1

Grădina cu sănătatede Toma Buhoci, cls. a IV-a AlfaÎn anul 2010, părinţii mei au cumpărat o bucată de pământ,

pentru a face agricultură „nechimizată”. De atunci, s-au apucat să cultive tot soiul de legume şi cereale pe care le-au convertit în ecologice. Totul a început din dorinţa de a mânca natural şi

sănătos. Producând mai mult decât nevoile familiale, surplusul l-am oferit cunoştintelor, care au apreciat calitatea acestora şi ne-au încurajat să producem şi mai mult. Atunci, ne-am gândit să oferim o cantitate mai mare şi cât mai diversă de produse bio unei game variate de consumatori. Astfel, a luat naştere microferma ecologică Legumebio.

Dacă mă întrebaţi pe mine de ce produse BIO, pot să vă spun că îmi place să mănânc sănătos, să văd o pasăre sau un fluture cum zboară, să văd o broscuţă, o şopârlă, un melc etc. Toate acestea sunt rezultatele unui echilibru natural care a favorizat dezvoltarea microorganismelor din sol şi care ajută la creşterea şi dezvoltarea plantelor într-un mod normal şi natural. Şi ajută tot ce îmi pune mama în farfurie, din acel sol, să aibă „altfel de gust”, de fapt „adevăratul gust” al legumelor şi fructelor noastre, pe care le cultivăm cu multă dragoste. Productivitatea este de cel puţin trei ori mai mică, din cauza faptului că nu se folosesc îngrăşăminte chimice ca ajutor de creştere rapidă în greutate şi ca scurtare a timpului de creştere. Plantele sunt crescute fără substanţe chimice nocive (pesticide, insecticide, azotaţi, ierbicide, fungicide), seminţele nu sunt modificate genetic, nu sunt tratate (avem chiar şi soiuri Heirlom!), iar produsele finale nu sunt iradiate pentru „păstrarea prospeţimii” timp îndelungat!

Ce am învăţat eu stând mai mult timp în grădină? Că alimentele BIO sunt mai bogate în vitamine, minerale şi fibre, păstrându-şi calităţile nutritive pentru mai mult timp, că agricultura BIO protejează natura, nu polueaza solul, apa şi aerul cu substanţe chimice, iar câştigul meu cel mai mare este că învăţ de la plante şi micile vieţuitoare cum ar trebui să vieţuim împreună, fără a ne face rău şi cum să ne respectăm.Aş vrea să cresc într-un mediu sănătos şi, ca mine, aş vrea să cunoascăşi alţi copii beneficiile acestui lucru!

Secretul stă în ingredientede Alexandru Degeratu, cls. a IV-a AlfaUnul dintre lucrurile pe care le fac cu foarte multă

pasiune este gătitul. M-a inspirat mama, care are chiar un blog pe această temă și o bucătărie foarte mare și gătește în fiecare seară. Iar eu o ajut de multe ori. Înainte să mă nasc, mama nu știa să gătească decât omletă! Apoi, a început să fie foarte pasionată, a mers la diferite cursuri. La început, îmi dădea și mie să spăl ceva, să prepar lucruri mărunte. După aceea, a avut încredere să mă lase să folosesc cuțitul și aragazul și, uite-așa, am început și eu. Acum știu să le mânuiesc pe toate foarte bine. Cel mai mult îmi place mâncarea italienească, preferata mea este Lasagna. Știu să gătesc și paste, m-a învățat mama.

Și celelalte mâncăruri sunt bune, dar mâncarea italienească m-a atras dintotdeauna. Uneori, petrec mai mult timp în bucătărie, alteori, mai puțin, depinde de cât este nevoie pentru rețetă. Câteodată mă ajută mama când mă încurc, altădată fac totul singur. Se întâmplă să gătesc și rețete mai grele (cu ajutorul mamei! ☺), cum ar fi pulpele marinate. Acasă, gătesc și pentru fratele meu, Filip. Uneori fac deserturi, mai ales vinerea, când suntem la bunici. Fratelui meu îi place tot timpul ce îi ofer. Stă și el cu mine în bucătărie și mă urmărește atunci când pregătesc câte ceva. Petrecerea pentru zilele noastre de naștere a avut loc într-un local, unde copiii invitați au putut să gătească singuri meniul, îndrumați de un chéf german. Tata știe să gătească pizza, are un cuptor adevărat de cărămidă, în curte, pe care doar el îl folosește, pentru că este mai greu de manevrat. Câteodată, mă uit la Master Chéf, o emisiune care îmi place foarte mult. Pe mine m-au chemat la PRO TV, la Master Chéf Junior, dar nu au fost destui copii și atunci au continuat doar cu cei mari. Îmi pare rău, pentru că ar fi fost tare să particip! Mi se pare mai ușor când îți spune cineva ce să gătești, decât să improvizezi. De obicei, eu respect o rețetă clasică. Dar, am fost surprins că, într-o zi, la școală, dintr-o dată mi-a venit o idee pentru un desert. L-am numit Surpriză. Are un pudding de ciocolată, înghețată pe deasupra, frișcă și câteva fructe. Surpriza este că mereu poți găsi câte un lucru nou, pe care îl poți adăuga, fructe sau orice altceva. Secretul stă în ingrediente.Niciodată nu mi se par lucrurile grele în bucătărie. De curând, mama a început să facă pâine de casă, iar eu ador baghetele și sper să învăț să le coc cât mai repede. De când gătesc, am început să mănânc mai sănătos, nu chiar orice. Cred că este important să știi ce mănânci, pentru a-ți menține sănătatea și pentru a nu te îngrășa. Mama și tata au un program pe telefon, care le spune, pentru orice mâncare, câte calorii conține, de aceea au întotdeauna un meniu foarte bine organizat și echilibrat. Am fost și la școală la un curs de Fun Cooking, care era foarte drăguț și distractiv și să știți că eram cel mai bun! Un astfel de curs este necesar într-o școală, pentru că toți copiii trebuie să dea importanță la ce și cât mănâncă. Când voi fi mare, vreau să am două restaurante și un hotel. Restaurantele vor fi specializate pe mâncare italienească și pe Sea food.

REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ ŞCOLARĂ - APRILIE - 2014

Nr. 7

“Măş

ti” -

Sofia

Opr

an, c

ls. a

III-

a al

fa

2

RECICLEAZĂ CREATIV - concursul care a pus la treabă 200 de copii! -

material realizat de Aura Frîncu şi Claudia Alexa, coordonatori concurs

Aflat la a III-a ediție, concursul Reciclează creativ îi provoacă pe copii să își exprime creativitatea, pornind de la materiale ce pot fi refolosite. Ei lucrează în echipe și învață să își pună ideile în practică. Astfel, experimentează ce înseamnă refolosirea materialelor și își creează obișnuința de a recicla hârtia, cartonul, plasticul sau metalul. De cele mai multe ori, au fost folosite obiecte ce, aparent, nu mai aveau valoare: bijuterii rupte, șepci sau șosete, copiii dovedind că pot vedea utilitatea lucrurilor ce nu mai au valoare în sine, dar pot fi transformate.Ca în fiecare an, proiectele din data de 4 aprilie au uimit prin aspectul inedit și, mai mult decât în celelalte ediții, au avut valoare practică. Juriului i-a fost greu să aleagă proiectele câștigătoare. Cele trei echipe alese la categoria mică (de la clasele pregătitoare până la clasele a II-a) au impresionat prin faptul că au folosit aproape în totalitate materiale reciclate și au avut un aspect deosebit. La categoria mare (clasele III-VII), proiectele câștigătoare au impresionat prin complexitatea lor și prin aspectul practic, pe lângă design și folosirea preponderentă a materialelor reciclate. Datorită firmei DACRIS, toți participanții vor fi premiați în cadrul Assembly-ului din data de 23 mai. Le mulțumim și ne bucurăm din suflet că au fost lângă noi, așa cum am făcut-o în fiecare an. Câştigătorii din acest an ne-au împărtăşit şi ei secretele concursului:

Echipa Flower Power (categoria mică, cls. a II-a Alfa, Premiul pentru cea mai eficientă echipă)Clara Ciuşcă: Concursul a fost interesant, creativ şi distractiv. Faţă de anul trecut, mi s-a părut că toţi copiii au fost mult mai creativi, mai înţelegători, mai toleranţă, s-au ajutat mai mult unii pe alţii în echipă şi s-au înţeles mult mai bine. Nectaria Alexa: A fost frumos, dar şi greu. Trebuia să ne grăbim foarte tare şi am avut multe de făcut. Au fost multe idei, pe care trebuia să le terminăm. Nu ştiam ce să facem mai întâi, până când ne-am organizat. Mă bucur că a câştigat proiectul nostru, mai ales că am aşteptat şi anul trecut să câştigăm. Sara Gheorghiu: Mi s-a părut un concurs educativ, pentru că am învăţat să lucrăm în echipă. Am avut, astfel, mai multe şanse, a fost mai uşor pentru toată lumea şi au existat mai multe idei creative. A fost foarte mult de muncă, cu lipici, mai ales că mirosea urât şi trebuia să folosim mult, să se lipească bine.

Echipa Gărgărițele (categoria mică, cls. Pregătitoare Omega, Premiul pentru cea mai originală idee)Sofia Bugică: Eu şi Mara am numit echipa aşa, pentru că ne plac foarte mult gărgăriţele. Noi am făcut un melc din dopuri. Aveam foarte multe acasă şi, oricum, nu mai făceam nimic cu ele. Fetele au fost de acord, pentru că le-a plăcut ideea. Cred că juriul a fost impresionat prin faptul că am îmbrăcat melcul în culori vii şi l-am pus într-un spaţiu frumos. Zici că era un melc în natură, doar că era multicolor!

Mara Pandele: Ştiam că o să câştigăm, pentru că am văzut că a dispărut proiectul de pe scări! Şi m-am gândit că l-a păstrat juriul. E bine că s-au trimis proiectele mai departe, ca să vadă nişte copii ce au realizat alţi copii. Prima oară am greşit, dar apoi am făcut corect. Sofia a adus dopurile, iar eu cartonul. Am pus apoi iarbă şi antene.

Netty Bălan: Mi s-a părut super! Nu ştiam că vom câştiga, nu mă aşteptam să-l facem din dopuri, ci din alte materiale, hârtii. Cred că dopurile au fost secretul cu care am câştigat. Eu am întârziat în ziua aceea puţin şi i-am căutat peste tot, nu ştiam cum să ajung mai repede la concurs. Cel mai mult mi-a plăcut la concurs că toţi au făcut ceva frumos, mai ales fetele, care au idei foarte bune. Mai ales Dariei, căreia i-a venit ideea să facă o vază de trandafiri, sau Amira şi Maria care s-au gândit să facă păpuşa. Eu îi apreciez şi pe ceilalţi, pentru că cel mai important este să ne distrăm.

Echipa Fete vs. Băieți (categoria mică, cls. Pregătitoare Omega, Premiul pentru cele mai complexe materiale)

Amira Mazilu: Maria a fost cu ideea şi ne-am gândit să facem o păpuşă pentru secţiunea cadouri. Mi-a plăcut foarte mult concursul, pentru că niciodată nu am mai reciclat ceva şi acum ştiu cum să o fac.

Maria Băloiu: Eu ştiu că mulţi copiii amărâţi nu au păpuşi, mulţi sunt singuri şi m-am gândit să le facem un cadou, o păpuşă cu care să vorbească şi să se joace. M-am gândit de la început că aceste lucruri vor pleca mai departe la ei. Toţi copiii au lucrat, s-au luptat cu scotch-ul să lipească, toată lumea a luat de la noi, pentru că am adus o pungă mare cu foarte multe materiale.

DIN ŞCOALĂ“F

roze

n” -

Ana-

Cat

erin

a C

iuşc

ă, c

ls. a

IV-a

om

ega

3

Radu Rotta: Mă simt bine că am făcut parte din echipă. Eu chiar am combinat două idei – o balerină şi o prinţesă. Păpuşa pe care am făcut-o era o prinţesă-balerină. Concursul a fost bun pentru că toată lumea a lucrat şi nu a stat să se plictisească şi să nu facă nimic. Au fost provocări de multe ori, prima mai grea, a doua uşoară. Mi-au mai rămas materiale şi mă gândesc să-mi construiesc un robot mare cu ele. Eu am adus cele mai multe materiale din toată clasa, pentru că am o casă mare şi am foarte multe lucruri, nu irosesc nimic!

Echipa Arheologic (categoria mare, cls. a III-a Alfa, Premiul pentru cea mai eficientă echipă)

Sofia Nicolaescu: Mi s-a părut distractiv, s-a pus chiar multă creativitate la încercare. Paulian și Matei au venit cu ideea, mai întâi am vrut să facem o pușculiță cu cap de dinozaur și Matei a vrut, până la urmă, un purcel. În toți cei trei anii am fost alături de ei în concurs, ne-am obișnuit să fim o echipă. Anul acesta, l-am luat în echipă și pe Radu. Ne înțelegem deja din semne.

Matei Culcea: Mi-a plăcut că am lucrat în echipă. Cred că mă descurc mai bine în echipă decât individual, pentru că ne împărţim sarcinile, se termină mai repede şi ne iese mai bine. Fiecare a contribuit la aproape tot ceea ce trebuia făcut: am lipit, am tăiat, am decupat, am pus materialele pe cutii, am desenat. Mi se pare foarte tare că am luat un premiu, mai ales că am câştigat şi acum doi ani.

Paulian Oprescu: Concursul a fost frumos, pentru că am reciclat nişte materiale pe care nu le-am mai fi putut folosi la nimic altceva. Matei a adus cele mai multe materiale şi eu am avut ideea. Concursul mă ajută să fiu creativ şi mă gândesc să particip şi la anul.

Radu Avram: Concursul a fost destul de simplu, la început nici măcar nu reuşeam să ne putem de acord, să ne hotărâm ce facem. Noi voiam dinozaur, Paulian voia o puşculiţă în formă de porc. Mie mi-a venit o idee din Minecraft şi Paulian a desenat-o şi arăta, pe urmă, ca un porc Minecraft cu cască! Nu mi s-a părut greu că am avut nişte limite, am vrut doar să facem o puşculiţă în care să încapă cât mai mulţi bani!

Echipa Perfection (categoria mare, cls. a VI-a, Premiul pentru cea mai originală idee)Ioan Scripcariu: Prima dată ne-am gândit să facem o casă, dar ne-am dat seama că nu avem destul de mult timp și apoi ne-am redirecționat spre o pasăre, ni s-a părut mai interesant. Am folosit carton pe care am făcut suportul și penele din doze de cola pe care le-am decupat. Concursul

a fost interesant, pentru că am folosit materiale bune și trebuie să vii cu o idee originală și să-ți iasă.

Luca Anghelache: Mi-a plăcut mai mult ca anul trecut, pentru că mi s-a părut mai interesantă, mai creativă ideea pe care am avut-o. Ioan a fost cu ideea, eu am pictat, am decupat şi am asamblat. Am adus cu toţii materiale. Sincer, nu mă aşteptam să câştig, a fost o surpriză. Mi se părea că proiectul este ceva foarte banal, dar s-a dovedit a fi ceva tare!

Constantin Oprescu: A fost interesant, chiar dacă nu am avut prea multe idei, am reuşit totuşi să venim cu ceva original. La început, am vrut să facem macheta unei case, dar Ioan a adus materialele şi am ajuns la concluzia că trebuie să facem altceva. Cred că toată lumea a lucrat destul de bine, dar nu aşa de bine ca noi! Am avut imaginaţie şi am reuşit să ne descurcăm, chiar dacă am plecat de la altă idee.

Echipa Molesters (categoria mare, cls. a IV-a Omega, Premiul pentru cele mai complexe materiale)

Alex Umbreș: Mi-a plăcut mai mult concursul decât celelalte ediţii, pentru că am avut nişte limite, nişte reguli clare şi asta ne-a ajutat. Nu a trebuit să mai venim cu lucruri imense de-acasă. Cred că unii concurenţi au fost eliminaţi pentru că nu au ţinut cont de asta. Am aşteptam mult ziua concursului, pentru că am auzit că se dau nişte premii şi am fost nerăbdător. Din câte am văzut la această ediţie, se poate lucra cu copii din alte clase şi am plănuit, deja, pentru la anul, cu un prieten din Alfa, să facem o echipă!

Andrei Oprișan: Ne-am distrat, am colaborat ca o echipă şi asta a fost bine. Eu am gândit proiectul şi toată lumea l-a aprobat. Nu am mai participat până acum la un concurs de reciclare şi mi se pare o idee bună, pentru că, uneori, materialele trebuie reciclate şi aceasta este o modalitate de a le folosi în continuare.

Andrei Blaer: Este interesant să reciclezi anumite lucruri şi să faci ceva mai frumos cu ele. Am aşteptat concursul cu nerăbdare dar eram şi speriat, pentru că mă gândeam că celelalte echipe sunt foarte puternice. Eu cred, însă, că am făcut echipă bună cu băieţii.

DIN ŞCOALĂ

“Măş

ti” -

Ada

Flor

ea, c

lasa

a II

I-a

alfa

4

Mai mulţi copii din şcoala noastră, de la clase mai mici sau mai mari, au fost încurajaţi de profesoara lor de Travel around UK, Ruxandra Epure, să scrie câte o poveste despre Pământ şi despre cum putem să ajutăm şi să îngrijim planeta. O parte dintre ele au fost publicate într-unul din numerele trecute ale revistei noastre. Poveştile au fost, mai apoi, trimise în Marea Britanie, pentru jurizare, la un concurs internaţional de eseuri. Ne-am bucurat să aflăm că printre finalişti se află trei eleve de la AVENOR College: Catinca Romcea (cls. a IV-a), Iris Faţi (cls. a V-a) şi Nectaria Alexa (cls. a II-a). Felicitări!

Finalist în UK!de Catinca Romcea, cls. a IV-a Omega

La început, profesoara mea, Ruxandra, ne-a anunţat că o să participăm la International Schools Essay Competition and Debate, susţinut de The Living Rainforest, organizaţie britanică, ce se ocupă cu problemele mediului. Aşa că m-am apucat de treabă! În textul meu era vorba despre un gândăcel, care ne povesteşte ce vede el prin împrejurimi, iar, într-o zi, are un vis despre planeta noastră care plânge şi gândăcelul îi oferă ajutorul. Mi-a venit aceasta ideea de la faptul că ştiu că gândăceii văd totul de jos şi am vrut să spun

cum arată lumea prin ochii altcuiva decât prin ochii unui om. Faptul că am ajuns într-un concurs internaţional de eseuri înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales că au fost peste 1000 de copii înscrişi la concurs, din toată lumea. Eu am ajuns în finală, printre primii patruzeci! Atunci când am aflat vestea cea mare, m-am simţit foarte fericită şi satisfăcută. Sinceră să fiu, nu credeam că pot ajunge chiar aşa departe cu acest text, dar se pare că am avut succes şi mă bucur pentru asta! O să continui să scriu, cu siguranţă!

Three Avenor College students recognised in International

Schools Essay Competition! press release, from The Trust for Sustainable Living, UK

The Trust for Sustainable Living, based in the UK, is delighted to announce that three students of the Avenor College in Romania have been recognised in the Trust for Sustainable Living 2014 International Schools Essay Competition. Catinca Romcea has been named as a Finalist, whilst Iris Faţi and Nectaria Alexa have received an Honourable Mention. Students participating in the competition were invited to write an essay outlining what ‘sustainable living’ meant to them, and the steps they believe their respective country should be taking in order to achieve it.

All three of the students has been invited to receive their certificates at the International Schools Debate and Awards Ceremony, at which the overall winner of the competition will be announced, alongside the 1st, 2nd and 3rd place winners for the Primary (ages 7-11) and Secondary (ages 11-17) categories. Karl Hansen, Director at The Living Rainforest (Trust for Sustainable Living), said:

“As organiser and one of judges for the International Schools Essay Competition & Debate, I would like to thank all of the students who entered. This year, we received more than a thousand essays from students in over 70 countries around the world, a great many of which contained a huge array of imaginative ideas for sustainable living, in addition to being of excellent quality and composition. The Trust for Sustainable Living’s 2014 International Schools Essay Competition & Debate has a very strong international perspective which gives students the

opportunity to work with some of the best young minds around, drawing inspiration from others, sharing knowledge and fostering cooperation. We therefore very much hope to see Catinca, Iris and Nectaria participating in our International Schools Debate which will take place in the United Kingdom in July.”

Voluntari pentru copiiproiect coordonat de

Ruxandra Epure, prof. Religiile lumii

De Ziua Internaţională a Cărţii pentru copii (2 aprilie), elevii clasei a V-a s-au gândit să facă o bucurie unora

de vârsta lor, care nu au aceleaşi posibilităţi de a-şi însuşi tainele scrisului şi ale cititului, sau de a intra în lumea fantastică a poveştilor, a minunilor lumii şi a legendelor fabuloase. Aşadar, copiii de la AVENOR College s-au înarmat cu ce-au considerat mai interesant şi mai colorat. Au mers în centrul Salvaţi Copiii din Pajura şi au dăruit cărţi, caiete şi manuale, p o v e s t i n d u - l e celor de acolo despre fiecare în parte şi încercând să lege prietenii. La final, cei opt voluntari şi-au exprimat cu multă sinceritate sentimentele şi impresiile, realizând un material video despre acţiunea lor, pe care l-au prezentat tuturor colegilor de gimnaziu, în cadrul Assembly-ului de pe 11 aprilie, a cărui temă a fost Voluntariatul.Concluzia? Iată la ce s-au gândit copiii noștri: „Suntem norocoşi că avem tot ceea ce avem!” (Mirela Mucenic, Alexia Ioan); „AVENOR este o super şcoală!” (Robert Stroe); „Voluntariatul este frumos! Îţi dă un sentiment de bine... Mă simt fericit că le-am oferit copiilor aceia ceva ce ei nu aveau...” (Vlad Muntean).

ACTUALITATEA

5

Doiniţa Ţânţăreanu – Miracolul de sub umbrelă...Era odată o umbrelă. Iar umbrela a fost luată de vânt. O doamnă a găsit-o, dar umbrela era supărată. Apoi a venit din nou vântul şi a suflat peste ea şi umbrela a fost dusă de vânt, până în pragul casei. A fost apoi fericită că s-a întors acasă la stăpânii ei adevăraţi. Şi au trăit cu toţii fericiţi, până la adânci bătrâneţi.

Alexandra Pop – Miracolul din felinar...

Era odată un licurici. Casa lui era într-un felinar. Într-o zi, licuriciul a plecat la plimbare. În acest timp, un alt licurici i-a luat casa. Când licuriciul s-a întors, a văzut că nu mai avea casa lui. Şi l-a rugat pe licurici să-i dea casa înapoi. Acesta nu a vrut. Atunci licurici-ul a plecat să-şi caute o altă casă. Pe drum, a întâlnit un fluture, care l-a întrebat de ce e trist. Licuriciul i-a povestit întâmplarea. „Nu trebuie să fii trist, trebuie doar să-ţi cauţi o altă casă. Uite, eu te voi însoţi”. Şi a plecat licuriciul cu fluturele să caute o casă. Au mers şi au dat de o muscă. Musca a întrebat de ce e trist. „Pentru că un licurici mi-a luat casa”. „Nu trebuie să fii trist, trebuie să-ţi cauţi o altă casă. Te însoţesc şi eu”. Şi au plecat toţi trei, până când au văzut un alt felinat gol şi licuriciul şi-a făcut o casă în el.

Daria Manta – Miracolul din tablou...A fost odată ca niciodată o fetiţă care îşi dorea de multă vreme un tablou. Într-o zi, când era chiar ziua ei, a primit un cadou. Era tabloul pe care şi-l dorea de mult timp. Ea l-a pus pe perete, în camera ei, lângă fereastră. În tablou era pictată o zână a florilor. Noaptea, când fetiţa dormea, zâna ieşea din tablou şi o trezea. Apoi o lua cu ea pe geam, în zbor, şi ajungea într-o ţară de dul-ciuri, unde totul era făcut numai din zahăr. În fiecare noapte, fetiţa a călătorit în ţara dulciurilor, cu zâna din tablou.

Smaranda Miron Tincă – Miracolul din iarbă...Era odată ca niciodată un minion pe nume Lucy. Era minionul unui om de ştiinţă. Într-o zi, stăpânul ei, Gru, a pedepsit-o să nu mai intre zece minute în laborator. Lucy a ieşit afară şi s-a plimbat prin grădină. Iarba era foarte strălucitoare şi florile miroseau peste tot. Apoi, şi-a amintit că în ziua aceea era Paştele. Şi a strigat cât a putut de tare: „Super, azi e Paştele!!” Din laborator au început să se audă mai multe voci. Într-o clipă, curtea a fost plină, pentru că toţi minionii din laborator au ieşit în iarbă. Toţi aveau un ou în mână şi au început să ţopăie, strigând că e o zi super. Lucy era fericită. Drept cadou, a primit de la un minion o banană.

Alessia Tofan – Miracolul din cutiuţa muzicală...A fost odată ca niciodată o cutiuţă muzicală care era magică. Într-una din zile, s-a trezit la viaţă şi a început să cânte. Dar păpuşa din cutie, a vrut să iasă afară. Şi, aşa cum şi-a propus, a şi făcut. S-a tot bălăngănit, până a căzut pe jos. Cutiuţa nu a mai cântat. Mai târziu, o fetiţă a văzut ce s-a întâmplat cu păpuşa, a luat cutiuţa şi a lipit-o. După aceea, cutiuţa a fost fericită din nou, ca mai înainte şi a început să cânte.

Iarina Mazilu – Miracolul din pian...Odată, în casa mea, cântam la pian. Şi în timp ce cântam, am auzit ceva. Am mai cântat puţin şi, din mâini, mi-au sărit câteva clape. Am încercat să le pun înapoi. Le-am pus înapoi, dar, când am cântat la clapele care erau descompuse, cântecul suna chiar foarte diferit. M-am gândit oare cum pot să repar clapele. Şi mi-am dat seama că pianul e prea mare ca să îl duc la reparat, fără să observe mama şi tata. Aşa că m-am apucat şi am reparat cla-pele singură. Pianul, mai târziu, a cântat foarte frumos.

Maria Buligoanea – Miracolul din bucătărie...

Odată, în bucătărie, s-a întâmplat un miracol. Abia venisem de la şcoală. Am auzit ceva şi am intrat curioasă. În bucătăria mea era un paradis! Vată pe băţ, îngheţată pe băţ, toate dulciurile din lume! Şi nu era un vis! Mama mi-a zis că putem, în fiecare zi, să facem un paradis în bucătărie. Eram cel mai fericit copil din lume! Când am ieşit afară, totul a fost din dulciuri...

Cătălina Ilie – Miracolul din aripile fluturelui...

A fost odată un fluture foarte frumos, pe nume Lizi, care avea un tată care nu o lăsa să facă ce vrea. La miezul nopţii, Lizi s-a furişat din casă şi tatăl ei nu a prins-o. Atunci s-a întâmplat un miracol. Noaptea, a venit o zână cowboy care avea nişte vaci tare năzdrăvane. S-au dus împreună la masă şi acolo s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Servitorul a spus aşa: „Avem praf magic la micul dejun”. Lizi a gustat din praful magic şi, în mod neaşteptat, a început să zboare. S-a ridicat în cer, unde a întâlnit-o pe zâna cowboy. „Zână cowboy, ce faci aici?” „Am venit să vorbesc cu tatăl tău.” A doua noapte, Lizi iar s-a furişat afară. De data asta, tatăl a prins-o. „Tată, mi se întâmplă ceva ciudat!” „Ce?” „Noaptea mi se întâmplă miracole.” „Oare, de ce? Trebuie să aflăm”. Şi au aflat că zâna cowboy fărea miracole, pentru că, în copilărie, toată lumea se purtase urât cu ea. Zâna cowboy se răzbuna. Lizi şi tatăl ei au rugat-o pe zână să nu se mai răzbune pe ei, după care au trăit fericiţi, până la adânci bătrâneţi.

Irina Şerbănescu – Miracolul din ghiveciul cu flori...

Se zice că ghiveciul era magic. Floarea din el îşi schimba seara culoarea petalelor. Toată odaia era magică. Oamenii vroiau să vadă floarea, dar ea nu putea fi văzută. Nimeni nu putea vedea ce se întâmplă, pentru că ghiveciul era magic. Într-o zi, fetiţa a scos floarea din ghiveci şi a pus-o în alt ghiveci. De atunci, floarea nu şi-a mai schimbat culoarea. Dar în ghiveci, florile care au fost puse au început să-şi schimbe culoarea petalelor. Pentru că ghiveciul era magic.

PAGINA CLASELOR I ALFA ŞI OMEGA“L

a pa

tinoa

r” -

Ana-

Cat

erin

a C

iuşc

ă, c

lasa

a IV

-a o

meg

a

“Pat

inaj

” - T

udor

Seg

ărce

anu,

cla

sa a

IV-a

om

ega

“La patinoar” - Petra Valmar, clasa a IV-a omega

6

Studierea unei limbi străine constituie un atu. Cunoaşterea uneia sau a mai multor limbi poate avea mai multe avantaje pentru dezvoltarea personală, dar totodată şi pentru o carieră de succes. Avantajele studierii unei limbi străine sunt multiple:

• Dezvoltarea inteligenţeiCunoaşterea unei limbi străine te va ajuta să îţi extinzi orizontul

cultural. Vocabularul tău se măreşte pe măsură ce înveţi tot mai bine o limbă nouă, creierul tău fiind stimulat în permanenţă. Nu în ultimul rând, studiul unei limbi străine îţi îmbunătăţeşte şi me-moria!

• Îmbunătăţirea limbii nativePare uimitor, dar, totuşi, adevărat! Stăpânirea unei limbi străine

duce şi la îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere a limbii native. Orice limbă străină se învaţă prin metoda comparaţiei cu limba nativă (mai ales ca reguli de gramatică).

• Călătorii în întreaga lumeCunoaşterea unei limbi străine te va ajuta să te descurci excelent într-o ţară străină. Odată ce

studiezi o limbă nouă, ar fi de dorit să cunoşti şi obiceiurile şi tradiţile ţării respective, întrucât aceasta te poate ajuta să te integrezi mai uşor.

• Schimb de idei şi experienţăPrin intermediul reţelelor de socializare şi al tehnologiilor moderne, o limbă străină îţi poate

aduce în lista ta de prieteni şi alţi amici din alte ţări, cu care poţi să comunici. Comunicarea în altă limbă şi cu oameni străini duce la dezvoltarea ideilor şi a aspiraţiilor personale.

Clubul de limbă francezăanchetă realizată de Caterina Ciuşcă,

Natalia Dan şi Catinca Romcea

Ce se întâmplă la Clubul de franceză?Dumitru Toma (prof. Franceză): Se întâmplă, deseori, ca unii

elevi să fie interesaţi şi să înveţe lucruri, iar alţii să nu participe. Însă, de cele mai multe ori, eu cred că atmosfera este una constructivă, de lucru. Cât de repede se poate învăţa o limbă străină?

D.T.: În 24 de ore! Glumeam! Cam în 24 de ani... Poate mai repede, sigur că da! Depinde pentru cine. Contează foarte mult motivaţia. Dacă îţi doreşti foarte mult asta, o poţi face mult mai repede, poate chiar şi într-un an.La ce-i ajută pe copii să înveţe cât mai multe limbi străine?

D.T.: În primul rând, dacă ajung să cunoască foarte bine o limbă străină, vor învăţa mult mai uşor o altă limbă străină din aceeaşi familie şi vor înţelege mai bine lumea din jurul lor. Primul argument ar fi că se pot înţelege cu vorbitorii limbii respective, pentru că astăzi toată lumea călătoreşte. Şi, dacă ajung într-o zonă în care se vorbeşte o limbă pe care ei o ştiu, se descurcă mult mai uşor.

Vizitarea unei ţări în care se vorbeşte această limbă poate fi de folos celor care o învaţă?

D.T.: Poate fi de folos, cu condiţia să nu ne intereseze doar monumentele, ci să fim cât mai mult în preajma unor locuitori, a unor oameni autohtoni, să intrăm în contact cu ei. Dacă suntem prieteni cu cineva care vorbeşte limba noastră, ne este mult mai greu să înţelegem lim-ba ţării pe care o vizităm.

De ce vă place limba franceză?D.T.: Nu-mi place pentru că are acel „r” inconfundabil, îmi place pentru că este o limbă

foarte bogată. Cunoscând-o de mult timp, mi-am dat seama care îi sunt nuanţele şi parfumul ei deosebit, de limbă poetică, vie, până la urmă. Cred că asta îmi place cel mai mult.

Theodor Nicolae (IVA): „J’ai choisi le club français, parce que c’est un langue parlée dans de nombreux pays et parce que c’est facile. Et aussi je veux jouer au football en France!”

Toma Buhoci (IVA): „Je suis ici parce que j’aime l’accent français”.Alex Umbreş (IVO): „Je n’aime pas français, mais ma mère m’a obligé”.Luca Spermezan (IVO): „Je n’aime pas l’espagnol”.Alex Degeratu (IVA): J’ai choisi le club français parce que je veux aller a apprendre à cui-

siner en France”.Catinca Romcea (IVO): „J’ai l’mpression que c’est une langue élégante et belle”.Caterina Ciuşcă (IVO): „J’aime cette langue et je pense que cela va m’aider quand je

serai grande. Au club de français, j’aime que nous apprenons à travers des jeux”.

Natalia Dan (IVO): „J’aime la sonorité et je veux visiter la France”.

Sebi Niculae (IVA): „C’est plus facile que l’espagnol”.

Clubul de limbă spaniolăanchetă realizată de Tania Vîju, Petra Valmar şi Sara Muşetescu

Ce se întâmplă la Clubul de spaniolă?Anda Duţă (prof. Spaniolă): Ne familiarizăm

cu limba, învăţăm vocabularul de bază, reguli de gramatică ce ne ajută să purtăm conversaţii la nivel de începător, să apropiem de melodicitatea limbii şi de stilul latin.Cât de repede se poate învăţa o limbă străină?

A.D.: Depinde de fiecare, de interesul şi devotamentul fiecăruia. În general, probabil că într-un an de zile reuşim să învăţăm suficient cât să purtăm o conversaţie. Contează nu doar studiul individual, ci şi experienţele în afara clasei. De exemplu să cunoşti persoane care vorbesc acea limbă, să citeşti, să-ţi faci prieteni, să asculţi muzică.La ce-i ajută pe copii să înveţe cât mai multe limbi străine?

A.D.: Îi ajută să se descopere pe ei înşişi şi o limbă străină este o deschidere către multe oportunităţi. Cum spuneam mai devreme, poţi să îţi faci prieteni, poţi să vizitezi locuri, poţi să citeşti despre lucruri care te interesează şi nu ai nevoie de ajutorul nimănui pentru asta.Vizitarea unei ţări în care se vorbeşte această limbă poate fi de folos celor care o învaţă?

A.D.: Absolut. Ar fi şi păcat să nu vizitezi ţara în care se vorbeşte limba pe care o studiezi, pentru că, altfel, nu văd rostul învăţării ei.De ce vă place limba spaniolă?

A.D.: Îmi place foarte mult cum sună, o simt aproape de suflet şi îmi transmite o energie pozitivă.

Petra Valmar, Sara Muşetescu, Tania Vîju (IVO), Iris Faţi (V): „El español me parece fácil. Es muy útil hablar el español. Me gusta porque suena muy bonito. Me gusta mi profesora y me divierto aprendiendo español. Mi profesora sabe como hacernos interesados en este idioma interesante”.

DIN ŞCOALĂ

7

Şcoala de vis

Cum arată în viziunea ta o şcoală minunată? O întrebare deloc uşoară din partea doamnei învăţătoare Delia Raţ, la care a răspuns, cu mult farmec, clasa a II-a Omega.

„N-am visat niciodată o şcoală. Dar m-am trezit, într-o zi, într-o şcoală de vis. Avea clase mari, frumoase, luminoase. Am cunoscut în ea o mulţime de copii, dintre care mi-am făcut şi câţiva prieteni. Am cunoscut-o pe doamna învăţătoare, care era frumoasă şi bună, de parcă ar fi fost Albă ca Zăpada printre cei şapte pitici. Am descoperit atât de multe lucruri noi la această şcoală de vis: că la fiecare sută de zile de şcoală sărbătorim cu un mare tort, că atunci când faci un lucru bun primeşti o faţă zâmbitoare, că atunci când nu-ţi place spanacul, poţi să alegi celălalt fel, că cele mai multe feţe zâmbitoare le primeşte căsuţa din care tocmai ai plecat.”(Oteea Năstase)

„Şcoala visurilor mele nu este cu mult diferită faţă de şcoala la care învăţ. Îmi doresc să port o uniformă în culori vii: fustă turcoaz, cămaşă albă şi sacou siclam. Programul zilnic aş vrea să fie mai scurt şi cu pauzele mai lungi. Muzica de la radioul şcolii aş vrea să fie mai veselă şi să putem şi noi elevii, pe rând, să vorbim la microfon. La şcoala visurilor mele profesorii sunt mult mai apropiaţi de elevi şi orele sunt mult mai atractive, mai interesante. Îmi doresc să stau în bancă lângă prietena mea cea mai bună. La şcoala visurilor mele este mult optimism şi bună dispoziţie.” (Sara Chirivilă)

„În şcoala mea este cinema şi se numeşte Şcoala de Vis. Acolo înveţi, părinţii au serviciul tot în şcoală, fiecare în biroul lui, fraţii noştri au grădiniţa înăuntru, doamna noastră învăţătoare predă la toate clasele până când iese la pensie, avem în fiecare lună sau săptămână un spectacol, avem fiecare ascunzătoarea lui proprie şi plouă cu bani.” (Ariana Pop)

„Şcoala visurilor mele are formă de cerc. De ea atârnă multe liane şi sunt agăţate multe plante şi frunze. Aceasta se numeşte Şcoala Wildlife. În ea se învaţă foarte multe lucruri despre natură, animale şi sălbăticie. La această şcoală se fac şi foarte multe experimente cu animale. Şcoala Wildlife conţine şi o minigrădină zoologică, unde putem să analizăm, să testăm, să ne jucăm şi, în acelaşi timp, să învăţăm despre animale şi plante de multe feluri de specii.” (Sânziana Constantinescu)

„A fost odată o şcoală doar cu copii. Ei nu aveau profesori, aşa că fiecare copil preda o oră. Şi, dacă un copil avea fraţi mai mari, veneau şi ei să predea ore. Şi se distrau, dar nu învăţau aproape nimic.” (Victoria Stroe)

„În şcoala asta nu există multe reguli, iar, în ore, profesorii fac jocuri cu copiii. Pauzele sunt de o oră, iar la masă mergem la pizzerie şi comandăm ce vrem. Autobuzele şcolare au formă de hotdog, clădirea şcolii are formă de stilou, iar în curte este un elicopter. În fiecare zi, în curte este aşezată o casă a suprizelor. Soneria se poate activa apăsând un buton de pe bancă.” (Vlad Pagnejer)

„Şcoala aceasta are o piscină, ca să pot înota, o grădină cu multe animale şi flori pe care să le îngrijim, o curte uriaşă cu un mini parc şi un tobogan cu apă, o cameră cu jocuri video, unde să ne uităm în pauze, o scară rulantă. Avem clase foarte mari, cu table uriaşe şi un montagne-rousse. Aş vrea să existe şcoala asta!” (Luca Păiuş)

Top 10 Radio AVENOR

1. Dernière Danse – Indila2. Can’t remember to forget you

– Shakira & Rihanna3. Tonight – John Legend 4. Half a Heart – One Direction5. Stupid Love – Jason Derulo6. Neon Lights – Demi Lovato7. Timber – Pitbull feat. Kesha8. She Looks So Perfect – 5 Seconds of Summer9. Computerized – Daft Punk feat. Jay-Z

10. I see fire – Ed Sheeran (Kygo Remix)

MICI CURIOZITĂŢIEric Zamfirescu, din clasa a IV-a Alfa, o întreabă

pe profesoara de Fizică, Manuela Nae, „Care a fost cel mai amuzant experiment pe care l-aţi făcut vreodată?”

Cel mai amuzant ex-periment a fost făcut la mine în bucătărie, împreună cu băieţelul meu, care vroia să afle la ora unsprezece noaptea ce se întâmplă dacă las un vas cu apă să fiarbă până dispare toată apa din vas.

Radu Rotta, din clasa Pregătitoare Omega, o întreabă pe învăţătoarea lui, Geta Arsene, „Vă mai amintiţi cum era prima promoţie de elevi?”

Da, îmi amintesc, erau 11 copii, şase fete şi cinci băieţi, frumoşi, erau clasa I. Eu eram mică, mică, aveam 18 ani şi foarte multe emoţii, pentru că

părinţii nu prea aveau încredere în mine, credeau că nu am experienţă. Dar m-am descurcat de minune!

În ziua de Paştide Nectaria Alexa,

cls. a II-a Alfa

În ziua de Paşti,Toţi copiii se îmbracăÎntr-o haină fermecată.

În inima lui Dumnezeu,Eu în inima Lui,

Pun un ou roşu ca sângele Lui.Dumnezeu cel milostivScoate orice din naiviŞi repară tot ce vrei,

Ca să te bucuri cum vrei.

Spovedania ţi-o spuiLa preotul cel dintâi,

Pe care îl găseştiPe ramura pe care o socoteşti.

Biserica pe care tu o îndrăgeşti,Şi pe care o înmulţeşti

Cu cineva pe care tu îl îndrăgeşti.

JOC

8

Minunile lumiiCaterina Ciuşcă (cls. a IV-a) : Mi bemol, sol,

fa … așa începe Studiul de Heller, la care lucrez pentru concursul de pian. Visul meu este să ajung la cea mai frumoasă clipă, aceea de la sfârșitul recitalului. Am început de la prima notă și am ajuns să cânt această piesă elegant și frumos. Mai este o săptămână pana la concursul “Friends of the Piano”. Mă simt fericită și împlinită deoarece voi ajunge să cânt pentru inima oamenilor. Mâine va fi ziua cea mare. Sunt cu prietenele acasă. Cântăm. Ne ascultăm una pe alta. A sosit ziua mult așteptată! Sunt aproape de clipa BUCURIEI. Am ajuns acolo, intru în sală și văd mulțimea copiilor și a părinților. Mă simt extraordinar. Sunt a noua, acum cântă al cincilea. Am emoții, dar sunt sigură că ma voi simți bine. Este rândul meu, m-am ridicat de pe scaun și mă îndrept către pian… Îmi fac reverența și mă așez

pe scaun. Înainte să cânt, îmi fac un “Cerc Zen” în minte și cred în mine.Am terminat prima piesă, mi-a ieșit foarte bine, acum mă pregătesc să o interpretez pe a doua, sunt emoționată, dar în același timp, bucuroasă. Do, mi bemol, do. Ultima notă îmi aduce clipa. Asta e clipa cea mai intensă. Este clipa pentru care m-am pregătit atât… ESTE O MINUNE!

Petra Valmar (IV Omega): Eu sunt o minune din întreaga lume. Mama este minunea care m-a crescut şi care mă va creşte. Minunea mai este şi atunci când sunt cu familia mea. Minunea mai este şi atunci când râd şi mă distrez. O minune este şi jurnalul meu, pentru că acolo eu mi-am creat sentimentele şi lumea mea. Cele mai importante minuni ale mele sunt familia mea şi prietenii mei. În inima mea sunt familia, râsetele, distracţia, sentimentele şi prietenii.

Sara Muşetescu (IV Omega): O să vă spun despre minunile mele:

1. Călăria: este cel mai fantastic şi mai relaxant sport din lume, uneori simt nevoia să îl practic, mai ales că şi celorlalţi le place (nu că ar conta!). Mă linişteşte şi mă face să uit de tot.

2. Pictura: mă ajută să îmi exprim sentimentele.

3. Dansul: mă ajută să îmi revin după ce m-am supărat (poate o să mă vedeţi dansând).

4. Prietenii: ei mă ajută cu orice, oriunde. Pentru mine, cel mai frumos dar din lume este prietenia. Dacă ai un prieten adevărat, el te va ajuta să treci peste orice. Prietenia nu se câştigă sau fură! Ea vine la tine! Trebuie doar să îţi doreşti!

5. Pianul: mă ajută să îmi amintesc de unde am plecat.

6. Animalele: când nu am cu cine să vorbesc, ele sunt lângă mine!

7. Mama: pentru că ea mă consolează! Este o minune că am o familie aşa de iubitoare.

Andrei Oprişan (cls. IV Omega): Eu sunt o minune pentru părinţii mei. Mă simt bine când sunt cu prietenii mei. Pentu mine, chiar eu sunt o minune!

Natalia Dan (cls. IV Omega): Ştie cineva, oare, care sunt minunile din grădina noastră când lipsim de acasă? Eu sunt aici să vă spun. Iarba cea verde, se aranjează cu puţină pudră, e frumoasă, aşa crede. Gândăceii se joacă cu ciulinii, dar fără să se înţepe. Piersicile au concurs de zbor, arbitrul fiind un cocor. Alunele şi nucile se ceartă, în timp ce pepenele mănâncă o tartă. Căpşunica... Uite! Se împrieteneşte cu Cireşica! Prinţesa Lămâiţa se întrece cu gărgăriţa Riţa. Fraţii Portocală se pregătesc pentru gală. Melcuţa, un melc, scrie o poveste. Lică, un licurici, desenează doi arici. Libelulele sunt gata... De armată! Furnicuţele, un, doi, un, doi, înainte la război! Mica omiduţă creşte, şi ea, o plăntuţă. Bâza şi cu Bâzu, gătesc, un tort regesc. Pânzel, ţese de zor, un castel. Lili floricica, îşi aranjează petalele. Bufniţa se înţelege de minune cu cârtiţa. Pomii

fructiferi ascultă muzica a doi greieri. Ciupercile cu picior şi pălărie se înscriu la călărie. Îmbobocitele frunze, se gândesc cam cum să fie tunse la frizeria din grădină. V-am povestit pe scurt, pentru că acum nu mai am la creion mină. Şi, ca să închei, cam aşa stau lucrurile în grădină. J

Tania Vîju (cls. IV Omega): Minunea în viaţă este dragostea pe care ţi-o dăruieşte cineva cu inimă. Sunt animalele de companie care te ling şi te îndrăgesc. Sunt prietenii care te vor ajuta în viaţă. Minunea pentru mine mai este şi natura, pentru că, dacă sunt supărată, mă duc pe o pajişte şi fluturii sau păpădiile mă ajută să mă liniştesc.

Alex Umbreş (cls. IV Omega): Este o minune faptul că părinţii mei nu m-au adoptat şi nu m-am născut în altă ţară. România este ţara mea preferată şi, oricum, dacă m-aş naşte ca american sau canadian, tot România va fi ţara mea preferată.

Catinca Romcea (cls. IV Omega): Pentru mine, tot ce mi s-a întâmplat bun până acum este o minune. Ca de exemplu: prietenia pe care mi-o oferă colegii; iubirea familiei; atunci când mi-am primit câinele; faptul că mă descurc bine la şcoală; faptul că am profesori buni; că mă pot juca mereu; că am imaginaţie; că am cunoscut-o pe cea mai bună prietenă a mea; că am o cea mai bună prietenă.

LITERATURĂ“V

aza

cu fl

ori”

- Lu

ka J

anss

ens,

clas

a a

III-

a om

ega

“Vaz

a cu

flor

i” -

Nic

hola

s Mas

trin

i, cl

asa

a II

I-a

delta

“Vaz

a cu

flor

i” -

Tani

a Vi

ju, c

lasa

a IV

-a o

meg

a“V

aza

cu fl

ori”

- Şe

rban

Ilie

, cla

sa a

III-

a de

lta

9

nici astăzi, nu a fost explorată în totalitate. Printre minunile faunei și florei se numără vidrele gigantice, nuferi uriași, tapiri, tucani, plante carnivore, păsări colibri minuscule cât o muscă, șobolani uriași, papagali indigo, pești pirania, jaguari, orhidee și cele mai veninoase broaște de pe Terra: broaștele săgeată.

Insula Socotra - Yemen, Oceanul Indian“Insula extraterestră” cum i se mai spune,

Socotra se află în Oceanul Indian. Socotra este un

muzeu în aer liber al speciilor dispărute. Cea mai renumită este copacul “Sângele dragonului”, a cărui sevă este de culoare roșie și se prelinge din scoarța sa. În Antichitate, această sevă era folosită la curățarea și dezinfectarea rănilor adânci. De aici, europenii au preluat legenda conform căreia, dacă pui pe răni “sânge de dragon”, te vei face sănătos și vei avea puteri supranaturale.

Izvoarele Pamukkale- TurciaTerasele Pamukkale, de un alb imaculat, sunt

rezultatul activității numeroaselor izvoare vulcanice

fierbinți, care ies la suprafață. Apa izvoarelor este bogată în calcar și minerale, iar atunci când se răcește, îmbracă totul într-un strat alb strălucitor. Orice obiect căzut în apă este îmbrăcat într-un strat de calcar în doar câteva zile. În mii de ani, straturile de calcar s-au tot adunat și au format zidurile și terasele Pamukkale.

ŞTIINŢĂ

Cele şapte minuni ale lumii naturalede Daniel Berteşteanu, prof. de Geografie şi Biologie

Marele Canion - Arizona, SUAÎn fiecare an, cinci

milioane de oameni vizitează acest loc. Marele canion este considerat cel mai bun exemplu de eroziune. Fluviul Colorado și vânturile puternice au săpat un labirint de defileuri încâlcite, care au deschis o fereastră către 2 miliarde de ani de istorie geologică a

planetei. Alte forțe care au contribuit la formarea lui au fost deriva continentelor, activitatea vulcanică și gheața. Canionul are o adâncime de aproximativ 1600 m și o lățime de 15 km. În el trăiesc pume și șerpi cu clopoței.

Cascada Victoria - Zambia, Africa“Focul care bubuie”, așa mai este cunoscută această cascadă care a fost denumită în

onoarea Reginei Victoria a Angliei. Cascada poate fi auzită de la mare distanță, are lățimea de 200 m și adâncimea de 108 m. Stâncile cascadei s-au format în urmă cu 200 milioane de ani, dintr-o mare suprafață de lavă bazaltică. Acum un milion de ani, fluviul Zambezi a început să curgă pe aici și a erodat una din crăpături, formând, astfel, Cascada Victoria.

Marea Barieră de Corali - Australia, Oceanul PacificAre o suprafață de 10 ori mai mare decât

cea a României și este de o excepțională frumusețe. Aici trăiesc nenumărate specii de corali, pești de recif colorați, țestoase marine, balene cu cocoașă, precum și niște animale extrem de rare numite dugongi. Biologii marini le mai numesc și sirene. Reciful este amenințat de încălzirea globală și de invaziile stelelor de mare, care sunt cel mai mare dușman al coralilor.

Vârful Everest- Nepal, AsiaEste cel mai înalt vârf din lume, măsoară

8848 m și face parte din Munții Himalaya. Ei s-au format în urmă cu 100 milioane de ani, prin ciocnirea plăcii tectonice a Indiei de cea a Asiei. La locul întâlnirii dintre cele două plăci, pământul și rocile au început să se ridice și să se încrețească formând, astfel, cel mai înalt sistem montan din lume. Ei sunt atât de înalți, încât blochează pătrunderea aerului rece și uscat din Siberia în zona umedă a Indiei. Cele 2 plăci își continuă și azi drumul una către cealaltă cu o viteză de 1,5 cm/an, făcând ca Everest să se înalțe continuu cu aproximativ 5 mm/an. Asta înseamnă că, peste o sută de ani, Everest va fi mai înalt cu jumătate de metru.

Fluviul Amazon- Brazilia, America de SudAmazonul este primul fluviu din lume din punct de vedere al cantității de apă pe care

o transportă și al doilea ca lungime (după Nil). Din cauza dimensiunilor sale vaste, mai este denumit și Marea Râu: la vărsarea în Oceanul Atlantic are o lățime de 80 km (distanța București-Pitești). De-a lungul lui, se află cea mai mare pădure tropicală de pe glob care,

10

Ştiaţi că...Ø Cel mai mare vulcan descoperit vreodată nu se află pe Pământ, ci pe planeta Marte şi

se numeşte muntele Olympus. Înălţimea lui este de aproape trei ori mai mare decât a celui mai mare vulcan de pe Pământ, Mauna Loa, din Insulele Hawaii.

Ø Fundul marin coboară până la adâncimea abisală de peste 4000 m. La această adâncime este un întuneric de smoală şi foarte frig. Din acest motiv, nu există prea multe vietăţi pe fundul mării.

Ø De fapt, nimeni nu ştie de ce râurile nu curg drept, ci şerpuiesc. Se presupune că este din cauza bolovanilor care deviază cursul.

Ø Râurile pot tăia munţii. Apa reprezintă o forţă puternică. Deşi lent, ea îşi poate săpa albii chiar şi în cei mai rezistenţi munţi. Fluiviul Indus şi-a tăiat drum chiar prin Munţii Himalaya.

Ø Cel mai lung fluviu din lume este Nilul, de 6695 km. Ceea ce înseamnă aproximativ distanţa dintre Marea Britanie şi SUA.

Ø Cel mai fierbinte loc din lume este Al’Azizia, la 40 km spre sud de Tripoli, în Libia. În 1922, temperatura a atins, aici, 58˚C.

Ø Cămilele pot asupravieţui timp de multe zile în deşert, fără apă. Ele au nări pe care şi le pot închide complet, pentru a nu permite intrarea nisipului şi a prafului. Cămilele pot căra până la 450 kg, adică aproape greutatea unui autoturism mic.

Ø Cel mai mare gheţar din lume este Lambert, din Antarctica. El acoperă o suprafaţă de peste un milion de km pătraţi. În fiecare an, 35 km de gheaţă din el se topesc în mare.

Ø În Japonia există cel mai rapid computer din lume, NEC Earth Simulator. El este folosit pentru a se face previziuni asupra stării vremii.

Ø Pădurile ecuatoriale reprezintă mediul de viaţă pentru două treimi dintre toate speciile de vieţuitoare de pe planetă! Multe fabrici de medicamente produc substanţe pe bază de plante ce cresc doar în păduri ecuatoriale. Amazonul este cea mai mare pădure ecuatorială din lume. Ea se întinde pe 6 milioane de km pătraţi, în nouă ţări diferite.

LITERATURĂReţete de folos la orice vreme

material coord. de Ana Nestor, prof. Club de Scriere Creatoare

Reţea iubirii: Se ia o inimă şi o cantitate de împăcare şi bunătate. Se bat, se amestecă cu nişte cuvinte frumoase şi cu vorbe minunate. Se lasă la cuptor timp de o lună de miere. Când complimentele se rostesc, reţeta este gata. Se serveşte cu vacanţe şi momente petrecute împreună. (Caterina Ciuşcă, IVO)

Reţeta iubirii (varianta 2): Se iau: trandafiri, bomboane, dragoste, un pupic, un fir de păr de-al tău, puţin din parfumul dăruit de el. Se amestecă cu trandafiri şi cu pupicul. Se lasă la cuptor trei ore. Când simţi miros de dulceaţă de trandafiri, înseamnă că este gata. Se serveşte cu bomboane. (Petra Valmar, IVO)Reţeta inteligenţei: Se ia nucă, neuroni, sânge şi doi lobi de creier. Se bat, se amestecă toate la un loc. Se lasă la cuptor timp de un mileniu. Când se transformă într-o pastă, este gata. Se serveşte cu alţi neuroni. (Tudor Segărceanu, IVO)

Reţeta inteligenţei (varianta 2): Se iau neuroni, mate, română şi alte şase cunoştinţe. Se bat, se amestecă cu talent. Se lasă la cuptor timp de o sutime. Când totul este gata, se trebuie adăugat la creier, ca să-l facă mai mare. (Luca Spermezan, IVO)

Reţeta leneviei: Se ia un om care doarme toată ziua, cu unul foarte leneş şi unul care mănâncă foarte mult. Se amestecă cu praf de lenevie, apoi se lasă la cuptor timp de o secundă. Când este gata, se amestecă bine şi se serveşte cu sos de dormit. (Andrei Oprişan, IVO)

Reţeta de dragoste: Se bat la mixer iubire cremoasă, praf de magie şi arcul inimii. Se amestecă cu pudră de iubire şi sos de inimă. Se lasă la cuptor timp de un sfert de oră. Când este gata, se mănâncă la primul răsărit. (Tania Vîju, IVO)

Reţeta nepăsării: Se iau replici din Sponge Bob. Se bat şi se amestecă cu cuvintele „nu-mi pasă”. Se serveşte cu multă nepăsare. (Tudor Segărceanu, IVO)

Reţeta frumuseţii: Se iau 100gr de îngrijire a tenului, un moţ de cremă hidratantă, 1gr de fard, o bucăţică de ruj. Se bat toate şi se amestecă cu încă un moţ de fond de ten. Se bagă la cuptor timp de 5 minute. Când se colorează, înseamnă că este gata. Se serveşte cu pensule de machiaj. (Catinca Romcea, IVO)

Reţeta fericirii: Se ia un PS3. Se adaugă un GTA5. În acestea, se mai adaugă o consolă şi se lasă la dospit. Când e gata, ai nevoie de un cont de Skype şi de un prieten cu care să te joci. Toate se pun la copt. După ce s-a copt, se pune la răcit. Ai grijă să nu te arzi. Dacă te arzi, data viitoare o să cazi! (Teo Călin, IVA)

Reţeta fericirii (varianta 2): Pui într-o oală cât de multe cuvinte frumoase ştii. Le amesteci foarte bine şi te opreşti atunci când vezi o faţă fericită. Când ai terminat de amestecat, va arăta ca o supă. O pui la microunde, o încălzeşti şi, după aceea, o mănânci. Recomandare: puneţi un şerveţel cu o faţă zâmbitoare, puneţi supa pe şerveţel şi folosiţi o linguriţă în formă de copil care râde. (Vlad Popescu, IVA)

Reţeta distracţiei: Se ia un căţeluş de maxim cinci luni şi se pune într-o curte plină cu zăpadă. Se amestecă nişte plante şi nişte prieteni de joacă şi se adaugă 10gr de energie. Le lăsăm la cuptor 5 minute şi se serveşte cu prieteni de-ai căţelului. (Iris Mangalagiu, IVA)

ŞTIINŢĂ“M

icul

Pri

nţ”

- Tan

ia V

iju, c

lasa

a IV

-a o

meg

a

“Măş

ti” -

Filip

Deg

erat

u, c

lasa

a II

-a a

lfa

11

The first time we are introduced to formal education is in school. The school years are the grounding years of one’s education. Schools are institutions that lay the foundation of a child’s development. They play a key role in developing children into responsible citizens and good human beings. It’s a school where young talent is recognized and nurtured. On leaving school, we are all set to soar high in life, and enter the real world in pursuit of our dreams. Is there a moment in a stundent’s life when he or she wants to change things in school?

The first school changed...by Alexia Popescu, VIIth Grade

How would I change the school… Well, I’ll start with the classes. I think the classes have to be interactive, in order to learn something while having fun. If the teachers want us to pay attention, we have to like what we’re doing not to grow up tired. Then, the important lessons must be early in the morning not in the afternoon, because we get exhausted and we won’t understand anything from the class. I’d love to have some lessons about future and how to become a successful adult,

because we really need this. This class should teach us how to build a company, how to become a grown up and how to behave in a community. We have to know all these, because otherwise we will never become an important person or a business person who can fit in any world. Our teacher should also teach us what a bad or good decision means for our lives, if it has to bring us down or only to make us learn from our mistakes and grow. Honestly, when I was a child I didn’t realized that school was that important, but while growing I understood that without this years of school we will never realize what is important for us, who we want to be or who we want to become. I also learned a lot about living in a society and adapt in any situation. I am really glad that I have learned all these things, so that I can be someone one day.

The second school changed...by Alex Dobre, VIIth Grade

School sometimes means discipline, but have you ever thought that maybe school can be fun? I was recently thinking how can my school be better? Many of my colleges are saying that at school we sometimes need some relaxing activities like watching movies or going to the ice-cream, we sometimes need this but I would definitely make some changes. The first thing I would do is to replace some of the written tests with oral tests. In this way students will not be afraid of spelling or anymore. The second thing that I would change is some teachers of the which are too strict and replace them with young teachers who know how to make students understand more easily.

This ideas may seem to make school a better and relaxing place but they have a lot of disadvantages and distracts you from what’s more important and that is learning things that no one can teach you but the teachers from your school. Think that school is not a place where you go as a punishment, think that school will help you and it will for sure help you become a successful adult and have a great future.

The third school changed...

by Lara Stancu, VIIth Grade

How would I change school? The playing and ,,learning from their mistakes” are important steps in the development of a child. My favorite method would be that each child should have their own tablet, a safe way for kids so they can learn the benefits of education and playing through a familiar path, tehnology.

What does school means to me.... Most of us, before we get in high school, we think of education as a term for both work and responsibility,but that doesn’t mean this is how we must see it. Think of school as a children’s guide, it helps learning the definition of, mainly, LIFE. How to maintain it, how to develop it and how to decide what you want to do with it. This is something that most of the children know already, but yet nothing changed, kids still look at school like they look at an obligation, something they have to do so most of the children are treating with indiference, paying attention more to the fun that the school offers (like the advantage of playing with other kids with the same interest, mentality and age as them), or the optional activities like football or basketball or other sports.

Through the fourth and fifth grade (mostly after finishing the primary school), children start realizing the importance of education. It also with the wish of being in the ,,public eye’’. Along with the gymnasium the responsibility comes, the homework and the lessons. Is the time when most of the kids realize how important the school, actually, is. When the high school times arrives, the process repeats itself over and over again like a theater piece just with different players.

ENGLISH“P

oves

te”

- Pet

ra V

alm

ar, c

lasa

a IV

-a o

meg

a

12

LITERATURĂ

© 2014 Avenor College

Redactori: Toma Buhoci, Alexandru Degeratu, Catinca Romcea,

Caterina Ciuşcă, Natalia Dan, Petra Valmar, Tania Vîju, Sara

Muşetescu, Eric Zamfirescu, Radu Rotta, Andrei Oprişan, Alexia

Popescu, Alex Dobre, Lara Stancu, Vlad Muntean, Luca Andrei,

Francesca Lupu, Rareş Vîju, Luca Anghelache.

Profesori coordonatori: Claudia Alexa, Liana Ilincescu, Ileana Bighiu, Florin Chitic.Profesori colaboratori: Daniel Berteşteanu, Doina Crăciun, Aura Frîncu, Ruxandra Epure, Nicoleta Ionescu.Desenul de pe coperta revistei: Sofia Opran, clasa a III-a alfa.

Avenor College = ISSN 2344 – 4169 ISSN-L = 2344 – 4169 Tipărit la Ubik com srl

Roma. Anul 80 d.Hr.de Vlad Muntean, cls. a V-a

Am deschis ochii şi ştiu doar că sunt Maximus. Sunt un gladiator. Maestrul meu mă duce la Colloseum. Mi se pare palpitant. Ştiu că pot să mor. Drumul e lung de trei ore şi trebuie să încep să mă antrenez. Intru în arenă împreună cu ceilalţi gladiatori. Nimeni nu schiţează nici un gest. Unul dintre ei are armură cu ghimpi şi buzdugan. Arunc o privire fugară în arenă, unde văd doi tigri şi patru care cu arcaşi. Individul cu buzduganul găureşte falca unui gladiator, unul dintre noi. Kazer, de lângă mine, se repede

dar nu apucă să ajungă la el că o săgeată îi penetrează pieptul. Tigrii se apropie încet de noi, adulmecându-ne, dar buzduganul mă loveşte năucitor şi pe mine. Cad la pământ şi simt nisipul aspru care îmi atinge faţa. Mă ridic curajos. Iulius şi Noah distruseseră deja un car, iar Leon luase arcul unui arcaş mort şi reuşise să doboare cei doi tigri. Tipul cu armură şi cu ghimpi zăcea la pământ. Marcus avea o săgeată înfiptă în picior dar continua să lupte. Mă reped la un car şi fur unul dintre cai. Leon trage în celălalt cal şi carul se răstoarnă. Pentru moment am reuşit. Am învins. Încă mai trăiesc.

Egipt. Anul 2560 î.Hr.de Luca Andrei, cls. a V-a

Ne-am trezit foarte devreme. Stăpânul vrea ca astăzi să terminăm piramida. Cărăm ultimele tone de piatră. Primim o cană cu apă pe zi, iar afară este o căldură înfiorătoare. Sper să nu mor în următoarea săptămână. Ne chinuim cu toţii să tragem piatra grea pe panta abruptă. Aş fi vrut să muncim o zi şi să avem şase zile libere, dar este exact invers. Este ora amiezei, iar soarele înroşeşte spatele tuturor muncitorilor. Când mă uit în jur, văd o groază de nisip şi mulţi oameni pe moarte. Slujitorii bat tobele pentru a menţine ritmul. Stăpânul stă la umbră şi bea multă apă, făcându-ne poftă. Amir, prietenul meu, lucrează noaptea, ceea ce înseamnă că e mult mai norocos, deoarece la orele acelea nu este atât de cald. Mă opresc din visat şi încep să trag mai tare de funiile care ţin piatra. Aproape am ajuns... Gata! Mi-am terminat ziua de lucru. Faraonul se apropie cu slujitorii săi şi pune vârful de aur. Trăiască Ra!

China. Anul 2014.de Francesca Lupu, cls. a V-a

Bună ziua, poftiţi mai aproape, poftiţi! Vă mulţumesc. Astăzi voi fi ghidul dumneavoastră şi mă numesc Lingling. Marele Zid este este una dintre cele mai impunătoare construcţii realizate vreodată de om. Sper să nu vă deranjeze, eu voi folosi un limbaj mai ştiinţific. Este un amplasament strategic de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniţei imperiului chinezesc contra atacului popoarelor nomade din nordul ţării. Mai sunt şi alte informaţii pe care le veţi afla dacă mă urmaţi. Aşa, aici este foarte bine. Priviţi în partea dreaptă. Cele 24 de turnuri ale Zidului Chinezesc au fost reconstruite în epoca Ming, pentru o mai bună supraveghere a

drumurilor. Turnurile au fost amplasate la urmă. Dacă aveţi întrebări, vă ascult. Fără întrebări? Da, doamna cu pălărie din spate. Prima parte? Da, prima parte a fost construită de către împăratul Qin Shi Huangdi la jumătatea secolului V î.Hr. În zilele de azi este un monument istoric din patrimoniul statului şi considerat drept una dintre minunile lumii. Să continuăm, poftiţi pe scările din faţă.

Peru. Sec. XVI

de Rareş Vîju, cls. a VI-a

Toată lumea fuge în jurul meu, copiii plâng, femeile ţipă îngrozite, bărbaţii se luptă cu curaj. Suntem în război cu spaniolii. Vin din ce în ce mai mulţi, ne distrug cetăţile, palatul, templul. Trebuie să fac ceva, sunt Suyu, regele Imperiului. Cei mai buni luptători au murit, imperiul se prăbuşeşte. Copiii şi femeile sunt ucişi. Armata noastră dispare. Încercăm să fugim dar ne-au înconjurat şi ne-au lăsat fără scăpare. Fug ca un laş şi mă ascund. După un timp nu se mai aude nimic. Mă întorc în oraş şi văd iscoadele spaniole în turnul de pază al oraşului. Macchu Picchu este acum în mâinile lor. Pe ici, pe colo se aud murmure din rândurile incaşilor. Spaniolii ne ordonă să ieşim din ascunzători. Unul dintre ei, cu cruce în mână, strigă la noi să recunoaştem puterea regelui lor. Vorbele acestui călugăr stârnesc furia poporului meu. Oamenii încep să ţipe din toate părţile şi se aud împuşcături. În mai puţin de câteva momente, mii de trupuri zac fără suflare. Mă prăbuşesc la pământ şi ultimul lucru pe care îl văd este Sapa-Inca, vârful piramidei, distrus. Imperiul meu a dispărut, ca şi cum n-ar fi fost niciodată.

Rodos. Anul 280 î.Hr.

de Luca Anghelache, cls. a VI-a

Deschid ochii şi văd oraşul în flăcări. Eram asediaţi de Demetrios Poloirketes! Ies afară şi îmi iau sabia. Încep să omor atacatorii. După mai bine de o oră, cei care ne-au atacat bat în retragere. Ne numărăm morţii şi răniţii, apoi începem să luăm armurile şi armele abandonate. Din banii câştigaţi de pe urma lor şi cu ajutorul lui Chares din Lindos, începem planurile unei mari statui, cea mai mare în cinstea lui Helios, Colosul din portul Rodos. Construcţia a durat 12 ani. Arhitectul Chares din Lindos s-a sinucis imediat după terminarea construcţiei, pentru că a găsit un defect la statuie şi nu a acceptat asta. Era un perfecţionist. Din păcate, statuia nu a rezistat mult timp. Un cutremur a fisurat-o câţiva ani mai târziu şi s-a prăbuşit în mare.