Gram a Tic A

5/13/2018 Gram a Tic A - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gram-a-tic-a-55a7512a00a05 1/32

SUBSTANTIVUL

DEFINIŢIE: parte de vorbire flexibilă care denumeşte obiecte,

- fiinţe: om, cal, câine, lăcustă, omidă;- lucruri: pix, stilou, masă, pernă, riglă, aragaz;- fenomene ale naturii: fulger, trăsnet, ploaie, ninsoare;- nume de însuşiri: frumuseţe, bunătate, curaj;- nume de acţiuni: fugă, alergare, scriere, sosire, plecare;- relaţii între oameni: căsătorie, prietenie, ură, vrajbă;- discipline de învăţământ: chimie, biologie, istorie, geografie;- stări sufleteşti: melancolie, bucurie, mânie.

LOCUŢIUNI SUBSTANTIVALE

- băgare de seamă - trecere în veşnicie- cai verzi pe pereţi- dare de mână- luare-aminte- părere de rău- nebăgare de seamă - stea norocoasă- punct de vedere - punere în scenă- trecere în revistă - Cel de Sus

CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR

comune: om, câine-lup, cal, râu, ţară, oraş- după înţeles

proprii: Ion, Rex, Suru, Olt, Egipt, Iaşi.

simple: traistă, cioban, cuc, lapte, baie- după alcătuire

compuse: traista-ciobanului, laptele-cucului, Baia de Aramă

Să nu se confunde locuţiunile substantivale cu substantivele compuse: gură-cască,

târâie-brâu, pierde-vară, zgârie-nori, coate-goale

Categoriile gramaticale ale substantivului.

masculin: un – doi / acest - aceştiGEN feminin: o – două / această – aceste

neutru: un – două / acest – aceste

1



SUNT DE GENUL MASCULIN:- soare, muşeţel, papă, popă- numele notelor muzicale- numele lunilor anuluiSUNT DE GENUL FEMININ- ordonanţă, cătană, calfă- represalii- numele zilelor săptămâniiSUNT DE GENUL NEUTRU- funeralii, preliminarii- mercur, oxigen sânge, unt,- baschet, atletism- creştinism, ortodoxism- numele punctelor cardinale

NUMĂR -singular -plural

SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE NUMĂRUL PLURAL:- aur, azot, lapte, miere, secară- bunătate, curaj, eroism, înţelepciune- atletism, gimnastică, fotbal, hochei- ortodoxism, catolicism, islamism, budism- romantism, realism, parnasianism, modernism- sclavagism, feudalism, capitalism, socialismSUBSTANTIVE DEFECTIVE DE NUMĂRUL SINGULAR:

- bale, câlţi, confeti, cuişoare(mirodenii), lături, tăiţei- aplauze,coclauri,funeralii,graffiti,moravuri,nazuri,represalii,zori- addenda, marginalia, miscellanea- ghilimele, ochelari- zorele, umbelifere, celenterateSUBSTANTIVE CU ACEEAŞI FORMĂ LA SINGULAR ŞI LA PLURAL (Să nu seconfunde cu substantivele invariabile)- arici, unchi, pui, ardei, baboi, vulpoi, răţoi, cioroi, ciocoi, nume, învăţătoare,SUBSTANTIVE COLECTIVE:- făget, brădet, nucet, tineret

- mărăciniş, pietriş, aluniş, frunziş derivate cu sufixe- tinerime, prostime, mulţime, muncitorime- turmă, cireadă, herghelie, cârd, haită, stol, roi, banc- regiment, pluton, companieSUBSTANTIVE CU FORME MULTIPLE DE PLURAL:* numai una din forme este acceptată de normele limbii literare:- albuşuri – albuşe, chibrituri – chibrite* ambele forme sunt acceptate de norma limbii literare: (variaţie liberă admisă în normă), chipie – chipiuri ,baloturi-baloţi, anteturi-antete etc.*toate formele sunt acceptate, dar prezintă diferenţieri semantice(cuvinte polisemantice sauomonime):- cap: capete, capi, capuri; ochi : ochiuri, ochi; accident: accidente, accidenţi; bandă:

benzi, bande; glob:globi,globuri; curent: curente,curenţi; termen: termene,termeni,

2



matinee-matineuri

CAZURILE NOMINATIV.....(N)

ACUZATIV.......(Ac)DATIV...............(D)GENITIV............(G)VOCATIV..........(V)

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI:

N O M I N A T I V*Subiect (cine?, ce?)1) „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă”. (M. Eminescu)2) „Neguri albe, strălucite / Naşte luna argintie”. (M. Eminescu)

3) „Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi se întinde o ţară mândră şi binecuvântată...” (N. Bălcescu).

*Nume predicativ (cine este?, ce este ?)1) „Ardealul este fântâna de aur/ Ardealul este mătase”. (E. Isac)2) „Învăţătura este cel mai de preţ dar al omului”. (Folclor)

Domnul de acolo pare profesor.Copilul meu nu va deveni profesor.

*Atribut substantival apoziţional (care?)- apoziţie simplă

Domnul de acolo este profesorul nostru de matematică, Ion Ion.

Oraşul Bucureşti este capitala tării.- apoziţia dezvoltatăŞtefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a fost canonizat.“El, Sobieski, fala leşilor, eroul creştinătăţii, mântuitorul Vienei...”

A C U Z A T I VPREPOZIŢII ŞI LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE CARE CER ACUZATIVULcătre fără de faţă cucu fără de împreună cucu fără de împreună cude în la un loc cu

de către înspre faţă dede la între în afară dede lângă la în loc dede pe lângă cât desprede pe la până alături de despre până la în raport cudin pe în jur dedinspre pe la în conformitate cudintre pentru cu privire ladupă peste referitor lade sub sub în materie de

Complement direct (pe cine?, ce?)

3



Citeşte cartea.„Ai pământ şi ape multe,/ Vântul stă să ţi le-asculte / Şi izvoare călătoare...!(T Arghezi)Toată lume îl cunoaşte pe acest artist.Complementul indirect:- la cine?, la ce? Voi vă gândiţi la vacanţă

- cu cine?, cu ce? Băieţii se mândresc cu scorul de la meci.- de cine?, de ce? Apără-mă, mamă, de găini.- în cine?, în ce? Nu am încredere în Alex.- despre cine?, despre ce ? Nu discutăm despre problemele lor.- pe cine?, pe ce? Ne bazăm pe ajutorul lor.Complement de agent: (de către cine?)

Dulceaţa a fost mâncată de Ionel.Corabia e purtată de către vânt.

Complemente circumstanţiale:- de loc: Ei se îndreaptă spre şcoală.

- de mod : Elevii merg în grupuri.- de timp : Până la începerea orelor nu mai e mult.- de cauză: Fata plânge de frică.- de scop: Am plecat în şcoală după burete.Atributul substantival prepoziţional:

Are o carte cu poze.Îi plac filmele de desene animate.Drumul printre brazi e plăcut.

Nume predicativ:Cartea este cu poze.Discuţia este despre cele mai performante calculatoare.Cerul pare de plumb.Florile erau pentru mama.

D A T I VPREPOZIŢII CARE SE CONSTRUIESC CU DATIVUL

contrar aidomadatorită asemeneagraţie conformmulţumită potrivit

Complement indirect:

Copilul a trimis o scrisoare părinţilor săi.Atribut substantivalSubstantivul în cazul dativ fără prepoziţie care determină un substantiv nearticulat e unarhaism morfologic şi se întâlneşte în texte mai vechi(dativ adnominal )„Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vama” (M. Eminescu)

Complement circumstanţial de loc(dativ locativ)„Murgule, aşterne-te drumului .”(Folclor)“Stele-n cer/ Deasupra mărilor/ Ard depărtărilor.”(M.Eminescu)Stai locului!

Complement circumstanţial de mod:Scrie asemenea mamei lui.

4



Nume predicativ:Rezultatele sunt conform aşteptărilor.

G E N I T I V

PREPOZIŢII ŞI LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE CARE SE CONSTRUIESC CUGENITIVULasupra în dreapta de-a lungulcontra în stânga de-a latuldeasupra în faţa în lunguldedesubtul în spatele în latuldinaintea în dosul în vedereadinapoia în jurul în scopulîmpotriva în mijlocul în bazaîmprejurul de jur împrejurul din cauzaînaintea în susul din pricina

înapoia în josul în afara

Atribut substantival genitival (al, a, ai, ale cui?) „Tu împleteşti în curcubeie/ Comoara lacrimilor noastre/ Şi cel mai scump nisip tu-l duci / Învadul Dunării albastre […] Şi fierbe tăinuita jale/ A visurilor sfărâmate”. (O. Goga, Oltul)

Nume predicativ:Căluţii sunt ai copiilor.Complement indirect:S-au revoltat contra nedreptăţii.Luptă împotriva duşmanilor ţării.Complemente circumstanţiale-de loc Braşovul e în mijlocul ţării.-de timp Înaintea meselor îşi ia tabletele.-de mod: A aşezat covorul de-a latul holului.-de cauză: N-a plecat din cauza viscolului.-de scop: Se pregăteşte în vederea examenului de la vară.

Atribut prepoziţional:Bătălia contra duşmanilor a fost grea

V O C A T I V * Nu are funcţie sintactică.

*Se desparte prin virgula de restul propoziţiei :„Dar de ne-om prăpădi cu toţi ,/ Tu, Oltule, să ne răzbuni !” (O. Goga)„Codrule, codruţule / Ce mai faci, drăguţule?”(M. Eminescu)„Copilo, tu eşti gata de-a pururea să plângi / Şi când eşti tristă, Doino, tu inima ne-o frângi”.(G. Coşbuc)

Valori stilisticeEpitete: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind / Şi-auzi mândra glăsuire a păduriide argint” (M. Eminescu)Comparaţie: „Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi…” (V. Alecsandri)Personificare: Frumoasă eşti, pădurea mea…

Metaforă: „Ele sar în bulgări fluizi, peste prundul din răstoace / În cuibar rotind de ape pestecare luna zace.”(M. Eminescu).

5



Schimbarea valorii gramaticale a substantivului(conversiune)

1. Substantiv - adverbiarna subst.: Iarna a venit devreme.adv.: Iarna mergem la schi.

seara subst.: Seara e friguroasă.adv.: Seara aprindem luminile.

Tuns chilug, deştept foc, gol puşcă, beat turtă, a plecat glonţ, prost bâtă, beat criţă, legatfedeleş, slabă scândură2. Substantiv – adjectiv

bărbat subst.: Un bărbat e puternic.adj.: Maria e o femeie bărbată.

copil subst.: Copilul râde.adj.: „Ce zilele-mi copile le-nseninară….” (M. Eminescu)

6



ARTICOLUL Parte de vorbire flexibilă Nu are înţeles de sine stătător Nu are funcţie sintactică Are rol de instrument gramatical

FELURILE ARTICOLULUI Hotărât propriu-zis: -l; -le; -lui; -a Posesiv (genitival): al; a; ai; ale Demonstrativ (adj.): cel; cea; cei; cele;

Nehotărât: un; o; nişte; unor ARTICOLUL HOTĂRÂT ENCLITICMASCULIN FEMININ NEUTRUSingular Plural Singular Plural Singular Plural

N-Ac -l -le -i -a -le -l -le

D-G -lui -lor -i -lor -lui -lorV. -le -lor - -lor -(le) -(lor)

Însoţeşte un substantiv, arătând că obiectul desemnat de aceasta este cunoscutvorbitorului

Intră în componenţa unor pronume: nehotărât (unul; altul; vreunul); negativ (niciunul) Ajută la formarea numeralelor ordinale: al treilea, a treia Ajută la substantivizarea unor părţi de vorbire: adjectiv (Înţeleptul tace.),

pronume (eul poetului; în sinea sa ;„Nimicul zăcea în agonie”).adverb(Binele cubine se plăteşte.)

ARTICOLUL HOTĂRÂT PROCLITIC LUI (D, G, sg.)

Se foloseşte înaintea următoarelor substantive:- nume proprii genul masculin (lui Ion, lui Horia)- nume proprii de genul feminin care nu se termină în „a” (lui Catrinel, lui

Carmen)- moş, nene, bade, urmate de nume proprii ( lui moş Ion, lui badea Vasile, lui nenea

Emil)- . tată, frate, unchi, bunic, nearticulate enclitic şi urmate de adj. posesive ( lui tată-

tău, lui bunicu-său, lui frate-meu)- vodă - care denumesc lunile anului ( zilele lui februarie)- înaintea numeralelor ce desemnează anii (toamna lui 2008)

ARTICOLUL POSESIV (GENITIVAL) masculin şi neutru singular: al

feminin singular : a masculin plural: ai

7



feminin şi neutru plural: ale D., G. plural: alor

Ex.: Jucăriile de pluş ale fetei sunt pe raft.

f. pl. f. pl.Articolul posesiv se acordă cu substantivul determinat ,nu cu substantivul în genitiv.

pe care îl însoţeşte.

Folosirea articolului posesiv- Însoţeşte în declinare, pronumele şi numeralul cu valoare substantivală:al

băiatului; al celorlalţi; ai celorlalţi; ai lui; ai fiecăruia; ale nici unuia; ale căror; alecelor doi

- Ajută la formarea numerelor ordinale: al doilea, a doua- Intră în componenţa pronumelor posesive: al meu; a mea; ai mei; ale mele (nu

mai este marcă a genitivului)

ARTICOLUL DEMONSTRATIV (ADJ.)

Normativ - Acuzativ Dativ – GenitivMasculin, neutru-sg. cel celui

Feminin - sg cea celeiMasculin – pl. cei celor

Feminin, Neutru-pl cele celor

1. Leagă adjectivul de substantivul determinat şi se acordă în gen ,număr şi caz cu

acesta.

Ex. Fetei celei cuminţi i se oferă flori fem. fem. fem.

Sg. Sg. Sg.D. D. D.

Rezultatul băieţilor celor harnici ne-a impresionat.m.pl.G m.pl.G

2. Ajută la substantivizarea unor adjectiveEx. Cel înţelept vorbeşte puţin Cei ascunşi nu erau de găsit

3. Ajută la formarea superlativului relativ al adjectivului şi al adverbului.Ex. cel mai vesel

Cel mai bine4. Ajută la declinarea numeralelor cardinale şi ordinale

Ex.: Tema celor doi băieţi era copiată. Celui de-al doilea i s-au oferit premii.

ARTICOLUL NEHOTĂRÂTMASCULIN FEMININ NEUTRUSingular Plural Singular Plural Singular Plural

N-Ac un nişte o nişte un nişte

D-G unui unor unei unor unui unorV. - -

8



- Însoţeşte substantive arătând că obiectul denumit de ele este cunoscut în mai micămăsură de vorbitor (un băiat; o fată)

- Ajută la substantivizarea unor părţi de vorbireUn înţelept vorbeşte puţin.

Mi-a făcut un bine.

9



A D J E C T I V U L

Definiţie: partea flexibilă de vorbire care arată însuşirea unui obiect denumit desubstantiv.

(Om) harnic – leneşcorect – incorectdezvoltat-nedezvoltatfrumos – urâtgras – slabînalt – scundmic – mare

Locuţiuni adjectivale:- cu stare - de soi- cu judecată - de felul lui- cu scaun la cap - de tot felul- de nimic - de toată mâna- cu capul în nori - tot unul şi unul- cu stea în frunte - pe alese- cu dare de mână - pe sprânceană- larg la mână - din topor - strâns la mână - cu credinţă- de seamă - de nădejde

Clasificarea adjectivelor

- DUPĂ FLEXIUNE * variabile -cu o terminaţie: tare, moale, rece, tulbure,limpede,cuminte, fierbinte,subţire, mare,atare (îşi schimbă forma numai după număr,nu şi după gen) -cu două terminaţii:frumos,blând,nou,vechi,rotofei,durduliu,gălbui,rapace, tenace

* invariabile: gri, vernil, perspicace, eficace, cumsecade, asemenea

(toate formele sunt omonime)

-DUPĂ ALCĂTUIRE *simple: alb, mic, rece *compuse: alb – argintiu, cumsecade, ştiinţifico-fantastic

•

-DUPĂ PROVENIENŢĂ * propriu-zise: tare, mare, alb, mic * provenite: din participiu

din pronume (adj pronominale)din adverbe (o femeie bine,aşa oameni)

Categoriile gramaticale ale adjectivului

- gen

10



- număr se acordă cu subst. determinat, iar dacă adjectivul este NP, se acordă cusubiectul

- caz

Gradele de comparaţie ale adjectivului

POZITIV frumos, cel frumos, cea mare

COMPARATIV de superioritate: mai frumosde egalitate: tot aşa/ tot atât / la fel de frumos,frumos ca…de inferioritate: mai puţin frumos

SUPERLATIV relativ: de superioritate: cel mai frumos de inferioritate: cel mai puţin frumos

absolut: de superioritate: foarte frumosde inferioritate: foarte puţin frumos

Alte modalităţi de formarea superlativului absolut:A)un adv. sau o loc. adv. + prep. „de” + adj.nemaipomenit denemaiauzit denemaiîntâlnit de frumosincredibil de îngrozitor deextraordinar de înspăimântător de urâtextrem de groaznic deuluitor de înfiorător desenzaţional dedin cale-afară de

B)repetarea adj.: frumos, frumosC)prelungirea unui sunet : frumooos.D)o expresie : mânios Dunăre, leneş fără pereche, slăvit de leneş, sărac lipit, putred de bogat,deştept foc.

Adjective fără grade de comparaţie

- superior - interior - gigantic

- inferior - exterior - colosal- anterior - etern - imens- posterior - veşnic - stradal- extrem - perpetuu - pulmonar - maxim - oral - muncitoresc- minim - unic - românesc, etc.- perfect - mort- optim - viu

11



Funcţiile sintactice ale adjectivului

Atribut adjectivalButuruga mică răstoarnă carul mare.Nume predicativ

Nu-i frumos, ce e frumos ce-mi place mie.Complement circumstanţial de timpDe mic am fost năzdrăvan.Complement circumstanţial de cauză„Aş vrea să plâng de fericit.” (G. Coşbuc)De bătrân, abia mai merge.Complement indirectDin albastru, cerul s-a făcut gri.

Valori stilistice ale adjectivului

Epitet: Vorba dulce mult aduce.Personificare: O rază veselă îi intra pe fereastră.

Schimbarea valorii gramaticale a adjectivului

Adjectiv substantiv-adjectiv Un om înţelept trăia în pustiu.-substantiv Cel înţelept (înţeleptul, un înţelept) ne dă sfaturi bune.Adjectiv adverb-adjectiv Profesoarei îi place scrisul frumos-adverb Unii elevi scriu frumos.

-adjectiv . A cumpărat un palton frumos.-adverb Se poartă frumos.-substantiv Oamenii sensibili iubesc frumosul.

12



N U M E R A L U L

Este o parte flexibilă de vorbire care indică un număr, determinarea numerică sau ordineaobiectelor prin numărare.

Felul numeralelor Cardinal – propriu-zis simplu: unu, doi, trei, patru…..zece-

compus: doisprezece, douăzeci colectiv:amândoi, tustrei, toţi trei, ambii fracţionar: o doime, doi pe trei, unu supra trei distributiv: câte unu, câte doi, câte trei multiplicativ: îndoit, întreit, înmiit adverbial: o dată, de două ori, de trei ori

Ordinal: al doilea, a doua, cel dintâi, cea dintâi

Valorile numeralului - substantivală- adjectivală-adverbială

Numerale cardinale de la unu la nouăsprezece pot avea valoarea substantivală sauadjectivală. Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală.

Numeralul cu valoare substantivală

- Se comportă ca un substantiv şi are aceleaşi funcţii sintactice ca substantivul şi sedeclină.1. Să se decline în propoziţii numeralul cardinal cei doi.

Nominativ: Cei doi se joacă.Acuzativ: I-am lăudat pe cei doi.Dativ: Celor doi le-am predat o lecţie.Genitiv:Proiectele celor doi au fost aprobate .Vocativ: nu are

2. Să se arate că numeralul ordinal al doilea are aceleaşi funcţii sintactice ca alesubstantivului.

Subiect – Al doilea se joacă.

Nume predicativ Nominativ – Eu sunt al doilea la catalog.- Acuzativ - Discuţia este despre al doilea- Genitiv – Casa este a celui de-al doilea

Atribut Acuzativ – Mi-a făcut plăcere plimbarea cu al doilea.- Genitiv – Am admirat lucrarea celui de-al doilea.

Complement direct Acuzativ – Îl văd mereu pe al doilea.Complement indirect Acuzativ - Mă gândesc la al doilea.

- Dativ – Celui de-al doilea i-am oferit cărţi- Genitiv cu prepoziţie – S-au repezit asupra celui de-

al doilea.Complement circumstanţial de loc Acuzativ - Mă duc la al doilea

- Genitiv – M-am oprit înaintea celui de-al doilea.

13



3. Să se alcătuiască propoziţii în care diferite numerale colective să aibă următoarelefuncţii sintactice:

Subiect - Amândoi au trecut pe aici.Nume predicativ - Casa este a amândurora.

Atribut în acuzativ – Discuţiile cu amândoi au fost rodnice.Complement direct - I-am lăudat pe toţi trei.

Numeralul cu valoare adjectivală- Se comportă ca un adjectiv, se acordă în gen număr şi caz cu substantivul determinat şi are funcţia sintactică de atribut adjectival.

Numeralul cardinal În casa celor doi bătrâni era linişte.celor doi - numeral cardinal cu valoare adjectivală, se acordă în gen, număr şi caz cu

substantivul bătrâni (masculin, plural, genitiv), funcţia sintactică de atribut adjectival.Numeralul colectiv Amândoi băieţii sunt premianţi.

amândoi - adjectivală, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul băieţi(masculin, plural, nominativ), funcţia sintactică numeral colectiv cu valoare de atribut adjectival.Numeralul distributivÎn bancă stau câte doi elevi.

câte doi -numeral distributiv cu valoare adjectivală, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul elevi (masculin, plural, nominativ), funcţia sintactică de atribut adjectival.Numeralul multiplicativ Cu eforturi înzecite vei depăşi obstacolul.

înzecite - numeral multiplicativ cu valoare adjectivală, se acordă în gen, număr şi cazcu substantivul eforturi (neutru, plural, acuzativ), funcţia sintactică de atribut adjectival .Numeralul ordinal Celui de-al doilea copil i s-au adus bomboane.

celui de-al doilea – numeral ordinal cu valoare adjectivală, se acordă în gen,număr şi caz cu substantivul copil (masculin, singular, dativ), funcţia sintactică de atribut adjectival .

Numeralul cu valoare adverbială

Numeralul adverbial Am trecut pe la tine de trei ori.de trei ori = numeral adverbial cu funcţia sintactică de complement cicumstanţial de

timp (arată frecvenţa)Numeralul multiplicativ Munceşte însutit.

însutit = numeral multiplicativ cu funcţia sintactică de complement circumstanţial de

mod.

14



PRONUMELE PERSONAL

Pers. Caz Singular Forme

PluralForme

accentuate neaccentuate accentuate neaccentuate

I N eu - noi -G - - - -D mie îmi, mi nouă ne, niAc. (pe) mine mă, m- (pe) noi neV - - - -

II N tu - voi -G - - - -D ţie îţi, -ţi vouă vă, vi, v-Ac. (pe) tine te, (pe) voi vă, v-V tu - voi -

III singular Pluralmasculin feminin masculin femininacc. neacc. acc. neacc. acc. neacc. acc. neacc.

N el - ea - ei - ele -G lui - ei - lor - lor -D lui îi, i- ei îi, i lor le, li lor le, liAc. el îl ea o ei îi, i- ele LeV - - - - - - - -

OBSERVAŢII:

1. Persoana I şi persoana a II-a nu au forme la cazul genitiv.2. Persoana I şi persoana a III-a nu au forme la cazul vocativ.3. Persoana a III-a are forme distincte după gen.4. Pronumele personale au forme neaccentuate numai la cazurile acuzativ şi dativ.5. În limba română pronumele personal nu se foloseşte cu funcţia de subiect decât dacă

se insistă asupra subiectului. De regulă, subiectul nu este exprimat, deoarece esteinclus în desinenţa verbelor .

Exemplu: (Noi) Mergem la piaţă.Persoana I numărul plural –subiect inclus

6. Prin schimbarea valorii gramaticale, pronumele devine substantiv.7. Pronumele personale „dânsul”, „dânsa”, „dânşii”, „dânsele”, nu trebuie confundate cu

pronumele personal de politeţe.8. Pronumele personal poate fi legat sau nu, prin cratimă, de un alt cuvânt:

„Când am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura” (I. Creangă)a) „Mi-e limba aspră ca de cenuşă…”(T. Arghezi)

b) „Tot românul plânsu-mi-s-a” (M. Eminescu)c) „Pururi tânăr înfăşurat în manta-mi” (M. Eminescu)

9. Formele de sine stătătoare ale pronumelui personal se numesc forme independente.Formele legate prin cratimă de un alt cuvânt se numesc forme conjuncte.

15



FUNCTII SINTACTICE

1. SUBIECT: Noi muncim, nu voi.2. NUME PREDICATIV: - Ac. – Stiloul primit este de la el.

- G. – Stiloul împrumutat este al lui.

3. ATRIBUT PRONOMINAL: Ac.. Cartea de la el este interesantă.- G. Nota lui este destul de bună.- D. (posesiv)- Inima-i bate cu putere.

4. COMPLEMENT DIRECT: Am văzut-o la şcoală. Îl laud pe el.

5. COMPLEMENT INDIRECT: - Ac. – Tocmai vorbeam despre tine.- D. – I-ai împrumutat deja romanul, nu-i

aşa?- G. – Se revoltă împotriva ei.

6. COMPLEMENT DE LOC: - Ac. – Am fost.la voi.- G. – M-am plimbat prin faţa lor.

PRONUME PERSONALE FĂRĂ FUNCŢII SINTACTICEA) Pronume personale în cazul vocativ.

Exemplu: Hei, tu, vino la mine.B) Pronumele personale în cazul acuzativ cu valoare neutră.

Exemplu: Am luat-o la fugă. Am zbughit-o.C) Pronumele „l” în cazul dativ, cu valoare neutră.

Exemplu: Zi-i înainte, lăutare!D) Pronumele personale în cazul dativ etic(au valoare stilistică, marcând

participarea afectivă a vorbitorului la acţiune.)Exemplu: Mi ţi-l iau la scărmănat. Vor să mi te omoare.

MODEL DE ANALIZA- Persoana- Gen – numai la persoana a III-a- Număr - Caz – menţionăm când există prepoziţie sau locuţiune prepoziţională, care precede

pronumele şi care cere cazul respectiv, precum şi dacă pronumele de persoana a III-a,

genitiv, este precedat de articolul posesiv respectiv.- Forma(accentuată sau neaccentuată)pentru pronumele din cazurile acuzativ şi dativ- Funcţia sintactică

16



PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE

FORME

1. Persoana a II-a singular: N, Ac. – dumneata

D, G – dumitale

2. Persoana a III-a singular, gen masculin:N, Ac., D., G. –dumnealui/abrevieri: d-luigen feminin: N, Ac., D, G – dumneaei / abrevieri: d-ei

3. Persoana a II-a plural: N, Ac., D, G, - dumneavoastră / abrevieri: d-voastră, dvs.

4. Persoana a III-a plural: N, Ac., D, G. – dumnealor / abrevieri: d-lor.

Observaţii:

1) Forma pronumelui personal de politeţe la persoana a II-a plural se foloseşte şila persoana a II-a singular.

2) Pronumele personal de politeţe are, la persoana a III-a plural, aceleaşi forme,atât pentru feminin, cât şi pentru masculin.

3) Pronumele personal de politeţe nu trebuie confundat cu locuţiunile pronominale de politeţe, cum ar fi: Excelenţa Voastră, Maiestatea Sa,Înălţimea Voastră etc.

FUNCŢII SINTACTICE1. Subiect: Dumnealui a trecut pe la mine ieri.

2. Nume predicativ: - G: Această carte este a dumnealui.- N: Aceia sunt dumnealor.- Ac. Aceste reviste sunt de la dumneata.

3. Complement direct: Aseară am întâlnit-o pe dumneaei.

4. Complement indirect: - Ac.: Ieri m-am întâlnit cu dumnealor.- D: Dumneaei i-a fost oferită deja posibilitatea de a pleca.- G: Câinii s-au repezit asupra dumnealor.

5. Atribut pronominal - G: Haina dumneaei este impecabil de curată.- Ac.: Stiloul de la dumneavoastră s-a spart.- N: Toţi copiii, adică dumnealor, sunt cuminţi.

6. Complement de loc - Ac.: Am trecut ieri pe la dumneavoastră.- G: Autobuzul s-a oprit în faţa dumneavoastră.

17



PRONUMELE REFLEXIV

FORME

Forme proprii

CAZ PERSOANA I PERSOANA a II-a PERSOANA a III-aAC. mă, m-, ne te, vă, v- sine, se, s-D. îmi, mi, ne îţi, ţi, vă, v- sieşi, şi, sie, îşi

Forme neaccentuate ale pronumelui personal,devenite prin schimbareavalorii gramaticale,

pronume reflexive

OBSERVAŢII:1. Pronumele reflexive au forme numai la cazurile acuzativ şi dativ.

2. La persoana I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal

3. Au forme proprii numai la persoana a III-a.

4. Pronumele reflexive se acordă cu subiectul în persoană şi număr.

5. Unele pronume reflexive nu au funcţii sintactice.Exemple: a) Mă gândesc la tine.

b)Te-ai mirat de asta.

c c) Îmi amintesc de tine.

FUNCŢII SINTACTICE

1. Complement direct: Pe sine se laudă.

2. Complement indirect: - Ac.: Vorbeşte prea mult despre sine.- D: Sieşi îşi face temele.

3. Complement de loc: - Ac.: Şi-a pus bagajele lângă sine..

4. Atribut pronominal: - Ac.: Lauda de sine nu miroase a bine.- D: a) Mi-am dus hainele la curăţat.

b) Mâinile-şi frângea.

18



PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE

FORME

PERSOANA CAZUL MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININI N, Ac. însumi însămi înşine însene

D, G însemiII N, Ac. însuţi însăţi înşivă însevă

D, G înseţiIII N, Ac. însuşi însăşi înşişi înseşi (sau

însele)D, G înseşi

Pronumele de întărire se formează de la nişte pronume personale, forme vechi, care sefolosesc azi numai în construcţii prepoziţionale:

1. masculin, neutru, singular – însul; printr-însul, dintr-însul, etc.

2. feminin, singular – însa: printr-însa, dintr-însa, etc.

3. masculin, plural – înşii; printr-înşii, dintr-înşii, etc.

4. feminin, neutru, plural – însele: printr-însele, dintr-însele, etc.

La acestea, s-au adăugat formele neaccentuate ale pronumelor reflexive.

OBSERVAŢII:1. Pronumele de întărire se folosea în limba română veche. (Ex. Însumi le voi tăia

capul.)2. În limba română actuală, se folosesc numai adjective pronominale de întărire. (Ex.:

Maria însăşi te-a strigat./ Pe el însuşi îl aşteptam când ai venit.)Se observă tendinţa înlocuirii adjectivului pronominal de întărire cu adjectivul

„singur” (-ă, -i, -e) sau cu adverbul „chiar”. Folosirea simultană a adjectivului de întărire aadjectivului „singur” sau a adverbului „chiar” duce la o construcţie pleonastică.

3.Adjectivele pronominale de întărire de genul masculin, singular şi plural şi degenul feminin, plural au aceeaşi formă la toate cazurile.

Cele de genul feminin, numărul singular au formă la N, Ac. şi una la D (G)

19



PRONUMELE POSESIV

OBIECTUL POSEDAT SINGULAR PLURAL Persoana şi numărul pronumelui posesiv

Singular I a II-a a III -a I aII-aMasculin al meu al tău al său al nostru al vostruFeminin a mea a ta a sa a noastră a voastră

Plural Masculin ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri Feminin ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre

OBSERVAŢII:

1. La persoana a III-a plural, pronumele posesiv nu are forme.2. Prin schimbarea valorii gramaticale, pronumele posesiv devine adjectiv pronominal

posesiv.

FUNCŢII SINTACTICE

1. Subiect : Ai mei au plecat la munte.2. Nume predicativ –N: Copilul acela este al vostru.

- Ac.: Povestea este despre ai noştri.G: Lucrurile sunt ale alor mei.

3. Complement direct: Îi văd pe ai mei.4. Complement indirect: - Ac.: Ne gândim la ai noştri.5. Complement de loc – Ac.Am venit lângă ai săi.

G Se învârteau: în jurul alor voştri.6. Atribut pronominal – N: Părinţii, ai săi, l-au certat rău de tot.

- Ac.: Cartea pentru ai mei este interesantă.- G: Acţiunea alor noştri a avut succes.

20



PRONUMELE DEMONSTRATIVFORME

1. De apropierea) forme literare – N, Ac.: Acesta, aceasta, aceştia, acestea

- D, G: acestuia, acesteia, acestora b) forme populare - N, Ac. acesta, asta, ăştia, ăstea- D, G: ăstuia, ăsteia, ăstora

c) forme regionale - N, Ac.: ista, aista, aiştia, aistea, iştia, iştea- D, G: istuia, aistia, aistora, istora

2. De depărtarea) forme literare - N, Ac.: Acela, aceea, aceia, acelea, celălalt,

cealaltă, ceilalţi, celelalte- D, G: aceluia, aceleia, acelora, celuilalt,celeilalte, celorlalţi, celorlalte

b) forme populare - N, Ac.: acela, aia, ăia, alea, ăilalţi, alelalte- D, G: ăluia, ăleia, ălora, ăluilalt, ălorlalţi

c) forme regionale - N, Ac.: cestălalt, istălalt, istălalţi- D, G: cestuilalt, istuilalt, istorlalţi

3. de identitateN, Ac. – acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşiD, G: - aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi

FUNCŢII SINTACTICE1. Subiect: Acesta este un elev silitor.2. Nume predicativ :

- N: Marian este acesta- Ac.: Temele sunt pentru aceea.- G: Cartea este a aceluia.

3. Atribut pronominal- N: Eminescu, acela fără pereche, ne încânta mereu.- Ac.: Cărţile de la acela vor fi înapoiate mâine.- G: Ideile aceluia sunt interesante.

4. Complement direct: Aseară l-am văzut pe acela.5. Complement indirect : - Ac.: Ne temem de acela.

- D: I-am dat aceluia un pix.

- G: Într-o junglă africană, nişte lei s-au repezit asupra acelora.6. Complement de loc – Ac. : M-am dus la aceia.- G: S-au învârtit în jurul acelora.

OBSERVATII:Prin schimbarea valorii gramaticale, pronumele demonstrativ devine adjectiv

pronominal demonstrativ. Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr şicaz cu substantivul determinat, având funcţia sintactică de atribut adjectival.

21



PRONUMELE NEHOTĂRÂT

FORMEoricare fiecare careva mult puţin tot unul

vreunul oricine fiecine cineva multă puţină toţi

una vreunaorice fiece ceva mulţi puţini toată uniivreunii

oricâţi altcareva câţiva multe puţine toate unelevreunele oricâtă altcineva careva altul alta alţiialtele niscaiva

FUNCŢII SINTACTICE1. Subiect: - Ieri a venit cineva.

2. Nume predicativ: - N: Colegul meu este altul.- Ac. Discuţia era despre altcineva.- G: Cartea este a altcuiva

3. Atribut pronominal- Ac. : Stiloul de la altcineva este stricat.- G: Testul unuia este corect.

4. Complement direct: O să-i viziteze pe toţi.

5. Complement indirect - Ac.: Discutăm cu fiecare despre îndatoririle lor.- D: I-am oferit ajutorul oricui mi l-a cerut.- G: S-au revoltat contra tuturor.

6. Complement de loc - Ac.: Alaltăieri am fost pe la fiecare.- G:V-aţi oprit în faţa altcuiva.

OBSERVAŢII:1. Prin schimbarea valorii gramaticale, pronumele nehotărât devine adjectiv pronominal

nehotărât. Adjectivul pronominal nehotărât se acordă în gen, număr şi caz cusubstantivul determinat şi are funcţia sintactică de atribut adjectival.

2. Pronumele compuse, care au în componenţa lor cuvântul „cine”, nu devin niciodatăadjective pronominale.

3. Să nu sr confunde pronumele relativ care cu pronumele nehotărât care

22



PRONUMELE NEGATIV

FORMEa) Forme conforme normelor literare actuale: nimeni, nimic, niciunul, niciuna,niciunii, niciunele.

b) Forme populare: nimenea, nimica

OBSERVAŢII1. Prin schimbarea valorii gramaticale pronumele negativ devine adjectiv pronominal

negativ. Adjectivul pronominal negativ se acordă în gen, număr şi caz cu substantivuldeterminat şi are funcţia sintactică de atribut adjectival.

2. Pronumele negativ nimic poate deveni substantiv:(Se ţine de nimicuri.)sau poate intraîn componenţa unei locuţiuni adjectivale(Se supără pentru un lucru de nimic.)

3. Pronumele negative nimeni şi nimic nu devin niciodată adjective pronominalenegative.

FUNCŢII SINTACTICE

1. Subiect: - Nimeni nu s-a dus la şcoală.2. Nume predicativ: - Ac. Discuţia nu este despre niciunul dintre voi.

- G: Caietele acestea nu sunt ale nimănui.3. Complement direct: - N-am auzit nimic.4. Complement indirect: - Ac. Nu mă gândesc la nimeni.

- D: Nu dau nimănui nimic.- G: Câinii nu s-au repezit asupra niciunuia.

5. Atribut pronominal: -Ac:Nu mi-au folosit sfaturile de la nimeni.- G: Teza niciunuia nu a fost corectată.

6. Complement de loc: - Nu m-am mai dus la nimeni.

Adjectivele pronominale negative : niciun , nicio

23



PRONUMELE INTEROGATIV

FORMEcare?; pe care?; de care?; căruia?; căreia?; cărora?cine?; pe cine?; de cine?; cui?; al cui?;

ce?; de ce?; pentru ce?;câţi?; câte?;

OBSERVAŢII1. Are funcţia sintactică a cuvântului aşteptat ca răspuns.2. Prin schimbarea valorii gramaticale, pronumele interogativ devine adjectiv

pronominal interogativ, care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivuldeterminat, având funcţia sintactică de atribut adjectival.

3. Pronumele interogativ „cine” nu poate deveni niciodată adjectiv pronominalinterogativ.

FUNCŢII SINTACTICE1. Subiect: Cine învaţă?2. Nume predicativ: - N: Ce a devenit Ion?

- Ac.: De la cine este cartea?- G: Al cui este stiloul?

3. Complement direct: Pe cine am văzut? / Ce scrie?4. Complement indirect: - Ac. : Despre care vorbeai?

- D: Cui îi oferi florile?- G Împotriva cărora luptă?

5. Complement de loc: La cine s-a dus?6. Atribut pronominal: - G: Al cui copil eşti?

ACORDUL ADJECTIVULUI INTEROGATIV CARE LA GENITIV

Al cărei fete este acest palton ?A b b a

Adjectivul pronominal interogativ se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care îldetermină(cărei-feminin,singular;fete-feminin,singular).

Articolul posesiv se acordă cu substantivul care arată obiectul posedat,substantiv cu funcţia

sintactică de subiect(al-neutru,singular;palton-neutru,singular).

A cărui băiat este mingea?Ai cărei fetiţe sunt ursuleţii de pluş?Ale cărui poet sunt aceste poezii ?

24



PRONUMELE RELATIV

FORMECare, cine, ce – în cazurile N, Ac., D, G,

- însoţite sau nu de prepoziţii în cazurile Ac., D, G.

FUNCŢII SINTACTICE

1. Subiect: Fata / care se plimbă / nu prea are timp de lecţii.

2. Nume predicativ: - N: Nu ştiu / cine eşti tu.- G: Mă întreb/ al cui este acest ghiozdan.- Ac. De-abia am aflat / de la cine este cartea.

3. Complement direct: Băiatul / pe care l-am văzut / s-a dus acasă.

4. Complement indirect: - Ac.: Copilul / despre care se vorbea / este cuminte.- D: Fetei/ căreia îi oferi flori / îi plac trandafirii.- G: Copiii/ asupra cărora s-au repezit câinii / erau foarte răi.

5. Atribut pronominal: - G: Iarna, / ale cărei zile sunt friguroase, / abia a luat sfârşit.

OBSERVAŢII:1. Pronumele relativ are rol în frază, căci leagă subordonata de regenta ei.

2. Pronumele relativ are rol şi în propoziţie: are funcţie sintactică.

3. Prin schimbarea valorii gramaticale, pronumele relativ devine adjectiv pronominalrelativ, care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl determină, avândfuncţia sintactică de atribut adjectival.

4. Pronumele relativ „cine” nu devine niciodată adjectiv pronominal relativ.

25



V E R B U L

DEFINIŢIA: Verbul este partea flexibilă de vorbire care exprimă o stare, o acţiune,existentă.

CLASIFICAREA VERBELOR

1. Din punct de vedere sintactic: (şi semantic)a) predicative: Ieri, mă plimbam prin curtea şcolii.b) nepredicative:

- auxiliare: a fi, a avea, a vrea: Să mă fi dus mai devreme, şi nu aveau să seîntâmple toate acestea.- copulative: a deveni: Ion va deveni doctor.

2. După posibilitatea de a se combina cu un complement direct:- tranzitive: a citi, a scrie, a mânca etc.: Citesc o carte.

- intranzitive: a) verbe de mişcare: a pleca, a merge etc.b) verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieşi etc.c) verbe impersonale: a ploua, a ninge.

Verbele tranzitive se pot construi cu un complement directEx: a vedea(Îl văd pe el.)

a cunoaşte(Îl cunosc pe el.)a scrie (Scriu o carte.)

Unele verbe sunt bitranzitive (dublu tranzitive)- se construiesc cu două complemente directe,unul al persoanei şi altul al non-persoanei:

Ex: a învăţa (ceva pe cineva)a sfătui (ceva, pe cineva)a povăţui(ceva pe cineva)a ruga ceva, pe cinevaa anunţa ceva, pe cinevaa asculta ceva, pe cinevaa examina ceva, pe cinevaa trece ceva, pe cinevaa traversa ceva, pe cinevaa întreba ceva, pe cineva

Acestea sunt singurele verbe care la diateza pasivă se construiesc cu un complementdirect.L-am trecut pe Ion râul.Ion a fost trecut râul de mine.Verbele intranzitive - nu acceptă complement direct.

Ex: a) verbe impersonalea ningea plouaa tunaa trebuia conta

a reieşia se întâmpla

26



a se cuvenia se zvonia se cădeab) verbe copulativea fi

a deveni c)verbe la diateza reflexivăa se bucuraa se mândria se temea se miraa se căciulia se extaziaa se erijaa se ploconia se plânge

a se uitaa se gândia se fălia-şi revenia-şi imaginaa-şi închipui

verbe la diateza pasivă d) verbe de mişcare

a fugia şedeaa intraa ieşia rămânea plecaa venia zburaa plutia staa merge

e) verbe subiectivea exista

a trăia muria înviaa tuşia transpiraa râdea zâmbia surâdef) verbe care arată rezultatul unui procesa îmbătrânia înflori

a îmbobocia cheli

27



a împietriTranzitivitatea sau intranzitivitatea unor verbe polisemantice nu poate fi precizată decât

în context:

A ţine: intranzitiv: Lecţia ţine o oră

tranzitiv: Ţine în mână o carte

A urca: intranzitiv: Oile urcă la muntetranzitiv: A urcat valiza în tren

A alerga:intranzitiv: Băiatul aleargă repede.tranzitiv: L-am alergat.

A ajunge:intranzitiv: Am ajuns la timp acasă.tranzitiv: Îl ajung din urmă.

a trece intranzitiv:Am trecut pe la tine.tranzitiv Copiii trec strada cu atenţie.

3. După posibilitatea ca acţiunea verbului să fie atribuită sau nu unei persoane :- personale: a merge, a citi, a scrie etc.: Eu merg la şcoală.- impersonale: a ploua, a ninge, a fulgera, a tuna, a bura, a se însera

etc. : Afară ninge.- Unipersonale: a lătra, a ciripi, a behăi: Câinele latră.

TIPURI DE VERBE . Verbe predicative – verbe copulative1. a fi - vb. pred. : Eu sunt la Costel.

- vb. cop. : El este neastâmpărat.2. a deveni - vb. cop. : Ei vor deveni cuminţi.3. a ajunge - vb. pred.: Am ajuns la timp.

- vb. cop.: El a ajuns director .4. a ieşi - vb. pred.: Copiii au ieşit din clasă.

- vb. cop.: Din el va ieşi un mare arhitect.5. a se face - vb. pred.: Se face linişte.

- vb. cop Fata se va face medic.

6. a rămâne - vb. pred.: El a rămas cu noi.- vb. cop.: Băiatul a rămas repetent.7. a părea - vb. pred. Pare / că va ploua.

- vb. cop.: Copilul pare mâhnit.8. a însemna - vb. pred.: Mi-am însemnat toate abaterile voastre.

- vb. cop.: Talentul însemnă muncă.9. a se naşte - vb. pred.: Eminescu s-a născut în anul 1850.

- vb. cop.: Eminescu s-a născut poet.

28



Sensurile verbului „a fi” când este predicativ

1. a se afla: Copiii sunt în curtea şcolii.2. a se găsi: La brutărie este pâine.3. a exista: În şcoală sunt 47 de clase de elevi.

4. a trăi: A fost odată un moş.5. a se întâmpla: Acolo a fost un accident.6. a se duce: Am fost în excursie.7. a trece: Am fost pe la tine.

Sunt două luni de-atunci.

Verbe auxiliare (ajutătoare)1. a fi - viitorul anterior: voi fi citit.

- conjunctivul perfect: să fi citit.- condiţional – optativ perfect: aş fi citit- infinitiv perfect: a fi citit

La diateza pasivă verbul a fi este auxiliar morfologic.

2. a avea - perfectul compus la indicativ: am citit- condiţional – optativ prezent: aş citi- condiţional – optativ perfect: aş fi citit- viitor simplu (forma din limba vorbită): are să citească-viitor anterior (forma din limba vorbită): avea să citească

3. a vrea - viitorul simplu : voi citi- viitorul anterior: voi fi citit

B. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI1. Conjugarea: - I: - a a cânta, a lua, a învăţa

- a II-a - ea a vrea, a plăcea, a bea, a tăcea- a III-a - e a merge, a trece, a scrie, a ajunge- a IV-a - i, -î a citi, a deveni, a urî, a hotărî

2. Diateza: - activă a lucra, a veni-activă-pronominală: a se lăuda, a-şi căuta- reflexivă a se teme, a se mândri, a-şi imagina- pasivă a fi lăudat

3. Modul

- moduri personale: a) indicativ(predicative) b) conjunctivc) condiţional – optativd) imperativ

- moduri nepersonale: a)infinitiv(nepredicative) b)supin

c)gerunziud) participiu

4. Timpula) Modul indicativ 1. prezent: scrii

2. imperfect: scriai3. perfect compus: ai scris

29



4. perfect simplu: scriseşi5. mai -mult -ca -perfect: scriseseşi6. viitor simplu (I): vei scrie, o să scrii, ai să scrie, îi scrie7.viitor anterior(II): vei fi scris, oi fi scris

b) Modul conjunctiv - prezent: să scrii- perfect: să fi scris

c) Modul condiţional-optativ - prezent: ai scrie- perfect: ai fi scris

d) modul imperativ – formă afirmativă : scrie!- formă negativă: nu scrie!

e) modul infinitiv – prezent: a scrie- perfect: a fi scris

CARACTERIZAREA MODURILOR Moduri personale(predicative)

1. Modul indicativ- are forme la toate persoanele.- verbele au funcţia de predicat (verbal sau nominal)- are forme diferite după timp.

2. Modul imperativ- are forme afirmative şi negative.- exprimă o rugăminte, o poruncă, un ordin, un îndemn.- se adresează numai formelor de singular şi de plural ale persoanei a II-a- forma negativă –se formează cu adverbul„nu” la care se adaugă infini-

tivul verbului de conjugat pentru persoana a II-a, numărul singular şi forma afirmativă pentru persoana a II-a, numărul plural(Citeşte!-Nu citi! Citiţi!-Nu citiţi!)3. Modul conjunctiv

- se construieşte cu ajutorul conjuncţiei „să”.- verbele au funcţia de predicat (verbal sau nominal).- are forme diferite după timp, număr şi persoană.

4. Modul condiţional – optativ- are forme la toate persoanele

- are forme diverse după timp.- se formează cu ajutorul verbului auxiliar „ a avea”.

Moduri nepersonale(nepredicative)

1. Modul infinitiva) – Este singurul mod nepersonal care are forme diverse după timp- prezent: a cânta

perfect: a fi cântat- Are formă scurtă şi formă lungă. - a scrie – scriere

- a plăcea - plăcere- a tăcea – tăcere

- a trece – trecere- a bate – batere

30



-În limba română, infinitivul lung a devenit substantiv (schimbarea valorii gramaticale sauconversiune). Ca verb, infinitivul lung se foloseşte în formele inverse alecondiţionalului-optativ, timpul prezent:,,Şi să dorm, dormire-aş dus...”

b) Funcţii sintactice- verbele la infinitiv nu au funcţia de predicat.

Subiect: A învăţa este datoria noastrăNume predicativ:. Cel mai mare păcat este de a ucide.Atribut verbal: Toţi candidaţii aveau dorinţa de a reuşi.Complement direct:Unii nu puteau rezolva exerciţiile date.Complement indirect:. S-a plictisit de a asculta mereu.Complement de mod: Fără a face eforturi,nu va reuşi să escaladeze acest munte.Complement de timp: Înainte de a scrie, învaţă!

Complement de scop: Pentru a reuşi, străduieşte-te!

2. Modul supin

a) Definiţie: Este modul la care verbele exprimă acţiuni ce urmează a fi realizate.- Se formează cu ajutorul prepoziţiei, urmată de o formă asemănătoare cu participiul, dar invariabilă: (de citit, după cumpărat, pentru scris)

b) Funcţii sintacticeSubiect: E greu de cules.Nume predicativ: Grâul este de secerat.Atribut verbal: Am cumpărat o maşină de cusut.Complement direct: Am de rezolvat multe probleme.Complement indirect: S-a săturat de colindat.Complement de scop: A venit pentru scuturat covoarele.

b) – are formă afirmativă şi negativă- de la modul supin s-au format în limba română multe substantive: de arat –

aratul; de citit – cititul; de cules – culesul etc.

- Acţiunea are înţeles ca scop al altei acţiuni, ca destinaţie a unui obiect etc.

3. Modul gerunziu

a) Definiţia : Este modul nepersonal şi nepredicativ, care exprimă acţiunea în desfăşurare, înacelaşi timp cu cea a verbului determinat.

b) Are aspecte afirmative şi negative: având, neavând, nemaiavândc) Funcţii sintactice

Atribut verbal (gerunziu neacordat): Valurile spumegând se lovesc de ţărm.Atribut adjectival (gerunziu acordat – adjectiv): Doctorul este aşteptat de o femeie

suferindă.Complement circumstanţial de mod: Merge şchiopătând.Complement circumstanţial de timp: Intrând, ne-a salutat.Complement circumstanţial de cauză: Lovindu-se , a plâns.

31



Complement indirect: S-a plictisit ascultând muzică.4. Modul participiua) Definiţie: Este modul la care verbul exprimă acţiuni terminate şi suferite de o fiinţă sau

de un lucru.

b) – Se comportă ca un adjectiv, acordându-se în gen, număr şi caz cu substantivuldeterminat.- Participiul intră ca element de bază în formarea timpurilor compuse:

indicativ viitor II: voi fi cititindicativ perfect compus: am cititconjunctiv perfect: să fi citit.condiţional-optativ perfect: aş fi citit.infinitiv perfect: a fi citit.

Participiul se foloseşte la conjugarea verbelor la diateza pasivă.c)Funcţii sintactice:1. Participiul cu valoare adjectivală are funcţia sintactică de atribut adjectival:

- Boala cunoscută este pe jumătate vindecată- Cartea citită mi-a plăcut.

2. Nume predicativ:- Pomii sunt înfloriţi.- Roxana este plecată la bunici.- Câmpul pare înverzit.

Observaţii: Să nu se confunde predicatul nominal alcătuit din verbul „a fi” şi nume predicativla participiu cu predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă. Dacă verbul este ladiateza pasivă el primeşte complementul de agent (ex. Drumurile sunt păzite de soldaţi).

Complement de agent

32

Gram a Tic A

Documents

Transcript of Gram a Tic A