R e v i s t a s u r o r i l o rR e v i s t a s u r o r i l o rR e v i s t a s u r o r i l o rR e v i s t a s u r o r i l o r Nr. 10 Nr. 10 Nr. 10 Nr. 10 //// Aprilie 2006 Aprilie 2006 Aprilie 2006 Aprilie 2006

H

R

I

S

T

O

S

A

Î

2

N

V

I LLLL----am am am am

întrebat pe Isus:întrebat pe Isus:întrebat pe Isus:întrebat pe Isus:

A „Cat de „Cat de „Cat de „Cat de

mult ma iubesti?”mult ma iubesti?”mult ma iubesti?”mult ma iubesti?”

T „Atat de „Atat de „Atat de „Atat de

mult”, a raspuns.mult”, a raspuns.mult”, a raspuns.mult”, a raspuns. Apoi Si Apoi Si Apoi Si Apoi Si----a a a a intins mainileintins mainileintins mainileintins mainile ssssiiii a a a a murit…murit…murit…murit… Biserica Creştină Baptistă „Golgota” Şos. Nicolae Titulescu, Nr. 56A, Sect. 1 Bucuresti

� Cea mai mare săptămână din istoria omenirii DUMINICĂ. Săptămâna a început în duminica Floriilor, când Domnul Isus a intrat în

Ierusalim călare pe un măgăruş, pe care nu mai călărise nimeni. Importanţa acestui eveniment este accentuată în fiecare din cele patru evanghelii. Astfel se împlinea un anume tip de ceremonial practicat în legea mozaică şi a unei profeţii scrise de Zaharia: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9:9).

Tipul de ceremonial practicat de pe vremea Exodului consta în alegerea unui miel pentru sărbătorirea Paştelui (Exod 12:3). În duminica Floriilor, Domnul Isus S-a prezentat pe Sine, iar mulţimile L-au aclamat cu ardoare: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” (Matei 21:9). Această dublă combinaţie avea menirea de a stabili modul în care urma să fie ales mielul.

3

Mai mult, mielul pascal era pus sub observaţie în următoarele patru zile, pentru ca să se demonstreze că era fără pată şi cusur. Aceasta era doar o prefigurare a judecăţii critice pe care urma s-o îndure Domnul Isus în cele patru zile după intrarea Sa triumfală.

LUNI Uscarea smochinului şi curăţirea templului pentru a doua oară.

MARŢI Personalităţile ale căror păcate fuseseră descoperite cu acest prilej L-au supus unei observaţii extrem de atente. Aceştia căutau cu înverşunare o urmă de păcat în persoana Domnului Isus. Astfel, el a fost examinat şi cercetat succesiv de patru grupuri diferite de adversari: de preoţii cei mai de seamă şi bătrânii (Matei 21:23-46); de către Farisei şi Irodiani (Matei 22:15-16); de către Saduchei (Matei22:23); de către Farisei şi învăţătorii Legii (Matei 22:34-35). Toţi aceştia au căutat cu ardoare să-I găsească vreun cusur, dar n-au reuşit.

În aceeaşi zi, Domnul Şi-a expus ultima predică publică (Matei 23:1-9), aceasta fiind urmată de discursul ţinut pe muntele Măslinilor (Matei 24, 25; Marcu 13:3-37; Luca 21:7-36). Aici Isus vorbeşte despre nimicirea Ierusalimului şi venirea Sa, pilda celor zece fecioare şi a talanţilor, scena judecăţii viitoare.

MIERCURI O zi de meditaţie în Betania (Matei 26:6; Marcu 14:3) JOI Are loc Cina cea de Taină a Domnului cu ucenicii Săi. Acesta a fost ultimul Paşte

anticipativ, după care Domnul Isus a instituit prima cină spre „pomenirea” Sa. Paştele este cel care anticipează răstignirea Domnului. Frângerea pâinii şi paharul cu vin au devenit

simboluri ale trupului frânt şi ale sângelui vărsat pe cruce. Evenimentele care au avut loc la Cină: - Controversa ucenicilor, Domnul Isus le spală picioarele. - Isus anunţă vânzarea Sa. Toţi întreabă: „Eu sunt acela?” - Iuda primeşte bucata de pâine, întrebând: „Eu sunt acela?”, şi iese

apoi în grabă din cameră. - Se instituie Cina Domnului. - „Porunca Nouă” şi îmbărbătarea ucenicilor cu duioasele cuvinte din Ioan 14. Agonia din Ghetsimani (Matei 26:36-46; Marcu 14:32-42; Luca 22:39-46; Ioan 18:10)

„După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor. Isus le-a zis: În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: Voi bate Păstorul şi oile vor fi risipite.” (Marcu 14:26,27).

Grădina Ghetsimani era unul din locurile preferate ale Domnului pentru rugăciune,

însă cel mai dureros episod din întreaga istorie a suferinţelor Domnului Isus s-a petrecut aici.

După cină, Domnul a venit cu ucenicii să se roage. Era foarte întristat şi foarte mâhnit, aşa cum nu a mai fost în viaţa pământească. El S-a rugat Tatălui, cerând, dacă este cu putinţă, ca paharul acesta să fie îndepărtat de la El.

4

Aici, printr-o sărutare, Iuda Îl dă pe Isus în mâna autorităţilor „Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, şi I-a zis: Plecăciune, Învăţătorule şi L-a sărutat....Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.” (Matei 26:49-50).

În această noapte, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit, cu toate că au promis că nu o vor face niciodată.

VINERI a avut loc procesul şi răstignirea. În următoarele ore, după ce Isus a fost prins, a fost dus de soldaţi pentru a fi judecat. Scopul judecării lui Isus a fost găsirea unui temei legal pe baza căruia să poată fi condamnat la moarte. Domnul Isus a fost dus înaintea lui Ana (Ioan 18:12-14), Caiafa (Matei 26:57-68), înaintea Sinedriului (Matei 27:1-2). Deasemeni a fost judecat de Pilat (Ioan 18:28-38; Ioan 18:39-19:6) şi Irod (Luca 23:6-12). Pentru a fi condamnat s-au găsit şi martori mincinoşi (Matei 26:57-61).

Cu toate că nici Pilat şi nici Irod n-au găsit nici o vină în El (Luca 23:15), Pilat, care „a vrut să facă pe placul norodului,...pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să

fie răstignit.” (Marcu 15:15). Răstignirea era pedeapsa Romei pentru sclavii, străinii şi

criminalii care nu erau cetăţeni romani. Era cea mai odioasă şi mai dureroasă moarte posibilă pe care o putea inventa o lume crudă. Cuiele erau trecute prin mâini şi prin picioare, iar victima era lăsată acolo să atârne în agonie, înfometare, sete insuportabilă, convulsii şi dureri nedescrise. Moartea venea deobicei după patru până la şase zile. În

cazul lui Isus totul s-a sfârşit după şase ore (Ioan 19:33-34). Răstignirea este urmată de criza de pe Calvar! Pentru întrega lume, cele şase ore

crunte de pe cruce păreau a fi o înfrângere. Dar nu era vorba de o înfrângere, ci de o desăvârşire măreţă. Domnul Isus a împlinit toate cerinţele justiţiei divine şi a instaurat iertarea divină pentru oricine este gata să creadă.

Această măreaţă săptămână şi-a atins punctul culminant în DUMINICA care a urmat: Domnul Isus a înviat din morţi! Moartea a fost înghiţită de victorie.

În timp ce trupul Său se afla în mormânt, Isus „Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului” apoi când „S-a suit...a luat robia roabă” (Efeseni 4:8-10). Dumnezeu a făcut ca învierea să fie dovedită de martori oculari. Sutaşul şi soldaţii care-L păzeau au spus „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Toate acestea Le-a suferit El pentru păcatele mele şi ale Tale. (Prelucrare)

Păşesc încet prin Ghetsimane, grădina teascului durerii Şi-mi pare că aud un foşnet subţire-n clipele tăcerii... - O, voi, măslini cu scoarţa roasă şi-amară cum e vremea rea Ce vânt vă freamătă coroana? Sau vreţi să povestiţi ceva...

5

Începe răguşit un frate măslin cu frunzele lui rare, - Păşeşte uşurel, băiete, şi uite bine pe cărare, Căci încă nu s-a şters în glie, pe-acest picior frumos de plai, Slăvita urmă de sandale a Celui coborât din rai.

Şi nu călca pe-aici pe-aproape, că-i sfânt pământul de sub mine. Aici, stătea în rugăciune, Hristos cu lacrimi şi suspine. Iar dacă vrei s-auzi ecoul din vocea Bunului Păstor, Apleacă-te şi-ascultă vântul cum plânge-n firul de mohor.

- Dar cum de v-aţi zbărcit voi fruntea cu ramurile aplecate Ca nicăieri în toată lumea aşa de triste şi uscate? - O, noi am auzit Cuvântul, în agonia cea mai grea, Şi am văzut Chipul durerii, în spasme cum se răscolea.

Nu, nu te-apropia prea tare! Aici în picături de sânge Îl văd şi-acum pe Creatorul, zdrobit pe piatră cum se frânge, Iar rădăcinile-n ţărână au strâns cu palmele lor reci Sudoarea Lui cu sfântu-I sânge, să nu-mi mai fie sete-n veci.

...Tîrziu, în ceasurile nopţii, mai stau de strajă cu măslinii, Şi-aud cohorta cu ciomege venind la marginea grădinii... Să dau să fug... Măslinii-ncearcă un geamăt surd şi dureros Ba nu! Să fugă toată lumea.... Eu vreau să stau lângă Hristos !

Valentin Popovici

6

RUGACIUNEA

DOMNULUI ISUS ÎN

GHETSIMANE

1. O rugăciune singuratecă: „S-a depărtat

de ei...” - Luca 22:41

2. O rugăciune umilită: „S-a aruncat cu

faţa la pământ” - Matei 26:39

3. O rugăciune de fiu: „Zicea AVA!” - Marcu 14:36

4. O rugăciune fierbinte - Luca 22:44, Evrei 5:7

5. O rugăciune repetată: „Zicând aceleaşi cuvinte” - Matei 26:44

6. O rugăciune stăruitoare: „S-a rugat de trei ori” - Matei 26:44

7. O rugăciune resemnată: „Nu voia mea” - Luca 22:42

8. O rugăciune ascultată: „Un înger a venit şi L-a întărit” - Luca 22-43

Cele trei cruci de pe Calvar

Luca 23:33

De-a lungul istoriei răutatea umană nu s-a manifestat probabil mai evident decât la Calvar, în vinerea aceea pe care o numim noi „mare.” Motivele răutăţii: Răstignirea lui Isus între cei doi tâlhari poate fi motivată astfel:

� Conducătorii religioşi de atunci voiau să facă moartea Sa cât mai odioasă şi mai cumplită.

� Să-L eticheteze ca mare criminal. Rezultatele răutăţii:

� Crucea a devenit un tribunal, o umbră a scenei din Ziua Judecăţii (observaţi pe Judecător în centru, încadrat de câte un păcătos: unul pocăit, celălalt nemântuit)

� Un răufăcător a devenit un martor sincer al dragostei răscumpărătoare a lui Hristos.

Lecţiile răutăţii: � Aceeaşi cruce atrage şi respinge deopotrivă. � Cel deznădăjduit poate primi îndurare. � Poţi fi foarte aproape de îndurare şi totuşi să nu beneficiezi de ea. � Dumnezeu se foloseşte de mânia oamenilor pentru a se proslăvi. Chiar şi

răutatea de la cruce a oferit harului lui Dumnezeu un prilej de acţiune.

7

� Isus a ajuns la Golgota (Matei 27:33; Marcu 15:22; Luca 23:33; Ioan 19:17).

� A refuzat vinul amestecat cu smirnă (Matei 27:34; Marcu 15:23). � A fost pironit pe cruce între doi tâlhari (Matei 27:35-38; Marcu 15:24-28;

Luca 23:33-38; Ioan 19:18) � Primul său strigăt pe cruce: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac!” (Luca

23:34). � Soldaţii au luat hainele lui Isus, lăsându-L dezbrăcat pe cruce (Matei 27:35;

Marcu 15:24; Luca 23:34; Ioan 19:23). � Evreii şi-au bătut joc de Isus (Matei 27:39-43; Marcu 15:29-32; Luca 23:35-

37). � Conversaţia cu cei doi tâlhari (Luca 23:39-43). � Al doilea strigăt de pe cruce: „Adevărat îţi spun că azi vei fi cu mine în

Rai” (Luca 23:43). � Isus a vorbit a treia oară: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 1926:27). � A coborât întunericul de la prânz până la ora 15 (Matei 27:45; Marcu 15:33;

Luca 23:44). � Al patrulea strigăt de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru

ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46-47; Marcu 15:34-36). � Al cincilea strigăt: „Mi-e sete!” (Ioan 19:28). � A băut „oţet” („din vin”; Ioan 19:29). � Al şaselea strigăt: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). � Bea oţet (din vin) dintr-un burete (Matei 27:48; Marcu 15:36). � Isus a strigat a şaptea oară: „Tată, în mâinile tale Îmi încredinţez duhul!”

(Luca 23:46). � Şi-a dat duhul printr-un act al voinţei Sale (Matei 27:50; Marcu 15:37; Luca

23:46; Ioan 19:30). � Perdeaua Templului a fost ruptă în două (Matei 27:51; Marcu 15:38; Luca

23:45). � Soldaţii romani au recunoscut: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui

Dumnezeu!” (Matei 27:54; Marcu 15:39). (Comentariu al Noului Testament-J.F. Walvoord, R.B Zuck)

8

Femeile �oului Te�t�me�tFemeile �oului Te�t�me�tFemeile �oului Te�t�me�tFemeile �oului Te�t�me�t

Maria Magdalena Maria din Magdala1 cunoscută din Noul Testament ca Maria Magdalena este o proeminentă femeie a vremurilor ei şi în limbaj modern poate fi numită leader (conducător) al femeilor care L-au însoţit pe Domnul Isus. Din grupul femeilor care L-au urmat pe Domnul Isus numele ei este menţionat de cele mai multe ori şi de obicei prima (Matei 27:56, 61; 28:1; Marcu15:40, 47; 16:1, 9; Luca 8:2; 24:10; Ioan19:25; 20:1,18). În Evanghelii, Luca 8:2 şi Marcu 16:9, se relatează faptul că Maria Magdalena a fost vindecată de şapte demoni, aceasta nu este un indiciu că era o femeie imorală. Demonii pricinuiau tot felul de boli, dar nu au fost asociaţi cu imoralitatea.

După întoarcerea la Domnul, Maria Magdalena a stat în preajma Lui şi ca un veritabil leader a condus lucrările în rândul femeilor de slujire. Fără îndoială că era o femeie cu un caracter puternic, plină de devotament pentru ucenicie. Nu este nici un indiciu pentru a o identifica pe Maria Magdalena în femeia păcătoasă din Luca 7:36-50, nu apare explicit acest fapt2. Cu siguranţă era o femeie înţeleaptă, cu multă dăruire pentru slujire şi dragoste pentru cei din jurul ei.

Faptul că se aminteşte ajutorul ei cu avutul pe care-l avea se sugerează că era o femeie cu o oarecare stare materială, care a dăruit cu bucurie din ce avea pentru lucrarea Domnului Isus (Luca:8-3).

Maria Magdalena alături de alte femei: Ioana, soţia lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, Maria mama lui Iacob şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei, Salome “şi multe altele” L-au însoţit pe Domnul Isus în ţinuturile Galileii şi la Golgota, L-au ajutat material şi L-au iubit din tot sufletul pentru că recunoşteau că este Mântuitorul.

Grupul de femei al cărui suflet era Maria Magdalena a dat dovadă de devotament şi credinţă de neclintit. Ele au fost prezente şi s-au remarcat prin curaj, perseverenţă şi modestie în zilele premergătoare răstignirii, la răstignirea, moartea, îngroparea şi învierea Domnului nostru Isus.

Câtă durere a simţit Maria Magdalena si celelalte femei care L-au urmat pe Domnul Isus peste tot, la marele preot Caiafa, la dregătorul Pilat, la Golgota, când au văzut trupul Domnului zdrobit de oboseală şi bătăi, cu fruntea însângerată, cu buzele arse de sete. Ele nu

1 Numele Magdala care apare o singură dată în Noul Testament (Matei 15:39), derivă de la ebraicul migdal (oraş). Magdala (sau Taricheas) era pe malul de vest al Mării Galileii, la nord de Tiberias (probabil Marea Tiberiadă) şi Hammath şi la sud de Capernaum. Este probabil că modernul Khirbet Mejdel se află azi pe acel teritoriu (New English Bible : NT, 1961; OT , Apocrypha, 1970 şi R.S.Wallace, Professor Columbia Theological Seminary, Decatur , Georgia). 2 “ Manual biblic”, Henry H. Halley; The Illustrated Bible, vol. 2. Editat Tindale House Publishers, III-SUA-1988

9

l-au părăsit cum au făcut mulţi din cei apropiaţi; au fost statornice şi prin prezenţa lor şi-au arătat tăria credinţei, dragostea şi respectul pentru Domnul Isus.

Pe muntele Golgota Fiul lui Dumnezeu este răstignit, pământul se mişcă, se face întuneric şi catapeteasma templului se despică. Mielul lui Dumnezeu îşi dă sufletul cu o ultimă rugăciune: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”. (Luca 23:34).

În Marcu 15:40 ni se spune: “Acolo erau şi nişte femei, cari priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome”.

Iosif din Arimateia (cetate din Iudeea) “om bun şi evlavios” a cerut trupul Domnului pentru a-l pune “într-un mormânt nou, săpat în piatră” (Luca 23:53).

Îndurerate şi desnădăjduite “femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege” (Luca 23:55-56). Deci femeile au pregătit tot ceea ce era necesar pentru îmbălsămarea trupului Mântuitorului. Vizita femeilor la mormânt în prima zi a săptămânii este relatată în cele patru evanghelii Matei 28:1-8, Marcu 16:1-8, Luca 24:1-11, Ioan 20:1-3. Alături de ele apare distinct numele Mariei Magdalena, sufletul grupului de femei.

“Când începea să se lumineze”, “foarte devreme” (Matei) femeile au pornit spre mormânt pentru a îmbălsăma trupul Domnului. Locuinţele lor fie din Betania, fie din Ierusalim se aflau la o distanţă de aproximativ 2-5 km.

Cei ce se temeau de Isus au sigilat mormântul şi l-au păzit cu străşnicie, dar pământul se cutremură, piatra de pe mormânt se rostogoleşte (Matei 28:2), străjerii cad uimiţi cu feţele la pământ, Isus se scoală triumfător din mormântul rece. Toate aceste evenimente sunt istorisite de îngeri femeilor (Matei 28:5-7) şi Mariei Magdalena (Ioan 20:11-14).

Maria Magdalena este cea dintâi la mormantul gol, apoi apar şi celelalte femei. Ea aleargă să-i spună lui Petru şi Ioan că cineva a furat pe Domnul. Petru si Ioan se duc şi ei să vadă cele relatate de femei.

Soldaţii care păzeau mormântul istorisesc în faţa Sinedriului că Isus a ieşit din mormânt. Sinedriul mituieşte soldaţii dăruindu-le o sumă mare de bani pentru a spune că discipolii Domnului au furat trupul Mântuitorului din mormânt.

Isus se arată Mariei din Magdala, dar ea nu-L cunoaşte. “ Credea sărmana cum cǎ-i grǎdinarul

Ce se plimba pe-ngusta cǎrǎruie Şi în durerea ei fǎrǎ de margini Atât ar vrea: unde-i Isus sa-i spuie.” Isus îi spune: “Marie!“, ea îi răspunde:

“Rabuni!”. Ea a vrut să-I îmbrăţişeze picioarele dar Isus îi spune: “Nu mă ţinea, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Luca 20:17).

Domnul Isus se arată apoi şi celorlalte femei care L-au urmat în lucrare şi care L-au sprijinit de-a lungul timpului cu ce puteau.

10

Maria Magdalena are favoarea cea mai mare să-L privească prima pe cel viu. Mântuitorul nostru îi dă o misiune de excepţie, pe care nu a primit-o nici unul dintre ucenicii Săi, să vestească tuturor că Domnul trăieşte.

Maria Magdalena alături de celelalte femei s-au bucurat de-a lungul veacurilor de

respect şi recunoştinţă. Pe noi ne motivează să fim puternice deoarece Dumnezeu ne-a dat o inimă plină de iubire.

Ne alăturăm şi noi Mariei din Magdala şi spunem cu poetul: “Trăieşte-al nostru Salvator, El ne iubeşte mult! Unit în duh, al Său popor să cânte ne-ncetat în cor HRISTOS A ÎNVIAT!” Marioara Itoafă

« Iată verbele folosite în ziua de Paşte :

Vino ! , Vedeţi ! Duceţi-vă ! şi Spuneţi !

Mesajul nostru : Un Hristos înviat pentru o lume

muribundă.

Fără dimineaţa Învierii, nici Crăciunul

şi nici Vinerea Mare n-ar avea nici o însemnătate.

Paştele încununează cu diamantul certitudinii

nădejdea umană după nemurire.

Cea mai bună veste venită vreodată în lume

ne-a parvenit dintr-un mormânt !

Prin mesajul învierii avem o nădejde fără sfârşit

în loc de un sfârşit fără nădejde.

Nu putem intra în cer, dacă nu intră mai întâi cerul

în noi.

Singurul cuvânt care face diferenţa

dintre creştinism şi celelalte religii este : Înviere ! »

11

Sa împlinim Cuvântul

Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: “Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat”.

Luca 24(5,6)

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53.5

Isus Hristos, Fiul Tatălui Ceresc cel care nu a cunoscut păcatul a fost judecat pentru

păcatele noastre de Însuşi Dumnezeu prin dreptatea Lui. Isus Hristos a preluat asupra sa nelegiuirile noastre ale tuturor şi pedeapsa care ni se cuvenea nouă a căzut asupra Sa. Prin jertfa Sa la crucea de pe Golgota noi am primit iertarea şi am fost împăcaţi cu Dumnezeu.

El a fost înviat din morţi de Dumnezeu astfel încât toţi cei care cred că este Fiul Lui Dumnezeu care a fost răstignit şi înviat din morţi

să primească viaţa veşnică.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în fiecare clipă ce se naşte în prezent din timpul trecut.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în fiecare anotimp care se naşte în prezent din anotimpul trecut care a murit.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în lanul de grâu cu macii care vorbesc despre bobul de grâu care a murit pentru a se naşte la anul.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în frunza ce renaşte în fiecare primăvară din mormântul iernii.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în florile de măr şi de cireş sărutate de lună.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în zâmbetul copiilor, în lacrima mamei şi sacrificiul dragostei.

12

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în scânteia ce aprinde cenuşa, renăscând suflete izbăvite de moarte.

Te regăsesc Isuse în bucuria mântuirii care cântă în asfinţitul amiezii despre casa infinitului albastru.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol al tuturor miracolelor din lume, născute din neprihanire, jertfă şi iubire de aproapele.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol al învierii veşnice.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol în lumina sufletelor nascute dupa ce ai gonit întunericul.

Te regăsesc Isuse ca pe un miracol care face cântecele tuturor celor ce-au renăscut să aducă pe pământ cerul.

Te regăsesc Isuse ca un miracol care m-a salvat şi m-a găsit după ce am alergat desculţă şi zdrenţuită până la marginile lumii.

Te regăsesc Isuse şi eu, după ce Tu m-ai găsit mai întâi .....

Maria Zamfiroiu

« Mâinile sus! Eşti înconjurat din toate părţile » -

citem de mult într-o carte de aventuri şi mi-am zis:

Asta se poate spune şi despre viaţa mea creştină!

Mă uit înapoi – Îl văd pe Domnul murind pentru

mine; mă uit in sus – Îl văd pe Domnul mijlocind

pentru mine; mă uit înlăuntrul meu – Îl văd pe

Domnul trăind în mine; mă uit înainte – Îl văd

pe Domnul venind pentru mine. Deci ... mâinile sus! »

13

Ziua învierii lui Hristos este cea mai glorioasă zi din viaţa pământească a lui Isus. Ea are loc în istorie după o viaţă provocator de sfântă, extrem de folositoare, în cel mai înalt grad biruitoare şi unică între toate istoriile pământului.

1. ZIUA VICTORIEI. Unii au crezut că Isus este învins prin moarte dar El este invincibil prin înviere. Victoria lui Hristos înseamnă şi victoria creştinilor. Ei nu mai sunt ai nimănui, ci au în fruntea lor pe Fiul lui Dumnezeu înviat dintre morţi şi viu în vecii vecilor. 2. ZIUA VIEŢII. Viaţa este mai tare decât moartea. Viaţa va domni în univers, căci viaţa este Isus. « Eu sunt calea, adevărul şi viaţa » (Ioan 14 :4). Înviere înseamnă că viaţa nu poate fi nimicită. Pierderea trupului în mod temporar nu echivalează cu pierderea vieţii. Viaţa locuieşte în trup doar limitat, ea este manifestabilă în suflet fără trup şi în spirit. Trupul nu este esenţial vieţii decât pe pământ, dar viaţa fiinţei noastre este adaptabilă şi pentru cer. Noutatea învierii constă în demonstrarea trăirii omului şi fără trup, în speranţa trăirii unui trup care să nu moară, nesupus morţii. (2 Corinteni 12 :3-4) 3. ZIUA BUCURIEI. Învierea a venit cu o mare bucurie, după tristeţea zilei morţii. Moartea aduce lacrimi, învierea aduce zâmbete şi fericire. Viaţa din Dumnezeu nu este o nulitate nici o deşertăciune. Viaţa cu El este cel mai glorios privilegiu. Cunoscând Creatorul astrelor, planetelor, cometelor, norilor, electronilor în jocul lor infinit, cunoşti Arhitectul corpului tău, a sufletului tău, îţi cunoşti Părintele veşnic şi în Isus afli Salvatorul de la iad şi focul etern. 4. ZIUA DREPTĂŢII. La înviere Dumnezeu a făcut dreptate. Prin moartea lui Isus se părea că biruie dreptatea strâmbă a lui Pilat, a duşmanilor adevărului şi a lui Isus. Dar învierea repune dreptatea veşnică a lui Dumnezeu pe scaunul de judecată, astfel încât toţi vor cunoaşte adevărata dreptate după ziua învierii de apoi. Nedreptatea nu este definitivă în univers. Orice cauză soluţionată nedrept se va relua de Judecătorul suprem Isus. El şi numai El va pronunţa sentinţa finală. 5. ZIUA GLORIEI SFINŢILOR. Ce măreaţă este învierea lui Isus! Înainte de învierea lui Isus, ucenicii aveau fruntea plecată în jos însă învierea le-o ridică în sus. Înainte le era greu să spună că sunt ucenicii lui Isus cel hulit şi batjocorit. Acum, după înviere ei râd şi se bucură. După înviere au putere să înfrunte pe cei batjocoritori, influenţi ca poziţie religioasă în sinedriu. Învierea este argumentul creştin în mâna urmaşilor lui Isus, argument care întrece toate argumentele anterioare, toate minunile pământeşti ale lui Isus. După înviere ucenicii nu mai pot fi acuzaţi drept creduli, drept naivi. Ei sunt prin evenimentul învierii lui Isus, oameni de cea mai înaltă iubire pentru că ştiu să creadă, să prevadă viitorul, să rişte aşteptarea ivirii victoriei finale.

14

6. ZIUA CREDINŢEI ÎMLINITE. Cu învierea lui Hristos, credinţa câştigă totul, căci ea nu se dovedeşte nici mit, nici înşelăciune, nici eroare, nici fals. Credinţa stă pe temelia invincibilă a vieţii veşnice, demonstrată de Isus cel înviat. Nu numai învierea te invită la credinţă ci Isus cel viu arătându-se lui Toma îi cere personal credinţă : « Adu-ţi degetele încoace şi uită-te la mâinile Mele ; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea ; şi nu fi necredincios, ci credincios. » (Ioan 20 :27) Credinţa este un imperativ pentru suflet, o cerinţă indirectă a lui Isus către om. 7. ZIUA ÎNNOIRII VEŞNICE. Învierea înnoieşte trupul pentru a fi corespunzător veşniciei. Sufletul a fost înnoit înaintea trupului prin mântuirea lui Hristos şi naşterea din nou. Naşterea din nou nu este o acţiune asupra trupului ci asupra sufletului. Învierea este completarea înnoirii personalităţii, integritatea personalităţii înnoite de Isus pentru cer. 8. ZIUA MOŞTENIRII CERULUI. Omnul n-a fost creat pentru a fi doar duh ca îngerii (Evrei 1 :14). El moşteneşte cerul în întregime când primeşte şi trupul duhovnicesc (1 Corinteni 15 :44). Cum la naşterea din nou moştenim natura lui Dumnezeu, aşa la înviere moştenim lumea eternă. (1 Petru 1 :3-4). (Truţa Ioan - Îndrumătorul Creştin Baptist 1980) Ce putem vedea la cruce ? Înţelepciunea lui Dumnezeu. Isaia 55:8-9 ; 2 Corinteni 1:19-21 Puterea lui Dumnezeu. Evrei 2:14 ; 1 Corinteni 1:22-25 Iubirea lui Dumnezeu. Romani 5:6-8 Dreptatea lui Dumnezeu. 2Corinteni 5 :21 ; Romani 5:1 ; 3:26 Cuvintele Domnului Isus CEL ÎNVIAT

Ioan 20 Un cuvânt personal : « Marie » vers.16 Un cuvânt poruncitor : « Du-te la fraţii mei » vers.17 Un cuvânt mângâietor : « Pace vouă » vers.19 Un cuvânt de încredinţare : « Eu vă trimit... » vers.21 Un cuvânt de putere : « Luaţi Duh Sfânt » vers. 22 « Este scris despre Domnul că mergea din loc în loc făcând bine. Mă tem că eu nu am reuşit decât să merg ...din loc în loc ... El a venit să plătească o datorie pe care nu o făcuse, motivat de faptul că noi făcusem o datorie pe care n-o puteam plăti.»

15

SALVARE.SALVARE.SALVARE.SALVARE. Învierea este atât de importantă, deoarece dacă Domnul Isus nu ar

fi înviat, nimeni nu ar fi putut fi salvat. “Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa

voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în

păcatele voastre.” 1 Corinteni 15:17. Noi avem

un Dumnezeu viu care este cu noi tot timpul.

Buda, Mohamed, Confucius şi iniţiatorii altor

religii sunt morţi. Nici o altă religie nu poate

pretinde că are un Dumnezeu viu. Domnul Isus a

promis ucenicilor Săi: “Nu vă voi lăsa orfani, Mă

voi întoarce la voi”. (Ioan 14:18). Printre ultimele

Lui cuvinte au fost şi acestea: “Şi iată că Eu sunt

cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.

(Matei 28:20) Urmaşii Domnului Isus nu sunt

singuri, Domnul este cu ei tot timpul.

PUTERE PENTRU A FI VICTORIOŞIPUTERE PENTRU A FI VICTORIOŞIPUTERE PENTRU A FI VICTORIOŞIPUTERE PENTRU A FI VICTORIOŞI. Aceaşi putere care L-a înviat pe Domnul

Isus din morţi ne este şi nouă accesibilă. ,,…ca să pricepeţi…nemărginita

mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei lui, pe care a desfăşurat-o

în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi.” (Efeseni 1:18-20)

EL MIJLOCEŞTE PENTRU NOIEL MIJLOCEŞTE PENTRU NOIEL MIJLOCEŞTE PENTRU NOIEL MIJLOCEŞTE PENTRU NOI. . . . “Hristos a murit! Ba mai mult, El a înviat, stă la

dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Nu trebuie

să ne fie teamă că El ne va dezamăgi, deoarece: “…poate să mântuiască în

chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte

pururea ca să mijlocească pentru Ei” (Evrei 7:25)

VIAŢĂ VEŞNICĂ.VIAŢĂ VEŞNICĂ.VIAŢĂ VEŞNICĂ.VIAŢĂ VEŞNICĂ. “Isus a zis: Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine,

Chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în mine, nu va muri

niciodată.” (Ioan 11:25, 26).

16

Reflectii si concluzii

2 Corinteni 5:21 : “Pe cel ce n-a cunoscut nici-un păcat El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dunezeu în El” Reflecţii: Deşi soldaţii romani L-au ţintuit pe Isus pe cruce, ceea ce L-a ţinut acolo a fost nu

intimidarea de către soldaţi şi nici forţa lor, ci convingerea Sa că a fost necesar să fie făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. Motivul pentru care Isus n-a chemat o armată de îngeri pentru a-L salva a fost dragostea Sa, că mai bine Şi-ar da viaţa decât să renunţe la noi.

Cum spune poetul C. Ioanid în versurile din “Baraba”: “Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie. Şi-atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba. Dar m-am gândit la tine, privind spre veşnicie, Şi am murit pe cruce, în locul tău Baraba…”

Ne frământăm să înţelegem iubirea lui Dumnezeu pentru noi, pentrucă nu avem termen de comparaţie, nimeni nu ne-a iubit vreodată aşa cum a făcut-o El şi nimeni nu o va face.

Concluzii: Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Hristos a murit pentru noi. Jertfa de pe cruce a Domnului Isus a făcut posibil să avem o intrare slobodă (liberă) în Locul prea Sfânt, pentru că nu perfecţiunea ne face CREŞTINI, ci IERTATREA LUI DUMNEZEU.

Hristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem PACEA SA! El a luat păcatul nostru pentru ca noi să avem MÂNTUIREA LUI!

Hristos a murit fizic numai pentru Baraba, dar a murit spiritual în locul fiecăruia dintre noi.

„Hristos nu a murit martir urcând calvarul greu,

Ci din dragoste S-a dat, iertând păcatul tău şi-al meu” Adams

Culegeri din “Meditaţii asupra Cuvântului lui Dumnezeu” Aristiţa Drăgan

17

La multi ani ! La multi ani ! La multi ani ! La multi ani ! Salutam surorile nascute in luna Aprilie cu:Salutam surorile nascute in luna Aprilie cu:Salutam surorile nascute in luna Aprilie cu:Salutam surorile nascute in luna Aprilie cu:

Filipeni 4: 6 Filipeni 4: 6 Filipeni 4: 6 Filipeni 4: 6----7777

“ Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri.

Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi mintea în Hristos Isus” Arcire Lidia Bădărău Lucia Bloajă Daniela Bojoga Florentina Bundac Angela Butura Gheorghiţa Buzagi Elena Capotă Suzana Chirilă Rebeca Iuliana Ciobanu Niculina Coricica Maria Cotleţ Maria Culcea Carmen Dascaliuc Monica Dascaliuc Raluca Dedean Elena

Florea Valentina Angela Geamănu Elena Gherea Maria Godri Martiş Sofia Iorgovan Aurelia Leric Ana Leucea Floarea Mazilu Ecaterina Nicolae Simona Mirela Oanţă Elena Anişoara Oprişan Filofteia Pantea Maria Petre Ana Maria Ristea Claudia Mihaela Sandu Amelia Saviuc Giuliana

Saviuc Ronela Sicilian Vasilica Sitoianu Anca Solomie Floarea Stefănescu Niculina Străuţi Raveca Tecuceanu Olga Teodoru Lucreţia Topală Zenovia Trancă Luminiţa Vasie Elena Verban Cristina Visan Frusina Vlădescu Olga Vlăsceanu Elena

� � � � � �

“ Veniţi să Îi mulţumim, Veniţi să Îl preamărim,

Pe Cel Atotputernic, Dumnezeu, minunat!”

Vă invităm cu drag să luaţi parte la serviciile divine care au loc în Biserica

Baptistă „Golgota” după următorul program:

Vineri: orele 18,00 – 20,00 Duminică: orele 9,00 – 12,00 18,00 – 20,00