GLOMERULONEFRITA ACUTA

53
CUPRINS ARGUMENTUL ..........................................................................................pag. 3 CAP. I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ .......................................................................................................................pag. 4 1.1. Anatomia și fiziologia aparatului renal ...........................................pag. 4 1.2. Glomerulonefrita acută (GNAc) ....................................................pag. 10 1. Definiție ..........................................................................................pag. 10 2. Etiologie .........................................................................................pag. 10 3. Fiziopatogenie ................................................................................pag. 10 4. Diagnostic clinic şi paraclinic .......................................................pag. 11 5. Diagnostic diferenţial ....................................................................pag. 12 6. Evoluție şi prognostic ....................................................................pag. 14 7. Tratament .......................................................................................pag. 14 a) igieno-dietetic ............................................................................pag. 14 b) medicamentos ............................................................................pag. 15 CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE ..................................pag. 17 CAP. III. STUDII DE CAZ .......................................................................pag. 27 Cazul 1. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 27 Cazul 2. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 38 Cazul 3. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 46 CAP. IV. CONCLUZII ..............................................................................pag. 53 BIBLIOGRAFIE .......................................................................................pag. 54

description

glomerulonefrita

Transcript of GLOMERULONEFRITA ACUTA

Page 1: GLOMERULONEFRITA ACUTA

CUPRINS

ARGUMENTUL ..........................................................................................pag. 3

CAP. I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ

.......................................................................................................................pag. 4

1.1. Anatomia și fiziologia aparatului renal ...........................................pag. 4

1.2. Glomerulonefrita acută (GNAc) ....................................................pag. 10

1. Definiție ..........................................................................................pag. 10

2. Etiologie .........................................................................................pag. 10

3. Fiziopatogenie ................................................................................pag. 10

4. Diagnostic clinic şi paraclinic .......................................................pag. 11

5. Diagnostic diferenţial ....................................................................pag. 12

6. Evoluție şi prognostic ....................................................................pag. 14

7. Tratament .......................................................................................pag. 14

a) igieno-dietetic ............................................................................pag. 14

b) medicamentos ............................................................................pag. 15

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE ..................................pag. 17

CAP. III. STUDII DE CAZ .......................................................................pag. 27

Cazul 1. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 27

Cazul 2. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 38

Cazul 3. Plan de îngrijire ..................................................................pag. 46

CAP. IV. CONCLUZII ..............................................................................pag. 53

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................pag. 54

Page 2: GLOMERULONEFRITA ACUTA

3

ARGUMENTUL

MOTTO:

„Eu nu te întreb de ce rasă eşti, nici de religie ori origine, ci numai de

suferinţele tale... trebuie să dau ajutor oricărei fiinţe în suferinţă, fără să mă

intereseze rangul, averea, vârsta, frumuseţea, inteligenţa sau dacă este chinez ori

barbar, prieten sau duşman.”

SUEN SEU MO (SEC.AL VII-LEA)

În practica pe care am făcut-o în spital de-a lungul celor trei ani am

întâlnit destule cazuri de persoane cu glomerulonefrită, iar tratarea ei consumă

multă energie, mult timp şi răbdare prin complexitatea fiecărui caz în parte

deoarece în patogenia GNAc sunt implicate atât mecanismele umorale cât şi cele

celulare.

Page 3: GLOMERULONEFRITA ACUTA

4

CAP. I. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ

1.1. Anatomia și fiziologia aparatului renal

Aparatul renal este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale

urinii: calice, bazinele, uretere, vezica urinară şi uretra.

Rinichii, organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi

sunt situați de o parte şi de alta a coloanei lombare. Greutatea rinichilor este de

aproximativ 300 de gr. Au o consistenţă fermă, elastică, cu o înălţime de 12-13

cm şi o grosime de 3 mm. Parenchimul renal este friabil, rupându-se cu ușurință

în cursul traumatismelor. Fiecare rinichi este înconjurat de un strat celulo-adipos

şi învelit de o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală.

Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă şi doi

poli: unul superior şi altul inferior. Pe partea concavă se află hilul renal, alcătuit

din artera şi vena renală, limfaticele, nervii, joncțiunea uretero-bazinetală.

Rinichiul drept este ceva mai jos situat decât cel stâng. Loja renală este limitată

în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi dedesubtul lor de mușchii

şi aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. În jos, loja renală

este deschisă (de aici, ușurința cu care se produce ptoza renală). Unitatea

anatomică şi fiziologică a rinichiului este nefronul, alcătuit din glomerul (polul

vascular) şi tubul urinifer (polul urinar).

Glomerulul - primul element al nefronului - este alcătuit dintr-un ghem

de capilare care rezultă din ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din

artera renală.

Page 4: GLOMERULONEFRITA ACUTA

5

Nefronul reprezintă unitatea morfo-funcţională a rinichiului. Parenchimul

renal este compus din numeroşi nefroni, fiecare din aceştia posedând o irigaţie

sanguină proprie. Urina se formează ca urmare a activităţii acestor nefroni, iar

funcţia renală, în totalitate, poate fi considerată ca o sumă a funcţiei exercitate

de cele aproximativ 2 milioane de nefroni.

Nefronul este compus din corpusculul renal (glomerulul Malpighi) ce este

implicat în formarea urinii şi este situat în zona corticală şi dintr-un conduct –

tubul urinifer, ce intervine în concentrarea finală a urinii şi serveşte drept

conduct excretor, fiind situat atât în corticală cât şi în medulară. Aceste două

componente provin la embrion din primordii separate, conectându-se apoi în

mod secundar.

Glomerulul, la rândul său este alcătuit din capsula Bowmann

(extremitatea sferică închisă a tubului) şi dintr-un ghem de capilare.

Glomerulul este subîmpărţit în 3-5 lobuli, formaţi dintr-un număr de anse

capilare tributare aceleiaşi arteriole aferente şi separate printr-un ţesut

intercapilar, denumit ţesut mesangial. Suprafaţa totală a endoteliului capilarelor

este de aproximativ 1,5 m2. Este interesant de subliniat faptul că foiţa internă a

Page 5: GLOMERULONEFRITA ACUTA

6

capsulei Bowmann urmăreşte ansele capilare de care aderă intim.

Porţiunea tubulară a nefronului începe la nivelul glomerulului şi suferă

mai multe cuduri în această regiune, mergând în general spre exterior, în cortex.

Tubul se îndreaptă apoi şi coboară în linie dreaptă spre substanţa medulară.

Porţiunea sinuoasă şi prima parte a porţiunii descendente constituie tubul

proximal, cu o lungime de 14 mm (12-14 mm). Peretele său este format dintr-un

epiteliu unistratificat, cu celule în formă de piramidă trunchiată, având un nucleu

voluminos aşezat în poziţie bazală. Caracteristic acestor celule este prezenţa

marginii "în perie" la nivelul polului luminal.

În partea terminală a porţiunii descendente, tubul devine extrem de

subţire. Această porţiune poartă numele de segmentul subţire al ansei Henle.

După o cudură, realizând aspectul în "ac de păr", tubul urcă îndărăt spre

glomerulul său, în corticală, realizând ansa Henle, cu o lungime de 20-22 mm.

De-a lungul segmentului ascendent tubul se îngroaşă din nou, continuându-se cu

o porţiune canaliculară care prezintă câteva sinuozităţi, pe o lungime de 5 mm,

denumită tub distal, şi care se varsă în sistemul canalelor colectoare (20 mm).

Aceste canale merg în linie dreaptă prin substanţa medulară, colectează

conţinutul rezultat în urma activităţii mai multor nefroni şi se deschid apoi la

nivelul papilelor renale. Peretele tubului contorţ distal este format, deasemenea,

din epiteliu monostratificat, ale cărui celule cilindrice prezintă miorovili, fără

margine "în perie". Traiectul său realizează un contact direct cu polul vascular al

glomerulului, participând la formarea aparatului juxta-glomerular

Goormaghtigh.

O privire de ansamblu ne arată că substanţa corticală este compusă din

glomeruli şi din porţiuni sinuoase proximale şi distale ale tubilor, iar substanţa

medulară este formată din segmentele descendente şi ascendente ale tubilor şi

din sistemul de canale colectoare. Acest epiteliu se sprijină pe o membrană

bazală continuă, mucopolizaharidică, puţin diferenţiată la nivelul diferitelor

segmente tubulare. Ea însoţeşte stratul epitelial de-a lungul întregului tub

urinifer, fiind în directă legătură proximală cu bazala capsulei Bowmann.

Interstiţiul renal a depăşit sfera preocupărilor anatomo-patologice,

semnificaţia rolului său funcţional fiind apropiată din ce în ce mai mult de

mecanismul formării şi concentrării urinii atât în condiţii fiziologice, cât şi în

condiţii patologice.

Arteriola aferentă, după ce se capilarizează, se continuă cu arteriola

eferentă, aceasta prezentând un diametru mult mai mic decât prima. După ce

părăseşte glomerulul, arteriola eferentă se îndreaptă spre porţiunea tubulară a

nefronului. Ajungând la nivelul porţiunii proximale a tubului, arteriola eferentă

se ramifică într-un grup de capilare (capilarele peritubulare) care se încolăcesc în

jurul acestuia, continuându-se cu sistemul venos.

Page 6: GLOMERULONEFRITA ACUTA

7

Vezica urinară

Vezica urinară depozitează urina până este eliminată prin uretră. Când

vezica este goală, are formă piramidală, cu pereţii pliaţi în falduri, care se desfac

şi se aplatizează prin umplerea ei. Poziţia vezicii urinare variază:

■ La adulţi, vezica urinară este situată în pelvis (bazin) când este goală şi

ascensionează în abdomen pe măsură ce se umple.

■ La copiii mici, vezica este situată mai sus, fiind cuprinsă în interiorul

abdomenului chiar şi atunci când este goală.

Pereţii conţin numeroase fibre musculare, care împreună formează

muşchiul detrusor, care permite contracţia vezicii şi eliminarea conţinutului

acesteia la exterior.

Vascularizaţia şi inervaţia

Arterele care irigă acest organ provin direct din artera aortă abdominală.

Vascularizaţia arterială a rinichiului prezintă unele caractere particulare, care nu

sunt decât o adaptare a circulaţiei la funcţiile rinichiului.

Artera renală se împarte la nivelul hilului renal în mai multe ramuri care

pătrund printre piramidele Malpighi (în cordoanele Bertin) formând arterele

interlombare. Acestea, la nivelul piramidelor Malpighi se arcuiesc şi formează

arterele arcuite.

Vascularizaţia arterială a rinichiului se capilarizează de două ori, odată la

nivelul corpusculului renal şi a doua oară la nivelul tubilor uriniferi. Din

arteriolele aferente se desprind ramuri care hrănesc tubii colectori, numite

arteriole în ploaie.

Venele se varsă direct în vena cavă inferioară. Capilarele arteriale

confluează la nivelul capsulei renale formând reţele venoase cu aspect stelat

(venele stelate).

Acestea pătrund în substanţa corticală, unde formează venele

interlobulare, care se deschid în vena cavă inferioară.

Rinichiul primeşte fibre nervoase vegetative din plexul renal. Aceste fibre

ajung la rinichi pe calea vaselor renale. Capsula este inervată de fibre senzitive

mielinice.

Noţiuni de fiziologie

Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcții,

dintre care funcția principală constă în formarea urinii. Prin aceasta se asigură

epurarea (curățirea) organismului de substanțe toxice. Formarea urinii se

datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor şi de

Page 7: GLOMERULONEFRITA ACUTA

8

reabsorbţie şi secreție la nivelul tubilor.

Prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă (150 1 urină

primitivă/24 de ore, din filtrarea a 1500 1 plasmă).

Urina primitivă (filtratul glomerular) are compoziția plasmei, dar fără

proteine, lipide şi elemente figurate. Conține deci apă, glucoză, uree, acid uric şi

toți electroliții sângelui, în faza următoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea

mai mare parte a filtratului glomerular, se formează urina definitivă. Totuși la

acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare cantitate

substanțele utile şi în cantitate mică, pe cele toxice.

Substanțele utile sunt substanțe cu prag, care sunt eliminate prin urină

numai când concentrația lor sanguină a depășit limitele fiziologice (apă, glucoză,

NaCl, bicarbonați etc.).

Substanțele toxice sunt substanțe fără prag, eliminarea lor urinară

făcându-se imediat ce apar în sânge. Apa este reabsorbită în proporție de 99%,

glucoza în întregime (condiția este ca în sânge să existe mai puțin de 1,60 g

glucoză ‰); sărurile şi în particular clorura de sodiu, în proporție variabilă (98 -

99%). Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție mult mai mică

(33% uree, 75% acid uric). În afara procesului de reabsorbţie, rinichiul are şi

proprietăţi secretorii, putând elimina şi chiar secreta unele substanțe, ca

amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic.

Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerulară, în care

prin filtrare se formează urina inițială (primitivă) şi o fază tubulară, în care prin

reabsorbţie şi secreție se formează urina definitivă. Caracterul de urină definitivă

este dobândit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influenţa

hormonului retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție,

rinichiul elimină unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă,

rezultând o urină cu densitate variabilă. Urina formată permanent - diureza (1,5 -

2,5 ml/min.) - se depozitează în vezica urinară, de unde când se acumulează o

anumită cantitate (250 - 300 ml), se declanșează reflex micțiunea - deschiderea

sfincterului vezical şi golirea vezicii.

Micțiunea este un act conștient, deschiderea şi închiderea sfincterului

vezical putând fi comandate voluntar. În afară de funcția excretorie (formarea şi

eliminarea urinii), rinichiul are un rol predominant în menținerea echilibrului

acido-bazic, prin eliminarea de acizi şi cruţarea bazelor, menținând pH-ul la

7,35. Rinichii mai asigură constanta presiunii osmotice a plasmei eliminând sau

reținând, după caz, apa şi diferiți electroliți. Secretă unele substanțe ca renina, cu

rol în menținerea constantă a tensiunii arteriale, elimină unele medicamente,

substanțe toxice etc.

În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază: funcția

de epurație sanguină, funcția de menținere a echilibrului osmotic şi funcția de

menținere a echilibrului acido-bazic. Alterarea acestor funcții conduce la

apariția sindromului de insuficienţă renală, urmată uneori de instalarea comei

uremice.

Page 8: GLOMERULONEFRITA ACUTA

9

Mecanismul de formare a urinii

Filtrarea glomerulară

În această primă etapă a formării urinii, are loc procesul de ultrafiltrare,

întregit de un al doilea proces fizic - difuziunea.

Ultrafiltratul glomerular ajunge în spaţiul urinar după ce a traversat, sub

influenţa unor factori pur fizici, peretele pluristratificat al membranei filtrante.

Membrana filtrantă glomerulară. Caracteristicile anatomice şi

circulaţia glomerulară lasă să se întrevadă rolul important al factorilor

hemodinamici în realizarea ultrafiltrării unei mari cantităţi de plasmă prin

peretele capilarului glomerular. Având proprietăţi asemănătoare membranelor

poroase artificiale (colodiu, celofan, porţelan etc.), peretele capilarului

glomerular se comportă ca o membrană traversată de nenumăraţi pori.

Factorii filtrării glomerulare sunt reprezentaţi de:

presiunea hidrostatică intraglomerulară a sângelui;

presiunea coloidosmotică din capilarele glomerulare;

presiunea intracapsulară (intrarenală).

Funcţiile tubulare

Urina primară, rezultat al ultrafiltrării plasmei sanguine la nivelul

glomerulilor renali, trece de la nivelul capsulei Bowman în sistemul tubular.

Primul segment în care ajunge ultrafiltratul glomerular este tubul contorţ

proximal. La acest nivel, urina primară este izotonă cu plasma. Străbătând apoi

traiectul ramului descendent al ansei Henle ajunge la capătul distal al acesteia

sub formă de urină hipertonă. În continuare, urina urmează porţiunea ascendentă

sau segmentul gros al ansei şi tubul distal. În acest teritoriu, urina devine din nou

izotonă, pentru ca în tubul colector lichidul tubular să fie hipoton sau hiperton,

în funcţie de starea de hidratare a organismului în momentul respectiv. De

remarcat că pe acest parcurs unele elemente componente ale ultrafiltratului

glomerular dispar complet; este cazul glucozei, aminoacizilor, ionilor de

bicarbonat etc., iar altele îşi ajustează concentraţia lor urinară în funcţie de

necesităţile organismului.

În acelaşi timp, cantitatea filtratului glomerular se reduce foarte mult, aşa

încât volumul de urină eliminată din vezică este doar de l200- l500 ml/24 de ore.

Din cele relatate anterior, în fiziologia renală tubul intervine prin două funcţii

majore:

— de economisire a substanţelor care au fost antrenate în cantităţi enorme

prin filtrare glomerulară, dar care sunt necesare organismului. Acest proces de

economisire a căpătat numele de reabsorbţie tubulară.

— de completare a procesului de depurare a organismului, început la

nivelul glomerulului. Această funcţie joacă rol nu numai de eliminare a

substanţelor străine, ci şi a unui grup restrâns de substanţe endogene care se cer

mai rapid eliminate decât o poate face însuşi abundentul filtrat glomerular. Este

vorba despre secreţia (excreţia) tubulară.

Page 9: GLOMERULONEFRITA ACUTA

10

1.2. Glomerulonefrita acută (GNAc)

1. Definiție

Glomerulonefrita acută este o afecţiune renală caracterizată prin

inflamaţia glomerulilor renali, adesea declanşată ca urmare a unui trigger imun.

Inflamaţia şi proliferarea locală de ţesut glomerular poate determina leziuni ale

membranei bazale glomerulare, mezangiului şi endoteliului capilar renal. În

cadrul glomerulonefritei acute pacienţii acuză apariţia bruscă a unor semne şi

simptome precum hematurie, proteinurie, edeme, hipertensiune.

Glomerulonefrita poate să apară în cadrul unor afecţiuni renale sau ca

urmare a unor boli sistemice.

2. Etiologie

Cauzele de apariţie a glomerulonefritei acute sunt grupate în

postinfecțioase, renale şi sistemice. Acestea sunt descrise în cele ce urmează.

- Cauzele postinfecțioase: cel mai adesea este vorba de infecţii cu specii

de Streptococ (de exemplu Streptococ de grup A, beta-hemolitic), dar şi alte

bacterii au fost implicate (Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema

pallidum, actinobacili). Pot să apară şi după infecţii virale (cu Cytomegalovirus,

virusuri Coxsakie, virus Epstein Barr, virus hepatitic B) sau parazitice (cel mai

adesea cu Plasmodium malariae, Plasmodium falciparum, Schistosoma,

Toxoplasma), după abcese viscerale, endocardite, pneumonie;

- Cauzele sistemice: în principal vasculite (granulomatoza Wegener), boli

de colagen (lupus eritematos sistemic), vasculita de hipersensibilitate,

crioglobulinemia, poliarterita nodoasă, purpura Henoch Schonlein, sindromul

Goodpasture. Glomerulonefrita poate să apară şi ca urmare a unor tratamente

sistemice cu peniciline, sau compuşi cu aur;

- Afecţiuni renale: boli glomerulare primare (glomerulonefrita

membranoproliferativă, boala Berger, glomerulonefrita mezangială proliferativă

pură).

3. Fiziopatogenie

Leziunile glomerulare caracteristice glomerulonefritei acute sunt

rezultatul formării şi depunerii in situ a unor complexe imune. Ca urmare a

acestor depozite, se modifică structura glomerulară, glomerulii apărând

edemaţiaţi şi prezentând infiltrate cu celule inflamatorii, iar la analiza cu

microscopul electronic se poate evidenţia şi prezenţa locală a imunoglobulinelor

şi fracţiunilor complementului.

În ciuda investigaţiilor intense, până în acest moment nu s-a putut stabili

cu exactitate care este stimulul care declanşează activarea anormală a sistemului

imun şi ce determină de fapt formarea şi depunerea complexelor imune

Page 10: GLOMERULONEFRITA ACUTA

11

circulante. Doar glomerulonefrita poststreptococică are triggerii cunoscuţi şi

identificaţi sub forma unor derivate din proteinele streptococice.

La nivelul glomerulilor apar ca urmare a depunerii acestor complexe

imune o serie de modificări morfologice şi funcţionale, caracterizate prin:

- Proliferare celulară: creşte astfel numărul celulelor din interiorul

glomerulului datorită proliferării endoteliale, mezangiale şi epiteliale;

- Proliferarea leucocitară;

- Îngroşarea membranei bazale glomerulare: apare pe măsură ce se

îngroaşă pereţii capilarelor glomerulare;

- Scleroza şi hialinizarea glomerulară: ambele sunt leziuni ireversibile.

Toate aceste modificări pot avea caracter global, focal sau segmental şi vor

determina apariţia clinică a proteinuriei, hematuriei, reducerii filtratului

glomerular (şi oligoanurie) şi apariţia sedimentului urinar.

4. Diagnostic clinic şi paraclinic

Diagnosticul clinic se pune pe baza simptomelor:

Tabloul clinic al glomerulonefritei acute este adesea nespecific (astenie,

dureri generalizate, dureri abdominale, alterarea stării generale, febră), însă

poate include şi următoarele semne şi simptome, mai sugestive pentru o

afecţiune renală:

- Hematurie: este un simptom universal. Hematuria macroscopică apare la

peste 30% dintre pacienţi, restul având hematurie microscopică;

- Oligurie;

- Edeme periferice, periorbitale (la aproximativ 85% dintre pacienţi, mai

ales la copii);

- Cefalee, care poate să apară secundar hipertensiunii;

- Confuzie, dezorientarea temporo-spaţială: apar ca urmare a

hipertensiunii cu valori maligne;

- Dispnee, apare mai frecvent la adulţi ca urmare a edemului pulmonar;

- Durere în flanc secundară punerii în tensiune a capsulei renale (prin

renomegalie).

În unele situaţii pacienţii pot avea un tabloul clinic dominat de semne şi

simptome induse de afecţiunea sistemică de bază, care poate precipita apariţia

glomerulonefritei. În funcţie de unele boli frecvent asociate glomerulonefritei,

pacientul poate prezenta:

- Triada specifică granulomatozei Wegener: sinuzita, infiltrat pulmonar,

nefrita;

- Simptome specifice purpurei Henoch Schonlein: greţuri, vărsături,

durere abdominală, purpură;

- Artralgii, în contextul existenţei lupusului eritematos sistemic;

- Hemoptizie recurentă în cazul sindromului Goodpasture.

Page 11: GLOMERULONEFRITA ACUTA

12

Investigaţii paraclinice:

În vederea stabilirii diagnosticului de certitudine se pot realiza o serie de

investigaţii paraclinice precum:

Hemoleucograma completă: poate evidenţia o reducere a hematocritului;

Electroliţi, uree, creatinina: apar modificate ca urmare a compromiterii

funcţiei renale;

Analiza urinei: aspectul urinei este modificat, osmolaritatea este mai

crescută (există mai multe elemente figurate şi proteine), sunt prezente proteine,

eritrocite şi un sediment urinar alcătuit din fragmente celulare;

Testul la antistreptolizină O: titrul este crescut la aproximativ 80%

dintre pacienţi;

Determinarea markerilor inflamaţiei: adesea aceştia sunt crescuţi, în

special viteza de sedimentare a hematiilor;

Hemoculturi: sunt indicate a fi realizate în cazul pacienţilor cu febră,

stare imunodeprimată, istoric de abuz de droguri intravenoase.

Investigaţiile imagistice presupun realizarea:

Radiografiilor: sunt necesare în cazul pacienţilor cu tuse cronică, cu sau

fără hemoptizie (în vederea stabilirii unei eventuale congestii pulmonare,

sindrom Goodpasture, granulomatoză Wegener);

Ecocardiografiilor: pot fi realizate pacienţilor cu murmur cardiac

anormal sau cu hemoculturi pozitive, deoarece pot folosi la excluderea unor

valvulopatii, endocardite sau revărsat pericardic;

Ecografiilor renale: pot evalua mărimea rinichilor şi pot evalua gradul

fibrozei. Un rinichi cu dimensiuni mai mici de 9 cm este sugestiv pentru o

fibroză intraparenchimatoasă avansată. Adesea, o astfel de dimensiune semnifică

ireversibilitatea leziunilor;

Tomografiilor computerizate: sunt recomandate pacienţilor cu status

mental alterat, sau celor cu hipertensiune cu valori foarte mari (maligne).

Una din cele mai utile proceduri în vederea stabilirii diagnosticului de

certitudine este biopsia renală. Candidaţii potriviţi pentru biopsie sunt pacienţii

cu istoric familial de afecţiuni renale şi pacienţii cu simptome atipice, inclusiv

proteinurie masivă, sindrom nefrotic şi o creştere foarte rapidă a nivelurilor

creatininei.

5. Diagnostic diferenţial

Necesită eliminarea următoarelor afecţiuni:

glomerulonefrite focale – debutul este intrainfecţios (se numesc şi

“glomerulonefrite infecţioase”), în cadrul unor afecţiuni virale ale căilor aeriene

superioare sau de natură bacteriană nestreptococică (otite, pneumonii bacteriene,

etc.). Se manifestă prin hematurie, în general microscopică şi albuminurie.

Evoluţia este benignă autolimitantă.

Page 12: GLOMERULONEFRITA ACUTA

13

Pot apărea pusee de hematurie macroscopică intrainfecţioasă recidivante,

dar examenul de urină şi funcţionalitatea renală rămân normale în perioadele

intercritice sau demonstrează hematurie microscopică neînsoţită de proteinurie;

Sindromul hemolitic uremic (sindromul Gasser)

Apare la sugar şi copilul mic mai frecvent. Survine sub forma unor mici

epidemii, după infecţii respiratorii acute sau îmbolnăviri diareice. Asociază în

mod caracteristic:

- nefrita hematurică;

- semne de insuficienţă renală;

- sindrom hemoragic manifestat clinic prin purpură, sângerări cutaneo-

mucoase, semne neurologice severe, mergând până la convulsii şi comă (fără

manifestări focale neurologice).

Evoluţia este severă, dominată de insuficienţă renală acută.

Nefrita din purpura Henoch-Schonlein

Se exclude uşor, prin prezenţa tabloului caracteristic: durerea articulară

(sau artrita), rash cutanat papular – hemoragic cu dispoziţie predominant

periarticulară şi interesând predominant membrele inferioare şi manifestări

abdominale (dureri abdominale colicative, hematemeză, melenă, invaginaţie

intestinală sau perforaţii intestinale posibile).

Pielonefrita acută sau cistitele acute hemoragice de etiologie

bacteriană sau virală

Sunt cauze mai rare de hematurie macroscopică la copil. Diagnosticul

diferenţial e posibil pe date clinice când există semne sugestive pentru o infecţie

a căilor urinare: disurie, polakiurie, durere spontană sau la palparea în flanc sau

în unghiul costovertebral, febră, sindromul toxico-infecţios. În urină se constată

leucociturie abundentă (leucocite izolate sau grupate în placarde), cilindrii

leucocitari frecvenţi în pielonefrita acută, floră abundentă prezentă la examenul

direct între lamă şi lamelă a urinei proaspăt emise, necentrifugate. Urocultura e

obligatorie pentru confirmarea diagnosticului. De asemenea, absenţa edemelor şi

HTA sunt semne de diagnostic diferenţial.

Hematuriile de origine traumatică, litiazică, în malformaţiile tractului

urinar, în bolile hemostazei – sunt cauze mai rare de hematurie la copil, care se

exclud pe baza datelor anamnestice (traumatism în antecedentele apropiate,

litiază urinară la bolnav sau în familie), a tabloului clinic (sindrom hemoragic

asociat în bolile hemostazei, aspectul de colică renală tipică etc.) şi a examenelor

radiologice (radiografie renală pe gol, urografie), a screening-ului hemostazei

(TS, TC, numărul trombocitelor) şi a explorărilor urologice (cistoscopie,

cistografie micţională).

Puseele acute ale glomerulonefritelor cronice (persistente) nefamiliale

şi familiale (ereditare)

Diferenţierea acestora se face pe baza următoarelor elemente

caracteristice:

- anamneza familială de nefropatie glomerulară;

Page 13: GLOMERULONEFRITA ACUTA

14

- prezenţa în antecedentele bolnavului a unor manifestări anterioare

sugestive pentru o nefropatie;

- puseele de evoluţie în glomerulonefritele cronice sunt cel mai des

coincidenţe cu infecţii respiratorii acute, iar etiologia acestora este preponderent

virală;

Glomerulonefritele cronice (persistente) secundare unor boli sistemice

6. Evoluție şi prognostic

Dacă nu este tratată corespunzător GNA poate duce la următoarele

complicaţii:

- Microhematurie (anomalie prezentă în buletinele de analize ale urinei)

care poate persista chiar şi ani de zile;

- Progresie a declinului funcţiei glomerulare;

- Evoluţie spre scleroză;

- Hipoalbuminemie şi anasarcă (edem generalizat);

- Edem pulmonar.

La pacienţii care s-au prezentat încă de la început cu hipertensiune severă,

encefalopatie şi edem pulmonar pot să apară complicaţii sugestive pentru

insuficienţe multiple de organ, precum:

- Retinopatie hipertensivă;

- Encefalopatie hipertensivă;

- Glomerulonefrită rapid progresivă;

- Sindrom nefrotic;

- Insuficienţă renală cronică.

Prognosticul pacienţilor variază foarte mult în funcţie de etiologia

glomerulonefritei, de exemplu:

- În glomerulonefrita poststreptococică, prognosticul pe termen lung este

în general bun. Majoritatea pacienţilor sunt complet asimptomatici după 5 ani de

la finalizarea tratamentului, şi doar 1-3% dintre ei au risc de a se confrunta cu

insuficienţă renală cronică;

- Prognosticul pacienţilor cu proteinurie masivă, hipertensiune severă şi

creşteri semnificative ale nivelului creatininei este mult mai rezervat;

- Prognosticul este influenţat negativ şi în situaţia în care pacientul are

complicaţii cardiopulmonare sau neurologice.

7. Tratament

a) igieno-dietetic

1. Regimul de viaţă

Se recomandă internarea în spital a tuturor cazurilor de GNA, indiferent

de forma clinică, date fiind posibilităţile apariţiei imprevizibile a unor

complicaţii severe.

Repausul la pat e obligatoriu în faza acută a bolii mai ales dacă există

edeme, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, oligurie şi azotemie,

Page 14: GLOMERULONEFRITA ACUTA

15

hematurie macroscopică. Deşi există studii care atestă că activitatea fizică nu

agravează principalele semne ale bolii, repausul se recomandă la începutul

îmbolnăvirii, permiţându-se activitatea restrânsă imediat ce starea clinică o

permite. Repausul nu scurtează evoluţia, dar poate influenţa pozitiv rata

complicaţiilor, mărind totodată eficienţa izolării bolnavului. Reluarea activităţii

normale este posibilă la normalizarea tuturor parametrilor clinici şi bioumorali;

activitatea obişnuită se poate relua cu evitarea exceselor, dacă persistă anomalii

ale sedimentului urinar.

La intrarea în faza de convalescenţă bolnavul se externează cu indicaţia de

a relua şcolarizarea şi – progresiv – activitatea fizică, excluzând jocurile şi

activităţile fizice violente.

2. Regimul dietetic “s-a lărgit” apreciabil în ultimul timp, rămânând

restrictiv în cazurile complicate.

În formele uşoare şi medii de boală sunt acceptate zilnic 2-3 grame de sare

şi un supliment lichidian de 500 ml. la excreţia obişnuită.

Bolnavii cu edeme şi hipertensiuni arteriale beneficiază de un regim

alimentar deosebit care aduce totuşi un aport de sodiu de 1-2 g. pe zi. În formele

cu HTA severă aportul de sodiu va fi redus la 300 mg./zi.

Se exclud alimentele bogate în KA (fructe şi legume ca: citricele, roşiile,

morcovii, bananele sau sucurile unora dintre acestea).

Se va asigura un aport caloric de minimum 300 cal./m2/zi pentru a reduce

catabolismul proteinelor endogene. Necesarul caloric va fi asigurat prin aportul

hidrocarbonatelor, 100-150 g./zi (sub forma dulceţurilor, gemurilor, şerbeturilor

preparate în casă, zahărului, mierii de albine, fructelor) şi al lipidelor (frişcă,

smântână sau unt, proaspete). Se vor evita alimentele bogate în fosfaţi şi sulfaţi.

Restricţia de proteine se impune la bolnavii cu retenţie azotată. Din

momentul în care diureza s-a reluat nici o restricţie dietetică nu mai e necesară,

regimul alimentar fiind normal, conform cu standardele vârstei.

b) medicamentos

Tratamentul glomerulonefritei se face în funcţie de afecţiunea pe fondul

căreia a apărut (dacă aceasta a fost identificată), schemele terapeutice incluzând

următoarele:

- Corectarea anumitor anomalii electrolitice (dacă au apărut), în principal

hipocalcemiei, hiperkaliemiei şi acidozei;

- Pentru glomerulonefrita poststreptococică: se insistă asupra eradicării

infecţiei prin tratament antibiotic. Se poate administra Penicilină la pacienţii

care nu au alergie la aceasta;

- Pentru pacienţii cu sindrom nefritic acut: se va restricţiona aportul de

lichide, dacă pacientul are edeme. Se pot administra diuretice de ansă dacă

pacienţii au proteinurie;

- Pentru encefalopatia hipertensivă: se recomandă tratamentul în regim de

urgenţă. Pacientul trebuie adesea intubat pentru a se preveni dezechilibrarea sa.

Page 15: GLOMERULONEFRITA ACUTA

16

Tratamentul trebuie apoi orientat în funcţie de organul care a fost implicat în

mod specific.

Glomerulonefrita acută poate beneficia de tratament pe bază de

corticosteroizi şi agenţi citotoxici în următoarele condiţii:

- Glomerulonefrita apărută prin hipersensibilitate;

- Vasculite;

- Purpura Henoch-Schonlein;

- Boala serului;

- Lupus eritematos sistemic;

- Sindrom Goodpasture.

Page 16: GLOMERULONEFRITA ACUTA

17

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ȘI SPECIALE

Internarea pacientului în spital

Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată

pentru servicii permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care

necesită o îngrijire şi supraveghere permanentă şi o atenţie deosebită din partea

asistentei medicale.

Spitalul cuprinde următoarele părţi componente funcţionale:

- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El

este primit cu zâmbetul pe buze şi cu cuvinte de încurajare, esenţială fiind

cucerirea încrederii bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacienţii

vor fi dezbrăcaţi şi examinaţi. La nevoie pacientul este ajutat de asistentă şi

aşezat în poziţia necesară examinării

- prelucrări sanitare - aici se face deparazitarea şi îmbăierea

bolnavului, după care acesta va fi îmbrăcat în lenjerie curată şi condus pe secţia

cu pături

- secţia cu pături este partea componentă a spitalului înzestrată cu

pături şi sala de tratamente, unde se asigură asistenţa corespunzătoare a

bolnavilor spitalizaţi.

După ce medicul hotărăşte internarea bolnavului, asistenta completează

biletul de internare, foaia de observaţie şi trece datele pacientului în registrul de

internări.

Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului

Bolnavul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către

medic. Salonul se alege în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi

stadiul bolii) şi sex. Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-şi aranjeze

obiectele personale în noptieră şi să se instaleze comod şi în poziţia indicată de

medic în pat.

Bolnavului i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a

secţiei precum şi indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată

dacă este cazul şi scopul acestuia. Asemenea i se explică necesitatea şi modul

recoltării de produse biologice şi patologice în vederea efectuării analizelor de

laborator indicate de medic.

Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii.

Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de

stres este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4, maxim 6 paturi cu o

temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat.

Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite

la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentaţia necesară încă din

Page 17: GLOMERULONEFRITA ACUTA

18

prima zi de internare. Bolnavilor li se acordă o pregătire preoperatorie şi

postoperatorie în vederea asigurării condiţiilor optime necesare intervenţiei şi a

procesului de vindecare precum şi pentru evitarea unor complicaţii grave şi

nedorite.

Asistenta observă şi este obligată să consemneze aspectul general,

înălţimea, greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi

starea psihică a bolnavului. Ea va urmări necesităţile pacientului, manifestările

de dependenţă în vederea satisfacerii acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi

patologice ale pacientului precum şi bolile care au influenţă asupra anesteziei şi

intervenţiei (afecţiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.).

Asigurarea condițiilor igienice a pacientului

Toaleta bolnavului se va face la pat sub formă de băi parţiale sau

complete. În măsura în care bolnavul poate fi mobilizat.

Asistenta medicală va lua măsuri de precauţie în timpul băii, pentru ca

bolnavii să nu fie expuşi curenţilor de aer.

Curăţarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni,

descoperindu-se treptat numai zonele care se spală.

Scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului

cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee sau sudoripare, a

microbilor sau a altor substanţe străine care aderă la piele, având ca efect

activarea circulaţiei cutanate, crearea unei stări de confort pentru bolnav. Pentru

efectuarea toaletei, asistenta medicală trebuie să aibă în vedere următoarele:

- să convingă pacientul cu mult tact şi delicateţe

- să menajeze pacientul, protejându-l cu un paravan faţă de ceilalţi bolnavi

- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de răceală

- să pregătească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile să fie

cât mai operative

- să acţioneze rapid, sigur dar cu blândeţe pentru a scuti bolnavul de alte

suferinţe şi de efort sau oboseală.

Indiferent de regiunea căreia i se face toaleta, patul este protejat cu

muşama şi aleză. Dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii

generale în sala de duş.

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului

Supravegherea pacienţilor prevede înregistrarea paralelă a pulsului central

şi periferic, a tensiunii arteriale, a diurezei, a respiraţiei şi la dispoziţia specială a

medicului şi a expectoraţiei, urmărirea dispneei, a cianozei, a edemelor, a

greutăţii corporale, precum şi pulsaţiile venelor jugulare.

O importanţă deosebită o are supravegherea stării psihice a pacienţilor.

Page 18: GLOMERULONEFRITA ACUTA

19

PULSUL

Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe

un plan osos (artera radială, temporală, carotidă, femurală, humerală, pedioasa

posterioară).

Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de

numărare. Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în

continuarea policelui.

Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar de la

mâna dreaptă. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei

degete până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului. Fixarea degetelor se

realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.

Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.

Notarea în foaia de temperatură se face cu creion roşu, pentru fiecare linie

orizontală socotindu-se patru pulsaţii.

Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.

Pulsul - derivaţiile lui pot fi prin frecvenţa şi calitatea lui: un puls rapid şi

slab bătut, uşor depresibil, adesea filiform sau incompatibil, pledează pentru o

irigaţie insuficientă periferică.

Un puls depresibil dar bradicardic uneori aritmic trădează tulburări în

cadrul unei insuficienţe cardiace.

Pulsul dispare prima dată la artera radială, apoi la femurală şi în final la

carotidă.

Prin presiunea sau tensiunea pulsului înţelegem forţa cu care unda

pulsatilă izbeşte peretele arterial. Din acest punct de vedere se descrie un puls

dur şi un puls moale, care este caracteristic insuficienţei cardiace globale,

infarctului miocardic.

În insuficienţa cardiacă congestivă poate să apară şi un puls slab, abia

perceptibil, denumit „parvus”.

TENSIUNEA ARTERIALĂ

Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.

Se aplică manşeta sprijinită şi în extensie cu braţul, se fixează membrana

stetoscopului pe artera humerală sub marginea interioară a manşetei. Se introduc

olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşeta pneumatică cu

ajutorul parei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă

progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe

primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se

reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi

consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai

puternice, se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul

manometrului în momentul în care zgomotele dispar, această valoare reprezintă

tensiunea arterială minimă.

Page 19: GLOMERULONEFRITA ACUTA

20

Se trec în foaia de temperatură valorile obţinute cu linie orizontală de

culoare roşie, socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur.

Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140

mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

Tensiunea arterială este important să se menţină în limite normale. Pot să

apară modificări tensionale determinate de forţa de contracţie cardiacă, care vor

fi notate şi va fi atenţionat medicul în privinţa lor.

Dintre medicamentele diuretice cum ar fi Furosemidul, spoliază

organismul de ionul de potasiu şi provoacă adesea hipotensiune.

Hipertensiunea venoasă în cazul ineficacităţii diureticelor se reduce prin

puncţie venoasă.

RESPIRAŢIA

În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără

a explica tehnica ce urmează să fie efectuată, cu palma mâinii cu suprafaţa

palmară pe torace. Se numără inspiraţiile timp de un minut. Aprecierea

respiraţiei se poate face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii prin

ridicarea şi revenirea toracelui la normal.

Pe foaia de temperatură se notează cu verde, fiecare linie orizontală,

reprezentând două respiraţii.

Valorile normale la adult: seara 20 respiraţii/minut, dimineaţa 18

respiraţii/minut.

Respiraţia va fi atent urmărită deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă

prezintă în general dispnee care poate fi uneori intensă, cu respiraţii bruşte,

rapide şi superficiale.

Pacientul va fi educat să respire profund şi rar fără să se lase cuprins de

panică.

În insuficienţa cardiacă stângă dispneea poate apărea la efort sau în

repaus, mai ales noaptea, poate fi însoţită de tuse, nelinişte.

Dispneea cardiacă este o tahipnee regulată, cu accentul pe inspir şi care

are la bază staza pulmonară.

DIUREZA

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi

conducerii tratamentului, asistenta va urmări:

1. Tulburările de emisie urinară

2. Cantitatea de urină emisă în 24 de ore

3. Caracterele calitative ale urinii

1. Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune, în mod normal în

decurs de 24 de ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.

Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria,

ischiuria, nicturia, disuria, incontinenţa urinară.

2. Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore, se va instrui

pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore. Vasele cilindrice gradate

Page 20: GLOMERULONEFRITA ACUTA

21

vor fi bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedica procesele de

fermentaţie.

Tot în acest scop se vor adăuga la urina colectată câteva cristale de timol

care nu modifică reacţiile chimice ale urinii.

Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide

ingerate. Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă

bilanţul circulaţiei apei în organism.

Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai

mare 1200-1800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

3. Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:

- culoare - urina normală are o culoare galben-deschis ca paiul până la

brun-închis.

- aspect - urina normală la emisie este clară, transparentă, după un timp

poate deveni tulbure.

- miros - acizii volatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al

bulionului.

- reacţie - în stare normală are o reacţie acidă PH=6,5

- densitate - trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul.

Valoarea normală 1015-1020, în funcţie de cantitatea substanţei dizolvate.

Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzii şi

cantitatea de urină emisă, făcându-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ

fiind foarte important deoarece de cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă

edeme datorită reţinerilor de apă şi sare în organism.

Recoltarea produselor biologice și patologice

În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin

în ajutor probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările

survenite în morfologia, funcţiunea şi biochimia organismului şi evidenţiază

agenţii agresivi, factori etiologici ai îmbolnăvirilor.

Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator

stabilesc factorul etiologic, clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau

infirmă diagnosticul clinic, informează asupra gravităţii cazului, contribuie la

aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte complicaţiile, confirmă

vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.

Recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia

medicului.

Se va efectua hemocultura în caz de febră, în timpul frisonului când

numărul de germeni este mai mare.

Pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic, instrumentele şi

materialele necesare trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi

etichetate înainte de începerea recoltării.

Page 21: GLOMERULONEFRITA ACUTA

22

Recoltarea sângelui pentru:

- hematocrit: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe cristale

E.D.T.A. 0,5 ml soluţie uscată prin evaporare. Valorile normale sunt: la bărbaţi

46±6%, la femei 41±5%.

- ionogramă sanguină: puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge în

seringă heparinizată. Valorile normale sunt: Na 137-152 mEq/l, K 3,8-5,4

mEq/l, Clˉ 94-111 mEq/l, Ca 4,5-5,5 mEq/l.

- glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florură

de natriu. Valorile normale sunt: 80-120 mg/l.

- timp de protrombină: prin puncţie venoasă, se recoltează 4,5 ml de

sânge pe 0,5 ml oxalat de kaliu. Valorile normale sunt: T. Quick 12-14˝, T.

Howell 90-150˝.

- V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sânge pe 0,4 ml

citrat de sodiu 3,8%. Valorile normale sunt: 1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm.

- hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe

E.D.T.A. Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5 mil/mm³ iar la femei

4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2

g/100ml, leucocite 4000-8000/mm³.

Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de caz

Radiografia renală simplă

Definiţie

Explorarea radiologică fără substanţă de contrast, care poate evidenţia

controlul şi poziţia rinichilor, calculii renali, ureterali sau vezicali radioopaci.

Materiale necesare:

- cărbune;

- ulei de ricin;

- materiale necesare explorării clismei evacuatoare.

Se pregăteşte pacientul din punct de vedere psihic.

Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii. I se va explica tehnica şi

regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia.

Se face pregătirea alimentară a pacientului.

Cu 2-3 zile înaintea examenului va consuma un regim alimentar fără

alimente ce conţin celuloză (adică fără fructe, legume, zarzavaturi, paste

făinoase, pâine) şi ape gazoase.

În ziua precedentă examenului regimul va fi hidric: supe, limonade, ceai,

apă.

În seara precedentă examenului va consuma o cană cu ceai şi o felie de

pâine prăjită.

În dimineaţa examenului nu mănâncă şi nu consumă lichide.

După examen regimul alimentar este obişnuit.

Page 22: GLOMERULONEFRITA ACUTA

23

Pregătirea medicamentoasă a pacientului: cu 2-3 zile înaintea examenului

se administrează cărbune şi triferment de 3 ori pe zi câte 2 tablete.

În dimineaţa şi seara precedente examenului se administrează 2 linguri de

ulei de ricin şi se efectuează clismă evacuatoare simplă.

Înaintea examinării pacientul îşi goleşte vezica urinară şi se controlează

radioscopic dacă nu mai există aer în intestin. Bolnavul este condus la serviciul

de radiologie. Este ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa

radiologică. După efectuarea radioscopiei bolnavul este condus în salon şi

instalat comod în pat.

Examenul se notează în Foaia de observaţie.

Recoltarea aseptică a urinii

Urocultura

Obiectivele procedurii

- Studiul bacteriologic al urinii pentru identificarea germenilor şi

efectuarea antibiogramei

PREGĂTIREA MATERIALELOR

a) pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:

- Apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară

- Antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral

- Comprese sterile

- Recipient pentru colectarea sterilă a urinii

- Bazinet dacă este necesar

- Container pentru deşeuri

b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi:

- Tavă medicală/cărucior

- Comprese sterile

- Antiseptic; soluţie de clorhexidină

- Seringă şi ace sterile, tub de laborator STERIL

- Container pentru aruncarea materialelor folosite

c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi:

- Tavă medicală/cărucior

- Sondă vezicală pentru bărbat sau femeie

- Comprese sterile

- Recipient steril pentru recoltarea urinii

Pregătirea pacientului

PSIHICĂ:

- Explicaţi pacientului necesitatea prelevării

- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii

- Instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singur

FIZICĂ:

- Efectuaţi toaleta genito-urinară la pacientul nedeplasabil

- Asiguraţi condiţii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid

Page 23: GLOMERULONEFRITA ACUTA

24

- Asiguraţi intimitatea pacientului.

Efectuarea procedurii:

- Verificaţi prescripţia medicală

- Identificaţi pacientul

- Prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea

pacientului sau recomandarea medicală

a) prelevarea fără sondaj:

- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)

- Recoltaţi urină de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă

şi săpun

- Colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului

- Acoperiţi tubul steril

b) prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în mod

voluntar:

- Explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii.

- Oferiţi-i comprese sterile cu antiseptic pentru dezinfecţia meatului urinar

după spălare

- Daţi-i pacientului flaconul steril

- Explicaţi-i să urineze la toaletă, lăsând să curgă primul jet şi recoltând

urina în flacon din mijlocul jetului

- Cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinii

c) prelevarea pe sonda urinară à demeure

- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)

- Folosiţi mănuşi de unică folosinţă

- Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în

antiseptic

- Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la

seringă şi prelevaţi cantitatea necesară de urină

- Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator

- Aruncaţi acul şi seringa în containerul special

- Aruncaţi materialele folosite în container

- Spălaţi-vă mâinile

- Ajutaţi pacientul să se îmbrace

Îngrijirea pacientului

- Pacientul deplasabil nu are nevoie de îngrijiri speciale

- Supravegheaţi pacientul purtător de sondă, asiguraţi-vă că este

permeabilă şi racordată la punga colectoare.

Alimentaţia pacientului

Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea

bolnavului, asigurându-se o poziţie cât mai comodă (se aşează un prosop pe

Page 24: GLOMERULONEFRITA ACUTA

25

marginea patului), pacientul fiind aşezat sprijinit (dacă este posibil), fie prin

ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se aşează vasul cu mâncarea, iar

asistenta medicală stă alături, îl supraveghează sau îl ajută.

Dacă alimentaţia se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste

calm şi răbdare, să nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient şi

de asemenea să verifice temperatura alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile

să nu se împrăştie sub pacient. Se va supraveghea şi efectua aranjarea patului şi

întinderea lenjeriei deoarece favorizează formarea escarelor.

Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va

avea în vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic şi pe cât

posibil va ţine cont de preferinţele pacientului în limita restricţiilor impuse de

medic. Asistenta medicală va respecta numărul de calorii necesare, pentru a nu fi

supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente în marea majoritate a

cazurilor de cancer de colon, precum şi evitarea obezităţii). Pacientul trebuie

educat de către asistenta medicală în privinţa unei alimentaţii sănătoase, cu rol

deosebit de important în cazul afecţiunilor canceroase.

Comportarea personalului faţă de bolnavii imobilizaţi trebuie să fie cât se

poate de atentă, deoarece aceştia sunt anxioşi, irascibili, capricioşi.

Asistenta medicală va ţine cont de starea psihică a bolnavului, având o

comportare plină de blândeţe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l

scoată la aer (cu căruciorul sau eventual cu patul) – atenţia cu care este

înconjurat contribuind la întărirea încrederii în personalul sanitar precum şi la

suportarea cu uşurinţă a perioadei de spitalizare de către bolnav.

Educația pentru sănătate

În perioada de spitalizare, pacientul cu sindrom mediastinal trebuie să fie

educat şi deprins cu noul ritm de viaţă şi activitate, pe care va trebui să-l

continue cu mici modificări şi acasă, pentru ca odată cu părăsirea spitalului el să

fie înarmat cu cunoştinţele necesare pentru a preveni o nouă decompensare.

Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate

educaţională. Procesul de educare şi informare se adresează atât pacientului cât

şi familiei sale.

Instrucţiunile cu privire la activitatea fizică trebuie să se refere concret la

repaus, muncă, activităţi recreative, antrenament fizic, activităţi din viaţa zilnică,

contactul sexual şi călătoriile. Trebuie precizat modul în care se intercalează

repausul cu efortul fizic.

Asistenta va explica pacientului şi necesitatea regimului dietetic, precum

şi a restricţiilor prescrise ca: alimentaţia hiposodată, abandonarea fumatului.

Li se va explica pacienţilor motivele pentru care trebuie să ia uneori timp

îndelungat medicamente, trebuie să se precizeze dozele posibile, efectele

adverse.

Page 25: GLOMERULONEFRITA ACUTA

26

Trebuie să li se atragă atenţia că ori de câte ori au impresia că ceva nu este

în regulă cu medicaţia aplicată să se adreseze medicului şi să nu-şi modifice în

nici un caz singur tratamentul.

Cu stricteţe trebuie să se prezinte la controale periodice precum şi la

controalele de laborator .

Înţelegerea pacientului pentru profilaxia bolii şi o bună colaborare,

menţine viaţa lui într-o bună formă, fără complicaţii, fără alterarea sănătăţii

generale şi pentru a duce o viaţă liniştită.

Externarea pacientului

Medicul curant ia decizia externării şi o anunţă pacientului cu 24 de ore

înainte. La externare pacientului:

- i se eliberează de către medicul curant scrisoare medicală către medicul

de familie sau medicul de specialitate din ambulatoriu, după caz, evaluarea stării

de sănătate a pacientului la momentul externării şi indicaţiile de tratament şi

supraveghere terapeutică pentru următoarea perioadă (determinată conform

diagnosticului);

- recomandări privind regimul igieno-dietetic de urmat;

- recomandări privind un stil de viaţă sănătos;

- i se eliberează la externare biletul de ieşire, întocmit de medicul curant;

- reţeta compensată/gratuită dacă persoana este asigurată;

- concediu medical (la cerere);

- i se recomandă îngrijire medicală la domiciliu (dacă este cazul).

Page 26: GLOMERULONEFRITA ACUTA

27

CAP. III. STUDII DE CAZ

Cazul 1. Plan de îngrijire

Date generale:

Nume şi prenume: B.R.

Vârsta: 18 ani

Sex: masculin

Religie: ortodoxă

Naţionalitate: română

Limbă vorbită: limba română

Domiciliu: Deva

Nivel de instruire: student

Datele spitalizării: - data internării: 7.03.2014

- data externării: 16.03.2014

Condiţii de viaţă:

Copilul provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-

economice. Este singur la părinţii şi locuieşte cu aceştia într-un apartament

confortabil cu 2 camere. Mama acestuia este casnică, iar tatăl este contabil la o

societate comercială.

Diagnostic medical: GNA-PS

Durata spitalizării: 10 zile

Motivul internării: - temperatură ridicată 39oC;

- inapetenţă;

- cefalee;

- edeme la nivelul pleoapelor;

- agitaţie;

- stare generală alterată;

Observare iniţială:

AHC - fără importanţă

APP - neagă

Alergii - bolnavul nu se ştie alergic la medicamente

Istoricul bolii:

În urma discuţiilor purtate cu familia, cât şi cu pacientul am aflat că în

urmă cu 20 zile a fost tratat pentru faringită acută, urmând un tratament cu

antibiotic (Amoxicilină 500 mg./6ore) faringosept şi antinevralgic, dar de 2 zile

a început să-i fie rău, are febră, dureri de cap, uşoare dureri abdominale.

Pe lângă aceste simptome, s-a constatat: agitaţie, inapetenţă şi o stare

generală alterată.

S-a constatat că pacientul este dependent de următoarele nevoi

fundamentale:

Page 27: GLOMERULONEFRITA ACUTA

28

1. Nevoia de a evita pericolele

2. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale

3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

4. Nevoia de a elimina

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

6. Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre

7. Nevoia de a comunica

Page 28: GLOMERULONEFRITA ACUTA

29

Aplicarea şi implementarea datelor

Nevoia

fundamentală

Diagnostic de

nursing Problema Obiective Intervenții autonome si delegate Evaluare

1. Nevoia de a

evita pericolele

Posibile

complicaţii şi

infecţii

nosocomiale

Agitație

Durere

Tahicardie

Combaterea

posibilelor

complicaţii şi

infecţii

nosocomiale.

Pacientul să nu

mai fie agitat şi

anxios.

Intervenții autonome - urmăresc şi apreciez corect potenţialul

infecţios al pacientului, receptivitatea sa

şi aplic măsuri de izolare a surselor de

infecţie;

- aerisesc salonul în fiecare dimineaţă şi

seară şi feresc pacientul de curenţii de

aer, frig şi umezeală;

- am înlăturat sursele de zgomot din

saloanele vecine;

- am asigurat un climat care să favorizeze

somnul;

- îndepărtez sursele cu miros dezagreabil;

- asigur o temperatură în salon cuprinsă

între 18 – 20oC, fără curenţi de aer;

- am liniştit pacientul prin explicarea

intervenţiilor pe care urmează să le aplic;

- asigur pacientului o poziţie adecvată şi

pe care o schimb la un interval de 3 ore

în cursul zilei pentru a favoriza

respiraţia;

- ţin sub control funcţiile vitale ale

pacientului (respiraţie, puls,

temperatură);

În urma tratamentului

administrat, pacientul

prezintă o evoluţie

mult mai bună, nu a

dezvoltat complicaţii

sau infecţii

nosocomiale. Durerea

a diminuat din

intensitate, iar

temperatura a scăzut

ajungând la valorile

normale.

Page 29: GLOMERULONEFRITA ACUTA

30

- am controlat şi supravegheat modul în

care şi-a efectuat toaleta şi i-am explicat

importanţa unei bune igiene asupra stării

de sănătate.

Intervenții delegate

- am administrat la indicaţia medicului:

Paracetamol 1 tb/6 h pentru scăderea

febrei; Penicilină G 1 fl 1000000 U.I./6

h, Fenobarbital 1 diviziune/Kg C.;

Vitamina B1, B12 1 fiolă/zi; Vitamina C

200 3 tb/zi.

2. Nevoia de a-

şi menţine

temperatura

corpului în

limite normale

Ridicarea

temperaturii

peste valorile

normale,

(39oC) dată de

procesul

infecțios.

Transpiraţii

abundente,

frison,

tegumente

fierbinţi,

roşii, apatie.

Pacientul să

prezinte o

temperatură la

valorile

normale şi să o

menţină la

aceste valori pe

toată perioada

spitalizării, cât

şi după.

Să fie

reechilibrat

hidroelectrolitic

.

Intervenții autonome

- asigur repausul la pat în perioada

febrilă;

- aerisesc încăperea mai ales dimineaţa şi

seara;

- măsor zilnic temperatura şi notez

valorile obţinute în foaia de observaţie;

- asigur un climat corespunzător prin:

aerisirea salonului, asigur o temperatură

corespunzătoare de 18 – 20oC, umiditate

corespunzătoare (plasarea unor vase cu

apă pe calorifer);

- am schimbat zilnic soluţia de cloramină

din recipientul pentru termometre;

- pentru combaterea frisonului încălzesc

pacientul cu una sau mai multe pături în

plus şi cu sticle cu apă caldă;

În urma tratamentului

administrat, febra a

scăzut progresiv de la

39oC la 36,6oC:

- în prima zi:

dimineaţa T = 38,6oC

seara T = 38,4oC

- în a doua zi:

dimineaţa T = 37,4oC

seara T = 36,6oC

Rezultate de la

laborator:

- examen sumar urină:

- albumină prezentă

- hematurie

microscopică

(1000/m)

Page 30: GLOMERULONEFRITA ACUTA

31

- am asigurat lenjeria de pat şi de corp

curată şi uscată pe care le-am schimbat

de câte ori a fost nevoie;

- calculez bilanţul ingesta-excreta pe 24

h;

- am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite

şi vitaminizante pentru a compensa

pierderile apei din organism;

- observ şi măsor zilnic temperatura,

pulsul, diureza.

Intervenții delegate

- am administrat medicamentele care au

fost prescrise de către medic: Penicilină

G 1 fl. 1000000 UI/6h; Paracetamol 1

tb/6 ore; Algocalmin 1 f per os;

- am recoltat sânge pentru următoarele

probe de laborator: Hb., Ht., VSH, NL.

- proteinurie prez.< 3

gr./zi

- glucoză: Absent

- densitatea urinară

peste 1020

- VSH - 78 mm/h

- Hb - 10,80 g %

- Ht - 67 %

- NL - 11000/mmc

- proteină reactivă 29

miligr./li

- ASLO>600U/ml

Exudat faringian a

evidenţiat prezenţa

streptococului

hemolitic de grup A.

3. Nevoia de a

se alimenta şi

hidrata

Dificultate de

a se alimenta

şi hidrata dată

de procesul

infecțios.

Inapetenţă

Aport

insuficient de

lichide

Pacientul să se

alimenteze şi

hidrateze

corespunzător

în funcţie de

vârstă şi de

necesităţi.

Alimentaţie

hiposodată şi

normocalorică,

fără unt, făină

Intervenții autonome

- asigur un microclimat corespunzător:

aerisesc salonul, iau de lângă pacient

scuipătoarea, coşul de gunoi sau alţi

factori dezagreabili care i-ar putea afecta

apetitul;

- m-am informat asupra preferinţelor

alimentare;

- explic pacientului importanţa

consumului de lichide în cantităţi mici şi

repetate pentru a se rehidrata;

În primele zile

pacientul s-a alimentat

insuficient atât

calitativ, cât şi

cantitativ.

După normalizarea

temperaturii, apetitul

este stabilit

Page 31: GLOMERULONEFRITA ACUTA

32

bogată în

dulceţuri,

gemuri. Mesele

vor fi împărţite

în 4-5 porţii pe

zi. Aportul de

lichide va fi de

2,5 li./zi.

- am verificat dacă alimentele trimise de

la bucătărie corespund cu indicaţiile date

de medic;

- am asigurat pacientului o igienă atentă a

mâinilor, cât şi a cavităţii bucale înainte

şi după masă;

- în perioada febrilă, pacientul va

beneficia de un regim hidro-lacto-zaharat

constând în ceaiuri îndulcite şi

vitaminizate, sucuri naturale, fructe

bogate în vitamine, supe de legume şi

dulciuri pentru refacerea aportului

caloric;

- voi stimula apetitul pacientului prin

crearea de condiţii optime în salon, iar

odată cu scăderea febrei, alimentaţia va fi

diversificată şi echilibrată.

Intervenții delegate

- la indicația medicului am administrat:

Vitaminele B1, B12 1 f./zi; Vitamina C

200 - 3 comprimate/zi.

4. Nevoia de a

elimina

Diaforeza din

cauza

transpirației.

Tegumente

roşii şi

fierbinţi.

Senzaţie de

sete.

Restabilirea

echilibrului

hidroelectrolitic

în 24 h.

Intervenții autonome

- fac zilnic bilanţul hidric, măsurând

ingestia şi excreţia;

- notez atât intrările cât şi ieşirile (diureza

- măsurată cu exactitate şi alte pierderi)

pentru a urmări bilanţul hidric;

- pentru fiecare grad peste 37oC se va

Pacientul este

echilibrat

hidroelectrolitic și nu

prezintă semne de

deshidratare

Page 32: GLOMERULONEFRITA ACUTA

33

calcula o pierdere suplimentară de 500

ml apă;

- asigur igiena corporală riguroasă şi

schimb lenjeria de pat şi de corp;

- aerisesc salonul, menţin o atmosferă

caldă şi primitoare;

- încurajez pacientul să-şi exprime

sentimentele şi gândurile în legătură cu

problemele sale;

- ajut pacientul să-şi menţină tegumentele

curate şi integre;

- menţin o igienă riguroasă a plicilor şi a

spaţiilor interdigitale;

- asigur îmbrăcăminte uşoară şi comodă,

îl educ cum să tuşească cu gura închisă;

- hidratez pacientul cu lichide călduţe (2

l/zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe,

compoturi, supă de legume;

- am schimbat lenjeria pentru a evita

alterarea tegumentelor prin contactul

prelungit cu transpiraţia şi pentru

înlăturarea mirosului neplăcut al

acestuia;

Intervenții delegate

- am administrat copilului medicaţia

antitermică: Paracetamol 2 tb/24 h,

Algocalmin 1 f i.m., Vitamina C 200 3

tb/z i.

Page 33: GLOMERULONEFRITA ACUTA

34

5. Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

Ore de somn

insuficiente

din cauza

febrei şi a

anxietății.

Somn agitat

cu treziri

frecvente.

Ochi

încercănaţi.

Pacientul să

doarmă şi să se

odihnească

corespunzător

vârstei şi stării

sale de sănătate.

Intervenții autonome

- asigur un climat corespunzător prin

aerisirea salonului, asigurând o

temperatură corespunzătoare de 20 –

22oC şi o umiditate corespunzătoare;

- am asigurat lenjerie de pat şi de corp

curată şi uscată;

- am explicat pacientului necesitatea

respectării orelor de odihnă şi somn

pentru refacerea organismului epuizat de

boală;

- asigur semiobscuritate pe durata

somnului în încăpere şi am înlăturat

sursele de zgomot din saloanele vecine;

- întocmesc un program de odihnă

corespunzător organismului;

- observ şi notez calitatea, orarul

somnului, gradul de satisfacere a

celorlaltor nevoi.

Intervenții delegate

- am administrat medicaţia prescrisă de

către medic: Fenobarbital 1 diviziune/Kg

C i.m.; Vitamina B1, B6 1 f/zi;

Algocalmin 1 f per os.

În primele zile

pacientul a fost agitat

şi nu a reuşit să se

odihnească

corespunzător. În

urma tratamentului

prescris de medic şi a

îngrijirilor acordate,

pacientul se odihneşte

pe zi ce trece tot mai

bine, ajungând la 9 ore

de somn pe noapte.

6. Nevoia de a-

şi menţine

tegumentele

curate şi

Carenţe de

igienă

manifestate

prin dezinteres

Igiena

necorespunză

toare.

Pacientul să

prezinte o stare

de igienă

corespunzătoare

Intervenții autonome

- îi explic importanţa unei igiene corecte

asupra stării de sănătate şi pentru

prevenirea îmbolnăvirilor;

Pacientul nu mai are

nevoie de ajutor în

efectuarea toaletei,

tegumente curate şi

Page 34: GLOMERULONEFRITA ACUTA

35

integre

, prin stimularea

interesului de a-

şi face toaleta

zilnică a

tegumentelor şi

a cavităţii

bucale.

- pregătesc materialele pentru baie;

- pregătesc cada, asigur temperatura

camerei (20 – 22oC) şi a apei de 37 –

38oC;

- după baie îl ajut să se îmbrace, să-şi

facă toaleta cavităţii bucale şi să se

pieptene;

- pentru prevenirea apariţiei escarelor,

am avut grijă ca lenjeria de pat şi de corp

să nu prezinte cute, să fie uscate şi

uniform aşezate, iar poziţia pacientului să

fie schimbată la fiecare 2 ore;

- am inspectat zilnic mucoasa bucală şi în

scop preventiv am sfătuit aparţinătorii să

ajute copilul să facă gargară;

- am controlat şi supravegheat modul în

care pacientul îşi efectuează toaleta.

integre, iar cavitatea

bucală se află într-o

stare bună.

Pacientul este îngrijit

şi prezintă o înfăţişare

plăcută.

7. Nevoia de a

comunica

Comunicare

ineficace la

nivel afectiv

din cauza

mediului

spitalicesc.

Izolare,

singurătate.

Facies trist.

Pacientul să

comunice

eficient

începând cu

prima zi.

Intervenții autonome

- creez un mediu de siguranţă, linişte sau

să inducă bolnavului o stare de confort

fizic şi psihic;

- conving pacientul să comunice cu

echipa de îngrijire şi să fie sociabil cu

ceilalţi pacienţi din salon;

- iau legătura cu familia şi cu prietenii

sfătuindu-i să-l viziteze;

- dau posibilitatea bolnavului să îşi

exprime nevoile, sentimentele şi

La internare bolnavul

era apatic,

necomunicativ, iar

apoi a început să

colaboreze cu echipa

de îngrijire şi cu

anturajul.

Page 35: GLOMERULONEFRITA ACUTA

36

dorinţele sale;

- pun în valoare capacităţile, talentele şi

realizările anterioare a pacientului;

- dau posibilitatea să ia singur decizii;

- îl învăţ tehnici de afirmare de sine, de

comunicare, de relaxare.

Page 36: GLOMERULONEFRITA ACUTA

37

Pacientul B.R. în vârstă de 18 ani a fost internat cu următoarele simptome:

temperatură ridicată 39oC, inapetenţă, cefalee, agitaţie, dureri abdominale.

În urma examinării efectuate i s-a stabilit diagnosticul de GNADPS.

După toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizării, administrarea unui

tratament corect şi prompt şi o bună supraveghere, obiectivele propuse au fost

îndeplinite în totalitate, iar în momentul externării copilul se află în stare de

convalescenţă.

În momentul de faţă pacientul se alimentează şi hidratează corespunzător,

are un somn liniştit şi odihnitor, este echilibrat, calm şi ascultător.

La externare i se recomandă:

- respectarea măsurilor de igienă cu stricteţe, în special igiena cavităţii

bucale;

- evitarea alimentelor şi băuturilor reci, a frigului şi umezelii;

- să evite efortul fizic şi aglomeraţia;

- să adopte o îmbrăcăminte adecvată sezonului;

- după trei săptămâni de la externare să meargă la medicul de familie

pentru control medical;

- să respecte indicaţiile primite precum şi tratamentul conform

prescripţiilor medicale:

Vitamina C 200 3 tb/zi

Penicilină G 1 f 1000000 UI/6 h

Vitamina B1, B12 1 f/zi

Fenosept 2 tb/zi.

Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului

Medicamentul Modul de

prezentare Acţiune Efecte adverse

Penicilină G. Soluţie

injectabilă

Efect antibacterian cu

efect rapid

Reacţii alergice:

urticarie, dermatită,

candidoză

Vitamina C Tablete şi

fiole de 5 ml

Intervine în

metabolismul glucidic,

în deficit de acid

ascorbic, măreşte

rezistenţa faţă de

infecţii

Rareori diaree

Paracetamol Comprimate

500 mg

Supozitoare

Efect antipiretic şi

antialgic

Erupţii cutanate

însoţite de urticarii.

Page 37: GLOMERULONEFRITA ACUTA

38

Vitamina B1 Comprimate

2 mg

10 mg

fiole

10 mg

Substitutiv în stările

de deficit de tiamină

Foarte rar şoc

tiaminic

Vitamina B6 Comprimate

de 0,250 mg

şi fiole 2 ml

Are rol activ în

schimbările tisulare

mai ales la nivel

hepatic

-

Fenosept Comprimate Antiseptic

orofaringian

Nu se asociază cu

antiseptice iodate.

Cazul 2. Plan de îngrijire

Date generale:

Nume şi prenume: S.M.

Vârsta: 16 ani

Sex: masculin

Religie: ortodoxă

Naţionalitate: română

Limbă vorbită: limba română

Domiciliu: Deva

Nivel de instruire: elev

Datele spitalizării: - data internării: 17.03.2014

- data externării: 26.03.2014

Condiţii de viaţă:

Copilul provine dintr-o familie modestă, organizată, fără probleme socio-

economice. Are 2 frați şi locuieşte cu aceştia într-un apartament confortabil cu 4

camere. Mama coafeză, iar tatăl este inginer constructor.

Diagnostic medical: GNA-PS

Durata spitalizării: 10 zile

Motivul internării:

- temperatură ridicată 39,3oC;

- cefalee;

- edeme la nivelul pleoapelor;

- agitaţie;

- stare generală alterată;

Observare iniţială:

AHC - fără importanţă

APP - neagă

Alergii - bolnavul nu se ştie alergic la medicamente

Page 38: GLOMERULONEFRITA ACUTA

39

Istoricul bolii:

În urma discuţiilor purtate cu familia, cât şi cu pacientul am aflat că în

urmă cu 20 zile a fost tratat pentru faringită acută, urmând un tratament cu

antibiotic (Amoxicilină 500 mg./6ore), Faringosept şi Antinevralgic, dar de 2

zile a început să-i fie rău, are febră, dureri de cap, uşoare dureri abdominale.

S-a constatat că pacientul este dependent de următoarele nevoi

fundamentale:

1. Nevoia de a evita pericolele

2. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a dormi şi a se odihni

5. Nevoia de a se recrea

6. Nevoia de a comunica

7. Nevoia de a învăţa

Page 39: GLOMERULONEFRITA ACUTA

40

Aplicarea şi implementarea datelor

Nevoia

fundamentală

Diagnostic de

nursing Problema Obiective Intervenții autonome şi delegate Evaluare

1. Nevoia de a

evita pericolele

Risc de

complicaţii şi

infecţii

nosocomiale

Agitaţie

Durere

(cefalee)

Combaterea

posibilelor

complicaţii şi

infecţii

nosocomiale.

Intervenții autonome

- urmăresc şi apreciez corect potenţialul

infecţios al pacientului, receptivitatea sa şi

aplic măsuri de izolare a surselor de

infecţie;

- aerisesc salonul în fiecare dimineaţă şi

seară şi feresc pacientul de curenţii de aer,

frig şi umezeală;

- am înlăturat sursele de zgomot din

saloanele vecine;

- am asigurat un climat care să favorizeze

somnul;

- îndepărtez sursele cu miros dezagreabil;

- asigur o temperatură în salon cuprinsă

între 18 – 20oC, fără curenţi de aer;

- am liniştit pacientul prin explicarea

intervenţiilor pe care urmează să le aplic.

Intervenții delegate

- am administrat la indicaţia medicului:

Vitamina B1, B12 1 fiolă/zi; Vitamina C

200 3 tb/zi; Calciu Sandoz 1 cp eferv/zi.

În urma

tratamentului

administrat,

pacientul prezintă

o evoluţie mult

mai bună, nu a

dezvoltat

complicaţii sau

infecţii

nosocomiale

Page 40: GLOMERULONEFRITA ACUTA

41

2. Nevoia de a-

şi păstra

temperatura

corpului în

limite normale

Dificultate de

a menține

temperatura în

limite normale

din cauza

procesului

infecțios

Febră

Transpirație

Stare

generală

alterată

Temperatura

corporală să

revină la limitele

normale;

Să se menţină

echilibrul

hidroelectrolitic;

Să se menţină o

stare de nutriţie

adecvată.

Intervenții autonome

- creez condiții de microclimat;

- am notat şi apreciat pierderea de lichide

prin transpirație;

- am asigurat lenjerie de pat şi de corp

curate şi uscate de câte ori este nevoie;

- termometrizez pacientul din 2 în 2 ore;

- calculez bilanţul ingesta-excreta pe 24 h;

- am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite şi

vitaminizante pentru a compensa pierderile

apei din organism.

Intervenții delegate

- am administrat medicamentele care au

fost prescrise de către medic: Penicilină G 1

fl. 1000000 UI/6h; Nurofen 1 tb/12ore;

Algocalmin 1 f per os;

- am recoltat sânge pentru următoarele

probe de laborator: Hb., Ht., VSH, NL..

În urma

tratamentului

administrat, febra

a scăzut progresiv

de la 39oC la

36,6oC şi nu

prezintă semne de

deshidratare.

Analize de

laborator:

- examen sumar

urină:

- albumină

prezentă

- hematurie

microscopică

(1000/m)

- proteinurie

prez.< 3 gr./zi

- glucoză: Absent

- densitatea

urinară peste 1020

- VSH - 78 mm/h

- Hb - 10,80 g %

- Ht - 67 %

- NL - 11000/mmc

- proteină reactivă

29 miligr./li

Page 41: GLOMERULONEFRITA ACUTA

42

- ASLO>600U/ml

Exudat faringian a

evidenţiat prezenţa

streptococului

hemolitic de grup

A.

3. Nevoia de a

elimina

Dificultate de

a urina

cauzată de

procesul

infecțios

Transpirații

Hematurie

Pacientul să

prezinte eliminări

normale

Intervenții autonome

- am administrat un regim bogat în lichide

2-3 l/zi (supe, ceaiuri, compoturi);

- am educat pacientul să aibă un regim uşor

hiposodat şi am explicat importanţa acestui

regim;

- am asigurat un climat confortabil în salon;

- am asigurat repaus la pat;

- am calculat zilnic bilanţul ingesta-excreta;

- am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de

corp.

Pacientul are

eliminări

fiziologice.

4. Nevoia de a

dormi şi a se

odihni

Dificultate de

a dormi şi

odihni

cauzată de

durere și

spitalizare

Somn

întrerupt

Pacientul să aibă

somn cantitativ şi

calitativ conform

vârstei

Intervenții autonome

- am asigurat condiţii de microclimat

(cameră aerisită, lenjerie de pat curată,

linişte, obscuritate);

- am discutat cu pacientul şi îi spun să

descrie durerea;

- am aşezat pacientul în poziţie antialgică.

Intervenții delegate

- la indicaţia medicului se administrează

Algocalmin fi1/zi, No-spa 1fi/zi.

Pacientul are somn

liniștit de 8 ore pe

noapte

Page 42: GLOMERULONEFRITA ACUTA

43

5. Nevoia de a

se recrea

Dificultate în

a îndeplini

activităţile

recreative din

cauza

spitalizării şi a

anxietății

Izolare Pacientul să

participe la

diferite activităţi

recreative

Intervenții autonome

- am explorat ce activităţi recreative îi

produc plăcere pacientului;

- planific activităţile recreative împreună cu

bolnavul;

- am antrenat pacientul în diferite activităţi

şi îl ajut;

- am asigurat un mediu corespunzător

nevoilor sale;

- am în vedere ca activităţile să nu

suprasolicite pacientul, să nu îl obosească şi

să îi creeze o stare de bună dispoziţie;

- am notat reacţiile şi manifestările acestuia

cu referire directă la starea de plictiseală şi

de tristeţe;

- am determinat pacientul să îşi exprime

emoţiile şi sentimentele

Pacientul se

declară mulţumit

şi se simte mult

mai bine de când

participă la

activităţile

recreative puse la

dispoziţie de către

cadrele medicale

specializate.

6. Nevoia de a

comunica

Dificultate de

a comunica la

nivel afectiv

cauzată de

spitalizare

Izolare

Tristețe

Pacientul să

comunice cu

echipa medicală

şi cu cei din jur

Intervenții autonome

- am asigurat pacientului un climat

confortabil, familiar în salon;

- am dat posibilitatea pacientului să-şi

exprime nevoile, sentimentele, ideile,

dorinţele;

- am învăţat pacientul tehnici de relaxare

şi comunicare;

- am antrenat pacientul la diferite activităţi

care să-i dea sentimentul de utilitate;

- am facilitat vizite aparţinătorilor;

Pacientul este

comunicativ la

externare

Page 43: GLOMERULONEFRITA ACUTA

44

- am pun în valoare calităţile pacientului;

- am antrenat pacientul la discuţii cu echipa

de îngrijire şi dau detalii despre membrii

acesteia.

7. Nevoia de a

învăța

Cunoştinţe

insuficiente

Lipsa de

informare

Pacientul să

cunoască regimul

igieno-dietetic şi

să-l respecte.

Intervenții autonome

- explorez nivelul de cunoştinţe al copilului;

- identific manifestările de dependenţă,

sursele lor de dificultate;

- stimulez dorinţa de cunoaştere;

- motivez importanţa acumulării de noi

cunoştinţe;

- conştientizez pacientul asupra propriei lui

responsabilităţi privind sănătatea;

- organizez activităţi educative, folosind

metodele de învăţământ cunoscute:

expunerea, conversaţia, demonstraţia

respectând principiile pedagogice;

- verific dacă pacientul a înţeles corect

mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile

cunoştinţe.

Pacientul a fost

foarte receptiv la

informaţiile puse

la dispoziţie de

către cadrele

medicale

specializate, a

înţeles importanţa

respectării unui

regim de viaţă

sănătos, benefic

refacerii.

Page 44: GLOMERULONEFRITA ACUTA

45

Pacientul S.M. în vârstă de 16 ani a fost internat cu următoarele

simptome: temperatură ridicată 39oC, cefalee, agitaţie, stare generală alterată.

În urma examinării efectuate i s-a stabilit diagnosticul de GNA-PS.

După toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizării, administrarea unui

tratament corect şi prompt şi o bună supraveghere, obiectivele propuse au fost

îndeplinite în totalitate, iar în momentul externării copilul se află în stare de

convalescenţă.

În momentul de faţă pacientul se alimentează şi hidratează corespunzător,

are un somn liniştit şi odihnitor, este echilibrat, calm şi ascultător.

La externare i se recomandă:

- respectarea măsurilor de igienă cu stricteţe, în special igiena cavităţii

bucale;

- evitarea alimentelor şi băuturilor reci, a frigului şi umezelii;

- să evite efortul fizic şi aglomeraţia;

- să adopte o îmbrăcăminte adecvată sezonului;

- după trei săptămâni de la externare să meargă la medicul de familie

pentru control medical;

- să respecte indicaţiile primite precum şi tratamentul conform

prescripţiilor medicale:

Vitamina C 200 3 tb/zi;

Calciu Sandoz 1cp/zi.

Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului

Medicamentul Modul de

prezentare Acţiune Efecte adverse

Penicilină G. Soluţie

injectabilă

Efect antibacterian cu

efect rapid

Reacţii alergice:

urticarie,

dermatită,

candidoză

Vitamina C Tablete şi fiole

de 5 ml

Intervine în

metabolismul glucidic, în

deficit de acid ascorbic,

măreşte rezistenţa faţă de

infecţii

Rareori diaree

Nurofen Comprimate

200 mg

Efect antipiretic şi

antialgic

Erupţii cutanate

însoţite de

urticarii

Vitamina B1 Comprimate

2 mg

10 mg

Substitutiv în stările de

deficit de tiamină

- neuroleptică

Foarte rar şoc

tiaminic

Page 45: GLOMERULONEFRITA ACUTA

46

fiole

10 mg

Vitamina B6 Comprimate de

0,250 mg şi

fiole 2 ml

Are rol activ în

schimbările tisulare mai

ales la nivel hepatic

-

Algocalmin Comprimate

Fiole

Supozitoare

Are rol în scăderea

temperaturii

Lipsă de aer,

chiar oprirea

respiraţiei prin

spasm al

bronhiilor şi

edem la nivelul

gâtului, scăderea

tensiunii arteriale

No-spa Drajeuri

Fiole

Rol antispastic Urticarie

Calciu Sandoz Comprimate

efervescente

Tratament în deficit de

calciu

Balonări, diaree

sau constipație

Cazul 3. Plan de îngrijire

Date generale:

Nume şi prenume: P.O.

Vârsta: 32 ani

Sex: feminin

Religie: ortodoxă

Naţionalitate: română

Limbă vorbită: limba română

Domiciliu: Deva

Nivel de instruire: Şomeră

Datele spitalizării: - data internării: 7.04.2014

- data externării: 13.04.2014

Condiţii de viaţă:

Pacienta are 1 copil, soţul este şofer pe tir, locuiesc la casă în condiţii

salubre.

Diagnostic medical: GNAc cu Escherichia Coli

Durata spitalizării: 7 zile

Motivul internării:

Pacienta prezintă:

- temperatură ridicată,

- oligurie,

- transpiraţii,

Page 46: GLOMERULONEFRITA ACUTA

47

- anxietate,

- disurie,

- cefalee,

- stare de greaţă

Observare iniţială:

AHC - 2 sarcini, 1 naştere şi 1 avort la cerere

APP - neagă

Alergii - bolnava nu se ştie alergică la medicamente

Istoricul bolii:

Pacienta se prezintă la secţia UP a spitalului cu stare generală alterată,

febră, disurie, simptome care au debutat acum 2 zile.

S-a constatat că pacienta este dependentă de următoarele nevoi

fundamentale:

1. Nevoia de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale

2. Nevoia de a avea tegumentele curate

3. Nevoia de a elimina

4. Nevoia de a se alimenta

5. Nevoia de a se recrea

6. Nevoia de a comunica

7. Nevoia de a învăţa

Page 47: GLOMERULONEFRITA ACUTA

48

Aplicarea şi implementarea datelor

Nevoia

fundamentală

Diagnostic de

nursing Problema Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

1. Nevoia de

a-şi păstra

temperatura

corpului în

limite normale

Alterarea

temperaturii

corporale din

cauza

procesului

infecţios

Febra

moderată

Pacienta să

aibă

temperatura în

limite normale

şi să prezinte

stare de

confort

Intervenţii autonome

- am asigurat repausul la pat în perioada

febrilă;

- am aerisit încăperea mai ales dimineaţa şi

seara;

- măsor zilnic temperatura şi notez valorile

obţinute în foaia de observaţie;

- am hidratat corespunzător pacienta;

- am educat pacienta să schimbe lenjeria ori

de câte ori este nevoie;

- am aplicat comprese reci pe frunte;

- am informat şi am pregătit pacienta pentru

investigaţii clinice şi paraclinice.

Intervenţii delegate

- la indicaţia medicului am recoltat probele

de sânge şi urină pentru laborator;

- am administrat medicamentele prescrise de

medic: Zinat 1gr. 1tbx2/zi. Algocalmin

1fix2/zi, Uricol 1plx2/zi, No-spa 1fix2/zi.

În urma îngrijirilor

acordate şi a

tratamentului

medicamentos

temperatura a revenit

în limite normale.

Analize de laborator:

- examen sumar

urină:

- albumină prezentă

- hematurie

microscopică

(1200/m)

- glucoză: absent

- densitatea urinară

peste 1002

Hb: 11,5 g%

L = 6040 mm cub

Glicemia=98 mg%

Creatinina=2,3 mg%

Colesterol=200

mg%.

Page 48: GLOMERULONEFRITA ACUTA

49

2. Nevoia de a

avea

tegumentele

curate

Dificultate de

a păstra igiena

din cauza

procesului

infecţios

Dezinteres Pacienta să

prezinte o

stare de igienă

corespunzătoar

e prin

stimularea

interesului de

a-şi face

toaleta zilnică

a tegumentelor

Intervenţii autonome

- îi explic importanţa unei igiene corecte

asupra stării de sănătate şi pentru prevenirea

îmbolnăvirilor;

- pregătesc materialele pentru baie;

- pregătesc cada, asigur temperatura camerei

(20 – 22oC) şi a apei de 37 – 38oC;

- după baie o ajut să se îmbrace, să-şi facă

toaleta cavităţii bucale şi să se pieptene;

- pentru prevenirea apariţiei escarelor, am

avut grijă ca lenjeria de pat şi de corp să nu

prezinte cute, să fie uscate şi uniform

aşezate, iar poziţia pacientei să fie schimbată

la fiecare 2 ore;

- am controlat şi supravegheat modul în care

pacienta îşi efectuează toaleta;

- am lăudat pacienta în progresele făcute.

Pacienta prezintă

tegumente curate fără

leziuni

3. Nevoia de a

elimina

Dificultate de

a urina

Tulburări

urinare

Disurie

Pacienta să

prezinte

eliminări

fiziologice

Intervenţii autonome

- am asigurat un climat confortabil în salon;

- am asigurat repaus la pat;

- am calculat zilnic bilanţul ingesta-excreta;

- am administrat un regim bogat în lichide 2-

3 l/zi (supe, ceaiuri, compoturi).

Pacienta prezintă

eliminări adecvate

cantitativ şi calitativ

4. Nevoia de a

se alimenta

Dificultate de

a se alimenta

şi hidrata din

cauza

Inapetență Pacienta să se

alimenteze şi

hidrateze

corespunzător

Intervenţii autonome

- am asigurat un microclimat corespunzător:

aerisesc salonul, iau de lângă pacientă

scuipătoarea, coşul de gunoi sau alţi factori

Pacienta se

alimentează normal

şi a înţeles

necesitatea regimului

Page 49: GLOMERULONEFRITA ACUTA

50

procesului

infecţios

dezagreabili care i-ar putea afecta apetitul;

- m-am informat asupra preferinţelor

alimentare;

- am explicat pacientei importanţa

consumului de lichide în cantităţi mici şi

repetate pentru a se rehidrata;

- am verificat dacă alimentele trimise de la

bucătărie corespund cu indicaţiile date de

medic;

- am asigurat pacientei o igienă atentă a

mâinilor, cât şi a cavităţii bucale înainte şi

după masă;

- în perioada febrilă, pacienta va beneficia de

un regim hidro-lacto-zaharat constând în

ceaiuri îndulcite şi vitaminizate, sucuri

naturale, fructe bogate în vitamine, supe de

legume.

5. Nevoia de a

se recrea

Dificultate în

a se recrea din

cauza

mediului

spitalicesc

Dezinteres şi

tristeţe

Pacienta să

aibă activităţi

recreative

Intervenţii autonome

- am asigurat un climat confortabil în salon;

- explorez gusturile pacientei pentru

petrecerea timpului liber;

- asigur condiţiile necesare pentru activităţi

recreative;

- organizez activităţi recreative individuale şi

de grup: audiţii muzicale, vizionări de filme;

- îndrum pacienta să facă plimbări în aer

liber;

- facilitez vizitele cercului de prieteni ai

În urma discuţiilor cu

pacienta, a vizitei

prietenilor, a

plimbărilor, etc., ea

este veselă, activă,

are o stare de bine

psihic

Page 50: GLOMERULONEFRITA ACUTA

51

pacientei fără a o obosi prea mult.

6. Nevoia de a

comunica

Dificultate de

a comunica

Tristeţe

Durere

Pacienta să

comunice

eficient la

nivel afectiv

Intervenţii autonome

- am încurajat pacienta să-şi exprime

temerile;

- am încurajat pacienta să-şi descrie durerea;

- am asigurat pacienta că starea sa este

trecătoare şi totul va reveni la normal;

- am încurajat pacienta în progresele făcute;

- am pus pacienta în legătură cu alţi bolnavi

cu evoluţie favorabilă;

- am facilitat vizita familiei şi a prietenilor.

Pacienta comunică

uşor şi este

echilibrată fizic şi

psihic

7. Nevoia de a

învăţa

Dificultate de

a învăţa din

cauza

ignoranţei

Lipsa

cunoştinţelor

despre

afecţiune

Pacienta să

aibă cunoştinţe

despre

afecţiune

Pacienta să

înveţe noi

deprinderi

Intervenţii autonome

- am asigurat pacientei un climat sănătos;

- am explorat nivelul de cunoştinţe al

pacientei despre afecţiune;

- am stimulat dorinţa de acumulare a unei noi

cunoştinţe;

- am conștientizat pacienta asupra

responsabilităţii privind sănătatea;

- corecţia deprinderilor dăunătoare sănătăţii;

- am verificat dacă pacienta şi-a însuşit

cunoştinţele aduse;

Pacienta este dornică

să afle cât mai multe

informaţii despre

afecţiune

La externare pacienta

are cunoştinţe

suficiente despre

afecţiune

Page 51: GLOMERULONEFRITA ACUTA

52

Pacienta O.P. în vârstă de 32 ani a fost internată cu următoarele simptome:

temperatură ridicată 39oC, inapetenţă, cefalee, agitaţie, disurie.

În urma examinării efectuate i s-a stabilit diagnosticul de GNAc cu

Escherichia Coli.

După toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizării, administrarea unui

tratament corect şi prompt şi o bună supraveghere, obiectivele propuse au fost

îndeplinite în totalitate, iar în momentul externării pacienta se află în stare de

convalescenţă.

În momentul de faţă pacienta se alimentează şi se hidratează

corespunzător, are un somn liniştit şi odihnitor, este echilibrată.

La externare i se recomandă:

- respectarea măsurilor de igienă cu stricteţe, în special igiena cavităţii

bucale;

- evitarea alimentelor şi băuturilor reci, a frigului şi umezelii;

- să adopte o îmbrăcăminte adecvată sezonului.

Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului

Medicamentul Modul de

prezentare Acţiune Efecte adverse

Zinat Comprimate Efect antibacterian - cefalee, diaree

No-spa Comprimate

Fiole

Antispastic -

Uricol Plicuri

efervescente

Antiseptic -

Algocalmin Tablete

Fiole

Supozitoare

Antitermic şi

antialgic

- rar urticarie

Page 52: GLOMERULONEFRITA ACUTA

53

CAP. IV. CONCLUZII

Glomerulonefrita acută se defineşte ca boala renală caracterizată prin

inflamaţia glomerulului sau a vaselor mici de la nivelul rinichiului.

GNAc poate să apară la orice vârstă, însă cea postinfecțioasă este mai

frecventă la copii. Forma poststreptococică este mai des diagnosticată la

pacienţii cu vârsta între 6-19 ani. Doar 10% dintre cazuri sunt diagnosticate la

adulţii cu vârsta peste 40 de ani. Glomerulonefrita rămâne una din principalele

cauze de apariţie a insuficienţei renale cronice (aceasta recunoscând o astfel de

etiologie în 25% din cazuri). În forma sa acută, glomerulonefrita are o

mortalitate (la copii) de până la 7%, însă în majoritatea cazurilor starea

pacientului se ameliorează ca răspuns la tratament. Colecistectomia

laparoscopică: este tratamentul de elecţie, colecistectomia clasică efectuându-se

mai rar, de obicei în prezenţa complicaţiilor. Conversia la operaţia deschisă

(convenţională) este impusă de prezenţa aderenţelor sau complicaţiilor.

După intrarea în faza de convalescenţă este indicată supravegherea clinică

şi paraclinică (prin examenele de urină efectuate lunar).

Asanarea focarelor cronice de infecţie este indicată la 3-6 luni, iar la 1 an

de la debutul bolii să se efectueze un bilanţ clinic biologic şi clinic complet, care

să permită afirmarea vindecării.

Page 53: GLOMERULONEFRITA ACUTA

54

BIBLIOGRAFIE

1. CORNELIU BORUDEL - Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele Medii

- Editura ALL;

2. LUCREŢIA TITIRCĂ - Urgenţe medico-chirurgicale. Sinteze - Editura

Medicală. 1998;

3. DR. GEORGETA AURELIA - Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor -

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;

4. ANTOANETA METAXATOS, MARIA-OTILIA STĂNESCU - Manual de

Medicină Internă. Specialităţi înrudite şi îngrijiri paliative - Editura

Bucureşti, 1998;

5. LUCREŢIA TITIRCĂ - Tehnici de îngrijire a bolnavilor - Editura 1974;

6. Dr. VIOREL MATEESCU, CORNELIA NENCESCU - Radiodiagnostic,

Radioterapie şi Anatomie funcţională - Editura Bucureşti, 1997.