GP 035-1998

40
BULETINUL CONSTRUCTIILOR NR.5/1999 MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE Şl EXPLOATARE (URMĂRIRE, INTERVENŢII) PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe construcţii din oţel; procedee de intervenţie INDICATIV GP 03598. Elaborat de: INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR INCERC Director de departament: dr. ing. Şerban PETRE LAZĂR Consilier ştiinţific chim. Dinu TEODORESCU Şef laborator PCC dr. ing. Ioan PEPENAR Elaborator chim. Maria Ana PĂUNEL Responsabil din partea MLPAT ing. Paulina DRAGOMIRESCU CUPRINS pagina 1. DOMENIU Şl LIMITELE DE APLICARE 2. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE 2.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp a sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel 2.2. Stabilirea necesităţii remedierilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare

Transcript of GP 035-1998

Page 1: GP 035-1998

BULETINUL CONSTRUCTIILOR NR.5/1999

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI

GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE Şl EXPLOATARE (URMĂRIRE, INTERVENŢII) PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR

DIN OŢEL

c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe construcţii din oţel; procedee de intervenţie INDICATIV GP 035­98.

Elaborat de: INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC

Director de departament: dr. ing. Şerban PETRE LAZĂR

Consilier ştiinţific chim. Dinu TEODORESCU

Şef laborator PCC dr. ing. Ioan PEPENAR Elaborator chim. Maria Ana PĂUNEL Responsabil din partea MLPAT ing. Paulina DRAGOMIRESCU

C U P R I N S

pagina 1. DOMENIU Şl LIMITELE DE APLICARE 2. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE 2.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp a sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel 2.2. Stabilirea necesităţii remedierilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare

Page 2: GP 035-1998

3. PROCEDEE DE INTERVENŢIE 3.1. Generalităţi 3.2. Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii din oţel la care protecţia anticorosivă este deteriorată 3.3. Refacerea protecţiei anticorosive 3.4. Măsuri privind protecţia muncii şi măsuri P.S.I ANEXA 1 ­ SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (conform SR ISO 4628) A INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR CURENTE DE DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI ALE ACOPERIRILOR METALICE (TERMICE SAU PRIN PULVERIZARE ANEXA 2 ­ TIPURILE DE DEFECTE ANEXA 3 ­ ECHIVALENŢA ÎNTRE GRADELE DE CURĂŢARE ALE SUPRAFEŢELOR DIN OŢEL DIN STAS 10166/1 Şl CELE DIN ISO 8501/1 ŞI 8501/2 ANEXA 4 LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE

GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI EXPLOATARE (URMĂRIRE. INTERVENŢII) PRIVIND PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII

A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL

c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe construcţii din oţel; procedee de intervenţie

Indicativ GP 035­98

1. DOMENIUL Şl LIMITELE DE APLICARE

1.1. Prezentul ghid se referă la: ­ urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie a construcţiilor din oţel supraterane; ­ evaluarea degradării acoperirilor suprafeţelor prin aprecierea intensităţii, a numărului şi a dimensiunilor tipurilor curente de defecte; ­ stabilirea gradelor de degradare la care devin necesare intervenţiile, în funcţie de clasa de agresivitate a mediului în care sunt exploatate construcţiile metalice protejate; ­ procedeele de intervenţie cel mai frecvent folosite în cazul unor deteriorări ale protecţiei anticorosive; ­ procedeele de intervenţie care devin necesare în cazul degradării suprafeţelor vopsite.

Page 3: GP 035-1998

Elaborat de: INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC ­

Aprobat de: MLPAT cu ordinul nr. 52/N din 17.06.1998

2. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE

2.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp a sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel

2.1.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp în condiţii normale de exploatare a sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel se va face prin grija beneficiarilor, după următoarele intervale de timp: ­ în mediu cu clasa de agresivitate 1 m, odată la 5 ani; ­ în mediu cu clasa de agresivitate 2 m, odată la 3 ani; ­ în mediu cu clasa de agresivitate 3 m, odată la 1 an; ­ în mediu cu clasa de agresivitate 4 m, odată la 6 luni.

Când apar accidente în urma cărora se produc avarii, intervenţiile trebuie făcute imediat după producerea lor.

Urmărirea se va face conform sistemului general de evaluare a intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte ale acoperirilor cu vopsea şi ale acoperirilor metalice (termice sau prin pulverizare), conform ANEXE11.

Rezultatele observaţiilor vor fi consemnate în cartea tehnică a construcţiei şi se vor lua, dacă este nevoie, măsuri de remediere.

Tipurile, stadiile şi evaluarea deteriorărilor sistemelor de protecţie anticorosivă se vor nota conform ANEXEI 2 din prezentul ghid.

2.2. Stabilirea necesităţii remedierilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare.

2.2.1. Remedierea deteriorărilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel va fi făcută conform tabelelor 1,2,3,4,5 şi 6.

Page 4: GP 035-1998

Tabelul 1

Tipul curent de defect BĂŞICARE

Necesitatea efectuării remedierilor în medii cu clasa de agresivitate conform STAS 10.128

Dimensiunea Grad de deteriorare 1m 2m 3m 4m 2 NU NU NU NU 3 NU NU DA DA 4 DA DA DA DA

2 fig.1

din ANEXA 2 5 DA DA DA DA 2 NU DA* DA* DA 3 DA DA DA DA 4 DA DA DA DA

3 fig.2

din ANEXA 2 5 DA DA DA DA 2 DA* DA* DA DA 3 DA DA DA DA 4 DA DA DA DA

4 fig.3

din ANEXA 2 5 DA DA DA DA 2 DA* DA DA DA 3 DA DA DA DA 4 DA DA DA DA

5 fig.4

din ANEXA 2 5 DA DA DA DA

* ­ Remediere parţială

Tabelul 2

Tipul curent de defect FISURARE NEPREFERENŢIALA

Necesitatea efectuării remedierilor în medii cu clasa de agresivitate conform STAS 10.128

Dimensiunea 1m 2m 3m 4m

Invizibilă la o mărire sub 10x

NU NU NU NU

Gradul 1 fig.5

din ANEXA 2 NU NU NU NU

Page 5: GP 035-1998

Gradul 2 fig.5

din ANEXA 2 NU NU NU DA*

Gradul 3 fig.5

din ANEXA 2 NU NU DA DA

Gradul 4 fig.5

din ANEXA 2 DA DA DA DA

Gradul 5 fig.5

din ANEXA 2 DA DA DA DA

* ­ Remediere parţială

Tabelul 3

Tipul curent de defect EXFOLIERE NEPREFERENŢIALĂ

Necesitatea efectuării remedierilor pentru clasa de

agresivitate conform STAS 10.128 Dimensiunea Suprafaţă corodată % 1m 2m 3m 4m

Invizibilă la o mărire sub 10x

fig.6 din ANEXA 2

0 NU NU NU NU

Vizibilă la o mărire sub 10x

fig.6 din ANEXA 2

0,1 NU NU NU NU

Deabia vizibilă cu ochiul liber

fig.6 din ANEXA 2

0,3 NU NU NU NU

Page 6: GP 035-1998

Vizibilă clar cu ochiul liber

fig.6 din ANEXA 2

1,0 NU NU DA* DA*

Fisuri importante, în general până la 1 mm lăţime

fig.6 din ANEXA 2

3,0 NU NU DA* DA*

Fisuri foarte importante, în general cu o

lăţime mai mare de 1mm

15 DA DA* DA DA

*­ Remediere parţiala *­Fig. 6 din ANEXA 2 Gradul 5

Tabelul 4 Tipul curent de defect

RUGINIRE* Necesitatea efectuării remedierilor

pentru clasa de agresivitate (conform STAS 10.128)

Dimensiunea Suprafaţă corodată % 1m 2m 3m 4m R0 0 NU NU NU NU R1 0,05 NU NU NU NU R2 0,5 NU NU NU NU R3 1,0 NU NU DA DA R4 8,0 DA* DA* DA DA R5 40/50 DA DA DA DA

* ­ Fig. 7 din ANEXA 2

3. PROCEDEE DE INTERVENŢIE

3.1. Generalităţi

3.1.1. Înainte de remedierea sistemelor de protecţie anticorosivă se va face o expertizare.

Page 7: GP 035-1998

Expertizarea necesită asigurarea mijloacelor de acces şi efectuarea operaţiilor necesare examinării şi investigării (curăţare, spălare, etc). Aceste condiţii vor fi asigurate de către beneficiar. In urma expertizării se va stabili dacă este necesară intervenţia.

Pentru executarea intervenţiei se va elabora un proiect care va cuprinde rezultatele expertizei. Proiectul trebuie supus verificării, pentru a se constata dacă este în concordanţă cu rezultatele expertizei.

3.1.2. Dacă după investigare reiese că este nevoie de consolidare, modul de consolidare va fi prevăzut în acelaşi proiect. În cazul în care trebuie înlocuite elementele de construcţii, trebuie luate măsurile pentru asigurarea stabilităţii construcţiei.

3.1.3. Atât operaţiile de consolidare, cât şi cele de remediere, necesită asigurarea accesului la elementele de construcţii.

3.2. Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii din oţel la care protecţia anticorosivă este deteriorată

3.2.1. Înainte de pregătirea mecanică a suprafeţelor, se va efectua o spălare a lor cu o soluţie apoasă de detergent, după care urmează o clătire cu apă curată sub presiune (până la 300 bari) şi o uscare cu aer cald. În cazurile în care clătirea nu se poate face cu apă curată sub presiune, aceasta se poate face şi cu cârpe îmbibate în apă curată, până când cârpele rămân curate. Degresarea este completă când, pe suprafaţa curăţată se obţine un film continuu de apă

3.2.2. Pentru tipurile principale de defecte ale sistemelor de protecţie: băşicare, fisurare, exfoliere şi ruginire, în funcţie de clasa de agresivitate a mediului, se vor folosi procedeele de curăţare a suprafeţelor conform cerinţelor sistemelor de protecţie care urmează să se aplice pe aceste suprafeţe.

3.2.3. Pentru pregătirea suprafeţei din oţel vor fi folosite unul sau mai multe din următoarele procedee (după efectuarea degresării prin spălare cu detergent şi clătire cu apă curată):

­ curăţarea manuală a suprafeţei;

­ perierea suprafeţei folosind peria de sârmă tip oală şi de tip disc, montate pe unelte rotitoare cu acţiune electrică;

­ baterea suprafeţei folosind dispozitivul cu eclise şi cu roţi dinţate, montate pe unelte rotitoare cu acţionare electrică;

Page 8: GP 035-1998

­ baterea suprafeţei folosind maşina pneumatică de curaţat cu ace;

­ curăţarea cu jet abraziv (sablare, curăţare cu jet de alice, de fontă sau de carborund etc).

3.2.4. Dintre procedeele chimice de curăţare şi tratare a suprafeţelor elementelor de construcţii din oţel, se va folosi curent decaparea cu diverşi decapanţi sau conversia chimică.

3.2.5. Procedee de îndepărtare a straturilor de protecţie vechi şi a ruginei

• îndepărtarea manuală

3.2.5.1. Îndepărtarea manuală a straturilor vechi de protecţie şi a ruginei poate fi făcută prin:

­ ciocănire;

­ dislocare;

­ răzuire cu şpaclu sau cu peria de sârmă;

­ şlefuire cu şmirghel, piatră ponce sau carborund.

3.2.5.2. Straturile vechi de vopsea puternic aderente de suprafaţă şi rugina dură va fi îndepărtată în special prin batere cu ciocanul. Loviturile scurte şi puternice cu ciocanul nu trebuie să aibă în nici un caz, drept consecinţă, deformarea sau curbarea porţiunilor mai slabe ale elementelor de construcţie.

3.2.5.3. Îndepărtarea manuală a straturilor de vopsea vechi şi a ruginei conduce la un consum mai mare de timp şi este, în majoritatea cazurilor, incompletă *. Aceasta este indicată numai în cazul unor suprafeţe mici sau atunci când alte procedee nu pot fi utilizate din diferite motive.

• Îndepărtarea mecanică a straturilor vechi de vopsea şi a ruginei

3.2.5.4. Îndepărtarea mecanică a ruginei se poate face cu unelte acţionate electric: discuri abrazive, perii rotative şi unelte de ciocănit, lovit şi frezat, care sunt mult mai eficiente din punct de vedere al gradului de îndepărtare a ruginei obişnuite, în comparaţie cu îndepărtarea manuală.

3.2.5.5. Îndepărtarea mecanică a ruginei va fi făcută în special în acele locuri unde nu pot fi folosite alte metode de curăţare, de exemplu, în cazul în care trebuie îndepărtat ţunderul de pe suprafeţele limitate, ia curăţarea turnurilor cu zăbrele, a elementelor de construcţii din oţel cu suprafeţe înguste, etc. Dacă colţurile şi unghiurile nu pot fi curăţate suficient de bine cu uneltele mecanizate, curăţarea se va definitiva manual.

Page 9: GP 035-1998

3.2.5.6. În cazurile în care este necesară o suprafaţă de metal lipsită de produşi de coroziune, vor fi folosite unelte de şlefuire cu discuri sau hârtie abrazivă.

3.2.5.7. Pentru îndepărtarea straturilor vechi de acoperire care produc o mare cantitate de praf sau care sunt nocive, ca în cazul acoperirilor cu plumb, sau cu pigmenţi de plumb, şlefuirea mecanică va fi făcută numai în mediu umed.

3.2.5.8. Înlăturarea ruginei şi a vopselei vechi, relativ neaderente la suport, va fi făcută prin perieri mecanice.

3.2.5.9. Pentru îndepărtarea straturilor de rugină groase (peste 0,5mm) şi de vopsea veche, aderente la suprafaţa suport, folosirea periilor de sârmă mecanizate nu dă rezultate satisfăcătoare. Pentru o curăţare corespunzătoare este necesară mai întâi utilizarea dispozitivelor de batere a suprafeţei şi apoi perierea cu peria de sârmă.

________________________________________________________________________________ * Ţunderul din profunzime şi cuiburile adânci de rugină nu pot fi îndepărtate suficient de bine. În cazul ţunderului foarte aderent şi a ruginei foarte aderente, îndepărtarea manuală a ruginei afectează mai puternic oţelul, decât, de exemplu, prelucrarea cu jet.

3.2.5.10. Pentru îndepărtarea ruginei grosiere şi aderente, precum şi a straturilor de vopsea veche aderente la suportul de oţel, vor fi folosite dispozitive montate pe unelte rotative cu turaţia de cca. 4 000 rotaţii/minut.

Folosirea acestor dispozitive este indicată pentru curăţarea suprafeţelor plane. Pe suprafeţe cu geometria complicată şi pe profile înguste, folosirea acestora nu este indicată din cauza inaccesibilităţii uneltelor la aceste suprafeţe.

3.2.5.11. Montarea elementelor de construcţii metalice ca şi pregătirea suprafeţelor acestora cu ajutorul uneltelor cu acţionare pneumatică uşurează munca operatorului, datorită greutăţii mai reduse a acestor unelte, faţă de uneltele cu acţionare electrică.

3.2.5.12. Curăţarea de rugină a suprafeţelor de construcţii din oţel, prin folosirea uneltelor pneumatice cu ace, se realizează prin lovirea suprafeţei din oţel speciale, având diametre de 2, 3 sau 4 mm. Aceste unelte pot fi folosite cu rezultate bune şi pentru curăţarea elementelor de construcţii cu geometrie complicată, mănunchiul de ace având o mobilitate care permite curăţarea zonelor greu accesibile sau inaccesibile altor procedee de curăţare.

3.2.5.13. Curăţarea cu jet abraziv (sablarea, curăţarea cu alice) este procedeul mecanic prin care se realizează curăţarea perfectă a suportului din oţel, conferind astfel o durabilitate maximă a acoperirii protectoare.

Page 10: GP 035-1998

3.2.5.14. Pentru remedierea deteriorărilor, operaţie care se face în special în condiţii de şantier, vorfi folosite instalaţii de sablare mobile, uşor manevrabile.

În vederea eliminării sau reducerii prafului degajat la sablare, se vor folosi dispozitive speciale pentru absorbţia prafului (de ex. pompe de absorbţie, aspiratoare, etc).

• Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de protecţie anticorosivă şi a ruginii

3.2.5.15. Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de vopsea se va face cu decapanţi, care au rolul de a înmuia stratul vechi de protecţie, uşurând îndepărtarea sa cu şpaclul şi raşcheta.

3.2.5.16. După îndepărtarea acestui strat, suprafaţa suport din oţel se va spăla cu apă curată fierbinte şi apoi se va clăti cu apă rece până la îndepărtarea oricăror urme de decapant.

3.2.5.17. Îndepărtarea ruginei se va face cu alte tipuri de decapanţi decât cei folosiţi la îndepărtarea straturilor vechi de protecţie. De obicei, în acest scop se utilizează decapanţi specifici.

3.2.5.18. După folosirea acestor decapanţi, suprafaţa suport din oţel se va spăla conform pct. 3.2.5.16.

3.2.5.19. Dacă îndepărtarea ruginei nu se poate face prin decapare, se vor folosi soluţii pentru fixarea chimică a ruginei.

3.3. Refacerea protecţiei anticorosive

3.3.1. Examinarea protecţiei existente

3.3.1.1. Verificarea detaliată va fi făcută de către institute care prin statutul lor pot face expertize şi care vor încadra deteriorările sistemului de protecţie anticorosivă în etaloanele din ANEXELE prezentului ghid.

3.3.1.2. Examinarea protecţiei anticorosive a unui element de construcţie din oţel se va realiza în scopul stabilirii unui nivel de protecţie necesar, în acord cu starea suprafeţei elementului.

3.3.1.3. Analiza detaliată va începe cu examinarea zonelor elementelor de construcţii care, prin alcătuire şi poziţionare sunt mai sensibile la coroziune.

3.3.1.4. Înaintea lucrărilor de protecţie vor fi executate lucrările de etanşeizare a elementelor de construcţii.

Page 11: GP 035-1998

3.3.1.5. Necesitatea refacerii acoperirilor protectoare, în zonele deteriorate, se va determina în următoarele condiţii:

a) Sistemele de acoperire prin vopsire (AVa şi AVc) se refac în cazul constatării următoarelor grade de deteriorare (conform STAS 10.166/1).

Re5 pentru clasele de agresivitate 1 m şi 2 m (STAS 10.128); Re4 pentru clasele de agresivitate 3 m şi 4 m (STAS 10.128);

b) Acoperirile metalice termice (sau prin metalizare) se refac în cazul constatării prezenţei ruginii pe o suprafaţă cumulată de cca. 20% din suprafaţa totală a elementului.

c) Acoperirile combinate (acoperiri termice + acoperiri prin vopsire cu uscarea vopselelor la aer şi acoperiri prin metalizare + acoperiri prin vopsire cu uscarea peliculelor la aer) se refac dacă se constată:

­ deteriorarea sistemului de acoperire prin vopsire pe o suprafaţă cumulată de cca. 40% din suprafaţa totală a elementului;

­ prezenţa ruginei pe o suprafaţă cumulată de cca. 20% din suprafaţa totală a elementului

d) In condiţii speciale, beneficiarul poate solicita şi alte sisteme de protecţie decât cele indicate la literele a, b şi c.

3.3.1.6. În scopul evidenţierii unor eventuale fenomene de coroziune, în cazul sistemelor de protecţie pe bază de produşi bituminoşi*, va fi examinată prin sondaje şi starea suprafeţelor de sub straturile de protecţie, coroziunea fiind întotdeauna posibilă sub această categorie de produse.

3.3.1.7. Examinarea stării sistemelor de protecţie vechi necesită o aparatură simplă din care absolut necesară este aceea pentru evaluarea aderenţei şi grosimii, conform SR ISO 2409 şi SR ISO 2808.

3.3.1.8. În cazul în care protecţia veche nu se îndepărtează, se va efectua un test de compatibilitate între sistemul vechi de protecţie şi cel nou, care urmează să fie aplicat.

3.3.2. Metode de stabilire a posibilităţilor de aplicare a unei protecţii anticorosive noi peste protecţia anticorosivă veche

3.3.2.1. Înainte de începerea lucrărilor va fi examinată starea protecţiei existente şi va fi redactat un proces verbal de recepţie.

Page 12: GP 035-1998

3.3.2.2. Următoarea operaţie este stabilirea posibilităţii de aplicare a sistemelor de protecţie noi peste cele vechi.

* Devenind poroşi în timp, produşii bituminoşi permit coroziunii să se dezvolte fără să se fi produs o dezlipire a straturilor de vopsea bituminoasă.

3.3.2.3. Această posibilitate se stabileşte prin următoarele operaţii:

­ verificarea posibilităţii efectuării unei curăţări uşoare sau spălări, dacă s­a decis să se aplice un nou sistem de protecţie peste sistemul vechi de protecţie.

­ în cazul în care pelicula veche de vopsea este parţial deteriorată, este necesară verificarea prezenţei ţunderului pe suprafaţa de oţel rămasă neacoperită şi în cazul existenţei acestuia, stabilirea unui sistem de protecţie nou, care să se poată aplica pe o suprafaţă acoperită cu ţunder;

­ stabilirea metodei optime de curăţare a suprafeţei, în scopul evitării unor neclarităţi la încheierea contractului de lucrări.

3.3.2.4. Operaţiile de mai sus vor fi executate pe suprafeţe reprezentative ale lucrării, în mai multe zone alese, în funcţie de mărimea şi tipul elementului de construcţie. Executarea lor se va face sub supravegherea unui specialist în domeniu.

3.3.3. Stabilirea sistemului de protecţie pentru remedieri

3.3.3.1. Încercarea prealabilă de curăţare a suprafeţelor suport va permite alegerea unui sistem de remediere, în funcţie de tipul de sistem de protecţie vechi şi de gradul de curăţare a suprafeţei neacoperite.

Dacă curăţarea s­a executat cu jet abraziv până la metal curat, îndepărtându­se complet sistemul de protecţie aplicat anterior, pe suprafaţa curăţată se poate aplica orice sistem de protecţie rezistent la coroziune, în funcţie de clasa de agresivitate a mediului în care sunt exploatate elementele de construcţii din oţel a căror protecţie trebuie să fie remediată sau înlocuită. De asemenea, la alegerea sa, se va ţine seama şi de categoria construcţiei (conform HG nr.261/1994), de tipul lucrării, cât şi de posibilităţile de acces la această lucrare.

3.3.4. Tehnologii de remediere a protecţiei anticorosive a structurilor metalice montate

Tehnologiile de remediere a protecţiei anticorosive a structurilor metalice montate existente vor cuprinde următoarele lucrări:

­ pregătirea suprafeţelordin oţel;

Page 13: GP 035-1998

­ remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee.

3.3.4.1. Pregătirea suprafeţelor din oţel se va face conform cap.3.2.

3.3.4.2. Remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee.

3.3.4.2.1. După curăţarea suprafeţelor metalice de murdărie, de rugină şi de urme de vopsea neaderentă sau cu aderenţă slabă, se va trece la operaţiunea de degresare şi apoi la cea de aplicare a materialelor anticorosive.

3.3.4.2.2. Aplicarea materialelor de protecţie se va executa pe şantier prin următoarele metode:

­ cu pensula, utilizat la aplicarea de straturi cu grosimea de până la 50 microni;

­ prin pulverizare cu pistolul;

­ prin procedeul airless.

3.4. Măsuri privind protecţia şi igiena muncii

Măsurile privind protecţia şi igiena muncii şi cele privind paza şi siguranţa contra incendiilor vor fi cuprinse, obligatoriu, în proiectul de consolidare a construcţiei şi de remediere a protecţiilor anticorosive. Aceste măsuri vor fi bazate, în funcţie de tipul protecţiilor anticorosive cu care urmează să se facă remedierile construcţiilor şi elementelor de construcţii din oţel, în prevederile indicate de producătorii materialelor, precum şi pe următoarele documente de reglementări în domeniu:

­ Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/75 şi respectiv 60/75;

­ Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii ­ Ordin 9/N/15.03.1993;

­ "Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate cu decretul nr. 290/77, completate cu Norme generale aprobate prin ordin comun MI­MLPAT, nr.381/1219/MC din 1994;

Page 14: GP 035-1998

­ Normele tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului P 118;

­ Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C 300, aprobat cu ordinul 20 N/94 al MLPAT;

În afara normelor menţionate se fac şi următoarele precizări:

­ în spaţiile de lucru, pe toată durata executării lucrărilor de protecţii anticorosive se interzice fumatul şi orice sursă de căldură cu foc deschis;

­ în spaţiile în care se aplică protecţia anticorosivă, pentru iluminat, se vor folosi numai lămpi antiex;

­ se interzice folosirea, pentru ştergerea suprafeţelor, a materialelor din fibre sintetice sau lână, care pot produce scântei datorită încărcărilor electrostatice prin frecare;

­ muncitorii care execută protecţiile, precum şi persoanele care supraveghează lucrul trebuie să fie dotate şi să poarte ochelari, mănuşi şi, în anumite cazuri, costume întregi de protecţie;

­ la întreruperea lucrului, muncitorii trebuie să­şi cureţe mâinile cu solvenţi adecvaţi, după care se spală cu apă cu detergent sau săpun şi se ung cu o cremă emolientă;

­ păstrarea alimentelor şi consumul lor la locul de muncă sunt strict interzise.

ANEXA 1

SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (Conform SR ISO 4628) A INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR

CURENTE DE DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI ALE ACOPERIRILOR METALICE (TERMICE SAU PRIN

PULVERIZARE), conform SR ISO 4628

1. Generalităţi

1.1. A fost adoptată o convenţie unică pentru evaluarea intensităţii şi a numărului defectelor, prin notări pe o scară numerică de la "0" la "5":

"0" pentru nici un defect

"5" pentru defecte atât de importante, încât o divizare suplimentară nu mai are semnificaţie practică.

Page 15: GP 035-1998

Celelalte notări, 1, 2, 3, 4 sunt definite pentru stabilirea divizării optime pe toată întinderea scării.

2. Aprecierea intensităţii şi a numărului defectelor

2.1. Pentru aprecierea defectelor apărute în urma deteriorării uniforme vizibile a acoperirii, va fi folosit tabelul 1.

Tabelul 1

Deteriorare uniformă. Mod de notare pentru evaluarea intensităţii deteriorării acoperirii cu vopsea, apărute în urma unei modificări uniforme, perceptibile

vizual.

Notare Intensitatea modificării 0 Neschimbată ­ nici o modificare perceptibilă 1 Foarte uşoară ­ modificare abia perceptibilă 2 Uşoară ­ modificare perceptibilă cu claritate 3 Medie ­ modificare perceptibilă foarte clar 4 Considerabilă ­ modificare pronunţată 5 Severă ­ modificare intensă

2.2. Pentru aprecierea numărului defectelor discontinui sau în cazul neregularitaţilor locale ale acoperirii dispersate pe suprafaţa de încercare într­un fel mai mult sau mai puţin regulat, va fi folosit tabelul 2.

TABELUL 2

Numărul defectelor. Mod de notare pentru evaluarea numărului defectelor care constau din discontinuităţi sau alte imperfecţiuni locale ale acoperirii cu vopsea.

Notare Numărul defectelor raportat la o suprafaţă de încercare de 1 ...2 dm 2

0 Nici unul ­ nici un defect decelabil 1 Foarte mic ­ câteva defecte abia semnificative 2 Mic ­ număr de defecte redus, dar semnificativ 3 Mediu ­ o cantitate medie de defecte 4 Mare ­ o cantitate apreciabilă de defecte 5 Dens ­ o densitate mare a defectelor

Page 16: GP 035-1998

NOTĂ: Dacă este necesar, numărul defectelor mici dispersate pe suprafaţa examinată se poate exprima şi prin frecvenţa lor, cu ajutorul metodei grilei. Detaliile unei astfel de metode sunt descriseîn standardul ISO 4540.

2.3. Aprecierea dimensiunii defectelor se face conform tabelului 3

TABELUL 3

Dimensiunile defectelor. Mod de notare pentru stabilirea dimensiunii ­ ordinului de mărime ­ a defectelor

Clasa Dimensiunea defectelor 0 Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x 1 Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x 2 Abia vizibilă ­ cu ochiul liber 3 Vizibilă clar cu ochiul liber ­ până la 0,5 mm 4 De la 0,5 la 5 mm 5 Peste 5 mm

ANEXA 2

TIPURILE DE DEFECTE

Tipurile de defecte ale sistemului de protecţie care se produc cel mai frecvent în cursul expunerii în medii agresive a elementelor de construcţii din oţel protejate anticorosiv sunt:

­ băşicarea;

­ fisurarea;

­ exfolierea (jupuirea);

­ ruginirea.

1. Băşicarea

1.1. Desemnarea gradului de băşicare

Page 17: GP 035-1998

1.1.1. Evaluarea

Evaluarea densităţii şi dimensiunilor băşicilor unor acoperiri de vopsea se face cu ajutorul etaloanelor ilustrate, reproduse în figurile 1...4, după SR ISO 4628/8

Aceste etaloane ilustrează băşici de gradele 2, 3, 4 şi 5, iar pentru fiecare grad sunt prezentate dimensiunile 2, 3, 4 şi 5.

Dacă proba prezintă băşicări de dimensiuni variabile, evaluarea dimensiunii reţinute trebuie să fie aceea a celor mai mari băşici care sunt suficient de numeroase pentru a fi caracteristice epruvetei.

2. Fisurare

2.1. Desemnarea gradului de fisurare (conform SR ISO 4628/4)

2.1.1. Evaluare

Se evaluează importanţa fisurării făcând referire la tabelul 2 şi utilizând figura 5 ca exemplu.

Figura 5 ilustrează fisurări nepreferenţiale. Se apreciază dimensiunea medie a fisurilor conform clasificării date în tabelui 1.

TABELUL 1

Clasa Dimensiunea fisurilor 0 Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x 1 Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x 2 Abia vizibilă ­ cu ochiul liber 3 Vizibilă clar cu ochiul liber 4 Fisuri importante, în general până la 1 mm lărgime 5 Fisuri foarte importante, în general de lărgime mai mare de 1 mm

Dacă este posibil, se indică adâncimea fisurilor, cu referire la nivelul stratului de vopsea al sistemului, până la care s­au produsfisurile.

Se disting trei tipuri de defecte prin fisurare:

a) fisuri superficiale care nu au penetrat complet stratul de finisare

b) fisuri care au penetrat complet stratul de finisare, stratul sau straturile situate dedesubt fiind practic intacte;

Page 18: GP 035-1998

c) fisuri care afectează întregul sistem de vopsire.

3. Exfolierea

3.1. Desemnarea gradului de exfoliere (jupuire)

3.1.1. Evaluare

Evaluarea importanţei exfolierii pe o suprafaţă suport relativ exfoliată, se face conform tabelului 2 şi utilizând ca exemple figura 6.

Fig.6 ilustrează exfolieri care nu prezintă direcţie preferenţială. Scara de desemnare a importanţei exfolierilor

TABELUL 2

Clasa Dimensiunea exfolierii 0 Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x 1 Până la 1 mm 2 Până la 3 mm 3 Până la 10 mm 4 Până la 30 mm 5 Superioară a 30 mm

Este necesar să fie indicată adâncimea jupuirii în comparaţie cu nivelul peliculei sistemului de vopsire atinsă de defecte. Se disting două tipuri de defecte prin exfoliere (jupuire): a) strat de finisare exfoliat faţă de stratul mediu; b) sistemul de vopsire detaşat complet de suprafaţa suport. Când proba prezintă exfolieri de dimensiuni variabile se va releva ca dimensiune cea a celor mai importante suprafeţe exfoliate care sunt suficient de numeroase pentru a fi tipice epruvetei.

4. Ruginirea

4.1. Desemnarea gradului de ruginire

Standardul SR ISO 4628/5 furnizează etaloane ilustrate pentru desemnarea gradului de ruginire a suprafeţelor din oţel vopsite.

4.1.1. Evaluarea gradului de ruginire

Page 19: GP 035-1998

Se va desemna gradul de formare de rugină prin etaloanele fotografice reproduse în fotografiile reproduse în fig.7.

Etaloanele ilustrate sunt alese din Scara Europeană de Grade de Ruginire editată de Comitetul European al Asociaţiilor de Fabricanţi de Vopsele, Cerneluri de imprimerie şi Culori de Artă de la Bruxelles.

Aceste etaloane prezintă suprafeţe de oţel acoperite, deteriorate la diferite grade prin asocierea ruginei care traversează acoperirea cu rugina de sub acoperire, devenită aparentă prin exfolierea vopselei.

În tabelul 3 este prezentată relaţia între scara de ruginire ISO şi scara de ruginire europeană.

TABELUL 3

Scara de ruginire ISO Scara de ruginire europeană prezentată şi în STAS 10.166/1

Rl0 Re0 Rl1 Re1 Rl2 Re2 Rl3 Re3 Rl4 Re4 Rl5 Re5

Cantităţile aproximative de rugină aparentă care traversează acoperirea de vopsea, prezentate prin aceste etaloane, sunt indicate în tabelul 4.

Relaţia între gradul de ruginire şi suprafaţa ruginită

TABELUL 4

Gradul Suprafaţa ruginită %

Rlo 0 Rl1 0,05 Rl2 0,5 Rl3 1 Rl4 8 Rl5 40­50

Page 20: GP 035-1998

Etaloanele prezentate în STAS 10.166/1 sunt, în principiu, destinate evaluării gradului de ruginire pe oţelul acoperit (R0...R9).

Ele pot fi utilizate pentru a desemna gradul de coroziune chiar pe metale neferoase acoperite, dacă forma de degradare este compatibilă cu cea a etaloanelor.

Page 21: GP 035-1998
Page 22: GP 035-1998
Page 23: GP 035-1998
Page 24: GP 035-1998
Page 25: GP 035-1998
Page 26: GP 035-1998
Page 27: GP 035-1998
Page 28: GP 035-1998
Page 29: GP 035-1998
Page 30: GP 035-1998
Page 31: GP 035-1998
Page 32: GP 035-1998
Page 33: GP 035-1998
Page 34: GP 035-1998
Page 35: GP 035-1998
Page 36: GP 035-1998
Page 37: GP 035-1998
Page 38: GP 035-1998
Page 39: GP 035-1998

ANEXA 3

ECHIVALENŢA ÎNTRE GRADELE DE CURĂŢARE ALE SUPRAFEŢELOR DIN OŢEL DIN STAS 10.166/1­77 Şl

Echivalenţa între gradele de curăţare prevăzute în STAS 10.166/1­77 şi cele prevăzute în ISO 8501/1 este

STAS 10.166/1­77 ISO 8501 ISO 8502 1 Sa 3 Psa 3 2 Sa 2 1/2 Psa 2 1/2 3 St 3 PSt 3

Litera P pusă înaintea gradului de curăţare, conform ISO 8501/2 indică numai îndepărtări locale ale acoperirilor de

ANEXA 4

LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE

1 ­ Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 12, 1995.

2 ­ STAS 10128 ­ PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR SUPRATERANE DIN OŢEL. Clasificarea mediilor agresive.

3 ­ STAS 10166/1­77 ­ PROTECTIA CONTRA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR SUPRATERANE DIN OŢEL. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.

4 ­ STAS 10702/1­83 ­ PROTECTIA CONTRA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR SUPRATERANE DIN OŢEL. Condiţii tehnice generale.

5 ­ INSTRUCŢIUNII TEHNICE C 139­87 PRIVIND PROTECŢIA ANTICOROSIVĂ A CONSTRUCŢIILOR METALICE.

6 ­ ISO 8501/1/88 ­ Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei.

7 ­ ISO 8501/2 ­ Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei la remedieri.

8 ­ SR ISO 4628/1 VOPSELE ŞI LACURI Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. Partea 1: Principii generale şi modul de notare.

9 ­ SR ISO 4628/2 VOPSELE ŞI LACURI Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite. Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente dedefecte. Partea 2: Aprecierea gradului de băşicare.

Page 40: GP 035-1998

10 ­ SR ISO 4628/3 VOPSELE ŞI LACURI Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite. Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. Partea 3: Aprecierea gradului de ruginire.

11 ­ SR ISO 4628/1 VOPSELE SI LACURI Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. Partea 4: Aprecierea gradului defisurare.

12 ­ SR ISO 4628/5 VOPSELE ŞI LACURI Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite. Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. Partea 5: Aprecierea gradului de exfoliere (jupuire).