci, întrucât, deși, încât.

adversative : dar, iar, însă, ci

disjunctive : sau, ori, fie, sau … sau, ba… ba..

locuțiuni conjuncționale : pentru că, din cauză că, de vreme ce, ca și cum, de parcă, fără să, ori de câte ori, cu toate că, măcar că, chit că, din moment ce, chiar dacă etc.conclusive : deci, așadar, prin urmare, în

concluzie.