GP-063-01 - Evacuare a Fumului Si a Gazelor

79
GHID PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA Şl EXPLOATAREA DISPOZITIVELOR ŞI SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI ŞI A GAZELOR FIERBINŢI DIN CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU INDICATIV: GP-063-01 INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL ÎN CONSTRUCŢII IPCT-SA

Transcript of GP-063-01 - Evacuare a Fumului Si a Gazelor

GHID

PENTRU PROIECTAREA,

EXECUTAREA Şl EXPLOATAREA

DISPOZITIVELOR ŞI SISTEMELOR DE

EVACUARE A FUMULUI ŞI A

GAZELOR FIERBINŢI DIN CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

INDICATIV: GP-063-01

INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICĂ DE CALCUL ÎN CONSTRUCŢII

IPCT-SA

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE TRANSPORTURILOR

ŞI LOCUINŢEI

GHID PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA DISPOZITIVELOR ŞI SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI ŞI A GAZELOR FIERBINŢI DIN CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

INDICATIV: GP-063-01

Elaborat de: SUr.Tudor Arghezi ni*.21

IPCT S.A. 70132- Bucureşti Tel. 212 35 80; Fax 212 35 36

DIRECTOR GENERAL: Dr. ing.Dan Căpăţînă DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: Ing. Şerban Stănescu DIRECTOR INSTALAŢII: Ing. Dan Berbecaru ŞEF PROIECT: Ing. Ilinca Bogdan COLECTIV ELABORARE: Ing. Ilinca Bogdan

Ing. Luminiţa Dumitrescu Ing. Dan Berbecaru

Avizat de:

• DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII

DIRECTOR GENERAL: Ing. Ion Stănescu

RESPONSABIL: Ing. Ligia Forsea

Coordonat de:

• A.I.I.R.

PREŞEDINTE: Acad. prof. onorific dr. ing. Liviu Dumitrescu

ROMÂNIA

MINISTERUL DE INTERNE Bucureşti, str . Dumitrache Banul CORPUL POMPIERILOR MILITARI nr. 46, sector 2, cod 72228

INSPECTORATUL GENERAL Telefon: 242 00 50 _____________________________________________ Fax: 242 09 30

A V I Z

nr. 4 din 30.03.2001

La cererea INSTITUTULUI DE PROIECTARE, CERCETARE ŞI TEHNICA DE CALCUL IN CONSTRUCŢII - I.P.C.T., înregistrată cu numărul 223 din 06.03.2001, potrivit atribuţiilor ce îl revin conform prevederilor ari. 17, afln.(1), lit.d, din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari şl ale art. 16 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobata prin Legea nr. 212/1997, modificată şi completata prin Ordonanţa Guvernului nr. 114/2000, Inspectoratul Genera! al Corpului Pompierilor Militari avizează lucrarea „GHID PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA Şl EXPLOATAREA DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şi A GAZELOR FIERBINŢI DIN CONSTRUCŢII IN CAZ DE INCENDIU".

Avizul se emite în baza: • redactării finale elaborate de către I.P.C.T. SA Bucureşti, cu

modificările solicitate de către I.G.C.P.M.; • contractului nr, 35/1999; • avizului CTS al M.L.P.A.T. nr. 115 din 29.06.2000; • procesului-verbal nr. 30249 din 30.03.2001, ai şedinţei comisiei de

avizare a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

Se anexează lucrarea conţinând 39 pagini, ştampilate spre neschimbare.

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE. TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

O R D I N U L

pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid pentru proiectarea, executarea şi

exploatarea dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi din construcţii, în caz de incendiu"

Având in vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generală nr.3/08.10.2001 şi avizul Consiliului Tehnico - Ştiinţific nr.115/29.06.2000.

În conformitate cu prevederile art 38 alin.2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr.3/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,

Ministrul lucrărilor publice .transporturilor şi locuinţei, emite următorul

O R D I N :

Art.t. - Se aprobă reglementarea tehnică "Ghid pentru proiectarea, executarea şl exploatarea dispozitivelor şl sistemelor de evacuare a fumului şl a gazelor fierbinţi din construcţii, în caz de incendiu", indicativ GP-063-01, elaborată de IPCT-SA şi prevăzută în anexa caie face parte integrantă din prezentul ordin.

Art.2. - Reglementarea tehnică prevăzută la art.1 se publică în Buletinul Construcţiilor prin grija Direcţiei Generale Tehnice în Construcţii şi în broşura tipărită de fPCT-SA .

Art.3 - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiiloi.

Art.4 - Direcţia Generală Tehnică în Construcţii va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

MINISTRU

CUPRINS

Capitolul 1. Generalităţi

1.1. Obiect. Domeniu de aplicare 1.2 Prezentarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor

do evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi.

Capitolul 2. Performanţe pentru dispozitivele şi sistemele de evacuare a fumului (desfumare) şi a gazelor fierbinţi, In caz de incendiu

2.1. Limitarea propagării fumului şi protecţia utilizatorilor

Capitolul 3. Principii de realizare a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului (desfumare) şi a gazelor fierbinţi

3.1. Soluţii de desfumare şi de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi 3.2. Sisteme de evacuare a fumului şi introducere a aerului 3.3. Intrarea în funcţiune a dispozitivelor de desfumare şi a sistemelor de

evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi 3.4. Elemente componente de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi ale

sistemelor. Elemente de protecţie a golurilor

Capitolul 4. Instalaţiile electrice, de automatizare şi semnalizare aferente dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului (desfumare) şi gazelor fierbinţi

4.1. Instalaţii electrice aferente construcţiilor 4.2. Instalaţii de semnalizare a incendiului şi alarmare

Capitolul 5. Dimensionarea dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi

5.1 Generalităţi 5.2 Regimul de presiune

5.3. Determinarea debitelor de aer introdus şi a debitelor de fum şi gaze fierbinţi evacuate

5.4. Determinarea suprafeţelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi 5.5. Exemple de calcul

Cap.6. Exploatarea şi întreţinerea dispozitivelor de evacuare a fumului şl a sistemelor de evacuare a fumului şl a gazelor fierbinţi

6.1. Verificarea tehnică a sistemelor de desfumare 6.2. întreţinerea şi inspectarea periodică a dispozitivelor şi sistemelor de

desfumare

Cap.7. Protecţia şi siguranţa utilizatorilor in cazul utilizării dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şl gazelor fierbinţi

ANEXE

ANEXA 1 - Protecţia căilor de evacuare contra propagării fumului şi gazelor fierbinţi

ANEXA 2 - Soluţii de utilizare a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la clădiri publice

ANEXA 3 - Terminologie

ANEXA 4 - Lista reglementărilor conexe

1

GHID PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA Şl EXPLOATAREA DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI DIN CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

Indicativ GP- 063 - 01

Capitolul 1. GENERALITĂŢI

1.1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1.1. Prevederile prezentului ghid se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi rezultate în caz de incendiu în clădiri.

Ghidul este destinat proiectanţilor, executanţilor, verificatorilor de proiecte şi utilizatorilor de astfel de sisteme şi instalaţii.

1.1.2. La proiectarea şi realizarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi se vor respecta şi prevederile din reglementările tehnice "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor" P 118-99 şi "Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului P 118", indicativ MP 008-2000.

1.2. PREZENTAREA DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

1.2.1. Evacuarea fumului (desfumarea) din clădiri se poate face prin: - goluri (guri de evacuare a fumului) dispuse in faţadele clădirilor, libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu; - dispozitive de închidere a golurilor de evacuare fum (voleţi, panouri, trape) cu deschidere automată dispuse în acoperişul clădirii sau în treimea superioară a pereţilor de închidere; - canale (ghene) pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi; - guri racordate prin canale (ghene) la ventilatoare de evacuare a fumului; - asigurarea şi realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de fum.

1.2.2. Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se realizează prin sisteme prevăzute în acoperiş, alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale coborâte sub tavan.

1.2.3. Circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus se poate realiza în următoarele variante;

Elaborat de:

INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE Şl TEHNICĂ DE

CALCUL ÎN CONSTRUCŢII IPCT-SA

Aprobat de:

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINŢEI

Cu Ordinul nr.1615/02.11.2001

2

• introducere naturală organizată aer - evacuare naturală, organizată a fumului;

• introducere mecanică aer - evacuare naturală, organizată a fumului; • introducere naturală organizată aer - evacuare mecanică a fumului; • introducere mecanică aer - evacuare mecanică fum.

3

Capitolul 2. PERFORMANŢE PENTRU DISPOZITIVELE Şl SISTEMELE ' DE EVACUARE A FUMULUI (DESFUMARE) Şl A GAZELOR FIERBINŢI, ÎN CAZ DE INCENDIU

2.1. LIMITAREA PROPAGĂRII FUMULUI Şl PROTECŢIA UTILIZATORILOR

2.1.1. În alcătuirea construcţiilor şi instalaţiilor trebuie avut în vedere criteriul de performanţă referitor la preîntâmpinarea (limitarea) propagării fumului în funcţie de:

- degajările de fum şi de gaze fierbinţi; - etanşeitatea la fum.

2.1.2. Procesul de deplasare a fumului în clădire în caz de incendiu poate fi prevăzut cu un grad acceptabil de probabilitate dacă se.ţine cont de următorii factori principali:

- caracteristicile clădirii respectiv ale elementelor de construcţii şi instalaţii în măsura în care acestea pot constitui căi de propagare a fumului şi gazelor fierbinţi sau sunt obstacole în calea acestora; - tocul de izbucnire şi fazele de dezvoltare a incendiului; - comportarea persoanelor aflate în clădire, în cazul producerii unui incendiu; - condiţiile atmosferice.

2.1.3. Pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă la foc în clădiri, propagarea fumului poate fi frânată sau limitată prin:

- etanşeitatea elementelor de compartimentare a clădirii; - crearea de suprapresiune sau de curenţi de aer proaspăt cu circulaţia în sens opus direcţiei de mişcare naturală a fumului.

2.1.4. Asigurarea gradului de securitate pentru construcţie şi utilizatorii acesteia impune realizarea unui sistem de securitate complex alcătuit din elementele componente, selectate corespunzător şi adaptate nevoilor reale de siguranţă in funcţionarea obiectului protejat.

Indiferent de gradul de tehnicitate a sistemului de evacuare adoptat prin proiectare şi realizat, fiabilitatea acestuia se verifică prin controale periodice şi exerciţii practice.

2.1.5. Protecţia oamenilor, pompierilor şi a echipelor de intervenţie din clădirile incendiate (în general a utilizatorilor) se realizează prin:

- detectarea şi semnalizarea prezenţei fumului produs de incendiu; - asigurarea utilizării în siguranţă a căilor de evacuare prin evacuarea fumului sau împiedicarea pătrunderii fumului în acestea; - evacuarea fumului pentru asigurarea condiţiilor de intervenţie în caz de incendiu.

4

Capitolul 3. PRINCIPII DE REALIZARE A DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI (DESFUMARE) Şl A GAZELOR FIERBINŢI

3.1. SOLUŢII DE DESFUMARE Şl DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

3.1.1. Desfumarea spaţiilor, încăperilor şi zonelor în care s-a produs fum datorat incendiului se poate realiza natural - organizat, mecanic sau prin combinarea celor două {natural - organizat - mecanic) urmărindu-se următoarele;

- circulaţia aerului în spaţiul considerat prin introducerea de aer proaspăt şi evacuare fum; - crearea unei diferenţe de presiune Intre volumul încăperilor ce trebuie protejate şi volumul încăperii cu risc de incendiu; încăperile cu risc de incendiu se vor găsi în depresiune faţă de încăperile vecine.

Desfumarea prin tiraj natural - organizat

3.1.2. Desfumarea prin tiraj natural a unei încăperi se realizează prin admisie de aer şi evacuări de fum, circulaţia aerului realizându-se datorită presiunii termice.

3.1.3. Introducerea aerului proaspăt în spaţiile care se desfumează se realizează prin:

- goluri (guri) ale încăperilor care se desfumează practicate în faţadele clădirilor; - uşile încăperilor care se desfumează practicate în pereţii exteriori ai con strucţiilor; - încăperi, coridoare, tampoane, sasuri, circulaţii orizontale în suprapresiune sau cele la care admisia aerului exterior se face uşor, prin ferestre sau grile; - scări interioare deschise; - goluri (guri) de introducere racordate la canale (ghene).

Canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice generale din Normativul P 118-99.

3.1.4. Evacuarea fumului se realizează prin:

- goluri (guri) în faţade sau acoperiş, liber© sau închise, cu dispozitive care se deschid automat şi posibilităţi de acţionare manuală de la distanţă In caz de incendiu;

- guri racordate la canale (ghene).

3.1.5. Suprafaţa liberă normată a dispozitivelor pentru evacuarea fumului, în caz de incendiu, se stabileşte conform prevederilor "Normativului de siguranţă la foc"

5

P 118-99 şi a metodologiei de calcul din prezentul normativ (asigurându-se suprafaţa cea mai mare).

3.1.6. Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului şi cele de evacuare a fumului se repartizează alternat, distribuindu-se cât mai uniform posibil în spaţiul protejat, astfel încât să asigure buna circulaţie a aerului şi evacuarea fumului din încăpere.

3.1.7. Golurile de ventilare naturală neprevăzute cu elemente de închidere, practicate în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori, se includ în suprafaţa liberă necesară desfumării. Golurile de ventilare trebuie menţinut© permanent deschise şi totodată asigurată securitatea lor la intruziuni şi efracţie precum şi protecţia la intemperii.

3.1.8. Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleţi, panouri, trape etc.) trebuie să fie în poziţia de aşteptare. Ele se realizează din materiale CO (CA1), etanşe la foc, pentru cele de introducere a aerului şi rezistente la foc, pentru cele de evacuare, având rezistenţa la foc normată (dar cel puţin egală cu a canalului pe care sunt montate). Pentru golurile prevăzute în acoperiş sau în pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii. Voleţii funcţionează fie în sistem glisant fie pivotat.

3.1.9. Acţionarea automată a dispozitivelor de închidere a golurilor de evacua/e a fumului sau de admisie a aerului se dublează cu comandă manuală.

Desfumarea mecanică

3.1.10. Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin evacuarea mecanică a fumului şi introducerea naturală sau mecanică a aerului sau evacuarea natural- organizată a fumului şi introducerea mecanică a aerului, astfel încât să se asigure circulaţia aerului în spaţiul protejat şi evacuarea fumului.

Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de fum.

3.1.11. Evacuarea fumului se asigură prin guri de evacuare racordat© prin canale (ghene) la un ventilator de evacuare.

3.1.12. Introducerea mecanică a aerului se face prin guri de introducere racordate prin canale (ghene) la un ventilator d© introducere, care trebuie să asigure minimum 60% din debitul de aer evacuat.

3.1.13. Canalele de evacuare a fumului trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice din normativul P 118-99.

3.1.14. Viteza aerului în gurile de introducere nu va depăşi 5 m/s.

3.1.15. Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi de închidere din materiale CO (CA1), etanşe la foc la introducere şi rezistente la foc la evacuare, în poziţia de declanşare, cu rezistenţă la foc egală cu cea a canalului (ghenei).

3.1.16. Raportul dintre laturile unei guri (deschideri) rectangulare de introducere sau evacuare trebuie să fie în concordanţă cu dimensiunile canalului dar nu va fi mai mare de 2.

3.1.17. Dispozitivele de acţionare a voleţilor de protecţie se realizează cu acţionare manuală şi automată şi trebuie să asigure punerea automată în funcţie a ventilatoarelor de desfumare.

3.1.18. Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât aă poată funcţiona la temperatura de 400°C a gazelor fierbinţi, cel puţin o oră. Legătura dintre ventilator şi canal (ghenă) se realizează din materiale CO (CA1).

3.1.19. Sistemul de ventilare mecanică sau de climatizare al unei construcţii poate fi utilizat, în totalitate sau parţial, şi pentru evacuarea fumului produs în caz de incendiu numai dacă îndeplineşte toate condiţiile specifice desfumării.

3.2. SISTEME DE EVACUARE A FUMULUI Şl INTRODUCERE A AERULUI

3.2.1. Pentru asigurarea controlului propagării fumului pe căite de evacuare în spaţiile mari necompartimentate, atriumuri şi încăperi se aplică condiţiile tehnice şi metodele de protecţie precizate în normativul p 118-99, manualul NP 008 şi după caz prezentul ghid (Anexa 1 şi 2).

3.2.2. Deschiderile în faţadă pot constitui atât guri de introducere a aerului cât şi guri de evacuare a fumului în cazul desfumării prin tiraj natural organizat dacă respectă condiţiile de amplasare precizate (fig.3.2.2) şi dacă au suprafeţele necesare.

Condiţiile de amplasare sunt: - suprafaţa liberă de evacuare a fumului se găseşte deasupra liniei de plan neutru; - z’ ≥ z/2 şi z’ ≥ 1,80 m unde: z - înălţimea încăperii

z’ - înălţimea zonei libere de fum

Fig.3.2.2. Deschideri pe aceeaşi faţadă pentru evacuarea fumului şi introducerea aerului

6

7

3.3. INTRAREA ÎN FUNCŢIUNE A DISPOZITIVELOR DE DESFUMARE Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

3.3.1. Dispozitivele care protejează golurile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi de introducere a aerului trebuie să fie realizate cu acţionare automată şi/sau manuală.

3.3.2. Comanda dispozitivelor de protecţie a golurilor se poate realiza:

- termic prin ruptură termică (fuzibil); - pneumatic prin acţionare mecanică (servomotor electric sau pneumatic); - electromagnetic (cu întrerupere de curent cu impuls de curent la palete sau cu efect rotativ); - manual.

3.3.3. Ansamblul sistemelor de acţionare trebuie să se găsească în exteriorul canalelor de evacuare a fumului şt gazelor fierbinţi, cu excepţia dispozitivelor cu declanşare termică.

Axele pivoţilor şi glisierele trebuie să fie astfel realizate încât să permită funcţionarea lor fără ungere.

Dispozitivul de acţionare nu trebuie să permită punerea în funcţiune printr-o simplă împingere în organul mobil al acestuia.

După utilizare, rearmarea elementelor de protecţie trebuie să se facă uşor.

3.3.4. Modul de funcţionare a comenzii dispozitivelor de obturare a golurilor se poate face astfel:

- comanda prin dispozitiv termic asigură funcţionarea sistemului prin ruperea unei legături mecanice la creşterea temperaturii. Dispozitivul de ruptură termică se amplasează într-un loc uşor de remarcat fără să necesite reglaj; ansamblul cu fuzibil trebuie să prezinte o inerţie termică cât mai redusă; - comanda prin dispozitiv pneumatic este alcătuită dintr-o butelie de gaz comprimat de unică folosinţă şi de capacitate care să asigure deschiderea mai multor elemente de protecţie în acelaşi compartiment de desfumare. Sistemul de pornire a buteliei de gaz comprimat trebuie să fie un dispozitiv simplu de comandă manuală. - comanda cu dispozitiv electropneumatic se face prin electrovane; acţiona rea organelor de protecţie se asigură prin lipsa presiunii aerului asupra servomotorului şi prin lipsa alimentării electrice asupra electrovanelor de comandă. Comanda dispozitivului electropneumatic este posibilă numai pentru un singur spaţiu; - comanda electromagnetică a dispozitivelor se poate face în doua moduri:

- prin lipsă de curent; - prin alimentarea cu curent (comandă prin impulsuri electrice);

- comanda prin servomotor electric este o comandă rapidă, timpul necesar pentru trecerea de la poziţia de aşteptare la cea de funcţionare este sub 3 secunde.

3.3.5. Comanda manuală, centralizată sau locală a dispozitivelor de deschi- dere, poate fi realizată prin sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.

In funcţie de tipul construcţiei, performanţele sistemului de acţionare şi prevederile reglementărilor, comanda manuală centralizată trebuie amplasată la serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei (încăperii).

3.3.6. Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor) trebuie asigurată de instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de dispozitive locale (fuzibil), atunci când nu se prevăd instalaţii de semnalizare.

3.3.7. Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, în caz de incendiu se poate face individual sau în grup.

3.3.8. Alimentarea ventilatorului de evacuare a fumului trebuie făcută astfel încât orice incident electric să nun afecteze funcţionarea în caz de incendiu. Din acest motiv se recomandă ca alimentarea să se facă cu conductori sau cabluri rezistente la flacără.

3.4. ELEMENTE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI. ELEMENTE DE PROTECŢIE A GOLURILOR

3.4.1. Elementele componente ce alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, precum şi alte elemente de protecţie la foc conexe pot fi:

3.4.1.1. Trapă - dispozitiv pentru evacuarea fumului ce se găseşte la partea superioară a construcţiei şi care poate fi acţionată manual (prin apăsarea unui buton de comandă) sau automat (la sesizarea unui detector de fum sau de temperatură, fuzibil etc.).

L - lăţime H - înălţime α - unghiul de deschidere

Sg = H x L (m2) - suprafaţă geometrică Sd = L x H x sin a (m2) - suprafaţă deschisă Sdl = (L x H x sin α) + (H x cos α) (H x sin α) - suprafaţă laterală a deschiderii Su = Sl x 0,5 - suprafaţă utilă Sl = suprafaţa liberă (suprafaţa cea mai mică din valorile tui Sd şi Sdl.

8

Dispozitivele cu deschidere exterioară practicate la partea superioară a clădirii, pot fi de diferite tipuri:

- fereastră: • oscilantă cu articulaţie la mijloc • basculantă cu articulaţie inferioară • oblon cu articulaţie superioară • pivotantă cu articulaţie laterală • de acoperiş tip VELUX

- volei - ramă cu jaluzele montata în perete; - luminatoare de acoperiş cu cupoletă.

3.4.1.2. Uşi rezistente la foc sunt elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţi care au rolul de a limita extinderea incendiului şi de a opri trecerea fumului în spaţiile ce trebuie protejate, alcătuite şi echipate conform reglementărilor specifice.

3.4.1.3. Canale utilizate în sistemele de evacuare a fumului şi a gazetar fierbinţi se realizează din materiale incombustibile C0/(A1) rezistente la foc minimum 15 minute, dacă reglementările nu prevăd condiţii mai restrictive.

Ele pot fi:

- canale colectoare colective (vezi fig. 3.4.1.3a) ce formează o ghenă cu pereţii din materialele utilizate la construcţia pereţilor clădirii respective (beton, zidărie de cărămidă etc.). Calităţile aeraulice ale acestor canale nu sunt foarte performante, existând pierderi din debitul de aer sau fum datorate porozităţii materialelor de construcţie. Acest defect este mai grav la conductele de evacuare a fumului, care trebuie să fie etanşe. Pentru îmbunătăţirea soluţiei s-ar putea folosi canale din tablă spiralate aşezate în interiorul ghenei. Astfel conductele asigură necesităţile aeraulice, iar

Fig.3.4.1.3a Canal colectiv ghena este rezistentă la foc. Fig.3.4.1.3b Canal colector

compartimentat

9

10

- canalul colector compartimentat (vezi fig.3.4.1.3b) se compune dintr-un canal centrai la care se racordează canale individuale pe înălţimea unui etaj. în cazul unui incendiu la un nivel inferior gurile situate la nivelele superioare vor avea rolul de regulator de tiraj şi aerul extras de la alte etaje diluează şi răceşte fumul evacuat. Sistemul are dezavantajul pentru ultimele nivele unde poate să apară fenomenul de refulare care riscă să umple cu fum aceste etaje. Acest fenomen se produce dacă ecartul de temperatură dintre exterior şi interior este scăzut (în timpul verii). Din această cauză, canalele de acest timp nu trebuie montate decât la clădiri cu maximum 5 nivele. De asemenea In timpul iernii se pot produce curenţi de aer rece, inconfortabili pentru ocupanţi care au tendinţa să obtureze gurile. Aceste guri se pot echipa cu voleţi (rame cu jaluzele) comandate automat de detectori de fum care să le deschidă.

3.4.1.4. Ventilatoarele trebuie să evacueze fumul la 400°C timp de minimum 1 h.

Menţinerea în funcţiune a ventilatoarelor de evacuarea fumului în tot timpul incendiului, păstrând şi performanţele aeraulice, se face prin alimentarea de la o sursă electrică normală şi o sursă electrică de rezervă.

Canalele care se racordează la ventilatoare se realizează din materiale rezistente ta foc. Această condiţie nu se respectă dacă canalele se găsesc într-o ghenă a construcţiei, care este executată din materiale de construcţie rezistente la foc.

3.4.2. Dispozitivele de acţionare electrică a elementelor componente ce alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, după caz, trebuie să asigure şi funcţionarea sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi printr-o centrală de comandă şi supraveghere, la care se vor conecta:

- detectoare optice de fum; - detectoare de temperatură; - butoane de comandă manuală a sistemelor şi instalaţiilor necesare ventilării zilnice; - butoane de comandă prioritară a deschiderii trapelor.

3.4.2.1. Dispozitive electrice de acţionare a trapelor, ferestrelor, voleţilor, obloanelor

Dispozitivele electrice de acţionare sunt proiectate pentru acţionare pe o singură latură (pentru trape cu L ≤ 150 cm) sau pe două laturi (L ≥ 150 cm).

Se utilizează dispozitive cu cremalieră sau lanţ. Motoarele electrice ale acestor dispozitive sunt protejate la sarcină şi au

limitator electric de cursă încorporat, realizându-se cu grad de protecţie IP 6. Alimentarea cu energie electrică se face la 220 V sau 24 V.

11

3.4.2.2. Butoanele de comandă

Butoanele de comandă (prioritară a trapei) sunt înglobate în cutii din materiale plastice rezistente, prevăzute cu geam casabil, pentru montare aparentă sau îngropată.

Cutia poate conţine şi o tastă pentru închiderea trapelor şi două diode una roşie pentru semnalizarea închiderii şi una verde pentru funcţionarea normală Se poate face şt o semnalizare sonoră cu declanşare automată şi o diodă electroluminiscentă - LED, pentru afişarea deranjamentelor

3.4.2.3. Butoanele de comandă manuală a ventilării curente

Butoanele de comandă manuală a ventilării, cu poziţiile "deschise-închise", se utilizează pentru ventilarea curentă, fără funcţionare după căderea sursei de alimentare cu energie electrică de bază.

Butoanele sunt constructiv de tip dublu basculant, în montaj aparent sau îngropat, livrare opţională cu cheie de asigurare.

Funcţiunile de închidere, deschidere, oprire pot fi afişate prin diodă electroluminiscentă.

3.4.2.4. Detectoare optice de fum

De regulă, detectoarele optice de fum comandă automat deschiderea trapelor ia o concentraţie a fumului de 3%.

Detectoarele sunt alimentate la 8-28 Vcc, sau după caz la tensiunea indicată de producător sunt construite cu celulă fotoelectrică şi operează pe principiul difuzării luminii şi afişaj individual în caz de funcţionare.

3.4.2.5. Detectoare de temperatură

Detectoarele de temperatură sunt utilizate pentru deschiderea automată a unei trape la atingerea temperaturii de 70°C (90°; 100°C).

3.4.2.6. Centralele de comandă pentru evacuarea fumului si a gazelor fierbinţi

Centrala de comandă este capabilă să primească semnale de la un număr nelimitat de butoane de acţionare sau detectoare de incendiu. Circuitele între centrală şi butoanele de comandă sunt conectate în sistem închis.

Centrala este prevăzută în afară de alimentarea de bază, cu o alimentare de rezervă prin baterii de acumulatori, sistemul trecând automat pe rezervă.

3.4.2.7. Dispozitive de închidere automată (magnetică) a uşilor rezistente la foc

Rolul uşilor rezistente la foc este de a limita extinderea incendiului şi a opri trecerea fumului în spaţiile care trebuie protejate.

Dispozitivele de închidere automată a uşilor rezistente la foc se compun din:

- detectorul de fum sau alt sistem, care iniţiază comanda de acţionare; - butonul de comandă manuală; - dispozitivul magnetic cu placă de reţinere; - panoul de comandă a închiderii.

Detectorul de fum amplasat în apropierea uşii, supraveghează o suprafaţă de 100 m2 în faţa uşii şi activează o alarmare atunci când particulele de fum ajung la valoarea de 3% din volum. Dispozitivul de comandă acţionează automat, permiţând închiderea uşii (fig.3.4.2.7.1).

Modul de instalare a detectorilor de fum ce acţionează mecanismul de închidere automată a uşii este prezentat în fig.3.4.2.7.2.

Fig. 3.4.2.7.1.

Uşă glisantă cu un dispozitiv de Închidere automată şi buton de acţionare manuală

Uşă în două canale, cu dispozitive de închidere automată si buton de acţionare manuală

12

Fig. 3.4.2.7.2.

Pentru uşi mal înalte de 3 m se folosescmal multe detectoare de fum, deoarece unul asigură o înălţime de numai 2m

Detector de fum la acelaşi nivel

Uşă rezistentă la foc, rnax. 3m

Detector de fum

la acelaşi nivel

Instalare

13

14

Capitolul 4. INSTALAŢII ELECTRICE, DE AUTOMATIZARE Şl SEMNALIZARE AFERENTE DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI (DESFUMARE) Şl GAZELOR FIERBINŢI

4.1. INSTALAŢII ELECTRICE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR

4.1.1. Dispoziţii generale

4.1.1.1. Instalaţiile electrice aferente construcţiilor se proiectează şi execută astfel încât să nu contribuie la producerea şi propagarea incendiilor, în conformitate cu reglementările de specialitate I 7, P 118, l 18.

Instalaţiile electrice aferente construcţiilor vor fi corespunzătoare riscului şi categoriei de pericol de incendiu, destinaţiei şi mediului respectiv, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

4.1.2. Alimentarea cu energie electrică

4.1.2.1. Alimentarea cu energie electrică a utilajelor şi echipamentelor de acţionare a dispozitivelor de evacuare a fumului ori a instalaţiilor de ventilare utilizate pentru evacuarea fumului se asigură după caz în funcţie de categoria de importanţă a clădirii, destinaţie şi de condiţiile specifice de siguranţă la foc, conform normativului I 7 şi reglementărilor specifice:

a) pe o singură cale de alimentare, racordată la un post de transformare al sistemului energetic naţional, dintr-o centrală electrică, reţeaua de joasă tensiune a furnizorului prin firida de branşament sau tabloul general de distribuţie al clădirii (dacă acesta este amplasat astfel încât funcţionarea iui nu este periclitată în caz de incendiu în clădirea respectivă);

b) pe două căi de alimentare. în situaţiile în care se prevăd dispozitive de siguranţă la foc cu dublă alimentare, sursa de alimentare de bază va fi asigurată conform pct.a), iar sursa de alimentare de rezervă poate fi o altă sursă de energie electrică independentă faţă de prima (baterie cu acumulatori etc).

Alegerea variantei de alimentare se va face în funcţie de încadrarea consumatorilor din clădire.

4.1.2.2. Căile de alimentare ale tabloului instalaţiei de evacuare a fumului, respectiv de ventilare pentru evacuarea fumului se amplasează pe trasee ferite de pericol de incendiu, conform normativului I 7.

În cazul în care se prevăd două căi de alimentare, acestea se dispun pe trasee separate sau se protejează împotriva focului prin amenajări constructive de separare, astfel încât avarierea unei căi să nu poată provoca întreruperea în alimentarea cu energie electrică a celeilalte căi.

4.1.2.3. Coloanele tabloului de distribuţie a! sistemului de evacuare mecanică a fumului se leagă înaintea întreruptorului general sau a siguranţelor generale ale tabloului din care se alimentează.

15

4.1.3. Instalaţii electrice de iluminat

4.1.3.1. Instalaţiile electrice de iluminat aferente zonelor prevăzute cu dispozitive şi sisteme de evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi vor avea prevăzute iluminat de siguranţă pentru intervenţie.

4.1.3.2. Dozele de legături ale circuitelor iluminatului de siguranţă vor fi separate de cele ale iluminatului normal

4.1.4. Instalaţii electrice de forţă şi automatizare

4.1.4.1. Elementele de construcţie (referitor la alcătuiri constructive şi limitarea propagării focului şi a fumului) şi modul de pozare a instalaţiilor electrice aferente evacuării mecanice a fumului trebuie să fie adecvate, pentru a rezista ta temperaturile extreme degajate, precum şi la vânt, trepidaţii şi mişcări ale clădirii, ploaie, grindină, zăpadă, gheaţă, coroziunea mediului, praf etc. Pentru preîntâm- pinarea acţionărilor incorecte, elementul de activare a evacuării fumului trebuie ales corespunzător Întregii game a condiţiilor ambientale.

4.1.4.2. Instalaţiile, dispozitivele şi echipamentele utilizate pentru evacua rea mecanică a fumului (desfumare) în caz de incendiu vor corespunde condiţiilor specifice şi vor fi după caz, agrementate tehnic.

4.1.4.3. Menţinerea în funcţiune a ventilatoarelor de desfumare este necesară pe timpul a cel puţin o oră de la sesizarea (semnalizarea) incendiului, respectiv punerea în funcţiune a acestora.

4.1.4.4. Oprirea unuia sau mai multor ventilatoare trebuie să poată fi realizată din cel puţin două puncte ale instalaţiei; una dintre aceste două comenzi de oprire trebuie să fie obligatoriu amplasată într-o zonă direct accesibilă din exterior.

4.1.4.5. Punerea în funcţiune a sistemului de desfumare a clădirilor înalte trebuie să se facă automat prin declanşarea detectoarelor de incendiu. Aceste detectoare comandă:

- elemente de compartimentare antifoc şi rezistente la foc: închiderea uşilor rezistente ia foc, a ascensoarelor cu funcţionare normală şi uşilor de separare ale încăperilor tampon; - închiderea clapetelor antifoc prevăzute în instalaţia de ventilare aferentă clădirii; funcţionarea continuă a ascensoarelor de intervenţie;

- desfumarea căilor de circulaţie afectate prin deschiderea organelor de obturare ale gurilor de evacuare a fumului în spaţiile de circulaţie şi SAS-uri (încăperi tampon); prin punerea în funcţiune a ventilatoarelor.

- alarmă.

16

4.1.4.6. Comenzile automate sunt dublate de comenzile manuale. Comanda automată prevăzută de instalaţiile de semnalizare acţionează mai întâi asupra zonei afectate şi anulează funcţionarea automată în regim normal a altor utilaje.

Acţionarea butoanelor de alarmare prevăzute pe căile de circulaţie şi în alte spaţii accesibile în caz de incendiu avertizează doar centrala de semnalizare incendiu fără a acţiona asupra instalaţiei de desfumare.

4.1.4.7. Toate circuitele de comandă şi control ale diferitelor dispozitive (trape, clapete antifoc, uşi rezistente la foc etc.) trebuie supravegheate în permanenţă pentru avertizarea în caz de defect la centrala de semnalizare incendiu sau dispecerat.

Poziţia elementelor mobile componente ale sistemului de semnalizare la incendiu este indicată prin semnalizări optice ce apar pe panoul centralei de semnalizare incendiu. Aceste semnale, date pentru fiecare compartiment, indică trei poziţii distincte:

- toate elementele (uşi şi clapete antifoc) în poziţie de veghe; - toate elementele în poziţie de funcţionare; - defect de poziţie sau al circuitului electric.

4.1.4.8. Comanda dispozitivelor de acţionare a elementelor de proiecţie a golurilor se poate realiza prin dispozitive termice, dispozitive electropneumatice, dispozitive electromagnetice, servomotoare electrice şi prin declanşare manuală

În cazul comenzii prin dispozitive electromagnetice sunt posibile două tipuri prin:

a) în stare de repaus dispozitivul nu este pus sub tensiune; b) în stare de repaus dispozitivul este pus sub tensiune.

În cazul din urmă comanda trebuie realizată printr-o serie de minimum 3 impulsuri. Controlul circuitului electric de comandă trebuie asigurat în permanenţă. Rearmarea sistemului nu trebuie să fie posibilă, atât timp cât cauza care a provocat declanşarea nu a dispărut.

Pentru desfumare comanda dispozitivului în cazul a) este posibilă dacă tubulatura utilizată deserveşte doar un singur compartiment.

În cazul comenzii prin servomotor timpul necesar pentru trecerea în poziţia de securitate sau de funcţionare trebuie să fie mai mic de 30 secunde.

4.1.4.9. Pentru evacuarea în exterior a fumului şi produselor de ardere se recomandă folosirea unui mecanism automat pentru deschiderea gurii de evacuare prin acoperiş. Toate deschiderile de evacuare cu acţionare automată trebuie să fie proiectate să se deschidă şi manual

4.1.4.10. Comanda sistemului de evacuare a fumului se face:

- automat, la declanşarea incendiului, prin detectoare activate de dispozitive sensibile la temperatura de 40... 100°C; - manual, prin butoane de comandă;

17

- manual, prin comandă la distanţă în cazul existenţei unui post centrat de supraveghere.

Intrarea automată in funcţiune a ventilatoarelor de desfumare va fi semnalizată optic şi acustic la centrala de semnalizare incendiu. Semnalizarea optică se va opri automat odată cu oprirea sistemului de desfumare.

Oprirea manuală a ventilatoarelor de desfumare se prevede şi local.

4.1.4.11. Conductoarele coloanelor şi circuitelor de alimentare a elemen-telor aferente sistemului de desfumare precum şi a circuitelor de control, comandă şl semnalizare, vor fi din cupru, incombustibile, din cabluri protejate în manta cu întârziere la propagarea flăcării (minimum 30').

4.1.5. Protecţii şl măsuri de protecţie

4.1.5.1. În instalaţiile electrice se vor aplica măsuri pentru protecţia utilizatorilor (persoane şi animale) împotriva şocurilor electrice datorate atingerii directe şi indirecte conform normativ I 7.

4.1.5.2. Tronsoanele tubulaturii de desfumare se vor lega cu piese flexibile din cupru cu secţiunea 16mmp pentru asigurarea continuităţii electrice şi racordarea la pământ, în scopul evitării încărcării cu sarcină electrostatică.

4.1.5.3. Conform normativului I 20, construcţiile prevăzute cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului, elementele din material neconductor situate deasupra acoperişului (coşuri de ventilaţie acoperite cu căciuli, trape etc.) se consideră protejate dacă nu depăşesc cu mai mult de 0,3 m planul zonei de protecţie.

4.2. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE A INCENDIULUI Şl ALARMARE

4.2.1. Dispoziţii generale

4.2.1.1. Instalaţiile de semnalizare incendiu se proiectează şi montează conform prevederilor normativ I 18 şi precizărilor din documentaţia tehnică a produ- cătorului de echipamente. Tipul instalaţiilor de semnalizare a incendiilor care se vor adopta, modul de comandă, dispunere şi dimensionare a acestora se va face conform normativ l 18 şi cu asistenţa furnizorului echipamentelor.

Folosirea de echipamente, aparate, dispozitive etc. se va face numai în baza agrementului tehnic şi a avizelor eliberate de organele abilitate conform prevederilor legale.

4.2.1.2. Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor se proiectează şi realizează conform reglementărilor tehnice, astfel încât să prezinte siguranţă în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stării lor de funcţionare, iar eventualele revizii şi reparaţii să se poată face cu uşurinţă.

18

4.2.2. Instalaţii interioare de semnalizare a incendiului. Trasee

4.2.2.1. Circuitele de semnalizare se vor executa de regulă în montaj îngropat sub tencuială, cu conductoare sau cabluri de cupru protejate în tuburi PVC sau metalice, în condiţiile prevăzute de normativele l 7 şi I 18, în montaj aparent în construcţiile la care nu se admit dăltuiri şi spargeri, unde şi instalaţiile electrice sunt realizate în execuţie aparentă, construcţii existente a căror deteriorare nu este admisă.

4.2.2.2. Se evită instalarea circuitelor şi cablurilor circuitelor de semnalizare incendiu în lungul conductelor calde şi pe traseele expuse la umezeală. Pe porţiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafeţe calde sau incrucişări cu acestea, distanţa minimă trebuie să fie de 12 cm sau se vor lua măsuri de izolare termică

4.2.2.3. Pe trasee comune, circuitele de semnalizare se vor monta sub cele ale instalaţiilor electrice, distanţa dintre acestea şi cele electrice cu frecvenţa de 50 Hz şi tensiuni până la 1000 V trebuie să fie de minim 25 cm.

4.2.2.4. La alegerea traseelor circuitelor de semnalizare se vor evita trecerile prin spaţiile cu pericol de incendiu sau explozie, medii corozive etc. folosindu-se spaţiile de circulaţie, anexele tehnice sau alte spaţii fără pericol şi posibilităţi de acumulare a gazelor fierbinţi produse în timpul incendiului.

4.2.3. Securitatea instalaţiilor de semnalizare. Măsuri de protecţie

4.2.3.1. Circuitele instalaţiilor de semnalizare se vor proteja astfel încât să-şi poată îndeplini funcţia pe durată de minim 30 minute în condiţii de incendiu dacă reglementările nu prevăd alte restricţii.

Centrala instalaţiei de semnalizare la incendiu se amplasează în spaţii care trebuie să corespundă prevederilor reglementărilor specifice.

Capitolul 5. DIMENSIONAREA DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

5.1. GENERALITĂŢI

5.1.1. Dispozitivele şi sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere trebuie să respecte anumite reguli şi principii legate de stratificarea naturală a fumului, evitându-se crearea de turbulenţe.

Astfel, rezultă necesitatea asigurării următoarelor condiţii:

- pozarea gurilor de evacuare a fumului şi ă gazelor de ardere trebuie să se facă cat mai sus posibil; - pozarea gurilor de introducere a aerului să fie amplasată cât mai aproape de sol; - evitarea vitezelor mari de refulare astfel încât să nu se creeze turbulenţe; - repartiţia cât mai corectă a gurilor aporturilor de aer şi a gurilor evacuărilor de fum şi gaze de ardere pentru evitarea zonelor moarte sau a dopurilor de stagnare a fumului.

5.1.2. - Direcţionarea mişcării fumului se poate face prin diferite metode sau printr-o combinaţie de metode.

Mecanismele de separare, diluţie, curgere a aerului, presurizare şi curenţi ascensionali se pot utiliza de sine stătătoare sau combinate între ele pentru dirijarea şi evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de incendiu.

Metoda de calcul pentru evacuarea fumului şi a gazelor de ardere trebuie să ţină seamă de schimbul de gaze din interiorul clădirii în funcţie de condiţiile de presiune, temperatură interioară şi exterioară, prezenţa vântului, circulaţia fumului care se produce datorită dilatării provocată de căldura din încăperea cu focarul şi măsurile de protecţie împotriva pătrunderii fumului.

Grosimea stratului de aer depinde de capacitatea instalaţiei de ventilare de a crea suprapresiune şi a aparatelor de evacuare a fumului.

5.2. REGIMUL DE PRESIUNE

5.2.1. Fumul şi gazele de ardere au tendinţe să ocupe un volum maxim conform legii universale a gazelor

TPV = constant unde:

P = presiunea în încăpere (Pa) V - volumul de gaze (m3) T = temperatura absolută a gazului (°K)

19

Legea se aplică atât la volum constant şi în acest caz creşte presiunea (situaţia unei încăperi închise), cât şi la presiune constantă - o parte din volumul gazelor de ardere scăpând din încăperea incendiată.

În realitate, încăperile nefiind complet etanşe, apare o suprapresiune în încăperea incendiată faţă de încăperile învecinate, având loc şi deplasarea unui important volum de fum către aceste încăperi.

Geometria clădirii şi aranjamentul spaţiilor are o influenţă hotărâtoare în privinţa deplasării fumului şi gazelor de ardere.

În cazul apariţiei unui incendiu într-o clădire datorită diferenţelor mari de temperatură, are loc o intensificare a mişcării aerului, cu consecinţe asupra propa-gării fumului, foarte rapide, datorită tirajului extrem de puternic. Acest tiraj depinde de temperatura exterioară şi cea interioară, de vânt, de etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor, de planul etajelor, de buna funcţionare a sistemelor de acţionare a trapelor, registrelor destinate să obtureze ghenele de ventilare, precum şi de buna funcţionare a altor sisteme concepute pentru evacuarea fumului provenit din incendiile declanşate 7n clădiri.

5.2.2. Datorită tirajului termic, fumul are tendinţa să se ridice şi să se acumuleze în straturi cu temperaturi descrescătoare (fig.5.2.2). Această stratificare are loc şi din punct de vedere al nivelului densităţii straturilor.

a. Într-o încăpere cu o singură deschidere. b. într-o încăpere cu două deschideri

(uşă şi fereastră) Fig.5.2.2. Gradientul de presiune

Înălţimea zonei neutre din deschidere este în funcţie de materialul combustibil, temperatura din încăperea cu focarul şi a mediului înconjurător, de felul arderii şi de înălţimea canatului inferior al ferestrei deasupra pardoselii din încăperea în care se găseşte focarul.

Efectul înălţimii diferite la care se găseşte zona neutră este:

- dacă deschiderile dintre încăperea cu focarul şi încăperile limitrofe se găsesc deasupra zonei neutre, atunci gazele de ardere vor ieşi din încăperea cu focarul; - dacă deschiderile se găsesc mai jos de zona neutră, atunci în încăpere pătrunde aer proaspăt.

20

Diferenţa de presiune Δp dintre încăperea cu focarul şi spaţiu) limitrof poate fi calculată cu ajutorul următoarei relaţii:

⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−=Δ

gao TT

hgpp 273273 unde:

Ta - temperatura mediului ambiant, (°K); Tg - temperatura gazelor arse (°K); h - distanţa dintre centrul deschiderii faţă de zona neutră din încăperea cu

focarul, (m).

5.2.3. Temperatura ridicată a fumului şi gazelor de ardere rezultate în urma unui incendiu creează o forţă ascensională.

Diferenţa de presiune dintre încăperea incendiată şi încăperile învecinate se poate exprima şi cu formula:

hTT

pFE⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛−=Δ

113600 unde:

Δp - diferenţa de presiune (Pa); TE - temperatura absolută a încăperilor învecinate (°C); TF - temperatura absolută a încăperii incendiate (°C); h - distanţa faţă de planul neutru (m).

În fig.5.2.3 este dată o diagramă de calcul a presiunii ascensionale în funcţie de temperatura din încăperea incendiată şi distanţa faţă de planul neutru a golurilor de evacuare a fumului.

Fig.5.2.3. Presiunea ascensională în încăperea incendiată

21

5.2.4. În urma creării forţelor ascensionale apare şi o mişcare de expansiune a fumului prin dilatare.

În încăperea incendiată există o proporţional itate între raportul debitelor de ieşire (fum) - intrare (aer) şi raportul temperaturilor acestor debite:

A

F

IA

EF

TT

QQ

= unde:

QEF - proporţia de debit volumetric de fum ce iese din încăperea incendiată (m3/s);

QIA - proporţia de debit volumetric de aer ce intră în încăperea incendiată (m3/s);

TF - temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată (°C);

TA - temperatura absolută a aerului introdus în încăperea incendiată (°C).

5.2.5. Influenţa condiţiilor atmosferice, a vântului, prin presiunea dinamică a curenţilor de aer faţă de presiunea mediului înconjurător, modifică echilibrul aeraulic din încăperi şi poziţia planului neutru în încăperea incendiată, modificând şi tirajul termic.

Presiunea suplimentară datorată vântului se calculează după formula:

Pv=0,5 Cv ρoV2 unde:

Pv - presiunea datorată presiunii vântului (Pa); Cv - coeficient de repartiţie a presiunii vântului în jurul geometriei unei clădiri

cu domeniul -0,8^+0,8, valorile pozitive pentru pereţii clădirilor opuşi direcţiei vântului şi valorii negative pentru clădirile aflate sub presiunea vântului;

ρo - densitatea aerului exterior (Kg/m3); V - viteza vântului (m/s); se adoptă valorile vitezelor convenţionale de calcul

ale vântului în conformitate cu SR 1907-1, în funcţie de zona eoliană, cu amplasamentul clădirii (în localitate sau în afara localităţii) şi înălţimea clădirii.

În cazul clădirilor bine etanşate cu uşile şi geamurile exterioare bine închise efectul vântului este slab.

La clădirile cu vitraje mari, cu uşi şi ferestre deschise, apare efectul vântului care este important în circulaţia fumului.

Când într-o încăpere apare un incendiu şi se sparge o fereastră pot să apară două cazuri legate de acţiunea vântului:

- dacă fereastra din încăperea incendiată se află pe faţa ce este sub presiunea vântului, presiunea negativă dată de vânt trage fumul din încăpere împiedicând răspândirea lui în restul clădirii; - dacă fereastra se află pe faţa opusă circulaţiei vântului, presiunea creată de acesta împinge fumul din' încăperea incendiată invadând încăperile învecinate.

22

5.3. DETERMINAREA DEBITELOR DE AER INTRODUS Şl DE FUM Şl GAZE FIERBINŢI EVACUATE

5.3.1. Prin presurizarea zonei adiacente zonei incendiate se ţine sub control migrarea fumului. Se crează o diferenţă de presiune ce formează o barieră ce poate controla mişcarea fumului.

Curgerea aerului prin neetanşeităţile din jurul uşilor sau ale construcţiei previn infiltraţiile de fum în zonele cu presiune ridicată.

Debitul de aer pătruns prin neetanşeităţi se determină cu relaţia:

QA = α x A x gp ρ/2Δ (m3/s)

unde: QA - debitul volumetric de circulaţie a aerului (m3/s); α - coeficient de debit; A - secţiunea de trecere (m2); Δp - diferenţa de presiune pe traiectoria curentului de fum (N/m2); ρ - densitatea aerului intrat pe traiectoria curentului (Kg/m ); g - acceleraţia gravitaţională (m/s2).

Coeficientul de curgere depinde de geometria încăperii cât şi de turbulenţă sau frecare.

În cazul unui incendiu într-o încăpere învecinată căii de evacuare, pătrunderea gazelor de ardere în interiorul căii de evacuare prin uşa de legătură, poate fi oprită de un curent de aer ce pătrunde pe uşă.

Debitul minim al curentului de aer care opreşte trecerea fumului şi gazelor de ardere se poate calcula în formula:

2/31232 hb

TTgQ

F

AA ×⎟⎟

⎞⎜⎜⎝

⎛−=α

(m3/s)

unde: α - coeficient de debit; TA - temperatura absolută a aerului introdus (°K); TF - temperatura absolută a fumului şi gazelor evacuate (°K); b - lăţimea deschiderii ţm); h - înălţimea deschiderii (m).

5.3.2. Debitul de fum şi.gaze arse care se îndreaptă din încăperea cu focarul de incendiu spre încăperile (căile de evacuare) învecinate se determină cu relaţia:

2/31232 hb

TTgQ

A

FF Δ×⎟⎟

⎞⎜⎜⎝

⎛−=α

unde: TF - temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată (°K); TA - temperatura absolută a aerului introdus în încăpere (°K);

23

Δh - înălţimea deschiderii dintre canatul superior al deschiderii şi zona de presiune neutră (m);

b - lăţimea deschiderii (m)

5.4. DETERMINAREA SUPRAFEŢELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

Generalităţi

5.4.1. La proiectarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie stabilite şi dimensionate suprafeţele golurilor de trecere a fumului practicate în pereţi şi/sau în acoperiş. Prin realizarea unei bune dimensionări se asigură un sistem de supraveghere a migrării fumului până la evacuarea lui.

Calculul suprafeţelor de trecere a fumului practicate în pereţi

5.4.2. Suprafaţa efectivă a unui dispozitiv de evacuare prin secţiunile de trecere reprezintă suprafaţa totală a golurilor de evacuare. Golurile de evacuare pot fi poziţionate în paralel, serie sau combinate Suprafaţa efectivă totală a golurilor (gurilor) de evacuare în paralel este suma suprafeţelor individuale de trecere a fumului (vezi fig. 5.4.2a).

∑=

=n

iie AA

1

(m2)

unde: n - numărul golurilor de trecere a fumului legate în paralel.

Suprafaţa totală de trecere la golurile (gurilor) ce se găsesc în serie se poate calcula cu formula (vezi fig.5.4.2b).

5,0

1

1−

=⎥⎦

⎤⎢⎣

⎡= ∑

n

i ie A

A

În cazul când golurile (gurile) de evacuare (trecere, migrare) sunt şi în parale! şi în serie, adică combinate, formula de calcul este (vezi 5.4.2.c):

5,0

2456

223

21

111−

⎥⎦

⎤⎢⎣

⎡++=

AAAAe (m2)

unde: A23 = A2 + A3A456 = A4 + A5 + A6

24

5.4.3. Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului pe la partea superioara amplasate la aceeaşi înălţime (acoperiş) în cazul încăperilor cu volume mari se determină după cum urmează:

Suprafaţa utilă de evacuare a unui sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi este în funcţie: de suprafaţa focarului (Af); înălţimea de referinţă a încăperii în care se face desfumarea H şi grosimea stratului de fum Hf (fig.5.4.3.).

Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului

Fig. 5.4.2. Suprafeţele de trecere ce alcătuiesc căile de migrare a fumului

b. Căi de migrare în serie

Spaţiu presurizat

c. Căi de migrare combinate

Spaţiu presurizat

a. Căi de migrare în paralel

Spaţiu presurizat

25

SUE = Suprafaţa utilă de evacuare a fumului Af = Suprafaţa focarului H = Înălţimea de referinţă a încăperii Hf = Grosimea stratului de fum H' = înălţimea liberă de fum

Fig.5.4.3.

Suprafaţa focarului (Af) se ia In calcul in funcţie de densitatea sarcinii termice care împarte clădirile în 5 grupe:

Grupa Densitatea sarcinii termice Af(MJ/m2) (m2)

1 q<420 9÷18 2 420<q<840 18÷36 3 840 < q < 1680 36÷72 4 1680<q<4200 108÷162 5 q>4200 207

Clădirile din grupele 1 şi 2 sunt considerate cu risc de incendiu (risc mic şi mijlociu determinat conform normativului P 118-99) iar clădirile din grupele 3, 4, 5, cu risc ridicat de incendiu (risc mare conform normativului P 118-99).

H - înălţimea de referinţă este media aritmetică dintre înălţimea în punctul cel mai înalt şi cel mai jos a acoperişului măsurată de la suprafaţa

pardoselii; Hf - grosimea stratului de fum este diferenţa dintre înălţimea de referinţă şi

înălţimea zonei fără fum Hf = H - H'

H' - Înălţimea zonei fără fum. Hf - trebuie să se găsească deasupra înălţimii superioare a uşii. Dacă

grosimea fumului este superioară jumătăţii înălţimii de referinţă se calculează cu formula:

26

Hf=2H (m)

Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului la partea superioară se determină astfel:

1 - incendii relativ puternice (clădiri cu risc ridicat de incendiu - grupele 3-5) ( )

f

ffUE H

HHAS

6,0413,0 3

1

×−××= (m2)

2 - incendii relativ mici (clădiri cu risc redus de incendiu - grupele 1-2)

( )f

ffUE A

HAHS

2/55,1043,0

2

−+×= (m2)

5.4.4. În cazul clădirilor cu volume mari separate cu ajutorul ecranelor, calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se face cu relaţia:

SUE = α . Ss (m2)

unde: α - coeficient de suprafaţă care ţine cont de tipul de clădire care trebuie protejat (conform clasificării destinaţiilor spaţiilor: clasele 1 ... 3), grosimea stratului de fum şi înălţimea medie a încăperii (%) (vezi tabel 5.4.4 şi explicitarea); Ss - suprafaţa pardoselii separeului delimitat de ecrane (m2).

Împărţirea pe clase a spaţiilor, făcută în funcţie de importanţa focarelor de incendiu, este următoarea:

Clasa 1

- Restaurante, cafenele, baruri, braserii - Săli de reuniune şi săli de joc - Săli în care spectacolele nu necesită decoruri sau artificii - Clădiri de învăţământ - Clădiri sportive acoperite - Hoteluri, pensiuni - Clădiri de sănătate - Clădiri de cult - Bănci, administraţii publice sau private - Localuri colective, cămine de locuit

Clasa 2

- Săli de spectacole în care se folosesc decoruri sau artificii - Săli de dans sau bal - Săli polivalente - Muzee

27

Clasa 3

- Magazine de vânzări, centrale comerciale, supermagazine - Hale şi săli de expoziţii - Biblioteci, arhive, centre de documentare

5.4.5. Calculul suprafeţelor de evacuare a fumului amplasate la partea superioară la înălţimi diferite se face după cum urmează:

Dacă gurile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se găsesc la o înălţime mai mică sau mai mare faţă de înălţimea medie a încăperii respective, suprafaţa lor utilă se va calcula prin aplicarea unui coeficient de corecţie a eficacităţii (E).

ES

ES

S sUEUE

α==, (m2)

Coeficientul de corecţie se calculează cu formula:

fHHE Δ

±= 1

unde: ΔH - variaţia înălţimii de tiraj.

Acest termen poate să fie pozitiv sau negativ şi reprezintă diferenţa de nivel între înălţimea medie a încăperii şi înălţimea medie a punctului cel mai înalt sau cel mai jos unde se găseşte deschiderea situată în zona cu fum.

Pentru calculul coeficientului de corecţie E se foloseşte diagrama din fig.5.4.5 pentru cele două situaţii, ΔH - pozitiv - curba E1 şi ΔH - negativ - curba E2.

Fig.5.4.5

28

5.5. EXEMPLE DE CALCUL

5.5.1. Calculul suprafeţelor utile de evacuare (SUE) a fumului la clădiri cu volum mare al încăperilor.

a - Clădire cu goluri de evacuare a fumului (trape, cupolete) amplasate pe acoperiş la diferite înălţimi faţă de pardoseală (vezi fig.a):

În acest caz ΔH este pozitiv şi se pune condiţia ΔH ≤ 10 Dh unde:

DhPSUE

'4=

E = E1=fHH1 Δ

+ f

UEUE E

SS =' (m2)

Condiţii de calcul:

H = 4m; H' = 2,5 m; ΔH = 6 m; S’ = 1500 m

Clasa 3: α = 0,38%

=×= 1500100

38,0UES 5,70 m2

Suprafaţa de evacuare a cupoletelor 1, 2, 3 se alege de 1 m2 deci: SUE total 1+2+3 = 3 m2

Pentru a 4-a evacuare rămâne SUE4 = 2,7 m2

Înălţimea de tiraj ΔH = 6 m pozitiv Coeficientul de corecţie a eficacităţii E

E = 24,25,1

61 =+

24 21,1

24,27,2 mSUE ==

Dimensiunea pentru o SUE = 1,25 m2 este de 1,6 x 1 m. Se face verificarea cu diametrul hidraulic

( )( ) mDh 23,1

16,1216,14=

××××

=

6 ≤ 10 x 1,23

29

Fig. a

b - Clădire cu goluri de evacuare a fumului situate atât pe acoperiş cât şi la partea superioară a peretelui exterior (vezi fig. b)

În acest caz ΔH este negativ:

fHHEE Δ

−== 12 2

'

ES

S UEUE = (m2)

Condiţii de calcul:

H = 4 m; H' = 2,5 m; Hf = 1,5 m; ΔH = 0,85; S = 1500 m2

Desfumarea naturală se realizează prin evacuarea prin suprafeţele de evacuare din acoperiş şi prin deschiderea din pereţii exteriori.

Calculul suprafeţei utile de evacuare este identic cu exemplul de mai sus.

SUE = 5,7 m2

Dacă evacuările din acoperiş au suprafaţa fiecare de 1,27 m2

SUE1+2+3 = 3,8 m2

Suprafaţa utilă a deschiderii SUD = 1,9 m2.

30

Pentru ΔH = 0,85 m (negativ) se calculează coeficientul de corecţie (E)

66,051,185,01 =−=E

de unde rezultă:

88,266,090,1

==UDS m2

Fig. b

c - Clădire cu goluri de evacuare a fumului montate pe luminatoare care se găsesc deasupra acoperişului (vezi fig. c)

În acest caz ΔH este pozitiv:

11 1

HHEE Δ

+== 1

'

ES

S UEUE = (m2)

Condiţii de calcul:

S = 1200 m2; H = 6 m; H’ = 4 m; Hf = 2 m; clasa 2

Se determină α = 0,47%

64,5100

120047,0=

×=UES m2

Suprafeţele de evacuare se ridică deasupra acoperişului cu ΔH = 1 m (pozitiv)

310

Coeficientul de eficacitate 22,111 =+=E2

62,422,164,5' ==UES m2

Fig. c

d - Clădire cu goluri de evacuare a fumului amplasate la partea superioară a pereţilor exteriori, dar sub înălţimea medie a clădirii (vezi fig. d)

În acest caz ΔH este negativ:

SHHEE Δ

−== 12 2

'

ES

S UEUE = (m2)

Condiţii de calcul:

S = 1650 m2; H= 11 m; H' = 6m; Hf=5m; clasa 1

α = 0,38%

27,6100

165038,0=

×=UES m2

Deschiderile în faţade care au ΔH = 2 m, negativ .

Coeficientul de corecţie 77,0521 =−=E

14,877,027,6' ==UES m2

32

Fig. d

e - cazul unei clădiri cu 2 etaje şi cu un hol central, cu goluri pentru evacuarea fumului amplasate pe acoperişul holului (vezi fig. e)

Condiţii de calcul:

H = 10 m; Hf = 3 m; Stotal = 1600 m2; clasa 3

α =1,25%

201600100

25,1=×=UES m2

Fig. e

33

5.5.2. Calculul instalaţiei de desfumare pentru o clădire cu 3 nivele pentru exemplificare s-a considerat o clădire cu 3 nivele (subsol, parter, etaj) din clasa 3 (vezi cap.5.4.4) cu spaţii având suprafeţe mari libere pe fiecare nivel (vezi fig.5.5.2), compartimentate cu ajutorul ecranelor.

Fig. 5.5.2.

Soluţiile de desfumare pe fiecare nivel sunt următoarele:

- La SUBSOL - se face o desfumare mecanică (vezi Anexa 1) considerându- se:

- debitul unei guri de evacuare a fumului (GE) se consideră cei puţin de 1 m3/s la 100 m de suprafaţă a încăperii; - numărul de guri de evacuare a fumului se calculează ţinându-se cont, că o singură gură trebuie să evacueze fumul de pe o suprafaţă de maximum 320 m2.

Ţinându-se cont de cele prezentate se calculează debitul de evacuare a fumului şi numărul de guri:

• Încăperea S1 cu S = 1500 m2

- debitul de fum evacuat LES1 = 15 m3/s; - numărul de guri necesare pentru evacuarea debitului de fum n = 5 guri.

• Încăperea S2 cu S = 900 m2

- debitul de fum evacuat LES2 = 9 m3/s; - numărul de guri necesare pentru evacuare debitului de fum n = 3 guri.

34

Instalaţia de evacuare a fumului se compune din:

- canale de evacuare cu guri de evacuare (GE) montate direct pe canal; - un ventilator de evacuare care este racordat la canalele de evacuare din ambele spaţii (S1 şi S2) şi cu debitul LEventilator - 15 m3/s şi care să funcţioneze la temperaturi de 400°C cel puţin 1 h.

Introducerea aerului se face mecanic prin gurile de introducere Gl pe la partea de jos a pereţilor. Aerul este absorbit din exterior cu ajutorul unui ventilator, prin canale adus în încăperile S1 şi S2 şi refulat prin gurile de introducere Gl.

Debitul ventilatorului de introducere a aerului:

LIvent = 0,6 x LEvent = 0,6 x 15 = 9 m3/s.

- La PARTER - s-a aplicat o soluţie de desfumare naturală. Evacuarea fumului se face prin deschideri prevăzute cu trape la partea superioară a pereţilor exteriori şi prin tiraj natural prin canalul terminat cu o cupoletă pe acoperiş Introducerea aerului în încăpere se face prin trapele practicate în pereţii exteriori la partea inferioară.

• Încăperea Pi cu suprafaţa SP1 = 1500 m2

Înălţimea încăperilor H = 4 m Înălţimea liberă de fum H' = 3m Înălţimea ecranului - grosimea stratului de fum Hf = H - H' = 1 m

- Calculul suprafeţelor utile de evacuare a fumului (SUE) se face conform paragrafelor 5.4.3, 5.4.4 şi 5.4.5.

SUE = α . SS

Coeficientul a determinat din tabelul 5.4.4 pentru clasa 3, α = 0,61%.

15,91500100

61,0=×=UES m2

- Repartiţia suprafeţelor utile de evacuare a fumului prin tiraj şi prin deschiderile din pereţi la partea superioară.

Suprafaţa utilă de evacuare totală:

10,63

215,9=

×=UES m2

Suprafaţa utilă a deschiderilor:

SUE ≥ 3 SUD→ SUD = 3,05 m2

- Pentru suprafaţa de evacuare de pe acoperiş se calculează un coeficient de corecţie a eficacităţii (E) (vezi paragraful 5.4.5) pentru ΔH pozitiv.

35

Se ţine cont de creşterea tirajului evacuării situate pe acoperiş prin diferenţa de Înălţime pozitivă:

ΔH = 4,6-0,4 = 4,2 m

28,212,411

5

=+=Δ

+=HHE

Suprafaţa utilă de evacuare a fumului:

68,228,210,6' ==UES m2

Pentru această suprafaţă utilă calculată se alege un luminator cu cupolă pentru evacuarea fumului cu dimensiunile 2,0 x 2,0 m cu suprafaţa utilă = 2,99 m2 şi suprafaţa netă = 3,9 m2.

Se verifică diametrul hidraulic care să asigure tirajul evacuării:

ΔH ≤10 Dh ( )( )

36

mPS

Dh UE 2222

0,20,244=

==

4,2 < 10x2 (se verifică)

- Calculul suprafeţelor gurilor de evacuare de la nivelul superior al pereţilor se face cu un coeficient de corecţie a eficacităţii pentru un ΔH negativ (vezi paragraful 5.4.5).

ΔH = 0,50 m

70,0150,01

51 =−=

Δ−=

HHE

35,47,005,3' ==UES m2

Suprafaţa totală liberă a deschiderilor

7,85,035,4

==LS m2

- Verificarea distanţelor dintre gurile de evacuare

Distanţa este d ≤ 25 m

dmax ≤ 7 H (vezi Anexa 1) dmax ≤ 7 x 4 = 28 m

25 m< 28 m (verificat)

• Încăperea P2 cu suprafaţa SP2 = 900 m2 se verifică de la început dacă este posibilă utilizarea tot a soluţiei de desfumare naturală.

H = 4,5 m d ≤ 30 m dmax ≤ 7 x 4,5 = 31,5 m

30 m < 31,5 m - soluţie posibilă

- Calculul suprafeţei utile de evacuare necesare încăperilor

Coeficientul a (%) (vezi tabelul 5.4.4) pentru H = 4,5 m; H' = 3,5 m şi clasa 3.

α = 0,77%

93,6900100

77,0=×=UES m2

- Calculul suprafeţei utile a deschiderilor de evacuare a fumului practicate în partea superioară a pereţilor.

Pentru că ΔH este negativ coeficientul (E) de corecţie se determină astfel:

70,015,011

1

=−=Δ

−=HHE

9,97,093,6' ==UDS m2

- Suprafaţa totală liberă de evacuare a fumului

8,195,0==lS 9,9 m2

- La ETAJ - se alege o soluţie de desfumare naturală, evacuându-se fumul prin cupolele de pe acoperiş, iar admisia aerului se face prin gurile aflate la partea inferioară a pereţilor.

• Încăperea 11 cu suprafaţa S11 = 1200 m2, H = 4 m, H' = 3 m, clasa 3, α = 0,61%.

- Calculul suprafeţei utile de evacuare a fumului

32,7100

61,01200=

×=UES m2

37

Pentru că suprafeţele de evacuare se găsesc la aceeaşi înălţime de referinţă coeficientul E = 1.

Pentru acoperirea suprafeţei utile de evacuare calculate se aleg 5 luminatoare cu cupole cu dimensiunea de 1,25 x 1,25 m fiecare având suprafaţa utilă = 1,47 m2 şi suprafaţa liberă a luminatorului = 1,56 m2.

• Încăperea 12 are suprafaţa S12 = 1200 m2, iar evacuarea fumului se face natural atât prin cupolele din acoperiş cât şi prin deschiderea de la partea superioară a peretelui exterior.

- Se face verificarea distanţelor dintre cele două puncte de evacuare

dmax ≤ 7H = 7 x 4 = 28m 20m<28m

- Calculul suprafeţei utile de evacuare prin luminatoarele cu cupole:

H = 4m;H' = 3m; clasa 3; α = 0,61%

32,71200100

61,0=×=UES m 2

- Repartiţia suprafeţelor de evacuare prin acoperiş şi prin deschiderea în perete

88,43

232,7=

×=UES m2 SUE ≥ 2 SUD

SUD = 2,44 m2

Suprafaţa utilă de evacuare se realizează prin 4 cupole de evacuare cu SUE = 1,32 m2 fiecare, cu dimensiunile 1,4 x 1,4 m ce reprezintă o suprafaţă utilă 5,32 m2.

- Calculul suprafeţelor utile ale deschiderilor considerând un coeficient de corecţie a eficacităţii (E) pentru AH negativ; AH = 0,50 m.

70,015,011 =−=

Δ−=

fHHE

Suprafaţa utilă realizată a deschiderilor

48,370,0

44,2 2' ==

mSUD m2

Suprafaţa liberă totală a deschiderii (K = 0,5)

96,65,048,3

==hS m2

38

39

Capitolul 6. EXPLOATAREA Şl ÎNTREŢINEREA DISPOZITIVE-LOR DE EVACUARE A FUMULUI Ş l A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A GAZELOR FIERBINŢI

6.1. VERIFICAREA TEHNICĂ A DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE DESFUMARE

6.1.1. Dispozitivele de evacuare a fumului (desfumare) şi sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie verificate tehnic de specialişti autorizaţi în acest domeniu de organismele abilitate.

Acest personal verifică periodic conformitatea instalaţiilor de desfumare cu reglementările în domeniu.

Cel puţin odată pe an se fac verificări de către personal tehnic competent sub responsabilitatea producătorului, constructorului şi a celui care exploatează instalaţia, şi ele se referă la:

- funcţionarea dispozitivelor de comandă manuală şi automată; - funcţionarea dispozitivelor de protecţie a gurilor de evacuare a fumului; - funcţionarea instalaţiilor de transmisii semnale; - oprirea automată a ventilaţiei mecanice permanente; - închiderea elementelor mobile de separare; - funcţionarea ventilatoarelor mecanice; - măsurători de presiune, debit şi viteze.

în urma verificărilor tehnice se întocmeşte un raport de constatare în care se menţionează modul în care instalaţia de desfumare, în ansamblul său şi pe componente, corespunde cerinţelor normativului.

6.2. ÎNTREŢINEREA Şl INSPECTAREA PERIODICĂ A DISPOZITIVELOR Şl SISTEMELOR DE DESFUMARE

6.2.1. Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi etanşeitate la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi instalaţiilor, se menţin permanent în buna stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.

6.2.2. Echipamentele şi dispozitivele de aspiraţie şi evacuare ce alcătuiesc sistemul de evacuare a fumului (desfumare) şi sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, se pot defecta uşor prin manipulări necorespunzătoare, montări incorecte şi nefolosire timp îndelungat. Pentru aceasta sunt esenţiale inspecţiile şi întreţinerea periodică.

6.2.3. Se vor respecta precizările fabricantului dispozitivelor, referitor la planificările întreţinerilor şi inspecţiilor.

Mecanismele speciale trebuie controlate cu regularitate pe baza planificării date de furnizori producători.

40

6.2.4. Este importantă testarea performanţelor dispozitivelor de acţionare, ca şi un control al tuturor dispozitivelor de deschidere a evacuărilor fumului imediat după instalare pentru a constata buna funcţionare a acestora.

6.2.5. Controlul, întreţinerea, testarea tuturor sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se face pe baza unei planificări. Perioada maximă dintre 2 inspecţii nu va depăşi 12 luni, pentru oricare din elementele componente ale sistemului.

Aceste proceduri măresc siguranţa în funcţionare. în urma controalelor se vor consemna toate constatările, performanţele în

grafice, pentru a se putea face o comparaţie cu rezultatele din inspecţiile precedente. Pe baza constatărilor inspecţiei se va întocmi programul cu măsurile de întreţinere ale sistemului.

6.2.6. Dacă s-au produs schimbări în destinaţia spaţiilor desfundate, sau a spaţiilor învecinate, trebuie actualizat planul de control şi programul de întreţinere.

6.2.7. În urma vopsirilor interioare şi exterioare a dispozitivelor de evacuare, voleţii şi trapele trebuie deschise şi examinate pentru a se evita lipirea datorită vopselei, la suprafeţele de îmbinare.

Dispozitivele sensibile la căldură care au fost vopsite accidental vor trebui înlocuite cu dispozitive având un răspuns echivalent.

6.2.8. Înlăturarea gheţii şi a zăpezii sunt esenţiale în programul de întreţinere pentru funcţionarea corectă a dispozitivelor de evacuare.

41

Capitolul 7. PROTECŢIA Şl SIGURANŢA UTILIZATORILOR ÎN CAZUL ' UTILIZĂRII DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl A SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

7.1. Dispozitivele de evacuare a fumului (desfumare) şi sistemele de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi trebuie să se comporte în aşa fel în caz de incendiu, încât în timpul intervenţiei să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi personalului de intervenţie.

7.2. Este obligatorie instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor precum şi informarea serviciului propriu de pompieri.

7.3. În cursul anului anterior expirării unei perioade de exploatare, starea de funcţionare a dispozitivelor de evacuare trebuie determinată după o procedură determinantă, şi anume:

- concepţia sistemului de evacuare şi a dispozitivelor componente; - disponibilităţile pe plan tehnologic; - adaptările sale la eventuale schimbări de destinaţii, compartimentări.

7.4. Manevrele corespunzătoare exploatării vor fi efectuate numai de personalul de exploatare.

7.5. Instructajul va avea în vedere şi măsurile ce se impun pentru manevre urgente în scopul evitării unor accidente.

TABLOU DE COEFICIENŢI (ÎN PROCENTE) NECESARI PENTRU DETERMINAREA SUPRAFEŢELOR UTILE DE EVACUARE A

FUMULUI Tabel 5.4.4

Coeficienţi (%) α

Înălţimea medie sub plafon sau acoperiş H

(m)

înălţimea zonei libere de fum H'

(m) Clasa 1 Clasa 2 Clasa 31 2 3 4 5

2,50÷3 2,50 2

0,33 0,17

0,46 0,23

0,65 0,33

3,50 3 2,50 2

0,43 0,43 0,14

0,61 0,33 0,19

0,66 0,46 0,27

4 3 2,50 2

0,30 0,19 0,12

0,43 0,27 0,17

0.61 0,38 0,23

4,50

3,50 3 2,50 2

0,38 0,25 0,16 0,10

0,54 0,35 0,23 0,14

0,77 0,50 0,33 0,21

5

4 3,50 3 2,50

0,47 0,31 0.21 0,15

0,66 0,44 0,30 0,21

0,94 0,63 0,43 0,29

5,50

4,50 4 3,50 3

0,56 0,38 0,27 0,19

0,79 0,54 0,38 0,27

1,12 0,76 0,54 0,38

6

5 4,50 4 3,50 3

0,65 0,46 0,33 0,24 0,18

0,92 0,64 0,47 0,34 0,25

1,31 0,91 0,66 0,48 0,35

6,50

5,50 5 4,50 4 3,50

0,75 0,53 0,39 0,30 0,22

1,07 0,76 0,56 0,42 0,31

1,51 1,07 0,79 0,59 0,44

7 6 5,50

0,86 0,62

1,22 0,87

1,72 1,23

- H ~ înălţimea de referinţă a încăperii - H' - înălţimea zonei fără fum - α - coeficient de suprafaţă

- Exp.de alegere H = 2,75m H' = 2m α =100

17,0 = 0,0017

42

43

1 2 3 4 5

7

5 4,50

4 3,50

0,46 0,35 0,27 0,20

0,65 0,50 0,38 0,29

0,92 0,71 0,54 0,41

7,50

6,50 6

5,50 5

4,50 4

0,97 0,70 0,53 0,41 0,32 0,25

1;37 0,99 0,75 0,59 0,46 0,35

1,94 1,40 1,07 0,83 0,64 0,50

8

7 6,50

6 5,50 4,50

4

1,21 0,79 0,61 0,4 0,30 0,23

1,53 1,12 0,86 0,67 0,42 0,33

2,17 1,58 1,22 0,95 0,60 0,47

8,50

7,50 7

6,50 6

5,50 5

4,50

1,34 0,98 0,69 0,54 0,44 0,35 0,28

1,70 1,25 0,97 0,77 0,62 0,49 0,39

2,40 1,77 1,37 1,09 0,87 0,70 0,56

9

8 7,50

7 6,50

6 5,50

5 4,50

1,48 1,09 0,85 0,61 0,50 0,40 0,33 0,26

1,87 1,39 1,08 0,87 0,70 0,57 0,46 0,37

2,65 1,96 1,53 1,23 0,99 0,81 0,65 0,53

9,50

8,50 8

7,50 7

6,50 6

5,50 5

1,64 1,21 0,95 0,76 0,56 0,46 0,38 0,31

2,05 1,53 1,20 0,97 0,79 0,65 0,53 0,44

2,90 2,16 1,70 1,37 1,12 0,92 0,75 0,62

10

9 8,50

8 7,50

7 6,50

6

1,80 1,34 1,05 0,85 0,70 0,52 0,43

2,23 1,67 1,32 1,07 0,88 0,73 0,61

3,16 2,37 1,87 1,52 1,25 1,04 0,86

44

1 2 3 4 5

10 5,50 5

0,36 0,29

0,50 0,41

0,71 0,59

10,50

9,50 9 8,50 8 7,50 7 6,50 6 5,50

1,97 1,47 1,16 0,94 0,77 0,64 0,48 0,41 0,34

2,42 1,82 1,45 1,18 0,98 0,82 0,69 0,57 0,48

3,43 2,58 2,05 1,67 1,39 1,16 0,97 0,81 0,67

11

10 9,50 9 8,50 8 7,50 7 6,50 6 5,50

2,15 1,61 1,27 1,04 0,86 0,72 0,60 0,46 0,38 0,32

2,91 1,98 1,58 1,30 1,08 0,91 0,77 0,65 0,54 0,46

3,70 2,80 2,23 1,83 1,53 1,28 1,08 0,91 0,77 0,64

11,50

10,50 10 9,50 9 8,50 8 7,50 7 6,50 6

2,34 1,76 1,39 1,14 0,95 0,79 0,67 0,57 0,43 0,37

3,14 2,38 1,71 1,41 1,18 1,00 0,85 0,72 0,61 0,52

3,98 3,02 2,42 2,00 1,67 1,42 1,20 1,02 0,87 0,73

12

11 10,50 10 9,50 9 8,50 8 7,50 7 6,50 6

2,54 1,91 1,52 1,25 1,04 0,88 0,74 0,63 0,54 0,41 0,35

3,38 2,56 2,06 1,53 1,29 1,10 0,94 0,80 0,69 0,58 0,50

4,27 3,25 2,62 2,17 1,82 1,55 1,32 1,13 0,97 0,83 0,70

12,50

11,50 11 10,50 10

2,75 2,08 1,66 1,36

3,62 2,76 2,22 1,84

4,56 3,49 2,81 2,34

45

1 2 3 4 5

12,50

9,50 9 8,50 8 7,50 7 6,50

1,14 0,96 0,82 0,70 0,60 0,51 0,40

1,40 1,19 1,03 0,88 0,76 0,65 0,56

1,98 1,69 1,45 1,25 1,07 0,92 0,79

13

12 11,50 11 10,50 10 9,50 9 8,50 8 7,50 7 6,50

2,97 2,25 1,80 1,48 1,24 1,05 0,90 0,77 0,66 0,57 0,49 0,38

3,88 2,96 2,39 1,99 1,68 1,29 1,12 0,97 0,84 0,72 0,63 0,54

4,86 3,73 3,02 2,52 2,14 1,83 1,58 1,37 1,18 1,02 0,88 0,76

13,50

12,50 12 11,50 11 10,50 10 9,50 9 8,50 8 7,50 7

3,20 2,43 1,95 1,61 1,35 1,15 0,99 0,85 0,73 0,63 0,55 0,47

4,15 3,17 2,56 2,14 1,81 1,56 1,21 1.05 0,92 0,80 0,69 0,60

5,17 3,97 3,23 2,70 2,30 1,98 1,71 1,49 1,30 1,13 0,98 0,85

14

13 12,50 12 11,50 11 10,50 10 9,50 9 8,50 8 7,50 7

3,44 2,61 2,10 1,74 1,47 1,25 1,08 0,93 0,80 0,70 0,61 0,53 0,46

4,43 3,39 2,75 2,29 1,95 1,68 1,46 1,14

1 0,87 0,76 0,67 0,58

5,48 4,22 3,44 2,89 2,46 2,13 1,85 1,61 1,41 1,24 1,08 0,94 0,82

46

1 2 3 4 514,50 13,50

13 12,50 12 11,50 11 10,50 10 9,50 9 8,50 8 7,50

3,69 2,81 2,26 1,88 1,59 1,36 1,17 1,01 0,88 0,77 0,67 0,58 0,51

4,73 3,62 2,94 2,46 2,09 1,80 1,57 1,37 1,08 0,95 0,84 0,73 0,64

5,80 4,48 3,66 3,08 2,63 2,28 1,99 1,74 1,53 1,35 1,18 1,04 0,91

ANEXA 1

PROTECŢIA CĂILOR DE EVACUARE CONTRA PROPAGĂRII FUMULUI Şl GAZELOR FIERBINŢI

Protecţia casei scării închise

Pentru limitarea inundării cu fum a casei scării de evacuare închise la clădiri înalte, este necesară desfumarea acesteia, care se poate realiza prin tiraj natural -organizat sau prin ventilare mecanică, creându-se o suprapresiune faţă de încăperile alăturate în care s-a produs incendiul.

Evacuarea mecanica a fumului din casa scării nu este admisă. Evacuarea fumului din casa scării prin ventilarea naturală organizată se

asigură prin deschiderea de ferestre sau de trape montate la partea superioară şi introducerea aerului prin partea de jos a casei scării (vezi fig.1).

Deschiderea dispozitivelor ce închid golul de evacuare a fumului amplasat pe acoperiş sau în treimea superioară a ultimului nivel al casei scării şi a golului sau a uşii exterioare spre casa scării, de acces a aerului, se face prin comandă automată şi manuală.

Comanda manuală a dispozitivului (trapei) de desfumare este situată în casa scării sau lângă intrarea principală în clădire.

Golul de evacuare a fumului va avea suprafaţa liberă determinată de cel puţin 1 m2.

Introducerea aerului proaspăt se poate asigura şi prin gol practicat In peretele exterior cu condiţia ca suprafaţa liberă sa fie de 1 m2.

Evacuare fum 1m2

Introducere aer 1m2

| ____Deschidere înperetele exterior de1m2

Fig. 1. Desfumare prin ventilare naturală - organizată a casei scării

47

Ventilarea mecanică în suprapresiune a casei scării faţă de încăperile învecinate, care împiedică pătrunderea fumului în zona de evacuare, se realizează în următoarele variante:

- introducerea mecanică în suprapresiune a aerului în casa scării şi evacuarea naturală - organizată prin ghenă a fumului din încăperea învecinată celei incendiate (fig.2);

- evacuarea mecanică a fumului din încăperile învecinate celei incendiate şi introducerea naturală a aerului de compensare prin golul din partea de jos a casei scării (fig.3);

- introducere mecanică a aerului în partea de jos a casei scării şi evacuare mecanică a fumului din încăperea învecinată celei incendiate (fig.4) Suprapresiunea creată în casa scării {cu uşile închise) va fi cuphnsă în' * 20 şi 80 Pa. Când accesul în casa scării este protejat cu încăpere tampon, suprapresiunea se asigură în încăperea tampon. Debitul de aer trecute să asigure o viteză de circulaţie de cel puţin 0,5 m/s în dreptul uşilor de acces la nivelul incendiat, considerând uşile închise de la celelalte nivele.

La partea superioară a casei scării închise se prevede dispozitivul de evacuare a fumului (trapa) cu aria liberă determinată (de cel puţin 1 m2) conform normativului P 118-99.

Fig.2. Protecţia casei scării prin sistem mecanic de introducere a aerului şi natural - organizat de evacuare a fumului

48

Fig.3. Protecţia casei scării prin sistem natural - organizat de introducere a aerului

şi mecanic de evacuare a fumului

Fig. 4. Protecţia casei scării prin sisteme de ventilare mecanică

49

50

Protecţia circulaţiilor comune orizontale închise

Limitarea inundării cu fum a căilor de evacuare orizontale închise, se asigură prin desfumare prin tiraj natural - organizat ori mecanic sau prin asigurarea unui regim de presiune faţă de încăperile adiacente.

Protecţia circulaţiilor comune orizontale închise este obligatorie în următoarele situaţii ale acestora:

- când au lungimi totale mai mari de 30 m; - când nu este permisă evacuarea directă în exterior sau în spaţiul unei scări

protejate; - când deservesc încăperi cu destinaţie de camere de dormit; - la circulaţii situate în clădiri în care circulă şi handicapaţii în fotolii cu rotile.

Atunci când încăperile adiacente sunt prevăzute cu evacuări de fum (natural -organizat sau mecanic) circulaţiile comune orizontale nu mai necesită desfumare, protecţia lor asigurându-se printr-o suprapresiune de minimum 20Pa faţă de încăperile cu care comunică direct sau de care sunt izolate prin încăperi-tampon în suprapresiune.

În cazul circulaţiilor comune orizontale care deservesc încăperi cu destinaţie dormitoare sau centre comerciale se recomandă evitarea punerii în suprapresiune.

Desfumarea prin tiraj natural - organizat a circulaţiilor comune orizontale închise se realizează, potrivit următoarelor reguli:

- gurile de introducere a aerului şi evacuare a fumului se dispun alternat astfel încât distanţele orizontale - măsurate în axele circulaţiilor - între o gură de introducere şi o gură de evacuare, învecinate, să nu depăşească 10,00 m în linie dreaptă (fig.5a) sau 7,00 m în linie frântă (fig.5b);

- uşile încăperilor accesibile publicului, situate pe o cale de evacuare, care nu se află intre o gură de introducere aer şi o gură de evacuare fum, trebuie să se găsească ia mai mult de 5 m de una dintre guri (fig.5c);

- gurile de introducere şi cele de evacuare vor avea suprafeţe de minimum 0,10 m2 pentru fiecare flux de evacuare normat ai circulaţiei comune orizontale din zona pe care o desfumează;

- gurile de introducere aer vor avea latura superioară la maximum 1,00 m faţă de pardoseală (fig.5d);

- gurile de evacuare fum se amplasează în treimea superioară a încăperii şi vor avea latura inferioară fa minimum 1,80 m faţă de pardoseală (fig.5d).

d. Poziţionarea gurilor de Introducere şi evacuare

b. Circulaţie în linie franţă

c. Poziţia unei singure guri faţă de uşa de acces

a. Circulaţie în linie dreaptă

Fig. 5. Poziţionarea gurilor în cazul desfumării naturale

Desfumarea mecanica a circulaţiilor comune, orizontale închise se realizează potrivit următoarelor reguli:

- gurile de introducere a aerului şi evacuare a fumului se dispun alternat, astfel încât distanţele orizontale - măsurate în axele circulaţiilor - între o gură de introducere şi o gură de evacuare, învecinate, să nu depăşească 15,00 m în linie dreaptă (fig.6a) şi 10,00 m în linie frântă (fig.6b);

- uşile încăperilor accesibile publicului, situate pe ocale de evacuare, care nu se află între o gură d» introducere şi o gură de evacuare, trebuie să se găsească la cel mult 5 m de una din ele (fig. 6c);

- gurile de introducere vor avea latura superioară la maximum 1,00 m faţă de pardoseală, iar gurile de evacuare vor avea latura inferioară la minimum 1,80 m faţă de pardoseală şi vor fi situate în treimea superioară a încăperii (fig.6d);

- porţiunile de circulaţie comună cuprinse între o gură de evacuare a fumului şi una de introducere a aerului, trebuie să aibă asigurat un debit de evacuare de minimum 1800 m3/h pentru fiecare flux de evacuare asigurat (fig.6d);

51

- în timpul funcţionării ventilării mecanice pentru desfumare, diferenţa de presiune dintre casa scării de evacuare şi circulaţia comună orizontală desfumată, trebuie să fie mai mică de 80 Pa, când toate uşile casei scării sunt închise

Fig.6. Poziţionarea gurilor de desfumare mecanică

b. Circulaţie în linie frânţă

c. Poziţia unei singure guri faţă de uşa de acces

a. Circulaţie în linie dreaptă

Fig. 6d. Debitul evacuat prin desfumare mecanică

52

- în cazul introducerii aerului prin ventilare mecanică se recomandă ca debitul de introducere să fie 60% din debitul evacuat; viteza maximă de refulare a aerului este de 5 m/s

Limitarea propagării fumului în spaţii mari necompartimentate

Pentru limitarea propagării incendiilor în construcţii cu spaţii mari necompartimentate, se asigură evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi cu sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare a fumului (prin tiraj natural-organizat sau mecanic) şi cu ecrane verticale coborâte sub tavan (fig.7), realizate din materiale incombustibile, CO (CA1).

Ecranele sunt separaţii verticale aşezate sub acoperiş (tavan) şi care se opun migrării laterale a fumului şi gazelor fierbinţi. Ecranele sunt realizate din materiale incombustibile CO (CA1) şi din elemente de structură.

Spaţiul de desfumare ce reprezintă volumul liber cuprins între planşeu, acoperiş (tavanul fals) şi delimitat de ecrane, este un compartiment de incendiu la clădirile civile supraterane.

LEGENDA

H - înălţimea medie sub acoperiş (înălţimea de referinţă) H’ - înălţimea zonei libere situată sub ecranele de separare Hf - înălţimea zonei cu fum (H-H')

Fig. 7. Evacuarea fumului prin tiraj natural - organizat în încăperi mari necompartimentate

Evacuarea fumului la construcţiile cu suprafeţe libere mari, la care se utilizează ecranele de separare, trebuie să respecte următoarele condiţii:

- suprafaţa delimitată de ecran nu trebuie să depăşească 1600 m2; - lungimea nu trebuie să fie mai mare de 60 m; - delimitarea zonei cu fum se face intre două ecrane şi acoperiş (vezi fig.8a);

53

- suprafaţa luată în calcul pentru golurile de evacuare a fumului trebuie să fie situată în zona cu fum; suprafaţa deschiderii pentru admisia de aer proaspăt trebuie să se găsească în zona fără fum ( vezi fig.8b);

- suprafeţele deschiderilor de admisie de aer trebuie să fie cel puţin egale cu cele de evacuare a fumului;

- la construcţiile la care panta acoperişului sau a plafonului este mai mică de 10%, distanţa pe orizontală până la deschiderea de evacuare a fumului din cadrul spaţiului delimitat de ecrane nu trebuie să depăşească de 7 ori înălţimea medie (H) şi nu va depăşi 30 m ( vezi fig.8c);

- la construcţiile la care panta acoperişului este mai mare de 10% evacuarea fumului trebuie să se facă cât mai sus posibil, la o înălţime mai mare sau egală cu înălţimea medie (H) sub tavan.

LEGENDĂ

H - înălţimea medie sub acoperiş (înălţimea de referinţă) H'- înălţimea zonei libere Hf înălţimea zonei de fum I - Distanţa dintre 2 ecrane

Fig. 8a. Evacuarea fumului prin tiraj natural organizat a unui spaţiu necompartimentat

54

Fig.8b

Fig.8c. Desfumarea naturală a unei hale

Atunci când se prevede evacuarea mecanică a fumului şi gazelor se vor respecta următoarele condiţii:

- înălţimea minimă a ecranelor de compartimentare care coboară sub acoperiş va fi de 0,50 m;

- se va asigura o gură de evacuare a fumului la maximum 320 m , suprafaţă de pardoseală;

- debitul unei guri de evacuare a fumului va fi de cel puţin 1 m3/s pentru 100 m2 suprafaţă de pardoseală delimitată de ecrane;

- Ia un ventilator de evacuare pot fi racordate maximum două spaţii delimitate de ecrane, alegându-se ventilatorul cu debitul corespunzător separeului cu volumul cel mai mare;

- introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural, pe la partea de jos a pereţilor, cât mai aproape de pardoseală.

Dispozitivele pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi vor fi distribuite uniform şi prevăzute cu deschidere automată şi manuală.

55

56

ANEXA 2

SOLUŢII DE UTILIZARE A DISPOZITIVELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl SISTEMELOR DE EVACUARE A FUMULUI Şl

GAZELOR FIERBINŢI LA CLĂDIRI PUBLICE

SOLUŢII PENTRU CLĂDIRI ÎNALTE Şl FOARTE ÎNALTE

• Soluţia 1 de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la nivelurile supraterane, cuprinde (vezi fig.1a):

- introducere aer în casa scării; - introducere aer şi evacuare fum, în şi din încăperea tampon (sas); - introducere aer şi evacuare fum în şi din căile de circulaţie orizontale comune.

Elementele principale ale sistemului de evacuare fum şi gaze fierbinţi în soluţia 1 sunt:

- ventilatorul de introducere aer, pozat la partea cea mai de jos a casei scării pentru punerea ei în suprapresiune;

- ventilatorul de introducere a aerului în încăperea tampon pozat în partea de jos a clădirii, racordat la canalul, dotat cu guri de introducere (voleţi); ventilator pozat în partea superioară a clădirii (acoperiş, pod) care absoarbe fumul şi îl evacuează în exterior prin intermediul unui canal dotat cu guri de absorbţie (voleţi), din încăperea tampon;

- ventilator de introducere aer pozat In partea de jos a clădirii racordat la un canal cu guri de introducere (voleţi) ce suflă pe căile de circulaţie comune; ventilator pentru absorbţia şi evacuarea fumului cu ajutorul unui canal şi a gurilor de absorbţie (voleţi) din circulaţiile comune aflat în partea superioară a clădirii (terasă, acoperiş, pod).

Caracteristicile principale ale elementelor ce compun soluţia 1 sunt (vezi fig.1b):

- uşile dintre casa scării şi camera tampon şi uşile între camera tampon şi circulaţia pe orizontală trebuie să aibă o rezistenţă la foc conform normativului P 118-99;

- gurile de introducere aer în camera tampon vor avea latura superioară la înălţimea maximă de 1,00 m de la pardoseală şi sunt echipate cu voleţi în poziţia de aşteptare, etanşi la foc;

- gurile de evacuare a fumului din camera tampon trebuie să fie amplasate cât mai aproape de plafon la înălţimea minimă de 1,80 de la pardoseală; ele sunt echipate cu voleţi rezistenţi la foc 1 oră, în poziţia de aşteptare;

57

- gurile de introducere a aerului de la căile de circulaţie comune orizontale se vor monta cu latura superioară la maximum 1,00 m de la pardoseală şi sunt echipate cu voleţi etanşi la foc, în poziţia de aşteptare;

- gurile de pe fiecare canal vertical de evacuare a fumului trebuie să fie echipate cu voleţi rezistenţi la foc, în poziţia de aşteptare;

- gurile de evacuare a fumului din circulaţiile orizontale comune se amplasează lângă plafon, cu latura inferioară la înălţimea de minimum 1,80 m de la pardoseală;

- debitul de introdus şi evacuat în şi din camera tampon trebuie să creeze o suprapresiune faţă de circulaţiile comune pe orizontală. Debitul introdus va fi mai mare cu 10% decât debitul evacuat;

- debitul introdus în circulaţiile comune orizontale va fi cu o viteză a aerului care să nu depăşească 5 m/s.

• Soluţia 2 de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi la niveluri supraterane cuprinde (fig.2a):

- introducere aer în casa scării; - introducere aer în încăperea tampon (sas); - trecerea aerului prin suprapresiune, din încăperea tampon în căile

de circulaţie comună orizontală; - evacuarea fumului din căile comune de circulaţie orizontală.

Elementele principale ale sistemului de evacuare fum şi gaze fierbinţi în soluţia 2 sunt:

- ventilatorul de introducere aer în casa scării pentru punerea ei în suprapresiune;

- ventilatorul aflat în partea de jos a clădirii, racordat la un canal cu guri de introducere a aerului (voleţi) în camera tampon;

- gură de trecere, practicată în partea inferioară a pereţilor care să permită trecerea aerului între camera tampon şi căile de circulaţie comune orizontale;

- ventilatorul de evacuare fum aflat în podul sau pe acoperişul clădirii, racordat la un canal de evacuare dotat cu guri de absorbţie (voleţi) a fumului din căile comune de circulaţie orizontale.

Caracteristicile principale ale elementelor ce compun soluţia 2 sunt (vezi fig.2b):

- uş ile între casa scării şi sas trebuie să fie rezistente la foc conform normativului P 118-99 la fel ca şi cele dintre camera tampon şi circulaţiile comune orizontale trebui să reziste la foc 1/2 oră;

- gurile de introducere aer în sas vor avea latura superioară la minimum 1,00 m de la pardoseală. Ele se echipează cu voleţi care sunt etanşi la foc, în poziţie de aşteptare;

- gurile de trecere a aerului dintre camera tampon şi circulaţiile orizontale comune practicate în pereţi, având latura superioară la înălţimea maximă de 1,0 m de la pardoseală. Dispozitivul de protecţie a gurilor sunt voleţii etanşi la foc, în poziţia de aşteptare

Fig.1b- Exemplificare la soluţia 1

Fig.1a - Schemă de principiu pentru soluţia 1 de desfumare

58

Fig.2b - Exemplificare la soluţia 2

Fig.2a - Schemă de principiu pentru soluţia 2 de desfumare

59

60

- gurile de pe canalele verticale de evacuare a fumului din căile de circulaţie orizontale trebuie să fie echipate cu voleţi rezistenţi la foc, în poziţia de aşteptare; ele trebuie să se găsească cât mai aproape de plafon având latura inferioară la înălţimea minimă de 1,80 m de la sol.

Poziţiile gurilor de introducere a aerului şi a celor de evacuare a fumului vor fi în poziţia închis cu excepţia gurilor de introducere şi evacuare de la etajul incendiat, unde vor fi în poziţia deschis.

Avantaje şi dezavantaje ale celor două soluţii:

- Soluţia 1 prezintă avantajul unei duble protecţii nefiind permisă răspândirea fumului şi gazului în spaţiile învecinate. Dezavantajul rezultă dintr-o echilibrare mai dificilă a sistemului, care cuprinde un număr mare de trasee (ventilatoare, canale, guri) fiind mai dificil să se obţină simultaneitate de debite şi presiuni dorite.

- Soluţia 2 prezintă avantajul, că în caz de pană a sistemului de evacuare fum şi gaze fierbinţi, soluţia funcţionează şi prin izolare constructiva între circulaţiile comune orizontale şi casa scării. Dezavantajul soluţiei rezultă prin practicarea gurii de trecere între camera tampon şi circulaţiile comune, care necesită precauţii suplimentare.

Evacuarea fumului din spaţiile şi încăperile subterane se asigură independent de cel al nivelurilor supraterane, dar se adoptă aceleaşi sisteme.

SOLUŢII PENTRU ATRIUM

Evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în cazul atriumului neacoperit se face prin tiraj natural la partea superioară.

Desfumarea atriumului acoperit se poate face prin tiraj natural - organizat sau mecanic.

În cazul desfumării naturale - organizate, suprafaţa liberă de evacuare a fumului se poate realiza fie prin goluri de evacuare practicate la partea superioară a atriumului fie prin deschideri aflate pe faţade diferite ale clădirii.

Pentru determinarea suprafeţei utile a deschiderilor trebuie ţinut cont de forma variabilă a cupolelor ce acoperă atriumul şi de vânturile dominante.

De asemenea se va ţine cont şi de poziţia de funcţionare a dispozitivului de protecţie a golului care să nu creeze un obstacol în calea migrării fumului.

Suprafaţa liberă de evacuare va fi de minimum 1% din aria celui mai mare nivel al atriumului delimitat de pereţi.

Introducerea aerului trebuie să se facă prin guri de introducere cu suprafaţă liberă echivalentă cu cea de evacuare a fumului.

La desfumarea mecanică (evacuarea mecanică a fumului) introducerea aerului se poate face natural sau mecanic pe la partea de jos a atriumului.

61

În cazul introducerii naturale a aerului trebuie avut grijă ca suprafaţa aleasă a gurilor de introducere pentru un debit maxim evacuat, să corespundă unei viteze de circulaţie a aerului < 2 m/s în gură.

Cu cât suprafaţa de introducere a aerului este mai mare, creşte eficienţa evacuării fumului.

Dacă introducerea aerului se face mecanic, debitul de aer introdus este egal sau mai mare cu debitul de fum evacuat şi viteza de trecere a aerului prin guri să fie maximum de 5 m/s.

Evacuarea mecanică a fumului se efectuează în partea superioară a atriumului prin asigurarea unui debit orar de evacuare minim egal cu de 12 ori volumul atriumului.

Pentru determinarea suprafeţei de evacuare a fumului sau a debitului ce trebuie evacuat trebuie calculată suprafaţa de calcul şi volumul atriumului (vezi fig.3).

Suprafaţa de calcul este suprafaţa orizontală cuprinsă între elementele de construcţie ce delimitează atriumul.

Volumul de calcul al atriumului este produsul dintre secţiunea de calcul şi înălţimea totală a atriumului măsurată la plafonul ultimului nivel.

Declanşarea dispozitivelor de evacuare a fumului şi de introducere a aerului trebuie să se facă automat, comanda fiind dată de un sistem de detecţie şi semnalizare automată a incendiului.

În cazul introducerii naturale a aerului prin deschiderile din faţada clădirii, minimum 20% din dispozitivele de introducere vor fi acţionate prin comandă automată de la acelaşi sistem. Aceste deschideri minime permit amorsarea desfumării, permiţând o desfumare minimă înaintea pornirii sistemului general de evacuare fum şi introducere aer.

Comanda automată a sistemului trebuie să fie întotdeauna dublată de o comandă manuală aflată la nivelul unde este accesul cel mai uşor.

Pentru a împiedica inundarea etajelor superioare cu fum, este necesară izolarea etajelor din jumătatea superioară a atriumului de spaţiile ce trebuie desfumate prin ecrane, aşezate la marginea golului (vezi fig.4).

În cazul desfumării naturale - evacuarea naturală a fumului se asigură prin deschideri situate la partea superioară a atriumului, având suprafaţa liberă de 1 /15 din suprafaţa de calcul a volumului desfumat. Gurile de introducere a aerului în mod natural vor fi situate în partea de jos a atriumului.

Fig.3. Diferite soluţii constructive de atrium

Fig. e Atrium deschis pe o faţă Fig. f Suprafaţa şi volumul de bază la atrium şi închis pe alta

Fig. c Atrium acoperit închis Fig. d Atrium acoperit închis

Fig. b Atrium acoperit deschis Fig. a Atrium In aer liber

62

Fig.4. Modalitate de izolare a nivelurilor superioare a atriumului

Evacuarea fumului la încăperile învecinate atriumului trebuie să respecte următoarele reguli:

- căile de circulaţie comune orizontale deschise spre atrium trebuie să fie desfumate;

- încăperile şi căile de circulaţie învecinate atriumului trebuie să fie separate de atrium cu ajutorul unor ecrane a căror înălţime liberă este de 0,5 m pentru o zonă liberă de fum de 2 m şi mai mare de 0,5 m (0,5 m sub latura de jos a gurii de evacuare) la înălţimi ale zonei libere de fum mai mari de 2 m {vezi fig.5);

Fig.5. Dimensiunile ecranelor de protecţie la fum pentru încăperile învecinate

63

64

- desfumarea trebuie să se facă mecanic, iar pornirea ei se face automatizat pe întreaga suprafaţă delimitată de ecrane.

Se poate porni desfumarea simultană a tuturor încăperilor învecinate atriumului de pe acelaşi etaj.

65

ANEXA 3

TERMINOLOGIE

1. Ardere (combustie) - reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de degajarea de căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă Şi/sau degajare de fum.

2. Canale (ghene) - căi de evacuare a fumului (desfumare) în caz de incendiu, realizate din materiale incombustibile (CO).

3. Clapetă antifoc - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc montat pe tubulatura de ventilare, care străpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc (în poziţie normală deschisă şi prevăzută cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu).

4. Clasă de periculozitate - caracteristică (clasificare) a materialelor şi/sau substanţelor care se depozitează exprimată în funcţie de contribuţia pe care o aduc la apariţia şi dezvoltarea incendiilor precum şi de sensibilitatea lor la efectele acestora.

5. Clasa de combustibilitate - caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standardizate.

6. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii şi instalaţii - capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu. în funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii sau instalaţii pot fi incombustibile CO (CA1) sau combustibile. Materialele şi elementele combustibile se clasifică în următoarele clase de combustibilitate: - C1 (CA2a) - practic neinflamabile; - C2 (CA2b) - dificil inflamabil; - C3 (CA2c) - mediu inflamabile; - C4 (CA2d) - uşor inflamabile. Materialele din clasele C1 (CA2a) şi C2 (CA2b) sunt considerate greu combustibile.

7. Compartiment de incendiu - construcţie independentă (instalaţie) precum şi construcţii comasate sau grupate, amplasate la distanţele normate faţă de veci-

66

nătăţi sau volum construit compartimentat prin pereţii antifoc faţă de construcţie (instalaţie) adiacente. La clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unu până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţii civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.

8. Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un material, produs sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu standard.

9. Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor produsului prin criterii şi nivele de performanţă ale acestuia, corespunzător exigenţelor (pretenţiilor) de siguranţă la foc a utilizatorilor.

10. Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerinţe de performanţă.

11. Degajament protejat - spaţiu construit închis destinat circulaţiei utilizatorilor, alcătuit şi separat de restul construcţiei cu elemente de construcţie orizontale şi verticale incombustibile CO (CA1) şi rezistente la foc conform normativului, astfel realizat şi echipat încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat, luat în considerare la stabilirea timpului (lungimi) de evacuare în caz de incendiu.

12. Densitate sarcină termică - potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere etc., raportat la aria pardoselii luată în considerare (J/m2).

13. Desfumare - evacuarea parţială a fumului şi gazelor de ardere din spaţiile incendiate în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor, a folosirii mijloacelor de intervenţie la stingere şi de limitare a propagării incendiilor.

14. Deschideri pentru evacuare fumului - goluri - practicate în treimea superioară a închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid în caz de incendiu).

15. Dispozitive de protecţie a golurilor de introducere a aerului sau evacuare a fumului: panouri, trape, clapete etc; trebuie să fie în poziţia de aşteptare.

16. Dispozitive de acţionare a elementelor de protecţie a golurilor - mecanisme prin care se realizează (manual sau automat) deschiderea elementelor de protecţie (obturare) a golurilor.

17. Exhaustor de fum - dispozitiv pentru evacuarea fumului montat în acoperiş şi care comunică permanent cu exteriorul.

67

18. Grad de rezistenţă la foc - capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.

19. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.

20. încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2.

21. Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor de construcţii şi de instalaţii, care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.

22. Performanţă la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu, supus unui incendiu în raport cu utilizarea lui.

23. Perete sau planşeu antifoc (AF) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale incombustibile CO (CA1), având rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă şi realizat conform prevederilor normativului P 118-99.

24. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin "riscuri de incendiu", iar în cele destinate activităţilor de producţie şt/sau de depozitare se exprimă prin "categorii de pericol de incendiu".

25. Rezistenţă la foc (RF) - aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie de a-şi păstra, într-un timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termica şi etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.

26. Rezistent ta explozie (RE) - aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie, realizate din materiale fără goluri interioare, incombustibile CO (CA1), alcătuite şi dimensionate prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective.

27. Sarcina termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spaţiul considerat.

28. Sistem de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi - ansamblu constituit din dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi ecrane verticale coborâte sub acoperiş sau tavan în scopul limitării propagării incendiilor în construcţiile închise.

68

29. Sursă de aprindere - fenomen fizic, chimic sau altă sursă de altă natură care generează o cantitate de energie, cu sau fără participarea factorului uman, care poate genera şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.

30. Tambur deschis - protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţii antifoc, rezistenţi la foc sau rezistenţi la explozie.

31. Trapă - dispozitiv de acces mobil închis în poziţie normală.

32. Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţi cu rol de limitare a propagării incendiilor alcătuite şi echipate conform normativului.

69

ANEXA 4

USTA REGLEMENTĂRILOR CONEXE

REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE Şl TEHNICE ROMÂNEŞTI

1. LEGI, HOTĂRÂRI GUVERNAMENTALE, ORDINE MINISTERIALE

Legea nr. 10/1995 - Legea privind calitatea în construcţii.

Ordonanţa nr.60/1997 - Privind apărarea împotriva incendiilor.

Legea nr.212/1997 - Privind aprobarea Ordonanţei nr.60/1997.

HGR nr.571/1997 - Aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor.

HGR nr.766/1997 - Regulamente privind încadrarea în categorii de importanţă, întreţinere, exploatare, urmărire în timp şi postutilizare; privind întocmirea şi păstrarea "Cărţii tehnice" a construcţiei; privind stabilirea categoriilor de importanţă ale construcţiilor, etc.

Ord.MI nr.775/1998 - Pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

2. REGLEMENTĂRI TEHNICE, NORMATIVE, NORME

P 118-99 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor.

C 300-94 - Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente

acestora.

P 100-92 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale.

NP 24-97 - Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme.

NP 25-97 - Normativ pentru proiectarea construcţiilor publice subterane.

70

NP 009-97 - Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor pentru case de copii.

NP 010-97 - Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor pentru şcoli şi licee.

NP 011-97 - Normativ privind proiectarea, executarea şi întreţinerea

construcţiilor pentru grădiniţe de copii.

NP 016 - Normativ pentru proiectarea clădirilor de locuinţe.

CE 1-95 - Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare.

PE 124 - Normativ pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor industriali şi similari.

17-98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vca şi 1500 Vcc.

I 18-96 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de telecomunicaţii şi semnalizare din clădiri civile şi de producţie.

120-94 - Normativ privind proiectarea şi executarea protecţiei contra trăsnetului în construcţii.

I 5-98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de

ventilare şi climatizare.

3. STANDARDE

STAS 10903/2 - Determinarea puterii calorice a materialelor de construcţii; determinarea densităţii sarcinii termice.

SR 1-1573-98 - Instalaţii de ventilare. Ventilarea naturală organizată a clădirilor. Prescripţii de calcul şi de proiectare.

S 1238/1 - Instalaţii de ventilare. Ventilarea mecanică. Prescripţii

fundamentale.

STAS 10687-76 - Ventilatoare. Principii de securitate.

STAS 9660-87 - Instalaţii de ventilare şi climatizare canale de aer. Forme şi dimensiuni.

STAS 10750-88 - Instalaţii de ventilare şi climatizare. Rame cu jaluzele. Clasificare şi tipizare.

71

ISO 8421/1-8 - Protecţia împotriva incendiilor. Vocabular

SR EN 54/1-5-7 - Sisteme de alarmă la incendiu

REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE Şl TEHNICE STRĂINE

- NATIONAL FIRE CODES 1995 - XI FPA 204 M - Ghid pentru evacuarea fumului şi a căldurii.

- CERBERUS - Security guide - Fire protection.

- REGLEMENT DE SECURITE CONTRE L'INCENDIE - Relatif aux etablissements recevant du public. Dispositions generales et commentaires de la Commission Centrale de Securile.

- Instruction technique nr.246 relative au desaufumage dans le etablissements recevant du public.

- Instruction technique nr.247 relative aux mecanismes de declanchement de dispositifs de fermeture resistant au feu et de desaufumage.

- Textes efficieis relatifs a la protection contre Ies risques d'incendie et de panique

dans Ies etablissements recevant du public.

- Guide du desaufumage - de Paul Chardat - editat de CNPP.

- ASHRAE - Applications Handbook - Smoke management.